Sunteți pe pagina 1din 54

Universitatea de Medicină şi Farmacie “Victor Babeş” Timişoara

Disciplina de DERMATO-VENEROLOGIE

Anatomia, histologia si fiziologia organului


cutanat
- Curs -

25-Mar-20 1
GENERALITATI

• FRECVENTA BOLILOR DE PIELE


• VARIATIA PE GLOB
• IMPORTANTA SOCIALA
• IMPACT FINANCIAR
• AUTOMEDICATIA si TRATAMENTE EMPIRICE
• CERCETAREA STIINTIFICA ASOCIATA
ORGANULUI CUTANAT
REGULA CELOR 5D
• DESFIGURAREA
• DISCOMFORT
• DIZABILITATEA (IMPOTENTA FUNCTIONALA)
• DEPRESIA
• DECES
ANATOMIA SI FIZIOLOGIA PIELII
• Pielea reprezinta interfata dintre om si mediu
• Este cel mai mare organ din corp, cu greutate medie
de 4 kg si suprafata de 2 m2
• Are patru regiuni suprapuse care dinspre suprafata
spre profunzime sunt urmatoarele:
- epidermul
- jonctiunea dermo-epidermica
- dermul
- hipodermul
Epidermul
- este format din mai multe straturi de celule, strans unite intre ele. Stratul cel
mai superficial este format din celule aplatizate, pline cu keratina, care ii
confera caracterul de epiteliu scuamos stratificat
- adera la derm partial prin proiectiile sale descendente (creste epidermice)
sau prin proiectiile ascendente ale dermului (papilele dermice)
- nu conţine vase de sange
- variaza in grosime: < 0,1 mm pe pleoape pana la aprox.1 mm pe palme si
plante Papile dermice Creste interpapilare

Epiderm

Derm

Hipoderm
Epidermul
Pe masura ce straturile superficiale se descuameaza, grosimea este mentinuta
constanta de celulele care se divid in stratul profund (bazal sau germinativ)
Celulele generate sunt impinse de activitatea mitotica la suprafata, trecand prin stratul
spinos, apoi granulos si cornos
Turnover-ul epidermic dureaza aprox. 30 - 60 de zile. In acest timp, aspectul celulei
sufera schimbari. O sectiune verticala prin epiderm rezuma istoricul vietii unei celule
epidermice.

Celula 4. STRATUL CORNOS


Langerhans
3. STRATUL GRANULOS

2. STRATUL SPINOS
(MALPIGIAN)
Desmosomi

1. STRATUL BAZAL
Granule de
melanină

Melanocit Terminaţii nervoase Celula Merkel


senzitive
EPIDERMUL – Diferentierea keratinocitului

STRATUL
CORNOS

STRATUL LUCID

STRATUL
GRANULOS

STRATUL
SPINOS

STRATUL
BAZAL

MEMBRANA BAZALA
EPIDERMUL

 1. STRATUL BAZAL (germinativ):


- este situat pe membrana bazala
- un strat de celule columnare, a caror suprafata bazala da nastere la multipli
hemidesmozomi, cu ajutorul carora se ancoreaza de lamina densa a
membranei bazale.

tonofilamente
• In pielea normala, aprox. 30% din celulele bazale se pregatesc pentru diviziune: in
urma mitozei, celula intra in faza G1, sintetizeaza ARN si proteine şi creste in
dimensiuni sinteza ADN-ului (faza S); o scurta faza de crestere post-sintetica
(G2) are loc inaintea mitozei (M); faza G1 este apoi repetata, şi una din celulele-fiice
se muta in stratul suprabazal, apoi se diferentiaza, pierde capacitatea de diviziune si
sintetizeza keratina.
• Unele celule bazale raman inactive intr-o asa numita faza Go, dar pot reintra in ciclul
de proliferare.
• Celule stem se afla printre aceste celule interfoliculare bazale si, de asemenea,
printre celulele tecii externe de la nivelul foliculului pilos, la nivelul de atasament al
muschiului arrector pili
G0 D

M – mitoza
S – sinteza ADN
D – celule care se diferentiaza
G0 – celule fertile care nu proliferează
G1 – interfază (fază postmitotică) ZILE
G2 – repaus (fază premitotică) ORE
Filamente de keratina
EPIDERMUL - HISTOLOGIE
Reminiscente desmozomale
 2. STRATUL SPINOS (MALPIGHIAN)
 6-20 rinduri de keratinocite poligonale ferm atasate
unele de altele prin mici procese citoplasmatice, Strat de lipide
abundenti desmozomi si alte cadherine, separate Granulatii lamelare
printr-un strat de glicoproteine intercelulare si
lipoproteine. Granulatii de keratohialin
Nucleu degenerat
• In ME, desmozomii arata ca niste „tepi”; acestia
sunt formatiuni speciale de atasament care contin Desmozomi
Aparat Golgi
desmoplakine, desmogleine si desmocoline. Ac. Ribozomi
impotriva acestor proteine se gasesc in pemfigus
bula intraepidermica. Tonofibrile
Reticul endoplasmic rugos
• Continuitatea citoplasmatica intre keratinocite
Mitocondrie
apare la nivelul jonctiunilor („gap-junctions”)
• Tonofilamentele sunt mici fibre dispuse in Nucleu
manunchiuri numite tonofibrile.
• Granulele lamelare (organisme Odland), derivate
din aparatul Golgi, apar în keratinocitele superficiale
Hemidesmozom
din stratul spinos. Acestea contin polizaharide,
enzime hidrolitice si lamele lipidice, compuse din Lamina densa
fosfolipide, colesterol şi glucozilceramide, precursori
ai lipidelor din spatiul intercelular al stratului
cornos.
EPIDERMUL

 3. STRATUL GRANULOS
 3 – 4 rinduri de keratinocite romboidale /
fusiforme;
 Citoplasma: granule bazofile mari
neregulate de keratohialin, care fuzioneaza
cu tonofibrilele.
 Granulele de keratohialin contin proteine,
incluzand involucrina, loricrina si
profilagrina, care este scindata in filagrina
de catre fosfataze specifice.
 Pe masura ascensionarii keratinocitelor,
granulele de keratohialin se rup si continutul
lor se disperseaza in citoplasma.
 Peptidele de filagrina se ataseaza
citoscheletului de keratina, prabusindu-l, si
transformand celulele granuloase in celule
scuamoase, plate.
 Filagrina, involucrina si loricrina pot fi
detectate imunohistochimic si sunt utile ca
markeri de diferentiere epidermica
EPIDERMUL

 4. STRATUL CORNOS:
 Keratinocite anucleate; suprapuse, separate de lipide
 Impreuna, acestea ofera o bariera eficienta impotriva pierderilor de apa si a I

invaziei de agenti infectiosi si substante chimice toxice

SOLVENŢII ORGANICI sun


cu atat mai nocivi cu cat au
G.M. mai mica si sunt mai
volatili: acetona, fenoli,
solvenţi
Difuzia apei prin stratul
cornos este un fenomen
pasiv
EPIDERMOPOEZA ŞI KERATINIZAREA
Condiţii prealabile:
1. Aport nutritiv adecvat (prin osmoza)
2. Metabolism intermediar suficient
GLICOGEN Lipide Peptide

GLUCOZĂ Acetil COA

G-6-P

Ac. piruvic
ŞUNT CICLUL
GLICOLIZE Ac. α cetoglutaric
PENTOZIC KREBS
Ac. oxaloacetic

ACIZI
25-Mar-20
NUCLEICI ENERGIE 14
REGLAREA EPIDERMOPOEZEI

H. POLIPEPTIDICI H. CATECHOLAMINICI

ADENIL CICLAZA

AMPC AMPC
EGF CHALONE

STIMULARE INHIBARE
MITOZĂ MITOZĂ

M M
G2 G2
G1 G1
S S

PGE2
H. ANDROGENI
25-Mar-20 PGE2α H. GLUCOCORTICOIZI RETINOIZI 15
KERATINOGENEZA

1. Cytoskeleton
• Filamente intracitoplasmatice heterogene:
Actina
Miozina
Tubulina
Filamente intermediare (70-100A)

2. În epitelii, filamente intermediare (FI) = KERATINE


3. KERATINE = 20 clase, 40k-70k
• 2 subfamilii:
ME
- Mai mari, punct izoelectric bazic
- Mai mici, punct izoelectric acid
• O genă a keratinei codifică o pereche de keratine
(1 bazică + 1 acidă)
25-Mar-20 16
Citokine produse de keratinocite/FUNCTIA SECRETORIE
Prescurtare Citokine Functie

Interleukine
IL-1 Interleukina 1 Activare limfocitara
Activarea celulelor Langerhans
Reactii de faza acuta
IL-3 Interleukina 3 CSF (factor de stimulare a
coloniilor)

IL-6 Interleukina 6 Diferentierea celulelor B


IL-8 Interleukina 8 Chemotaxie
Angiogeneza
IL-10 Interleukina 10 Inhiba celulele Th1
IL-12 Interleukin 12 Inductia celulelor Th1
Colony-stimulating factors
GM-CSF Granulocyte–macrophage Proliferarea granulocitelor si
colony-stimulating factor macrofagelor
G-CSF Granulocyte colony-stimulating Proliferarea granulocitelor
factor
M-CSF Macrophage colony-stimulating Proliferarea macrofagelor
factor
Altele
TGF Transforming growth factors Inhiba inflamatia
TNF-α Factorul de necroza tumorala α Induce raspunsul inflamator
Amplifica raspunsul Th1
Induce apoptoza

IFN-α α-Interferon Antiviral


IFN-γ γ-Interferon Amplifica reactiile de tip IV
Alte celule ale epidermului

• Melanocitele sunt singurele celule care


pot sintetiza melanina
• Migreaza din creasta neurala in stratul bazal
al ectodermului;pot fi observate in embrionii
umani din a opta saptamana de gestatie
• Se gasesc si in foliculii de par, retina si
membrana arahnoida.

• Fiecare melanocit se asociaza cu un numar de


keratinocite, formand o unitate melanino-epidermica.
• Procesele dendritice ale melanocitelor patrund printre celulele epidermice si se
termina sub forma de discuri in contact cu acestea.
• Citoplasma lor conţine organite discrete, melanozomi, care contin cantitati variate de
pigment, melanina.
• Aceasta este „injectata” in keratinocitele din jur, pigmentandu-le, cu scopul de a
proteja pielea impotriva UV.
MELANOZOMII:
Contin “corpi veziculo – globulari”: structuri sferice translucente, 400 nm;
-Atasati de suprafetele lamelare interne ale melanosomilor initiali;
-Contin: - particule de melanina; nu melanizeaza; -
Functie: transportori de tirozinaza;

FI (filam. intermediare) si microtulbuli;  elongarea dendritelor in cursul


transferului melanosomilor  K-cit;
MELANOGENEZA

• Este procesul continuu de formare a pigmentilor melanici;

Melaninele: -poikilopolimeri chinonici cuplati cu o proteina;


- caracter de radicali liberi stabili
- actiune optica: absorbtia si difuzia luminii;
 capcana pt. electroni, radicali liberi;
EUMELANINE, PHEOMELANINE (TRICROMUL – par
rosu);

25-Mar-20 22
MELANOGENEZA - BIOSINTEZA MELANINELOR

TIROZINA

DOPA TIROZINAZA
CISTEINA
DOPA-CHINONA

5-α-CISTENIL DOPA CICLO-DOPA

DERIVAŢI INDOLICI
DIHIDROXIINDOL INCOLORI

INTERMEDIARI INDOL – 5,6 CHINONA

EUMELANINA PROTEINA
PHAEOMELANINA
25-Mar-20 23
-TRICROMUL
MELANOGENEZA
• Melanozomii stad. III – IV:  transferati K – citelor;
• Dispersia melanozomilor din virful dentritelor melanocitare = asigurata de :
- FI (filam. interm.)
- microtubuli
TRANSFERUL MELANOZOMILOR:( ipoteze)
1) Dentrita melanocitatasare K-cit  vacuola cu melanozomi  expulsie in
celula K-citara;
2) K- citul inglobeaza virful dentritei cu melanozomi ;
DUPA DISTRIBUIRE IN K-CIT:
- proteinele melanozomice sunt degradate de enzimele lizozomale;
- melanozomii isi pierd membranele limitante si sint dispersati individual in str.
cornos;
OBS: - se poate produce o degradare intramelanocitara a melanozomilor
( de ex. actiunea UV)

25-Mar-20 24
MELANOGENEZA
Evolutia morfologica a MELANOZOMILOR
Melanozomi
Stadiul 4
Stadiul 3
Stadiul 2
UNITATEA EPIDERMICA DE MELANIZARE FITZPATRICK
Stadiul 1

Membrana Golgi

Nucleu

Dendrite

Melanocit cu
melanosomi
Reticul Mitocondrie Keratinocite cu granule de
endoplasmatic melanină în apropierea
25-Mar-20
nucleului 26
FACTORI STIMULATORI AI MELANOGENEZEI

STIMULATORI INFLUENŢE EXOGENE


•αMSH •RDIAŢII UV
•βMSH •RADIAŢII CALORICE
•ACTH •RADIAŢII X
•PROGESTERON •RADIAŢII γ
•ANTICONCEPŢIONALE

HIPERPIGMENTAŢIE

•B. CUSHING •ERITEMA A CALORE


•B. ADISSON •RADIODERMITE
•ACTH ECTOPIC •RADIUMDERM
•PIGMENTAŢIE
•DERMATOZE INFLAMATORII
PERIORBITALĂ
•LICHEN PLAN
PREMENSTRUALĂ
•LUPUS ERITEMATOS
•CLASMĂ
•ERITEM FIX MEDICAMENTOS
25-Mar-20 •POIKILODERMIE 27
FACTORI INHIBITORI AI MELANOGENEZEI

H. INHIBITORI INFLUENŢE EXOGENE


•ADRENALINĂ •TRAUMATISM
•NORADRENALINĂ •CATECHOLI
•MELATONINĂ •FENOLI
•ACETILCOLINĂ •REZORCINĂ

HIPOPIGMENTAŢIE

•VITILIGO •CICATRICE ACROMICE


•SIFILIDE ACROMIANTE •VITILIGO PROFESIONAL
•LEPRIDE ACROMIANTE (monobenzil eter de hidrochinona)
•PITIRIAZIS VERSICOLOR
ACROMIANT
25-Mar-20 28
REGLAREA MELANOGENEZEI
Diferenţele rasiale

RASA ALBĂ RASA NEAGRĂ


M K M K

K K

K K

M =25-Mar-20
sensibili la enzimele lizozomale M = rezistenţi la enzimele lizozomale 29
CHOLECALCIFEROLUL

• Este un steroid produs de epiderm

• 7-DEHIDROCOLESTEROLUL este convertit în


CHOLECALCIFEROL în timpul expuerii la lumina
ultravioletă

• CHOLECALCIFEROLUL şi metaboliţii săi hidroxilaţi: 25-


OH-D3 şi 1,25-di-OH-D3 afectează activitatea melanocitelor
şi răspunsurile imune celulare.

• Melanocitele şi keratinocitele posedă echipamentul


enzimatic necesar hidroxilării vitaminei D3.

25-Mar-20 31
Celula Langerhans

Celula
Langerhans

• celula dendritica la fel ca si melanocitul


• lipsesc desmozomii si tonofibrilele
• nucleu lobulat
• provin dintr-un „bazin” de celule precursoare, originare din maduva osoasa
•sunt aprox. 800 cel. Langerhans / mm2 in pielea umana
•procesele lor dendritice formeaza retele
•singura celula epiteliala care poseda receptori de suprafata pentru fractiunea
C3b a complementului si pentru portiunea Fc a imunoglobulinelor G si E
• poarta, de asemenea, antigene ale MHC clasa II
•Au rol cheie in multe reactii imune, preiau antigenul si il prezinta limfocitelor T
din piele sau din ganglionii limfatici locali si au probabil rol in apararea antivirala
si antitumorala dar si dermite de contact, rejet de grefa, BGCG
Celulele Merkel
Discurile tactile

Situate in epidermul normal si actioneaza ca transduceri pentru atingerea


fina
Sunt celule non-dentritice, aflate langa sau in interiorul stratului bazal si au
aceeasi dimensiune ca si keratinocitele.
Sunt concentrate in zone localizate, ingrosate ale epidermului, langa foliculii
pilosi si contin granule neurosecretorii
Rari desmozomi conecteaza celulele Merkel cu keratinocitele vecine
Exprima citokeratine K8, K18, K19, K20. Detectarea K20 permite
diagnosticul anatomo-patologic al carcinom neuro-endocrin cutanat Merkel,
tumora cu o gravitate deosebita.
Jonctiunea dermo-epidermicaJică
• Se situeaza la interfata derm-epiderm
• Detectata in microscopia simpla prin coloratia PAS datorita
abundentei mucopolizaharidelor
• ME : evidentiaza o structura complexa care cuprinde de la
epiderm spre derm:

1)membrana citoplasmatica a celulelor bazale ale epidermului


2)lamina lucida
3)lamina densa
4)regiunea subbazala
• Confera suport mecanic, facilitand adeziunea, cresterea,
diferentierea si migrarea celulelor bazale
• Actioneaza ca un filtru semipermeabil care regleaza transferul
nutrientilor si celulelor din derm la epiderm
Jonctiunea dermo-epidermica
CELULE
BAZALE
HEMIDESMOSOMI

MEMBRANA PLASMATICA CEL.


BAZALE

LAMINA LUCIDA

LAMINA DENSA

ARIA DE SUB LAMINA DENSA

DERM PAPILAR
Jonctiunea dermo-epidermica
laminina 5, colagen XVII (PB
180) si integrina α6β4

EBS Keratine
5 si 14

HD: plectina,
integrine α6β4,
AgPB2 (colagen XVII)

Filamente de
ancorare Lamina lucida (30-
EBJ (laminina) 50 nm)

Lamina densa
(50-80 nm) – colagen tip IV

Fibrile de ancorare –
EBD colagen tip VII
Dermul
PLEX VASC. SUBPAPILAR

DERM PAPILAR DERM RETICULAR


MATRICE
FIBROBLASTI INTERCEL.FIBRILARA

TRUNCHIURI
VASCULARE
TESUT CONJUNCTIV NEREGULAT; BENZI
FIBROASE

PLEXUL DERMIC PROFUND


Dermul
• Sprijina nutritional si structural epidermul
• Grosimea lui variaza:mai mare in palme
si plante si mai mica la nivelul pleoapelor
La varstnici, isi pierde elasticitatea si se
subtiaza

• Se intrepatrunde cu epidermul prin


proiectiile sale ascendente – papilele dermice si prin proiectiile
descendente ale epidermului - crestele epidermice
este format din doua porţiuni: o porţiune superficiala=dermul papilar,
corespunzand in cea mai mare parte papilei dermice, si alta profunda= dermul
reticular
• Ca toate tesuturile conjunctive, dermul are trei componente:
- celule
- fibre
- substanta amorfa
Functiile celulelor rezidente dermice

Fibroblasti sinteza colagenului, reticulinei, elastinei, fibronectinei,


glicozaminoglicanilor si a colagenazei

Fagocitele mononucleare mobile: fagociteaza si distrug bacterii, secreta citokine


Limfocitele supraveghere imunologica
Celule Langerhans celule prezentatoare de antigen, in tranzit de la epiderm
la ganglionii limfatici locali

Mastocite stimulate de catre antigene, componente ale


complementului si alte substante pentru eliberarea
mediatorilor inflamatiei: histamine, prostaglandine,
heparina, leukotriene, triptaza si factori chemotactici
pentru eozinofile si neutrofile

Celula Merkel transducer al atingerii fine


Fibrele dermului
• Colagenul formeaza 70-80% din greutatea uscata a dermului
• Fibrele lui sunt compuse din fibrile fine, facute la randul lor din microfibrile formate din molecule
individuale de colagen

Tipuri de colagen si distributia lui


Tip I
- in cele mai multe tesuturi conjunctive incluzand oase si tendoane
- formeaza aproximativ 85% din colagenul pielii
Tip II
- cartilaj
Tip III
- 15% din colagenul pielii
- vase de sange
Tip IV
- piele (lamina densa) si membrana bazala a altor tesuturi
Tip V
- ubicuitar, incluzand placenta
Tip VII
- piele ( fibrile de ancorare)
- membrane fetale
• Fibrele de elastina formeaza 2% din greutatea uscata a dermului la adult; au doua componente
constitutive distincte: un nucleu de elastina amorfa si o componenta microfibrilara de tesut elastic in jur
• Fibre de reticulina = fibre de colagen imature
FUNCTIA DERMULUI: BIOSINTEZA COLAGENULUI

25-Mar-20 41
FUNCTIA DERMULUI: FIBRILOFORMAREA ELASTICA
• Fibra elastica: suport elastic cutanat
• Prezinta legaturi incrucisate neobisnuite :Desmozina, Izodesmozina;
• Deficitul de Cu  activare a lizil-oxidazei => elastina”slaba”;
• TROPOELASTINA (elastina solubila) contine:
-AA cu caracter nepolar (majoritatea): glicocol, prolina, alanina, valina,
fenilalanina, izoleucina, leucina;
-AA cu caracter polar: ac.aspartic, ac. glutamic, lizina, arginina
• DESMOZINA: AA specific elastinei;respons. de elasticitatea si
insolubilitatea elastinei
• PROPRIETATI ELASTINA:
- aranjamentul contraparalel a lantului polipeptidic;plisarea;
- stocheaza energia elastica;
- este o proteina hidrofoba (datorita AA nepolari)
• TURNOVER METABOLIC- foarte lent;
• DEGRADAREA ELASTINEI: ELASTAZE;
Inhibitori ai elastazei: alfa 1-anti- proteinaza
alfa2- macroglobulina
tripsina

25-Mar-20 43
Substanta fundamentala a dermului
• este in principal constituita din glicozaminoglicani
(acid hialuronic si dermatan-sulfat)+cantitati mici de
heparan-sulfat si condroitin-sulfat
Functii importante:
- prin continutul de apa permite nutrientilor,
hormonilor si deseurilor metabolice sa treaca
prin derm
- actioneaza ca un lubrifiant intre colagen
si fibrele elastice in timpul miscarilor pielii
- permite dermului sa actioneze ca un
tampon contra socurilor
Hipodermul
• se gaseste în continuarea dermului de care nu este net delimitat
• se întinde în profunzime pana la aponevroze sau periost, cu
excepţia pleoapelor, urechilor şi organelor genitale masculine care
nu prezintă hipoderm
• este constituit din lobuli adipoşi delimitaţi de tractusuri fibroase care
vin din derm
• Odata cu inaintarea in varsta => atrofie =>imbatranirea pielii/AGING
FUNCŢIILE HIPODERMULUI
• ROL IZOLANT
• TERMOREGLARE
• DEPOZIT LIPIDIC
• ESTETIC
FACTORI ce controlează depunera şi mobilizarea grăsimilor din hipoderm:
INSULINA
SOMATOTROFINA
ADENOCORTOCOTROFINA
TIROTROFINA
MSH

ADIPOCITUL conţine:
TRIGLICERIDE
ACID PALMITIC
ACID STEARIC
ACIZI GRAŞI NESATURAŢI

HIPODERMUL conţine:
10-30% APĂ
O mică cantitate de LIPOCROMI
25-Mar-20Mai puţin de 2% COLESTEROL 47
Vascularizatia pielii
• Vasele de sange sunt situate in doua straturi principale orizontale. Plexul
profund e situat chiar deasupra tesutului gras subcutanat si arteriolele sale
servesc glandele sudoripare si foliculul pilos.
• O arteriola ce ia nastere in dermul profund deserveste o portiune de tesut
sub forma de con cu baza inspre epiderm
• Functia principala: termoreglarea sub influenta simpaticului,
anastomozele arteriovenoase de la nivelul plexului profund pot sunta
sangele inspre capilarele venoase pe seama buclelor arteriale, reducand
astfel pierderea de caldura prin convectie

Coloratie carmin

• Limfaticele cutanate. Limfaticele aferente incep ca si „capilar-orb” in


papila dermica si trec la plexul limfatic superficial in dermul papilar
Inervatia pielii
• Aprox. un milion de fibre nervoase .Cele mai multe - la nivelul fetei
si extremitatilor
• Corpul celular se afla la nivelul radacinii dorsale ganglionare
• Exista atat fibre mielinizate cat si nemielinizate, ultimele intr-o
proportie mai mare periferic
• Cele mai multe terminatii nervoase libere se afla in derm
• Cateva terminatii nervoase nemielinizate penetreaza in epiderm
• Terminatiile nervoase libere detecteaza stimuli potentiali
periculosi, ca stimulii nociceptivi sau termici
• Alte structuri specializate ale dermului (de ex. corpusculii Pacini si
Meissner) detecteaza presiunea(mecanoreceptori), vibratia, atingerea
Nervii autonomi deservesc vasele de sange, glandele sudoripare si
muschii erectori ai firului de par.
INERVATIA

Terminaţii Folicul pilos


nervoase libere

Corpusculul lui Terminaţii


nervoase libere
Meissner

Corpusculul lui Pacini


(presoreceptor) Nerv cutanat
INERVAŢIA

TERM. NERV. LIBERA (DURERE)


CORP. MEISSNER (TACTIL)
CORP. KRAUSE
GL. SEBACEE (REGLARE
HORMONALA)

CORP. RUFFINI (MECANOREC)

CORP. PACCINI (BAROREC. +


VIBRATII
ANEXELE - PĂRUL

TIJA FIRULUI
DE PAR

RADACINA
FIRULUI DE PAR
ANEXELE - PĂRUL

Ostiu (infundibul
folicular)
ANEXELE - UNGHIA

Repliul unghial proximal şi Lama unghială


Matricea unghială cuticula Hyponychium
Patul unghial
GLANDELE SEBACEE

 GLANDELE SEBACEE –
deschidere in infundibulul
folicular
 Strat bazal periferic: celule
turtite
 M.m. straturi interne:
celule lipidizate
 Secretie : tip HOLOCRIN
GLANDELE SUDORIPARE
 GLANDE SUDORIPARE
ECRINE
independente de folic.
pilos;
 Gl. tubulare simple:
-zona secretorie: -
strat periferic- celule
mioepiteliale
- strat intern- cel.intunecate
+ cel. clare
-portiune excretorie
(duct sudoripar) – traiect
spiralat;
GLANDELE SUDORIPARE

• GLANDE SUDORIPARE APOCRINE


- portiune secretorie :
- strat intern- cel. columnare eozinofilice
- strat extern- cel sudoripare
Se deschid in foliculul pilos.
ANEXELE – GLANDA SEBACEE SI SUDORIPARA

Epidermul

Folicul pilos

Glanda
Sebacee

Glanda
sudoripare
apocrină Dermul

Glanda sudoripară
Folicul pilos ecrina
Sudatia
• ECRINE
- dezvoltate complet la naştere 1,5-4 milioane.
- sunt repartizate pe toată suprafaţa pielii, cu excepţia regiunilor axilare, perimamelonare,
pubiene. Sunt foarte numeroase la nivelul palmelor şi plantelor şi numeroase la nivelul dosului
mâinilor şi pielii capului.
• APOCRINE:
• - repartitie: axile, regiunea pubiană, meatul auditiv extern, areola mamară, aria perianală
• - Activitatea debutează după puberate

• Compoziţia în ELECTROLIŢI a sudorii cât şi a fluidului precursor poate să varieze cu specia.


La om fluidul precursor este izotonic.

• LACTAŢII, UREEA sunt compuşii organici majori în sudoare.

• AMINOACIZII:
• SERINA, ORNITINA, CITRULINA, ACIDUL ASPARTIC în concentraţie de 10 ori mai mare
ca în plasmă.
• GLUTAMINA, CISTINA, ACIDUL ALFA AMINOBUTIRIC sunt în concentarţie de 20 mai
mică ca în plasmă.
Sudatia

PROTEINE (inclusiv GLICOPROTEINE) – albumine, alfa globuline, beta


globuline, IgA, IgG, IgD, transferina, ceruloplasmina, orosomucoid; la
pacienţii cu dermatită atopică s-a evidenţiat IgE

MUCOPOLIZAHARIDE ACIDE

CONTROLUL SUDAŢIEI este localizat în HIPOTALAMUS care acţionează ca


un termostat pentru reglarea temperaturi corporale.

RATA SUDAŢIEI ECRINE depinde de factori: aclimatizarea, ingestia de apă,


acţiunea unor stimulante termice, farmacologice, temperatura cutanată,
oboseala glandei sudoripare, vascularizaţia glandei.

25-Mar-20 60
Functiile pielii - concluzie

Functie Structura/celula implicata

Protectie impotriva:
substantelor chimice Stratul cornos
radiatiei ultraviolete Melanocite
antigenelor, haptenelor Celule Langerhans
microbilor CeluleLangerhans

Impiedica pierderea de apa, Stratul cornos


electroliti si macromolecule

Absoarbe socul Dermul si tesutul gras subcutanat


Termoreglare Vasele sanguine
Glandele sudoripare ecrine

Izolare Tesutul gras subcutanat


Senzitiva Filete nervoase specializate
Lubrifiere Glandele sebacee
Protectie Unghii
Rezerva de calorii Tesutul gras subcutanat
Sinteza vitaminei D Keratinocite
Mirosul corpului/feromoni Glande sudoripare apocrine
Psihosociala/Estetica Piele, buze, par si unghii

S-ar putea să vă placă și