Gândul că Anna Petrovna e aici mă

buimăcește complet. Nu înțeleg ce poate

ea să caute aici… Și mă mai și doare
capul ..nu știu ce să fac..măcar să mă fac
frumos..da oricum tre s-o dau afară..n-am
chef de nimeni acum..of,din respect pentru
ea n-am s-o las la ușă..De ce dracu o fi
venit?..AAAAAaaa,cred că a aflat că sunt
motivul pentru care fiul ei nu mai are
nevastă,a venit să mă certe cu blândețea ei
feroce..cel mai probabil o să vrea să mă
facă să recunosc …da taci că poate n-a
aflat …maaamă…dacă a aflat o să fie nasol
răăău..ar trebui să mă prefac că fac ceva
important..poate pleacă. Să mă duc la
dulapul ăsta.
Nici nu prea aud ce zice dar asta
contează mai puțin. Tre să pară ca nu o

Nu se
aud deloc…

închide…
Of..vorbește prea tare ca să mai țină
teatrul meu..ar trebui sa mă prefac că acum
mi-am dat seama că ea este aici,să o salut
și să o conving că n-am o problema mare
de tot cu acel dulap.

Nu te apropii odată de
mine? Lasă-l încolo de
dulap ! Lasă-l! mi-a zis.
Mă gandesc dacă am cum să fac să nu mă
apropii de ea..realizez că n-am cum să nu fac
asta și mă doare capul. Trebuie s-o fac..ar trebui
să merg la ea cu o atitudine de înmormântare să
o fac să creadă că mi se întâmplă sau mi s-a
întâmplat ceva oribil.

Bună ziua... e tot ce reușesc

să-i zic. Gândul că vrea să mă facă să mă dau de
gol singur nu mă lasă în pace...îmi întinde mâna
să i-o sărut și n-am ce face,tre să i-o sărut . Când
ajung cu mâna ei la gură ochii noștri se întâlnesc
și văd chipul ei frumos de un calm covârșitor .
Sigur e ceva necurat la mijloc. Tre să păstrez
atitudinea de parcă am omorât pe cineva. Ea
observă asta și mă întreabă:

De ce nu te uiţi la
mine? îmi zice ea.
Păi cum să mă uit la tine femeie când îmi vine
să plâng de rușine când te privesc. NU! Nu pot
să fac asta pentru că

Mi-e ruşine