Sunteți pe pagina 1din 12

PROIECT DIDACTIC

al cursului (prelegerii)
(2ore)
Autor:
Cebotari Valentina, conf. universitar,
i.

Tema: Elemente introductive privind regimurile matrimonialei.


1. Obiectivele:
 să reproducă noţiunea de regim juridic al bunurilor soţilor;
 să explice importanţa evoluţiei regimurilor matrimoniale;
 să identifice obiectul material şi juridic al regimurilor matrimoniale;
 să elucideze natura juridică a regimurilor matrimoniale;
 să stabilească principiile regimurilor matrimoniale;
 să identifice începutul şi sfârşitul aplicării în timp a regimului
matrimonial.
2. Bibliografia:
1. Cebotari V. Dreptul familiei. Ediţia a III-a. Revăzută şi
completată.– Chişinău, 2014, p.103-136.
2. Filipescu Ion P. Tratat de dreptul familiei. Bucureşti, : Editura
ALL, 1996, p.1-10;
3. Crăciunescu C-M. Regimuri matrimoniale. Bucureşti; ALL
Beck, 2000, 173 p.;
4. Banciu A. A. Raporturile patrimoniale dintre soţi potrivit
noului Cod civil. Bucureşti, Hamangiu, 2011, 181 p.;
5. Pisarenco Olga. Aspecte conceptuale privind momentul
stabilirii, modificării şi încetării regimului matrimonial
contractual.// Revista Naţională de Drept. Nr.7, 2012 pag 52-61;
6. Pisarenco Olga. Evoluţia istorico-juridică a instituţiei regimului
matrimonial contractual.// Revista Naţională de Drept. Nr.5,
2012, pag. 39-47.
7. Pisarenco Olga. Noţiuni generale privind institutul regimului
matrimonial contractual.//Analele ştiinţifice ale Catedrei Drept
Patrimonial UT – Chişinău. Prag, 2011, p.107-111.
8. Vasilescu P. Regimuri matrimoniale.Parte generală.-Bucureşti,
Rosetti, 2003
9. Бондов С. Н. Брачный договор. Москва.Юнити – Дана.
2000. 95 р;
10. Функ Я.И. Брачный договор. 2-е издание. Минск: Амалфея.
2003.

3. Teze principale:
1. Precizări terminologice;
2. Evoluţia regimurilor matrimoniale;
3. Obiectul regimurilor matrimoniale;
4. Regimul primar imperativ;
5. Natura juridică a regimului matrimonial;
6. Principiile regimurilor matrimoniale;
7. Începutul şi sfârşitul aplicării în timp a regimului matrimonial.

1
.
4. Probleme, abordări care depăşesc cadrul curricular, dar pot constitui sfera de interes
al unor studenţi:
 Deosebirea şi asemănarea dintre contractul matrimonial şi
contractele civile;
 Regimurile matrimoniale în legislaţia diferitor state;

OBIECTUL DE STUDIU AL REGIMURILOR MATRIMONIALE

Rezumatul punctelor-cheie
1.Elemente introductive privind regimurile matrimoniale.
2. Obiectului de studiu al regimurilor matrimoniale.
3.Caracterizarea regimul primar imperativ.
4.Corelația dintre regimul matrimonial și alte ramuri ale dreptului privat.
5.Principiile regimurilor matrimoniale.
Obiectivele de referință
-să relateze despre terminologia regimurilor matrimoniale;
-să identifice obiectul de studiu al cursului prin prisma evoluției instituției căsătoriei;
- să delimiteze regimul primar imperativ de regimurile matrimoniale reglementate de legislațiile statelor
contemporane;
-să compare obiectul regimurilor matrimoniale cu obiectul dreptului civil, notarial, succesoral,
commercial, muncii;
- să analizeze principiile regimurilor matrimoniale.

Repere de conținut:
1.Elemente introductive privind regimurile matrimoniale. Orice căsătorie încheiată valabil
produce efecte juridice personale și patrimoniale în raport cu subiecții acesteia. Familia nou formată
are nevoie de un acoperiș și de mijloace necesare ducerii traiului cotidian. Toate acestea se
realizează în bani și, independent de dorința soților, deci, putem spune că au un caracter accesoriu
inevitabil. Așadar, efectele patrimoniale ale căsătoriei sunt derivate din necesitatea de a întreține
familia. Raporturila patrimoniale dintre soți iau o formă juridică deosebită, autonomă și trebuie
studiate separat pentru că ele sunt:
- necesare vieții de familie;
- inevitabile ca efecte ale căsătoriei;
- pentru a dezvălui reglementarea lor juridică care este legată cu starea civilă a soților care sunt
participanți la circuitul civil și, respectiv sunt dublu dependente de dreptul civil și de dreptul
familiei.
Să precizăm termenii care vor fi folosiți pentru studierea relațiilor patrimoniale dintre soți.
Noțiunea de ”regim” desemnează un ansamblu de norme sau reguli proprii unei anumite activități,
iar prin ”matrimonial” (din latinescul ”matrimonium” cee ce înseamnă căsătorie) ar trebui să se
înțeleagă o realitate generată de căsătorie. Efectele căsătoriei sunt legate de starea civilă a celor care
au încheiat actul juridic și se manifestă prin drepturi și obligații reciproce cu caracter personal și
drepturi și obligații reciproce cu caracter patrimonial. Efectele nepatrimoniale ale căsătoriei sunt
mai mult supuse obiceiurilor și tradițiilor popoarelor, sunt legate de libertatea fiecărui om și sunt
greu de încadrat în limitele restrictive ale legii, îar efectele pecuniare sunt mai vaste, mai diferite, au
tangențe cu mai multe ramuri de drepr și respectiv, necesită o reglementare mai detaliată.Încă din
antichitate a fost cunoscut contractul sau convenția matrimonială – acel document care reglementa
situația materială a soților și, se vede că tot din acest considerent, efectele pecuniare ale căsătoriei
au fost denumite ”regimuri matrimoniale”

2
În literatura de specialitate termenul „regim matrimonial” este studiat de majoritatea
doctrinarilor în domeniu şi cunoaşte diverse definiţii: „totalitatea regulilor de ordin patrimonial care
guvernează căsătoria”1; „un ansamblu de reguli care cârmuiesc chestiunile de ordin material ce se
nasc din unirea soţilor prin căsătorie”2; „totalitatea normelor juridice care reglementează relaţiile
dintre soţi cu privire la bunurile lor şi pe cele care se stabilesc între soţi şi terţele persoane privind
bunurile soţilor constituie regimul juridic al bunurilor soţilor, adică regimul matrimonial” 3; „un
ansamblu de norme juridice care guvernează raporturile dintre soţi cu privire la drepturile şi
obligaţiile pecuniare ale vieţii conjugale, precum şi relaţiile care privesc gestionarea acestora 4;
„statutul care reglementează interesele patrimoniale ale soţilor în timpul căsătoriei” 5 „ansamblul
regulilor care cârmuiesc raporturile dintre soţi privitoare la bunurile lor, precum şi raporturile în
care ei intră cu terţii în calitatea lor de soţi”6; „regimul juridic al bunurilor soţilor, al drepturilor lor
patrimoniale şi al obligaţiilor pe care soţii şi le asumă, împreună sau separat, în interesul
amândurora sau în interesul satisfacerii nevoilor căsniciei”7; „un ansamblu de reguli având drept
scop guvernarea raporturilor pecuniare dintre soţi” 8; „raporturile dintre soţi, ce decurg din faptul
căsătoriei lor, cu privire la patrimoniul acestora”9; „un ansamblu coerent de reguli, mai mult sau mai
puţin numeroase şi mai mult sau mai puţin complexe, a căror finalitate este de a conferi, în
domeniul patrimonial, un statut special soţilor în cadrul raporturilor dintre ei ca şi în relaţiile lor cu
terţii”10.Din definițiile reproduse putem deduce următoarele:
a) regimurile matrimoniale nu prezintă decât un ansamblu de reguli juridice care
reglementează raporturi patrimoniale generate de institușia căsătoriei;
b) aceste raporturi îi au drept subiecți principali pe soți;
c) terții pot să fie și ei vizați de efectele pecuniare specifice căsătoriei.
În concluzie putem defini regimurile matrimoniale în sens îngust - stricto sensu și în sens
larg - lato sensu.
Stricto sensu, prin regim matrimonial trebuie să înțelegem doar ansamblu de reguli care
guvernează raporturile patrimoniale dintre soți privind repartiția între aceștea a puterilor, a averii și
a datoriilor căsătoriei.
Lato sensu regimurile matrimoniale privesc în plus și raporturile patrimoniale dintre soți și
terți, indiferent dacă aceștea sunt persoane străine complet de căsătorie sau persoane cu anumite
legături juridice cu aceasta ( copii, părinții soților, afini etc.)
Regimurile matrimoniale sunt întâlnite în toate țările Europei și sunt cel puțin două (legal și
convențional) sau poate fi și o multitudine de regimuri conveționale. Totodată, regimurile
matrimoniale prezintă un dublu caracter şi urmăresc un dublu obiectiv: patrimonial, întrucât ele
depind de dreptul comun al relaţiilor patrimoniale, şi matrimonial, deoarece sunt legate de dreptul
familiei şi de ideologia acesteia11.

În sistemul de drept anglo-saxon ”common law” relațiile patrimoniale dintre soți se bazează
pe convențiile prenunțiale, iar în lipsa acetora acționează ” teoria titlului” a proprietății conform
căreia este proprietar al unui bun soțul care deține titilul asupra acestuia.

1
Crăciunescu C-M. Regimuri matrimoniale. Bucureşti: ALL Beck, 2000, p.4.
2
Rizeanu D., Protopopescu D. Raporturile patrimoniale dintre soţi în lumina Codului familiei. Bucureşti: Editura
Ştiinţifică, 1959, p.19.
3
Filipescu I.P., Filipescu A.I. Tratat de dreptul familiei. Ediţia a VII-a. Bucureşti: ALL Beck, 2002, p.46
4
Vasilescu P. Regimuri matrimoniale. Partea generală. Ediţia a II-a revizuită. Bucureşti: Universul Juridic, 2009, p.21.
5
Eliescu M. Curs de drept civil. Regimurile matrimoniale. Bucureşti: Facultatea de Drept, 1948, p.3.
6
Albu I. Dreptul familiei. Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică, 1975, p.118
7
Corhan A. Dreptul familiei. Teorie şi practică. Bucureşti: Lumina Lex, 2001, p.102
8
Cornu G. Les régimes matrimoniaux. 9éme éd. Paris: PUF, 1997, p24.
9
Stettler M., Waelti F. Le droit civile. Vol.IV. Elveţia: Fribourg, 1997, p.1
10
Colomer A. Les régimes matrimoniaux. Paris: Litec, 1990, p.2
11
Malaurie Ph. Agnés L. Les régimes matrimoniaux. 3éme éd. Paris, Cujas, 1994, p.13

3
2. Obiectul de studiu al regimurilor matrimoniale. Obiectul unei disciplini de studiu îl
formează totalitatea relațiilor sociale reglementate de legislația în vigoare, având ca scop formarea
unei practici uniforme de soluționare a litigiilor apărute între membrii societății. Întrebarea privind
obiectul oricărei disciplini este foarte importantă deoarece în dependență de determinarea acestuia –
adică a caracterului relațiilor sociale reglementate de lege, putem constata prezența unei disciplini
academice necesare de studiat în jurisprudență.
Așadar, obiectul regimului matrimonial constituie totalitatea normelor juridice care
reglementează soarta bunurilor soților, statutul pecuniar conjugal. Deoarece se pune accentul pe
bunurile soților și pe reglementările privind aceste bunuri, obiectul regimului matrimonial poate fi
definit în sens material şi în sens juridic.
Obiect, în sens material, al regimului matrimonial constituie ansamblul bunurilor soţilor,
totalitatea bunurilor soţului şi soţiei, indiferent de data şi modul de dobândire a acestora, deci toate
bunurile pe care soţii le aveau în momentul încheierii căsătoriei, precum şi cele dobândite de ei în
timpul căsătoriei, împreună sau separat, cu titlu oneros sau cu titlu gratuit. Noțiunea de bun este
cuprinsă în art.455 Cod civil conform căruia ”bunuri sunt toate lucrurile susceptibile apropierii
individuale sau colective și drepturile patrimoniale. Lucrurile sunt obiectele corporale în raport cu
care pot exista drepturi și obligații civile”.
Potrivit lui P. Vasilescu12 bunurile amintite sunt privite fie ut singuli (un bun separat) fie ut
universi (mase de bunuri). Valorificarea juridică a acestei diviziuni a obiectului material se face
deosebit în funcție de caracterul concret al fiecărui tip de regim matrimonial în parte, iar regulile
aplicabile sunt fie proprii, fie împrumutate din dreptul comun.
Privit ut singuli, fiecare lucru sau drept concret, care formează obiectul material, are
beneficiul să ne dezvăluie originea sa juridică, valoarea sa economică sau regimul lui special, astfel
ca, prin aplicarea regulilor specifice unui anumit tip de regim matrimonial, să-i putem determina
bunului soarta sa juridică în cadrul căsătoriei.
Ut universi sunt desebite prin felul de regim matrimonial aplicabil. Astfel pentru regimurile
de separație avem patrimoniul distinct al fiecăruia dintre soți care constă dintr-o masă de bunuri
pentru fiecare, iar în cazul unui regim matrimonial de comunitate , alături de bunurile care aparțin
fiecăruia, apare o masă proprie ambilor care formează o categorie de bunuri supusă unor reguli
specifice comunității. Privit ca masă de bunuri, obiectul material face posibilă utilizarea unor
instrumente juridice clasice în cadrul regimului matrimonial, cum sunt subrogația reală, teoria
coproprietății sau separația de patrimonii.
În final, putem relata că, atunci când discutăm despre obiectul material este vorba, în general,
aşa cum arătau Stettler şi Waelti13, despre ansamblul drepturilor pecuniare aparţinând unei persoane,
acestea fiind în special drepturile reale asupra bunurilor mobile şi imobile, drepturile de proprietate
intelectuală, drepturile pecuniare legate de calitatea de acţionar într-o societate anonimă sau de
membru într-o societate de persoane, ca şi drepturile decurgând din creanţe de orice natură. Tot aici
trebuie să subliniem că pentru regimurile matrimoniale au relevanță și datoriile soților, legate de
căsătorie, obligații legate de viața patrimonială a cuplului și care constituie un element esențial al
pasivului.
Obiectul juridic al regimului matrimonial constituie un corp de reguli juridice având vocația
de a reglementa situațiile de fapt ce apar între soți cât și între soți și terți pe parcursul căsătoriei. Ele
trebuie să formeze un sistem coerent, simplu de aplicat. O parte din aceste reguli se referă la
proprietatea asupra bunurilor, ele guvernând separaţia bunurilor sau compunerea patrimoniilor. Cu
ajutorul lor se poate stabili dacă anumite bunuri pe care soţii le-au avut în momentul încheierii
căsătoriei sau le-au dobândit ulterior, în timpul căsătoriei, rămân proprii fiecăruia sau intră, în
totalitate sau în parte, în masa comună.
Ca sistem de reguli orice regim matrimonial este creat pentru a orândui repartizarea
bunurilor între soți, adică determinarea componenței patrimoniului fiecărui soț în scopul de a
stabili un criteriu substanțial pentru caracterizarea juridică a unui tip de regim matrimonial, dar și
12
Vasilescu P. Regimuri matrimoniale. Parte generală.- București; Editura Rosseti, 2003,p.20-21
13
Stettler M., Waelti F. Le droit civile. Vol.IV. Elveţia: Fribourg, 1997, p.1-2.

4
pentru a asigura suportul material al căsniciei. Practic, aceste reguli pot forma un regim de
comunitate, de separație sau cu îmbinarea acestor două (mixt) și trebuie create pentru a asigura o
armonizare cât mai favorabilă vieții patrimoniale a soților.
Acest lucru se realizează14 prin influența reciprocă care trebuie să existe între regulile care
guvernează repartizarea bunurilor între soți și cele care ghidează modul de gestiune al bunurilor
conjugale. Astfel, de pildă, într-un regim matrimonial comunitar, trebuie să existe o coerență între
regulile de dobândire a bunurilor comune și mecanismele de administrare ale acestor bunuri,
mecanisme care să facă viabilă comunitatea. După cum, într-un regim separatist trebuie să existe un
factor juridic de coeziune între bunurile proprii fiecărui soț și îndatorirea ambilor de a participa la
susținerea sarcinilor căsătoriei.
Coerența obiectului juridic al unui regim matrimonial este caracterizată și de regulile
aplicabile întinderii exercitării drepturilor patrimoniale ale soților, a dreptului de posesie, folosință
și, în special, de dispoziție a lor, care trebuie să reglementeze cât mai exact atât modul în care un soț
poate dispune de un bun, cât și raporturile care există între sistemele de publicitate și soarta actului
juridic de dispoziție săvârșit asupra bunului comun. Iar reglementarea nu trebuie doar să asigure
coerența juridică internă a regimului matrimonial, ci și securitatea dinamică a circuitului civil, cu
protejarea terților15.
Obiectul juridic al unui regim matrimonial trebuie să asigure și o repartizare a puterilor
dintre soți în legătură cu soarta bunurilor conjugale. Aceste puteri se concretizează în modul de
gestiune, de administrare al patrimoniilor soților și a masei de bunuri comune. Prin ”putere” se
desemnează o realitate mai vastă și mai complicată decât cea indicată prin termenul ” drept”.
Bineînțeles, în dreptul civil un ”drept” poate fi și o ”putere”, ambele fiind o facultate de a acționa
liber într-un sens dorit, iar nu impus. Denumirea de ”putere” este preluată din dreptul matrimonial
francez , care reglementează gestionarea bunurilor de către soți nu doar în situațiile de viață tihnită
dar și în situațiile de criză conjugală, când apar necesități de încheiere a actelor juridice, iar soții nu
se pot înțelege fiind separați de fapt, ori aflânduse în procedura de divorț.
În final, concluzionăm că materia obiectului regimurilor matrimoniale care ne interesează este
formată din regulile ce determină soarta bunurilor dobândite de soți înainte sau în timpul căsătoriei,
cu titlu oneros sau gratuit (obiectul material), fiind determinate comune sau proprii, dar și, în
special, posibilitățile (puterile) soților în viața conjugală de a acționa în conformitate cu legea, cu
contractul asigurându-și necesitățile vitale personale și necesitățile altor membri ai familiei.
3.Caracterizarea regimului primar imperativ.
Institutția regimului primar este cercetată în literatură de specialitate din diferite ţări, din cele
mai vechi timpuri. Deşi, iniţial nu era cunoscută sub această denumire, a constituit întotdeauna o
preocupare a statelor faţă de cetăţenii legaţi prin căsătorie, faţă de patrimoniul conjugal al acestora.
Expresia” regimul primar” a fost ales pentru comoditatea sa, deși precizia este de contestat,
deoarece nu este vorba de un adevărat regim matrimonial, ci doar de niște soluții punctuale care se
suprapun regimului ales, completându-l sau corectându-l în anumite puncte. Caracterul lor de ordine
publică, asigură respectul unei anumite concepții de organizare a familiei în cadrul căsătoriei.
Regimului primar i se mai spune regim primar imperativ, pentru că normelor lui generale
sunt obligați să li se supună toți soții, ca simplu efect al încheierii căsătoriei.16
Diferite aspecte a regulilor de examinat, numite dispoziții, traduc juridicește existența pe plan
patrimonial a unei asocieri conjugale: în câteva domenii, legea impune fiecărui soț să țină cont de
voința și interesele celuilalt soț. Alte reguli asigură ambilor soți o anumită autonomie: există acte pe
care fiecare soț poate să le încheie independent, asupra cărora celălalt soț n-are nici un drept, nu-l

14
G.Cornu- op.cit.., p.26-27
15
Vasilescu P.- op.cit…p.23
16
Banciu A.A.Raporturile patrimoniale dintre soți potrivit noului Cod civil.-București; Editura Namangiu, 2011,p.21

5
privește. În sfârșit o serie de dispoziții permit de a recurge la justiție pentru a depăși anumite
dificultăți.
O caracteristică general a acestui tip de regim este că regulile sale sunt concepute încât să
asigure o minima coeziune patrimonială a soților, o protecție a intereselor pecuniare a căsătoriei; să
ofere un cadru adecvat soluționării chestiunilor esențiale ale ducerii traiului în comun și a suportării
sarcinilor menajului. Uneori, legea reglementează regimul juridic al locuinței familiale (poprietate
privată a ambilor soți, a unuia dintre ei sau închiriată); sarcinile căsătoriei care se referă la cheltuieli
pentru întreținerea și repararea imobilului, întreținerea casnică cotidiană, plata impozitelor etc. O
cheltuială este considerată a fi comună în interesul menajului, dacă ea este utilă și necesară ducerii
vieții de cuplu a soților.
În opinia doctrinarului O. Pisarenco17 noţiunea de regim matrimonial primar imperativ a
apărut în doctrină nu atât ca un regim propriu-zis, cât ca o modalitate de protecţie a drepturilor şi
obligaţiilor soţilor rezultate din căsătorie.
Regimul matrimonial primar imperativ este considerat de mulţi autori un regim, întrucât este
format dintr-un corp coerent de reguli18. Alţii însă, susţin că acesta nu poate fi considerat un regim
matrimonial suficient pentru a organiza raporturile patrimoniale dintre soţi sau dintre aceştia şi terţi,
întrucât este vorba doar despre principiile fundamentale care guvernează aceste raporturi, principii
ce se aplică în mod obligatoriu tuturor celor căsătoriţi 19. Reprezintă un regim general ce constituie
structura de bază a regimurilor matrimoniale, cuprinzând efectele directe ale căsătoriei 20. Nu poate
fi considerat un tip anume de regim matrimonial care să organizeze raporturile patrimoniale dintre
soţi sau dintre aceştia şi terţi, deoarece reglementează, în principal, regulile elementare care
guvernează aceste raporturi, la modul general şi obligatoriu, ca efect al încheierii căsătoriei, sub
incidenţa legii statului care a stabilit aceste reguli 21. Considerăm că grupa doctrinarilor care
determină regimul matrimonial primar imperativ ca fiind un regim de sine stătător nu este lipsită de
rațiune. Totodată este de subliniat că locul regimului primar imperativ este înaintea regimului
matrimonial legal, fiind distinct de acesta, întrucât scopul lui este de a introduce regulile imperative
în viața patrimonială a fiecărui cuplu, indiferent de regimul matrimonial care va fi ales sau aplicat în
tăcerea soților.
Regimul matrimonial primar imperativ este considerat primar în dublu sens. Într-un prim
sens, este aplicabil înaintea oricăror altor reguli, dispoziţiile care îl compun fiind aplicabile înaintea
altor prevederi legale în materie sau stipulaţii din cuprinsul convenţiilor matrimoniale. Explicaţia
acestui caracter rezidă în aceea că regimul primar este un efect legal al căsătoriei, aplicându-se
automat soţilor la data încheierii căsătoriei, independent de regimul matrimonial aplicabil in
concreto. În al doilea sens, este comun tuturor regimurilor matrimoniale şi constituie baza acestora,
cuprinzând drepturile şi libertăţile fundamentale valabile în toate raporturile patrimoniale dintre
soţi22.

17
Pisarenco O. Regimul matrimonial contractual.- Teza de doctor în rept, Chișinău, 2015, p.50
18
Vareille B. Le régime primaire, à Droit patrimonial de la famille. Paris: Dalloz, 1998, p.7.
19
Voirin P., Goubeaux G. Droit civil. Droit privé notarial. Régimes matrimoniaux. Successions-libéralités. Tome 2,
24éme éd. Paris: L.G.D.J., 2006, p.12.
20
Crăciunescu C-M. Regimuri matrimoniale. Bucureşti: ALL Beck, 2000, p.22
21
Banciu A.Al. op. cit.., p.21.
22
Aniţei N.C. Regimurile matrimoniale potrivit noului Cod civil. Bucureşti: Hamangiu, 2012, p.42-43.

6
Este primar deoarece cuprinde reguli elementare care se aplică în cadrul raporturilor
patrimoniale dintre soţi, precum şi celor existente între soţi şi terţi. Aceste reguli sunt generale şi
independente, în principiu, de regimul matrimonial aplicabil soţilor23.
În privinţa termenilor „primar” şi „de bază”, utilizaţi de către doctrinari la denumirea
regimului matrimonial primar imperativ, considerăm că nu există deosebire. Preferăm utilizarea
termenului „primar”, care potrivit Dicţionarului explicativ al limbii române, înseamnă iniţial,
primordial, originar, de prim grad, de primă importanţă, de bază 24. În ceea ce priveşte utilizarea
termenului „de bază” nu ne putem opune, întrucât aceşti termeni sunt sinonime.
Regimului primar i se mai spune imperativ, deoarece normelor lui generale sunt obligaţi să li
se supună ambii soţi, ca simplu efect al căsătoriei şi de la el nu se poate deroga pe calea convenţiilor
matrimoniale. Soţii sunt impuşi să se conformeze normelor general obligatorii ale regimului primar
orice convenţie matrimonială ar încheia, prin care şi-ar reglementa modul de organizare a
raporturilor patrimoniale dintre ei sau raporturile cu terţii25.
Dacă ar fi să exemplificăm regimul primar imperativ, am menționa că legiuitorul moldav nu a
prevăzut reguli concrete în domeniu. Este de subliniat faptul că Codul familiei din 2000, act
normativ nou, care a avut drept scop schimbarea legislației familiale în conformitate cu noile
condiții social-economice , nu a făcut decât să introducă posibilitatea reglementării raporturilor
patrimoniale dintre soți prin încheierea contractului matrimonial, fără ca să introducă careva
garanții sigure ce țin de problemele vitale ale menajului conjugal. Sunt doar unele prevederi
generale prevăzute în, art. 29, alin.6 Codul familiei, care stabilesc interdicția pentru soți de a include
în contractul matrimonial, clauze ce contravin principiilor și naturii relațiilor familiale. Iar printre
principiile enunțate în art.2, alin. 3 Codul familiei îl găsim pe cel de sprijin moral și material
reciproc, care, în viziunea noastră, ar fi trebuit desfășurat și în alte articole din Codul familiei, așa
cum o face legislația altor state.
Astfel, legislația franceză dezvoltă principiul sprijinului material prin reglementări care
asigură ducerea unei gospodării de către soți indiferent de regimul matrimonial pe care ei il aleg.
În raporturile dintre soți, sarcinile ducerii unei gospodării se raportează conform prevederilor
contractului matrimonial, dacă există unul.În lipsa acestuia partea fiecărui din soți este determinată
proporțional resurselor lor respective (art.214 Cod civil). Fiecare dintre soți poate liber să încheie cu
terții contracte, având ca obiect întreținerea unei gospodării sau educația copiilor. Datoriile ce
rezultă din aceste contracte se răsfrâng atât asupra soțului care a contractat, cât și asupra celuilalt
soț, cei doi soți sunt obligați solidar (art.220 Cod civil francez), în limitele cheltuielilor pentru
menaj sau educația copiilor. La fel sunt prevăzute diverse tehnici juridice privind statutul locuinței
familiale, fie că este o proprietate a soților, fie că este una închiriată.
Și Noul Cod civil al României în art.322 alin 1 prevede că ”fără consimțământul scris al
celuilalt soț, niciunul dintre soți, chiar dacă este proprietar exclusiv, nu poate dispune de drepturile
asupra locuinței familiei și nici nu poate încheia acte prin care ar fi afectată folosirea acesteia”.
Desigur reglementările mai detaliate iau în considerare situațiile de pace și cele de criză conjugală,
cât și dreptul de proprietate al soților; esențial este că problema ocrotirii familiei din partea statului
este realizată prin aceste prevederi statuate înaintea alegerii regimului matrimonial de către soți. La
fel și cheltuielile căsătoriei prevăzute în art.325 Cod civil român invocă ”Soții sunt obligați să iși
23
Crăciunescu C-M. Regimuri matrimoniale. Bucureşti: ALL Beck, 2000, p.22.
24
Dicţionarul explicativ al limbii române. Bucureşti: Univers Enciclopedic Gold, 2009, p.874.
25
Banciu A.Al. op.cit…, p.22.

7
acorde spijin material reciproc. Ei sunt obligați să contribuie, în raport cu mijloacele fiecăruia, la
cheltuielile căsătoriei, dacă prin convenție matrimonială nu s-a prevăzut altfel. Orice convenție care
prevede că suportarea cheltuielilor căsătoriei revine doar unuia dintre soți este considerată
nescrisă”. Din textele prezentate rezultă ca regimul primar imperativ este prezent în legislația
statului vecin și este aplicat în practica judiciară pentru soluționarea litigiilor familiale.
4.Corelația dintre regimul matrimonial și alte ramuri ale dreptului privat.
Dreptul regimurilor matrimoniale este unul complex, aflat la răscrucea dintre dreptul familiei,
dreptul succesoral, reglementările privitoare la bunuri și obligații etc.,multe dintre instituțiile și
mecanismele dreptului privat suferind în această materie o abordare deosebită, explicată prin
necesitatea adaptării la specificul raporturilor dintre soți.
Cele mai strânse legături pot fi stabilite între materia regimurilor matrimoniale și dreptul
civil, acest raport fiind unul special (de familie) față de unul general. Legătura respectivă este
confirmată în art.4 din Codul Familiei care enunță următoarele ”pentru reglementarea relațiilor
personale nepatrimoniale și patrimoniale dintre membrii familiei, ..., nereglementate de legislația
familială, se aplică legislația civilă în măsura în care aceasta nu contravine esenței relațiilor
familiale”.
Numeroasele reguli de drept civil privitoare la bunuri se regăsesc în cadrul regimurilor
matrimoniale, însă ele sunt modificate din cauza afectării bunurilor conjugale nevoilor menajului.
Comunitatea este marcată de diferențe esențiale față de indiviziune. Subrogația reală exercită un rol
important, având însă reguli proprii. La fel uzucapiunea. Proba proprietății este adesea înlăturată
prin prezumții, pe care numai regimul matrimonial le explică.
Prin urmare, dreptul obligațiilor influențează regimurile matrimoniale care, la rândul lor,
modifică dreptul obligațiilor. Aceeași relație se poate constata și pe planul altor înstituții ale
dreptului privat.
Puncte de conexiune întâlnim între regimurile matrimoniale și dreptul notarial. Prin
recunoașterea de către legiuitor a libertății alegerii regimului matrimonial, notarul este cel care are
împuterniciri pentru autentificarea convenției matrimoniale la momentul încheierii ei, cât și
acțiunile prevăzute de legislația notarială în vederea modificării sau încetării acesteia. La fel,
notarul autentifică contracte prin care părțile modifică masa bunurilor comune în cadrul regimurilor
matrimoniale legale.
O anumită incidență există între dreptul comercial și regimurile matrimoniale. Aceasta
derivă din calitatea de soț și participarea soților la activitatea societăților comerciale. Este
recunoscut că soții pot constitui între ei sau și cu participarea terților societăți comerciale și pot
aduce ca aport în capitalul social al acestora bunuri comune.
Nu poate fi trecută cu vederea nici legătura dintre regimurile matrimoniale și dreptul
succesoral. Moartea unuia dintre soți pune capăt oricărui regim matrimonial care a existat în timpul
căsătoriei. Pentru soluționarea problemelor succesorale este nevoie: în primul rînd să determinăm
regimul matrimonial aplicabil soților, apoi să îl lichidăm conform regulilor prevăzute pentru acest
tip de regim. Se vor repartiza bunurile și datoriile comune (dacă acestea au existat) între soțul
supavețuitor și patrimoniul succesoral, în scopul lichidării ab initio a comunității matrimoniale.
Așadar, se vor aplica mai întâi regulile matrimoniale, iar apoi se va face aplicarea regulilor
succesorale. Trebuie de subliniat, ca regulă generală, că prin aplicarea unui regim matrimonial
concret, soții nu pot deroga de la principiile devoluțiunii sccesorale.
8
5. Principiile regimurilor matrimoniale. Legislațiile statelor în domeniul raporturilor
patrimoniale dintre soți cunosc o mare diversitate, datorită tradițiilor, religiei, dezvoltării sociale și
economice, culturii și altor aspecte pe care le întâlnim la fiecare popor. După cum afirmă J.
Carbonnier26 ” ...în vreme ce regimul bunurilor și al obligațiilor tinde către uniformizare dreptul
familiei rămâne teritoriul particularităților naționale.” Indiferent de această varietate savanții au
reușit să puncteze careva reguli generale, întâlnite în orice structură a regimurilor matrimoniale și
care constituie principiile acestei instituții.
Principiul egalității soților
Egalitatea constituie focarul și punctul central al unei familii în care soții se respectă, își
manifestă afecțiunea reciprocă, se susțin în procesul de atingere a scopurilor personale și a celor
comune și încearcă să facă mai bună viața unul pentru celălalt. Consacrarea principiului deplinei
egalități în drepturi între bărbat și femeie a fost realizată treptat prin acte juridice internaționale și
naționale. Astfel, primul document în sfera drepturilor și libertăților fundamentale a fost Declarația
Universală a Drepturilor Omului adoptată și proclamată de Adunarea Generală a Națiunilor Unite
prin Rezoluția 217A(III) din 10 decembrie 1948, care în art. 16 proclamă ”Cu începerea de la vârsta
nubilă, bărbatul și femeia, fără nicio restricție în privința rasei, cetățeniei sau religiei, au dreptul să
se căsătorească și să întemeieze o familie. Ei au drepturi egale la încheierea căsătoriei, pe durata
căsătoriei și la desfacerea ei”. Reconfirmarea acestui principiu fundamental îl concacră și
Constituția Republicii Moldova în art. 16 alin. (2) ”Toţi cetăţenii Republicii Moldova sînt egali în
faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă,
religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială.”. Egalitatea în drepturi
existentă între soți devine aplicabilă și prin prevederile legislației dreptului de familie. Astfel, art. 5
alin. (1) Codul Familiei prevede că ”Toate persoanele căsătorite au drepturi şi obligaţii egale în
relaţiile familiale, indiferent de sex, rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, opinie,
apartenenţă politică, avere şi origine socială.” În același timp, art. 16 Codul Familiei conține o
prevedere mai desfășurată după cum urmează: ” Toate problemele vieţii familiale se soluţionează
de către soţi în comun, în conformitate cu principiul egalităţii lor în relaţiile familiale.” Și,
deoarece efectele juridice ale căsătoriei sunt nu doar personale, dar și patrimoniale egalitatea dintre
sexe se manifestă și în materia regimurilor matrimoniale sub multiple aspecte:
-soții au aceleași drepturi și obligații patrimoniale care rezultă, prin efectul legii, din căsătorie;
-natura juridică a bunurilor dobândite de unul dintre soți sau a datoriilor asumate de unul dintre ei
sub imperiul unui regim matrimonial nu diferă după cum acestea aparțin bărbatului sau femeii;
-puterile fiecăruia dintre soți asupra bunurilor pe care le deține în mod exclusiv sau împreună cu
celălalt soț nu diferă pe criteriul sexului. Principial, indiferent de ”puterea lui economică”, fiecare
soț are aceeași aceeași ”putere juridică”, adică aceleași drepturi și aceleași modalități de exercitare a
drepturilor asupra bunurilor sale27.
Egalitatea soților este de principiu și se referă la drepturi, iar nu la posibilitățile concrete pe care
le are fiecare dintre soți sau la însușirile acestora.Principialitatea egalității se materializează în aceea
că nici unul dintre soți, oricare ap fi puterea lui economică, nu poate să-și impună discreționar
propriile reguli în raport cu bunurile conjugale sau cu viața patrimonială de familie. După cum
această egalitate se referă atât la posibilitatea de a avea drepturi, cât și la exercițiul acestor drepturi.
Nu este,deci, de imaginat ca unul dintre soți să fie limitat în capacitatea sa de folosință sau de
exercițiu numai ca efect al celebrării căsătoriei sau ca o consecință a unor stipulații convenționale
matrimoniale. Sfidarea pricipiului egalității în drepturi dintre soți abate nulitatea absolută asupra
actului care a îndrăznit-o28.
Principiul libertății alegerii regimului matrimonial

26
J. Carbonnier. Flexible droit. Text pour une sociologie du droit sans riqueur. Librairie Generale de Droit et de
Jurisprudence, Paris, 1969,p.127
27
M.Avram, C. Nicolescu.Regimuri matrimoniale. București,ed.Hamangiu, 2010,p.19
28
P.Vasilescu.Regimuri matrimoniale.Parte generală.- București, ed. Rosetti, 2003,p.47

9
Din punct de vedere al dreptului privat libertatea alegerii regimului matrimonial este legată de
libertatea contractuală și autonomia de voință. Acolo unde există doar un singur regim matrimonial
el este întotdeauna imperativ, deoarece raporturile patrimoniale dintre soți sunt inevitabile, iar
legiuitorul reglementează efectele juridice care survin în urma încheierii căsătoriei. Penru cazurile
când legislația permite două sau mai multe regimuri matrimoniale, soții au libertatea de alegere a
regimului care urmează să organizeze viața economică a lor.Dacă ei nu iși manifestă dorința de a
schimba regulile stabilite, față de ei se va aplica regimul legal al bunurilor dobândite pe parcursul
căsătoriei.
Libertatea alegerii regimului matrimonial asigură instituirea unui regim matrimonial concret,
adaptat nevoilor soților, mentalităților și posibilităților lor. Alegerea de către viitorii soți a regimului
matrimonial concret se realizează prin încheierea unei convenții matrimoniale, în lipsa unei astfel de
convenții, legea indicând regimul matrimonial aplicabil soților, care constituie, astfel, regimul
matrimonial legal.29 Libertatea de a alege regimul matrimonial concret poate fi foarte largă, după
cum prevede legilația statului și, anume prin alegerea unuia dintre regimurile matrimoniale
reglementate alternativ sau prin combinarea acestora și crearea unui regim caracteristic doar
acestora. Dacă legislația prevede doar alegerea unuia dintre regimuri, fără posibilitatea de a
introduce schimbări, atunci suntem în prezența unei libertăți restrânse.
Libertatea alegerii regimului matrimonial însă nu poate fi una absolută, aceasta fiind limitată de
bunele moravuri,de natura relațiilor familiale și de prevederile imperative ale legii.
Principiul mutabilității regimului matrimonial este o prelungire firească a principiului alegerii
libere a regimului matrimonial de către soți. De-a lungul veacurilor s-a considerat că regimul
matrimonial sub imperiul căruia soții s-au căsătorit urma să rămână neschimbat. Ideea a apărut în
perioada când s-a acceptat de către societate, încheierea căsătoriei pe viață, iar regimul matrimonial-
fiind o consecință firească a acesteia, la fel nu putea fi modificat. Se mai justifica imutabilitatea prin
apărarea intereselor terților care intrau în diferite raporturi juridice cu soții. Schimbarea
raporturilor sociale, libertatea tot mai mare a divorțurilor, a dus la modificarea legislației familiale
în majoritatea statelor și ,ca urmare principiul imutabilității regimului matrimonial, a fost înlocuit cu
principiul mutabilității regimului matrimonial. Esența acestui principiu constă în aceea că soții au
posibilitatea de a modifica regimul matrimonial aplicabil lor concret, atunci când ei doresc sau când
interesele de familie o cer. Schimbarea regimului matrimonial se realizează prin încheierea
contractului matrimonial în condițiile prevăzute de legislația statului care guvernează efectele
juridice ale căsătoriei. Alegerea soții o pot face fie până la încheiere, în momentul încheierii, sau în
orice moment după încheierea căsătoriei cu respectarea cerințelor de fond, de formă și publicitate
cerute de lege la adoptarea regimului matrimonial inițial30.
Un alt principiu este relația de accesorialitate a regimului matrimonial cu căsătoria. Instituția
căsătoriei constituie cauza și efectele juridice a oricărui regim matrimonial, care are drept scop
reglementarea relațiilor patrimoniale dintre soți. Regimul matrimonial nu poate exista decât în
cadrul unei căsătorii, în viziunea filosofului german Hegel ”nu există căsătorie fără regim
matrimonial”. Fiecărei căsătorii i se aplică un regim matrimonial, de origine legală sau
convențională, nefiind permisă o înțelegere prin care soții ar refuza orice modalitate de
reglementare a intereselor lor patrimoniale. Dacă ei nu își expun voința la momentul încheierii
căsătoriei, efectele patrimoniale ale căsătoriei sunt ghidate de regimul matrimonial legal, care există
în toate țările de drept continental, iar în dreptul islamic și sistemul de common law, deși nu
întotdeauna întâlnim expresia de ”rgim matrimonial legal” oricum există reguli obligatorii căruia
soții se supun pe parcursul căsătoriei și care, în esență formează regimul matrimonial legal. Acest
principiu derivă din prevederile legale, deoarece drepturi și obligații patrimoniale au soții, adică
pentru a aplica față de o persoană fizică regulile patrimoniale ale regimului matrimonial aceasta
trebuie să aibă statutul de soț – ceea ce se poate întâmpla doar dacă a fost încheiată o căsătorie. În
lipsa căsătoriei nu se poate vorbi despre un regim matrimonial și nu pot fi aplicate normele

29
C. Nicolescu. Regimuri matrimoniale convenționale în sistemul Noului Cod Civil român.- București, Universul
juridic, 2012, p.23
30
P.Vasilescu, op.,cit., p.52

10
dreptului familiei. Diferitele forme ale convețuirii oamenilor ( concubinajul, parteneriatele,etc.,)
chiar dacă în unele țări au o reglementare legală, aceasta face parte din normele dreptului civil și nu
este, în esență un regim matrimonial.
Ca o consecință a caracterului său accesoriu, regimul matrimonial nu poate fi aplicat decât din
momentul încheierii căsătoriei, deoarece aceasta este data de la care se poate vorbi de efecte
juridice, atât personale cât și patrimoniale între soți. Regula este evidentă pentru regimurile
matrimoniale legale care se aplică automat, fără vreo manifestare specială de voință din partea
soților, chiar din momentul consumării celebrării căsătoriei.
Și tot la fel este și încetarea – odată cu epuizarea efectelor căsătoriei, îndiferent de cauzele
concrete ( divorț, nulitate sau moartea unuia dintre soți) regimul matrimonial legal își va înceta
efectele la data la care se consideră căsătoria desfăcută, desființată sau încetată.

Evaluarea:
1. Indicați definițiile și premisele apariției termenului de regim matrimonial.
2. Analizați obiectul de studiu al regimurilor matrimoniale.
3. Analizați noțiunea și esența regimului primar imperativ.
4. Stabiliți legătura dintre obiectul de studiu al regimurilor matrimoniale și obiectul de studiu
al altor disciplinii.
5. Identificați principiile regimurilor matrimoniale.

Surse bibliografice recomandate:

1.Crăciunescu C-M. Regimuri matrimoniale. Bucureşti: ALL Beck, 2000.


2. Rizeanu D., Protopopescu D. Raporturile patrimoniale dintre soţi în lumina Codului familiei.
Bucureşti: Editura Ştiinţifică, 1959.
3. Filipescu I.P., Filipescu A.I. Tratat de dreptul familiei. Ediţia a VII-a. Bucureşti: ALL Beck,
2002.
4. Vasilescu P. Regimuri matrimoniale. Partea generală. Ediţia a II-a revizuită. Bucureşti: Universul
Juridic, 2009.
5. Eliescu M. Curs de drept civil. Regimurile matrimoniale. Bucureşti: Facultatea de Drept, 1948.
6. Albu I. Dreptul familiei. Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică, 1975.
7.Corhan A. Dreptul familiei. Teorie şi practică. Bucureşti: Lumina Lex, 2001.
8.Cornu G. Les régimes matrimoniaux. 9éme éd. Paris: PUF, 1997.
9. Stettler M., Waelti F. Le droit civile. Vol.IV. Elveţia: Fribourg, 1997.
10. Colomer A. Les régimes matrimoniaux. Paris: Litec, 1990.
11. Malaurie Ph. Agnés L. Les régimes matrimoniaux. 3éme éd. Paris, Cujas, 1994.
12.Vasilescu P. Regimuri matrimoniale. Parte generală- București; Editura Rosseti, 2003.
13. Banciu A.A.Raporturile patrimoniale dintre soți potrivit noului Cod civil.-București; Editura
Namangiu, 2011.
14. Pisarenco O. Regimul matrimonial contractual.- Teza de doctor în drept, Chișinău, 2015.
15. Vareille B. Le régime primaire, à Droit patrimonial de la famille. Paris: Dalloz, 1998.
16.Voirin P., Goubeaux G. Droit civil. Droit privé notarial. Régimes matrimoniaux. Successions-
libéralités. Tome 2, 24éme éd. Paris: L.G.D.J., 2006.
17. Aniţei N.C. Regimurile matrimoniale potrivit noului Cod civil. Bucureşti: Hamangiu, 2012.
18. J. Carbonnier. Flexible droit. Text pour une sociologie du droit sans riqueur. Librairie Generale
de Droit et de Jurisprudence, Paris, 1969.
19. M.Avram, C. Nicolescu.Regimuri matrimoniale. București,ed.Hamangiu, 2010.
20. C. Nicolescu. Regimuri matrimoniale convenționale în sistemul Noului Cod Civil român.-
București, Universul juridic, 2012.

11
12