PRONUMELE. ADJECTIVUL.

NUMERALUL

I. Pronumele

 Pronumele şi adjectivul demonstrativ de depărtare şi de identitate se scriu: ACEEA,

ACEEAŞI (fem. sg. )/ACEIA, ACEIAŞI (masc. pl.).
ex. Ea este aceea. // Aceia i-au furat geanta.
 Pronumele posesive NOŞTRI, VOŞTRI se scriu întotdeauna cu un singur –i, pentru
că nu primesc articol.
ex. Ai noştri au plecat./I-am văzut pe ai voştri./Mă gândesc la ai noştri.
 În construcţia cu prepoziţia DE + PRON. POSESIV, norma actuală admite atât pl.,
cât şi sg., deoarece prepoziţia şi-a pierdut sensul partitiv, dobândind sensul „de felul”.
ex. un prieten de-ai mei/un prieten de-al meu/o prietenă de-ale mele/ o prietenă de-a
mea;
 AL/A/AI/ALE + relativul CARE realizează acordul în cruce.
ex. mama al cărei copil/ copiii ai căror jucării - acordul în cruce (1 cu 3 şi 2 cu 4);
1 2 3 4 1 2 3 4
 Prepoziţia PE+ pron. relativ CARE în Ac cu f. s. de compl. dir. este obligatorie.
ex. O carte pe care am citit-o, nu O carte care am citit-o.
 Se revine la scrierea într-un cuvânt a formelor pronumelui şi adjectivului
pronominal negativ – NICIUNUL, NICIUNA, NICIUN, NICIO – după modelul
pronumelor şi adjectivelor pronominale nehotărâte – VREUNUL, VREUNA,
VREUN, VREO -, prin aplicarea consecventă a principiului conform căruia
compusele trebuie distinse şi grafic de îmbinările libere asemănătoare, cum sunt:
- nici (adv.) + un (art. nehot.) – Nu e nici un om prost, nici un incult.
- nici (adv.) + un (num.) – Mă confundaţi, eu nu am nici un frate, nici doi.
- nici (adv.) + un (pron. nehot.) – Nu-mi place nici unul, nici celălalt.
 Toate componentele locuţiunilor pronom. de politeţe de tipul MĂRIA SA se scriu cu
majusculă.
ex. Alteţa Sa Regală, Domnia Sa, Înălţimea Voastră, Majestăţile Lor Imperiale, Sfinţia
Sa;

 ATENŢIE! Pronumele si adj. pronomin. compuse se scriu:

- într-un cuvânt – însumi, ălălalt, cestălalt, altceva, fiecine, fitecare, oareacare,
orişicare, ceva, niscaiva;
- în cuvinte separate – pronumele relativ compus ceea ce şi cel ce (analizabil: pron.+
pron.)

Subliniază forma pe care o consideri corectă:

1. N-are nici un / niciun chef să facă ce i se cere.
2. Nu m-a văzut niciunul/nici unul.
3. N-a venit niciuna / nici una la timp.
4. Un prieten de-al meu / de-ai mei a fost primit de Excelenţa Sa / Excelenţa sa.
5. I-am împrumutat cursul unei colege de-ale mele/ de-a mele.
6. Aceasta este cartea care / pe care o citesc.
7. Am văzut-o pe vecina a căror copii/ vecina ai cărei copii au fugit de-acasă.

II. Adjectivul
 2

 Adjectivele terminate în –u/-iu la sg. au desinenţa de fem. pl. –e, iar desinenţa de
masc. pl. –i: INTEGRU / SOBRU / ILUSTRU / CELEBRU / RUPESTRU //
CENUŞIU / ARGINTIU / AURIU / ZGLOBIU / FISTICHIU / FUSTANGIU /
CHEFLIU / ZURBAGIU / CUSURGIU / PROPRIU // ROŞU.
Atenţie la acordul acestor adjective postpuse sau antepuse cu substantivul determinat!
Adjectivele masc. care la forma de sg. au un –i în secvenţa finală a cuvântului se scriu cu
doi -i la forma de pl. nearticulat şi cu trei -i la pl. articulat, pentru că, dacă adjectivul este
antepus substantivului, el preia art. hot. de la substantivul determinat:
ex. cercel argintiu (sg. neart.)/cercei argintii (pl. neart. )/argintiii cercei (pl. art.)
- subst. neart. : doi bărbaţi integri/doi codri cenuşii/două ouă roşii – adj. postpus subst.
doi integri bărbaţi/doi cenuşii codri (proba se face cu adj.verzi) – adj.
antepus subst.
- subst. art.: bărbaţii integri/codrii cenuşii/ouăle roşii - adj. postpus subst.
integrii bărbaţi/cenuşiii codri//roşiile ouă - adj. antepus subst.
 Adjectiv + pronume + substantiv: CHEFLIII-I OAMENI
Context: Şeful meu are oameni cheflii în subordine. Oamenii lui cheflii sunt tare
neastâmpăraţi.
Oamenii lui cheflii > Oamenii-i cheflii > Chefliii-i oameni;
 Adjective pronominale demonstrative ACEEA, ACEIA
Atenţie: Adjectivele demonstrative de depărtare şi de identitate se scriu: aceea, aceeaşi
(fem. sg.)/aceia, aceiaşi (masc. pl.)!
ex. Femeia aceea/bărbaţii aceia a/au ajuns acasă.//I-am dat femeii aceia doi lei.
- acest bărbat/aceşti bărbaţi//acel bărbat/acelor bărbaţi;
această femeie/aceste femei//acea femeie/acele femei;
- bărbatul acesta/bărbaţii aceştia//bărbatul acela/ bărbaţii aceia;
femeia aceasta/femeile acestea//femeia aceea/femeile acelea;
 Adjectivele pronominale negative – NICIUN, NICIO – se scriu într-un cuvânt după
modelul corespondentelor lor nehotărâte: vreun, vreo.
 Adjectivele pronominale de întărire se acordă în mod obligatoriu cu substantivul
determinat în persoană, gen, nr. şi caz.
Persoana/Nr N-Ac G-D
I sg însumi/însămi însumi/însemi
pl înşine/însene înşine/însene
II sg însuţi/însăţi însuţi/înseţi
pl înşivă/însevă înşivă/însevă
III sg însuşi/însăşi însuşi/înseşi
pl înşişi/însele înşişi/însele/înseşi
I-am oferit un cadou fetei însăşi/înseşi. ??
 Adjectivele pronominale posesive NOŞTRI, VOŞTRI postpuse sau antepuse
substantivului se scriu întotdeauna cu un singur –i, pentru că nu primesc articol.
ex. Ai noştri tineri sunt cuminţi./Bunicii voştri vin la noi.
 Prepoziţii cu regim cazual G/D ± art. posesiv AL/A/AI/ALE
- datorită, mulţumită, conform – fără al/a/ai/ale în caz de coordonare a două forme de
G/D;
- asupra, contra, împotriva, de-a lungul, de-a latul, în ciuda – cu al/a/ai/ale în caz de
coordonare a două forme de G/D;
ex: A reuşit datorită ajutorului şi răbdării mele.
ex: A luptat împotriva voinţei şi a neputinţei mele.
 Adjectivele fem. DRAGĂ / DRAGI(LE) şi ULTIMĂ / ULTIME(LE)
 3

Atenţie! Adj. drag – are la G/D fem. sg. neart. formă identică cu N/Ac fem. pl. neart.–
acestei fete dragi/fete dragi, iar la pl. art. dragile fete, nu dragele fete, spre deosebire de
pl. art. ultimele veşti, nu ultimile veşti. Forma dragă se foloseşte atât pentru feminin, cât
şi pentru masculin.
 La fem. adjectivelor de tipul BUN/MARE/CUTANEU, G/D sg. neart. este identic cu
N/Ac pl. neart. – acestei note bune/mari speranţe/infecţii cutanee//aceste note
bune/mari speranţe/infecţii cutanee, iar G/D sg. art: bunei note/marii
speranţe/cutaneei infecţii.
 La unele adjective neologice, norma actuală, reflectând uzul persoanelor cultivate,
admite la fem. forme cu şi fără alternanţa o (accentuat) - oa, în ordinea de preferinţă
ANALOAGĂ/analogă, OMOLOAGĂ/omologă. La alte adjective neologice nu se
admit forme cu oa: BAROCĂ/ECHIVOCĂ.
Atenţie adjectivul/substantivul masc. vagabond are fem. vagaboandă, nu vagabondă!
 Unele adjective vechi şi mai ales neologice se folosesc numai pentru substantive de un
singur gen; în cazul celor referitoare la substantive neutre, aceasta nu înseamnă că şi
adjectivele în cauză ar fi „neutre”, cum se indica în DOOM1, chiar dacă au la sg.
formă de masc., iar la pl. (dacă au pl.), formă de fem.: (metal) ALCALINO-
PĂMÂNTOS, (barometru) ANEROID, (foc) BENGAL, (substantiv) EPICEN1.
 Adjectivele invariabile au aceeaşi formă la toate cazurile/genurile/numerele, printre
acestea numărându-se adjectivele neologice nume de culori – GRENA / MARO / GRI
/ BLEU / BEJ / ORANJ / CREM - sau cele cu secvenţa finală în –ce – ATROCE /
EFICACE / MOTRICE / PERSPICACE / PROPICE / PRECOCE - şi adjectivele
determinative (unele cuvinte vechi) provenite din adverbe prin conversiune:
DITAMAI / SADEA / FERICE / ASEMENEA / GATA / AŞA.
ex. asemenea idee/asemenea idei//forţă motrice/forţe motrice;

 ATENŢIE! Adjectivele calificative compuse se scriu:

- într-un cuvânt – rozalb, codalb, pursânge, binemeritat, binecuvântat, binefăcător,
binevoitor, clarvăzător, clarobscur, preafericit, atoateştiutor, atotputernic, cuminte,
deplin, răufăcător, răuvoitor, cumsecade, aeroportuar, sociocultural, electrocasnic,
autocopiativ, neoliberal, retoroman, docoromân, cehoslovac (când exprimă o
unitate ), nemaipomenit;
- cu cratimă – bun-platnic, rău-platnic, instructiv-educativ, literar-artistic, dulci-
acrişoare, alb-negru, galben-închis, chimico-farmaceutic, burghezo-democratic,
greco-catolic, francez-român, medico-legal, daco-roman (când exprimă un raport, nu
o unitate, româno-american, franco-italo-spaniol, indo-european, austro-ungar, bine-
crescut (cuviincios), bine-cunoscut (celebru), bine-venit (oportun), drept-credincios,
înainte-mergător, liber-schimbist, nou-născut, propriu-zis, sus-numit, nord-dunărean,
est-european, americano-vest-german, (meşter) drege-strică;

Subliniază varianta pe care o consideri corectă dintre următoarele perechi de

adjective:
 ( războiul ) dacoroman / daco-roman
 ( poporul ) dacoromân / daco-român
 ( camera ) clar- obscură / clarobscură
 ( stil ) comfuz / confuz
 ( spectacol ) cosmic / cozmic
1
În noua Gramatică a Academiei (GALR = Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al.
Rosetti”, Gramatica limbii române. I. Cuvântul, Editura Academiei, Bucureşti, 2005), p. 148 se vorbeşte în
asemenea cazuri de adjective defective „numai cu forme de neutru”.
 4

 ( publicaţii ) cotidiane / cotidiene

 ( oşteni ) dârji / dârzi
 ( situaţie ) echivocă / echivoacă
 ( culori ) felurite / feliurite
 ( copii ) mototoi / mototoli
 ( eveniment ) hilar / ilar
 ( durere ) musculară / muşchiulară
 ( vânt ) năprasnic / năpraznic
 ( gest ) necuvincios / necuviincios
 ( comportament ) loial / loaial
 ( măr ) văratic / văratec
 ( situaţie ) analogă / analoagă
 ( pisică ) vagabondă / vagaboandă
 ( elev ) corijent / corigent
 ( caz ) frecvent / fregvent
 ( arhitectură ) baroacă / barocă
 ( latură ) omoloagă / omologă
 ( limbi ) indo-europene / indoeuropene
 ( copil ) respectuos / respectos
 (clădire) somptuoasă / somptoasă
 ( copii ) precoci / precoce
 (contexte) ambugui / ambigue

III. Numeralul

 Numeralul cardinal UNU se scrie fără –l final (scrierea cu –l final fiind

hipercorectă), spre deosebire de pron. nehotărât UNUL.
ex. N-au fost nici doi, nici trei, ci unu.
 Numeralul cardinal 12 şi cel ordinal corespunzător – DOUĂSPREZECE/A
DOUĂSPREZECEA - trebuie folosite la forma de feminin atunci când stau pe lângă
substantive fem., dar se acceptă şi formele de masculin în indicarea datei.
ex. ora douăsprezece/douăsprezece mii de lei/clasa a douăsprezecea;
două/douăsprezece/douăzeci şi două mai//doi/doisprezece/douăzeci şi doi mai;
 Pentru indicarea primei zile a fiecărei luni trebuie folosit numeralul ordinal ÎNTÂI
şi nu cel cardinal.
ex. Întâi Decembrie/Întâi Mai/ întâi februarie;
 Norma a acceptat formele PAISPREZECE, ŞAISPREZECE, ŞAIZECE (în loc de
patrusprezece, şasesprezece, şasezeci care nu mai sunt admise, fiind considerate
pedante) şi pronunţările în tempo rapid CINSPREZECE, CINZECI pentru
numeralele compuse cu cinci, precum şi pentru numeralele ordinale
corespunzătoare. Nu sunt admise însă: unşpe, unsprece, şaispe, douăşunu, paşopt,
douăjde mii, o mie şi unu, două milioane şi o sută;
 Normele actuale acceptă la femininul nearticulat al numeralului ordinal ÎNTÂI
postpus substantivului şi forma ÎNTÂIA: clasa întâi/întâia.
 Aproximaţia în interiorul unor LIMITE NUMERICE se redă fie prin construcţii cu
prepoziţii, fie, în scris, prin alăturarea numeralelor despărţite prin linie de pauză. Nu
este recomandată combinarea celor două modalităţi de exprimare a aproximaţiei în
interiorul unor limite numerice.
ex. Au venit între douăzeci şi treizeci de persoane.//Au venit 20 - 30 de persoane.
 5

Temperaturile minime se vor situa între 2 şi 4 grade. //Temperaturile minime vor fi de

2 - 4 grade.
Deschis între 10 şi 20/de la 10 la 20;//Deschis 10 -20;
Am concediu de la 1 până la 31 iulie.//Concediu 1 – 31 iulie;
Nu este corect:Deschis între 10 – 20.
 În textele obişnuite, numeralele se scriu rar „în litere” şi mai frecvent în CIFRE, cu
excepţia NUMERALELOR SUB ZECE, care se scriu, în general, în CUVINTE
(LITERE) în textele obişnuite. De asemenea, în textele aparţinând domeniului juridic-
administrativ sau comercial, în diferite documente, formulare (tipizate oficiale), pentru
securizarea datelor şi a sumelor de bani înscrise, se scrie atât în litere, cât şi în cifre.
ex. Alfabetul nostru are 31 de litere, dintre care nouă sunt vocale.
10 000 (zecemiilei) – înscrierea sumei de bani pe un formular tipizat la poştă;
 Atenţie! Evitaţi exprimările pleonastice în cazul în care doriţi să folosiţi
NUMERALUL FRACŢIONAR care exprimă PROCENTELE (%)!
ex. 2%//doi la sută//două procente;
Pleonasm: două procente la sută;

 ATENŢIE! Numeralele compuse se scriu:

- într-un cuvânt – unsprezece, douăzeci, cinzeci/cincizeci, cinsprezece/cincisprezece,
amândoi, câteşitrei, tustrei, dintâi, întâiaşi, al doisprezecelea/a douăsprezecea, înmiit;
- în cuvinte separate – douăzeci şi unu, o dată (de câte ori?) , o sută, prima/întâia
dată/oară, un milion, o mie, o mie unu, câte unu, toţi trei, o doime, două treimi, al o
sutălea, al două sutelea, al (o)mielea, al o mie unulea;

Subliniază forma pe care o consideri corectă:

1. Ne vedem la ora doi / două.
2. De fiecare dată călătoreşte la clasa întâi / întâia.
3. Nepoata mea are patrusprezece / paisprezece ani.
4. Întâi / Unu Decembrie este Ziua Naţională a României.
5. Examenul a fost programat pentru două / doi mai.