OMONIMELE sunt cuvinte cu formă şi pronunţare

identică, dar cu înţeles total diferit:

Exemple:
  Barca pluteşte pe lac.
  Am dat cu lac pe unghii.
 
Eu am o rochie nouă.
  El a luat nota nouă la  istorie.
 
Georgeta  poartă pantofi  cu toc.
  Ei au plantat lângă poartă un brad. 
Fluturaş ce zbori pe drumuri,
Cu antena ta pufoasă,
Simţi
miresme, prinzi parfumuri;
Selectată din duiumuri
Cauţi floarea ta
aleasă!...

Vezi, asemenea minune

Şi utilă şi frumoasă,
Am la televiziune,
O antenă,
care-mi spune Ce-
i prin lume, stând acasă!
- Iată-l dus pe-un val de spumă
Bancul de nisip!...
- Glumeşti?
Ai făcut un banc, o glumă,
Ori era un banc de peşti?
Vreau să stau la şcoală-n banca -ntâi,
Prietenă mi-e cartea, nu duşmancă,
Şi urmând exemplul tatălui,
Vreau s-ajung contabil şef de bancă!

BANCĂ
Una-i broasca de la uşă,
Care ţine cheia-n guşă,
Alta-i broasca cea trândavă,
Care-orăcăie în baltă!
Sigur că pe broasca ceea,
N-am cum s-o deschid cu cheia!...
Coasta Mării Negre are
Plaje-ntinse, cu mult
soare… Stau întins pe
plaja vastă,
Rumenindu-mă pe-o coastă.
M-aş urca pe coastă-n
sus, La faleză, să
beau gius, Dar
costişa-i prea abruptă
Şi mă tem de-o coastă ruptă!
 Dimineaţa, pe la şapte,
Eu mănânc un corn cu lapte.
Am să-mi fac din lemn de corn,
Sau din corn de bou, un corn
Şi-am să sun la vânătoare,
Ca din cornul lunii, tare,
Ca să prind şi să răstorn
Cerbul cel mai mare-n corn!
Un vânător canadian,
Care schia cu mult elan,
A prins din goană, un elan!...
Tot zburând din floare-n floare,
O albină-aşa, haihui,
S-a oprit, din întâmplare,
Drept pe floarea… unui cui!

Trec sub dalbe flori de măr,

Graţioase domnişoare
Şi găsesc că-ntr-adevăr
Sunt şi ele-nfloritoare,
La această vârstă-n Floare de mină
floare!
 Cârtiţa, după cum ştii,
Sapă-n pământ galerii.

Ochiul prin minuni ţi-l poartă

Galeriile de Artă.
Galerie cu inele
Susţine perdele grele.
Minerul muntele-l răpune,
Căutând sare, fier, cărbune, La teatru când ne-am dus,
În galerie-adâncă-n mine. Stam la galerie, sus.

Răsună tot stadionul,

Galeria face tonul!
Ochiul de-l priveşti, ţi-arată
O membrană irizată.
Ochiului îi dă
culoare Irisul Ce bogat cresc pe alei
pe care-l are. Mov sau galbeni stânjenei,
Mai frumoşi ca trandafirii-s!
Botaniştii, între ei,
Stânjenelu-l numesc iris.
Pe sub sălcii văd un lac
Şi pe lac văd un brotac
Verde, strălucind la soare,
Parc-ar spune: - Frăţioare,
Dacă vrei să-mi fii pe plac,
Nu m-atinge pe spinare
Fiindcă-s proaspăt dat cu lac!
 Ferăstrăul ori cuţitul,
Taie şi
destramă
Cu metalica lor lamă.
O plăcuţă mică, plată,
Toţi microbii ţi-i
arată: Lama de
la microscop.
Despre lamă mai aud Ce lăţoşi, neraşi sunt tipii,
Prin America de Sud. Care-şi zic că-s tineri “hippy”!
O cămilă mică-ţi Poţi să juri, de bună seamă,
pare, Ori o capră, N-au aflat ce-i aia lamă
dar mai mare. Şi nici aparat de ras!
Lângă malul unei ape,
Ce curgea la vale lin,
M-aşezai în iarbă, lin,
Dând cu undiţa pe-aproape,
Ca să prind un crap sau lin.
 Cine merge la Anina,
Trebuie să vadă mina.
Cum în bulgări sparţi, puzderii,
Scot cărbunele minerii.
Intrarăm toţi, împreună,
Şi-mi păstrai o mină bună!

Mi s-a terminat, la fix,

Toată mina mea de pix.
Dar nu e mare ghinion
Că mai am mină-n creion.

Şi eu mă tem ca şi voi,
De orice mină de război!
 Mâţa, printr-un ochi de geam,
Printr-un ochi de sârmă
deasă, Mă ochise pofticioasă
Ochi de ou cum eu
făceam, Pe un ochi de
plită-n casă.
Multe-amenzi pe capu-i pică,
Neavând ochi de pisică!
O imagine nu-mi scapă:
Ochiul lunii, ca-ntr-o
pleoapă, Plânge într-un
ochi debunica
Bine m-a-nvăţat apă…
Cum să-mpletesc
jacheţica: Un ochi pe faţă,
doi pe dos Din firul de lână
gros. mea să pui
Vreau în glastra
Flori de Ochiul-Boului
Şi cu ele să-mpreun
Ochi din coadă de păun.
 Mă veţi socoti nerod:
Deşi râul are pod,
Unde trece şi căruţa,
Eu am luat-o pe
podişcă Fiindcă-mi
place cum se mişcă Şi
ca-n leagăn mă dau uţa!
Prins în luptă, ca să scap,
Fac şi podul peste cap,
Sprijin fiindu-mi şi- Lucruri vechi, cu-acordul mamei,
ajutorul Podul palmei şi Le-am suit în podul casei.
piciorul.
Vreun război, decât s-ar face
Cu bătaie, ca-n trecut,
Tot mai bine baţi, în pace,
La războiul… de ţesut.
Hai, mai lasă râsul glumii,
C-o s-ajungi de râsul lumii!
Lasă, c-o să-ţi treacă râsul,
Dac-ai râs că-s mincinos,
Numai ce-ntâlni-vei râsul,
Prin pădure, fioros!
Singurel am să te las,
Ca să-l vezi, să-ţi râdă-n nas!
 Ce este sirena? Sirena e,
După cum se
povesteşte, Fiinţă
pe jumătate femeie,
De la brâu – coadă de peşte.
Azi, sirena nu-i fiinţă divină,
Ea este o voce
de uzină.

Sirena Poliţiei,
Când sună,
Nu e
de glumă!

Ambulanţa cu sirena vine,

Când omul nu se simte bine.
Motanul, de şiret ce e, băiete,
A intrat la tine-n ghete.
Şi tot trage de şiret
Că e tare îndrăzneţ!
 O scrisorică,
Dest.

Oricât de mică,
Cere
pe fundal

Orice act oficial,

Timbru poştal.
Cere un timbru
fiscal.
Ascultaţi pe plăci rămase,
Vocea Mariei
Tănase! În
registrul popular,
Fost-a o celebritate;
Vocea ei avea-ntre
toate Un timbru
La concert, un tânăr instrumentist
Prea bătea-n timpan cu tot elanul,
Nu puteam mult timp să mai rezist,
Mă temeam că mi s-a spart timpanul!
 Degeaba pun mâna pe toc
Şi ochelarii-mi scot din toc,
Versuri să mai scriu nu pot!

Cine bate cu-al său toc

Toată ziua: toc! toc! toc!
Mai izbind şi-al uşii
Dă cu ciocul
toc?
târnăcop Pe
copac, din loc în loc.

Toc legume, cu mult zel,

Pentru ciorba lui
Fănel.
Mama, la bucătărie,
Spală vase, văsărie…
Lângă cratiţe-a rămas
Bravul matelot… de vas! ..

Pe un vas de cursă lungă

Fără port, unde s-ajungă?
Ca s-o mângâi, uneori,
Îi aduc un vas cu flori.
De-acel dar îi pare bine,
Uită vasele murdare;
Îi văd vasele sanguine
Pe obrazu-i ca o floare!
 Cine-şi bate toba lui
La urechea
surdului?
Ţeava de eşapament
Are-o tobă-amortizoare
Pentru zgomotul prea mare.

Nicuşor e gură spartă,

Zici o vorbă, nu te iartă!
Şi de-a lungul şi de-a latul,
Bate toba prin tot satul! Tobă vreau, pe săturate,
Fiindcă are-n ea… de toate!
Când mă-nfrupt din ea, ca probă,
Mi se umflă burta… tobă!
Am visat azi-noapte-n somn
C-aş fi pescuit un somn
Şi mi l-a mâncat un domn!
Sunt şi vise mai frumoase!
Ăsta… somnul mi-l mâncase!
 Gândul, ca artist, mă fură
Spre paleta de
pictură.
Ca sportiv, sar din şezlong
Spre paleta de ping-pong.

Dar, ca inginer, băiete,

Vezi rotorul cu
palete.
Nu laşi timpul să te puşte
Cu paleta de prins muşte!
Trenul are liber drum din gară,
Când şefu-i dă de ştire
Cu paleta de pornire!
Deschid fereastra-n ceas de seară
Şi-absorb
miresmele ce-mi plac:
Miroase-a flori de primăvară,
Miroase-a flori de liliac!

Şoarec nu-i, pasăre nu-i,

Şoarec-pasăre văzui!
Ziua-i umbră, noaptea
umblă, Printre umbre-şi
duce veacul! Îl ghicirăţi?
Liliacul!
 glob glob

Bibliografie:
• Dicţionar de omonime – Tudor George;
• www.images.google.com

Muzica: Enya - Fairytalek

Realizat de înv. Florica Plosca, Şcoala “Dariu Pop”, Satu Mare