CELULA SOLARĂ

Prof. Victor Postelnicu

Ce reprezinta celula solara?

 O celulă solară constă din două sau mai multe straturi de material semiconductor, cel mai întâlnit
fiind siliciul. Aceste straturi au o grosime cuprinsă între 0,001 şi 0,2 mm şi sunt dopate cu anumite
elemente chimice pentru a forma joncţiuni „p” şi „n”. Această structură e similară cu a unei diode.
Când stratul de siliciu este expus la lumină se va produce o „agitaţie” a electronilor din material şi va
fi generat un curent electric.
 Celulele, numite şi celule fotovoltaice, au de obicei o suprafaţă foarte mică şi curentul generat de o
singură celulă este mic dar combinaţii serie, paralel ale acestor celule pot produce curenţi suficient de
mari pentru a putea fi utilizaţi în practică. Pentru aceasta, celulele sunt încapsulate în panouri care le
oferă rezistenţă mecanică şi la intemperii.
Clasificare
 După grosimea stratului materialului deosebim celule cu strat gros şi celule cu strat subţire.
 Dupa felul materialului celulele pot fi:cu CdTe,GaAs sau siliciul.
Moduri de construcţie
 Pe lângă materia primă o importanţă mare prezintă tehnologia utilizată. Actualmente celulele solare
pe bază de materiale semiconductoare cele mai des comercializate sunt cel pe bază de siliciu.
 Celulele solare pe bază de materiale semiconductoare utilizae pentru producerea de energie electrică
sunt legate în module.
 Pe un modul se află mai multe rânduri de celule solare conectate în serie sau în paralel. Pentru
protejarea unei celule solare împotriva efectului de avalanşă în joncţiune, datorată potenţialului mai
mare trebuie incorporate paralel cu celulele solare diode de protecţie.
 Sistemele de panouri solare sunt înzestrate uneori cu mecanisme de orientare, panoul fiind în
permanenţă direcţionat pentru a exploata la maximum energia solară incidentă.
 Randamentul termodinamic maxim teoretic pentru producerea de energie din lumina solară este de
85 %.
 Dacă se utilizează doar o porţiune din spectrul luminii solare, valoarea teoretică se reduce în funcţie
de lungimea de undă, intre 5-35 %.

Celulele solare pe bază de materiale semiconductoare în principiu sunt construite ca nişte fotodiode cu
suprafaţă mare care însă nu se utilizează ca detectoare de radiaţii ci ca sursă de curent.
Interesant la acest tip de semiconductoare este că prin absorbţie de energie eliberează purtători de sarcină
(electroni şi goluri). Este nevoie de un câmp electrostatic intern pentru ca din aceşti purtători să se creeze un
curent electric dirijându-i în direcţii diferite.

Pentru că intensitatea fluxului luminos scade exponenţial cu adâncimea, această joncţiune este necesar să fie
cât mai aproape de suprafaţa materialului şi să se pătrundă cât mai adânc. Această joncţiune se creează prin
impurificarea controlată. Pentru a realiza
profilul dorit, în mod normal se impurifică
„n” un strat subţire de suprafaţă şi „p”
stratul gros de dedesubt în urma căruia
apare joncţiunea. Sub acţiunea fotonilor
apar cupluri electron-gol în joncţiune, din care electronii vor fi acceleraţi spre interior, iar golurile spre
suprafaţă. O parte din aceste cupluri electron-gol se vor recombina în joncţiune rezultând o disipare de
căldură, restul curentului putând fi utilizat de un consumator, încărcat într-un acumulator sau prin
intermediul unui invertor livrat în reţeaua publică. Tensiunea electromotare maximă la bornele unei celule
solare (de exemplu la cele mai utilizate, celulele de siliciu cristaline) este de 0,5 V.
Structura celulelor solare se realizează în aşa mod încât să absoarbă cât mai multă lumină şi să apară cât mai
multe sarcini in joncţiune. Pentru aceasta electrodul de suprafaţă trebuie să fie transparentă, contactele la
acest strat să fie pe cât posibil de subţiri, pe suprafaţă se va aplica un strat antireflectorizant pentru a micşora
gradul de reflexie a luminii incidente. Acestui strat antireflectorizant i se atribuie culoare negru-albăstruie a
celulelor solare care fără aceasta ar avea o culoare gri-argintie.
Grosimea stratului influenţează culoarea celulei.Celulele îşi datorează culoarea albastră realizării unei
grosimi ce corespunde lungimii de undă a culorii roşii, culorea cea mai bine absorbită de siliciu. În principiu
însă în acest mod se pot realiza celule roşii, galbene, sau verzi la cerinţe arhitectonice deosebite, dar vor
avea un randament mai slab. În cazul nitratului de siliciu şi a bioxidului de siliciu stratul antireflectorizant
mai are şi un rol de a reduce viteza de recombinare superficială .
În funcţie de starea cristalină se deosebesc următoarele tipuri de siliciu:
 Monocristaline
 Policristaline
 Amorfe
 Microcristaline

Un nou tip de celulă solară transparentă va

permite alimentarea autonomă a smartphone-
urilor
Panourile fotovoltaice transparente înseamnă suprafețe din sticlă sau de plastic acoperite cu filme
transparente care generează electricitate – soluția aproape perfectă pentru nevoia noastră de „energie
portabilă”, adică generarea de electricitate gratuită cu ajutorul oricărei suprafețe disponibile, de la
geamurile ferestrelor și până la ecranele computerelor și ale telefoanelor inteligente.

Conceptul nu este nou, dar abia acum o firmă tânără,Ubiquitous Energy, capacitată de MIT anul
trecut, dezvoltă o tehnologie și un patent cu potențialul de a aduce în curând pe piață panouri solare
transparente cu prețuri accesibile.

Dar cum poate absorbi energia luminoasă o suprafață transparentă? Răspunsul simplu ar fi că, deși
ochiul omenesc detectează doar spectrul vizibil al luminii, aceasta se manifestă printr-o gamă largă de
frecvențe (lungimi de undă). Prin urmare, Soarele emite o cantitate uriașă de lumină în spectru
infraroșu(IR) și în cel ultraviolet (UV), ambele invizibile ochiului omenesc dar capabile să genereze
importante cantități de electricitate dacă sunt captate de celule fotovoltaice.

Prin urmare, soluția este crearea unei celule solare care absoarbe doar radiația IR și UV, permițând
trecerea luminii vizibile. Potrivit Ubiquitous Energy, celula lor fotovoltaică este construită dintr-o serie
de straturi organice aplicate sticlei sau pur și simplu sub forma unui film flexibil. Nu se știe exact
natura materialelor folosite, dar ar putea fi vorba despre polimeri organici a căror structură moleculară
a fost modificată pentru a absorbi lungimi de undă luminoasă specifice.

Până acum, firma a creat oficial panouri solare transparente în proporție de 60% și cu o eficiență
energetică de 2%. Țelul este de a atinge o eficiență de 10 procente, moment din care aplicații cu
adevărat practice vor fi posibile. Pentru a obține acest lucru, Ubiquitous Energy își va optimiza
materialele fotovoltaice pentru a acoperi mai mult din spectrul infraroșu și va folosi inginerie la
nanoscară pentru a crea structuri capabile să acapareze mai multă lumină.

Nu este greu să ne imaginăm aplicațiile celulelor solare. În primul rând, orice mașină, casă și clădire ar
putea fi acoperite cu aceste filme – ele nu ar înlocui rețeaua electrică clasică, dar ar furniza destulă
energie gratuită pentru a alimenta becuri și câteva computere.

Desigur, cea mai fezabilă adaptare ar fi în cazul ecranelor telefoanelor mobile inteligenele și ale
tabletelor: dacă Ubiquitous Energy va putea atinge niveluri de transparență de până la 80-90%, atunci
smartphone-urile noastre își vor putea înăcărca acumulatorii de la Soare și chiar de la propria lumină a
dispozitivului. De asemenea, pentru că panourile absord lumina UV, ele ar fi perfecte pentru ochelarii
de soare, alimentând, poate, laptopul din rucsac într-o zi însorită de vară.

Sursa: http://apl.aip.org/resource/1/applab/v98/i11/p113305_s1?bypassSSO=1