Danemarca (în daneză Despre acest sunet Danmark (ajutor·info), /ˈd̥ ɛnmɑɡ̊ /), oficial Regatul Danemarcei

(în daneză Despre acest sunet Kongeriget Danmark (ajutor·info), /ˈkɔŋəʁiːəð ˈd̥ ɛnmɑɡ̊ /), este un stat
suveran din Europa de Nord, având și două teritorii autonome constituente de peste mări, care fac parte
integrantă din regat: Insulele Feroe în Atlanticul de Nord și Groenlanda în America de Nord. Danemarca
propriu-zisă[a] este cea mai de nord dintre țările nordice, aflată la sud-vest de Suedia și la sud de
Norvegia, învecinându-se la sud cu Germania, având de asemenea frontieră maritimă cu Regatul Unit.
Țara constă dintr-o peninsulă mare, Iutlanda, și mai multe insule, dintre care cele mai mari sunt Zealand,
Funen, Lolland, Falster(d) și Bornholm, precum și sute de insulițe denumite în general „Arhipelagul
Danez”.

Regatul Danemarcei este o monarhie constituțională organizată sub forma unei democrații
parlamentare, cu sediul guvernului în capitala Copenhaga. Regatul este stat unitar, puterile de a-și
gestiona propriile afaceri interne fiind delegate de guvernul central Groenlandei și Insulelor Feroe;
această structură politică este denumită rigsfælleskabet. Danemarca propriu-zisă este zona
hegemonială, unde rezidă puterea judecătorească, executivă și legislativă.[4] Insulele Feroe sunt definite
ca o comunitate de locuitori ai regatului, în vreme ce groenlandezii sunt considerați popor separat cu
drept de autodeterminare.

Istoria Danemarcei a fost influențată în mod deosebit de poziția sa geografică între mările Nordului și
Baltică. De aceea, ea s-a aflat între Suedia și Germania, fiind în centrul luptei pentru controlul asupra
Mării Baltice; înainte de construirea canalului Kiel, trecerea din Atlantic în Marea Baltică se putea face
doar prin cele trei Strâmtori Daneze. Danemarca a fost multă vreme în conflict cu Suedia pentru
controlul asupra Scaniei (Războiul Scanian) și Norvegiei, și în alte conflicte cu Liga Hanseatică pentru
ducatele Schleswig (fief(d) danez) și Holstein(d) (fief german). În cele din urmă, Danemarca a pierdut
toate aceste dispute și a sfârșit prin a ceda Scania Suediei și ulterior Schleswig-Holstein Imperiului
German. Danemarca a obținut Groenlanda și Insulele Feroe în 1814 după dizolvarea uniunii sale
personale cu Norvegia, deși monarhia daneză, care domnise atât în Norvegia cât și în Danemarca,
deținea aceste colonii încă din secolul al XIV-lea. Insulele Feroe și Groenlanda au devenit părți integrante
ale rigsfælleskabetului în secolul al XX-lea și au primit autonomie în 1948, respectiv 1979.

Danemarca a aderat la Uniunea Europeană în 1973, dar rămâne în afara zonei Euro, în vreme ce
Groenlanda și Insulele Feroe și-au exercitat dreptul de a rămâne în întregime în afara UE. Membru
fondator al ONU, NATO și al OECD,[5] Danemarca este și membră a OSCE.[6] Cu o economie mixtă de
piață și cu un stat asistențial mare, Danemarca are cel mai înalt nivel de egalitate a veniturilor.[b] S-a
clasat frecvent pe primul loc ca cea mai fericită[8][9] și mai puțin coruptă țară din lume.[10] În 2015,
Danemarca a fost clasată pe locul patru după Indicele Dezvoltării Umane,[11] pe locul cinci după Indicele
Democrației[12] și pe locul întâi după Indicele de Percepție a Corupției.[13] Limba națională, daneza,
este strâns înrudită cu suedeza și norvegiana, cu care împărtășește strânse legături istorice și culturale.
[14] Danemarca, împreună cu Suedia și Norvegia, face parte din regiunea culturală denumită
„Scandinavia”[15] și este membră în Consiliul Nordic.[16]