PROIECT LA

TURISM RURAL

Îndrumător proiect:
RADU MORARU Student:

2012

1
 Tema proiectului
TURISMUL – factor de dezvoltare rurală în
zona SUCEAVA

2
 CUPRINS

INTRODUCERE – Turismul rural şi agroturism

Capitolul I – Potențialul turistic si agroturistic din zona Suceava

1.1. Asezarea geografică
1.2. Relief
1.3. Conditii climatice
1.4. Apele
1.5. Vegetatia si fauna
1.6. Resursele turistice
1.7. Tipurile de turism practicate in zona
1.8. Potentialul economico-social si dotarile tehnico-edilitare
1.9. Agroturism
Analiza Swot

Capitolul II – Organizarea si functionarea pensiunii Casa Elvira

2.1. Resursele umane
2.2. Teren agricol si efectiv de animale
2.3. Activitati desfasurate

Capitolul III – Analiza eficentei economice a pensiunii Casa Elvira

3.1. Veniturile si cheltuielele pensiunii Casa Elvira

3.2. Structura cheltuielelor

3.3. Fluxuri de turism

Capitolul IV – Concluzii şi recomandări

3
 INTRODUCERE

Putem afirma, fără a greşii, că apariţia călătorilor turistice s-a produs în antichitate, iar
activităţile turistice în spaţiul rural au început a fi practicate empiric din aceeaşi perioadă. Este
cunoscută astfel participarea în număr mare a elevilor la: vizitarea locurilor sfinte Dadona
(Zeus) şi Delfi (Apolo), frecventarea băilor curative sau jocurilor festive periodic organizate.
In România care, aşa cum afirmă Geo Bogza în reportajul „Sate şi oraşe” - la început a
fost o ţară de sate, prin excelenţă agricolă, spaţiul rural s-a aflat la el acasă întotdeauna. Mai
mult „viaţa la ţară” a fost un subiect frecvent al literaturii noastre, culminând cu manifestarea
unui puternic curent literar, similar, în operele plastice din perioadele sfârşitului de secol XIX
şi începutul secolului XX, satul fiind cadrul, obiectul, subiectul şi inspiratorul unui număr
însemnat de pictori români.
În ceea ce priveşte manifestările ce pot fi catalogate drept începuturi ale circulaţiei
turistice rurale din ţara noastră – neluând în seama faptul că ori ce orăşean, care se respectă şi
îşi putea permite, avea o casă „la ţară” – amintim: obiceiurile de Sânziene când, conform
tradiţiei, maramureşenii porneau spre mănăstirile din Moldova; pelerinajele către locaşurile de
cult; vacanţele de sărbători în lumea satului sau la mănăstire, dar mai ales obiceiul retragerii
către sat în timpul verilor călduroase, locul ideal de petrecere a unor clipe de destindere.
Concomitent cu creşterea frecvenţei circulaţiei turistice, au evoluat şi echipamentele
turistice: de la cele privind transportul (poştalioanele şi locurile de schimb ale cailor –
„poştele” care încă mai revin şi astăzi în poveştile sătenilor, ca şi denumirile unor localităţi
legată de această activitate – de exemplu Poşta Câlnău), la cele care asigurau în norme
profesioniste cazarea şi masa (vestite hanuri în toate cele trei ţări româneşti).
Dintre cei care au apreciat şi preţuit vacanţele în spaţiul rural, putem enumera
personalităţi ale culturii româneşti, ca: Alexandru Vlahuţă, Ion Luca Caragiale, Barbu
Ştefănescu Delavrancea, Mihail Sadoveanu, Nicolae Grigorescu, Ştefan Luchian, Calistrat
Hogaş, George Enescu, şi mulţi alţii. Toţi au fost promontorii unei mode, ai unui mod de viaţă
nou ce a contribuit la realizarea unei mentalităţi care în timp a generat călătoria, circulaţia
Turistică, mai apoi turismul.

Turismul rural şi agroturismul.

Turismul rural cuprinde toate activităţile turistice desfăşurate în mediul rural, în afara
zonelor destinate „turismului luminilor” (in oraşe), „turismul albastru” (pe litoral”, „turismul
de sănătate” (in staţiuni balneoclimaterice) şi „turismului alb” (in staţiuni montane).
O definiţie a turismului rural spune că acesta este un concept care include toate
activităţile turistice care se desfăşoară în mediul rural.
Turismul rural este o formă de turism care se desfăşoară în mediul rural, valorificând
resursele turistice locale (naturale, culturale şi economice) ca şi dotările şi echipamentele
turistice, inclusiv pensiunile şi pensiunile agro-turistice. Utilizează diverse spaţii de cazare:
hanuri şi hoteluri rurale, adăposturi, sate de vacanţă, ferme şi îmbracă forme variate de sejur,
cu un spectru larg de motivaţii: odihnă şi recreere, tranzit, cultură, cunoaştere, religie,
practicarea unor sporturi, etc.

4
 Turismul rural constituie o alternativă la turismul tradiţional, clasic, desfăşurat în
staţiuni şi centre turistice, precum şi la oferta turistică „standard” – de tip industrial.
În ceea ce priveşte „agro-turismul” este un concept de dată mai recentă în Uniunea
Europeană, cu referire la diferitele forme de turism aflate în legătură directă cu activităţile
agricole şi/sau cu construcţiile care au avut alte destinaţii, decât agricole. Această formă
specifică de turism rural este susţinută de micii proprietari de la ţară – de obicei ca activitate
secundară – activitatea desfăşurată în gospodăria proprie rămânând, deci, principala ocupaţie
şi sursă de venit.
Agroturismul este o formă a turismului rural care utilizează pentru cazare şi servirea
mesei numai pensiunile turistice rurale şi pensiunile agro-turistice, beneficiind de un mediu
nepoluat şi pitoresc, de atracţiile turistice naturale şi de valorile cultural-istorice, de tradiţiile
şi obiceiurile prezente în mediul rural.
Potenţialul agro-turistic din satul românesc este deosebit de complex, cuprinzând în
alcătuirea sa componente naturale şi cultural-istorice de mare varietate şi atractivitate
Turistică.
Alături de cadrul natural, spaţiul rural românesc beneficiază şi de un potenţial
etnografic şi folcloric de mare originalitate şi autenticitate. Aceasta zestre spirituala
reprezentata prin valori arhitecturale populare, instalaţii şi tehnici populare, meşteşuguri
tradiţionale, folclor şi obiceiuri ancenstrale, sărbători populare, etc., se completeaza cu
numeroase monumente istorice şi de arta, vestigii arheologice, muzee, care amplifica
inestimabilul tezaur cultural-istoric.
Turismul rural cu componenta sa, agroturismul, se practica emipiric, în România, de
peste 60 de ani. Dar abia după anul 1990, acesta a cunoscut o dezvoltare mai ampla şi chiar o
reoganizare pe piaţa interna şi externă.
Pentru promovare, la nivel naţional s-a înfiinţat ANTREC – Asociaţia Naţională
pentru Turismul Rural, Ecologic şi Cultural – cu 32 de filiale în teritoriu.
Turismul rural şi agroturismul, ca activităţi economice şi socio-culturale, se înscriu în
normele de protecţie a mediului înconjurător natural şi umanizat, adică a turismului bazat pe
principii ecologice. De aceea, consideram ca aceste doua forme de turism se înscriu în sfera
turismului durabil.
Teritoriul României prezintă o mare varietate de valori culturale şi istorice, artă
populară, etnografie, folclor, tradiţii, vestigii istorice – un cadru natural armonios îmbinat, cu
un fond peisagistic variat şi pitoresc. Toate acestea sunt valenţe ale turismului rural, românesc
în mod special.
Turismul rural în ţara noastră se practică dintotdeauna, dar spontan, sporadic,
întâmplător, şi mai ales, neorganizat. Forma sa de materializare o reprezintă, începând cu anii
1920-1930, cazarea la cetăţeni a vizitatorilor ocazionali a unei aşezări rurale.
Primele încercări de turism organizat s-au realizat în anii 1967-1968, pentru grupuri de
turişti aflaţi pe litoralul românesc al Mării Negre. Se pare că a fost un început promiţător, căci
în anul 1972 Ministerul Turismului elaborează Ordinul nr.297/1972, urmare căruia Centrul de
Cercetare pentru Promovarea Turistică Internaţională, procedează la identificarea şi selectarea
unor localităţi rurale reprezentative pentru satele româneşti, ce urmau a fi lansate în turism.

5
Capitolul I

1.1 Aşezarea geografică

Judeţul Suceava este al doilea judeţ ca mărime din ţară, după Timiş, având o suprafaţă
de 8553,5 km², reprezentând 3,6% din suprafaţa totală a ţării. Este situat în partea de nord-
vest a ţării şi se învecinează la nord cu Ucraina (graniţa), la vest cu judeţele Maramureş şi
Bistriţa – Năsăud, la sud cu judeţele Mureş, Harghita şi Neamţ, la sud-est cu judeţul Iaşi, iar la
est cu judeţul Botoşani.
Judeţul Suceava are următoarea organizare administrativ – teritorială :

 5 municipii : Suceava – municipiu reşedinţă de judeţ, Fălticeni, Rădăuţi,

Câmpulung Moldovenesc şi Vatra Dornei ;

 11 oraşe : Gura Humorului, Siret, Solca, Broşteni, Cajvana, Dolhasca,

Frasin, Liteni, Milişăuţi, Salcea şi Vicovu de Sus ;

 97 comune ;

 379 sate.
Oraşe apropiate
Reşedinţele judeţelor vecine sunt situate la distanţe variabile de Suceava, astfel:

6
  Botoşani (42 km) ;

 Piatra Neamţ (106 km) ;

 Bistriţa (137 km) ;

 Iaşi (151 km) ;

 Vaslui (216 km).

Faţă de alte oraşe din judeţul Suceava, oraşul se află la următoarele distanţe :

 Fălticeni (25 km) ;

 Rădăuţi (37 km) ;

 Gura Humorului (37 km) ;

 Siret (45 km) ;

 Vicovu de Sus (57 km) ;

 Câmpulung Moldovenesc (70 km) ;

 Solca (70 km) ;

 Vatra Dornei (112 km).

Principalele căi de acces în judeţ sunt :

 rutiere :
 drumul european E 85, care traversează Europa de la nord la sud, făcând
legătura între Marea Baltică şi Marea Egee, respectiv între Lituania şi Grecia, străbătând
România pe direcţia Siret – Suceava – Bacău – Bucureşti – Giurgiu ;
 drumul european E 58, care face legatura între Rusia (Rostov pe Don) şi
Austria (Viena), străbătând România pe direcţia Halmeu – Baia Mare – Bistriţa – Suceava –
Botoşani – Iaşi – Sculeni (Rep. Moldova).

 aeriene :
 Aeroportul Internaţional « Ştefan cel Mare » Salcea, la 14 km de
Suceava cu posibilităţi pentru traficul internaţional şi la cerere cu asigurarea de servicii de
vamă – graniţă ;
 Aeroportul Dealul Floreni, situat la 10 km de oraşul Vatra – Dornei şi
care deserveşte în special traficul cu aparate de zbor de mici dimensiuni, sau în scop sportiv ;
 4 heliporturi situate în localităţile Putna, Vatra Moldoviţei, Suceviţa,
Voroneţ ;

7
  feroviare : judeţul Suceava este străbătut de magistrala feroviară 5, Bucureşti –
Bacău – Suceava – Vicşani şi care se continuă la ieşirea din ţară pe direcţia Kiev – Varşovia –
Moscova. De asemenea, judeţul Suceava este străbătut de o cale ferată foarte importantă, care
face legătura între Moldova şi Transilvania, pe direcţia Iaşi – Suceava – Câmpulung
Moldovenesc – Vatra Dornei – Dej – Cluj Napoca – Timişoara.
Profilul economic al judeţului Suceava este puternic influenţat de diversitatea şi
bogăţia de resurse ale zonei. Principalele resurse sunt pădurile (care reprezintă peste 52% din
suprafaţa judeţului şi 7% din suprafaţa ţării) ; terenuri arabile, majoritatea dintre ele fiind
situate deoparte şi de alta a râurilor Siret, Suceava şi Moldova ; păşuni şi fâneţe, resurse ale
subsolului reprezentate de importante zăcăminte de fier, mangan, sulf, sare, calcar, şi de
salba de izvoare de ape minerale.
Astfel activităţile principale care s-au dezvoltat sunt legate de resursele enumerate,
respectiv activităţile extractive şi de prelucrare a minereurilor, de exploatare şi prelucrare a
lemnului, de creştere a animalelor şi cultivare a pământului, precum şi cele din domeniul
industriei alimentare.
Industria
Ramurile industriale reprezentative din judeţul Suceava sunt :

 industria de exploatare şi prelucrare a lemnului, a cărei dezvoltare este în

strânsă corelaţie cu suprafaţa mare a fondului forestier existent ;

 industria celulozei şi hârtiei, reprezentată de cea mai mare societate cu acest

profil, S.C. „Ambro” S.A. Suceava ;

 industria alimentară, dezvoltată în corelaţie directă cu agricultura judeţului, se

bazează pe prelucrarea produselor animaliere (carne, lapte) şi a produselor vegetale ; este
reprezentată de societăţi precum : S.C. ”LaDorna” S.A. – Vatra Dornei, S.C. ”Rarăul” S.A. –
Câmpulung Moldovenesc, S.C.”Facos” S.A. – Suceava ;

 industria construcţiilor de maşini, reprezentată prin societăţi comerciale care

produc maşini – unelte, scule, rulmenţi : S.C. „MES” S.A. – Suceava, S.C. „ Romups” S.A. –
Suceava, S.C. „URB Rulmenti” S.A. – Suceava, S.C. „Dorna Mecanica” S.A. – Vatra Dornei
etc.

 industria uşoară, reprezentată prin unităţi de confecţii, tricotaje şi încălţăminte :

S.C. „Modin” S.A. – Suceava, S.C. „ Starmod ” S.A. – Suceava, S.C. „ Bucovina Tex ” S.A. –
Rădăuţi, S.C. „ Romalfa” S.A. – Câmpulung Moldovenesc.

 industria minieră este reprezentată în judeţ prin unităţi de exploatare a

minereurilor neferoase.
Agricultura

8
 Conform datelor statistice furnizate de Direcţia Judeţeană de Statistică Suceava, la
nivelul anului 2008, Judeţul Suceava dispune 349.310 ha de suprafaţă agricolă (49% din
suprafaţa fondului funciar), din care : 181.316 ha suprafaţă arabilă, 89.888 ha păşuni,
75.057 ha fâneţe şi 3.049 livezi şi pepiniere pomicole.
Terenurile arabile sunt cultivate, îndeosebi, cu : cereale pentru boabe (81.974 ha),
grâu şi secară (27.021 ha), orz şi orzoaică (5.448 ha), porumb (37.155 ha), plante uleioase
(2.143 ha), floarea soarelui (1.864 ha), sfeclă de zahăr (2.033 ha), cartofi (30.759 ha), legume
(7.930 ha).
Condiţiile pedo-climatice ale judeţului au favorizat dezvoltarea pomiculturii. Această
activitate este concentrată, cu deosebire, în bazinul Fălticeni care deţine ponderea ca suprafaţă
şi producţie pomicolă, în centrele : Rădăşeni, Fălticeni, Preuteşti, Vultureşti. Dintre speciile
pomicole, mărul ocupă 70% din suprafeţele cultivate, prunul 8%, cireşul şi vişinul 6%, părul
5%, alte specii 11%.
Un sector important îl constituie şi zootehnia, a cărei dezvoltare este favorizată de
suprafaţa mare de păşune existentă în zona montană şi în luncile râurilor. Din efectivele de
animale existente la nivelul judeţului Suceava, ponderea o deţin păsările (1.525.000 capete),
urmănd apoi ovinele (256.950 capete), bovinele (178.479 capete), porcinele (140.160
capete), şi cabalinele (43.130 capete). Satele din zona de munte sunt specializate în creşterea
bovinelor pentru lapte şi carne şi a ovinelor.
Comerţul
În ceea ce priveşte comerţul, principalele produse livrate la export sunt : produse
alimentare, băuturi, materii textile şi articole din aceste materiale, produse din lemn, articole
din piatră, ciment, ceramică, sticlă şi alte materiale similare, încălţăminte, materiale plastice,
cauciuc, etc. Principalele produse importate sunt : animale vii şi produse animale, produse ale
industriei chimice şi ale industriilor conexe, produse vegetale, produse alimentare, băuturi,
tutun, maşini, aparate şi echipamente electrice.
Transporturile (infrastructura)
Drumurile publice asigură legătura între toate localităţile judeţului, precum şi cu
judeţele vecine. Se evidenţiază în mod deosebit drumul european E85 – Bucureşti – Bacău –
Suceava – Cernăuţi (Ucraina), ce traversează judeţul pe direcţia nord-sud. Lungimea totală a
drumurilor publice este de 2.482 km, din care drumurile modernizate însumează 1.023 km, iar
cele cu îmbrăcăminţi uşoare rutiere 393 km. Din totalul drumurilor publice, lungimea
drumurilor naţionale este de 632 km (modernizate 613 km), iar drumurile judeţene şi
comunale totalizează o lungime de 1.850 km (modernizate 410 km).
Reţeaua feroviară are o lungime de 526 km, din care 242 km este electrificată. Liniile
cu ecartament normal însumează 524 km, iar cele cu ecartament larg, 2 km. Densitatea liniilor
de cale ferată este de 61,5 km / 1000 kmp teritoriu. Teritoriul judeţului este străbătut de
magistrala europeană Bucureşti – Bacău – Suceava – Vicşani – Moscova.
Judeţul Suceava dispune, de asemenea, de un aeroport internaţional, situat în
apropierea municipiului Suceava, la o distanţă de 14 km, un aeroport destinat aparatelor de
mici dimensiuni la Dealul Floreni şi patru heliporturi (Putna, Suceviţa, Vatra Moldoviţei,
Voroneţ), prin care se asigură legătura permanentă cu restul României şi cu alte ţări, precum
şi servicii privind aterizarea altor aeronave din ţară şi străinătate.

9
 1.2. Relieful
Raportat la marile unităţi geografice ale ţării, teritoriul judeţului se suprapune parţial
Carpaţilor Orientali şi Podişului Sucevei. Relieful judeţului se caracterizează printr-o mare
varietate a formelor : munţi, depresiuni intramontane, dealuri, podişuri, câmpii, văi terasate şi
lunci. În alcătuirea geologică, arhitectura teritoriului judeţului Suceava are drept caracteristică
de bază succesiunea de la vest la est a patru zone structurale : zona vulcanică, zona
cristalinomezozoică, zona flişului şi zona de platformă.
În funcţie de suprafaţa ocupată de fiecare formă de relief în parte, situaţia la nivelul
judeţului se prezintă astfel :

 zona de munte 53% ;

 zona de podiş 30% ;

 zona de luncă 17%.

Relieful munţilor Călimani (cei mai înalţi munţi vulcanici de pe teritoriul României,
singurii care depăşesc 2.000 m altitudine – Vârful Pietrosul Călimani) oferă cele mai
spectaculoase forme cu potenţial de mare atractivitate : craterul vulcanic Călimani, cu un
diametru de circa 10 km, formele ciudate de stânci vulcanice de pe Retitiş, Tamău, Lucaciu şi
Pietrosul, stâncile cu aspect ruiniform ”12 Apostoli”, depozitul fosilifer Glodu (scoici mari),
Rezervaţia de Jnepeniş cu Pinus cembra, unde se găseşte un arboret natural în amestec intim
de molid şi zâmbru, unic în ţară şi foarte rar în Europa, rezervaţia naturală Peştera Izvorul
Tăuşoarelor.
Relieful carstic şi rezidual al masivului Rarău oferă una dintre cele mai interesante
forme geologice din lanţul Carpaţilor Orientali – „Pietrele Doamnei”, precum şi dolinele de
pe Todirescu şi de sub vârful Rarău, sectoarele de chei de pe Valea Caselor şi Izvorul Alb,
grohotişurile fosile din vestul Pietrei Zimbrului şi Peştera Liliecilor. În partea estică a
masivului se află rezervaţia naturală ”Codrul secular Slătioara”, cu o bogăţie de arbori diverşi
ca specie, care n-a suferit modificări pricinuite de intervenţia antropică. Un alt factor de
atracţie turistică îl reprezintă Cheile Moara Dracului, un sector de chei foarte înguste (între 2
– 3 metri lăţime, aproximativ 40 m lungime), situat pe pârâul Caselor.
Munţii Giumalău, de origine cristalino-mezozoică, reprezintă principala atracţie pentru
iubitorii de natură, platourile sale oferind una dintre cele mai grandioase privelişti din Carpaţii
Orientali. Pădurea seculară de la Giumalău, cu speciile masive de conifere, şi Cheile Zugreni,
săpate la poalele de sud ale munţilor, constituie principalele atracţii ale Munţilor Giumalău.
Munţii Suhard sunt cunoscuţi mai ales datorită vârfului Ouşoru (1.639 m), care
străjuie Depresiunea Dornelor. Totuşi, cel mai înalt vârf se află în partea de nord-vest a
Munţilor Suhard şi anume Vârful Omu, de 1.932 metri altitudine. Creasta principală a acestor
munţi reprezintă principala atracţie, datorită frumuseţii peisajelor şi a usurinţei cu care poate
fi parcursă.
Munţii Bistriţei, ce se desfăşoară pe dreapta râului Bistriţa, formează gruparea cea mai
întinsă de munţi cristalini. Creasta Pietrosu (cu o altitudine de 1.791 m) oferă o privelişte
fascinantă pentru cei ce se încumetă să urce versanţii puternic înclinaţi.

10
 Depresiunea Câmpulung Moldovenesc reprezintă cea mai mare arie depresionară din
lungul râului Moldova. Se remarcă prin prezenţa unui relief de terase cu altitudine relativă de
circa 110 m, dezvoltat aproape în exclusivitate pe dreapta râului Moldova.
Podişul Sucevei are o înălţime medie de 460 m, dar cota maximă ajunge la 528 m în
Vf. Teişoara din Podişul Dragomirnei. Se întinde până la valea Siretului în est şi până la valea
Moldovei în sud şi sud-vest. Se împarte în câteva subunităţi de relief diferit : masive
deluroase, arii depresionare şi culoare de văi.
Depresiunea Rădăuţi este cuprinsă între râurile Suceava şi Suceviţa şi are altitudinea
medie de 360 m. Relieful este acumulativ de pseudo-câmpie, cu forme plane terasate şi
meandre.
Valea Sucevei se prezintă diferit, fiind împărţită în trei sectoare : unul superior, prin
Obcine, până la Straja, unul mijlociu, până la Milişăuţi şi unul inferior, până la vărsarea în
Siret, la Liteni. Are un caracter de culuar datorită dimensiunilor materiale luncii şi teraselor.
Valea Siretului este cea mai reprezentativă şi mai importantă din Podişul Moldovei.
Are 6-8 km lăţime, prezentându-se ca un adevărat culoar acumulativ. În zona de confluenţă cu
râul Suceava ia aspectul unei câmpii aluvionare intracolinare, cu o lăţime de 12 km.
Subcarpaţii se întind la sud de valea Moldovei şi corespund unui relief de acumulare,
cu aspect deluros, dar şi cu unele depresiuni, cum sunt cele de la Solca şi Cacica.

1.3. Condiţii climatice

Clima este temperat continentală. Spaţiul geografic al judeţului Suceava aparţine
aproape în egală măsură sectorului cu climă continentală (partea de est) şi celui cu climă
continental moderată (partea de vest). Venind dinspre vest, masele de aer îşi pierd treptat din
umezeală în timpul traversării Carpaţilor Orientali, astfel încât în partea estică a judeţului
ajung mai uscate, clima suferind un proces de continentalizare. Aerul de origine nordică aduce
ninsori iarna şi ploi reci primăvara şi toamna. Din est, judeţul primeşte influenţe climatice
continentale cu secetă vara, cu cer senin, ger şi viscole iarna.
Temperaturile medii anuale sunt :

 în climatul montan, sub 0° C pe munţii înalţi şi 6° C pe versantul estic al Obcinei

Mari ;

 în climatul extramontan, între 7 – 8 ° C.

Temperaturile minime coboară uneori până la -38,5° C, iar temperatura cea mai
ridicată a fost de 39,8° C (în iulie 2000). Temperaturile cele mai scăzute din zona montană se
înregistrează nu pe vârfuri, ci în depresiuni şi văi, datorită fenomenului de inversiune
climatică. Temperatura medie multianuală este de 2° C la munte şi 7,5° C în zona de podiş.
Durata iernii este cu 1-2 luni mai mare la munte, decat în regiunea deluroasă. Trecerea de la
iarnă la primăvară se face brusc în partea de est a judeţului, faţă de partea de vest unde, pe
vârfurile înalte şi versanţii umbriţi ai munţilor, zăpada şi îngheţul se întâlnesc până la sfârşitul
lunii mai şi chiar începutul lunii iunie. Precipitaţiile variază de la an la an şi sunt cuprinse
între 800 şi 1200 mm, în funcţie de zonă. Precipitaţiile căzute sub formă de ploaie reprezintă

11
70-80% din totalul acestora. Cele mai mici cantităţi de precipitaţii se înregistrează în luna
februarie, iar cantităţile cele mai abundente sunt, de obicei, în lunile mai şi iunie. Regimul
vânturilor este determinat de sistemul terasat al reliefului. În partea superioară a culmilor
muntoase domină vântul de vest, iar în regiunea de podiş direcţia vântului este influenţată de
orientarea curenţilor de vale. În decursul anului, vitezele medii ale vânturilor din direcţia
nord-vest sunt de 2,6 m/s. În zona de munte, acestea se pot cifra la valori de 20-25 m/s, cele
maxime depăşind 40 m/s.

1.4. Apele
Resursele de apă cuprind : râuri, pârâie, lacuri, iazuri, mlaştini şi importante
rezerve de ape subterane. Toate apele care drenează teritoriul judeţului sunt tributare râului
Siret. Principalii afluenţi sunt râurile Suceava, Moldova, Bistriţa şi Dorna, care îşi au zonele
de obărşie în coroana de munţi înalţi de la vest şi nord-vest, în timp ce afluenţii mai mici îşi
au izvoarele în regiunea deluroasă. Cel mai întins bazin hidrografic este cel al râului Moldova,
care drenează împreună cu afluenţii săi 35% din suprafaţa judeţului. Urmează ca mărime
Bistriţa (30%), Suceava (30%) şi Siretul (10%).
Apele stătătoare sunt sub formă de lacuri naturale de mici dimensiuni, lacuri
antropice, iazuri pentru piscicultura, acumulări industriale şi mlaştini. Cele mai importante
acumulări antropice sunt cele 6 lacuri din lungul Şomuzului Mare, între care şi vestitul lac
"Nada Florilor".
Apele subterane din judeţ sunt cantonate în depozitele unor structuri cristalino-
mezozoice, de fliş, în depozite miocene şi, mai ales, în formaţiunile aluvionare cuaternare.
Teritoriul judeţului înglobează cantităţi inepuizabile de ape minerale şi mineralizate,
carbogazoase, sulfatate, sulfuroase şi clorurate. Numai în Depresiunea Dornelor există peste
40 de izvoare minerale, renumite fiind deja cele din Vatra Dornei, Şaru Dornei, Poiana Negri,
Cosna s.a. Nepuse în valoare sunt numeroasele izvoare din zonele Broşteni, Gura Humorului,
Solca.

1.5. Vegetaţia şi fauna

Flora şi fauna conferă judeţului Suceava o inegalabilă frumuseţe şi atractivitate.
Ponderea vegetaţiei o alcătuiesc pădurile care ocupă peste 52% din suprafaţa judeţului, cu o
compoziţie de 79,4% răşinoase şi 20,6% foioase.
În zona de munte predomină pădurile de răşinoase, unde ca specii dominante sunt
molidul şi bradul. În zona de deal şi podiş caracteristice sunt pădurile de foioase, unde ca
specii dominante sunt fagul şi stejarul, dar mai întâlnim şi carpenul, frasinul, teiul,
mesteacănul şi o mare diversitate de arbuşti. În amestec se găsesc plopul, paltinul, sorbul,
malinul, scoruşul şi mai rar tisa. La limita superioară a pădurii se dezvoltă etajul subalpin
format din arbuşti : jneapăn, ienupăr, afin, măceş, merişor. Pe culmile mai înalte se află
pajişti alpine alcătuite din ierburi mărunte.
Există şi câţiva arbori ocrotiţi : Stejarul din Casvana (500 ani), Stejarul din
Botoşana (350 ani), Ulmii din Câmpulung Moldovenesc (500 ani).

12
 Fauna, bogată şi pretenţioasă, include numeroase specii cu valoare cinegetică
ridicată : ursul şi cerbul carpatin, căpriorul, râsul, lupul, vulpea, jderul, hermina,
dihorul, cocoşul de munte, cocoşul de mesteacăn, fazanul, corbul, diverse specii de
acvile, vulturi, bufniţe.

Râurile de munte adăpostesc specii rare de peşti – lostriţa, păstrăvul curcubeu,

lipanul, mreana, cleanul, scobarul s.a.

Pe teritoriul judeţului Suceava se află un numar de 23 rezervaţii naturale cu

suprafaţa de 4457,20 ha, din care 6 rezervaţii naturale botanice, 9 rezervaţii naturale
forestiere, 5 rezervaţii naturale geologice, şi 3 rezervaţii naturale mixte.
Rezervaţii naturale floristice/ specii ocrotite :

 Rezervatia Fâneţele seculare de la Frumoasa (rogozul, toporaşul, laptele

câinelui, stânjenelul de stepă, dediţelul, zambila pitică, usturoiul sălbatic) ;

 Rezervaţia Fâneţele seculare de la Calafindeşti (coada cocoşului, stirigoaia,

clopoţeii, crinul de munte) ;

 Rezervaţia Fâneţele seculare de la Ponoare – Bosanci (stânjenelul siberian,

frăsinelul, ruscuţa de primăvară, pălămida, dediţelul, trifoiul galben, iarba albastră) ;

 Rezervaţia Fâneţele Montane de pe plaiul Todirescu – Masivul Rarău

(usturoiul siberian, arnica, margaretele, vineţeaua, bulbucii) ;

 Complexul de nuferi de la Salcea ;

 Rezervaţia Benia (strugurele ursului).

Rezervaţii naturale forestiere :

 Rezervaţia Quercetumul de la Crujana (cuprinde arboret de specii de foioase,

cu participarea majoritară a stejarului) ;

 Rezervaţia Făgetul – Dragomirna (arboretul din rezervaţie are o provenienţă

naturală în proporţie de 97%) ;

 Rezervaţia Tinovul Mare –Poiana Stampei (reprezintă cea mai întinsă

rezervaţie de turbă naturală din ţara noastră ; dintre speciile de arbori amintim, pinul silvestru,
mesteacănul pufos, scorusul, plopul tremurător ; flora erbacee este alcătuită din specii
acidofile : feriga, merişorul, afinul, răchiţeaua, ruginarea, rogozul, iar dintre muşchi -
Saphagnum wulfianum - relict arctic şi subarctic caracteristic unor zone periferice de zăvoaie
de tip finlandic) ;

13
  Rezervaţia Tinovul – Şarul Dornei (vegetaţia este alcătuită în marea majoritate
de muşchiul de tip arctic (Sphagnum), peste care, în condiţii vitrege de vegetaţie s-a dezvoltat
un arboret de pin silvestru pe un strat de turbă a cărui grosime variază între 1,10 m şi 3,20
m) ;

 Rezervaţia Tinovul – Găina Lucina (mesteacănul pitic, mesteacănul pufos,

merişorul, afinul) ;

 Rezervaţia Codrul Secular – Giumalău (vegetaţia forestieră este dominată de

molid, sporadic apar scoruşul, paltinul de munte, plopul tremurător, salcii ; pătura erbacee este
reprezentată prin : ferigi, clopoţei, pojarniţă, afinul alpin ; în zona subalpină predomină
ienupărul şi jneapănul ; fauna este specifică zonei montane şi remarcăm : râsul, cocoşul de
munte sau corbul – monument al naturii) ;

 Rezervaţia Codrul Secular – Slătioara (monumentele naturii întâlnite în codrul

secular Slătioara sunt : tisa, vulturica de stâncă, tulichina, alga roşie de apă dulce ; vegetaţia
lemnoasă cuprinde numeroase specii : molidul, bradul, pinul silvestru, tisa, fagul, scoruşul,
carpenul ; arbuştii sunt reprezentaţi de agriş, cununiţa, zmeurul, afinul, merişorul) ;

 Rezervaţia Zamoştea – Lunca (stejarul, frasinul, teiul, cireşul, paltinul de câmp,

plopul tremurător) ;

 Rezervaţia de jnepeniş şi Pinus cembra Călimani.

Rezervaţii naturale geologice :

 Rezervaţia geologică Piatra Tibaului (calcare fosilifere) ;

 Rezervaţia geologică Piatra Pinului şi Piatra Şoimului (reprezintă un

ecosistem extrem de important din punct de vedere paleontologic cu numeroase resturi de
peşti fosiliferi care demonstrează existenţa unei faune specifice : peşti, corali, scoici, etc.) ;

 Rezervaţia Clipa de calcare triasice – Pârâul Cailor (formaţiuni geologice

foarte vechi şi importante prin diferitele specii de peşti, scoici şi amoniţi de origine marină
încrustate în stâncile rămase ca martori ai unor mişcări tectonice şi ai vieţii din oceanele calde
de altădată) ;

 Rezervaţia Cheia Dracului (formaţiunile geologice întâlnite aici nu au un

caracter unitar, pe margine apărând formaţiuni carbonatice, în timp ce în partea centrală sunt
depozite noi argilo-marnoase de vârsta cretacică, cu clipe calcaroase şi blocuri dispuse pe mai
multe niveluri).

14
 1.6. Resursele turistice

Pământ al legendelor, acesta este pentru vizitatorii acestei părţi a României, cunoscută
sub numele de Bucovina, un loc unde istoria e prezentă pretutindeni.Trăsătura caracteristică a
acestui judeţ este că pe o suprafaţă restrânsă se găsesc un număr mare de atracţii turistice.
Bucovina este una din zonele României care excelează printr-o cultură populară
impresionantă şi încă vie, materializată în arhitectura populară, port, meşteşuguri tradiţionale,
numeroase obiceiuri calendaristice şi obiceiuri din ciclu vieţii.

Peştera Liliecilor Rarău

La numai un km distanţă de Pietrele Doamnei, într-un olistolit de mari dimensiuni (550 m

lungime, 200 m lăţime şi 120 m înălţime ), format din calcare jurasice, pe un podiş calcaros
cu abrupturi, se află Peştera Liliecilor, cunoscută de localnici…

Muzeul Satului Ciocăneşti

Chiar dacă Ciocăneştiul pare un simplu sat de munte, locuitorii au făcut din comuna lor un
adevărat obiectiv turistic. Călătorii care au trecut pe aici au rămas impresionaţi de Muzeul
Satului, o casă veche care aparţine bătrânei Leontina.

Între zidurile decorate cu motive populare sunt aşezate la loc de cinste covoare, carpete şi
ştergare lucrate într-o viaţă de ţărancă. Micul muzeu cuprinde şi costume populare tradiţionale
din zona Bucovinei, păstrate cu grijă de gazdă. Pe mesele din cele două cămăruţe sunt expuse
fotografii înrămate cu grupurile de străini care au trecut pragul muzeului. Bătrâna Leontina,
trecută de 80 de ani, locuieşte în casuţa de alături, într-o camăruţă cu un singur pat, care ţine
loc şi de bucatarie. Îşi duce singură bătrâneţile şi se bucură când turiştii îi vizitează casa şi ies
pe poartă cu lumină şi încântare în suflet.

Sarea de la Cacica

Existenţa comunei Cacica este strâns legată de munca ce se desfăşoară de la 27 şi până la

chiar 48 de metri adâncime în interiorul salinei. Ascunse de lumina zilei se află lacul sărat,
peştera piticilor şi imensa sală de dans, ca şi altarul Sfânta Barbara, sfânta ocrotitoare a
lucrătorilor în adâncuri. Aici jos domneşte constant o temperatură de 4 grade C. Cacica,
localitatea cu cea mai semnificativă comunitate poloneză din Bucovina oferă găzduire şi
“Muzeului Minorităţilor”. 15 August este o dată care trebuie reţinută, pentru că atunci este
sărbătorită cu mare fast Sfânta Maria.

Alte resurse turistice:

Troiţe;

Sate specializate;

Case şi complexe gospodăreşti;

15
Colecţii etnografice;

Instalaţii tehnice;

Monumente;

Munţi şi monumente ale naturii;

Rezervaţii naturale;

Mănăstiri;

Biserici.

1.7. Tipuri de turism practicate in zona

Existenţa unor forme de relief accesibile şi armonios îmbinate pe întreg teritoriul,
clima favorabilă practicării turismului în tot timpul anului, potenţialul hidrografic, faunistic şi
floristic bogat, patrimoniul cultural-istoric şi arhitectural apreciat pe plan naţional şi
internaţional, precum şi binecunoscuta ospitalitate bucovineană, tradiţiile şi obiceiurile
populare, specificul gastronomiei fac din judeţul Suceava o adevărată destinaţie turistică.
Tipurile de turism care se pot practica la nivelul judeţului sunt :
a) Turismul Montan : practicarea turismului montan în judeţul Suceava este
favorizată de potenţialul oferit de versantul estic al Carpaţilor Orientali. Astfel, relieful
munţilor Călimani cu complexul vulcanic aferent, stâncile cu aspect ruiniform “12 Apostoli”,
relieful carstic şi rezidual al masivului Rarău, pădurea seculară de la Giumalău, gruparea cea
mai întinsă de munţi cristalini – Munţii Bistriţei Aurii şi Munţii Bistriţei Mijlocii – precum şi
Masivul Suhard şi Obcinele Bucovinei oferă condiţii pentru practicarea de drumeţii montane,
escaladă, alpinism, echitaţie, vânătoare, pescuit, mountain bike, via – ferrata, river rafting,
zbor cu parapanta, sporturi de iarnă.
Drumeţiile : expunerea geografică a munţilor Bucovinei permite realizarea unor
trasee turistice de o zi sau (în funcţie de opţiunea turiştilor) de mai multe zile, care pot fi
efectuate în circuit sau cu revenire în acelaşi loc din care s-a plecat. Drumeţiile, în marea lor
majoritate de dificultate medie sau redusă, sunt legate de staţiunile Vatra Dornei şi
Câmpulung Moldovenesc şi sunt favorizate de înălţimile moderate ale Munţilor Călimani,
Rarău, Giumalău, Suhard şi Bistriţei.
În masivul Rarău – Giumalau există 24 de trasee turistice amenajate şi omologate,
acestea conducând până la Hotelul Alpin «Rarău», Cabana Pastorală (masivul Rarău) sau la
Refugiul Alpin de pe Giumalău. Reţeaua de trasee montane pe care turiştii o au la dispoziţie
în Bazinul Dornelor este de aproximativ 280 km. Traseele sunt amenajate şi patrulate periodic
de către membrii Formaţiei Salvamont Vatra Dornei. Pe tot cuprinsul zonei montane a
judeţului există însş şi trasee turistice care nu sunt marcate corespunzator, lipsa marcajelor
reprezentând un punct slab pentru practicarea drumeţiilor montane.
Turismul ecvestru : Bucovina oferă posibilitatea practicării turismului ecvestru

16
în toate formele lui : echitaţie, plimbări cu calul pe trasee de munte. Activitate de marcă în
cadrul Parcului Naţional Călimani, turismul călare a înregistrat până acum o foarte bună
evoluţie, ca urmare a solicitărilor şi prizei de care s-a bucurat acesta în rândul clienţilor
participanţi. Au fost create o serie de trasee şi pachete turistice adecvate turismului ecvestru şi
s-au procurat echipamente şi cai pe toate gusturile. Traseele au grade de dificultate diferite :
uşoare (cu durate cuprinse între două şi până la patru ore) şi mai complexe (de una şi până la
cinci zile). Punctul de plecare al acestor expediţii îl constituie baza hipică din Gura Haitii. Ca
puncte de sosire menţionăm : 12 Apostoli, Tamău, Cariera, Călimanul Cerbului etc. Oferta de
turism ecvestru este completata într-un mod fericit de cele 2 herghelii renumite, Rădăuţi şi
Lucina care oferă turiştilor multiple posibilităţi de echitaţie pe poligoane special amenajate.
Escalada, alpinism : reprezintă o atracţie deosebită pentru sportivii amatori şi
alpiniştii profesionişti. Escalada începe în luna mai şi se termină în luna octombrie. Sezonul
de escaladă pe gheaţă începe în decembrie şi se termină în martie. Alpinismul se practică atât
vara, cât şi iarna, mai ales în Călimani, Rarău – Giumalău, Suhard.
Locuri de desfăşurare :

 Stânca Rusca (Giumalău) – oferă condiţii optime pentru escalada ;

 Pietrele Doamnei – Masivul Rarău – oferă condiţii optime pentru escalada şi

alpinism. Traseul turistic desfăşurat pe verticala unei stânci, utilizând tehnici specifice
alpinismului are un grad scăzut de dificultate, însă oferă garanţia parcurgerii unor peisaje
inedite.

 Stânca Alpină Dorna (Vatra Dornei) – oferă posibilităţi multiple doritorilor de

iniţiere în alpinism.

 Moara Dracului (defileul Zugreni) – o cascadă izolată, de 25 m înălţime, care

îngheaţă complet iarna, oferind un cadru perfect pentru escaladari pe gheaţă.
Schi : judeţul Suceava oferă condiţii optime pentru practicarea acestui sport de iarnă.
Zone precum : Vatra Dornei, Crucea, Broşteni, Şaru Dornei, Gura Haitii, Dorna Candrenilor,
Ciocăneşti, Cârlibaba, Pojorâta, Câmpulung Moldovenesc, Gura Humorului şi Suceviţa sunt
zone cu potenţial pentru dezvoltarea domeniului schiabil şi practicarea altor sporturi de iarnă.
În prezent, Vatra Dornei concentrează cea mai mare densitate de turişti practicanţi ai
sporturilor de iarnă. Staţiunea pune la dispoziţia turiştilor două pârtii de schi omologate, în
lungime de 900 şi 3000 m, deservite de un telescaun, un teleschi şi un babyschi, dar şi două
pârtii de schi fond.
Schi fond : este practicabil pe drumul ce leagă satul Gura Haitii de Fosta Incintă
Minieră, dar numai în anumite condiţii, în funcţie de grosimea stratului de zăpadă.
Schi de tură : combină plăcerile "tehnice" ale schiului de coborâre cu libertatea
oferită de schiul fond. Astfel, se pot explora foarte multe trasee alpine care de obicei sunt
practicate vara, dar care iarna sunt foarte spectaculoase. Solicitarea este maximă, coborârile se
fac pe pârtii neamenajate, acest lucru necesitând foarte bune cunoştinţe de schi de coborâre.
Traseele principale de creastă ale munţilor Giumalău, Călimani, Suhard şi Bistriţei oferă
posibilităţi deosebite de practicare a schiului de tură.

17
 Un alt element important care caracterizează calitatea ofertelor pentru sporturile de
iarnă, îl reprezintă existenţa şcolilor de schi şi dotarea lor cu monitori şi calificarea acestora,
precum şi programele oferite.
Mountain bike-ul este un sport extrem şi reprezintă călătoria cu o bicicleta, pe
cărările munţilor, dealurilor, pădurilor sau ale oricărui teren mai accidentat. Se practică, de
obicei, în lunile de vară, iulie-august, luni ce au în general o vreme mult mai stabilă. Pentru că
în momentul de faţă nu prea există marcaje specifice, mountain biking-ul poate fi practicat pe
orice traseu marcat de drumeţie.
Zborul cu parapanta : Vatra Dornei este locul cel mai indicat pentru zborul cu
parapanta, datorită condiţiilor deosebite oferite de Munţii Suhardului, în special în Vârful
Ouşorul, care este considerat unul dintre cei mai prielnici pentru practicarea sporturilor
aeronautice, în special a parapantei şi deltaplanului.
River rafting-ul reprezintă o activitate sportivă şi de agrement în aer liber, care
presupune coborârea într-o barcă gonflabilă a unui râu cu apă rapidă. Râurile Dorna şi Bistriţa
sunt perfecte pentru plimbările cu barca. Puterea curenţilor apelor este variată, cursurile de
apă fiind potrivite atât pentru începători, cât şi pentru turiştii experimentaţi.
Traseul de rafting de pe râul Bistriţa este unul dintre cele mai incitante din întreaga
Europă. Bistriţa oferă senzaţii tari în zona Vatra Dornei, unde există cataracte, praguri şi
vârtejuri care provoacă emoţii puternice. Bistriţa are 3,5 gradul mediu de periculozitate,
maximumul fiind de 5. La Vatra Dornei, de obicei, raftingul este combinat cu alpinismul,
rapelul, zborul cu parapanta, schi extrem şi călăria. Aici, toţi cei care vor să facă sporturi
extreme pot încerca de la coborâri pe ape repezi, până la căţărări pe vârfuri abrupte.
Teambuilding : reprezintă în fapt priceperea de a folosi şi dezvolta capacităţi şi
calităţi ale oamenilor de diferite condiţii şi posibilităţi fizice şi cognitive, respectiv măiestria
de a le aduna şi folosi într-un unic mod : spiritul de echipă. Turiştii pot participa, în cadrul
unei echipe, la parcurgerea mai multor activităţi descrise mai sus (mountain-bike, escalada,
river rafting, tiroliană), pe parcursul mai multor zile, în cadrul unui program bine pus la punct,
adaptat în funcţie de capacităţile şi cunoştinţele în domeniu ale întregii echipe.
b) Turismul Balnear : definit ca fiind acea parte a turismului în care motivaţia
destinaţiei este păstrarea sau redobândirea sănătăţii, turismul balnear este folosit de o largă
categorie de turişti, în mod regulat.
Judeţul Suceava dispune de un potenţial natural ridicat pentru tratamentul balnear al
diferitelor boli, dat fiind fondul de resurse disponibile. Apele minerale carbogazoase,
hipotone, atermale, bicarbonatate sodice şi calcice din Vatra Dornei cât şi cele din Bazinul
Dornelor, mofetele naturale de sondă cu mare puritate şi concentraţie de CO2, nămolul de
turbă din Tinovul Mare, Poiana Stampei, apele minerale sulfuroase din zona Iacobeni,
bioclimatul tonic, constituie materia primă pentru zeci de proceduri care se efectuează în
bazele de tratament. Calitatea fizico-chimică şi valoarea terapeutică a factorilor naturali de
cură sunt similare şi chiar superioare celor existente în staţiunile balneare consacrate pe plan
mondial. Beneficiază de factorii naturali persoane cu surmenaj fizic şi intelectual, cu tulburări
funcţionale pe fond nervos hiperactiv, cu sedentarism, activitate în mediu cu noxe,
microtraumatisme etc. La nivelul judeţului Suceava, se remarcă în mod deosebit staţiunea
balneoclimaterică de interes naţional Vatra Dornei, inclusă în circuitul internaţional şi
recomandată în tratamentul unor afecţiuni ale aparatului cardio-vascular, afecţiuni ale

18
aparatului locomotor, boli ale aparatului respirator, boli ginecologice, boli ale sistemului
nervos etc. Există izvoare speciale pentru cură internă cu apă minerală. Cazarea în staţiune
este asigurată în hoteluri, vile şi locuinţe particulare, totalizând un număr de aproximativ 2300
locuri de cazare.
c) Turismul Cultural : judeţul Suceava deţine un patrimoniu cultural-istoric şi
etnofolcloric de mare valoare şi atractivitate turistică : obiective cu caracter istoric-militar
(Cetatea Scheia, Cetatea de Scaun a Sucevei şi Cetatea Zamca), construcţii civile (Curtea
Domnească şi Hanul Domnesc din Suceava), precum şi peste 25 de unităţi muzeale, printre
care : Muzeul de Istorie din Suceava, cu „Sala tronului”, o realizare de excepţie, unicat în
România, Muzeul Obiceiurilor Populare din Gura Humorului, Muzeul „Arta lemnului” din
Câmpulung Moldovenesc, Muzeul de Ştiinţe Naturale din Vatra Dornei, Muzeul „Tehnici
populare bucovinene” din Rădăuţi, Muzeul de Artă „Ion Irimescu”, Muzeul Apelor şi
Pădurilor din Fălticeni, Casa – muzeu de la Solca etc.
Manifestările artistice şi sărbătorile populare tradiţionale din tot cursul anului aduc în
atenţia publicului larg spiritul autentic al meleagurilor bucovinene, prin portul popular,
cântece şi dansuri, obiceiuri străvechi – festivaluri de artă plastică, de folclor, de datini şi
obiceiuri. Aspectele problematice majore cu care se confruntă acest tip de turism sunt legate
de infrastructura de acces la obiectivele de interes, lipsa spaţiilor de parcare dotate cu puncte
de informare şi promovare a obiectivului cultural, lipsa punctelor de belvedere pentru
fortificaţii, cetăţi medievale, monumente istorice etc.
d) Turismul Religios : componentă a turismului cultural, turismul religios se cuvine
a fi tratat în mod distinct, ca urmare a priorităţii pe care acesta o ocupă în rândul vizitatorilor
judeţului Suceava. Forma de turism care există de secole şi care mai păstrează încă unele
trăsături în privinţa pelerinajului propriu-zis, turismul religios este astăzi un fenomen complex
care se află în continuă transformare şi diversificare, păstrându-şi însă elementul de bază care
l-a consacrat : religia. Această formă de turism implică din partea turiştilor un nivel de
instruire şi un grad de cultură ridicate, care să permită aprecierea obiectivelor cultural-
religiose din punct de vedere al arhitecturii, construcţiei, valorii, semnificaţiilor spirituale şi
conţinutului de obiecte de artă. La nivelul judeţului Suceava, există numeroase biserici şi
mănăstiri precum : Suceviţa, Moldoviţa, Voroneţ, Humor, Putna, Dragomirna, Probota,
Arbore, Pătrăuţi, Mănăstirea „Sf. Ioan cel Nou” din Suceava (unele dintre ele fiind incluse pe
lista patrimoniului UNESCO) determină manifestarea turismului religios sub două forme :
vizite la lăcaşurile sfinte şi pelerinaje religioase cu ocazia unor sărbatori de cult, a hramurilor
mănăstirilor şi bisericilor. Numărul turiştilor străini în turismul cultural religios a înregistrat o
creştere în ultimii ani. Aspectele problematice cu care se confruntă acest tip de turism sunt
legate de infrastructură de acces la obiectivele de interes, lipsa spaţiilor de parcare dotate cu
puncte de informare şi promovare a obiectivului cultural, lipsa spaţiilor speciale pentru
turismul de pelerinaj.
e) Turismul Rural şi Agroturismul
Turismul rural ca şi agroturismul au posibilităţi mari de dezvoltare, deoarece zonele
rurale ale judeţului dispun, pe lângă un cadru natural pitoresc, nepoluat şi cu multiple variante
de recreere şi de un valoros potenţial cultural şi istoric. Din ce în ce mai mulţi turişti autohtoni
şi străini vin să se cazeze în casele oamenilor, atraşi de posibilitatea descoperirii mediului, de
schimbarea modului de viaţă, precum şi de activităţile sportive din natură. Numărul
pensiunilor rurale din judeţul Suceava a crescut în mod considerabil, mai ales în ultimii ani.

19
Zonele deluroase şi montane îndeplinesc toate condiţiile necesare în sensul dezvoltării acestei
forme de turism. O serie de localităţi precum : Suceviţa, Vama, Moldoviţa, Putna, Ciocăneşti,
Mănăstirea Humorului, Sadova, Lucina, Cacica, Neagra Şarului, Poiana Şarului, Poiana
Negri, Dorna Candreni, Cârlibaba, Poiana Stampei, Şaru Dornei, Dorna Arini, Brodina, sunt
deja consacrate în practicarea acestui tip de turism, ele devenind treptat destinaţii turistice în
sine.
Turismul rural practicat la nivelul judeţului Suceava se desfăşoară în principal în
cadrul pensiunilor turistice (cu până la 10 camere, totalizând un număr de până la 30 de
locuri, clasificate de la 1 – 4 margarete), popasurilor turistice, satelor de vacanţă şi a vilelor
grupate în jurul unor spaţii comune pentru masă şi distracţii sportive. Oferta de agrement în
turismul rural este reprezentată de echitaţie (tot mai multe pensiuni turistice rurale oferă
solicitanţilor posibilitatea de a călări în spaţii special amenajate şi sub îndrumarea unui bun
cunoscător), drumeţii pedestre, cicloturism, pescuit şi vânătoare, vizite la stâne, degustarea
unor produse specifice bucătăriei ţărăneşti din zona Bucovinei.

f) Turismul de afaceri şi evenimente

Turismul de afaceri este considerat principala sursă de venituri pentru industria
hotelieră autohtonă. În ultimii ani, la nivel naţional, s-a înregistrat o creştere a numărului
sosirilor în interes de afaceri. Destinaţiile preferate de cei care vin pentru afaceri sunt oraşele
mari, astfel încât beneficiile cele mai mari de pe urma acestui tip de turism au fost înregistrate
de către acestea şi într-o mai mică măsură de către oraşele mai mici. La nivel local, unităţile
hoteliere sunt dotate cu facilităţi pentru organizarea de conferinţe, simpozioane şi training-uri.
Pe lângă organizarea congresului sau a conferinţei, beneficiarii au parte de un întreg pachet de
servicii : cazare, transferuri de la aeroport la hotel, bilete de avion, servicii de secretariat,
servicii de traducere simultană, vizite pentru participanţi, programe de divertisment şi mese
festive. O oportunitate pentru dezvoltarea turismului de afaceri din judeţul Suceava o
constituie implementarea proiectului investiţional «Centrul Economic Bucovina». Centrul
Economic şi de Afaceri Bucovina este situat lângă Aeroportul Internaţional «Ştefan cel Mare»
şi cuprinde spaţii expoziţionale, un parc tehnologic, un incubator de afaceri, mai multe săli de
conferinţe şi un restaurant.
Dacă în anii trecuţi turismul de afaceri se baza exclusiv pe industria hotelieră, în
ultima vreme şi turismul rural a început să ofere soluţii pentru turismul de afaceri. În
accepţiunea celor implicaţi, turismul rural este o alternativă mai interesantă, în special pentru
programele de teambuilding, pentru grupuri ce nu depăşesc 30 de persoane, deoarece oferă o
plajă mult mai largă de distracţii, cum ar fi focul de tabără, grătarul în aer liber, aroma
mâncărurilor, practicarea diverselor sporturi, excursii şi drumeţii.

1.8. Potentialul economico-social si dotari tehnico-edilitare

Dintre dotările necesare agrementului, cele mai importante sunt:
• terenuri pentru practicarea diferitelor sporturi
• pârtii de schi şi săniuş
• popicăriile

20
 • săli de proiecţie
• biblioteci
• internetul.
Dotările pentru refacerea sănătăţii cuprind:
• nămolurile terapeutice
• emanaţii de origine mofetă
• salinele
• plajele.

1.9. Agroturismul în zonă

Gastronomia tradiţională suceveană se remarcă prin elementele valoroase legate de un

anumit mod de preparare a produselor alimentare, păstrat de-a lungul secolelor, fiind
cunoscute şi apreciate dincolo de graniţele ţării noastre. În practicarea agroturismului aceasta
reprezintă o resursă deosebit de valoroasă şi „gustată” din plin de toţi turiştii caselor ţărăneşti
sucevene.
Dintre mâncărurile specifice zonei amintim : ciorba rădăuţeană, borşul de sfeclă roşie,
rasolul din hrean cu smântână, balmoşul dornean, găluştele cu crupe, răciturile de porc,
păstravul în cobză de brad, tocineii prăjiţi din „barabule”, etc.

21
 Analiza SWOT a turismului din judeţul Suceava

1. Cadrul natural

Puncte tari Puncte slabe

• Pozitia geografica – peisaje naturale • Insuficienta valorificare si dezvoltate a

attractive;
• Relief foarte variat – o zona naturala
deosebita;
• Flora, fauna – foarte diversificată
• Resursele solului si subsolului – bogate
• Ecosistem,rezervatii naturale
potentialului turistic de care dispune
judetul
• Insuficienta pregatire de specialitate a
unor lucratori din industria ospitalitatii
• Insuficienta comunicare si coeziune
pentru realizarea unor obiective majore in
domeniul turismului.

• Existenta arealelor turistice ( zone)

deosebite

• Posibilitatea de a practica diverse tipuri

de turism in tot timpul anului (toate
anotimpurile).

Oportunitari Riscuri

• Dezvoltarea unor noi statiuni turistice: • Conditiile meteo aspre (verile reci si
Campulung Moldovenesc, Cacica, Botuș ploioase, iernile geroase cu precipitatii
(statiune etnografica) ; abundente;

• Sustinerea proiectelor care introduc, • Lipsa marcii turistice – ″Bucovina″ care

valoare turistica, obiective, evenimente sa fie un produs complex, sa valorifice in
culturale si spirituale din Bucovina; totalitate potentialul de care dispune zona
si atractiile culturale si traditionale.
• Incurajarea dezvoltarii unei noi forme de
turism (de exemplu: stiintific, de
aventura).

2. Potentialul turistic

22
 Puncte tari
• Existenta monumentelor istorice
(manastirile din Bucovina);
• Existenta ″celor 1000 de biserici″;
• Existenta muzeelor;
• Existenta caselor memoriale;
• Valorificarea spatiului multicultural si
multietic, cu un bogat trecut istoric.
Oportunitati
• Constituirea Parcului NaţionalRegional
al Mănăstirilor dinBucovina;
• Restaurarea monumentelor
istorice,mănăstiri şi refacerea unor
obiectiveturistice de mare interes
(Cazinoulde la Vatra Dornei);
• Crearea unei Burse de turism laSuceava;
• Includerea unor case
de vacanţă(pensiuni agroturistice) în
reţeaua deagenţi de turism din România şi
înreţelele europene profesionale.
23
Puncte slabe
• Promovarea insuficienta a unor
obiective turistice (numar redus de centre
de informare turistica, lipsa materialelor
publicitare de tipul brosurilor, oferite
gratuit in unitatile de cazare, lipsa unor
ghiduri culturale din care turistul sa poata
afla activitatile si evenimentele culturale
organizate pe parcursul sejurului sau);
• Lipsa organizarii evenimentelor care sa
puna in evidenta traditiile si obiceiurile
din regiune;
• Masuri insuficiente luate pentru
pastrarea monumentelor istorice si
culturale;
• Oferta de agrement insuficienta- agentii
economici din domeniu nu dispun de
ecipamente de recreere si practicare a
sporturilor accesibile turistilor;
Riscuri
Constituirea Parcului NaţionalRegional al
Mănăstirilor dinBucovina;
• Restaurarea monumentelor
istorice,mănăstiri şi refacerea unor
obiectiveturistice de mare interes
(Cazinoulde la Vatra Dornei);
• Crearea unei Burse de turism laSuceava;
• Includerea unor case
de vacanţă(pensiuni agroturistice) în
reţeaua deagenţi de turism din România şi
înreţelele europene profesionale.
• Lipsa de coeziune a măsurilor
dedezvoltare economică şi socială

3.Dezvoltarea rurala
Puncte tari
• Producţia agricolă;
• Producţia silvică;
• Producţia cinegetică;
• Existenţa centrelor de recoltare
şivalorificare a fructelor de pădure,
aciupercilor.
Oportunitari
• Acordarea de facilităţi pentru asocierea
deţinătorilor de terenuri agricole, în
conformitate cu prevederile legislaţiei în
vigoare;
• Creşterea producţiei agricole datorită
folosirii substanţelor fertilizatoare
ecologic.
CAPITOLUL II
Organizarea şi functionarea pensiunii
24
pefondul accentuării lipsei deîncredere a
populaţiei în redresareaeconomică a ţării;
•Degradarea monumentelor de artă
şiarhitectură;
•Lipsa de colaborare între regiuni pentru
dezvoltarea turismului(promovarea unui
turism care să includă zona Bucovina).
Puncte slabe
• Ponderea ridicată a
populaţieiconcentrate în mediul rural;
• Exploataţiile agricole se realizează pe
loturi de dimensiuni mici, ceeace conduce
la un grad devalorificare redus;
• Utilajele din parcurile agricoleexistente
la nivelul comunelor suntinsuficiente
având un grad de uzurăavansat şi nu
sunt performante.
Riscuri
• Slaba competitivitate a firmelor
de profil din judeţ cu cele din statele
membre ale UE;
• Acces redus la credite pentru
dezvoltarea rurală;
• Acces redus la fonduri nerambursabile,
la activităţi desfăşurate în mediul rural.
 CASA ELVIRA

Prezentarea pensiunii

CASA ELVIRA, proprietatea familiei Băieş din comuna Vama, este situată exact la
intersecţia magistralei rutiere transcarpatice Suceava - Cluj Napoca (E576) cu drumul istoric
spre Mănăstirea Vatra Moldoviţei, la 100 metri de râul Moldoviţa, afluentul legendarei ape a
Moldovei, cu numai 1 km mai sus de confluenţa cu aceasta.
Poziţia geografică de excepţie, la numai 15 km de Vatra Moldoviţei, la 20 km de
Mănăstirea Voroneţ, la 25 km de Mănăstirea Humor şi tot la 25 km de crestele semeţe ale
Rarăului, posibilităţile cele mai variate de a ajunge aici (pe şosea din trei direcţii, pe calea
ferată şi pe calea aerului - prin Aeroportul Suceava, situat la numai 50 km distanţă) şi
farmecul inegalabil al locului, fac din CASA ELVIRA un reper obligatoriu din traseele de
vacanţă, pe tot parcursul anului.
Iarna bucovineană, cu zăpezile ei bogate, primăvara cu ale sale Sfinte Sărbători,
rânduite aici poate mai frumos decât oriunde în România, apoi vara bogată şi plină de ispite
întâlnite la tot pasul în codrii Ţării de Sus şi toamna prelungă, însorită şi îmbelşugată sunt tot
atâtea motive de a ne trece pragul şi a uita pentru câtva timp de alergătura şi grijile zilnice.
Promitem să facem tot ce ne stă în putinţă să se întâmple aşa.

25
26
27
 Servicii de cazare
CAPACITATEA DE CAZARE :

 un apartament cu baie proprie ;

 şase camere cu pat dublu matrimonial şi baie proprie ;

 două camere cu două paturi cu grup sanitar comun.

DOTĂRI :

 încălzire centrală ;

 minibar ;

 televizor color ;

 cablu ;

 apă caldă permanent ;

 balcoane cu şezlonguri.

28
29
 Servire masă
CAPACITATEA DE SERVIRE :

 salon cu şemineu cu 30 locuri la mese ;

 terasă exterioară cu 20 locuri şi grătar exterior pentru barbecue .

SPECIAL :

 bucătărie tradiţională bucovineană ;

 ingrediente ecologice, în mare parte provenind din micro-ferma proprie ;

 specialităţi locale: păstrăvi, ciuperci, siropuri, dulceţuri şi gemuri din fructe de

pădure ;

 băuturi alcoolice şi non-alcoolice preparate la CASA ELVIRA (afinată

bucovineană, socată, bere de casă) ;

 posibilitatea organizării de mese festive.

30
 Posibilităţile de cazare sunt permanente, având toate facilităţile necesare :
 Restaurant tradiţional pastoral ;
 Bar ;
 Acces la bucătărie ;

31
 Frigider ;
 Maşină de spălat .
 Sală de mese/şemineu ;
 Living ;
 Foişor/terasă ;
 Grătar ;
 Grădină/curte ;
 Fermă proprie ;
 Livadă proprie ;
 Cramă ;
 Loc de joacă ;
 Accesul cu animale de companie ;
 Parcare ;
 Telefon/fax (acoperire Orange, Cosmote, Vodafone).

De asemenea, pensiunea organizează şi

 Plimbări cu sania, căruţa ;
 Drumeţii tematice ;
 Vizită la stânele din munte.

32
33
 2.1. RESURSELE UMANE (PERSONALUL)
Personalul pensiunii este prezentat în tabelul următor :

Personal Sex Varsta Studii

1 bucătar masculin 36 Liceu, calificat
1 ospătar feminin 22 Liceu, calificat
1 ospătar feminin 20 Liceu, calificat
1 ospătar şef masculin 28 Liceu,calificat
1 îngrijitor feminin 45 Liceu, necalificat
1 îngrijitor feminin 52 Profesională,
necalificat
1 recepţionist feminin 27 Studii superioare,
calificat
1 administrator masculin 55 Studii superioare
Număr Total = 7 - - -

2.2. EFECTIV DE ANIMALE SI TEREN AGRICOL

Efectivul de animale este alcǎtuit din o vacă de lapte, 6 oi, 4 porci, 2 cai, 40 găini.

Structura efectivului de Efectivul de animale Valoarea stocului (RON)

animale

Vaci de lapte 1 2500

Oi 6 1800

Porci 4 3200

Cai 2 5000

Găini 40 800

34
 Total venituri 13300

Valoarea unei vaci lapte este de 2500 RON, de asemenea o oaie reprezintǎ 300 RON
rezultând o valoare la 6 capete de 1800 RON. Valoarea stocului de porci este de 3200 RON
ceea ce reprezintǎ cǎ un porc costǎ 300 RON, iar valoarea stocului de cai este de 5000 RON,
preţul unui cal fiind de 2500 RON. În ceea ce priveşte valoarea stocului la pǎsǎri, o gǎinǎ
reprezintǎ 20 RON, valoarea totală a găinilor fiind de 800 RON. Astfel, rezultǎ cǎ valoarea
totalǎ a venitului efectivului de animale este de 13300 RON (ANEXA 1).

Sectorul zootehnic este destinat pentru obţinerea unor produse de origine animalǎ
necesare activitǎţii de agroturism. Produsele obţinute sunt : lapte de vacǎ, carne de preparate
din lapte de oaie, carne de oaie, carne de porc, carne de pasǎre, ouǎ. O parte din producţia
obţinutǎ în acest sector este destinatǎ comercializǎrii, ceea ce are o influenţǎ beneficǎ asupra
creşterii veniturilor gospodǎriei. Venitul din sectorul zootehnic, atât cel obţinut din vânzarea
produselor pe piaţǎ cât şi cel destinat agroturismului este în valoare de 31450 RON (ANEXA
2).

Suprafaţa de teren agricol deţinutǎ de ferma agroturisticǎ este de 1,80 ha.

Modul de folosinţǎ al terenului din cadrul gospodǎriei este prezentat în tabelul ce

urmeazǎ :

Mod de folosinţǎ al terenului Suprafaţa ocupatǎ

Teren agricol 1,75

Teren neagricol (drumuri, clǎdiri) 0.05

Total 1,80

35
 Structura culturilor

Cultura Suprafaţa Producţia Total kg

Cartof 0,6 10000 6000

Ceapǎ 0,1 6500 650

Varzǎ 0,2 17000 3400

Morcov 0,01 5700 57

Alte legume 0,10 5000 500

Plante furajere 0,79 20000 15800

Total 1,80 - -

Se observǎ cǎ venitul din producţia agricolǎ, comparativ cu cel din producţia

zootehnicǎ, este mai mare cu 22859 RON, respectiv, venitul obţinut de pe urma
comercializǎrii produselor agricole şi utilizǎrii în activitatea de agroturism este de 54309
RON faţǎ de 31450 RON cât este venitul din producţia zootehnicǎ. Acest fapt se datoreazǎ
vânzǎrii într-o proporţie mai mare a produselor agricole decât a celor zootehnice deoarece
pentru cumpǎrarea de produse alimentare din carne cheltuielile sunt mai mari.

Gradul de ocupare al pensiunii

Durata totală a perioadei de primire a turiştilor în exploataţie şi numărul total de zile –
turist se stabilesc în felul următor : deşi pensiunea ar putea primi turişti, practic, tot timpul
anului, este hazardant să se ia în calcul tot timpul disponibil al familiei, deoarece experienţa
arată că cererea turistică, mai ales în mediul rural, nu se distribuie uniform în fiecare
săptămână a anului şi în fiecare anotimp. De aceea nu se vor lua în calcul toate cele 52 de
săptămâni ale anului ci numai o durată mai redusă, de cca 6 luni de zile, 24 săptămâni. Spaţiul
de cazare disponibil pemite cazarea concomitentă a 20 turişti. În felul acesta, înmulţind
numărul de zile din cele 28 săptămâni (24 x 7 = 168 zile), cu 20 turişti pe zi se obţine un total
3360 zile turist. Apreciind un grad mediu de ocupare de 50%, în această perioadă, se obţine
un număr de 1680 zile turist.

Tariful mediu utilizat pentru cazare este de 120 lei/cameră/zi, la care se adaugă preţul
mesei de 30 lei/persoana/zi, tariful pentru pensiune completă fiind deci de 150 lei
/persoană/zi.

Venitul total cazare : 1680 zile turist x 150 lei/pers/zi = 252000 lei

La stabilirea tarifelor de cazare se au în vedere cheltuielile proprii şi preţurile

percepute de celelalte pensiuni agroturistice din zonǎ, precum şi cheltuielile cu materii prime,
materiale consumabile, etc.

36
 VT = Venitul din producţia zootehnicǎ + Venitul din producţia agricolǎ + Venitul

din activitatea de turism

VT = 31450 + 54309 + 252000 = 337759

VT = 337759 RON

Cheltuielile gospodǎriei sunt repartizate, la fel ca şi veniturile, pe categorii : cheltuieli

cu producţia zootehnicǎ, cheltuieli cu producţia agricolǎ şi cheltuieli cu activitatea de turism.

Cheltuieli cu producţia animalǎ

Specificare U.M. Vaci Cai Oi Porci Gǎini Total cheltuieli

Costul RON 750 1000 700 1000 200 3650

furajelor

Costuri RON 200 350 280 250 100 1180

veterinar

Reparaţii RON 250 340 210 290 150 1240

curente

Forţǎ de RON - - - - - 5200

muncǎ

Total RON 1200 1690 1190 1540 450 6070

cheltuieli
directe

Cheltuieli RON 600 420 320 100 100 1540

indirecte

Total RON 1800 2010 1510 1640 550 18880

cheltuieli

Cheltuielile cu producţia zootehnicǎ cuprind : cheltuielile cu furajele, costuri veterinar,

reparaţii curente (acele reparaţii ce trebuie realizate la construcţiile pentru animale şi la
mijloacele de transport), cheltuieli cu salariile forţei de muncǎ (este angajatǎ o singurǎ
persoanǎ ca îngrijitor pentru animale cu salariul minim pe economie).

Cheltuielile totale cu producţia animalǎ sunt de 18880 RON, la un venit de 31450

RON anual. În ceea ce priveşte cheltuielile de producţie pe culturi, acestea sunt constituite din
: cheltuieli cu îngrǎşǎmintele şi sǎmânţa sau materialul sǎditor, transportul producţiei de la

37
locul de plantare la cel de depozitare, aceste cheltuieli includ cheltuielile cu combustibil şi
forţa de muncǎ, cheltuieli cu lucrǎrile mecanice (prǎşit, recoltat), cheltuieli cu forţa de muncǎ
sezonierǎ, aceasta depinzând de culturǎ, şi costurile variabile .

Structura cheltuielilor de producţie pe culturi

Specificare U.M. Cartof Ceapǎ Varzǎ Morcov Alte Plante Total

legume furajere

Suprafaţa ha 0,6 0,1 0,2 0,01 0,10 0,79 1,80

Îngrǎşǎminte RON 1000 100 250 15 125 850 2140

şi sǎmântǎ

Transportul RON 350 150 200 - 340 400 1440

producţiei

Lucrǎri RON 350 - 200 - - 500 1050

mecanice

Forţǎ de RON 500 150 200 - 165 700 1515

muncǎ

Total RON 2200 400 850 15 630 2450 6145

cheltuieli

Cele mai mari cheltuieli de producţie se înregistreazǎ la cultura plantelor furajere,

2450 RON, urmate de cele de la cartof de 2200 RON.

Cheltuielile cu activitatea de turism sunt repartizate în cheltuieli cu salariile (în unitate

lucreazǎ o persoanǎ cu normǎ întreagǎ şi una cu jumǎtate de normǎ), cu asigurarea şi protecţia
socialǎ, energia electricǎ, telefon, materiale consumabile, reclamǎ şi publicitate, cu reparaţii şi
renovǎri, combustibil (pensiunea dispune de un microbus 8+1 utilizat pentru deplasǎri la
diferite puncte de atracţie), amortizarea construcţiei, taxele şi impozitele pe clǎdire şi cu
achiziţia de alimente.

38
 Valoarea şi structura cheltuielilor din activitatea de turism

Specificare Total cheltuieli

RON

Total cheltuieli 51900

Cheltuieli cu salariile 15600

Cheltuieli cu asigurarea şi protecţia 5000

socialǎ

Cheltuieli cu energie electricǎ 8900

Telefon 2000

Cheltuieli cu materiale consumabile 900

Cheltuieli cu reclamǎ şi publicitate 1000

Cheltuieli cu reparaţii şi renovǎri 2000

Cheltuieli combustibil 3000

Cheltuieli cu amortizarea 5000

Taxe şi impozite 2000

Cheltuieli cu achiziţii alimente 6500

Cht = Cheltuieli cu producţia zootehnicǎ + Cheltuieli cu producţia pe culturi +

Cheltuieli cu activitatea de agroturism

Cht = 18880 + 6145 + 51900 = 76925

Cht = 76925 RON

CAPITOLUL III
ANALIZA EFICIENTEI ECONOMICE A PENSIUNII CASA ELVIRA
Eficienţa economicǎ reflectǎ legǎtura dintre resursele alocate pentru desfǎşurarea unei
acţiuni şi rezultatele obţinute de pe urma acesteia, concept care determinǎ orientarea
resurselor spre acele domenii de activitate unde se asigurǎ folosirea cu eficienţǎ maximǎ a
acestora în condiţiile unei dezvoltǎri raţionale, armonioase a gospodǎriilor.

39
 Dezvoltarea continuǎ pe care cunoaşte agroturismul se datoreazǎ în mare parte
eficienţei activitǎţii economice şi sociale înregistrate în acest domeniu de activitate.
Conceputǎ din perspective raportǎrii efectului la efort, eficienţa trebuie înţeleasǎ ca un proces,
o acţiune sau rezultatul unui ansamblu de evenimente. Eficienţa activitǎţii economice în
agroturism trebuie apreciatǎ atât prin reflectarea şi comensurarea afectelor economice, cât şi a
celor sociale, perspectiva socialǎ fiind luatǎ în considerare complementar în decizia
macroeconomicǎ de alocare a resurselor pentru dezvoltarea ramurii şi în politica tarifelor
pentru serviciile prestate.

Latura economicǎ a eficienţei agroturismului este relevatǎ de datele furnizate de

analiza economico – financiarǎ.

Sistemul de indicatori ai eficienţei activitǎţii de agroturism se bazeazǎ pe principiile

generale ale eficienţei, pe structura resurselor utilizate şi pe componentele efortului şi
efectului. Structura resurselor utilizate cuprinde: forţa de muncǎ, baza materialǎ, mijloacele
circulante, resursele naturale şi antropice. Forţa de muncǎ, privitǎ ca resursǎ a activitǎţii
desfǎşurate în domeniul agroturismului poate fi exprimatǎ valoric şi fizic cu ajutorul
urmǎtorilor indicatori: numǎrul mediu de personal muncitor, numǎrul mediu de personal
operativ, fond total de timp de muncǎ. Baza materialǎ poate fi analizatǎ ca resursǎ a activitǎţii
de agroturism pe baza urmǎtorilor indicatori: capacitate de prestaţie şi valoare medie a
activelor fixe. Soldul mediu al mijloacelor circulante este un alt indicator a resurselor
utilizate. Resursele naturale şi antropice sunt exprimate fizic prin indicatori ca: suprafaţa
totalǎ a amenajǎrilor în mediul rural în agroturism, suprafaţa totalǎ a zonelor rurale cu resurse
turistice naturale.

Unul din cei mai importanţi indicatori a eficienţei economice a agroturismului este
rentabilitatea. Fiind definitǎ ca raport între rezultatul obţinut şi mijloacele utilizate,
rentabilitatea este un indicator pe baza cǎruia se apreciazǎ atât performanţele obţinute, cât şi
posibilitatea de a realiza profit. Rentabilitatea reprezintǎ un surplus monetar, respectiv soldul
dintre încasǎrile totale şi cheltuielile totale. Aceastǎ noţiune de rentabilitate este bazatǎ
exclusive pe fluxurile financiare, ca bazǎ a calcului economic. Rentabilitatea poate exprimatǎ
în trei moduri:

 rentabilitatea activitǎţii;
 rentabilitatea economicǎ;
 rentabilitatea financiarǎ.
Rentabilitatea activitǎţii este analizatǎ atât pe baza indicatorilor exprimaţi în mǎrimi
absolute, cât şi pe baza celor exprimaţi în mǎrimi relative. Dintre indicatorii exprimaţi în
mǎrimi absolute pot fi menţionaţi:

 profitul brut – exprimat ca diferenţǎ între veniturile totale şi cheltuielile totale;

 profitul net – calculate ca diferenţǎ între profitul brut şi impozitul pe profit.
Pentru pensiunea analizată, profitul este urmǎtorul :

- Pensiunea Casa Elvira practicǎ şi activitatea de agroturism, deci profitul rezultat

40
este :

P = VT - Ch

P = 337759 RON – 76925 RON

P = 260834 RON

Pn = VT – (Ch + Ip)

Pn = P x Ip

Pn = 260834 x 16 %

Pn = 41733,44 RON

în care : P - profitul brut;

Pn – profitul net;

VT – venituri totale;

Ch – cheltuieli totale;

Ip – impozit pe profit (16 %).

Ca şi în alte activitǎţi economice şi în agroturism se urmǎreşte obţinerea unui profit

suficient de mare pentru a asigura remunerarea capitalurilor, pentru a menţine potenţialul
economic existent şi pentru a realiza o creştere a eficienţei economice în funcţie de evoluţia
pieţei turistice şi de factorii conjuncturali.

Un rol important în analiza rentabilitǎţii activitǎţii o au şi indicatorii exprimaţi în

mǎrimi relative. Dintre aceştia se remarcǎ rata profitului calculatǎ dupǎ formula :

R = P/CA x 100 sau R = P/Ch x100

unde : R – rata profitului;

P – profitul aferent;

CA – cifra de afaceri;

Ch – cheltuielile totale.

- Pensiunea Casa Elvira are o ratǎ a profitului de :

R = P/Ch x 100

R = 41733,44 / 76925 x 100

R = 54,25 %

41
 Rentabilitatea economicǎ reprezintǎ eficienţa utilizǎrii activului total sau a unei pǎrţi
din acesta. Ea se exprimǎ prin rata rentabilitǎţii economice care trebuie sǎ fie superioarǎ ratei
inflaţiei. O ratǎ a rentabilitǎţii economice suficient de mare trebuie sǎ permitǎ reînnoirea şi
creşterea activelor fixe într-o perioadǎ de timp cât mai scurtǎ. Rata rentabilitǎţii economice se
bazeazǎ pe profitul exerciţiului şi activul total, astfel :

Re = ( Profitul exerciţiului înaintea impozitǎrii / Activ total ) x 100

- Pensiunea Casa Elvira are o rentadilitate economica de:

Re = (260834 /330567) x100

Re = 78,90 %

Rentabilitatea financiarǎ se apreciazǎ prin intermediul ratei rentabilitǎţii financiare a

capitalului permanent şi prin intermediul ratei rentabilitǎţii capitalului propriu, care se
calculeazǎ dupǎ formulele:

Rf = ( Profitul exerciţiului înaintea impozitǎrii / Capital permanent )x 100

unde : capitalul permanent = capitalul propriu + împrumuturile pe termen mediu şi lung.

- Pensiunea Casa Elvira are o rentabilitate financiarǎ de :

Rf = 260834 / 346200 x100

Rf = 75,34 %

42
 CONCLUZII SI RECOMANDARI

Agroturismul apare ca formă complementară de dezvoltare în Suceava, întrucât fiecare

gospodărie rurală devine, treptat, un nucleu de organizare a turismului rural.

Satisfacere exigenţelor agroturismului determină respectarea anumitor criterii ce

trebuie îndeplinite de locuinţa propusă pentru primirea turiştilor. Astfel, forma şi aspectul
gospodăriei, modul de aşezare al construcţiilor unele faţă de altele, faţă de drum şi faţă de
vecinătăţi, organizarea generală a gospodăriei pe zone funcţionale (zona locuinţei - cu grădină
de flori, pomi şi zona anexelor – curtea de utilaje, de animale), întreţinerea şi curăţenia
întregii gospodării, sunt elemente importante care influenţează hotărâtor opţiunea turiştilor
privind gospodăria agreată pentru odihnă şi recreere.

Dezvoltând agroturismul, este stimulată lărgirea activităţii unor ramuri economice din
mediul sătesc : industria locală de produse agroalimentare (preparate din lapte şi carne),
industria de prelucrarea a fructelor de pădure, artizanatul (produse pentru decorarea
interioarelor locuinţelor sau suveniruri pentru turişti) sau mica industrie meşteşugărească care,
împreună, creează noi locuri de muncă. Toate acestea, alături de dezvoltarea serviciilor
(comerţ, prestări de servicii, transport), la care apelează şi turiştii, conduc la vitalizarea dar şi
dezvoltarea tehnico – edilitară a localităţii.

Exploataţiile agricole care îşi diversifică activitatea prin agroturism prezintă o serie de
avantaje economice şi sociale cum ar fi :

 Mare majoritate a produselor servite turiştilor trebuie prelucrate, ceea ce face ca

familia să-şi folosească timpul de muncă disponibil la domiciliu. Această activitate de

prelucrare, inclusiv cea de servire a oaspeţilor , fiind de fapt creatoare de locuri de muncă la
domiciliu ;

 Valorificarea la domiciliu a produselor conferă o serie de avantaje economice

comparative şi anume : eliminarea cheltuielilor de transport a produselor şi producătorului

până la locul de vânzare a produselor, eliminarea degradării, pierderilor şi deprecierii
produselor din cauza transportului şi expunerii prin pieţe a produselor, precum şi eliminarea
pierderilor de timp pentru valorificarea produselor în afara exploataţiei ;

Cu alte cuvinte, introducerea agroturismului în exploataţiile agricole contribuie la

transformarea agricultorului tradiţional într-un vechi veritabil antreprenor sau întreprinzător

rural .

Ca şi concluzie finală am putea spune că pensiunea agroturistica “CASA ELVIRA”

întru-un spaţiu rural, oferă cazare, linişte şi confort într-un cadru natural deosebit de care are
nevoie turismul rural în România. Serviciile de cazare sunt optime pentru a petrece clipe de
neuitat împreună cu familia, prieteni sau colegii.

43
44