• REZUMAT • TIPURI DE MEMBRANE CELULARE • STRUCTURA MEMBRANELOR • DUBLUL STRAT LIPIDIC • PROTEINELE MEMBRANARE • ÎNVELIŞUL CELULAR • FUNCŢIILE MEMBRANEI CELULARE – ADEZIVITATEA CELULARĂ – TRANSPORTUL MEMBRANAR – SEMNALIZAREA CELULARĂ • TIPURI DE MEMBRANE CELULARE Există trei tipuri de membrane celulare: • Membrana celulară (plasmatică) – • înconjură celula • îi defineşte limitele • menţine diferenţele între citosol şi mediul înconjurător • Membranele organitelor – • definesc compartmente delimitate de membrane în celule (organite) • menţin diferenţele caracteristice între conţinutul fiecărui organit şi citosol • Membranes special– în celule specializate • teaca de mielină – membrana plasmatică a celulelor Schwann → extină, modificată • , împachetată în jurul axonului neuronului • Lipidele din membrană se asamblează spontan în apă • → formează un dublu-strat. • În 1972, S.J. Singer & G. Nicolson au propus “modelul mozaicului fluid” – proteinele membranare sunt inserate în dublul strat lipidic. • DUBLUL STRAT LIPIDIC • Moleculele de lipide formează un dublu strat cu grosime de aprox. 5nm; • Reprezintă ~ 50% din masa membranelor celulare la animale, restul fiind reprezentat de proteine; • Moleculele lipidelor din membrane sunt amfipatice – au o parte hidrofilă (“cu afinitate pentru apă″ sau polară) şi – o parte hidrofobă (“respinge apa" sau nepolară) – Exista trei clase majore de lipide membranare: – fosfolipide, – colesterol, – glicolipide – Fosfolipidele ~ 70% → principalul element structural – se autoasamblează intr-un strat dublu lipidic – fosfogliceride – ex. fosfatidil-colina – sfingolipide – ex. sfingomielina – Glicolipidele ~ 5% se găsesc doar pe faţa externă a membranei celulare, respectiv faţa internă a membranei organitelor → faţa exoplasmatică – cerebrozide – galactozide – Colesterolul ~ 25% → interpus între fosfolipide – scade mobilitatea acizilor graşi → scade permeabilitatea membranei – PROTEINELE MEMBRANARE – Proteinele determină funcţiile specifice ale membranei – atât plasmalema cât şi organitele au o colecţie unică de proteine – Proteinele membranare sunt: – proteine periferice → ataşate la suprafaţa membranei – proteine integrale → străbat parţial sau total (proteine transmembranare) dublul strat lipidic – Proteinele integrale sunt amfipatice! – ÎNVELIŞUL CELULAR – Are trei componente – PLASMALEMA → lipidele si proteinele membranare 7-9 nm – GLICOCALIXUL la exterior, este format din grupările glucidice ale glicoproteinelor şi glicolipidelor → rol de protecţie – 50 nm – CITOSCHELETUL MEMBRANAR → reţea de proteine (periferice) asociate – cu faţa citoplasmatică al bistratului lipidic ce corespunde ectoplasmei → stabilizează infrastructura membranei – 5-9 nm – actină, spectrină şi ankirină FUNCŢIILE MEMBRANEI CELULARE TRANSPORTUL MEMBRANAR SEMNALIZAREA CELULARĂ ADEZIVITATEA CELULARĂ • Dublul strat lipidic furnizează structura de bază a membranei şi serveşte ca o barieră relativ impermeabilă la trecerea moleculelor solubile în apă • Proteinele inserate în dublul strat lipidicmediază celelalte funcţii ale membranei • ADEZIVITATEA CELULARA (joncţiunile celulare) • Numeroase celule din tesuturi sunt legate unele de altele sau de matricea extracelulara prin dispozitive speciale joncţiuni celulare. • Se împart în trei clase funcţionale : • joncţiunile IMPERMEABILE, • joncţiunile de ANCORARE, şi • joncţiunile de COMUNICARE • Joncţiunile impermeabile • Mai sunt numite joncţiuni strânse sau zonula occludens • rol în menţinerea diferenţelor de concentraţie a substanţelor de o parte şi de alta a epiteliilor • formarea de dispozitive de etanşare, limitând difuzarea substanţelor în spaţiul intercelular • Ex. Epiteliul intestinal • Joncţiunile de ancorare • Principalele tipuri: • desmozomi în centură (zonula adherens) • desmozomii „în pată” (macula adherens) • hemidesmozomii. • Asigură aderarea mecanică a celulelor, le „ancorează” între ele sau de matricea extracelulară, astfel încât ele devin capabile să acţioneze ca o unitate structurală • conferă rezistenţa mecanică prin ancorarea de elementele citoscheletului • Joncţiunile de comunicare • Numite şi gap sau macula comunicans; • Permit trecerea moleculelor mici, solubile în apă direct din citoplasma unei celule în citoplasma altei celule învecinate. • Celulele conectate în acest mod → cuplate chimic si electric. • Alcătuite din conexoni. • TRANSPORTUL MEMBRANAR Tipuri de transport: • După natura substanţelor transportate – transport de ioni şi molecule mici, – transport de macromolecule (prin vezicule). • După consumul de energie: – transportul pasiv (fără consum de energie) şi – transportul activ (cu consum de energie). • După locul din membrană pe unde trec substanţele: – transport prin stratul dublu lipidic (difuziune simplă) – transport mediat de proteine de transport (difuziune – facilitată) •