Sunteți pe pagina 1din 166

Corina-Florina Tătar

Posibilităţi de valorificare a resurselor turistice


din bazinul hidrografic Crişul Negru
Dedicată lui Marius-Cristian,
Iuliei, lui Marius-Ioan
şi părinţilor Valer şi Floare
Corina-Florina Tătar

POSIBILITĂŢI DE VALORIFICARE
A RESURSELOR TURISTICE
DIN BAZINUL HIDROGRAFIC
CRIŞUL NEGRU

Editura Universităţii din Oradea


2009
TĂTAR, CORINA-FLORINA.
Posibilităţi de valorificare a resurselor turistice din bazinul
hidrografic Crişul Negru / Tătar Corina-Florina. - Oradea :
Editura Universităţii din Oradea, 2009.
Bibliogr.
ISBN 978-973-759-949-0

338.48(498)(26 Crişul Negru)


CIP 2009-20587

Referenţi ştiinţifici:
Prof. univ.dr. Gheorghe Măhăra
Prof.univ.dr. Alexandru Ilieş

Publicat din fondurile proiectului de cercetare CNCSIS, TD-4,


Turism şi amenajare turistică în bazinul Crişului Negru

Grafica: Corina-Florina Tătar, Grigore Herman


Tehnoredactare: Corina-Florina Tătar
CUPRINS

INTRODUCERE................................................................................................. 9

1. Turismul – un fenomen global ..................................................................... 13


1.1. Avântul şi dezvoltarea turismului ............................................................ 13
1.2. Tendinţe trecute, prezente şi viitoare în industria turismului................... 16
1.3. Rădăcinile turismului românesc............................................................... 17
1.4. Amenajarea turistică – concepte de bază ................................................. 18
1. 4.1. Evoluţie …………………………………………………………… 18
1.4.2. Amenajarea turistică la nivelul României......................................... 20

2. Metodologia de cercetare aplicată studiului Turism şi amenajare


turistică în bazinul Hidrografic al Crişului Negru ........................................ 25
2.1. Inventarul elementelor turistice ............................................................... 28
2.2. Analiza si sinteza ..................................................................................... 28
2.3. Metoda de lucru pentru evaluarea potenţialului turistic din bazinul
hidrografic Crişul Negru ................................................................................. 29

3. Aspecte generale privind potenţialul natural al Munţilor Apuseni ......... 32


3.1. Studii şi cerecetări despre potenţialul turistic natural al Muntilor Apuseni ......... 32
3.2. Rezervaţii naturale ................................................................................... 38
3.3. Parcul Natural Apuseni ............................................................................ 40
3.4. Unităţile montane din cadrul Munţilor Apuseni şi resursele naturale ale
acestora............................................................................................................ 43
3.5. Tipuri de turism practicabile .................................................................... 47

4. Potenţialul turistic din Munţii Crişurilor ................................................... 49


4.1. Delimitatarea geografică .......................................................................... 49
4.2. Rolul factorului istoric în dezvoltarea turismului .................................... 49
4.3. Istoricul cercetărilor în geografia turismului ........................................... 52
4.4. Istoricul descoperii şi valorificării resurselor turistice din Munţii
Crişurilor ......................................................................................................... 53
4.5. Potenţialul turistic natural ........................................................................ 53
4.5.1. Relieful.............................................................................................. 54
4.5.2. Clima................................................................................................. 58
4.5.3. Lacurile (premisă a dezvoltării turismului lacustru) şi râurile.......... 59
4.5.4. Rezervaţii şi parcuri naturale ............................................................ 61
4.6. Potenţialul turistic antropic ...................................................................... 63
4.6.1. Obiective religioase .......................................................................... 64
4.6.2. Obiective turistice cultural-istorice................................................... 64
4.6.3. Resurse turistice etno-folclorice – o expresie a autenticităţii ........... 64
4.6.4. Minele – o potenţială resursă turistică a culturii industriale ............. 66
4.7. Infrastructura turistică .............................................................................. 68
4.7.1. Structuri de cazare turistică............................................................... 68
4.8. Căile de comunicaţie................................................................................ 73
4.9. Circulaţia turistică din staţiunea Moneasa ............................................... 73
4.9.1. Sezonalitatea şi evoluţia numărului înoptărilor în Staţiunea Moneasa...73

5. Geoprospectarea potenţialului turistic al Bazinului Hidrografic Crişul


Negru .................................................................................................................. 75
5.1. Delimitarea spaţială.................................................................................. 75
5.2. Resurse naturale ....................................................................................... 78
5.3. Resurse antropice ..................................................................................... 83
5.4. Infrastructura specifică............................................................................. 95

6. Evaluarea şi cuantificarea potenţialului turistic în scopul identificării


unui model de amenajare turistică integrată ............................................... 100
6.1. Evaluarea resurselor turistice naturale şi antropice................................ 100
6.2. Evaluarea resurselor antropice ............................................................... 103
6.3. Evaluarea resurselor naturale ................................................................. 106
6.4. Evaluarea infrastructurii specific turistică ............................................. 108
6.5. Evaluarea infrastructurii tehnice ............................................................ 112
6.6. Evaluarea potenţialului de dezvoltare turistică ...................................... 113
6.7. Evaluarea infrastructurii specifice şi tehnice ......................................... 115

7. Actori şi fonduri – suport pentru dezvoltarea turismului....................... 117


7.1. Turiştii.................................................................................................... 117
7.2.Comunitatea locală.................................................................................. 117
7.3. Agenţiile guvernamentale ...................................................................... 118
7.3.1 Programe europene pentru finaţarea turismului............................... 119
7.3.2. Investiţii prin fonduri europene în Bazinul Crişului Negru ............ 121
8. Soluţii pentru dezvoltarea turismului prin amenajări specifice............. 124
8.1. Cicloturismul pe ruta Şuştiu-Moneasa-Şuştiu........................................ 124
8.2. Turism industrial pe Valea Crişului Negru ............................................ 127
8.3. Morile de apă ca potenţială resursă etnografică..................................... 131

9. Turism rural în Bazinul Hidrografic al Crişului Negru.......................... 135


9.1. Turismul rural şi ecoturismul – forme actuale de consum turistic......... 135
9.2. Turism rural – oferta de cazare .............................................................. 137
9.3. Circulaţia turistică .................................................................................. 143
9.4. Promovarea produsului turistic- o premisă importantă în dezvoltarea
pensiunilor rurale .......................................................................................... 145

10. Analiza SWOT .......................................................................................... 148

CONCLUZII ................................................................................................... 150

Referinţe bibliografice …………………………………..………………… 156


Posibilităţi de valorificare a resurselor turistice din bazinul hidrografic Crişul Negru 

INTRODUCERE

Bazinul hidrografic Crişul Negru comportă multe valenţe turistice,


multe exploatate, altele nevalorificare sau în curs de valorificare. Pentru o mai
bună comprehensiune a fenomenului turistic din regiune au fost avute în vedere
şi arealele din proximitatea bazinului hidrografic, de multe ori cursurile de apă
din cadrul bazinului hidrografic acţionând ca un culoar de tranzit spre zonele
turistice consacrate precum Munţii Apuseni şi Munţii Crişurilor, areale tratate
în capitole distincte.
În primul capitol sunt prezentate conceptele de bază din domeniul
turismului şi amenajării turistice precum şi o prezentare a fenomenului turistic
la nivel global, naţional şi local, privitor la situaţia turismului din bazinul
hidrografic Crişul Negru.
În al doilea capitol este explicată metodologia utilizată în elaborarea
studiului. Studiul prezent are drept obiectiv analizarea activităţii turistice din
bazinul hidrografic Crişul Negru, însă analiza a relevat faptul că arealele de
polaritate turistică se regăsesc la periferia externă a limitei bazinului hidrografic
Crişului Negru prin staţiunea de interes naţional situată la sud de limita
bazinului, i.e. Moneasa şi alte două staţiuni de interes local din sud-estul
bazinului hidrografic, Stâna de Vale şi Arieşeni. Prin proximitatea acestora faţă
de bazinul hidrografic, acestea pot funcţiona ca areale dinamizatoare pentru
activitatea turismului în interiorul bazinului. De altfel, turismul prin
interdisciplinaritatea sa şi relaţionarea cu alte elemente de ordin antropic,
edilitar, etc. nu se poate conforma perfect limitelor naturale impuse de legile
geografice. În acest context au fost luate în considerare şi câteva areale de
polaritate turistică externe limitei bazinului hidrografic, situate în imediata
apropiere a acestuia.
Capitolul trei prezintă un cadru de ansamblu asupra Munţilor Apuseni,
unde sunt prezentate succint resursele naturale ale acestuia, cu un potenţial
turistic deosebit. În subcapitolul 3.1 s-a analizat potenţialul natural, în speţă
relieful ca resursă turistică primară în generarea fluxurilor turistice, şi datorită
importanţei pe care aceasta o deţine în declararea şi ierarhizarea unei zone
turistice. Hărţile primare satelitare au fost prelucrate în Programul ArcGis în
funcţie de necesitatea ilustrării conceptelor teoretice privitoare la turismul

9
Corina­Florina Tătar 

Munţilor Apuseni. În scopul evidenţierii elevaţiei reliefului cuprins în limita


internă a Munţilor Apuseni am utilizat harta treptelor hipsometrice cu spectrul
culorilor aferente diferitelor unităţi de relief (minima şi maxima fiind cuprinse
între 0-250 m în câmpie, mai ales în depresiunile tip golf caracteristice acestui
areal, respectiv 1849 unde altitudinea maximă culminează în Vârful Cucurbăta
Mare din Munţii Bihor).
În capitolul al patrulea sunt analizate două unităţi montane cuprinse
parţial în bazinul hidrografic al Crişului Negru, respectiv Munţii Crişurilor. Este
astfel analizat arealul turistic din partea de nord-vest a României şi anume
Munţii Crişurilor din perspectiva potenţialului turistic, evoluţia ofertei de cazare
în timp şi spaţiu şi a interconexiunilor dintre acestea. Deşi având multe
similitudini din punctul de vedere al reliefului (relief carstic, horst pentru M.
Codru Moma şi semihorst pentru M. Pădurea Craiului, aspect peninsular),
mijloacelor de comunicaţie (fiecare dintre cele două unităţi montane sunt
traversate la nord de importante axe rutiere europene), cele două unităţi
montane se disting destul de clar din punctul de vedere al frecvenţei turistice şi
al manifestării actului turistic în general. Anumiţi factori au jucat un rol
determinant pentru evoluţia turismului din acest spaţiu şi au generat forme de
turism specifice preponderente fiecărei unităţi montane analizate (turism rural
în Munţii Pădurea Craiului şi turism balnear în Munţii Codru Moma). Unul
dintre factorii analizaţi este potenţialul natural, e.g. relief carstic, ape
mezotermale pentru staţiunea Moneasa precum şi infrastructura turistică din
Munţii Codru-Moma care este concentrată la această staţiune, ceea ce relevă un
spaţiu unipolar; aici implicarea statului a fost timpurie ceea ce a generat un flux
mai mare de turişti pentru anumite perioade raportat la Munţii Pădurea Craiului
unde implicarea statului a fost mai tardivă (prin lansarea programelor OVR,
ANTREC), astfel că activitatea turistică s-a dezvoltat într-un mod mai puţin
coordonat, însă structurile de cazare sunt mai flexibile şi adaptate mai bine
nevoilor turistului contemporan si stilului de viata al acestuia, astfel arealul
Munţilor Pădurea Craiului are şansa recuperării acestui handicap (dat de o
frecventa turistica mai redusa) într-un timp relativ scurt. Unităţile de cazare cu
un grad mare de dispersie pe teritoriul Munţilor Pădurea Craiului generează un
impact negativ mai redus printr-un consum şi presiune mai redusă exercitată
asupra spaţiului în vreme ce turismul de masă practicat în staţiunea Moneasa
din Munţii Codru Moma, unde infrastructura turistică a fost concepută pentru
acest tip de turism, creează o mai mare presiune asupra spaţiului şi implicit într-
o anumită măsură o destabilizare a echilibrului ecologic.
Într-o primă etapă sunt inventariate şi interpretate resursele turistice din
acest areal care se prezintă sub forma a două culmi montane separate de
depresiunea de tip golf a Beiuşului cu limite clar definite geologic prin formele
de relief generate. Au fost analizaţi indicii care stau la baza dotării tehnico-
materiale prin datele statistice primare prelucrate prin Programul SPSS, iar

10
Posibilităţi de valorificare a resurselor turistice din bazinul hidrografic Crişul Negru 

pentru ilustrarea grafică a inventarului potenţialului turistic precum şi a


multiplelor faţete pe care turismul le poate comporta am utilizat Programul
MapArcGIS.
În acest demers au fost folosite mai multe metode de analiză,
realizându-se astfel o intercorelaţie între elementele studiate, ceea ce a permis
testarea în acest areal a anumitor enunţuri teoretice relevate de literatura
internaţională de specialitate. Au fost astfel folosite atât abordări tradiţionale
precum cea pozitivistă care se concentrează pe relaţia dintre cauze şi efecte
(explică anumite efecte ca răspuns la factorii externi - e.g. potenţialul natural şi
antropic existent într-un areal determină tipul de turism practicat, teoria ciclului
de viaţă a staţiunii Moneasa, posibilitatea de amenajare a spaţiului în vederea
dezvoltării turismului industrial, etc.) precum şi metoda cantitativă (la
subcapitolele legate de oferta de cazare şi circulaţia turistică), aceste concepte,
variabile şi ipoteze urmând-şi cursul deductiv prin analiza datelor secundare.
În capitolul cinci se realizează o geoprospectare a potenţialului natural,
antropic, precum şi a dotării infrastructurii specific turistice şi a dotării tehnice
la nivel de unitate teritorială administrativă cuprinsă pe teritoriul Bazinului
Crişul Negru. Infrastructura specific turistică cuprinde la rândul acesteia
inventarul diferitelor tipuri de unităţi de cazare omologate de Autoritatea pentru
Turism, a instalaţiilor de tratament şi agrement, iar dotarea tehnică prevede în
componenţa acesteia căile de comunicaţii şi implicit accesul la acestea şi
infrastructura tehnico-edilitară. Indicatorii statistici au fost preluaţi de la INS şi
PATJ, Secţiunea a VI-a elaboraţi după o metodologie de evaluare aplicată la
nivelul întregii ţări în mod unitar prin selecţia indicilor statistici prelucraţi
pentru arealul de studiu de faţă, viz. bazinul Crişului Negru. Datele sunt publice
şi sunt accesibile pe website-ul Ministerului Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi
Locuinţelor (www.mie.ro).
În capitolul al şaselea s-a avut în vedere evaluarea potenţialului de
dezvoltare a arealului Bazinul Crişului Negru pentru a se putea ulterior delimita
nişte arii de polaritate a desfăşurării actului turistic la nivelul regiunii supusă
spre cercetare precum şi pentru a propune anumite tipuri de amenajare care au
menirea de a reduce impactul turismului asupra unor areale singulare în
concordanţă cu principiile unei dezvoltări durabile turistice.
Metodologia de lucru aplicată în acest referat ştiinţific se bazează pe
prelucrarea indicatorilor statistici deja existenţi la nivelul întregii ţări prin
programul Excel care a permis realizarea unor grafice relevante pentru bazinul
Crişului Negru, realizarea unor anumite corelaţii între diferite criterii avute în
vedere în cadrul studiului (corelaţia dintre infrastructura totală şi resursele
turistice), etc. De asemenea, un alt instrument folosit în cadrul studiilor de
turism, cu precădere amenajare turistică la care s-a apelat pentru efectuarea
acestei cercetări este programul GIS care a permis reprezentarea spaţială a
diferiţilor indicatori analizaţi.

11
Corina­Florina Tătar 

Capitolul şapte prezintă actorii şi fondurile implicaţi în dezvoltarea şi


proliferarea activităţii turistice din bazinul hidrografic Crişul Negru. Sunt
reliefate aici investiţiile şi tipurile de programe prin care s-au accesat fonduri
nerambursabile pentru investiţii în turism şi a utilităţilor, un factor conex
important pentru exercitarea actului turistic.
În capitolul al optulea sunt propuse amenajări specifice pentru arealul
studiat, viz. un itinerar de cicloturism, al culturii industriale şi al culturii
populare.
Pentru realizarea capitolului al nouălea au fost utilizate date primare
obţinute în urma chestionarelor şi interviurilor semi-structurate aplicate în
arealul de studiu. În acest demers a fost identificată oferta de cazare existentă în
bazinul Crişului Negru, precum şi date privitoare la frecvenţa turiştilor în acest
areal în scopul relevării unor destinaţii polarizatoare care atrag cel mai mare
număr de turişti din arealul bazinului Crişului Negru şi de a înţelege
mecanismele care determină acest aflux. Au fost de asemenea chestionaţi micii
întreprinzători rurali (i.e. proprietarii de pensiuni) care este sursa generatoare de
turişti care contribuie la dinamizarea activităţii turistice. Modul de
comercializare şi promovare al produsului turistic rural a fost relevat de către
respondenţi, ceea ce a permis ulterior elaborarea unor enunţuri semnificative
privitor la acest aspect. Tot în acelaşi demers s-au realizat interviuri în cadrul a
două primării din localităţile rurale unde au fost identificate activităţi turistice
pentru a releva modul de implicare şi colaborare a autorităţilor locale cu
prestatorii locali de servicii turistice. Aşadar metodologia folosită este cea a
chestionarului şi a interviurilor semi-structurate, s-au utilizat metode de
interpretare şi analiză a datelor statistice prin programul SPSS (Statistical
Package for Social Sciences) precum şi programul ArcGis în vederea elaborării
hărţilor şi a reprezentării grafice a distribuţiei teritoriale a pensiunilor rurale şi
agroturistice din arealul Bazinului Crişului Negru.
În capitolul al zecelea este prezentată o analiză SWOT cu punctele tari,
constrângeri, oportunităţi şi punctele slabe pentru turismul din bazinul
hidrografic Crişului Negru.
Au fost utilizate citările în text, prin surse din literatura naţională şi
internaţională, lucrări de referinţă din domeniu, fiind astfel folosite peste 140 de
intrări la secţiunea referinţe bibliografice.

12
Posibilităţi de valorificare a resurselor turistice din bazinul hidrografic Crişul Negru 

1. Turismul – un fenomen global

1.1. Avântul şi dezvoltarea turismului


Contrar unor opinii potrivit cărora turismul este perceput ca o
abstracţiune (Gunn and Var 2002), poate şi datorită activităţii intangibile şi
invizibile a acestuia (Edgell D.L, Sr. et al. 2007), turismul se constituie într-un
fenomen cât se poate de concret prin amploarea pe care acesta a luat-o de-a
lungul timpului. Astfel dacă în 1950 se puteau număra doar 25 milioane sosiri
la nivel mondial, previziunile Organizaţiei Mondiale ale Turismului estimează
că în 2020 sosirile internaţionale vor atinge pragul de aproximativ 1.6 miliarde,
dintre care 1.2 miliarde se vor constitui în sosiri intraregionale şi 378 mil. în
sosiri pe distanţe lungi. Se preconizează de asemenea că cele 3 regiuni
receptoare le vor reprezenta Europa (717 mil. turişti), Asia de Sud (397 mil.) şi
cele două Americi (282 mil.), urmate de Africa, Orientul Mijlociu şi Asia
Meridională (www.unwto.org).
Orientarea fluxurilor spre anumite destinaţii nu are loc întâmplător,
acestea sunt consecinţa unor factori de ordin economic, cultural precum şi
datorită existentei unei infrastructurii de transport uşor accesibile. De asemenea
fluxurile turistice sunt ocazionate de efortul şi activităţile anumitor state, a
politicilor acestora privind libera mişcare a persoanelor şi a strategiilor de
amenajare (Hall 2008) adoptate în vederea captării unui număr cât mai mare de
turişti. Aşadar turismul poate fi văzut prin prisma unei experienţe personale însă
şi ca un fenomen internaţional complicat (Edgell D.L, Sr. et al 2007). Pentru ca
industria turistică sa fie sustenabilă în viitor este important ca politicile eficiente
şi planificarea strategică să aibă loc în prezent. Decidenţii, autorităţile care se
ocupă de domeniul amenajării şi planificării şi învestitorii în turism trebuie să
identifice tendinţele emergente din turism şi să orchestreze noi măsuri care să
ducă la o creştere sustenabilă şi produse de calitate de care să beneficieze
turiştii şi comunităţile (Edgell D.L, Sr. et al 2007).
Pentru a înţelege complexitatea şi dinamica fenomenului turistic
contemporan unii cercetători utilizează conceptul de sistem geografic turistic
(Copper and Hall 2008) care cuprinde patru elemente fundamentale: 1.
regiune/sursa generatoare de turişti – care reprezintă domiciliul turistului şi

13
Corina­Florina Tătar 

locul in care începe şi se termina călătoria; 2. ruta de tranzit – care reprezintă


traseul din regiunea generatoare pe care turistul trebuie sa-l parcurgă pentru a
ajunge la destinaţie; 3. destinaţia – regiunea pe care turistul alege sa o viziteze
si care reprezintă elementul de baza al turismului; 4. mediul înconjurător – care
împresoară cele trei regiuni. Acest model sistemic este folosit în vederea
identificării fluxului de turişti dintr-o regiune în alta şi pentru determinarea
importantei legăturii dintre sursa generatoare de turişti si destinaţia turistică.
Conform noilor teorii turismul nu mai trebuie privit doar prin filtrul
impactului pe care îl are la nivel naţional şi internaţional, acestuia atribuindu-se
o aură globalizatoare, planetară.
Teoriile globaliste (Ohmae 1990) afirmă că fluxurile de turişti, servicii,
informaţii şi capital au diminuat puterea statelor naţionale creând o lume fără
frontiere cu un impact pozitiv, idee întărită în acest sens şi de afirmaţiile lui
Wackermann (1994) care consideră că turismul prin natura sa reprezintă expresia
libertăţii de mişcare a omului. Pe de alta parte în opinia lui Robinson (1996)
această lume este distrugătoare şi aculturalizantă, cu impact negativ asupra
economiei locale şi a mediului. Aceasta teorie este într-o oarecare măsura
confirmată de explozia circulaţiei turistice pe plan mondial care relevă faptul că
excursiile turiştilor cresc considerabil de la an la an, recent fiind raportat de către
Organizaţia Mondială a Turismului un număr de circa 700 milioane, aceeaşi
organizaţie preconizând ca pentru anul 2020 acestea să ajungă la 1.5 miliarde. De
altfel, Mathienson şi Wall (1982) afirmă că mondializarea pieţei turistice este
exploatatoare, pe termen scurt şi distrugătoare a sistemelor sociale şi naturale.
Totuşi există şi teorii tradiţionaliste (Hirst şi Thompson, 1996) care afirmă că
statele naţionale joacă un rol cheie în regularizarea economiei şi datorită faptului că
activităţile economice şi capitalul sunt orientate mai ales spre pieţele naţionale.
Turismul a luat amploare şi datorită evoluţiei mijloacelor de transport, care
au cunoscut un avânt considerabil odată cu extinderea aviaţiei civile la nivel global
începând cu anii 1960. În vreme ce zborul cu avionul era rezervat turismului elitist,
claselor sociale bogate între anii 1960 si 1970, aviaţia a devenit ulterior unul dintre
cele mai populare mijloace de transport în turismul internaţional, astfel că în
prezent 40% dintre turiştii internaţionali călătoresc cu avionul (Gossling şi Hall
2006). Pe de altă parte, utilizarea masivă în procesele de mobilitate umană (între
care deplasările în scop turistic şi recreativ ocupă o pondere importantă) a
diferitelor mijloace de transport bazate pe arderea de combustibili fosili produc
schimbări climatice semnificative asupra întregului sistem planetar.
Aşadar turismul este văzut atât în ipostaza lui malefica cât şi benefică
reprezentând un element dinamizator al sistemului economic global (Bădulescu
2004). În aceeaşi perspectivă este văzut şi de Wackermann (1994) sugerând că
implicaţiile financiare pe plan mondial pe care turismul le generează plasează
această activitate în plutonul de frunte al pieţei mondiale. Alţi autori sugerează că
este destul de arid şi incomplet să atribuim o anumită definiţie turismului deoarece

14
Posibilităţi de valorificare a resurselor turistice din bazinul hidrografic Crişul Negru 

acesta trebuie văzut ca un set complex în interiorul căruia interrelationeaza procese


socio-economice, politice, socio-culturale si environmentale legate de activitatea
turistică. Activităţile turistice sunt definite în funcţie de loc/destinaţie (petrecerea a
cel puţin o noapte în afara domiciliului) şi anumite experienţe (activităţi de
recreere) pe care turistul le trăieşte, deoarece aşa cum afirmă Cooper şi Hall (2008)
turismul este o industrie a trăirilor (experiential industry), in care oamenii caută in
mod conştient achiziţionarea unor trăiri care sunt efemere şi intangibile. O
caracteristică importantă a turismului este că aceste experienţe/trăiri sunt
consumate în afara domiciliului consumatorului, trăire mijlocita de factorii de
producţie şi consum implicaţi in generarea acesteia.
Activităţile turistice au fost asociate în timp anumitor mode de consumaţie
turistică. Astfel aceasta este văzuta la nivel mondial ca: 1. de elită până la cel de-al
doilea Război Mondial, 2. de grup şi conformistă pe parcursul anilor 1950-1970, 3.
cea mai exigenta după anii 1980 (Michaud 1992). Într-o altă abordare mai recentă
(Shaw şi Williams 2004), aceste trei ipostaze de manifestare a activităţii turistice
sunt reinterpretate şi echivalente într-o oarecare măsură consumului turistic Fordist
(modernist) şi Post-Fordist (post-modernist), primul termen asociat la nivel
mondial turismului de masa iar cel de-al doilea noilor forme de turism, individuale
(rural, ecologic, etc.) şi adaptate nevoilor turistului contemporan în căutare de
excursii în conformitate cu stilul său de viaţa (Urry 1995).
La nivelul României turismul de masa (Fordist sau de grup) este asociat
perioadei 1960-1990 dominat de drumeţii, excursii de final de săptămână,
activităţi balneare şi într-o mai mica măsură excursii în ţările socialiste (Ielenicz
şi Comănescu 2006). După această perioadă circulaţia turistică internă a scăzut
semnificativ în favoarea turismului emitent internaţional (Cianga 2006), pe
fondul degradării infrastructurii turistice existente. Consumaţia turistică după
1990 la nivelul României urmează aceeaşi tendinţă globală post-fordistă prin
căutarea unui produs nou, autentic, adaptat nevoilor turistului individual (i.e.
turismul rural, ecoturismul, agroturismul). Studiul de fata îşi propune să
colecteze date primare, respectiv indici statistici legaţi de frecventa şi circulaţia
turistica din Bazinul Crişului Negru pentru a reliefa moda consumului turistic
din acest areal de-a lungul timpului, pentru a vedea in ce măsura se pliază
enunţurilor teoretice mai sus amintite.
Nevoia de reînnoire a produsului turistic (specific post-Fordism-ului)
presupune o constantă şi continuă preocupare de a concepe şi recondiţiona
dotări existente, de a le redimensiona în funcţie de variaţiile cererii şi ofertei
turistice, şi a tendinţelor modei turistice precum şi de rentabilizare a actului
turistic (Erdeli şi Gheorghilas, 2006). Solicitările de amenajare turistică trebuie
astfel realizate încât să nu aducă prejudicii şi dezechilibre ecosistemului. În
scopul atingerii unuia dintre obiectivele legate de amenajarea turistică în arealul
de studiu al bazinului Crişului Negru au fost identificate şi inventariate
componentele amenajabile în conformitate cu principiile amenajării turistice

15
Corina­Florina Tătar 

(i.e. localizării, funcţionalităţii, integrării precum şi a complementarităţii dintre


toate aceste principii) (Ilieş 2007).
În vederea unui impact economic favorabil, turismul trebuie astfel
planificat încât să genereze satisfacţie vizitatorilor, integrându-i în comunitatea
respectivă, dar mai ales sa protejeze resursa turistică. Printr-o amenajare corectă
turismul poate să protejeze şi conserve resursele turistice respective, astfel încât
să nu devină victima propriului lor succes.
Un factor cheie în amenajarea turistică îl constituie sustenabilitatea şi
ecoturismul. Odată cu proliferarea acestuia s-a răspândit şi fenomenul
aculturaţiei, care determina schimbări în evoluţia multor comunităţi indigene.
Populaţiile native se confruntă cu problema inserării turistului în autenticitatea
culturală a spaţiului de viaţă a acestora, avansând în acelaşi timp către noi
societăţi industriale, având în vedere că majoritatea turiştilor provin din medul
urban (Hall et al. 2004 ). Este dificil pentru aceste societăţi să planifice
activitatea turistică care le-ar aduce avantaje economice, pe de o parte şi să le
protejeze patrimoniul cultural, pe de altă parte.

1.2. Tendinţe trecute, prezente şi viitoare în industria


turismului
Intr-o prezentare succintă a evoluţiei mijloacelor de transport care au
favorizat dezvoltarea turismului la nivel mondial, Goeldner şi Ritchie (2006)
constată anumite tendinţe trecute, prezente şi viitoare. Astfel, în anul 1929 se
putea călători atât cu avionul, trenul, maşina sau pe apă. În 1949 călătoriile cu
trenul ajung la apogeu şi cele cu autobusul urmează un curs ascendent; în 1969
călătoriile cu avionul încep să prospere odată cu introducerea air-jet-urilor, iar
cele cu trenul înregistrează o uşoară descreştere ameliorată 10 ani mai târziu când
în 1979 se efectuează anumite îmbunătăţiri tehnologice şi legate de confort,
avioanele Concorde au încă rute aeriene destul de limitate, în acelaşi timp se
construiesc avioane mai spaţioase, în genul celor Boeing 747; în anul 1989 nu se
remarcă o schimbare reală în navigaţia supersonică sau subsonică. Rutele aeriene
ale avioanelor Concorde rămân neschimbate, avioanele Boeing 747 transportă
mai mulţi pasageri pe distanţe mai lungi şi tot în acest deceniu aviaţia tinde să
decadă odată cu extinderea căilor de şină ferată în Europa şi Japonia; în anul 1999
dezvoltarea unei a doua generaţii de navigaţie supersonică este întreruptă datorită
inabilităţii de a echilibra factorii economici şi environmentali, în această perioadă
se constată o creştere în ceea ce priveşte transportul navetiştilor cu avionul în
SUA; în prezent aviaţia supersonică a fost întreruptă când Concorde este retras de
pe piaţă din cauza problemelor de ordin economic şi de mediu cu care se
confruntă, aviaţia subsonică se dezvoltă şi continuă cu introducerea pe piaţă a
avioanelor 777, atacurile teroriste din SUA din 2001 au rezultat într-o cerere mai

16
Posibilităţi de valorificare a resurselor turistice din bazinul hidrografic Crişul Negru 

mare pentru air-jet-urile aparţinând unor societăţi private. Turbulenţele din


Orientul Mijlociu favorizează creşterea preţului petrolului, după evenimentul
tragic din 9/11 multe companii aeriene s-au confruntat cu o situaţie de criză
datorită declinului aviaţiei, costurile pentru combustibili sunt mai mari şi datoriile
cresc din 2001. Un număr crescând de avioane low-cost intră pe piaţă. Se
preconizează că până în 2029 turismul şi călătoriile vor îmbrăca o nouă modă, de
exemplu tunelul transplanetar, călătoriile sub-orbitale vor fi de asemenea
solicitate, precum şi aviaţia subsonică.
De asemenea Dehoorne, Murat and Petit-Charles (2008) subliniază şi
importanţa vapoarelor de croazieră în spaţiul Caraibelor (teritoriu capital şi
pionier pentru această nişă) care transportau în 2004 aproximativ 3% din fluxul
turistic internaţional, mijloc de transport analizat într-o perspectivă critică de
autori care conchid că croaziera, materializată de vasul de croazieră,
întruchipează un templu al consumerismului devenit o destinaţie în sine.

1.3. Rădăcinile turismului românesc


Se poate afirma despre evoluţia turismului românesc că a înregistrat
aproximativ aceeaşi tendinţă specifică şi alor ţări fost comuniste care au trecut prin
toate etapele şi modele consumaţiei turistice (elitistă, de masă şi individuală).
Documente oficiale ale primelor staţiuni balneare de pe teritoriul
românesc care datează din epoca romană (Băile Herculane, Geoagiu Băi şi
Moneasa) au fost frecventate în scop curativ şi turistic din 210 A.D. şi doar mai
târziu redescoperite şi amenajate în scop turistic în sec. al XIX-lea, aşa cum este
evidenţiat de Ciangă (2006). Între anii 1850-1918 mai multe localităţi turistice
încep să se dezvolte pe baza resurselor minerale şi termale (Slănic Moldova,
Tuşnad, Govora, Băile Herculane, etc.) cumulând un număr de 20 de staţiuni
balneoclimaterice răspândite de-a lungul arcului carpatic. După 1870 spaţiile
montane şi litorale sunt explorate ca premise turistice, astfel construindu-se
unităţi de cazare în prima staţiune litorală (în prezent sub denumirea de
Mamaia) în 1904 (Ciangă 2006).
Avântul turismului în perioada interbelică se datorează implicării
statului în acest sector prin înfiinţarea unei structuri naţionale (Organizaţia
Internă de Turism) menită să coordoneze toată activitatea turistică din România.
Odată cu instaurarea socialismului în România în 1945, doar un deceniu mai
târziu se construiesc mai ales hoteluri cu multe etaje în staţiuni termale,
balneoclimaterice şi oraşe pentru a “crea condiţii pentru clasa muncitoare din
industriile de bază” aşa cum afirmă şi Rotariu (2004) în analiza sa despre
globalizare şi turism în România. Astfel că la finele anului 1975 turismul în
România înregistra un număr de 3,2 milioane de turişti străini şi 3,6 milioane de
turişti români, perioadă care ar putea fi asociată consumaţiei fordiste sau de masă
având în vedere că existau toate premisele pentru aceasta (vacanţe subvenţionate,
17
Corina­Florina Tătar 

un număr mare de turişti într-o singură destinaţie, standardizarea produsului


turistic). Între anii 1980-1990 activitatea turistică pare să fi stagnat deoarece nu se
mai extinde sau îmbunătăţeşte infrastructura turistică. Astfel, aşa cum este reliefat
şi în Programul Operaţional Regional (2007) în 2005 România a înregistrat un
total de 5.805.000 de sosiri. Având în vedere noile unităţi de cazare turistică
dezvoltate după 1990 (dintre care prevalente şi dinamice ca ritm de dezvoltare
sunt pensiunile) şi noile forme de turism practicate, se poate afirma că România
urmează de asemenea o tendinţă post-fordistă.

1.4. Amenajarea turistică – concepte de bază


1. 4.1. Evoluţie
Amenajarea turistică îşi are debutul în procesul simplist al construcţiei
de noi hoteluri, asigurarea transportului în arealul turistic şi organizarea unei
campanii de promovare turistică. Singura planificare sistematică era de a selecta
amplasamentul unui hotel sau a unei staţiuni şi de a aplica acesteia anumite
standarde de dezvoltare (Inskeep 1991). Această abordare era suficientă pentru
dezvoltarea unor hoteluri individuale înaintea răspândirii turismului de masă.
Dar după cel de-al doilea război mondial a avut loc o intensă activitate turistică
în zona Mării Mediterane şi în unele areale din Marea Caraibelor fără o
amenajare corespunzătoare şi sustenabilă în acelaşi timp. Consecinţa acestor
acţiuni se face resimţită în prezent şi aceste locaţii regretă că un nu au adoptat o
strategie de dezvoltare adecvată. Acestea încearcă în prezent să îşi ia măsuri de
remediere pentru îmbunătăţirea calităţii mediului şi pentru o dezvoltare
corespunzătoare în general. Un asemenea exemplu este dat de Dehoorne şi
Saffache (2008) care subliniază importanţa patrimoniului insular ca resursă
turistică majoră dar în acelaşi timp şi fragilitatea acesteia. Astfel deteriorarea
ecosistemului coralilor (peşti din specii comestibile care colonizează şi se
hrănesc cu alge din coralii morţi intră în lanţul alimentar al populaţiei locale şi
nu numai) printr-un turism haotic şi necontrolat are consecinţe grave asupra
mediului populaţiei indigene. În acelaşi mod, un exemplu de turism
nesustenabil este în situaţia Insulelor Maldive care numără 300 000 de locuitori
pe o suprafaţă de 300 km2 şi care au suportat o pondere de 617 000 de turişti în
2004. Astfel autorii sugerează o reconsiderare a activităţii turistice din aceste
insule în funcţie de specificul biofizic şi sociocultural pentru că o amenajare
turistică are un obiectiv mai măreţ decât cel de a maximiza profitul (Goeldner
2006). În aceeaşi manieră Marafa (2008) sugerează diferite metode de abordare
din zonele marine în scopul realizării unui turism sustenabil integrat.
Multe ţări consideră turismul un panaceu al dezvoltării şi îşi creează
strategia de dezvoltare turistică doar prin prisma beneficiilor economice şi acolo
unde aceasta s-a întâmplat s-a produs un impact negativ asupra mediului
distrugând resursele care au generat turismul. Resursele reprezintă o
18
Posibilităţi de valorificare a resurselor turistice din bazinul hidrografic Crişul Negru 

componentă de bază în sistemul turistic (Gunn C.A. 2002). Cele două motoare
ale turismului constă în cererea şi oferta turistică, cea din urmă înglobând
atracţiile, promovarea turistică, transportul, informaţia şi serviciile. Într-o altă
manieră acelaşi sistem turistic este reprezentat şi de Leiper (1979) care
concepea sistemul turistic din regiunile generatoare de turişti conectate
regiunilor de destinaţie turistică prin rutele de tranzit.
Amenajarea în general reprezintă o încercare de a crea ordine într-un
haos aparent şi a fost folosită pentru a da formă şi structură în cadrul
activităţilor turistice. Amenajarea modernă îşi are originea în procesul rapid al
urbanizării şi a apărut ca un răspuns la această problemă cel mai devreme la
sfârşitul secolului al XVII-lea în Marea Britanie. Planificarea avea un caracter
reactiv în această perioadă şi chiar dacă azi are un caracter proactiv elementele
avute în vedere în scopul planificării sunt încă tratate izolat, nu într-o manieră
holistică, integrativă (Leberman and Mason 2002). În acelaşi mod, planificarea
turistică prezintă caracteristici similare, fiind adesea disjunctivă şi reactivă.
Procesul planificării turistice este complex şi dificil de operaţionalizat datorită
faptului că poate implica mai mulţi actori precum proprietari de terenuri,
imobile, entităţi publice şi furnizori din domeniul privat precum şi diferite
grupuri de beneficiari (Leberman and Mason 2002 apud Veal 1994).
Lipsa unei planificări adecvate induce riscul ca activitatea turistică
respectivă să fie dezorganizată, lipsită de formă şi haotică fiind astfel predispusă
unor impacte negative economice, sociale şi environmentale. În percepţiile unor
cercetători (Gunn 1988, Williams 1998) planificarea turistică are în prezent rolul
unui proces anticipator şi previzional menit să maximizeze beneficiile generate de
dezvoltare şi care să aibă rezultate predictibile. In vederea unui impact economic
favorabil, turismul trebuie astfel planificat încât să genereze satisfacţie vizitatorilor,
integrându-i în comunitatea respectivă, dar mai ales să protejeze resursa turistică.
Printr-o amenajare corectă turismul poate să protejeze şi să conserve resursele
turistice respective, astfel încât să nu devină victima propriului lor succes.
Aşa cum este reliefat si de Gunn si Var (2002) amenajarea turistică este
o activitate multidimensională care se doreşte a fi integrativă. Aceasta
presupune interrelationarea factorilor sociali, economici, politici, psihologici,
antropologici si tehnologici. Aceasta vizează trecutul, prezentul si viitorul.
Unii autori disting între planificarea strategică şi convenţională, prima
separând planificarea de stadiul implementării, care are doar scopuri vagi, fiind
mai degrabă reactivă decât proactivă, având un caracter periodic şi care nu
reuşeşte să ia în considerare toate organizaţiile şi indivizii implicaţi în acest
proces. Pe de altă parte planificarea strategică este orientată spre acţiune, având
o ţintă clară, se desfăşoară pe termen lung, este proactivă şi ia în considerare
valorile celor implicaţi (Leberman and Mason 2002 apud Lang 1985).
Amenajarea turistică are loc la trei niveluri: naţional, regional şi local.
La nivel naţional aceasta implică coordonarea si managementul unor regiuni

19
Corina­Florina Tătar 

turistice mari sau la nivelul întregii ţări pe baza politicilor promulgate în acest
domeniu, a standardelor naţionale şi a instituţiilor. La nivel local aceasta
implică amenajarea, conceperea şi dezvoltarea atracţiilor turistice individuale, a
serviciilor şi facilităţilor care deservesc nevoile turiştilor. Amenajarea turistică a
depăşit stadiul unei simple dezvoltări a atracţiilor turistice, de a creşte numărul
turiştilor şi de a maximiza profitul. În prezent amenajarea turistică vizează şi
promovează o dezvoltare organizată şi sistematică a acestei industrii (Godfrey
şi Clarke 2000). Amenajarea unei destinaţii turistice presupune stabilirea
obiectivelor, cunoaşterea condiţiilor şi a tendinţelor pieţei, recunoaşterea
problemelor şi a posibilelor constrângeri, identificarea de alternative şi
recomandarea unor acţiuni concrete. Când aceste criterii sunt îndeplinite în mod
corespunzător, planificarea ar trebui să genereze o dezvoltare sustenabilă şi
servicii turistice superioare. În caz contrar aceasta generează un feed-back
financiar precar, clienţi nesatisfăcuţi rezultând în distrugerea resursei turistice.
Într-o abordare recentă din literatura amenajării turistice apărută pe plan
naţional, Ilieş (2007) distinge elementele care pot fi supuse amenajării din
cadrul întregului fenomen turistic. Astfel fenomenul turistic rezultă in urma a
doi piloni importanţi, i.e. sistemul operaţional şi potenţialul turistic, care sunt la
rândul lor produsul unor elemente precum sistemul de management, sistemul de
promovare turistică, resursele umane, infrastructura turistică şi fondul turistic,
ultimele două supunându-se procesului de amenajare turistică.
Planificarea şi managementul sunt puncte centrale ale sustenabilităţii pe
termen lung a turismului şi trebuie să aibă loc la toate nivelurile. Însă, acţiunea
reală se petrece la nivelul comunităţii, acolo unde impactul turismului este
foarte acut. La acest nivel se creează locurile de muncă, există atracţiile turistice
fiind în acelaşi timp şi locul de consumaţie turistică (Godfrey and Clarke 2000).

1.4.2. Amenajarea turistică la nivelul României


Dacă în Anglia amenajarea turistică este un domeniu de care statul a
încercat să se distanţeze, lăsându-l mai mult în seama investitorilor şi a
furnizorilor din domeniul privat (Leberman and Mason 2002), la nivelul
României amenajarea turistică este parte integrantă a politicilor naţionale de
dezvoltare teritorială, viz. amenajarea teritoriului.
Un program recent care vizează dezvoltarea regională (unde se include si
turismul) si pe care România l-a elaborat în calitate de ţară membră a Uniunii
Europene este Programul Operaţional Regional1 prin care sunt trasate principalele
direcţii şi priorităţi în vederea accesului la fondurile europene de finanţare.

1
Programul Operaţional Regional 2007 – 2013 (POR) include toate cele 8 Regiuni de
Dezvoltare ale României, stabilite prin Legea nr. 151/1998 a dezvoltării regionale, modificată
prin Legea nr. 315/2004, cu respectarea Regulamentului CE Nr. 1059/2003, referitor la
stabilirea unui sistem comun de clasificare statistică a unităţilor teritoriale. Programul

20
Posibilităţi de valorificare a resurselor turistice din bazinul hidrografic Crişul Negru 

În cadrul acestui program s-au elaborat 5 axe prioritare de dezvoltare2


dintre care ce-a de-a 4-a axa prioritara se referă la dezvoltarea durabilă a
turismului regional şi local. Această axă prioritară vizează în principal
valorificarea şi promovarea durabilă a patrimoniului cultural şi a resurselor
naturale cu potenţial turistic, precum şi îmbunătăţirea calităţii infrastructurii
turistice de cazare şi agrement, în vederea creşterii atractivităţii regiunilor,
dezvoltării economiilor locale şi creării de noi locuri de muncă (Programul
Operaţional Regional 2007-2013, România – Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor
Publice şi Locuinţelor, Aprilie 2007).
Strategia Naţională de Dezvoltare Regională, elaborată pe baza
Planurilor de Dezvoltare Regională şi Cadrul Naţional Strategic de Referinţă
2007-2013 au identificat dezvoltarea turismului ca o prioritate de dezvoltare,
dat fiind potenţialul turistic existent în toate regiunile. Acest potenţial justifică
sprijinul financiar acordat reabilitării infrastructurii zonelor turistice şi
valorificării patrimoniului natural, istoric şi cultural, pentru includerea acestora
în circuitul turistic şi promovarea lor în scopul atragerii turiştilor.
Este de aşteptat ca implementarea acestei axe prioritare a POR, prin
îmbunătăţirea infrastructurii zonelor turistice şi a serviciilor de cazare şi
agrement, să determine creşterea calitativă, la standarde europene, a
ansamblului condiţiilor de practicare a turismului, cu impact direct asupra
creşterii cererii de turism pentru România, ca destinaţie turistică europeană.
România are de promovat un potenţial turistic de o mare diversitate,
care oferă posibilitatea practicării întregii game de forme de turism şi pe toată
durata anului. Privatizarea sectorului turistic a contribuit la realizarea de
investiţii pentru modernizarea infrastructurii turistice şi în consecinţă a calităţii
şi diversităţii serviciilor turistice oferite (Programul Operaţional Regional 2007-
2013, România – Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Locuinţelor,
Aprilie 2007).
Activităţile de promovare – cu scopul de a dezvolta turismul ca un
sector economic transversal – contribuie la obiectivul general al competitivităţii
prin efectul spill-over al activităţilor turistice recunoscute, privind sectoarele de

Operaţional Regional va fi finanţat în perioada 2007- 2013 din bugetul de stat şi bugetele locale,
cât şi din surse private, fiind cofinanţat din Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR) -
unul din Fondurile Structurale ale Uniunii Europene. Contribuţia financiară a UE poate ajunge
până la 85% din totalul cheltuielilor naţionale (publice şi private). Scopul POR este să sprijine,
pe cât posibil, o creştere echilibrată a tuturor zonelor ţării, nu atât prin redistribuirea resurselor
publice, cât mai ales prin asigurarea, ca toate zonele să aibă un nivel minim de infrastructură de
afaceri, socială şi capital uman, care să permită creşterea economică.
2
Axa Prioritară 1: Îmbunătăţirea infrastructurii de transport regionale şi locale ; Axa Prioritară
2: Îmbunătăţirea infrastructurii sociale ; Axa Prioritară 3: Sprijinirea dezvoltării mediului de
afaceri regional şi local; Axa Prioritară 4. Dezvoltarea durabilă a turismului regional şi local;
Axa Prioritară 5: Sprijinirea dezvoltării urbane durabile

21
Corina­Florina Tătar 

servicii şi producţie. Termenul de spill over sau external effect se referă la


pieţele competitive care nu-şi folosesc eficient resursele şi care poate avea ca
impact negativ asupra activităţii turistice transferul veniturilor, înstrăinarea
proprietăţii în mâna investitorilor străini, etc. (Pawlicz, 2008).
În cadrul acestei priorităţi s-au stabilit 3 domenii de intervenţie3. Primul
domeniu de intervenţie Restaurarea şi valorificarea durabilă a patrimoniului
cultural, precum şi crearea/modernizarea infrastructurilor conexe are ca obiective
creşterea importanţei turismului şi culturii, ca factori care stimulează creşterea
economică în regiuni, respectând principiile dezvoltării durabile şi ale protecţiei
mediului; extinderea sezonului turistic; creşterea numărului de turişti, prin
valorificarea potenţialului turistic cultural local şi regional pe piaţa turistică
naţională şi internaţională. Cel de-al doilea domeniu de intervenţie vizează Crearea/
dezvoltarea/ modernizarea infrastructurilor specifice pentru valorificarea durabilă a
resurselor naturale cu potenţial turistic si are ca obiective: valorificarea resurselor
naturale în scop turistic şi diversificarea serviciilor turistice. Cel de-al treilea
domeniu major de intervenţie îl reprezintă reabilitarea/ modernizarea /extinderea
structurilor de cazare şi a utilităţilor conexe, precum şi a infrastructurii turistice de
agrement şi are ca obiective: îmbunătăţirea calităţii serviciilor de cazare; crearea /
extinderea structurilor de agrement turistic, în vederea creşterii numărului de turişti
şi a duratei sejurului; diversificarea serviciilor turistice (Programul Operaţional
Regional 2007-2013, România – Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi
Locuinţelor, Aprilie 2007).
De asemenea în scopul unei utilizări propice a patrimoniului natural,
Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Dezvoltării promovează
amenajarea teritoriului prin Planul de Amenajare a Teritoriului Naţional
elaborat pe mai multe secţiuni dintre care, secţiunea a III-a vizează zonele
protejate de pe teritoriul României. Aceste programe strategice sectoriale sunt
elaborate pe termen mediu şi lung, planul constituind suportul dezvoltării
complexe şi durabile a teritoriului românesc (www.mie.ro). Zonele protejate
sunt declarate ca atare în documentul de Lege nr. 5 din 6 martie în scopul
conservării valorilor de patrimoniu şi a protecţiei acestor valori. Astfel şi pe
teritoriul supus analizei în această lucrare, i.e. bazinul Crişului Negru se
regăsesc numeroase zone protejate ceea ce constituie un atu în exploatarea
activităţii turistice.
În cadrul aceluiaşi plan de amenajare a teritoriului naţional secţiunea a
şasea, în curs de elaborare, sunt vizate zonele cu resurse turistice. Deşi în

3
Domeniul de intervenţie 1. Restaurarea şi valorificarea durabilă a patrimoniului cultural,
precum şi crearea/modernizarea infrastructurilor conexe; Domeniul de intervenţie 2. Crearea/
dezvoltarea/ modernizarea infrastructurilor specifice pentru valorificarea durabilă a resurselor
naturale cu potenţial turistic; Domeniul de intervenţie 3. Reabilitarea/ modernizarea /extinderea
structurilor de cazare şi a utilităţilor conexe, precum şi a infrastructurii turistice de agrement

22
Posibilităţi de valorificare a resurselor turistice din bazinul hidrografic Crişul Negru 

stadiul de proiect de lege acest document vine în întâmpinarea atât a


cercetătorilor din domeniul turismului cât şi a investitorilor în acest domeniu
prin realizarea unui inventar al resurselor turistice la nivel naţional urmat de
analiza acestor elemente prin metodologia consacrată la nivelul României. O
parte a acestui studiu a fost utilizată ca bază statistică în scopul relevării
elementelor amenajabile din Bazinul Crişului Negru în capitolele subsecvente
precum şi a relevării importanţei acestui teritoriu pentru desfăşurarea activităţii
turistice comparativ cu celelalte areale turistice naţionale.
Un alt document de planificare strategică elaborat la nivelul întregii ţări
este Master Planul pentru Dezvoltarea Turismului Naţional 2007-2026.
În acest plan sunt prezentate concluziile principale ale Master Planului
pentru dezvoltarea turismului din România. Acesta a fost realizat de către o
echipă de experţi ai Organizaţiei Mondiale a Turismului împreună cu omologii
din România în numele Guvernului României. Scopul este de a se adopta
principiile dezvoltării durabile ale turismului aşa cum este definit de către
Organizaţia Mondială pentru Turism, respectiv „Dezvoltarea durabilă a
turismului satisface cerinţele prezente ale turiştilor şi regiunilor turistice si
protejează si creşte oportunităţile viitoare de dezvoltare. Este considerat a avea
drept rezultat managementul tuturor resurselor, astfel încât nevoile economice,
sociale si estetice să fie îndeplinite şi să fie menţinute integritatea culturală,
procesele ecologice esenţiale, diversitatea biologică şi bio-climatul” (Master
Planul pentru Dezvoltarea Turismului Naţional 2007-2026).
Este prezentată atât oferta cât şi cererea turistică la nivelul României,
precum şi o clasificare a tipurilor de turism specifică acestui spaţiu, i.e. turism
de afaceri, turismul balnear, turismul rural, turismul de litoral, cultural, turismul
activ, city-breaks în Bucureşti. Sunt prezentate de asemenea punctele forte cât şi
lacunele sistemului turistic naţional.
Ţinta este de a dinamiza veniturile realizate din turism în România de la
2755 milioane euro în 2005 la 16069 milioane euro în 2026. De asemenea se
vizează şi creşterea numărului sosirilor vizitatorilor străini de la 6,037,000 în
2006 la 15,585,000 în 2026.
Se specifică de asemenea că România nu are nici o imagine clară sau
puternică pe piaţă, iar marca destinaţiei transmite mesaje amestecate. “Simply
surprising/Pur şi simplu surprinzătoare” se referă la faptul că vizitatorii au în
mod specific experienţe în ţară care le depăşesc aşteptările, dar nu menţionează
că surprizele pot să fie şi neplăcute.
Se recomandă ca pieţele – sursă de turişti trebuie clasificate în categorii
pe baza mărimii oportunităţii de piaţă pentru România pe termen scurt, mediu si
lung, în funcţie de un sistem de clasificare pe trei niveluri: Pieţe
primare/prioritare, cum ar fi Germania, Austria, Italia, Franţa, Marea
Britanie/Irlanda, Ungaria, Rusia si SUA; Pieţe secundare, cum ar fi ţările
Scandinave, ţările din Benelux, peninsula Iberică si alte ţări UE; Pieţe de

23
Corina­Florina Tătar 

oportunitate, cum ar fi China, Japonia, alte ţări. De asemenea se menţionează că


pentru atragerea turiştilor internaţionali se impune realizarea de activităţi în
natură şi înfiinţarea mai multor sate de vacanţă cum ar fi operaţiuni la scară
mică până la medie în diferite părţi ale ţării şi organizate sub formă de atracţii
individuale şi ca parte a circuitelor de ecoturism. Turiştii tineri ar putea fi o
eventuală nişă pentru dinamizarea activităţii turistice de asemenea. Pentru
dinamizarea turismului intern se recomandă sporturile de iarnă şi realizarea
parcurilor tematice.

24
Posibilităţi de valorificare a resurselor turistice din bazinul hidrografic Crişul Negru 

2. Metodologia de cercetare aplicată studiului


Turism şi amenajare turistică în bazinul
hidrografic al Crişului Negru

Studiul se constituie într-o posibilă propunere de amenajare turistică în


arealul studiat prin prisma unei abordări integrative având la baza concepte de
planificare şi analiză turistică. Sunt astfel analizaţi factorii economici, de mediu,
socio-economici in scopul realizării unei dezvoltări durabile cu toate
interconexiunile aferente. Studiul îşi are fundamentul în teoria emisă de
Organizaţia Mondială a Turismului care susţine că, pe termen lung, turismul se
dezvoltă optim în condiţiile unei planificări adecvate aducând astfel beneficii şi
fără a genera probleme majore ulterioare pentru piaţa turistică respectivă. Pe de
altă parte, destinaţiile care au permis o dezvoltare turistică dezorganizată si fără
o planificare constantă, s-au confruntat cu probleme de mediu şi sociale.
Datorită faptului că planificarea turismului solicită angrenarea
competenţelor mai multor actori şi datorită amplorii la nivel regional si naţional
pe care acesta o implica, propunerea de amenajare turistică pentru arealul
Crişului Negru se adresează atât cercetătorilor din domeniu precum şi
autorităţilor competente interesate de descoperirea multiplelor valenţe turistice
pe care acest areal le-ar putea poseda printr-o amenajare adecvată. Au fost
utilizate în acest demers mijloace de cercetare cantitative pentru măsurarea
datelor statistice şi calitative prin prelucrarea datelor survenite din chestionarele
aplicate autorităţilor publice la nivelul UAT-urilor. Aceste măsurători ilustrează
aspecte şi ipostaze ale activităţii turistice din arealul studiat, care sunt susţinute
de o interpretare aprofundată a factorilor intrinseci şi extrinseci, toate acesta
contribuind la o diagnosticare a situaţiei existente precum şi la formularea unor
posibile soluţii la problemele relevate de cercetare (dezvoltare haotică,
sezonalitate, etc.).
Pornind de la cele mai recente realizări din domeniul temei de cercetare
lucrarea a identificat şi inventariat într-o primă fază elementele ofertei şi cererii
turistice din bazinul hidrografic al Crişului Negru pentru ca în partea a doua să
se concentreze pe analiza şi sinteza acestora utilizând mai multe metode de
cercetare turistică precum cea pozitivista (care releva relaţia dintre cauza şi

25
Corina­Florina Tătar 

efect) precum şi date cantitative şi calitative a căror veridicitate a fost testată


prin metoda triangulaţiei pentru ca în cea de-a treia parte sa poată fi emise
anumite consideraţii privind oportunităţile şi riscurile proliferării consumului
turistic în zonă.
Studiul se bazează pe 3 piloni principali (Inskeep 1994) care au
presupus inventarierea elementelor turistice, analiza şi sinteza.
Inventarierea elementelor presupune determinarea unor caracteristici din
destinaţiile turistice din arealul studiat care oferă produse turistice şi atrag
clientela (Inskeep 1994). Au fost preluate din inventarul realizat de INS
următoarele elemente:
- Atracţii turistice existente şi potenţiale şi activităţi generate de acestea;
- Facilităţi de cazare existente şi amenajate precum şi alte facilităţi şi
servicii;
- Facilităţi existente şi deja amenajate privind transportul, accesul în
regiune prin transport intern şi european;
- Alt tip de infrastructură care exista sau care este deja amenajată (viz.
tehnică);
- Resursa naturală/antropică existentă;
- Structuri guvernamentale existente şi organizaţii de profil din domeniul
privat;
Sinteza are rolul de a combina şi integra diferite componente ale analizei
pentru o înţelegere deplină a situaţiei. S-au determinat tendinţele pieţei turistice
respective, au fost evaluate atracţiile, facilităţile şi serviciile turistice. Un factor
important analizat aici l-a reprezentat şi accesibilitatea la zona turistică a
bazinului Crişul Negru dinspre ariile emiţătoare de turişti. Pe baza întregii
analize şi sinteze au fost identificate oportunităţile majore şi constrângerile
dezvoltării activităţii turistice în vederea elaborării unei strategii de dezvoltare
turistică.
Structura lucrării este concepută sub aspectul unei clepsidre, pornind de
la prezentarea unui areal mai extins, respectiv Munţii Apuseni şi în cadrul
acestora Munţii Crişurilor pentru a se ajunge la studierea în detaliu a
particularităţilor legate de activitatea turistică din cadrul bazinului hidrografic
Crişul Negru.
Studiul prezent are drept obiectiv analizarea activităţii turistice din
bazinul hidrografic Crişul Negru, însă analiza a relevat faptul că arealele de
polaritate turistică se regăsesc la periferia externă a limitei bazinului hidrografic
Crişului Negru prin staţiunea de interes naţional situată la sud de limita
bazinului, i.e. Moneasa şi alte două staţiuni de interes local din sud-estul
bazinului hidrografic , viz. Stâna de Vale şi Arieşeni (fig.1). Prin proximitatea
acestora faţă de bazinul hidrografic, acestea pot funcţiona ca areale
dinamizatoare pentru activitatea turismului în interiorul bazinului. De altfel,
turismul prin interdisciplinaritatea sa şi interelaţionarea cu alte elemente de

26
Fig.1.Staţiunile din interiorul şi exteriorul bazinului hidrografic, arii de polaritate turistică

27
Posibilităţi de valorificare a resurselor turistice din bazinul hidrografic Crişul Negru 

(Sursa: harta topografică 1:100000)


Corina­Florina Tătar 

ordin antropic, edilitar, etc. nu se poate conforma perfect limitelor naturale impuse
de legile orografiei. În acest context au fost luate în considerare şi câteva areale de
polaritate turistică externe limitei bazinului hidrografic, situate în imediata arie de
proximitate geografică a acestuia. Aceste staţiuni periferice, externe limitei
bazinului hidrografic Crişul Negru, aflate în imediata apropiere a acestuia
funcţionează ca nişte sateliţi receptori de turişti (piaţă turistică receptoare) care
direcţionează fluxul de turişti spre interiorul ariei supusă analizei.
Tot în acest context al proximităţii geografice, lucrarea cuprinde o
abordare integrativă pornind de la general la particular, astfel fiind studiate
atracţiile turistice naturale ale Munţilor Apuseni (cap.3), atracţiile turistice şi
antropice şi analiza acestor resurse din Munţii Crişurilor (cap.4) facilitând astfel
înţelegerea fenomenului turistic din bazinul hidrografic Crişul Negru cu toate
implicaţiile pe care le generează şi asupra amenajării turistice ale acestui spaţiu
(cap.5,6,7,8,9).

2.1. Inventarul elementelor turistice


Un punct important in structurarea lucrării îl reprezintă inventarierea
resurselor primare (resursele naturale şi antropice). Acestea reprezintă factorul
cheie în generarea fluxurilor turistice. Sursa principală a obţinerii datelor legate
de patrimoniul natural o reprezintă Institutul de Geografie al Academiei
Române, date postate pe website-ul www.mie.ro, inventar completat de
numeroase surse bibliografice şi studii de teren. Resursele turistice antropice
din arealul bazinului Crişul Negru au fost preluate în marea lor majoritate de la
Centrul de Studii şi Cercetări în Domeniul Culturii, postate pe website-ul
www.mie.ro la PATN – secţiunea a VI-a Zone Turistice.
In ceea ce priveşte inventarul bazei materiale (oferta de cazare,
transport, servicii şi alte facilităţi), aceste date au fost prelevate de la Institutul
Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Turism postate pe website-ul www.mie.ro
la PATN – secţiunea a VI-a Zone Turistice.
De asemenea pentru identificarea resursei financiare alocată pe plan
local sau regional pentru dezvoltarea activităţii turistice şi a identificării forţei
de munca angajată în turism s-au realizat întâlniri cu actorii locali din primăriile
şi consiliile locale din arealul bazinului Crişului Negru.

2.2. Analiza şi sinteza


În analiza factorilor care determină manifestarea turismului în bazinul
Crişului Negru au fost interpretate datele privitoare la sursa generatoare de
turişti în arealul studiat, ruta de tranzit a acestora spre regiunea de destinaţie din
Bazinul Crişului Negru precum şi elementele mediului înconjurător.

28
Posibilităţi de valorificare a resurselor turistice din bazinul hidrografic Crişul Negru 

Analiza s-a efectuat pe baza datelor cantitative şi calitative (chestionare


aplicate turiştilor şi operatorilor din turism, indicatori statistici privind oferta de
cazare şi circulaţia turistica, date care au fost prelucrate în vederea sintetizării şi
ilustrării grafice a acestora prin Programul SPSS şi ArcGIS). Sinteza are rolul
de a combina şi integra diferite componente ale analizei pentru o înţelegere
deplină a situaţiei. S-au determinat tendinţele pieţei turistice respective, de
asemenea s-au evaluat atracţiile, facilităţile şi serviciile turistice. Un factor
important de analizat aici îl reprezintă şi accesibilitatea la zona turistică a
bazinului Crişul Negru dinspre ariile emiţătoare de turişti, precum şi alţi factori
legaţi de cost şi distanţă.
Au mai fost analizaţi şi factorii care contribuie la procesul aculturaţiei în
destinaţiile turistice cu o densitate mare de turişti raportat la numărul
locuitorilor în mod special din spaţiile rurale. Reşedinţele secundare din arealul
studiat au fost de asemenea considerate în procesul analizei de amenajare
turistică.
În analiza turismului rural din spaţiul analizat studiul îşi propune să
răspundă la întrebări precum: Care este ponderea dintre impactul social şi de
mediu şi beneficiile economice rezultate în urma consumaţiei turistice?; În ce
măsură o zona căreia i s-a conferit statutul de zona turistică rurală acţionează în
scopul atragerii turiştilor în spaţiul respectiv; Având în vedere faptul că
majoritatea turiştilor provin din mediul urban, cine sunt beneficiarii şi perdanţii
în urma dezvoltării turismului în zonele rurale recreative.
În cadrul analizei au fost evidenţiate de asemenea tipurile de consumaţie
turistică în Bazinul Crişului Negru (Fordist sau post-Fordist) probând astfel
tendinţele turismului contemporan la spaţiul analizat.
Pe baza întregii analize şi sinteze au fost identificate în cea de-a treia
parte oportunităţile majore şi constrângerile dezvoltării activităţii turistice în
vederea elaborării unei strategii de dezvoltare turistică.

2.3. Metoda de lucru pentru evaluarea potenţialului


turistic din bazinul hidrografic Crişul Negru
În literatura românească de specialitate din domeniul turismului s-a
conceput o metodologie specifică în vederea determinării şi evaluării
potenţialului turistic pentru a se putea ulterior concepe şi strategii de amenajare
pe baza acestor calcule. Astfel metoda consacrată în acest scop este cea a
grafurilor (Cândea şi colab. 2003) care reprezintă un sistem de analiză pe baza
unor criterii principale şi secundare, atribuindu-se fiecărui criteriu şi subcriteriu
un anumit număr de puncte al cărui total maxim însumează 100 de puncte.
Potenţialul turistic include potenţialul turistic natural şi antropic, astfel primul
se referă la valori de patrimoniu natural, valori de peisaj şi valori balneare şi cel

29
Corina­Florina Tătar 

de-al doilea include valorile cultural istorice, valori urbanistice, valori


etnografice, valori memoriale, muzee şi colecţii. Astfel potenţialul natural este
cel mai bine cotat cu 40 de puncte, potenţialul cultural-istoric 30 de puncte,
structurile turistice deţin 16 puncte şi căile de comunicaţie 14 puncte.
O evaluare minuţioasă a potenţialului de dezvoltare turistică a
României, la nivel de judeţ şi unitate teritorial administrativă, a fost realizată de
INS-Direcţia Dezvoltare Turism în cadrul proiectului de lege al Planului de
Amenajare a Teritoriului Naţional (PATN), Secţiunea a VI-a zone cu resurse
turistice, unde au fost inventariate şi analizate toate elementele turistice şi
conexe acestora (infrastructura de transport, apă, dotare edilitară, etc.) care au
rolul de a facilita desfăşurarea actului turistic. Aceşti indicatori statistici şi
indici calculaţi prin metoda grafurilor îmbunătăţită au fost aplicaţi şi teritoriului
de studiu supus spre analiză în acest studiu, i.e. Bazinul Crişului Negru în
scopul relevării potenţialului turistic de dezvoltare, pentru a putea ulterior
propune unele tipuri de amenajare în acest areal. O primă analiză în acest scop
vizează evaluarea potenţialului natural din Bazinul Crişul Negru care include
elemente ale cadrului natural (10 pct.) precum relief, geomorfologie, vegetaţie,
fauna, hidrografia şi peisajul; factorii naturali terapeutici (10 pct.) şi ariile
naturale protejate (5 pct.), totalul maxim al acestei categorii însumând 25 de
puncte (PATJ-Secţiunea a VI-a, www.mie.ro). Conform Metodologiei privind
evaluarea potenţialului turistic în unităţile în unităţile administrativ-teritoriale
de bază (www.mie.ro) punctajul a fost atribuit în funcţie de poziţia faţă de
treptele de relief, astfel pentru câmpie s-a atribuit 1 punct, pentru dealuri şi
podişuri 2 puncte, pentru Subcarpaţi 3 puncte, pentru munţi 4 puncte, pentru
Delta Dunării 4 puncte. Prezenţa cheilor, abrupturilor, reliefului carstic a fost
cotată cu 1 punct. Pădurile cu vegetaţie de peste 30% au fost cotate cu 1 punct,
iar cele sub acest procentaj cu 0,5 puncte. Fauna de interes cinegetic mare a fost
cotată cu 1 punct, iar cea de interes cinegetic mediu cu 0,5 puncte, Prezenţa
lacurilor, amenajărilor piscicole şi izvoarelor minerale au fost cotate cu 1 punct.
Peisajul de interes mare a fost cotat cu 2 puncte, iar cel de interes mediu a fost
cotat cu 1 punct. Staţiunile de interes general intrate în circuit internaţional au
fost cotate cu 10 puncte, cele de interes general cu 6 puncte, cele de interes
local cu 3 puncte, iar localităţile cu factori naturali terapeutici cu 1 punct.
Categoria resurselor turistice antropice însumează 25 puncte, repartizate
astfel: monumente istorice de interes naţional (i.e. arheologie, arhitectura,
monumente de for public) cotate cu 8 puncte; muzeele şi colecţiile publice 9
puncte; arta şi tradiţia populară (festivaluri, târguri, obiceiuri de sărbători,
meşteşuguri populare) cu 8 sau 4 puncte, dacă acestea sunt repetabile; instituţii
de spectacole şi concerte (filarmonici, orchestre, formaţiuni instrumentale,
corale etc) cu 8 puncte sau 4 puncte, dacă acestea sunt repetabile (PATJ-
Secţiunea a VI-a, www.mie.ro).

30
Posibilităţi de valorificare a resurselor turistice din bazinul hidrografic Crişul Negru 

Pentru infrastructura specifică s-au atribuit 20 de puncte repartizate


astfel: unităţi de cazare (7 pct.); instalaţii de tratament (5 pct.); săli de
conferinţă, centre expoziţionale (6 pct.); pârtii de schi, instalaţii de transport pe
cablu (1 pct.); alte instalaţii de agrement (1 pct.) (PATJ-Secţiunea a VI-a,
www.mie.ro).
Infrastructura tehnică este cotată cu 30 de puncte distribuite în funcţie de
accesul direct la infrastructura majoră de transport, infrastructura edilitară şi
furnizarea serviciilor de comunicaţii electronice.
Pentru cercetarea care vizează turismul rural din spaţiul bazinului
hidrografic Crişul Negru au fost aplicate chestionare şi s-au realizat interviuri
atât cu micii întreprinzători din domeniul turismului precum şi cu giranţii
acestei activităţi, viz. autorităţile publice locale.

31
Corina­Florina Tătar 

3. Aspecte generale privind potenţialul natural al


Munţilor Apuseni

3.1. Studii şi cercetări despre potenţialul turistic natural al


Munţilor Apuseni
Elementele cadrului natural în Munţii Apuseni oferă cea mai mare
spectaculozitate şi determină implicit o mare circulaţie şi aflux de turişti, aşa
cum este reliefat şi în Geografia României de către colectivul de autori:
„relieful, care, datorită structurii geologice mozaicate şi acţiunii diferenţiate a
agenţilor externi, prezintă o mare diversitate de forme şi aspecte de mare interes
turistic” (Geografia României, Geografia umană şi economică 1984) , însă aşa
cum este subliniat şi de Cocean (2006) deşi Munţii Apuseni deţin o remarcabilă
avere turistică „valorificarea ei este printre cele mai modeste dintre toate
grupele montane carpatice”.
Sunt inventariate în acest elaborat studiu fundamental de geografie umană
(1984), citat mai sus, unităţile montane care intră în componenţa regiunii munţilor
Apuseni, fiecare concentrând elemente ale cadrului natural, dintre care amintim şi
noi pe cele mai reprezentative puncte de interes turistic cuprinse în componenţa
diferitelor unităţi montane: Munţii Bihorului prezintă interes din punct de vedere
turistic pentru platoul carstic Padiş-Scărişoara-Bătrâna; Munţii Pădurea Craiului
sunt renumiţi pentru peşterile de la Vadu Crişului, Pestera Vântului, etc.; Munţii
Vlădeasa şi Gilău-Muntele Mare prezintă interes pentru cheile şi defileele şerpuite
de Valea Drăganului şi Iadei; Munţii Codru-Moma sunt încadraţi de mulţi autori
din literatura de specialitate în categoria munţilor cu potenţial redus, dar care
datorită structurii sale litologice calcaroase a permis dezvoltarea multor peşteri,
doline, cursuri subterane şi izbucuri precum cele de la Moneasa, Zimbru, Tăcăşele,
Călugări-Ponoare. Munţii Zărandului oferă atracţie peisagistică prin formaţiunile
sale vegetale, respectiv pădurile de quercinee şi făgete, poienile din partea de vest
şi mai puţin prin altitudini impresionante. Munţii Metaliferi sunt de asemenea
cuprinşi în componenţa Munţilor Apuseni şi oferă atractivitate (Piscurile semeţe de
la Vâlcan, Grohot, cupola vulcanică de la Detunate, rezervaţie geologică) prin
structura geologică complexă, cristalină, eruptivă şi sedimentară. Munţii Trascăului
îşi manifestă spectaculozitatea prin culmile semeţe calcaroase de la Bedeleu-1227,
Trascău-1217 şi Ciumărna-1300 (fig. 2).
32
Posibilităţi de valorificare a resurselor turistice din bazinul hidrografic Crişul Negru 

Fig 2. Unităţile montane incluse în limita Munţilor Apuseni

În ceea ce priveşte spectaculozitatea cadrului natural al Apusenilor se


pot decela doi poli de atracţie turistică (fig. 3), prin elementele (în special cele
carstice) de unicitate oferite, atât de Masivul Bihor (cu gheţarul relict de la
Scărişoara, fenomen singular pe teritoriul românesc, Cetăţile Ponorului cu
avenurile Borţig, Negraşi şi peşterile Gheţarul de la Barsa Zăpodia, Focul Viu,
izbucurile Ponor şi Ursului, Valea Galbenă, Cheile Ordâncuşii). O altă zonă de
33
Corina­Florina Tătar 

mare atracţie turistică dezvoltată pe formaţiuni carstice cuprinde o parte din


Munţii Pădurea Craiului cu Peştera Vântului, Vadu Crişului şi peşterile formate
în partea de vest a Munţilor Bihor prezintă un mare interes turistic prin Peştera
Urşilor, cele din defileul Sighiştelului, precum şi cele din apropierea
localităţilor Vaşcău şi Moneasa (Izbucu Călugări şi Peştera cu Lilieci).

Fig. 3. Harta polilor de atracţie turistică

34
Posibilităţi de valorificare a resurselor turistice din bazinul hidrografic Crişul Negru 

Cel de-al doilea pol de atracţie turistică se remarcă prin abundenţa


formaţiunilor carstice, fiind reprezentat de Munţii Trascăului cu creasta Ciumărna-
Bedeleu care a favorizat apariţia numeroaselor chei precum Cheile Turzii, Râmeţilor,
Gălzii, Feneşului, Peştera Huda lui Papară şi Peştera Liliecilor, precum şi stâncile cu
aspect columnar Întregalde.
O redare în nuanţe pastelate aproape lirice este realizată de către Cocean
(2006) într-un album dedicat Munţilor Apuseni în care este reliefată importanţa sa în
cadrul Carpaţilor româneşti prin preponderenţa melanjului structural geologic unde
rocile cristaline ale […] [munţilor] Biharia-Muntele Mare se asociază şi
interferează cu sedimentarul calcaros din Padiş, Pădurea Craiului, Trascău sau
Codru-Moma. Relieful carstic dezvoltat pe roci solubile, calcare şi dolomite se
impune în peisajul Apusenilor prin multitudinea peşterilor (aprox. 4000) prezente în
acest areal. Un fragment din potenţialul turistic al Munţilor Apuseni, respectiv cel al
Bazinului Hidrografic al Crişului Repede este prezentat şi de colectivul Catedrei de
Geografie al Universităţii din Oradea în lucrarea Potenţialul turistic al Bazinului
Hidrografic al Crişului Repede în care sunt decelate 5 zone de interes turistic4
datorită spectaculozităţii şi monumentalităţii peisajelor. Această zonă este extrem de
favorabilă speoturismului datorită marii densităţi de peşteri, i.e. doar în bazinul Văii
Iadului sunt inventariate (Măhăra şi colab. 1999) 109 peşteri şi avene, însă doar trei
deschise tranzitului turistic (Peştera cu Apă de la Bulz, Peştera de la Faţa Apei,
Peştera cu Apă din Valea Leşului) şi în sectorul de chei Vadu Crişului –Bratca se
găsesc numeroase cavităţi dintre care cele mai reprezentative pentru turism sunt
Peştera Vântului (lungă de 46 km, interesantă pentru turism ştiinţific/de cunoaştere)
şi Peştera de la Vadu Crişului.
Aşadar pentru practicanţii acestui tip de turism zona mai jos delimitată de
autori cu obiectivele cadrului natural reprezintă un veritabil cornu capia, Munţii
Pădurea Craiului concurând la frumuseţea şi ingenuitatea peisajului prin depăşirea
acestora ca suprafaţă unitară de roci carstifiabile oricare alt masiv muntos al ţării
noastre. Resursa hidrografică a bazinului Crişului Repede este reprezentată de
izbucuri (Topliţa-Remeţi, Ciuhandrului, Valea Draica), cascade şi ape de suprafaţă
(Săritoarea Ieduţului, Cascada Iadolina, Vălul Miresei). Staţiunea Stâna de Vale
aparţine arealului Bazinului Crişului Repede şi care datorită valenţelor apelor sale
oligominerale şi feruginoase este pretabilă turismului curativ.

4
1. Munţii Pădurea Craiului, 2. cele 2 sectoare de defileu (situate între localităţile Vadu Crişului
şi Bologa; Vadu Crişului şi Bratca), 3. Munţii Vlădeasa, 4. Valea Iadului

35
Corina­Florina Tătar 

Fig. 4. Peşteri, chei şi defilee din componenţa Munţilor Apuseni (sursa:


Cocean, 1988, Chei şi defilee în Munţii Apuseni, Ed. Academiei, Bucureşti)

36
Posibilităţi de valorificare a resurselor turistice din bazinul hidrografic Crişul Negru 

Din interiorul Munţilor Apuseni izvorăsc Barcăul, Crasna, Almaşul,


Agrişul, Crişul Repede, Crişul Negru, Crişul Alb, Ampoiul, Arieşul, Hăşdatele,
Someşul Mic care au ferăstruit chei şi defilee spectaculoase în itinerariul lor. În
studiile sale despre potenţialul carstic al Apusenilor, Cocean (1988) a purces la
inventarierea cheilor şi defileelor din Munţii Apuseni descriind astfel doar o
mică parte a acestuia, respectiv 33 de chei şi 4 defilee5, reprezentate grafic în
harta alăturată (fig 4).

Tabel 1. Peşterile reprezentative ca atracţie turistică din Munţii Apuseni

Nr Denumire Grupa Lacuri, Gheaţă Vestigii pal.-


crt. peşteră Montană cascade- fosilă- arhitect. -
indice de indice de indice de
atractivitate atractivitate atractivitate
1 Ciur-Izbuc M.Pădurea Mare
Craiului
2 Vadu Crişului M.Pădurea Scăzut
Craiului
3 Vântului M.Pădurea Scăzut
Craiului
4 Bătrânului M.Pădurea Scăzut
Craiului
5 Ciur Ponor M.Pădurea Mediu Scăzut
Craiului
6 Meziad M.Pădurea Scăzut
Craiului
7 Gheţarul M.Bihor Mare
Scărişoara
8 Pojarul Poliţei M.Bihor Scăzut
9 Cetăţile Ponorului M.Bihor Mare
10 Gheţarul de sub M.Bihor mediu
Zgurăşti
11 Gheţarul Barsa M.Bihor Scăzut Scăzut
12 Pestera Zăpodia M. Bihor Mediu
13 Peşetera Neagră M.Bihor Mediu
14 Gheţarul Focul M.Bihor Mediu
Viu
15 Urşilor M.Bihor Mare
(Sursa: adaptare după Cocean, P., 1995)

5
clasificare după Cocean, Pompei, 1988, Chei şi defilee în Munţii Apuseni, Ed. Academiei,
Bucureşti

37
Corina­Florina Tătar 

Munţii Apuseni sunt descrişi la superlativ absolut şi de Velcea, V.,


Savu, Al. (1982), munţi prezentaţi ca etalând fenomene unice în ţară: cea
mai lungă peşteră din ţară (Vântului, 43 km); cel mai adânc aven (avenul din
Stanu Foncii, 11,35 km) cu izbucul Aştileu; singurele peşteri cu gheaţă
fosilă de la Scărişoara, Focul Viu, Vârtop, Barsa, Borţig din Munţii Pădurea
Craiului. Formele carstice excelează de asemenea în subunităţile montane
Bihor, Trascău, Pădurea Craiului şi Codru-Moma prin carstul de creastă din
Culmea Râmeţului, Colţii Trascăului, Culmea Sănduleşti, Prisaca; carstul de
masive izolate caracteristice pentru Piatra Craivii, Piatra Ceţii, Piatra
Bulzului, Pleşa Râmeţului, Piatra Grohotişului; platoul carstic de la Vaşcău,
Zece Hotare, Dumbrăviţa de Codru, Moneasa, Ocoale-Scărişoara, Vârtop,
Padiş, Cetăţile Ponorului, Platoul Bătrâna şi din Masivul Bedeleu, Ciumâna,
Scăriţa-Belioara; bazinele închise Ocoale-Scărişoara cu numeroase peşteri
precum Scărişoara, Pojarul Poliţei, Zgurăşti, Avenul din Şesuri şi Padiş (ce
cuprinde Platoul Padiş, Lumea Pierdută, Cetăţile Ponorului, Groapa de la
Barsa cu peşterile Zăpodie, Gheţarul de la Barsa).
Peşterile prezintă un interes deosebit pentru turişti datorită formelor
(stalactite, stalagmite, coloane, macaroane, draperii, baldachine) şi
contururilor inedite pe care speleotermele le modelează cu o virtuozitate de
sculptor celebru, România adăpostind 10.900 peşteri dintre care majoritatea
localizate în Munţii Apuseni; acestea generează un tip specific de turism, i.e.
speoturismul, având mai degrabă un caracter ştiinţific şi educativ.

3.2. Rezervaţii naturale


Tot acest cadru natural din Munţii Apuseni este pigmentat şi
recunoscut în ierarhia valorilor prin diferitele rezervaţii, în care natura îşi
etalează podoaba atât a acoperământului vegetal cât şi a « structurii de
rezistenţă », structura litologică. În lucrarea lui Mohan şi colab. (1993)
acestea sunt grupate în funcţie de elementele sale definitorii în rezervaţii
complexe, floristice, geologice, paleontologice, speologice şi faunistice.
Pe teritoriul Apusenilor pot fi întâlnite rezervaţii floristice (Cheile
Întregalde, Piatra Ceţii, Cheile Turzii, Izvoarele Someşului Cald-Beliş,
Lăricetul de la Vidolm, Molhaşurile de la Căpăţâna, etc.) ; geologice
(Detunatele, Pietrele Boghii, Izbucul de la Călugări, etc.) ; speologice
(Gheţarul de la Vârtop, Complexul carstic Scărişoara, Peştera Vadu
Crişului, Carstul din Valea Sighiştelului, Peştera Vântului, Peştera
Urşilor, Peştera Meziad, Peştera Leşului de la Bulz, Peştera Ciur-Izbuc,
etc.) şi paleontologice (Dealul cu Melci), fiind astfel menţionate şi
reprezentate grafic doar câteva dintre cele mai reprezentative pentru acest
areal de studiu (Fig. 5).

38
Posibilităţi de valorificare a resurselor turistice din bazinul hidrografic Crişul Negru 

Fig 5. Rezervaţiile naturale cuprinse pe teritoriul Munţilor Apuseni


(Sursa: Mohan, 1993, Rezervaţii şi monumente ale naturii din România, Casa
de Editură şi Comerţ, Scaiul)

39
Corina­Florina Tătar 

3.3. Parcul Natural Apuseni


Un exemplu apoteotic al ineditului patrimoniului natural îl reprezintă
Parcul Natural Apuseni care abundă în monumente ale naturii, distingându-se în
ierarhia ariilor protejate din România pe locul şase, fiind introdus mai demult în
circuitul turistic. Suprafaţa Parcului Natural Apuseni, aşa cum este promovată pe
website-ul parcului6 este de 76 064 ha (sau 37900 ha după alte surse, viz. Cândea et
al 2001), din care 24 280 ha se află pe teritoriul judeţului Bihor, 30 545 ha se află
pe teritoriul judeţului Cluj şi 21 239 ha se află pe teritoriul judeţului Alba (fig 6).

Fig. 6. Parcul Natural Apuseni

6
http://www.parcapuseni.ro

40
Posibilităţi de valorificare a resurselor turistice din bazinul hidrografic Crişul Negru 

Accesul în PNAp este posibil pe una dintre cele trei şosele care trec pe
la periferia sa: Oradea – Huedin – Cluj-Napoca (N), Oradea – Beiuş – Deva (V)
şi Ştei – Câmpeni – Turda (S). Din acestea se desprind drumuri judeţene, locale
şi forestiere (fig.7).7

Fig. 7. Căi de acces în Parcul Natural Apuseni


(Sursa: www.parcapuseni.ro)

Obiectivele turistice propuse spre vizitare de staff-ul managerial al


parcului sunt: Poiana Vărăşoaia; Avenul Borţig; Complexul carstic Cetăţile
Ponorului Cetăţile Rădesei şi Cheile Someşului Cald; Cheile Galbenei; Culmea
Cârligate; Gheţarul Focul Viu; Groapa de la Barsa; Groapa Ruginoasa; Lumea
Pierduta; Peştera Urşilor; Depresiunea Bălileasa şi zona „La Grajduri”; Poiana
Ponor; Piatra Galbenei; Pietrele Boghii şi Gardul Boghii; Poiana Florilor;

7
http://www.parcapuseni.ro

41
Corina­Florina Tătar 

Măgura Vânătă; Săritoarea Bohodei; Valea Boga; Şesul Padiş şi Cabana Padiş;
Valea Sighiştelului.

Fig 8. Centre urbane de proximitate, arii emiţătoare de turişti

42
Posibilităţi de valorificare a resurselor turistice din bazinul hidrografic Crişul Negru 

Aşadar relieful (cadrul natural) a permis practicarea diferitelor forme


şi tipuri de turism: balnear (în staţiunile Geoagiu, Vaţa de Jos, Moneasa),
nautic pe lacurile de baraj antropic de pe Someşul Cald (Fântânele, Tarniţa,
Gilău), Iada (Leşu), Drăgan (Floroiu), Arieş (Mihoieşti), montan (în
localităţile Arieşeni, Padiş, Stâna de Vale, etc.), de sfârşit de săptămână
(datorită proximităţii marilor centre urbane ca Oradea, Cluj-Napoca, Alba-
Iulia, Deva, Arad), speoturism (cu preponderenţă în masivul Bihor-
Vlădeasa), alpinism (Munţii Trascăului, Bihor-Vlădeasa) de tranzit datorită
axelor rutiere care traversează Apusenii (pe Mureş – şoseaua E70 şi E81, pe
Someşul Mic şi Crişul Repede-E60, pe Crişul Negru – E79).
Tipurile şi formele de turism practicate în interiorul Munţilor
Apuseni sunt turismul de recreare, de week-end datorită proximităţii marilor
centre urbane (Oradea, Cluj-Napoca, Arad, Alba Iulia, Turda, Zalău) şi a
celor de talie medie şi mică (Beiuş, Huedin, Zlatna, Câmpeni, Abrud, Aleşd,
Vaşcău, Nucet, Ştei) care funcţionează ca arii emiţătoare de turişti (fig. 8).
Având în vedere costurile mai reduse privind transportul şi timpul redus
alocat călătoriei spre destinaţie (i.e. PNA), centrele urbane care
împrejmuiesc Parcul Natural Apuseni funcţionează ca o piaţă turistică
emergentă, însă al cărei trafic turistic va fi de regulă proporţional cu
dimensiunea şi prosperitatea pieţei regionale de origine, astfel pieţele mai
mari şi mai înstărite vor genera fluxuri mai mari de turişti.

3.4. Unităţile montane din cadrul Munţilor Apuseni şi


resursele naturale ale acestora

Munţii Apuseni dezmembraţi în unităţile sale montane componente,


s-au numărat printre preocupările multor geografi renumiţi din şcoala
universitară românească, însă deoarece turismul prin interdisciplinaritatea sa
în general reprezintă o sursă de cunoaştere şi descoperire constantă, mulţi
alţi cercetători de-a lungul timpului au concurat la redarea pe hârtie a
frumuseţilor turistice ale acestui areal în volume publicate la edituri
recunoscute. Astfel de-a lungul timpului au fost elaborate multe ghiduri
turistice care fac referire la o anumită zonă montană din Apuseni de către
autori recunoscuţi dintre care menţionăm doar câţiva: M. Bleahu, S. Bordea;
colectivul Catedrei de Geografie a Universităţii din Oradea; Măhăra Gh.,
Popescu-Argeşel; Anghel Gh., Măhăra Gh., Anghel Emilia; Negucioiu
Aurel, Teodor Pompiliu, Edroiu Nicolae; Berindei Ignaţie, Dumitraşcu
Sever, Faur Viorel, Godea Ioan. Toate lucrările autorilor mai sus menţionaţi

43
Corina­Florina Tătar 

abordează cadrul natural al unor unităţi montane distincte din Apuseni ca o


bază de plecare cu pondere foarte mare8 în generarea activităţii turistice.
Astfel în lucrarea lui Bleahu şi Bordea (1981), Munţii Bihor-Vlădeasa9, sunt
enumerate şi descrise cele 30 de trasee turistice existente la acea vreme, dintre
care 11 în Vlădeasa şi 19 în Bihor, cu drumuri, puncte de plecare spre munte,
izvoare care, toate în ansamblul lor, concură la întrepătrunderea mai multor
elemente ale turismului rural, montan, urban. Sunt de asemenea menţionate
tipurile de turism care se pot practica în acest masiv muntos precum turismul de
iarnă (ex. schiul pe pârtie din Stâna de Vale şi Padiş) datorită pantelor domoale,
lipsei avalanşelor şi zăpezii persistente; alpinismul, mai ales cel tehnic, datorită
existenţei numeroşilor pereţi de calcar10, planorism (deltaplan), turismul şi
alpinismul subteran datorită prezenţei numeroaselor peşteri uscate, cu apă şi
avene. Într-un alt studiu colectiv (Berindei şi colab., 1979) sunt propuse 23 de
trasee montane în Munţii Bihor, i.e. patru trasee suplimentare faţă de studiul
precedent.
Un alt masiv din Munţii Apuseni reprezentat de Măhăra şi Popescu-
Argeşel (1993), Munţii Trascău este redat din perspectiva turistică prin
enumerarea şi descrierea traseelor turistice montane de culme, transversale şi de
acces. În ceea ce priveşte practicarea turismului utilizând resursa reliefului aici
se poate practica alpinismul datorită existenţei numeroaselor abrupturi definite
de chei (ex. Cheia Mănăstirii, Cheia Turenilor, Cheia Râmeţilor, Cheia
Întregaldelor, Cheia Feneşului, Colţii Trascăului, Piatra Ceţii, etc), turismul
nautic datorită prezenţei Lacului natural Ighiu de dimensiuni mai mari din
Apuseni, lung de 450 m şi lat de aprox. 200 m, speoturismul datorită celor peste
50 de peşteri existente în Munţii Trascăului după cum este menţionat şi de
Anghel şi colab.(1982).
Potenţialul natural al Munţilor Gilău-Muntele Mare este cuprins în
Ghidul Judeţului Cluj şi se remarcă prin interfluvii larg ondulate în contrast cu
văile adânci definite de chei şi defilee şi lacurile de baraj de la Tarniţa, Gilău şi
Fântânele. Acest areal este favorabil sporturilor de iarnă. Autorii au conturat tot
în acest areal câteva zone care definesc turismul montan şi nautic în general,
precum zona Gilău-Tarniţa, Beliş-Fântânele, Muntele Băişorii, cea din urmă
remarcându-se iarna pentru posibilitatea practicării sportului alb, planorism şi în
perioadele prielnice, pentru turism cinegetic şi piscicol.

8
de exemplu metoda grafurilor consideră cadrul natural ca fiind în proporţie de 40% important
în ierarhizarea unei zone turistice (după Cândea şi colab., Potenţialul turistic al României şi
amenajarea turistică a spaţiului, Ed. Universitară, Bucureşti, 2003)
9
capitolul Turismul în Munţii Bihor şi Vlădeasa
10
din zona de izvoare a Văii Bulzului (ex Pereţii din Piatra Boghii), zona de Izvoare a Văii
Galbena (Cetăţile Ponorului şi Cheile Someşului Cald)

44
Posibilităţi de valorificare a resurselor turistice din bazinul hidrografic Crişul Negru 

Munţii Codru-Moma nu se evidenţiază prin altitudini impresionante


însă resursa magnetizantă este dată de văi, păduri şi fâneţe fragmentate de
poieni, relieful carstic de la Vaşcău, Brătcoia şi Dumbrăviţa cu elemente de
raritate precum Izbucul de la Călugări reprezentat printr-un izvor a cărui apă
izbucneşte la suprafaţă cu intermitenţă, aşa cum este ilustrat şi de colectivul de
autori de la Universitatea din Oradea (Berindei şi colab., 1979). În acelaşi
studiu sunt prezentate turiştilor traseele montane care fac posibilă descoperirea
graduală a acestui areal atât cu autoturismul cât şi în maniera cea mai propice
observării plantelor şi animalelor rare şi a naturii în general, mersul pe jos. Sunt
astfel propuse turiştilor interesaţi 7 astfel de trasee, pigmentate de elementele
definitorii şi rarisime incluse acestui areal. Prezenţa staţiunii Moneasa în acest
areal face pretabilă zona practicării turismului balnear sau curativ prin
termalismul apelor acesteia, de asemenea Mănăstirea de la Călugări poate
reprezenta o resursă importantă pentru turismul religios.
Munţii Pădurea Craiului descresc în altitudine dinspre est spre vest,
relieful se prezintă sub forma unei platforme, puternic fragmentată de văi
tributare Crişului Repede şi Crişului Negru (Berindei et al. 1979). Ca multe alte
unităţi montane din Apuseni care prin frumuseţea şi unicitatea lor exprimă un
superlativ absolut, şi despre Munţii Pădurea Craiului se poate afirma că aceştia
depăşesc ca suprafaţă unitară de roci carstificabile oricare alt masiv muntos al
ţării noastre (Măhăra et al.1999). Această unitate montană se remarcă prin
formaţiuni calcaroase şi dolomitice carstificabile reprezentat de endocarst11 şi
exocarst12. Acest tip de relief permite practicarea speoturismului datorită
opulenţei peşterilor (de ex. doar în bazinul Crişului Repede sunt inventariate 66
de peşteri şi avene-Goran 1981). Turismul ştiinţific este de asemenea pretabil
acestui areal datorită de exemplu existenţei unui patrimoniu ştiinţific
inestimabil precum peştera Vântului care are o lungime de 46 de km. Alte tipuri
de turism practicabile aici sunt rafting-ul pe sectoarele de defilee de-a lungul
văilor Crişului Repede (de ex. cel situat între Bologa şi Vadu Crişului) şi
Crişului Negru şi afluenţilor acestora şi alpinismul pe sectoarele de chei (de ex.
cel cuprins între Vadu Crişului şi Bratca) din acest areal. Pentru etalarea gradată
a acestui tip de relief şi a tuturor elementelor (biogeografice, climatice) care
concură la spectaculozitatea sa se propun turiştilor dornici de drumeţii 13 trasee
turistice în studiul realizat de Berindei şi colab. (1979).
Existenţa opulentă a elementelor biogeografice pe suprafeţe întinse,
în speţă a pădurii de fag şi stejar, a poienilor care se relevă turiştilor ca
veritabile oaze de heliocură şi recreare compensează absenţa altitudinilor
mari din Muntele Plopiş (Şes). Acest areal este propice turismului cinegetic.

11
peşteri, avene, etc.
12
doline, văi de doline, sohodoale, trepte antitetice, lapiezuri, depresiuni carstice, chei, etc

45
Corina­Florina Tătar 

Fig 9. Harta tipurilor de turism specifice M. Apuseni

46
Posibilităţi de valorificare a resurselor turistice din bazinul hidrografic Crişul Negru 

Muntele Meseş ar putea fi pretabil planorismului datorita existenţei


măgurilor (e.g. Măgura Priei) desfăşurate la nordul şi sudul acestei unităţi
montane.
Munţii Zarandului ar putea reprezenta o destinaţie interesantă pentru
drumeţii, traseele montane fiind accesibile unor montaniarzi aparţinând unei
grupe de vârstă mai generoase datorită altitudinii relativ reduse din acest
teritoriu, Vârful Drocea dominând cu o altitudine de 836 m.
Munţii Metaliferi prezintă sectoare de relief carstic formate din
abrupturi (Muntele Găina, Muntele Vulcan) şi vârfuri izolate, peşteri (Ştiubeni,
Leleşti), izbucuri, rezervaţia naturală Dealul cu Melci. Astfel aici se poate
practica alpinismul, turismul montan, drumeţiile.

3.5. Tipuri de turism practicabile


Se poate astfel constata că aproape în fiecare unitate montană se distinge
un tip de turism predilect (fig 9), însă în centrul arealului delimitat al Munţilor
Apuseni este dispusă zona turistică Padiş ca obiectiv turistic primordial,
asemeni unui piedestal la baza căruia se aliniază în trepte altimetrice
descrescătoare celelalte unităţi montane ale Apusenilor.
Se disting astfel diferite tipuri de turism precum, turism balnear, alpinism,
turism cinegetic, nautic, piscicol, speoturism, turism ştiinţific şi turism montan.
Turismul de cură balneară, specific acestui spaţiu, este legat de staţiunile
cu izvoare minerale, termominerale şi termale cunoscute pentru efectul
tămăduitor al apelor (Cocean 2005).
Turismul montan este asociat aerului pur, ozonat având un caracter
sportiv-recreativ. Tentaţia pentru ascensiuni declanşată la sfârşitul secolului al
XVIII-lea a reprezentat puntea de lansare pentru o paletă largă de activităţi,
masive întregi fiind astfel valorificate mai ales în Europa. Munţii sunt asociaţi
mai ales cu sporturile de iarnă, în Munţii Apuseni regăsindu-se câteva staţiuni
la altitudine ridicată reputate pentru pârtiile de schi şi activităţile practicabile în
sezonul rece (schi alpin, trasee cu snowmobile, vehicule off-road,
snowboarding, etc).
Alpinismul şi speoturismul sunt tipuri de turism legate de precedentul,
fiind de asemenea asociate unui mediu curat, nepoluat şi care să aibă un impact
redus asupra naturii. Speoturismul presupune vizitarea cu ghid specializat a
peşterilor neamenajate. Peşterile vizitate au caracter sportiv (mers în apă,
cascade, târâş, rapeluri, avene) şi sunt bogate în formaţiuni (coloane, stalactite,
stalagmite, draperii, tuburi de orgă, pisolite). Se urmăreşte: explorarea în
necunoscut, activitatea echipei în condiţii imprevizibile şi stresante, gestionarea
lipsei de informaţii şi identificarea soluţiilor, luarea deciziilor şi managementul
crizei, dominarea şi utilizarea inteligentă a emoţiilor (www.pepetour.ro).

47
Corina­Florina Tătar 

Turismul cinegetic este dezvoltat mai ales în zonele temperate şi în cele


de savană subecuatorială, acolo unde fondul de vânătoare este încă bogat, fiind
la modă întrucât combină exotismul cu aventura în locuri mai puţin afectate de
omul modern (Muntele şi Iaţu, 2003).
Turismul ştiinţific se practică în ultimele decenii în ţările cu mare
tradiţie turistică, ca forme de diversificare a activităţilor turistice şi a
modalităţilor de valorificare a altor resurse turistice. În literatura de specialitate
este denumit şi ecoturism şi se practică în deosebi în zonele naturale protejate:
parcuri naţionale, rezervaţii naturale, peisagistice, rezervaţii ale biosferei.
Munţii Apuseni oferă o paletă largă de atracţii turistice, fiind astfel
pretabil mult mai multor forme şi tipuri de turism, în speţă cele asociate unui
turism individual, denumit de unii autori şi ecoturism, realizat într-o manieră
responsabilă, care să nu aducă prejudicii spaţiului consumat.

48
Posibilităţi de valorificare a resurselor turistice din bazinul hidrografic Crişul Negru 

4. Potenţialul turistic din Munţii Crişurilor

4.1. Delimitarea geografică


Munţii Crişurilor se detaşează în cadrul Munţilor Apuseni prin cele două
culmi muntoase incluse acestui areal, Munţii Pădurea Craiului în nord şi Munţii
Codru-Moma la sud, denumirea acestui ansamblu fiind dată de încadrarea
acestora în limita celor două Crişuri, la nord, Crişul Repede şi la sud, Crişul
Alb; aceste culmi fiind separate de depresiunea de tip golf a Beiuşului
(Geografia României, 1987), la rândul ei drenată de Crişul Negru (Badea et
al.2006) (fig 10).
Limita Munţilor Pădurea Craiului este dată la vest de aliniamentul
satelor Copăcel, Bucuroaia, Corbeşti, Topa de Sus, Lucasprie, Sitani, Cănipani,
Căbeşti, Meziad, la est fiind despărţiţi de Valea Iadei, la nord şi la sud fiind
delimitaţi de cele doua depresiuni tip golf, Depresiunea Vad-Borod, respectiv
Depresiunea Beiuşului. Munţii Codru Moma sunt de asemenea denumiţi şi
muncei datorită altitudinii reduse ale acestui areal, fiind delimitaţi la vest şi sud-
vest de Depresiunea Zarandului şi la est şi nord-est de Depresiunea Beiuşului.
Cotele minime şi maxime hipsometrice care definesc Munţii Codru-
Moma sunt cuprinse între 300 m şi 1112 m (Vf. Pleşu), ceea ce imprimă acestei
culmi montane trăsături de tipul munceilor iar în munţii Pădurea Craiului cotele
maxime sunt date de Vf. Custurilor (1386) (apud. Badea et al., 2006) în partea
nord-estică, iar cele minime se situează în partea de vest unde coboară sub 500
m, această ultimă abordare din punctul de vedere al altitudinii maxime din
această culme montană combătând o accepţiune mai veche potrivit căreia
altitudinea maximă a acestei unităţi montane este de 1027 m în Vf. Hodrânguşa
(apud. Geografia României, 1987).

4.2. Rolul factorului istoric în dezvoltarea turismului


Despre un început al activităţii turistice pe teritoriul românesc se poate
vorbi începând cu perioada interbelică când se purcede la dezvoltarea primelor
staţiuni prin construcţia de cabane montane. De asemenea se pun bazele
turismului litoral prin amenajarea primelor staţiuni aliniate de-a lungul litoralului

49
Corina­Florina Tătar 

Fig.10. Limita Munţilor Crişurilor

50
Posibilităţi de valorificare a resurselor turistice din bazinul hidrografic Crişul Negru 

Mării Negre13. Odată cu instaurarea socialismului se trece la o politică a turismului


de masă pentru a crea “condiţii de odihnă oamenilor muncii şi în primul rând
muncitorilor din industriile de bază”, astfel între anii 1960-1965 se construiesc
hoteluri comparabile cu cele occidentale ceea ce duce la un avânt incontestabil a
turismului de masă intern. În aceste condiţii circulaţia turistică atingea niste valori
impresionante până la sfârşitul anilor 1975, acesta ajungând la 3,2 milioane de
turişti străini şi 3,6 milioane de turişti români (Rotariu 2004), situaţie net superioară
turismului internaţional al României de azi, care potrivit WTO, pe parcursul
ultimilor cincisprezece ani (1990-2005) fluctuează între 1 milion şi 1,5 milioane de
turişti străini14. Aşa cum afirma şi Rotariu (2004) intensitatea manifestării
fenomenului turistic pare să fie în strânsă concordanţă cu performanţele economiei,
România numărându-se printre ţările post-socialiste având condiţii mai puţin
favorabile realizării tranziţiei spre economia de piaţă şi care la începutul anilor
1990 se afla în stadiul de explorare a fenomenului turistic (raportat la fluxurile
turistice ale Europei occidentale). Astfel un nivel de dezvoltare economică precară
precum era şi cazul României postdecembriste este implicit asociat unei intensităţi
reduse a activităţii turistice şi a veniturilor generate de aceasta (Mechkovaskaya
2005), contrar avântului luat de celelalte ţări vecine din fostul bloc comunist
precum Ungaria, Polonia, Slovenia, Croaţia, Republica Cehă şi Estonia care au
surmontat mai rapid obstacolele tranziţiei şi s-au găsit după 1989 într-o fază mai
avansată de dezvoltare a activităţii turistice. Aşadar se poate afirma despre evoluţia
turismului românesc că a trecut prin cele trei stadii de consumaţie turistică,
aplicabile inerent staţiunilor şi locaţiilor turistice din interiorul ţării, faza
consumului turistic de masa denumită în literatura internaţională şi Fordistă (Shaw
et al.2004) caracterizată de preţuri reduse, se adresează unui număr cât mai mare de
turişti, se observă o uniformizare a clientelei din punctul de vedere al ofertei, stadiu
care ar putea fi asociat perioadei socialiste cuprinsă intre 1975 si 1989, o a doua
fază a manifestării consumaţiei turistice este cea post-fordistă prin apariţia
necesităţii de excursii individuale, organizate mai mult independent, special
“croite” şi adaptate nevoilor turistului individual; în aceste condiţii se diversifică
oferta şi este tratat fiecare turist ca o entitate individuală, această manifestare fiind
caracteristică consumului turistic de după 1990. Shaw şi Williams (2004)
menţionează de asemenea şi o un al treilea tip de consum turistic, caracteristic
la nivel mondial şi aplicabil turistului contemporan15.

13
Eforie, Mamaia, Techerhiol
14
În 1990 este inventariat un număr de 1,432 sosiri internaţionale, în 2003 un număr de 1,105
sosiri internaţionale şi în 2005 s-a înregistrat un număr de 1430 sosiri internaţionale potrivit
barometrelor Organizaţiei Mondiale ale Turismului (www.unwto.org )
15
McDonaldization, termen folosit ca metaforă pentru a defini tipologia turistului contemporan;
acesta îşi doreşte excursii care sa fie previzibile, eficiente (in privinţa unui raport bun între
calitate-preţ), calculabile şi controlabile (care să cuprindă o rutină acceptabilă pentru el).

51
Corina­Florina Tătar 

4.3. Istoricul cercetărilor în geografia turismului

Preocupările pentru aceste unităţi montane din Munţii Crişurilor sunt


timpurii, asidue şi aprofundate, potenţialul natural fiind menţionat în
majoritatea studiilor de geografie consacrate (tratatele de Geografia
României din 1984 şi 1987), precum şi în studiile de geografia turismului
unde acest areal este analizat prin prisma valorificării sale turistice.
Bleahu (1978) este unul dintre autorii care au tratat în detaliu
potenţialul turistic al Munţilor Codru-Moma cu toate elementele aferente
acestuia, relief, climă, vegetaţie, faună, populaţie locală, infrastructură
turistică, toate aspectele teoretice fiind ilustrate grafic în harta adiacentă
acestui studiu. De asemenea ghidurile turistice ale Judeţelor Bihor şi Arad
menţionează potenţialul culmilor montane Padurea Craiului, respectiv
Codru-Moma. Într-un ghid mai recent al Judeţului Bihor16 sunt inventariate
şi detaliate toate resursele cu potenţialitate şi valenţe valorificabile pentru
turism pentru fiecare comună şi teritoriul învecinat al acestuia. Hărţile
turistice ale Judeţelor Bihor şi Arad reprezintă de asemenea un suport vizual
incontestabil, completate de o descriere succintă a obiectivelor turistice din
arealul prezentat; acestora li se adaugă cele mai recent realizate şi
actualizate, tipărite prin intermediul diferitelor surse de finanţare europene,
de autorităţile administrative competente ale judeţului17. Preocupările pentru
acest areal sunt reliefate în publicaţii periodice ale unor autori precum
Berindei şi Zaha (1975) continuate şi completate ulterior de colectivul
Departamentului de Geografie al Universităţii din Oradea (Măhăra et al.
1999), precum şi în studii individuale canalizate pe un areal mai restrâns
realizate de Ilies şi colab (1999) şi Benţe şi colab. (1999). Turismul rural şi
agroturismul, într-o permanentă dezvoltare este prezentat ca o alternativă
viabilă problemelor socio-economice pentru unităţile taxonomice teritoriale
analizate în cadrul acestui areal în studiile lui Petrea(2004) şi
Dumiter(2003). Carstul caracteristic atât pentru Munţii Codru Moma prin
podişul calcaros de la Vaşcău cât şi pentru formaţiunile reprezentate de endo
şi exocarst prevalente în partea de nord a Munţilor Pădurea Craiului este
reliefat în cercetările lui Rusu (1988) şi Cocean (1988), cavităţile calcaroase
din România fiind inventariate şi în studiile mai recente ale ultimului autor
menţionat.

16
***, Atlasul localităţilor Judeţului Bihor, Suncart
17
***, 2003, Harta turistică a Judeţului Bihor, prin Programul Phare 2000 de cooperare
transfrontalieră dintre România şi Ungaria, Primăria Mun. Oradea, Camera de Comerţ şi
Industrie Bihor, Uniunea Europeană, Ed. Spelemat

52
Posibilităţi de valorificare a resurselor turistice din bazinul hidrografic Crişul Negru 

4.4. Istoricul descoperii şi valorificării resurselor turistice


din Munţii Crişurilor
În ceea ce priveşte arealul analizat, e.g. Munţii Crişurilor aici consumaţia
turistică se manifestă în forme şi perioade diferite, pentru Munţii Pădurea
Craiului baza de cazare fiind creată în mare parte după 1989, oferta de cazare
fiind punctată mai ales de-a lungul depresiunii Vad-Borod şi a afluentului
acestuia Valea Iadei, prin pensiunile agroturistice. Referitor la Munţii Codru
Moma, aici a existat o formă de turism organizată, având o tradiţie îndelungată în
practicarea turismului balnear şi curativ prin staţiunea Moneasa, ale cărei ape
minerale erau apreciate încă de pe vremea romanilor. Aşa cum este detaliat şi pe
website-ul18 staţiunii Moneasa, în anul 1835 în "Descrierea geografică a
comitatului Arad", sunt menţionate pentru prima dată efectele benefice al apelor
termominerale din staţiune, iar în 1854 într-un raport întocmit cu ocazia închiderii
sezonului la Băile Moneasa, rezultă că staţiunea a fost vizitată de 27 de
vilegiaturişti toţi fiind "indigeni aparţinând burgheziei. Atitudinea lor a fost
paşnică si ordonată", manifestându-se astfel un turism incipient, elitist, fenomen
de debut caracteristic pentru majoritatea staţiunilor turistice la nivel european.
Staţiunea s-a fondat oficial la 13 mai 1886 când obţine de la Ministerul de Interne
Imperial de la Viena, denumirea de staţiune balneară.
În anul 1891 Moneasa intră in proprietatea contelui Wenenheim care
purcede la construcţia căii ferate cu ecartament îngust, Sebeş-Moneasa, pentru a
facilita transportul turiştilor în staţiune. Astfel că după toate amenajările turistice
şi edilitare, în anul 1895 numărul turiştilor ajunge la cca 2000 de persoane19.

4.5. Potenţialul turistic natural


Spaţiul, în ambele sale ipostaze (în ceea ce priveşte analiza turistică) de
centru emitent cât şi de primire poate fi considerat materia primă a posibilităţii de
manifestare a activităţii turistice. Acest sistem complex, în interiorul căruia
interrelaţionează factori socio-culturali, naturali, de ordin tehnic, elemente de
patrimoniu, depinde mai mult sau mai puţin de condiţiile geografice în vederea
concretizării acestui “vis” turistic (Lozato-Giotard 2003).
Potenţialul turistic al unei unităţi taxonomice teritoriale este greu de
cuantificat, fiind astfel subordonat unui proces subiectiv deoarece aceasta ar
însemna, aşa cum afirma şi Cândea şi colab. (2003) aprecierea cantitativă a
calităţilor însumate de potenţial. Există mai multe referiri la acest concept

18
www.statiuneamoneasa.ro
19
ibidem

53
Corina­Florina Tătar 

îmbrăcat în diferiţi termeni lexicali20, fiecare comportând propriile sale valenţe,


care adesea se suprapun sau devin complementare. Cocean (2005) decelează între
cele două noţiuni resurse şi bogăţii, ca fiind complementare, o altă dihotomie
care se poate desprinde aici fiind cea legată de resursele reale (biomasă, ape
curgătoare, resurse minerale, etc) şi cele subiective (motivaţii şi necesităţi), însă
autorii conchid că o regiune pentru a deveni importantă din punct de vedere
turistic oferă atât resurse naturale cât şi antropice, a căror valorificare este în
măsură să genereze fluxuri turistice. Neguţ (2004) susţine părerile lui Swizewski
şi Oancea, emise pe baza acestei controverse, respectiv că fondul turistic include
doar elementele cadrului natural şi antropic care prin ele însele generează fluxuri
turistice, iar pe de altă parte potenţialul turistic are o sferă mai largă, incluzând
atât elementele naturale şi antropice precum şi dotările tehnico-edilitare şi
serviciile turistice. Pe de altă parte Muntele (2003) susţine că potenţialul turistic
poate comporta trei ipostaze: amenajat, utilizat şi turistic amenajabil, astfel
potenţialul turistic se poate defini ca incluzând totalitatea posibilităţilor pe care
mediul natural şi cel social le poate pune la dispoziţia activităţilor turistice
indiferent că sunt sau nu folosite în aceste scopuri.
Potenţialul turistic natural reprezintă ansamblul elementelor fizico-
geografice deţinute de un teritoriu care exercită atracţie asupra turiştilor
potenţiali, facilitând exploatarea turistică a acestui spaţiu, aşa cum este reliefat şi
de Mac (1992).

4.5.1. Relieful
Aşa cum este evidenţiat şi mai sus, potenţialul unui areal este definit de
elementele atractive21 pe care acesta le posedă, indiferent că acest spaţiu este
consumat sau nu de turişti, adică exploatat sau nu în acest scop. Aşadar şi în
cazul arealului analizat, Munţii Crişurilor, chiar dacă vom detalia diferitele
unităţi taxonomice care prezintă atractivitate, doar o parte a acestui areal a
câştigat notorietate printre turişti, fiind astfel un spaţiu de consum (şi producţie)
efectiv pentru vizitatori şi turişti.
Distingând potenţialul turistic al reliefului din Munţii Pădurea Craiului
şi Munţii Codru Moma, Ielenics şi Comănescu (2006) evidenţiază câteva

20
Atracţia turistică este definită ca având o valenţă afectivă şi cognitiv-estetică, capabilă de a
produce impresii de o mare intensitate; Resursa turistică cuprinde elementele naturale sau
antropice, valorificabile şi capabile de a produce fluxuri turistice; Fondul turistic include
resursele naturale, socio-culturale şi istorice ca bază a ofertei turistice primare; Patrimoniul
turistic este dat de oferta turistică primară, infrastructura turistică, ospitalitatea, varietatea şi
calitatea serviciilor, etc.
21
E.g. potenţialul natural este dat de valorile de patrimoniu natural precum rezervaţiile
biosferei, parcurile naturale, rezervaşiile naturale, monumente ale naturii (după Cândea şi
colab., 2003, idem, pp 29)

54
Posibilităţi de valorificare a resurselor turistice din bazinul hidrografic Crişul Negru 

trăsături care îi definesc în cadrul Apusenilor. Formele endo (de adâncime) şi


exocarstice (de suprafaţă) modelate pe calcare şi dolomite mezozoice de pe
platourile carstice de la Damiş şi Zece Hotare (M. Pădurea Craiului) şi Moneasa
şi Vaşcău (M. Codru Moma) reprezintă o motivaţie turistică pentru doritorii
practicării turismului speologic (fig 11).
Un mare număr de peşteri abundă pe teritoriul Munţilor Crişurilor însă
doar câteva sunt amenajate corespunzător şi vizitabile: Peştera Şuncuiuş (M.
Pădurea Craiului) este parţial electrificată şi Peştera din Luncă (M. Codru-
Moma), Peştera cu Lilieci, etc. Defileele şi cheile de pe Crişul Repede, i.e.
Ciucea şi Şuncuiuş-Vadu Crişului, şi cel de la Uileac-Şoimi de pe Crişul Negru
(din Depresiunea Beiuşului) reprezintă sectoare importante pentru practicarea
sporturilor extreme precum canyoning, canotaj, rafting şi alpinism pe versanţii
abrupţi ai acestora şi parapantă (fig 12). Munţii Codru Moma sunt analizaţi din
punct de vedere turistic în părţile sale componente Munţii Codru şi Munţii
Moma. Munţii Codru au o altitudine de pâna la 1112 m (Vf. Pleşu). O
importanţă peisajistică din acest areal o pot reprezenta văile Bârzeşti, Teuz,
Minezel şi Valea Neagră şi văile afluente Crişului Negru (Orman, Finiş, Valea
Mare). Relieful modelat pe calcare este prezent în Platoul Dumbrăviţa cu
numeroase doline, singura peşteră accesibilă turiştilor fiind Peştera din Luncă
(Bleahu 1978). Munţii Moma, constituindu-se în partea de sud-est prezintă
atractivitate prin Platoul calcaros de la Vaşcău datorită numărului impresionant
de bazine şi doline închise şi a ponoarelor existente. Aici se distinge şi Vârful
Momuţa la cea mai mare altitudine de 930 m. Câteva trasee montane notabile
sunt descrise în lucrarea lui Bleahu (1978).

55
Corina­Florina Tătar 

Fig. 11 Relieful carstic din Munţii Crişurilor ca resursă turistică


Sursa: Geografia României, vol III, 1990

56
Posibilităţi de valorificare a resurselor turistice din bazinul hidrografic Crişul Negru 

Fig. 12 Activităţi turistice practicate în Munţii Crişurilor

Gradul de atractivitate al Munţilor Pădurea Craiului este dat de câteva


elemente singulare pe teritoriul ţării noastre, cele mai semnificative prezente în

57
Corina­Florina Tătar 

Valea Crişului Repede (de ex. Peştera Vântului, cea mai lungă din România,
Peştera Vad), Peştera Meziad precum şi de pitoreştile chei fierăstruite de
cursurile de apă (Crişul Repede, Roşia, Meziad, Vida).

4.5.2. Clima
Aşa cum este ştiut reuşita sau eşecul unui sejur turistic este adesea
influenţat de condiţiile climatice favorabile sau nefavorabile. Climatul
reprezintă un factor de atracţie capital, prezenţa soarelui sau a zăpezii fiind
indispensabile turismului balnear, respectiv sporturilor de iarnă. Pentru analiza
influenţei condiţiilor climatice asupra turiştilor şi a activităţii turistice s-a
desprins o nouă ramură în cadrul climatologiei aplicate, i.e. climatologia
turistică (Gaceu 2003), Clausse şi Guerault fiind printre cei care au calculat
indicele climato- turistic.22 Noţiunea de confort climatic are o importanţă
primordială în exercitarea actului turistic, reprezentând proprietatea
organismului de a-şi menţine temperatura constantă chiar în limite largi ale
temperaturii mediului, exterior organismului (Ciangă 2006).
Aşadar clima din Munţii Pădurea Craiului şi Munţii Codru Moma este
propice desfăşurării actului turistic, fiind caracterizată de precipitaţii bogate cu ierni
blânde şi veri răcoroase. În Munţii Pădurea Craiului valorile mari înregistrate
pentru luna iulie sunt cuprinse între 70-120 mm şi mai scăzute în ianuarie (50-80
mm), media anuală crescând de la 700 mm în vest la 1200 mm în est (Geografia
României 1978). Măhăra şi colab.(1999) au analizat datele, pe un interval de 14 ani
(1981-1995), de la staţia meteorologică Borod şi Stâna de Vale, constatând astfel
că temperatura medie anotimpuală în Bazinul Crişului Repede indică un minim în
luna ianuarie -1,4oC, respectiv -4,6oC şi un maxim de 19,3oC, respectiv 13,1oC în
luna iulie, primăvara temperaturile medii înregistrând 10,5oC, respectiv 3,2oC iar
toamna 9,3oC, respectiv 4,4oC. Valoarea medie a zilelor senine este cuprinsă între
80-100, iar cea a zilelor acoperite între 140-180 de zile.
Temperatura medie multianuală din Munţii Codru-Moma atinge
valoarea de 8,7oC la periferie cu minime de -3,4oC în ianuarie şi maxime de
18,8oC în iulie. Durata stratului de zăpadă alternează între 50 şi 90 zile, iar
precipitaţiile atmosferice între 800 şi 1200 mm. Perioada cea mai favorabilă
drumeţiilor este luna august şi septembrie (Bleahu 1978), etalând o vegetaţie
luxuriantă care emană prospeţime.
Având în vedere altitudinile relativ scăzute ale celor două unităţi
montane din Munţii Crişurilor, cu altitudini medii ponderate cuprinse între 700-
800 m, se poate afirma că aceasta regiune este favorabilă turismului oferind un

22
I=(S+T-5D)/5; S=durata strălucirii Soarelui (în ore), T=temperatura medie lunară (în zecimi
de grad) D= durata precipitaţiilor din timpul zilei (considerând că o oră de ploaie echivalează 5
ore cu Soare)

58
Posibilităţi de valorificare a resurselor turistice din bazinul hidrografic Crişul Negru 

bioclimat sedativ de cruţare (specific dealurilor şi depresiunilor submontane),


unde organismul nu trebuie să facă eforturi mai de aclimatizare, factorii
climatici nefiind agresivi. Această trăsătură este caracteristică locaţiilor turistice
din Munţii Codru Moma precum staţiunea balneară Moneasa (situată la 280m
altitudine) şi pentru Valea Deznei. În ceea ce priveşte Munţii Pădurea Craiului
locaţiile turistice (specifice turismului rural şi agroturismului) de aici sunt
amplasate de-a lungul Depresiunii Vad-Borod la periferia zonei muntoase,
acestora fiindu-le de asemenea caracteristic bioclimatul sedativ.

4.5.3. Lacurile (premisă a dezvoltării turismului lacustru) şi râurile


Râurile pot constitui o sursă importantă în procesul recreării prin
activităţile sportive care se pot desfăşura în acest mediu, devenind astfel un
factor geografic cu vocaţie turistică. Există sportivi sau doritori să-şi
dovedească limitele prin practicarea rafting-ului sau a canyoning-ului. Testarea
acestor abilităţi este posibilă în Munţii Crişurilor, de-a lungul Defileului
Crişului Repede pigmentat de o sucesiune de îngustări cu aspect de cheie,
fierăstruite în roci calcaroase, cel mai spectaculos pentru acest tip de turism
reprezentându-l sectorul dintre Şuncuiuş şi Vadu Crişului. De asemenea Valea
Iadei, reprezentând în acelaşi timp limita dintre Munţii Pădurea Craiului şi
Masivul Vlădeasa, este de asemenea pretabil, prin căderile de apă şi cursul său
rapid, canyoning-ului, canotajului şi rafting-ului.
Turismul lacustru este reprezentat de potenţialul lacurilor, atât
naturale cât şi artificiale. Spaţiile lacustre, asociate unor medii relaxante, de
recreare, înnobilate de o aură ecologică, au atras dintotdeauna turişti, înca
din Antichitate până în epoca contemporană. Locuri de meditaţie solitară,
lacurile apar adesea ca importante locaţii turistice în funcţie de situarea
geografică a acestora. Acest spaţiu lacustru cu vocaţie turistică poate
comporta două impostaze (Lozato-Giotard 2003): riviera lacustră (sau
modelul alpin)23 şi modelul elementar24 . În cazul lacurilor existente în
arealul analizat, Munţii Crişurilor, se poate vorbi de un turism lacustru
embrionar sau elementar, datorită penuriei de hoteluri, terenuri sportive, etc
în general transpusa teritorial printr-o slabă infrastructură turistică şi unde
clientela este preponderent de origine naţională. Aşadar turismul lacustru
embrionar sau discontinuu poate fi asociat şi majorităţii lacurilor artificiale
din Munţii Pădurea Craiului (lacuri artificiale - L. Tileagd, L. Lugaş, L.Bulz,
L.Munteni, L.Vida şi lacuri naturale - Lacul Fără Fund de la Remeţi; lacurile
naturale carstice Tăul Bătrân şi L. Tăul Nieşului), cu excepţia Lacului Leşu

23
Asociat lacurilor naturale şi unui turism lacustru (cu lungă tradiţie) beneficiind de o clientelă
internaţională, e.g. Lacul Leman, L. Balaton, L. Lugano
24
Asociat lacurilor naturale şi artificiale, acest tip propune activităţi reduse precum şi o
participare turistică redusă.

59
Corina­Florina Tătar 

unde exista deja infrastructura turistica prin unităţile de cazare, posibilităţile


de agrement şi activităţile care pot fi practicate în zonă. Lacurile artificiale,
apărute ca o necesitate a proliferării resurselor energetice oferă suprafeţe
întinse de apă, fiind în acelaşi timp şi locuri propice petrecerii timpului liber
şi adesea turismului (înot, pescuit şi turism nautic).
Totuşi aceste lacuri de acumulare punctate pe cursul Crişului Repede
pot fi văzute din prisma spaţiilor polivalente, unde chiar în lipsa unei
amenajări turistice există multe posibilităţi de recreare în aer liber, i.e.
pescuit, plimbare cu barca, etc.

Fig. 13. Potenţialul lacustru din Munţii Crişurilor şi activităţile generate de acesta

În zona de agrement Coada Lacului, devenită în sezonul de vară un sat


de vacanţă se găseşte Lacul de acumulare Leşu (pe Valea Iadului) care se
întinde pe o suprafaţă de 148 hectare, şi al cărui volum de apă realizat prin
construirea barajului este de 28,3 milioane m³25. Aceste atribute îl fac pretabil

25
http://ro.wikipedia.org

60
Posibilităţi de valorificare a resurselor turistice din bazinul hidrografic Crişul Negru 

schijet-ului, schiului nautic, plimbării cu barca şi în acelaşi timp turismului


piscicol în jurul căruia s-a amenajat o infrastructura de agrement (fig 13).
Aşadar se poate constata că factorii geografici joacă un rol major în
dezvoltarea turismului lacustru prin suprafeţele plane de apă, decorul natural,
condiţiile climatice, morfologia malurilor, etc.
În munţii Codru-Moma, absenţa lacurilor naturale şi de baraj, respectiv
a turismului lacustru sunt compensate de un pronunţat termalism, cantonat şi
valorificat în scop curativ în Staţiunea Moneasa.
Apele termale au fost apreciate de romani pentru calităţile lor curative,
prima statiune de acest gen fiind înfiinţată în Anglia la Bath în 1740. În arealul
Munţilor Crişurilor de asemenea apreciere timpurie s-a bucurat şi staţiunea
Moneasa, străbătută de valea cu nume omonim, care prezintă izvoare cu apă
oligominerală şi mezotermală (30-32oC) (Măhăra 1979), incluse în grupa apelor
bicarbonatate, calcice, sodice, magnezice recomandate în afecţiuni ale
aparatului locomotor, sistemului nervos periferic şi în afecţiuni ale tubului
digestiv şi glandelor anexe ale acestuia. Debitul izvoarelor termale alternează
între 0,4 şi 5,5 l/s. Acest factor de cură a determinat apariţia unei clientele de
elită, i..e. aristocraţia urmând-şi ulterior cursul firesc, aplicabil tuturor
staţiunilor balneare, cel al turismului de masă (faza Fordistă) şi individual.
Munţii Codru Moma sunt încadraţi la nord de Crişul Negru26 şi la sud de
Crişul Alb27, ambele intersectate de afluenţii care drenează periferia muntoasă.
O caracteristică hidrologică specifică Munţilor Codru Moma este determinată
de apariţia mai timpurie a apelor mari de primăvară ceea ce reduce posibilitatea
desfăşurării optime a activităţii turistice în acest sezon.

4.5.4. Rezervaţii şi parcuri naturale


Tendinţele actuale în ceea ce priveşte ocrotirea naturii contravine
abordării clasice, scopul nu mai este de a prezenta doar efectele nefaste pe care
omul le poate produce, ci prin prisma protecţiei naturii în folosul omului (Erdeli
şi Gheorghilaş 2006).
Pentru Munţii Codru Moma (Bleahu 1978) un peisaj tipic îl reprezintă
pădurile28, poienile29 şi luncile râurilor mari30. În bazinul văii Finişului şi
Dealul Păcăului poate fi admirat bujorul sălbatic, ghimpele din împrejurimile
Văii Moneasa este declarat monument al naturii. O altă rezervaţie floristică,
Dosul Laurului de la Zâmbru ocupă o suprafaţă de 31,20 ha şi este populată cu

26
Crişu Văratecului, Tărcăiţa, Finiş, Teuz, etc
27
Moneasa, Dezna
28
Fag, stejar, mesteacăn pe crestele mai înalte
29
Platoul Vaşcău, care în prima parte a verii abundă din punct de vedere floristic; Platoul
Dumbrăviţa
30
Populate de flori de nu-ma-uita, brustur, coada calului, alun, soc, curpen, măcieş, mur, etc

61
Corina­Florina Tătar 

o plantă mediteraneană, laurul care poate fi întâlnit în Valea Zarandului.


Prezenţa acesteia este considerată ca fiind o reminiscenţă a perioadelor calde
care au urmat după glaciaţiuni când vegetaţia mediteraneană a impregnat aceste
teritorii. Izbucul de la Călugări reprezintă o rezervaţie geologică, acoperind o
suprafaţă de 24,81 ha (Mohan et al 1993), amplasată în partea de sud a platoului
Vaşcău remarcabilă prin ieşirea ciclică a apei, care datorită ritmului său inegal,
reprezintă un fenomen singular în hidrologie. Izbucul se prezintă sub forma
unei chiuvete, cu un diametru de 60 cm şi adâncă de 1m.
Munţii Pădurea Craiului adăposteşte un bogat arsenal morfoturistic
reprezentat prin diferite rezervaţii. Rezervaţia Defileul Crişului Repede,
acoperind o suprafaţă de 247 ha, formează un defileu calcaros de aprox. 2,5 km
lungime, căruia cele 1523 specii floristice, dintre care unele endemice, relictele
glaciare şi elementele paleontologice îi conferă un caracter complex. Sunt
incluse în acest areal Peştera de la Vadu Crişului şi Peştera Bătrânului, precum
şi alte 9 peşteri de o importanţă mai redusă. Peştera Deventului adăposteşte
faună din Pleistocen şi urme neolitice din perioada bronzului. Peştera Vântului
reprezintă o rezervaţie speologică, desfăşurată pe o suprafaţă de 100 ha.
Ultimele surse fac adesea referire la ea ca fiind cea mai lungă cavitate
subterană din România, de circa 50 km (Cocean et al., 2005). Fauna peşterii
este populată de unele specii, endemice pe teritoriul ţării noastre (sincaridul,
isopodul, cleopterul, etc.). Este alcătuită pe trei nivele succesive, prin care un
curs subteran de apă sapă lacuri şi sifoane. În bancurile de calcar cenuşii din
apropierea localităţii Valea Crişului au fost identificate 12 specii de rudişti
(colonii de milioane de indivizi din ordinul lamelibranhiatelor formând un
perete compact de 15 m), cantonate şi protejate în rezervaţia paleontologică
Reciful de rudişti de la Valea Crişului.
În vecinătatea sud-estică a Munţilor Pădurea Craiului se găsesc
Dealurile Tăşadului care adăpostesc rezervaţia paleontologică şi peştera
omonimă, interesantă datorită constituţiei sale calcaroase badeniene (Mohan et
al. 1993), perforate pe o lungime de aproape 1 km de un pârâuaş.

Tabel 2. Rezervaţiile naturale din Munţii Crişurilor

Nr. Denumire Tip


Ref.
1. Izbucul de la Călugări (M.Codru Moma) Geologică
2. Dosul laurului (M. Codru Moma) Floristică
3. Dealul Păcău (M. Codru Moma) Floristică
4. Defileul Crişului Repede (M. Pădurea Craiului) Complexă
5. Peştera Vadu Crişului (M. Pădurea Craiului) Speologică
6. Peşterile din Valea Leşului (M. Pădurea Craiului) Speologică
7. Peştera Vântului (M. Pădurea Craiului) Speologică

62
Posibilităţi de valorificare a resurselor turistice din bazinul hidrografic Crişul Negru 

8. Peştera Meziad (M. Pădurea Craiului) Speologică


9. Peştera de la Tăşad (Dealurile Tăşadului) Paleontologică
10. Reciful de rudişti de la Valea Crişului (M. Pădurea Paleontologică
Craiului)
Sursa: Mohan, Gh., Ardelean, A., Georgescu, M., 1993, Rezervaţii şi monumente ale naturii din
România, Casa de Editură şi Comerţ, Scaiul

Se poate constata că aceste rezervaţii existente pe teritoriul Munţilor


Crişurilor sunt pretabile turismului speologic în mare măsură, turismului
ştiinţific pentru rezervaţiile paleontologice şi turismului de recreare datorită
funcţiei social-turistică şi estetico-peisajistică a celor două rezervaţii floristice,
funcţii care, aşa cum afirmă şi Cândea şi colab. (2003) au un impact binefăcător
asupra stării generale a organismului, nu doar datorită climatului cât şi prin
efectul calmant şi de confort psihic induse de acestea.

4.6. Potenţialul turistic antropic


Resursele antropice asigură frecvenţa turistică, fiind integral create de
om în vederea dezvoltării de ansamblu. Muntele şi Iaţu (2003) decelează între
elementele primare sinonime în mare parte patrimoniului cultural-istoric,
elemente de agrement şi elementele secundare al căror scop nu este de a motiva
vizita ci de a o facilita (agenţii de voiaj, etc.).
Holloway, citat de Page (2003) afirma despre atracţiile turistice că
acestea pot avea un caracter nodal şi linear, definind primele ca reprezentând
destinaţii clar punctate pe hartă şi pe cele secundare enumerate ca resursele
oferite de spaţiul litoral în general. Aplicând această teorie arealului analizat,
putem afirma despre atracţiile şi resursele turistice din Munţii Crişurilor ca
având un caracter nodal (staţiunea balneară Moneasa, destinaţiile turistice-satele
etnofolclorice, etc.) şi linear.
În ceea ce priveşte potenţialul antropic Cândea şi colab.(2003) în tabelul
reprezentând ierarhizarea zonelor turistice atribuie un procentaj de 30%
potenţialului cultural-istoric care include o serie de valori precum cele istorice,
urbanistice, etnografice, memoriale, muzee şi colecţii. Într-o altă clasificare
realizată de Consiliul de Turism Englez care relevă gradul de atractivitate, se
acordă un procentaj destul de ridicat valorilor cultural istorice, i.e. catedrale şi
biserici (5%), case istorice şi castele (11 %), alte proprietăţi istorice (2%),
muzee şi galerii (23%). Raportat la arealul analizat, o astfel de clasificare şi
ilustrare grafică a fost realizată şi de Ilieş (1999) pentru bazinul bidrografic al
Crişului Repede, fiind analizate elementele antropice din majoritatea
localităţilor existente (Vadu Crişului, Şuncuiuş, etc.) şi pe teritoriul Munţilor
Pădurea Craiului care indică o pondere foarte ridicată prin edificiile religioase
(30 pct), muzee, case memoriale şi arhitectură rurală (între 15-20 pct.),

63
Corina­Florina Tătar 

ocupaţiile tradiţionale şi manifestările folclorice (între 5-10 pct.), edificiile


istorice şi teatre, universităţi, opere fiind înregistrate cu câte 5 puncte.

4.6.1. Obiective religioase


Pe teritoriul Munţilor Crişurilor biserici ortodoxe de lemn mai
reprezentative pot fi întâlnite la Şoimi („Sf. Arhangheli”, sec XVIII), Coleşti
(sec XVIII), în complexul monahal Izbuc-Călugări (1696); Vadu Crişului
(„Sfinţii Arhangheli”-1790); Fâşca („Sfinţii Arhangheli”- 1759); Vârciorog
(„Sfinţii Arhangheli”-1742); Lazuri de Roşia („Sfântul Nicolae”- 1779); Goila
(„Adormirea Maicii Domnului” - sec XVIII); Gurbeşti („Sfântul Nicolae”-
1779); Luncasprie („Sfinţii Arhangheli”-1725); Topa de Jos („Adormirea
Maicii Domnului” 1731); Topa de Sus (1796). Bisericile din acest areal au o
stuctură arhitectonică clar definită, interiorul fiind segmentat în stil clasic
bizantin, e.g. tindă, naos şi altar. Un element de mare valoare artistică este
iconostasul, „peretele” de lemn reprezentând icoane cu evenimente biblice.

4.6.2. Obiective turistice cultural-istorice


La Aştileu un vestigiu arhitectural îl reprezintă Conacul din secolul
XVIII de la Aştileu; la Vadu Crişului există un turn medieval de la Portus Crisy
– Vama Sării, denumită şi Casa Smăului (sec XIII - XVI); la Şuncuiuş poate fi
vizitată fortificaţia de la „Dealul Simionului” şi la Şoimi se găseşte un
monument istoric reprezentat de ruinele unei cetăţi din secolele XIII-XV.

4.6.3. Resurse turistice etno-folclorice – o expresie a autenticităţii


Mărturii etnografice ale îndeletnicirilor nu demult apuse sau încă
practicate pe aceste meleaguri sunt reprezentate şi de morile de apă de pe Valea
Morilor (în localitatea Borz), morile de apă de la Şoimi, Izbuc, Bratca, Vadu
Crişului, Vârciorog; 4 mori de apă se găsesc şi la Roşia, precum şi alte mori de
apă simple la Topa de Sus şi Luncasprie. Printre alte instalaţii tehnice ţărăneşti
sunt demne de amintit şi cazanele de cupru pentru fabricarea ţuicăi, prezente în
aproape toate localităţile rurale din arealul analizat.
Obiceiurile reprezentate în acest areal se transpun în viaţa cotidiană ca o
expresie a diferitelor manifestări folclorice legate de anumite perioade şi date
calendaristice. Un exemplu elocvent îl reprezintă şi încondeiatul ouălor de
Paşte, tradiţie perpetuată în tot arealul Munţilor Crişurilor, datorită
predominanţei covârşitoare a aşezărilor rurale. Un alt obicei de primăvară
practicat în a doua zi de Paşte este „Lioara”, un moment de întâlnire a tinerilor
din localitate; obiceiuri de iarnă precum colindele, Vergelul şi Chiraleisa sunt
reprezentate prin manifestările populare de la Bratca; la Damiş există un
ansamblu de viorişti cu goarnă; la Roşia printre obiceiurile de iarnă se numără
şi „Ţurca”, „Steaua” şi colindele.

64
Posibilităţi de valorificare a resurselor turistice din bazinul hidrografic Crişul Negru 

Exemple de meşteşuguri populare practicate şi azi sunt centrele de olărit


(ceramică roşie smălţuită); ţesături tradiţionale din cânepă şi var obţinut din
arderea calcarului pot fi întâlnite în arealul localităţii Izbuc; la Vadu Crişului
are loc „Târgul de la Vama Sării” (în prima duminică din luna iunie), localitate
unde pot fi admirate obiecte din ceramică albă; la Roşia există un atelier
meşteşugăresc de viori cu goarnă, instrument muzical tipic arealului analizat.

Fig.14. Resurse etno-folclorice

65
Corina­Florina Tătar 

Dintr-o analiză sumară se poate distinge faptul că o mare însemnătate a


potenţialului antropic este dată de elementele atractive care aparţin spaţiului
rural. Dintre acestea o mare pondere o ocupă obiectivele religioase şi
manifestările etno-folclorice, drept dovadă că acest spaţiu continuă să păstreze
vie această zestre inestimabilă impregnată de toate semnificaţiile şi simbolistica
aferentă parcurgerii etapelor istorice ale societăţii omeneşti. Aceste resurse
trebuie bine conservate deoarece, datorită fragilităţii lor (biserici de lemn, mori
de apă) acestea printr-un consum turistic excesiv ar risca să devină victima
propriului lor succes (fig. 14).

4.6.4. Minele – o potenţială resursă turistică a culturii industriale


Pentru arealul studiat, Munţii Crişurilor, am inventariat şi ilustrat grafic
acest patrimoniu de factură economică, i.e. minele, care pot fi privite şi ele ca o
sursă de venit pentru economia locală prin reconversia lor în spaţii turistice,
asemeni tendinţei generale aplicate cu succes în fostele areale industriale din
vestul şi centrul Europei. Astfel s-ar realiza o integrare armonioasă care pe de o
parte se contopeşte cu identitatea şi mediul local, deoarece aparţine unui
patrimoniu din trecut şi care, pe de altă parte trebuie sa fie însoţit de o sinergie a
actorilor locali pentu o rentabilizare optimă. Această integrare peisagistică şi
culturală reflectă istoria regiunii, fiind o mărturie a activităţilor de acest gen din
trecut sau încă prezente în regiune.
În scopul valorificării acestei culturi industriale am fost propus un traseu
al culturii industriale din Munţii Crişurilor ilustrat grafic, menit să preschimbe
imaginea precară pe care aceste peisaje ar fi generat-o acum 20 de ani, într-un
atu. Astfel aceste areale turistice care propun un tip de turism inedit pot ajuta la
crearea sau la transformarea imaginii, poate dezolante, atribuite regiunii
respective. Câteva obiective punctate pe această rută a culturii industriale are
putea fi cuptorul de fier Şmelţ care datează de peste 100 de ani, când se
exploata fierul în Platoul Vaşcău, constituindu-se astfel într-un interesant obiect
de minerit de altădată. În vecinătatea acestui vestigiu ar putea fi vizitată cariera
de marmură de la Moneasa care oferă o imagine spectaculoasă prin frontul în
trepte, carierele de la Cărpinet, Câmp-Moţi şi Vaşcău. Un exemplu al practicării
mineritului de timpuriu îl reprezintă vechile cuptoare de redus minereul de la
Moneasa şi Valea Deznei. Alte elemente ale culturii industriale sunt
reprezentate de exploatările de roci din arealul Borz-Şoimi (fig. 15).

66
Posibilităţi de valorificare a resurselor turistice din bazinul hidrografic Crişul Negru 

Fig. 15. O posibilă rută a culturii industriale din Munţii Crişurilor

67
Corina­Florina Tătar 

4.7. Infrastructura turistică

4.7.1. Structuri de cazare turistică


Oferta de cazare în arealul Munţii Crişurilor este diversificată, structurile de
primire fiind reprezentate de hoteluri, pensiuni, moteluri, campinguri, vile şi
tabere şcolare, cu un contingent de cazare total de 1583 de locuri (Fig. 16).
Având în vedere distribuţia spaţială a acestora am putea afirma că în Munţii
Pădurea Craiului structurile de cazare au un caracter linear, fiind aliniate de-
a lungul Crişului Repede (la periferia unităţii montane) şi a afluentului
acestuia Valea Iadei, iar în Munţii Codru Moma, având în vedere
concentrarea acestora doar în staţiunea Moneasa, acestea au un caracter
nodal; prin extrapolare se poate afirma ca în Munţii Pădurea Craiului oferta
de cazare este multipolară extinsă pe aproape întreg arealul unităţii montane
pe când în Munţii Codru Moma aceasta este unipolară punctată de o singură
staţiune. Şi tradiţia practicării turismului este diferită pentru cele două
areale, în Munţii Pădurea Craiului este vorba de o formă de turism relativ
recentă, care s-a dezvoltat după 1989 pe când cea din Munţii Codru Moma
are o origine adânc impregnată în istorie, activitatea turistică debutând aici
din încă 1854.

Fig. 16. Oferta de cazare din Munţii Crişurilor


(Sursa: Măhăra şi colab. (1999), Ilieş şi colab. (1999), Petrea (2004),
www.antrec.ro)

68
Posibilităţi de valorificare a resurselor turistice din bazinul hidrografic Crişul Negru 

Analizate individual, cele două unităţi montane relevă discrepanţe


majore în privinţa ofertei locurilor de cazare precum şi a distribuţiei
spaţiale a unităţilor de cazare. Putem afirma că, pentru Munţii Pădurea
Craiului activitatea turistică, prin oferta existentă în prezent, este încă
redusă raportat la cea din Munţii Codru Moma, însă extinsă teritorial de la
periferia nord vestică a unităţii montane până la cea estică, oferind un
număr total de 383 locuri de cazare (Fig. 17), în timp ce pentru Munţii
Codru Moma oferta de cazare este cantonată într-o proporţie covârşitoare
în Moneasa cu un contingent de 1200 de locuri, şi se adresează
practicanţilor turismului balnear.

Fig. 17. Oferta de cazare din Munţii Pădurea Craiului


(Sursa: Măhăra şi colab. (1999), Ilieş şi colab. (1999), Petrea (2004),
www.antrec.ro)

La o analiză mai profundă această disproporţionalitate este


explicabilă prin tipurile diferite de turism oferite, în cazul Munţilor
Pădurea Craiului unităţile de cazare de tipul pensiunilor au fost construite

69
Corina­Florina Tătar 

după 1989 şi prin amplasarea lor în mediul rural şi a produsului oferit


vizează clientela turismului rural. Conform tipologiei lui Plog aceasta se
adresează turiştilor psihocentrici, cei care caută în excursia întreprinsă un
cadru familial, fiind o nouă formă mai bine adaptată nevoilor turistului
individual.
De asemenea această formă indică faza post-fordistă a consumului
turistic din acest areal. Numărul redus al contingentului de cazare al
pensiunilor se explică prin faptul că doar un număr redus de turişti optează
pentru această formă; de altfel statisticile indică că doar o proporţie
cuprinsă între 5%-15% din totalul turiştilor unei ţări aleg această formă de
turism pentru petrecerea vacanţelor (Lozato-Giotard 2003). Aceasta poate
reprezenta un factor pozitiv, având în vedere că o frecvenţa turistică mai
redusă şi dispersată teritorial nu exercită o aşa mare presiune asupra
teritoriului si mediului socio-cultural şi prin consecinţă nu aduce prejudicii
echilibrului ecologic, constituindu-se astfel într-o dezvoltare durabilă.
Turismul rural are de asemenea reputaţia de a fi un spaţiu
mononuclear (Lozato-Giotard 2003) în condiţiile în care turistul şi petrece
sejurul doar pentru relaxare, excluzând orice alt tip de activitate, precum
animaţia sau drumeţiile în spaţiul rural. Însă în cazul regiunii analizate
având în vedere multitudinea obiectivelor conferite de relief, vegetaţie, ape
şi a posibilităţilor de practicare a sporturilor (înot, alpinism, speologie) şi a
elementelor etnografice, acest spaţiu este unul deschis şi polinuclear.
Hotelurile, taberele de elevi, motelurile şi campingurile relevă o gamă
destul de diversificată a ofertei de cazare, acestea fiind amplasate de obicei
în proximitatea unui obiectiv turistic oferit de cadrul natural.
În ceea ce priveşte unităţile de cazare din Munţii Codru Moma
acestea sunt diversificate de asemenea, însă această varietate nu are o arie
atât de largă de răspândire precum structurile de cazare din M. Pădurea
Craiului, fiind concentrate toate în staţiunea Moneasa (Fig. 18).

70
Posibilităţi de valorificare a resurselor turistice din bazinul hidrografic Crişul Negru 

Fig. 18. Capacitatea de cazare din Staţiunea Moneasa


(Sursa: Direcţia staţiunii Moneasa)

Din graficul de mai sus se poate observa evoluţia pozitivă în ceea ce


priveşte contingentul de cazare pentru staţiunea Moneasa, numărul locurilor de
cazare înregistrând o curbă ascendentă din anii 1950 când singura posibilitate
de cazare erau vilele şi care ofereau peste 400 de locuri, azi aceasta este o
unitate demodată în regres, cu doar 242 de locuri disponibile în 2006. Acest tip
de cazare poate fi asociat cu o formă de turism incipientă în staţiune, cea
elitistă, când staţiunea se afla într-un stadiu de explorare în ceea ce priveşte
turismul. Politica socialistă a anilor1970 este transpusă în majoritatea staţiunilor
din Romania şi se aplică şi în cazul staţiunii Moneasa, când a început să se
construiască masiv, astfel numărul de locuri de cazare dublându-se pe parcursul
a două decenii (1970-1990) şi înregistrând un contingent de 925 de locuri în
1990. Putem afirma că acest proces de creare a premiselor favorabile turismului
de masă era în conformitate cu politica socialistă, aceea de a ajuta la
regenerarea forţei de muncă. Statul şi-a asumat un rol activ în promovarea şi
subvenţionarea vacanţelor pentru clasa muncitoare. Aşadar acest sistem al
creării turismului colectiv subvenţionat de stat şi inerent acest tip de turism low-
71
Corina­Florina Tătar 

cost reprezenta un instrument de a legitima un regim politic strict precum şi


unele restricţii ale drepturilor omului, respectiv dreptul la liberă mişcare
(Williams şi Balaz 2001). Studiile de specialitate de turism afirmă că turismul
la scară mondială se află în epoca contemporană în ipostaza Post-fordistă, adică
a noilor forme de turism, adaptate nevoilor turistului individual, aceasta teorie
fiind susţinută şi transpusă totodată şi în evoluţia unităţilor de cazare din
staţiune. Se poate astfel afirma că staţiunea se află într-un stadiu de întinerire
prin apariţia unor unităţi de cazare (i.e. pensiuni) mai flexibile şi adaptate
nevoilor turiştilor de azi, trataţi individual nu ca o masă omogenă, aceste unităţi
reproduc un mediu mai familiar şi în acelaşi timp mai diversificat faţă de oferta
hotelurilor. Astfel numărul pensiunilor înregistrează o reală creştere, cu o ofertă
de 110 locuri în 2006 (Tătar et al. 2008).

Întinerire
1990-1995

Stagnare
Consolidare
2006

1970-1989
Declin
Dezvoltare

1950-1970
Implicare
1854
Explorare

Fig. 19. Ciclul de viaţă al Staţiunii Moneasa


(Sursa: adaptare după Butler, R.W., 1980)

Din analiza ofertei de cazare precum şi a numărului de turişti şi a


înnoptărilor putem afirma că staţiunea urmează ciclul evoluţiei după modelul
lui Butler. Figura 19 reliefează faptul că încă începând din 1854 şi continuând
cu 1950-1970 staţiunea se află într-un stadiu de explorare în ceea ce priveşte
activitatea turistică prin vilegiaturiştii care ocupau vilele în acea perioadă, după
aceasta statul implicându-se prin expansiunea ofertei de cazare, i.e. construcţia
de hoteluri, campinguri şi tabere şcolare, ceea ce a dus la o dezvoltare şi
consolidare a turismului în staţiune, urmând ca aceasta să intre într-o perioadă
de relativă stagnare după 1990 până în 1995, şi după acest interval se poate

72
Posibilităţi de valorificare a resurselor turistice din bazinul hidrografic Crişul Negru 

remarca o timidă întinerire a acesteia prin lărgirea spectrului ofertei de cazare,


respectiv a pensiunilor. Aşa cum este reliefat si de Dordea pensiunile reprezintă
stabilimente de cazare cu funcţie turistică ale căror servicii si prestaţii au un
caracter familial. Aşadar potrivit tipologiei călătorului conturată de Plog (1974),
citat de Page (2003) se poate afirma despre turiştii care optează pentru acest tip
de cazare că acestora le place cadrul familialul şi caută în sejurul lor
reproducerea mediului similar cu cel de acasă, turişti pe care autorul îi defineşte
ca psihocentrici, supuşi probabilităţii mai mari de a reveni în staţiune.

4.8. Căile de comunicaţie


Infrastructura rutieră existentă în cele două unităţi montane relevă de
asemenea dinamica evoluţiei lor turistice. Şoseaua europeană E60 la nord de
Munţii Pădurea Craiului reprezintă una dintre cele mai importante axe de intrare
spre interiorul ţării, având continuitate până în capitală, aşadar o importantă
premisă pentru favorizarea apariţiei turismului de tranzit in Munţii Pădurea
Craiului, pe când şoseaua europeana care traversează Munţii Codru Moma la
est face conexiunea la nord cu doua drumuri naţionale, 79 A la vest si 74 spre
est. Acest aspect poate fi transpus în turism printr-o slabă dinamică şi
diversificare a tipurilor de turism practicate (exclusiv in scop curativ) în Munţii
Codru Moma.

4.9. Circulaţia turistică din staţiunea Moneasa


4.9.1. Sezonalitatea şi evoluţia numărului înnoptărilor în Staţiunea
Moneasa
În ceea ce priveşte numărul înnoptărilor în staţiunea Moneasa se
poate observa o tendinţă generală pe parcursul celor 10 ani analizaţi,
maxima numărului de înnoptări efectuate de turiştii sosiţi în staţiune se
înregistrează în luna august cu 23599 în anul 2000, sezonul turistic fiind
cuprins aşadar între lunile iunie şi septembrie, cu un apogeu în luna august;
o altă tendinţă de uşoara creştere fiind luna ianuarie, datorită ocupării într-o
mult mai mică măsură a unităţilor de cazare, ocazionată de petrecerea
sărbătorilor de iarnă şi a posibilităţii de practicare a unor sporturi de iarnă
(schi şi săniuş pe o pârtie învecinată amenajată în Poiana Cioaca şi din
Poiana Izoi, lacul din staţiune care funcţionează ca patinoar dacă condiţiile
meteorologice permit acest lucru – Benţe et al. 1999). Se poate observa
aşadar un grad sporit al sezonalităţii în staţiune, ceea ce este un indicator al
practicării exclusive a activităţilor în aer liber, climatul reprezentând o
constrângere în acest sens (Hall şi Page1999) (fig. 20).

73
Corina­Florina Tătar 

Fig. 20. Numărul înnoptărilor în staţiunea Moneasa (1985-2000)


(Sursa: Direcţia Staţiunii Moneasa)

74
Posibilităţi de valorificare a resurselor turistice din bazinul hidrografic Crişul Negru 

5. Geoprospectarea potenţialului turistic al


bazinului hidrografic Crişul Negru

5.1. Delimitarea spaţială


În vederea elaborării studiului a fost delimitat Bazinul hidrografic al
Crişului Negru, a cărei suprafaţă totală a fost calculată la 4307 km2, dintre care
3165 km2 pe teritoriul Judeţului Bihor şi 1142 km2 pe teritoriul Judeţului Arad (fig.
30) prin programul ArcGIS. Bazinul are o arie largă de răspândire, arealul
polarizator al activităţii turistice fiind preponderent pe cursul superior al acestuia.

Fig. 30. Bazinul hidrografic Crişul Negru şi judeţele din componenţa sa


(Sursa: elaborare proprie pe baza hărţii topografice 1:100000)

75
Corina­Florina Tătar 

Pentru a răspunde obiectivului de realizare a unui studiu de amenajare s-


a utilizat Programul ArcGIS. Aplicarea acestui program pentru turism este
diversificată, anumiţi cercetători (Boers şi Cottrell 2007 apud. Bruehler şi
Sondergaard 2004, Gunn 1994, Starr et al. 1999) utilizându-l în scopul relevării
unui inventar sistematic şi audit al resurselor turistice; identificarea unor
potenţiale locaţii de dezvoltare; stimularea şi modelarea rezultatelor spaţiale a
unor anumite dezvoltări preconizate prin analiza vizibilităţii. O abordare
asistată de GIS pentru planificarea infrastructurii turistice durabile în ariile
protejate este realizată şi de Boers şi Cottrell (2007). Aceasta se referă la o
amenajare integrată a atracţiilor, serviciilor şi facilităţilor de transport. În
acelaşi scop al cercetării turistice este folosit programul GIS asociat abordării
participative. Scopul este de a integra în GIS valori, emoţii şi percepţii asupra
unui loc, care au fost colectate de la respondenţi. Astfel PAGIS oferă o ocazie
unică pentru rezidenţii locali de a integra aspiraţiile viitoare ale acestora în
procesul decizional care afectează calitatea vieţii acestora, ca o precondiţie
pentru o amenajare turistică durabilă (Hasse şi Milne 2005).
Lungimea bazinului este de 100 km, iar lăţimea de 70km, acesta
desfăşurându-se pe 1 grad de latitudine şi 2 grade de longitudine (Bîdiliţă, 2009).
Bazinul hidrografic al Crişului Negru (fig 31) drenează în zona montană
Depresiunea Beiuşului în care şi-a format o reţea fluviatilă dendriformă cu
asimetrie spre dreapta, spre flancul nordic al Munţilor Bihorului, de unde
primeşte majoritatea afluenţilor. Afluenţii din stânga drenează masivul Codru-
Moma (Ujvari 1972).
Crişul Negru izvorăşte de pe versantul nordic al vârfului Cucurbăta, de
la altitudinea de 1460 m, din apropierea izvoarelor Arieşului Mic. În amonte de
Cărpinet, adică la pătrunderea râului în partea superioară a culoarului, Crişul
Negru are pante mari şi un curs vijelios. Crişul Negru părăseşte depresiunea
Beiuşului prin căile epigenetice de la Petrani-Borz, săpate în calcare triasice. În
sectorul piemontan, începând de la localitatea Tinca, Crişul Negru capătă
aspectul de râu de câmpie, cu pante foarte reduse.
Singurul afluent de stânga este Criştiorul, cu originea în masivul Cucurbăta.
Pârâul Izbucului, următorul afluent soseşte deja din Codru-Moma, din podişul
carstic triasic al Vaşcăului. Unii afluenţi din stânga precum Valea Brihenilor,
Tărcăiţa, Finiş, Valea Mare şi Armanu au ape carstice doar pe alocuri (Ujvari,
1972).
Afluenţii din dreapta debutează cu Oproaia, care izvorăşte de sub
Măgura Băiţei şi cu Crişul Băiţa. În partea superioară a bazinului Crişul Băiţa şi
pe interfluviul comun cu afluentul său din dreapta, i.e. Valea Sighiştelului se
găsesc numeroase formaţiuni carstice cu peste 36 de peşteri localizate pe
Creasta Prislopu-Pietrele Negre-Vârful Ţapu.

76
Posibilităţi de valorificare a resurselor turistice din bazinul hidrografic Crişul Negru 

Fig. 31. Reprezentarea spaţială a Bazinului Crişul Negru


(Sursa: elaborare proprie pe baza hărţii topografice 1:100000)

Valea Neagră şi Valea Crăiasa sunt doi afluenţi mai mici cer se varsă
în Crişul Negru, la Drăgăneşti primeşte cel mai important afluent al său, i.e.
Crişul Pietros format din Valea Galbenei şi Valea Bulzului. Din creasta de
cumpănă, care separă bazinul superficial al Bulzului de Padiş coboară spre
vest o serie de pâraie, i.e. Valea Rea, Boga, Oşelu, Bulbuci şi Valea Plaiului
(Ujvari 1972).
Valea Galbena se formează la piciorul unui perete de calcar. Înainte de
confluenţa cu Bulzul, în Cheilea Jgheabului, valea devine foarte sălbatică.
Crişul Pietos primeşte în continuare Valea Alunului care izvorăşte de sub
vârful Bohodei. Talpa, Mizieş şi la Beiuş, pe Valea Nimăieştilor se varsă în
Crişul Negru, după care primeşte următorul afluent, viz. Roşia. Roşia
izvoreşte din apropierea cumpenelor de apă superficiale şi subterane de la
zece Hotare, din centrul podişului calcaros de la Zece Hotare. După primirea
Roşiei, Crişul Negru părăseşte Depresiunea Beiuşului prin porţile calcaroase
dintre Petrani-Borz.
În aval de Borz, Crişul Negru pătrunde în zona piemontană de divagare
care indică o uşoară abatere de înclinaţie spre dreapta. Dintre braţele părăsite
din stânga se conturează cursul inferior al Crişului Mic şi al Rătăşelului.

77
Corina­Florina Tătar 

Ultimul afluent provenit dinspre Pădurea Craiului este Holodul, care la


rândul său are ca afluent Topa, care drenează apele de la Zece Hotare. Din
piemonturile sudice ale Pădurii Craiului îşi au originea alţi afluenţi mai mici
precum Valea Dumbrăvilor, Sarazu şi Gurbediul. În aval de confluenţa cu
Gurbediul; Crişul Negru primeşte doar apele unor canale precum Canalul
Colector şi Copoia (Ujvari, 1972).
Câteva pâraie mici care îşi au obârşia în Codru Moma precum Şoimul,
Crişul Mic şi Rătăşelul se varsă în Criş din stânga. Tot din stânga provine şi
cel mai mare afluent al său, Teuzul. Acesta izvorăşte de sub vârful
Ponoraşului. Debuşează în regiunea de câmpie în apropierea vărsării Deznei
în Crişul Alb unde face un cot brusc spre NV. Are ca afluenţi de dreapta
Valea Nouă, Gropoiul, Groşilor, Beliul care are debite mai mari la vărsare
decât Teuzul. În amonte de vărsare Teuzul mai primeşte încă doi afluenţi
mari, viz. Sartişul şi Frunzişul care au produs cele mai mari inundaţii în
Câmpia Cermeiului, după îndiguirea Crişului Negru. Astfel în 1903 s-a decis
izolarea cursurilor sale superioare prin construirea Canalului Colector
piemontan Cernei-Tăut, care pe o distanţa de 20,9 km captează sectoarele
superioare ale Sartişului, Benişelului, Veliului, Călacei şi Frunzişului pe o
suprafaţă totală bazinală de 218 km2. (Ujvari 1972)

5.2. Resurse turistice naturale


Relieful constituie elementul de bază în amenajările turistice, fiind cel
mai vizibil în integralitatea sa. Acesta constituie o atracţie turistică prin sine
însuşi propunând o paletă bogată de obiective precum culmi, piscuri, creste,
abrupturi, stâncării, peşteri, chei cascade, platouri de altitudine, depresiuni,
defilee (Muntele şi Iaţu 2003). Avantajul pe care această resursă o prezintă
este faptul că aceste atracţii nu necesită investiţii costisitoare, ele fiind doar
admirate, contemplate şi nu efectiv consumate.
Pe teritoriul Bazinului Hidrografic Crişul Negru se poate remarca o
preponderenţă a fenomenelor carstice prin abundenţa de peşteri existente pe
acest areal, unele de rang internaţional. Peştera Urşilor de exemplu reprezintă
un pol de atracţie turistică pentru turişti interni şi internaţionali prin ineditul
formaţiunilor carstice (tabel 3).

Tabel nr. 3. Resurse naturale de pe teritoriul bazinului hidrografic Crişul Negru

Nr. crt. Unitate teritorial administrativă Denumire resurse naturale


1. Nucet Groapa Ruginoasa
2. Câmpani P. Sighistelului
3. Câmpani P. Dracoaia
4. Câmpani P. cu Punti

78
Posibilităţi de valorificare a resurselor turistice din bazinul hidrografic Crişul Negru 

5. Pietroasa P. Izbuc
6. Pietroasa P. Ursilor
7. Câmpani P. Pacii
8. Pietroasa Izbucul Galbenii
9. Budureasa Cetăţile Ponorului
10. Budureasa Avenu Negru
11. Pietroasa P. Caput
12. Pietroasa P. Ingemanata
13. Pietroasa Groapa de la Barsa
14. Pietroasa Gheţarul Focul Viu
15. Budureasa Magura Vanata
16. Budureasa Piatra Arsa
17. Remetea P. Meziad
18. Remetea Cabana Meziad
19. Aştileu P. Pietrarului
20. Vârciorog P. Osoiu
21. Vârciorog P. Paştelui
22. Dobreşti Peştera
23. Vârciorog P. Ticlului
24. Lăzăreni Calcarele tortoniene de la Miheleu
25. Drăgeşti Calcare tortoniene de la Tăşad
26. Tinca Poiana cu Narcise
27. Cărpinet Izbucul Călugări
28. Vaşcău Avenul Campeneasa
29. Câmpani P. Pisorca
30. Nucet P. Poarta Bihorului
31. Bunteşti Ferice Plai
32. Roşia P. Ciur Ponor
33. Roşia P. Stanu Foncii
34. Şoimi Defileul de la Borz
35. Şoimi Dealul Pacau
36. Răbăgani Izvoarele mezotermale
37 Pietroasa Săritoarea Bohodeiului
(Sursa: prelucrare după PATN, secţiunea a VI-a, Zone turistice, www.mie.ro)

Câteva dintre cele mai reprezentative obiective turistice naturale


Ulterior sunt punctate câteva dintre cele mai reprezentative obiective naturale
din arealul studiat.
Peştera Urşilor are o reputaţie bună atât la nivel naţional cât şi internaţional,
fiind vizitată de mii de turişti anual. Graficul de mai jos indică frecvenţa vizitatorilor
din anul 2003 până în anul 2008. Astfel dacă în anul 2003 aceasta a fost vizitată de
un număr de aproximativ 50000 (dintre care 39003 români şi restul străini) de turişti
în anul 2008 se puteau număra peste 80000 (dintre care 68885 români şi restul
străini). Apogeul vizitelor în cadrul Peşterii Urşilor este realizat în anul 2007 cu un
număr total de aproximativ 100000 de turişti (tabel 4).

79
Corina­Florina Tătar 

Tabel nr. 4. Număr de vizitatori la Peştera Urşilor în perioada 2003-2008

An Nr. total vizitatori Vizitatori români Vizitatori străini


2003  48754 39003 9750 
2004  52341 36638 15702 
2005  76894 53825 23068 
2006  88798 66598 22199 
2007  98564 69980 28583 
2008  81042 68885 12156 
(Sursa: SC Transilvania Tour SRL)

120000

100000

80000
Total turis ti
60000
Turis ti romani
40000 Turis ti s traini

20000

0
2003 2004 2005 2006 2007 2008

Fig. 32. Vizitatori români şi străini la Peştera Urşilor în perioada 2003-2008


(Sursa: SC Transilvania Tour SRL)

Din punct de vedere geografic, Peştera Urşilor (fig.33) este situată în partea
de sud-est a Depresiunii Beiuş, în zona de contact dintre formele domoale ale vetrei
depresionare şi culmile ce se înalta brusc spre masivul central al Munţilor
Bihorului. Mai exact, ea se afla în bazinul mijlociu al Văii Muncelului (Jiuleşti,
Crăiasa), afluent de dreapta al Crişului Negru, la 490 m altitudine absolută.
Peştera Urşilor a fost descoperită în 1975, cu ocazia unei dinamitări
executate la cariera de marmură din zonă. Este unul dintre principalele
obiective turistice ale Munţilor Apuseni, ea aflându-se în judeţul Bihor, în
imediata apropiere a localităţii Chişcău, comuna Pietroasa, la o altitudine de
482 m. Interiorul se distinge prin diversitatea formaţiunilor de stalactite şi
stalagmite existente, ca şi prin cantitatea impresionantă de urme şi fosile ale
ursului de cavernă - Ursus spelaeus - care a dispărut în urmă cu 15.000 de ani.
Pe lângă acesta au mai fost descoperite şi fosile de capră neagră, ibex, leu şi

80
Posibilităţi de valorificare a resurselor turistice din bazinul hidrografic Crişul Negru 

hienă de peşteră. La intrarea în peşteră se află un pavilion, compus dintr-o sală


de aşteptare, casa de bilete, un bar, un mic muzeu speologic şi un stand cu
suveniruri şi obiecte artizanale specifice zonei
(http://ro.wikipedia.org/wiki/Pe%C8%99tera_Ur%C8%99ilor).
Cu o lungime de peste 1.500 m, peştera se compune din galerii aflate pe două
nivele: prima galerie, cea superioară, în lungime de 488 de metri poate fi vizitată de
turişti, iar cea de-a doua, lungă de 521 m este rezervată cercetărilor ştiinţifice.
Galeria superioară, disponibilă vizitării, este compusă din 3 galerii şi
diferite săli: Galeria "Urşilor" (sau Galeria Oaselor); Galeria "Emil Racoviţă";
Galeria "Lumânărilor; Sala Lumânărilor; Sala Spaghetelor; Sala Oaselor .
Printre formaţiunile de stalactite şi stalagmite se remarcă Palatele
fermecate, Lacul cu nuferi, Mastodontul şi Căsuţa Piticilor, Draperiile din
Galeria Urşilor, Portalul, Pagodele şi ultima sală, Sfatul Bătrânilor, iluminată
cu lumânări. Temperatura în peşteră este constantă de-a lungul anului (10 °C),
iar umiditatea se menţine la 97%.
Numele peşterii se datorează numeroaselor fosile de "urşi de cavernă"
(Ursus spelaeus) descoperite aici. Peştera era un loc de adăpost pentru aceste
animale, acum 15.000 de ani.
(http://ro.wikipedia.org/wiki/Pe%C8%99tera_Ur%C8%99ilor).

Fig. 33. Peştera Urşilor


(Sursa: www.welcometoromania.ro)

81
Corina­Florina Tătar 

Sursa: elaborare proprie pe baza datelor de la PATN-secţiunea a VI-a, www.mie.ro, suport cattografic:
Fig. 34. Potenţial turistic natural în bazinul hidrografic Crişul Negru

harta topografică a României 1:100000

Valea Sighiştelului măsoară 9 km., străbătuţi printre pereţi verticali care


transformă sectorul său inferior într-un canion. Bazinul Sighiştelului
adăposteşte peste 200 de peşteri pe numai 10 km2, fiind arealul cu cel mai mare

82
Posibilităţi de valorificare a resurselor turistice din bazinul hidrografic Crişul Negru 

potenţial de endocarstificare din ţară. Dintre cele mai cunoscute peşteri din Vl.
Sighiştelului amintim: Peştera Corbasca (300 m) cu Lacul de Cristal, frumoase
gururi, stalactite, coloane şi mari depozite de montmilch; Peştera Coliboaia
(310 m) şi peştera din Dealul Secăturii (1.450 m) care fac parte din acelaşi
sistem carstic, cu bogate şi variate concreţiuni; Peştera Măgura (1.885 m) cu
galerii labirintice, săli de dimensiuni impresionante şi galerii înguste
(http://www.parcapuseni.ro/index.php?option=com_content&task=view&id=53
&Itemid=1&lang=ro).
După analizarea resurselor naturale din arealul circumscris
Bazinului Crişul Negru (fig 34) se poate remarca ca există o preponderenţă
a localizării resurselor în partea de est a bazinului Crişul Negru, o parte din
acestea fiind situate pe suprafaţa Parcului Natural Apuseni, respectiv în
zona piemontană şi montană, reprezentând în mare parte fenomene carstice
în număr de 26. În partea de vest a Bazinului Crişul Negru atracţiile
turistice naturale sunt foarte reduse, limitându-se doar la o rezervaţie
floristică, respectiv Poiana cu narcise de la Goronişte de pe teritoriul
Tincăi.

5.3. Resurse turistice antropice


Bazinul hidrografic al Crişului Negru dispune de un important
potenţial antropic perpetuat de secole de-a rândul pe acest teritoriu.
Majoritatea unităţilor administrative teritoriale subscrise acestui areal
datează de multe secole, unele fiind atestate chiar de la 120031 (ex. Batăr
consemnat în documente oficiale din 1202; Ciumeghiu consemnat în
documente oficiale din 1216; Apateu consemnat în documente oficiale de
la 1219-apud Coriolan).
În scopul relevării obiectivelor de natură antropică au fost
inventariate monumentele istorice, muzeele, arta şi tradiţiile populare şi
manifestările culturale.

31
Localitatea Avram Iancu atestată documentar la 1256; Ciumeghiu 1216; Cermei 1429;
Apateu 1219; Batăr 1202; Beliu 1332; Bocsig 1553; Hăsmaş 1558; Cărand 1429; Archis 1552;
Şicula 1334; Drăgeşti 1508; Drăgăneşti 1552; Cărpinet 1588; Câmpani 1600; Curăţele 1692;
Dobreşti 1508; Beiuş 1270; Nucet-oraş nou întemeiat în Munţii Bihorului, după al doilea război
mondial, în legătura cu exploatările miniere (Coriolan)

83
Corina­Florina Tătar 

Tabel nr. 5. Monumente istorice din bazinul hidrografic al Crişului Negru

Nr. Unitate teritorial Monumente arhitecturale Monumente Case Monumente


ctr. administrativă - arheologice memoriale de for
Localitate public
1. Beiuş Biserica catolică Sf. Treime 1752; Ansamblul
urban Piaţa Samuil Vulcan
Biserica reformată, datată din 1780-1782
(http://www.cimec.ro/Monumente
/LacaseCult/RO/Documente/ BazaDate.htm)
2. Bunteşti (Brădet) Biserica de lemn Sf. Ioan Teologul 1733
3. Câmpani(Fânaţe) Biserica de lemn Sf. Dimitrie 1796, potrivit
http://www.cimec.ro/Monumente/
LacaseCult/RO/Documente/ BazaDate.htm),
Oradea, biserica datează din 1724
4. Drăgăneşti Biserica de lemn Sf. Arhangheli Mihail şi
(Şebiş) Gavriil, sec.XVIII
5 Lazuri de Beiuş Biserica de lemn Pogorârea Sf. Duh
6. Remetea Biserica reformată, sec XIII
7. Rieni (1.Rieni; 2. 1. Biserica de lemn Sf. Mucenici Teodor şi
Valea de Jos) Tiron, 1754;
2. Biserica de lemn Sf. Arhangheli Mihail şi
Gavriil, 1738
8. Sălacea (Otomani) Aşezare
fortificată
din Epoca
Bronzului
9. Sâmbăta Biserica de lemn Adormirea Maicii Domnului,
(Copăceni) sec. XVII (1771,
http://www.cimec.ro/Monumente/
LacaseCult/RO/Documente /BazaDate.htm)
10. Şoimi (Sânicolau Ruinele
de Beiuş) complexului
monastic de
la Sânicolau
de Beiuş,
sec. XII-
XIII, Epoca
Medieval
timpurie
11. Ştei Casa
memorială
Miron
Pompiliu
12 Moneasa Aşezări
neolitic,
aşezări
paleolitic
(Sursa : prelucrare după PATN, secţiunea a VI-a, Zone turistice, www.mie.ro şi
www.cimec.ro)

84
Posibilităţi de valorificare a resurselor turistice din bazinul hidrografic Crişul Negru 

La nivelul României există 18260 de lăcaşe de cult, dintre care


aproximativ 4500 sunt lăcaşe de cult monument istoric32. La nivelul
bazinului hidrografic Crişul Negru au fost inventariate 11 lăcaşe de cult,
monument istoric, dintre care bisericile de lemn majoritatea datate din
secolul XVIII şi aparţinând ritului ortodox; biserica reformată şi biserica
romano-catolică sunt construcţii din piatră.
O clădire de cult ortodox - biserica - este compusă din următoarele
părţi prezentate în ordine, din exterior spre interior: pridvorul, pronaosul,
naosul peste care se înalţă turla Pantocratorului, absidele laterale, altarul şi
absidiolele proscomidiei şi diaconiconului desparţit de naos şi celelalte
spaţii prin tâmpla catapetesmei. Totdeauna bisericile ortodoxe se construiesc
din punctul de vedere al punctelor cardinale pe direcţia Es t- Vest, adica la
vest este pridvorul şi la est altarul33.
Observaţii referitoare la câteva dintre aceste lăcaşe de cult sunt
punctate de Godea (1996) care precizează că majoritatea bisericilor (din
secolele XV-XVII) din Ţara Crişurilor erau construite din lemn. “Oricât de
mult şi-ar fi dorit o colectivitate de iobagi ţărani construirea unor lăcaşe de
cult mai trainice, aceasta era frânată de starea materială precară şi de
aservirea totală faţă de stăpânul de pământ laic sau ecleziastic. Astfel
românilor nu le era îngăduită nici o organizare temeinică, oficială sub
aspectul credinţei, de vreme ce marea majoritate a satelor din zonă erau
aservite Episcopiei romano-catolice Oradea şi Capitului de aici, care
încercau pe toate căile atragerea la catolicism” (Godea, 1996:31). Astfel
satele au continuat să-şi construiască biserici parohiale din materialul avut la
îndemână, lemnul.
La Remetea, existau obşti ţărăneşti libere, cu numeroşi credincioşi
care au reuşit să-şi clădească biserici din piatră, însă datorită trecerii
voievozilor la catolicism, românii pierd acest locaş de cult (Godea, 1996).
În secolul al XVI-lea multe biserici săteşti sunt reconstruite din
material lemnos mai trainic. Astfel “la Brădet, biserica era gata să se dărâme
din cauza vechimii, [iar în 1733 se construieşte] o biserică din lemn, care se
păstrează şi azi, fiind una din cele mai frumoase monumente de arhitectură
populară din nord-vestul României” (Godea, 1996:33).
În secolele XIX şi XX multe biserici din lemn sunt înlocuite cu cele
din piatră, materialul lemnos fiind în unele cazuri vândut spre a construi o
altă biserică din cărămidă, alte biserici erau foarte vechi. Vechimea unor
elemente este greu de datat şi datorită penuriei dovezilor istorice. Ca şi în
cazul bisericii de lemn din Lazuri de Beiuş există însă elemente

32
://www.cimec.ro/Monumente/LacaseCult/RO/Documente/HartaMare.htm
33
http://www.cimec.ro/Monumente/LacaseCult/RO/Documente/AlcatuireaFunctionala.htm

85
Corina­Florina Tătar 

arhitectonice şi detalii care o pot încadra pe axa temporală. De exemplu de la


portalul de intrare al acestei părţi s-a păstrat o uşă de lemn cu totul
excepţională, pe care Ioan Godea (1978) o datează ipotetic între secolele
XIV-XVI. Un element cu caracter arhaic este şi grinda tirant din naos, pe
sub arcul butant al boltei.
În 1956 statul a emis legea protejării monumentelor istorice care
interzicea demolarea monumentelor sau restaurarea lor fără avizul şi
supravegherea specialiştilor.
Bisericile de lemn reprezentă adevărate bastioane de limbă şi credinţă
strămoşească, construcţii arhitecturale pe care negura nemiloasă a timpului
le-a şters pentru totdeauna din piesajul satului românesc, însă nu şi din
istoria acestor locuri. “Au mai rămas până azi doar câteva, foarte puţine,
[însă] suficiente spre a oferi dovada priceperii în arta de a construi frumos şi
trainic pentru generaţiile trecute, pentru cele de azi şi pentru cele ce vor
urma” (Godea, 1996, 41).
Bisericile vechi, consemnate ca monumente istorice azi ilustrează o
mică parte din autenticitatea şi specificul unei comunităţi locale, element al
identităţii locale care trebuie promovat.
În ceea ce priveşte potenţialul antropic din bazinul Crişului Negru se
poate remarca o densitate mai mare a obiectivelor antropice situate în partea
estică a Bazinului Hidrografic Crişul Negru, mai ales cele de natură
religioasă reprezentate prin bisericile de lemn, considerate monumente
istorice. Aceste obiective sunt localizate pe o arteră importantă rutieră,
respectiv drumul european E79 sau drumul naţional DN76 (fig 35).
Acest fenomen s-ar putea explica prin faptul că locuitorii din zona
montană şi piemontană au fost mai puţin expuşi influenţelor externe, aşadar
fiind populaţii mai tradiţionaliste, pe când cele din zona de câmpie localizate
în partea de sud a cursului Crişului Negru au fost expuse influenţelor
externe, având în vedere şi proximitatea faţă de graniţa ungară, unde
tradiţiile şi lăcaşurile de cult nu s-au perpetuat în aceeaşi manieră.
Câteva dintre cele mei reprezentative lăcaşe de cult din bazinul
hidrografic Crişul Negru sunt: Biserica de lemn din Brădet se află în
localitatea omonimă din judeţul Bihor şi a fost ridicată în anul 1733.
Începutul acestei biserici este fixat de o pisanie lungă peste intrarea în naos,
care reţine următoarele: "Ac[e]astă sf[â]tă şi Dumnezăiască besearecă sau
făcut în zilele pre luminatului împăratului al şasele Liopoldu Karliuşu,
meşterii carei au făcut beseareca aceasta în satu în Bră[de]tu au fost din
ţinutul Abrudului anume Măndruţul şi cu Briciu Crăciun, iară mitropolitu
au fost Vitănchie, mitropolit creştin, şi toţi br[ă]dăt[a]nii cu bătrăni şi cu
tineri sau nevoit cine cu ceau putut sau nevoit, de au făcut această sf[â]ntă
Dumne[ze]iască besearecă […].Pe iconostas, în jurul uşii împărăteşti se
poate citi parţial pisania lăsată de pictorul David Zugravu de la Cutea de

86
Posibilităţi de valorificare a resurselor turistice din bazinul hidrografic Crişul Negru 

Argeş: "Ani D[o]mnulu[i] 1750 sau zugrăvit David ... nou făcut şi sau
zugrăvit fiind şi ... Puşla Ion şi Po[pa] Mihai. Foarte tare au stăr[uit]..."
(http://ro.wikipedia.org/wiki/ Biserica_de_lemn_din_Br%C4%83det).
Biserica de lemn din Fânaţe are hramul Sf. Dimitrie. A fost construită
în prima jumătate a secolului XVIII iar în anul 1796 este refăcută. Biserica
este din lemn de brad şi stejar, construită în stil ardelenesc, sub formă de
corabie. În anul 1832 pictorul Micula Mihai din Mociar pictează pe pereţii
laterali diferite scene biblice. În biserică se găsesc 15 cărţi de ritual cu litere
chirilice, 14 icoane pictate pe lemn şi un clopot de bronz din 1652. Biserica
este declarată monument istoric
(http://www.biserici.episcopiaoradiei.ro/index.php? idmenu=0&sub=252).
Biserica din Lazuri de Beiuş are hramul Pogorârea Sf. Duh. A fost
construită aproximativ în anul 1696, în stil ardelenesc. Iconostasul este
pictat în stil bizantin. Ca obiecte de valoare artistică documentară găsim: un
chivot, şapte icoane pictate în ulei pe scândură, zece icoane pictate pe sticlă
şi cărţi vechi. Biserica este declarată monument istoric.
(http://www.biserici.episcopiaoradiei.ro /index.php? idmenu= 0&sub=279)

87
88
Corina­Florina Tătar 

Fig. 35. Potenţial antropic în bazinul hidrografic Crişul Negru


Sursa: elaborare proprie pe baza datelor de la PATN-secţiunea a VI-a, www.mie.ro, suport cartografic:
harta topografică a României 1:100000
Posibilităţi de valorificare a resurselor turistice din bazinul hidrografic Crişul Negru 

Tabel nr. 6. Artă şi tradiţie populară în Bazinul Hidrografic Crişul Negru


Nr. Unitate teritorial Festivaluri, Meşteşuguri Manifestări culturale Muzeu
Crt. administrativă – târguri, populare
Localitate obiceiuri,
sărbători
1. Beiuş Festivalul de datini şi obiceiuri Muzeul
de primăvară şi de Paşti municipal
Lioară, Lioară; Beiuş
Zilele culturii bihorene;
Festivalul muzicii sacre Divina
armonie; Zilele culturii
populare bihorene. Spectacole
de datini şi obiceiuri de
Crăciun şi Anul Nou
2. Ştei Concursul
Varietăţi
bihorene
3. Salonta Concursul Zilele culturale ale oraşului Muzeu
Varietăţi Salonta; Vernisajul
bihorene artiştilor plastici amatori
3. Vaşcău Concursul Festivalul de datini şi
Varietăţi obiceiuri de primăvară şi de
bihorene Paşti Lioară, Lioară;
Schimb cultural între
localităţile Vaşcău şi
Apateu (HU)
4. Criştioru de Jos La izvorul lui Serbare câmpenească La
Horea- izvorul lui Horea
manifestare
etnofolclorică
tradiţională
(Sălişte de
Vaşcău)
5. Rieni Festivalul de datini şi
obiceiuri de primăvară şi de
Paşti Lioară, Lioară
6. Şuncuiuş Tabără de Festivalul teatrului nescris
creaţie pentru Morala satului
artiştii plastici
amatori
7. Vadu Crişului Târgul de la Concursul varietăţi Muzeu
Vama Sării- bihorene.
sărbătoare
folclorică
8. Ineu Împletituri Floare de pe Criş
de nuiele
9. Bârsa Sărbătoarea
Druscelor

89
Corina­Florina Tătar 

10. Bocsig Festivalul dansului


Căluşăresc
11. Cermei (Avram Furci de
Iancu) lemn
12. Mişca Parada
dansului şi
portului
regional
13. Moneasa Festival
cântecului,
dansului şi
portului din
Ţara
Zarandului
14. Şicula Ţesături
15 Tinca Muzeul
de Ştiinţe
Naturale
– colecţii
de floră şi
faună
specifice
văii
Crişului
Negru
Sursa : prelucrare după PATN, secţiunea a VI-a, Zone turistice, www.mie.ro

Biserica de lemn din Stânceşti din localitatea omonimă se găseşte la 6


km de Peştera Urşilor, pe ruta carosabilă. Biserica restaurată în 1957, păstrează
4 icoane pe lemn pictate de David Zugravu (în 1756) de la Curtea de Argeş. Are
hramul "Sf. Ioan Gură de Aur" şi este datată din anul 1752. Cu ocazia vizitei
canonice în sat a lui Melentie Covaci din 1752, a fost menţionată ridicarea unei
noi biserici de lemn ce avea să fie acoperită cu şindrilă şi care înlocuia un alt
lăcaş mai vechi, tot de lemn.
Biserica de lemn din Ferice are hramul Sf. Arhangheli Mihail şi Gavril. A
fost construită în anul 1840 în formă de corabie. Stilul arhitectonic este cel
ardelenesc. Interiorul nu este decorat cu pictură, în schimb găsim aici o bogată
colecţie de icoane pe sticlă din şcoala zugravilor de la Nicula, multe dintre ele
datând din secolul XIX. Se conservă, de asemenea, mai multe icoane pictate pe
lemn, datând din a doua jumătate a secolului XVIII. Foarte bine păstrate sunt şi
uşile împărăteşti care deşi nesemnate şi nedatate pot fi atribuite lui David Zugravul.
Uşile împărăteşti reprezintă scena Buneivestiri, stilul picturii amintind de tradiţia
şcolilor de pictură sud-carpatice de factură post-brâncovenească.
Biserica este declarată monument istoric
(http://www.biserici.episcopiaoradiei.ro/index.php?idmenu=0&sub=250).

90
Fig. 36. Potenţial turistic în bazinul hidrografic Crişul Negru
Sursa: elaborare proprie pe baza datelor de la PATN-secţiunea a VI-a, www.mie.ro, suport
cattografic: harta topografică a României 1:100000

91
Posibilităţi de valorificare a resurselor turistice din bazinul hidrografic Crişul Negru 
Corina­Florina Tătar 

Biserica ortodoxă de lemn Buna Vestire din Leleşti cu hramul Buna


Vestire, a fost construită în anul 1927 în formă de corabie. Iconostasul a fost
decorat cu pictură în anul 1835. Pe uşile împărăteşti este reprezentată Buna
Vestire, iar pe cele laterale sunt pictaţi Sf. Vasile cel Mare şi Sf. Nicolae
(http://www.biserici.episcopiaoradiei.ro/index.php?idmenu=0&sub=250).
Biserica din Bunteşti are hramul Buna Vestire şi a fost construită în
anul 1909. Temelia este din piatră iar pereţii sunt din lemn de stejar, tencuiţi.
În turnul bisericii sunt 2 clopote ce datează din anul 1792.
(http://www.biserici.episcopiaoradiei.ro/index.php?idmenu=0&sub=250).
Biserica de lemn din Dumbrăvani cu hramul Schimbarea la Faţă a fost
construită în anul 1650. Stilul este cel ardelenesc în formă de corabie. Este
construită din bârne de stejar, tencuite; este acoperită cu ţiglă, iar turnul cu
tablă.
De la o biserică anterioară se conservă uşile împărăteşti, datând din
prima jumătate a secolului XVIII şi care se datorează unui pictor anonim. Se
păstrează de asemenea uşile diaconeşti, pictate pe pânză de cânepă aplicată pe
şasiuri de lemn. Aceste picturi datează din anul 1777. Cele două uşi
diaconeşti, împreună cu un dulap-proscomidier pictat, aparţin bogatei
activităţi a pictorului David de la Curtea de Argeş. Icoanele împărăteşti
nedatate şi nesemnate, au aceeaşi apartenenţă. Biserica mai deţine un număr
de icoane pe sticlă dintre care se remarcă icoana Iisus Pantocrator, datând de
la sfârşitul secolului XVIII sau începutul secolului XIX
(http://www.biserici.episcopiaoradiei.ro/index.php?idmenu=0&sub=250).
Biserica de lemn din Rieni cu hramul Sf. Mucenic Teodor Tiron este
un monument istoric, remarcabil prin proporţiile sale şi pentru sculptura de
lemn de valoare artistică. A fost construită înainte de anul 1754.
Dintr-o inscripţie care se află în naos, deasupra uşii spre pronaos, aflăm data
pictării bisericii, aceasta fiind 1753, de către pictorul David Zugravul; acest
pictor a realizat şi uşile împărăteşti semnate şi datate în 1755. Din acelaşi an
datează şi uşile diaconeşti pictate pe pânză şi aplicate pe şasiuri. Portalul
bisericii a fost decorat de către meşterul Ilie Tulea, în anul 1754
(http://www.biserici.episcopiaoradiei.ro/index.php?idmenu=0&sub=293).
Biserica din Ghighişeni cu hramul Adormirea Maicii Domnului a fost
construită în anul 1929, în stil ardelenesc, în formă de cruce. Interiorul
bisericii este zugrăvit, iar iconostasul este pictat de un pictor necunoscut
(http://www.biserici.episcopiaoradiei.ro/index.php?idmenu=0&sub=293).

92
Posibilităţi de valorificare a resurselor turistice din bazinul hidrografic Crişul Negru 

Fig. 37. Staţiunea Băile Tinca

Alte obiective antropice reprezentative pentru bazinul hidrografic al


Crişului Negru, precum şi din arealele de proximitate, sunt evidenţiate mai jos.
Staţiunea balneară Băile Tinca (fig. 37) este o staţiune de interes local
aflată pe podul primei terase din dreapta râului Crişul Negru la aproximativ 125
m altitudine. Staţiunea beneficiază de ape minerale şi termominerale, primele
utilizate în scopuri energetice şi celelalte în scopuri terapeutice. Apele
bicarbonatate , sodice şi carbogazoase se încadrează în categoria C1-500m3 pe
zi, iar apele termominerale cu o temperatură de 30-38oC au un debit de 175m3
pe zi şi 190 m3 pe zi.
Staţiunea balneoclimaterică Moneasa (fig. 38) este situată la poalele
Munţilor Codru-Moma, pe valea Pârâului Moneasa, afluent al văii Dezna.
Studiile hidrogeologice au scos la iveală faptul că apele termale de la
Moneasa aparţin categoriei apelor hipotermale (20-37ºC) şi subtermale (10-
20ºC). În staţiune există cinci izvoare cu ape hipotermale, din care unul
artezian.
Izvoarele cu apă termală naturală sunt situate pe pârâul Băilor, pe un
aliniament nord-sud, temperatura cea mai ridicată înregistrându-se la izvorul
5 (cel mai sudic), 31,5 ºC. Un alt izvor termal, situat pe malul stâng al
pârâului Moneasa, lângă stadion, are un debit mediu de 0,1 l/sec şi o
temperatură de 17,5 ºC.

93
Corina­Florina Tătar 

Fig. 38. Pensiunea Cerbul Albastru din Moneasa

Staţiunea balneoclimaterică Stâna de Vale este amplasată la poalele vf.


Poieni, la o altitudine de 1100 m, într-o depresiune de eroziune înconjurată de
păduri de conifere.
Factorii pedoclimatici si de vegetaţie creează condiţii optime pentru
tratarea afecţiunilor respiratorii, a bolilor cardiovasculare şi a nevrozelor. La ora
actuală, staţiunea şi-a consolidat şi calităţile balneare, putând executa mai multe
proceduri de tratament34.
Arieşeni este o zonă turistică plasata la o altitudine de 950 m, situata la
graniţa dintre judeţele Alba şi Bihor, în Munţii Apuseni. În timpul iernii, una
dintre atracţii o constituie schiul. Cea mai renumita pârtie de schi din zona
munţilor Apuseni este pârtia Vârtop, dotata cu teleschi şi utilaje de întreţinere a
zăpezii. Durata normala a sezonului de schi este din decembrie pana în martie.
Localitatea Beiuş dispune de asemenea de infrastructură de agrement
(e.g. ştrand) de dată recentă în urma descoperirii rezervelor geotermale cu
temperatura de 81oC. Forările s-au executat în intervalul 1995-2006 la

34
www.romturism.ro

94
Posibilităţi de valorificare a resurselor turistice din bazinul hidrografic Crişul Negru 

adâncimea de 2576 m. Apa nu conţine metale grele şi impurităţi organice,


având un conţinut însemnat de magneziu (38 mg/l) cu rol important în procesele
metabolice şi enzimatice având la rândul acesteia un rol important în prevenţia
arterosclerozei şi infarctului miocardic.
La sud-vest de localitatea Cărand se găseşte izvorul Ştiubei cu un debil
de 0,6 l/sec şi o temperatură a apei de 26oC folosită însă doar în scopuri
menajere, fără un impact turistic.
Din inventarul resurselor turistice şi naturale, cartate şi vizualizate pe
harta de mai sus (fig. 36) se remarcă o aglomerare de resurse naturale şi
antropice pe cursul superior al Bazinului hidrografic Crişul Negru şi o penurie
de obiective pe cursul inferior al bazinului, respectiv în zona de câmpie.
Majoritatea obiectivelor antropice sunt localizate pe o axă rutieră importantă,
viz. E79 dau DN 76.

5.4. Infrastructura specific turistică


În bazinul hidrografic Crişul Negru contingentul de locuri de cazare este
polarizat de unităţile teritorial administrative unde a existat o tradiţie în
practicarea turismului, respectiv staţiunile balneoclimaterice şi climaterice din
Moneasa,

95
Corina­Florina Tătar 

Sursa: elaborare proprie pe baza datelor de la PATN-secţiunea a VI-a, www.mie.ro


Fig. 39. Tipul unităţilor de cazare şi capacitatea acestora

Budureasa, Tinca şi în imediata apropiere în centrele urbane din Beiuş şi


Ştei. Este de remarcat faptul că în aceste unităţi teritoriale sunt preponderente
hotelurile, în vreme ce în restul comunelor unde există o mică frecvenţă
turistică formele de cazare sunt pensiunile (i.e. Nucet, Câmpani, Curăţele,
Tărcaia, Finiş, Rieni, Drăgăneşti, Ciumeghiu). O diversificare a ofertei de

96
Posibilităţi de valorificare a resurselor turistice din bazinul hidrografic Crişul Negru 

cazare (sub forma cabanelor, pensiunilor şi campingurilor) există în comuna


Pietroasa, respectiv în satul Chişcău, fenomen explicabil prin faptul că pe
teritoriul acesteia se află un obiectiv turistic de importanţă majoră, Peştera
Urşilor, amenajat corespunzător şi promovat pentru primirea turiştilor români şi
internaţionali. Au fost avute în vedere unităţile de cazare omologate din 1 iulie
2006 de către Autoritatea Naţională pentru Turism.
În ceea ce priveşte tipul structurilor de cazare acestea reprezintă o gamă
diversificată, putând răspunde unei cereri diverse, sub formă de hoteluri,
pensiuni, campinguri, vile, moteluri şi cabane. În arealul studiat s-a relevat un
total de 8 hoteluri, 36 de pensiuni, 2 campinguri, 13 vile, 1 motel şi o cabană.
Aşadar, ierarhia este deţinută în acest sens de pensiuni, fie rurale şi urbane, cele
din urmă într-o măsură foarte mică, ceea ce imprimă teritoriului supus spre
analiză un aspect ruralizant, indicând faptul că activitatea turistică slab
comensurabilă în acest teritoriu este de tipul unui turism rural (fig 39).

10
9
8 Hoteluri
7
Pensiuni
6
Campinguri
5
Vile
4
Moteluri
3
2 Cabane
1
0
I
EI
S

T
EN
S

I
DU L E
US
M A IU
NI

NC
S

CE
TA A

A
I

ST

AN
IU

CA A
AI
P I ES T

RA
AS

AS
AS

RI
H
FI

TE
BE

UI
RC

TI

NU
MP
EG

DA
RO

NE
RE
NC

RA
AN

UM

MO
ET

SU

CU
AG

CI

BU
DR

Fig 40. Numărul şi tipul unităţilor de cazare din


bazinul hidrografic al Crişului Negru
(Sursa: elaborare proprie pe baza datelor de la PATN-secţiunea a VI-a,
www.mie.ro)

97
Corina­Florina Tătar 

Tabel 7. Numărul şi tipul unităţilor de cazare din bazinul


hidrografic al Crişului Negru

UAT Hoteluri Pensiuni Campinguri Vile Moteluri Cabane


BEIUS 1 2 0 0 0 0
FINIS 0 1 0 0 0 0
DRAGANESTI 0 1 0 0 0 0
PIETROASA 0 4 1 0 0 1
TARCAIA 0 9 0 0 0 0
STEI 1 0 0 0 0 0
CIUMEGHIU 0 1 0 0 0 0
MADARAS 0 2 1 0 1 0
TINCA 1 0 0 0 0 0
SUNCUIUS 1 4 0 0 0 0
CURATELE 0 3 0 0 0 0
BUDUREASA 1 1 0 9 0 0
CAMPANI 0 1 0 0 0 0
NUCET 0 2 0 0 0 0
RIENI 0 1 0 0 0 0
MONEASA 3 4 0 4 0 0
TOTAL 8 36 2 13 1 1
(Sursa: elaborare proprie pe baza datelor de la PATN-secţiunea a VI-a,
www.mie.ro)

600

500
Hoteluri
400 Pensiuni
Campinguri
300
Vile
200 Moteluri
Cabane
100

0
O N NI
T
A
I
S

A
S

A D IU

LE
TE

NU I
RA S
TA A
RO I

AS

C A SA

SA
CE
NC

N
NI

ET ST

AI
IU

E
AS

PA
TE
S

RI
UI
FI

AR

A
RC

EA
BE

EG

TI

RE
AN

M
NC
UM

DU
SU
AG

CU
M

M
CI
PI

BU
DR

Fig. 41. Capacitatea de cazare din bazinul hidrografic Crişul Negru


(Sursa: elaborare proprie pe baza datelor de la PATN-secţiunea a VI-a,
www.mie.ro)

98
Posibilităţi de valorificare a resurselor turistice din bazinul hidrografic Crişul Negru 

Dacă numărul structurilor de cazare sub forma pensiunilor devansa net


hotelurile, aceasta nu este valabil pentru contingentul de cazare unde numărul
de locuri în hotel (viz.996) depăşeşte net contingentul de cazare al pensiunilor
(viz.359), aşadar ierarhia este inversată în favoarea hotelurilor. Acest fenomen
este de asemenea explicabil prin cererea diferită cărora aceste structuri se
adresează, hotelurile reprezintă simbolul absolut al turismului de masă pe când
pensiunile încarnează un turism mai sustenabil, adresându-se unei clientele ale
unor noi forme de turism, emergente după 1990, ecoturism, turism rural, turism
sportiv, etc. (fig. 41).

Tabel nr.8. Capacitatea de cazare din bazinul hidrografic Crişul Negru

Nr locuri Nr locuri Nr locuri Nr locuri Nr locuri Nr locuri


UAT hoteluri pensiuni campinguri vile moteluri cabane
BEIUS 27 28 0 0 0 0
FINIS 0 8 0 0 0 0
DRAGANES
TI 0 18 0 0 0 0
PIETROASA 0 54 8 0 0 46
TARCAIA 0 34 0 0 0 0
STEI 42 0 0 0 0 0
CIUMEGHIU 0 17 0 0 0 0
MADARAS 0 36 104 0 22 0
TINCA 182 0 0 0 0 0
SUNCUIUS 66 18 0 0 0 0
CURATELE 0 40 0 0 0 0
BUDUREAS
A 149 10 0 64 0 0
CAMPANI 0 6 0 0 0 0
NUCET 0 27 0 0 0 0
RIENI 0 10 0 0 0 0
MONEASA 530 53 0 114 0 0
TOTAL 996 359 112 178 22 46
(Sursa: elaborare proprie pe baza datelor de la PATN-secţiunea a VI-a,
www.mie.ro)

99
Corina­Florina Tătar 

6. Evaluarea şi cuantificarea potenţialului turistic


în scopul identificării unui model de amenajare
turistică integrată

În literatura românească de specialitate din domeniul turismului s-a


conceput o metodologie specifică în vederea determinării şi evaluării
potenţialului turistic pentru a se putea ulterior concepe şi strategii de amenajare
pe baza acestor calcule. Astfel metoda consacrată în acest scop este cea a
grafurilor (Cândea şi colab. 2003) care reprezintă un sistem de analiză pe baza
unor criterii principale şi secundare, atribuindu-se fiecărui criteriu şi subcriteriu
un anumit număr de puncte al cărui total maxim însumează 100 de puncte.
Potenţialul turistic include potenţialul turistic natural şi antropic, astfel
primul se referă la valori de patrimoniu natural, valori de peisaj şi valori
balneare şi cel de-al doilea include valorile cultural istorice, valori urbanistice,
valori etnografice, valori memoriale, muzee şi colecţii. Astfel potenţialul
natural este cel mai bine cotat cu 40 de puncte, potenţialul cultural-istoric 30 de
puncte, structurile turistice deţin 16 puncte şi căile de comunicaţie 14 puncte.

6.1. Evaluarea resurselor turistice naturale şi antropice


O evaluare minuţioasă a potenţialului de dezvoltare turistică a
României, la nivel de judeţ şi UAT, a fost realizată de INS-Direcţia Dezvoltare
Turism în cadrul proiectului de lege al Planului de Amenajare a Teritoriului
Naţional, Secţiunea a VI-a zone cu resurse turistice, unde au fost inventariate şi
analizate toate elementele turistice şi conexe acestora (infrastructura de
transport, apă, dotare edilitară, etc.) care au rolul de a facilita desfăşurarea
actului turistic.
Aceşti indicatori statistici şi indici calculaţi prin metoda grafurilor
îmbunătăţită au fost aplicaţi şi teritoriului de studiu supus spre analiză în acest
referat ştiinţific, i.e. Bazinul Crişului Negru în scopul relevării potenţialului
turistic de dezvoltare, pentru a putea ulterior propune unele tipuri de amenajare
în acest areal.

100
Fig. 42. Evaluarea resurselor naturale şi antropice în Bazinul Crişului Negru
Sursa: elaborare proprie pe baza datelor de la INS, PATJ-Secţiunea a VI-a, www.mie.ro

101
Posibilităţi de valorificare a resurselor turistice din bazinul hidrografic Crişul Negru 
Corina­Florina Tătar 

Sursa: elaborare proprie pe baza datelor de la INS, PATJ-Secţiunea a VI-a, www.mie.ro


Fig. 43. Aprecierea potenţialului turistic natural şi antropic

O altă reprezentare grafică a unităţilor teritorial administrative care


intră în componenţa Bazinului Hidrografic al Crişului Negru, realizată pe baza
aceloraşi indicatori statistici proveniţi de la Ministerul Turismului li s-a atribuit
o scară de valori reinterpretată în scopul facilitării reprezentării grafice, astfel
potenţialul scăzut este cuprins între valorile 0-12,5; mediu între 12,5-25; mare
25-38, foarte mare între 38-50. Este relevant faptul că doar în UAT Moneasa

102
Posibilităţi de valorificare a resurselor turistice din bazinul hidrografic Crişul Negru 

există atât un potenţial natural cât şi antropic ridicat, aceasta datorându-se


staţiunii omoloage, activitate turistică care a fost tratată distinct în capitolul IV,
respectiv subcapitolul 4.9.
De potenţial mediu turistic beneficiază unităţile teritorial administrative
următoare: Salonta, Tinca, Hidişelul de Sus, Vârciorog, Vadu Crişului,
Şuncuiuş, Bratca, Roşia, Pomezău, Sâmbăta, Şoimi, Remetea, Beiuş,
Budureasa, Drăgăneşti, Bunteşti, Pietroasa, Ştei, Rieni, Nucet, Câmpani,
Vaşcău, Cărpinet, Criştioru de Jos, Ineu. Un potenţial scăzut se relevă în restul
unităţilor teritorial administrative care intră în componenţa Bazinului
Hidrografic Crişul Negru.
Astfel analiza pentru Bazinul Crişului Negru a resurselor naturale şi
antropice a evidenţiat faptul că există un punctaj deasupra mediei doar în câteva
UAT-uri clar delimitate în spaţiul analizat, i.e. Tinca, Budureasa, Câmpani,
Pietroasa, Nucet, Şoimi, Roşia, Vârciorog, Remetea, Bunteşti, Cărpinet
cuprinse între 12 şi 16 puncte, majoritatea obiectivelor naturale fiind localizate
pe suprafaţa Parcului Natural Apuseni, însă şi datorită repartiţiei univoce a
resurselor turistice de mare atractivitate sub forma unor rezervaţii şi monumente
ale naturii precum Poiana cu narcise de la Goronişte (Tinca), Peştera Ciur-
Ponor (Roşia), Defileul Crişului Negru de la Borz (Şoimi), Izbucul intermitent
de la Călugări (Cărpinet), Peştera Meziad (Remetea). La polul opus al ierarhiei
se găsesc unităţile administrativ teritoriale Avram Iancu, Ciumegiu, Batăr,
Tulca cu un rezultat cuprins între 0-4 puncte (fig 42, fig.43).
Deoarece s-au evidenţiat două areale care polarizează cererea în Bazinul
Crişului Negru, i.e. unităţile administrativ teritoriale Tinca, Pietroasa şi
Budureasa care se adresează unei clientele turistice variate, în staţiunea de
interes local Tinca sunt prezenţi turiştii interesaţi de factori de cură şi
terapeutici, în ceea ce priveşte satul de vacanţă Boga şi la Chişcău este
preponderent ecoturismul şi turismul rural precum şi în staţiunea de interes
local Stâna de Vale.
Infrastructura este sumară, atracţiile au un caracter univoc, turismul în
acest areal al bazinului Crişul Negru comportând valenţele unui tip de
consumaţie post-fordist. Reducerea presiunii şi impactului turistic asupra
acestor areale s-ar putea realiza prin o amenajare adecvată care să disperseze
clientela pe întreg arealul, astfel au fost propuse spre amenajare în circuit două
rute, cea a culturii industriale şi o rută în scopul valorificării potenţialului
etnografic prin exploatarea în scop turistic a morilor de apă.

6.2. Evaluarea resurselor antropice


În ceea ce priveşte analiza resurselor antropice (max. 25 pct) (fig.44),
punctajul cel mai mare este obţinut de localităţile Beiuş, Rieni şi Criştiorul de
Jos (12-16 puncte). În cadrul acestui criteriu s-au avut în vedere monumentele
103
Corina­Florina Tătar 

istorice de interes naţional35, muzee şi colecţii publice, artă şi tradiţie


populară36, instituţii de spectacole şi concerte37.
Beiuş este cotat la monumente de arhitectura cu 6 puncte datorită
existenţei Bisericii Romano-Catolice Sf. Treime care datează de la 1752 şi a
ansamblului urban Piaţa Samuil Vulcan şi la subcategoria patrimoniul cultural
cu alte 10 puncte datorită existenţei unui muzeu şi a mai multor manifestări
culturale precum Zilele Culturii Populare Bihorene, Festivalul de datini şi
obiceiuri Lioară, Lioară, etc.
Unitatea administrativ teritorială Rieni cumulează 15 puncte datorită
existenţei pe arealul acesteia a bisericii de lemn Sf. Mucenic Teodor Tiron şi a
Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavril care datează din secolul al XVII-lea. La
Criştiorul de Jos are loc manifestarea etnofolclorică La Izvorul lui Horea
(PATJ-Secţiunea a VI-a, www.mie.ro). Celor 25 de puncte alocate pentru
această secţiune li s-a atribuit o scară de valori cuprinsă în potenţial scăzut
(între 1-6,2), mediu (6,2-12,5), mare (12,5-18,7) şi foarte mare (18,7-25).

35
Arheologie, arhitectură, monumente de for public, memoriale
36
Festivaluri, târguri, obiceiuri, sărbători
37
Filarmonici, orchestre, formaţiuni instrumentale, corale ori vocal instrumentale

104
Fig. 44. Gradul de apreciere al potenţialului turistic antropic

105
Posibilităţi de valorificare a resurselor turistice din bazinul hidrografic Crişul Negru 

Sursa: elaborare proprie pe baza datelor de la INS, PATJ-Secţiunea a VI-a, www.mie.ro


Corina­Florina Tătar 

6.3. Evaluarea resurselor naturale


O primă analiză în acest scop vizează evaluarea potenţialului natural din
Bazinul Crişul Negru (fig.45) care include elemente ale cadrului natural (10
pct.) precum relief, geomorfologie, vegetaţie, fauna, hidrografia şi peisajul;
factorii naturali terapeutici (10 pct.) precum ape minerale terapeutice, lacuri
terapeutice, nămoluri terapeutice, etc. şi ariile naturale protejate (5 pct.), i.e.
rezervaţii ale biosferei, parcuri naţionale, parcuri naturale, alte rezervaţii şi
monumente ale naturii, totalul maxim al acestei categorii însumând 25 de
puncte (PATJ-Secţiunea a VI-a, www.mie.ro).
Celor 25 de puncte alocate pentru această secţiune li s-a atribuit o scară
de valori cuprinsă în potenţial scăzut (între 1-6,2), mediu (6,2-12,5), mare
(12,5-18,7) şi foarte mare (18,7-25). Astfel media punctajului total al
potenţialul turistic natural din Bazinul Crişului Negru este de 8,4 puncte.
Analiza potenţialului natural pentru Bazinul Crişului Negru a evidenţiat
faptul că există un potenţial deasupra mediei doar în câteva UAT-uri clar
delimitate în spaţiul analizat, i.e. Tinca, Budureasa, Câmpani, Pietroasa, Nucet,
Şoimi, Roşia, Vârciorog, Remetea, Bunteşti, Cărpinet cuprinse între 12 şi 16
puncte, majoritatea obiectivelor naturale fiind localizate pe suprafaţa Parcului
Natural Apuseni, însă şi datorită repartiţiei univoce a resurselor turistice de
mare atractivitate sub forma unor rezervaţii şi monumente ale naturii precum
Poiana cu narcise de la Goronişte (Tinca), Peştera Ciur-Ponor (Roşia), Defileul
Crişului Negru de la Borz (Şoimi), Izbucul intermitent de la Călugări
(Cărpinet), Peştera Meziad (Remetea).
La polul opus al ierarhiei se găsesc unităţile administrativ teritoriale
Avram Iancu, Ciumegiu, Batăr, Tulca cu un rezultat cuprins între 0-4 puncte
(fig.2). Potenţialul ridicat al UAT Moneasa se datorează existenţei pe arealul
acesteia peşterilor Liliecilor şi a Peşterii Albe, Grota Urşilor, Rezervaţia de
nuferi şi a Cariera de marmură (roşie şi neagră).

106
107
Fig. 45. Gradul de apreciere al resurselor naturale
Posibilităţi de valorificare a resurselor turistice din bazinul hidrografic Crişul Negru 

Sursa: elaborare proprie pe baza datelor de la INS, PATJ-Secţiunea a VI-a, www.mie.ro


Corina­Florina Tătar 

6.4. Evaluarea infrastructurii specific turistică


Un alt criteriu important în cadrul evaluării potenţialului de dezvoltare îl
constituie infrastructura specific turistică ( cotată cu un total de 20 pct.).
Aceasta include unităţile de cazare (7 pct.), instalaţiile de tratament (5 pct.), săli
de conferinţă, centre expoziţionale (6 pct.), pârtii de schi, instalaţii de transport
pe cablu (1 pct.), alte instalaţii de agrement (1 pct.) ( PATJ-Secţiunea a VI-a,
www.mie.ro).
Din analiza indicatorilor aplicaţi pentru arealul Bazinului Crişul Negru
reiese faptul că aceasta dispune de o foarte slabă infrastructură turistică, valorile
pentru UAT-urile circumscrise acestui areal fiind cuprinse între 0-1 punct dintr-
un total de 20 de puncte. Au fost avute în vedere unităţile de cazare omologate
de Autoritatea Naţională pentru Turism, de la 1 iulie 2006.
Punctajul a fost atribuit pornind de la capacitatea de cazare în funcţiune
(produs între numărul de camere şi numărul de zile de funcţionare). Punctajul
maxim a fost atribuit unităţilor de cazare care dispunea de cea mai mare
capacitate de cazare în funcţiune.
Astfel UAT Budureasa dispune de o infrastructură turistică calculată la
nivelul unităţilor de cazare la 0.11 puncte cu un hotel de 3 stele la Stâna de Vale
(75 camere, 149 locuri), 1 pensiune turistică (10 locuri), 9 vile (64 locuri) şi
teleschi (0,04 pct.); Hidişelul de Sus nu dispune de unităţi de cazare decât de o
pârtie de schi cu teleschi totalizând 0.09 pct.; Tinca dispune de 1 hotel de 182
de locuri însumând 8 pct., Nucet se află pe locul 4 în ierarhie cu 2 pensiuni de
27 de locuri în total şi teleschi-ul de la Vârtop; Beiuş dispune de 1 hotel de 27
de locuri si 2 pensiuni de 2 stele; Mădăras are un camping se 104 locuri, 1
motel (22 locuri) şi 2 pensiuni turistice (18 locuri); Curăţele dispune de 3
pensiuni turistice omologate; pe arealul unităţii administrativ teritoriale
Pietroasa se regăsesc 1 cabană turistică de 46 locuri, 1 camping (8 locuri) şi 4
pensiuni turistice (54 locuri).
Este de menţionat faptul că în componenţa acestei unităţi teritorial
administrative se includ ariile de polaritate turistică din Bazinul Crişului Negru
satul de vacanţă Boga şi satul Chişcău (PATJ-Secţiunea a VI-a, www.mie.ro).

108
Posibilităţi de valorificare a resurselor turistice din bazinul hidrografic Crişul Negru 

Fig. 47. Ilustrarea grafică a infrastructurii specific turistice în Bazinul


Crişului Negru

Sursa: elaborare proprie pe baza datelor de la INS, PATJ-Secţiunea a VI-a,


www.mie.ro
Fig. 48. Pârtia de schi de la Hidişelul de Sus

109
Corina­Florina Tătar 

Din analiza acestor indicatori se remarcă faptul că oferta de cazare este


foarte limitată în arealul circumscris bazinului Crişul Negru, pensiunile fiind
unităţile de cazare preponderente cu excepţia oraşelor unde există un raport
destul de echilibrat între numărul de locuri oferit de pensiunile urbane şi
hoteluri (fig. 47).
Totuşi există şi discrepanţe în sensul că Tinca deşi este comună dispune
de un hotel de 182 locuri, comparativ cu municipiul Beiuş (1 hotel de 27 locuri)
şi oraşul Ştei (1 hotel de 42 locuri), aceasta explicându-se probabil datorită
cererii pentru factorii de cură şi tratament, deşi nu există vreo instalaţie de
tratament omologată în acest sens.
Astfel infrastructura specific turistică care înregistrează cel mai mare
punctaj este deţinută de staţiunile de interes local Stâna de Vale şi Tinca (şi
satul de vacanţă Boga într-o mai mică măsură) care de altfel polarizează arealul
Bazinului Crişul Negru prin infrastructura acestora specific turistică.
O altă analiză unde au fost comparate două categorii, viz.
infrastructura totală şi resursele turistice (naturale şi antropice) este reprezentată
mai jos. Infrastructura totală include infrastructura specific turistică38 şi
infrastructura tehnică39.
Acest rezultat indică faptul că nu există neapărat o corelaţie între
infrastructura totală şi resursele turistice deoarece indicatorii ne arată că deşi
Beiuşul (25 de puncte din maximul de 50) deţine cel mai mare scor al resurselor
turistice nu este la fel cotat la categoria infrastructurii totale, Salonta este cea
care deţine cel mai mare scor în ierarhia infrastructurii totale (punctată exclusiv
pentru dotarea tehnico-utilitara şi acces la transport, aici neexistând nici o
unitate de cazare, bază de tratament sau agrement).
La fel dacă Avram Iancu deţine 21.50 puncte exclusiv pentru dotarea
tehnică, resursele turistice se regăsesc la polul opus însumând abia 4 puncte
(fig. 49).

38
Care la rândul acesteia include tipuri de unităţi de cazare, instalaţii de tratament, săli de
conferinţe, centre expoziţionale, pârtii de schi, instalaţii de transport pe cablu şi alte instalaţii de
agrement
39
Care cuprinde accesul direct la infrastructura majoră de transport (port, aeroport
naţional/internaţional, acces la drum european, acces la drum naţional/cale ferată), furnizarea de
servicii publice edilitare, servicii de comunicaţii electronice

110
Fig. 49. Resursele turistice şi infrastructura de cazare şi tehnică în Bazinul Crişului Negru
Sursa: elaborare proprie pe baza datelor de la INS, PATJ-Secţiunea a VI-a, www.mie.ro

111
Posibilităţi de valorificare a resurselor turistice din bazinul hidrografic Crişul Negru 
Corina­Florina Tătar 

Sursa: elaborare proprie pe baza datelor de la INS, PATJ-Secţiunea a VI-a, www.mie.ro


Fig. 50. Gradul de apreciere a infrastructurii tehnice

6.5. Evaluarea infrastructurii tehnice


Infrastructura tehnică (fig. 50) a fost de asemenea evaluată ca mijloc care
facilitează şi creează condiţii (minimale, de bază) pentru o desfăşurare optimă a
actului turistic. Infrastructura tehnică vizează mai mulţi indicatori dintre care

112
Posibilităţi de valorificare a resurselor turistice din bazinul hidrografic Crişul Negru 

accesul direct la infrastructura majoră de transport notat cu un punctaj maxim


de 16 pct., infrastructura edilitară (apă, canalizare, gaz) căruia i-au fost atribuite
9 pct., infrastructura de telecomunicaţii poate cumula un maxim de 5 puncte
(PATJ-Secţiunea a VI-a, www.mie.ro).
Dotarea tehnică cu cel mai mare potenţial o deţine Salonta. Un potenţial
mediu al infrastructurii tehnice îl deţin Ciumeghiu, Avram Iancu, Gepiu,
Zerind, Şinteu Mare, Sicula, Ineu, Vaşcău, Lunca, Ştei, Rieni, Drăgăneşti,
Beiuş, Holod, Ceica, Drăgeşti, Bratca, toate unităţile administrativ teritoriale
fiind localizate în partea de vest şi nord-vest a Bazinului Crişul Negru, cuprinse
între 20 şi 25 puncte (fig. 5). Aceste localităţi nu excelează aproape deloc prin
obiective sau resurse turistice aparţinând cadrului natural sau antropic, însă
prezintă condiţiile optime pentru potenţiali investitori în turism în această zonă
din punctul de vedere al căilor de comunicaţie şi al dotării tehnico-edilitare.
La polul opus se regăsesc localităţile care prezintă în proximitatea
imediată a acestor obiective turistice, chiar monumente ale naturii, la Vârciorog
(Peştera Osoiu), Roşia (Peştera Ciur Ponor, Ciur Izbuc), Remetea (Peştera
Meziad) însă foarte slab valorificate din punct de vedere turistic.

6.6. Evaluarea potenţialului de dezvoltare turistică


După analiza tuturor factorilor evaluaţi (fig. 51) s-a obţinut un punctaj
total care relevă potenţialul de dezvoltare turistică în funcţie de diferitele unităţi
administrativ teritoriale, alocaţi după indicatorii avuţi în considerare, i.e. resurse
naturale, resurse antropice, infrastructură specific turistică şi infrastructura
tehnică. Suma tuturor acestor elemente evidenţiază potenţialul dezvoltării
turistice în Bazinul Crişului Negru. Această relevanţă este dată de indicatorii
preluaţi de la INS si PATJ, Secţiunea a VI-a şi aplicaţi arealului de studiu
cercetat din punct de vedere turistic.

113
Corina­Florina Tătar 

Sursa: elaborare proprie pe baza datelor de la INS, PATJ-Secţiunea a VI-a, www.mie.ro


Fig. 51. Potenţialul de dezvoltare turistică în Bazinul Crişului Negru

Se poate remarca faptul că potenţialul de dezvoltare turistică în bazinul


Crişului Negru dispune doar de un potenţial scăzut (valori între 0-13,5 dintr-un
total de 50 pct. atribuite acestei secţiuni) şi mediu (valori între 13,5-25 dintr-un

114
Posibilităţi de valorificare a resurselor turistice din bazinul hidrografic Crişul Negru 

total de 50 puncte atribuite acestei secţiuni). Unităţile teritorial administrative


care dispun de un potenţial mediu se regăsesc în marea lor majoritate alineate
de-a lungul principalelor axe rutiere care traversează bazinul Crişului Negru,
respectiv drumul european E79 care secţionează Bazinul Hidrografic în partea
de SE şi drumul european E671 care traversează Bazinul Hidrografic în partea
de SV. Potenţialul de dezvoltare mediu prevalent în partea de Sud-Est se
explică şi prin suprapunerea parţială a câtorva comune peste teritoriul Parcului
Natural Apuseni. Insular şi detaşate de acest culoar de dezvoltare turistică se
regăsesc comune precum Sicula, Ineu, Avram Iancu, etc.
Din analiza indicatorilor bazaţi pe resursele turistice, infrastructura
specific turistică şi infrastructura tehnică, bazinul Crişului Negru prezintă
câteva areale cu potenţial de dezvoltare mare în regiunea supusă analizei,
respectiv Beiuş, Vaşcău, Rieni, Salonta, Chişcău, Tinca, Ştei, Drăgăneşti,
Câmpani, Cefa, următoarele unităţi administrative teritoriale având un potenţial
de dezvoltare mediu şi scăzut.
Se poate menţiona faptul că amenajarea turistică are un caracter univoc,
amplasarea, implantările fiind legate de existenţa unui singur obiectiv sau
element de atracţie turistică care polarizează cererea, amenajările sunt sumare şi
izolate, de obicei în corelaţie cu indicele de atractivitate a obiectivului vizat
(Erdeli şi colab. 2003).

6.7. Evaluarea infrastructurii specifice şi tehnice

De asemenea analizând infrastructura specifică şi tehnică se poate


remarca aceeaşi tendinţă ca în cazul precedent, respectiv o dotare medie a
unităţilor de cazare, alimentaţie şi agrement şi tehnico-utilitară prevalentă pe
culoarul european care traversează bazinul hidrografic de la nord la sud în
partea de est, i.e. E79 şi în partea de vest E671 (fig. 52).

115
116
Corina­Florina Tătar 

Fig. 52. Analiza infrastructurii specifice şi tehnice


Sursa: elaborare proprie pe baza datelor de la INS, PATJ-Secţiunea a VI-a, www.mie.ro
Posibilităţi de valorificare a resurselor turistice din bazinul hidrografic Crişul Negru 

7. Actori şi fonduri – suport pentru dezvoltarea


turismului

Actorii cheie în amenajarea turistică îi reprezintă înşişi turiştii,


comunitatea locală, industria turismului şi agenţiile guvernamentale.

7.1. Turiştii
Turiştii sunt în mod vădit de importanţă majoră în amenajarea turistică.
Din păcate aceştia sunt de asemenea văzuţi ca o cauză majoră a problemelor
emergente în turism. Când aceştia sunt văzuţi ca un grup omogen ei sunt
percepuţi ţinta răului în acest sector şi sunt outsider-ii blamaţi de insider-i
(populaţie locală) pentru consecinţele nefaste pe care le cauzează. Este
important ca un turist să ştie că are atât drepturi cât şi responsabilităţi40. Au
existat şi anumite încercări de a educa turiştii în ceea ce priveşte impactul real şi
potenţial pe care aceştia îl au asupra mediului sau asupra comunităţii din
destinaţia respectivă. Asemenea tentative au fost adesea legate de termenul
turism alternativ sau responsabil care s-a dezvoltat spre sfârşitul anilor 1980.
Acest tip de turism a mai fost denumit turism “bun”. La începutul anilor 1990 a
fi un turist bun sau responsabil însemna să călătoreşti independent, în afara
sezonului, în zone relativ necunoscute, să cumperi produsele locale, să te bucuri
de tradiţiile şi activităţile culturale locale şi să cunoşti populaţia indigenă,
precum şi să te interesezi de mediul şi flora şi fauna locală (Mason 2008).

7.2.Comunitatea locală
Comunitatea locală poate reprezenta o atracţie prin manifestările
culturale precum meşteşuguri, şi alţi factori mai puţin tangibili precum muzica,

40
Responsabilitatea de a respecta regulamnetele şi legislaţia locală; Responsabilitatea de a nu
participa la activităţi ilegale sau la cele condamnate de societate; responabilitatea de a nu
prejudicia credinţele religioase locale sau normele culturale de conduită; responsabilitatea de
anuaduce prejudicii în mod deliberat mediului fizic local; responsabilitatea de a minimiza
utilizarea resurselor locale limitate (Mason, 2008)

117
Corina­Florina Tătar 

dansul, festivaluri religioase, etc. Comunitatea locală este eterogenă nu


omogenă, putând fi formată din rezidenţi indigeni, şi migranţi interni şi
internaţionali. Pe lângă variaţiile privind sexul şi vârsta, o comunitate
indigenă poate avea diferite scări de valori, convingeri politice şi atitudini
diferite faţă de fenomenul socio-cultural, inclusiv pentru turism. În ceea ce
priveşte amenajarea turistică este important de reţinut că o comunitate locală
este eterogenă. De asemenea au existat multe exemple, mai ales în ţările
dezvoltate care au demonstrat că rezidenţii unei destinaţii turistice nu sunt
neapărat nişte receptori pasivi ai turiştilor. Deoarece turismul profită de
resursele unei comunităţi este important ca comunitatea respectivă să fie un
actor cheie în amenajarea turistică. Logica implicării comunităţii locale este
următoarea: face parte din procesul democratic, dă voce celor direct afectaţi
de turism, poate reduce conflictul dintre turişti şi membri ai comunităţii locale
(Mason, 2008).

7.3. Agenţiile guvernamentale


Agenţiile guvernamentale sunt adesea cunoscute ca reprezentând
sectorul public al turismului. Acestea nu sunt organizaţii comerciale menite să-
şi sporească profitul ci să reprezinte opiniile plătitorilor de taxe şi a electorilor.
Agenţiile guvernamentale sunt finanţate din taxele cetăţenilor.
La nivelul României există o structură la nivel naţional, Ministerul
Turismului care abordează problemele legate de turism.
Motivele principale pentru implicarea sectorului public în turism sunt
următoarele: sectorul public este mandatat să reprezinte întreaga populaţie şi
nu doar o parte din acţionari sau grupuri de interese; sectorul public trebuie să
fie imparţial, fără alte interese comerciale; sectorul public poate avea în
vedere o perspectivă de dezvoltare pe termen mai lung decât de exemplu
sectorul privat.
Agenţiile guvernamentale au un rol primordial în promovarea turistică,
însă acestea pot şi să regularizeze şi reglementeze activitatea şi fluxurile
turistice. Totuşi există multe limite în acest aspect datorită faptului că există o
legislaţie destul de sumară care să vizeze precis turismul. În mod normal
există organisme la nivel naţional, regional şi local care reglementează
activitatea turistică. La nivelul României există o structură de profil, care
funcţionează ca o umbrelă la nivel naţional; Ministerul Turismului, în cadrul
primăriilor există de asemenea un departament şi consilieri pe probleme de
turism.
Anumite bunuri esenţiale pot fi deţinute sau administrate de sectorul
public precum un mediu natural valoros, precum şi atracţiile legate de anumite
construcţii precum muzeele şi clădirile istorice. Acestea pot fi promovate astfel
încât să ofere un model pentru operatorii privaţi. Guvernele din ţările dezvoltate
118
Posibilităţi de valorificare a resurselor turistice din bazinul hidrografic Crişul Negru 

îşi asumă un rol activ în promovarea turismului dar şi regularizează aspecte ale
turismului şi în scop legal pe motive de securitate. Dubai, deşi o ţară din
Orientul Mijlociu, este un bun exemplu în acest caz, care în urmă cu 20 de ani
nu avea deloc o industrie a turismului, în prezent foloseşte turismul ca o
abordare majoră în strategia de dezvoltare a acesteia.
În ceea ce priveşte turismul şi actorii din acest sector în cadrul bazinului
hidrografic Crişul Negru se poate afirma că actorii din sectorul public implicaţi
au rolul de a oferi subvenţii survenite din fonduri europene nerambursabile,
mecanisme importante pentru dezvoltarea unei afaceri individuale în turism.

7.3.1 Programe europene pentru finanţarea turismului


În cazul bazinului hidrografic Crişul Negru au fost accesate fonduri
europene sub diferite măsuri (3.4. şi 3.2.2.) şi programe (e.g. SAPARD,
PHARE, FEADR), aşa cum este reliefat şi în imaginea alăturată. Majoritatea
investiţiilor pe turism au vizat înfiinţarea de pensiuni turistice şi agroturistice
însă şi cotangenţial proiecte de infrastructură pentru dezvoltarea reţelei de
drum, apă şi canalizare.
Programul SAPARD41 a fost creat pentru a sprijini eforturile ţărilor
candidate din Europa Centrală şi de Est de a adera la Uniunea Europeană şi
pentru a pregăti participarea acestora la Politica Agricolă Comună. Asistenţa
este oferită în perioada 2000-2006. Obiectivele Programului sunt acelea de a
contribui la implementarea acquis-ului comunitar referitor la Politica Agricolă
Comună şi alte politici conexe. Mai mult, astfel se oferă posibilitatea de a ne
însuşi principiile de accesare a fondurilor structurale, inclusiv procedurile
financiare şi mecanismele de control ale Uniunii Europene. Programul este
structurat pe patru axe prioritare şi unsprezece măsuri. Programul SAPARD din
România a fost adoptat de către Comisia Europeană prin Decizia nr 372/2000
pe baza Programului Naţional pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală
(PNADR) – amendat prin Hotărârea Comisiei Europene 638/2002
(www.apdrp.ro).
La nivelul Judeţului Bihor s-au finalizat 216 proiecte prin această
măsură în perioada 2000-2006.
În cadrul Bazinului Hidrografic Crişul Negru s-au depus proiecte care
vizează înfiinţarea de pensiuni agroturistice în Nucet, Pietroasa, Şuncuiuş,
Sâmbăta, Mădăras în valoare de aproximativ 800.000 Euro, fonduri
nerambursabile primite de la Uniunea Europeană. Este de menţionat faptul că
aceasta reprezintă 50% din totalul investiţiei, cealaltă cotă de 50% fiind
contribuţia solicitantului.

41
SAPARD – Programul Special de Preaderare pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală

119
Corina­Florina Tătar 

Măsura 3.4 (Programul SAPARD) vizează dezvoltarea si diversificarea


activitatilor economice din mediul rural. Beneficiarii acestei măsuri pot
reprezenta persoane fizice autorizate; asociaţii familiale înregistrate, asociaţii si
grupuri de producători; ONG-uri (doar pentru cercuri de maşini agricole);
Societăţi cu capital privat egal sau cel puţin 75%; Cooperative de consum;
Cooperative meşteşugăreşti.
Turismul rural este finanţat în vederea construirii şi modernizării de
pensiuni turistice rurale; a creşterii investitiilor si a dezvoltarii serviciilor in
domeniul agrementului in aer liber (zone de campare, baze sportive si de
recreere, echitatie, ciclism montan etc).
Alte tipuri de activitati de turism în spatiul rural finanţate prin acelaşi
program vizează turismul montan, turism pentru pescuit, turism ecvestru,
cicloturismul; crearea de ferme pentru cresterea vanatului in semilibertate in
vederea repopularii, pentru parcuri de vanatoare si alte forme de activitate
din domeniu, cu respectarea legislatiei privind protectia mediului si a
normelor de igiena privind mediul de viata al populatiei. Activităţile
meşteşugăreşti finanţate prin măsura 3.4. au în vedere crearea sau extinderea
unitatilor mestesugaresti – ateliere de prelucrare lemn, de confectionat
obiecte artizanale, de confectionat ceramica, de croitorie, broderie, tricotaje,
de fierarie, de prelucrare a pieilor, papurei si rachitei, instrumente muzicale
(www.apdrp.ro).
Pentru ca un proiect pe turism rural să fie eligibil acesta necesită aviz de
specialitate eliberat de Ministerul Transporturilor, Construcţiilor si Turismului
(MTCT) pentru modernizare sau constructie, dupa caz; angajamentul pe propria
raspundere a beneficiarului ca va introduce obiectivul in circuitul turistic, in
cadrul unei agentii de turism licentiate de Ministerul Transporturilor,
Construcţiilor si Turismului (MTCT).; prezentarea unei strategii de marketing
pentru turism pentru proiectul pe care beneficiarul doreste sa-l promoveze,
conform modelului prezentat in Ghidul Solicitantului. capacitatile de cazare
prevazute a fi respectate de catre pensiunile turistice se vor incadra in criteriile
de clasificare prevăzute în Anexa nr. 1.5 la Normele de clasificare a structurilor
de primire turistice, respectiv vor avea minim 4 camere (8 locuri) si pana la 10
camere 20 locuri); pentru investitii noi si pentru modernizari, nivelul de confort si
calitatea serviciilor prestate trebuie sa fie echivalent cu minimum 3 flori;
proiectele care au ca scop crearea de capacitati noi trebuie sa se incadreze in
prevederile Planului General de Urbanism şi a Planului de Urbanism Zonal;
pentru modernizarea pensiunilor turistice rurale este necesar certificatul de
clasificare eliberat de Ministerul Transporturilor, Construcţiilor si Turismului
(MTCT) pentru pensiunea respectiva (www.apdrp.ro).
Alte tipuri de activităţi turistice eligibile pentru finanţare din spaţiul rural
sunt disponibile pe website-ul instituţiei Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare
Rurală şi Pescuit (www.apdrp.ro).

120
Posibilităţi de valorificare a resurselor turistice din bazinul hidrografic Crişul Negru 

O altă măsură aplicată în arealul Bazinului Crişul Negru este măsura


3.2.2. printr-un alt program FEADR42 care vizează renovarea, dezvoltarea satelor,
îmbunătăţirea serviciilor de bază pentru economia şi populaţia rurală şi punerea
în valoare a moştenirii rurale. Are ca obiective: îmbunătăţirea infrastructurii fizice
de bază în spaţiul rural; îmbunătăţirea accesului la servicii de bază pentru
populaţia rurală; creşterea numărului de sate renovate; creşterea numărului de
obiective de patrimoniu din spaţiul rural. Fondurile totale alocate Măsurii
3.2.2 prin FEADR sunt de 1.546.087.425 euro (1,54 miliarde de euro) din
care: contribuţia Guvernului României – 20% si contribuţia Uniunii Europene
– 80% (www.apdrp.ro).
În cadrul Judeţului Bihor programul FEADR a fost lansat în martie
2008, în urma căruia s-au depus 329 de proiecte, dintre care s-au selectat şi
contractat 160 de proiecte în valoare totală de 297 milioane de Euro.

7.3.2. Investiţii prin fonduri europene în Bazinul Crişului Negru


În cadrul bazinului hidrografic Crişul Negru s-au depus proiecte pe
infrastructură prin intermediul primăriilor din comunele Criştioru de Jos,
Cărpinet, Rieni, Bunteşti, Budureasa, Drăgăneşti, Roşia, Drăgeşti, Ceica,
Lăzăreni, Holod, Pomezău, Uileacu de Beiuş, Şoimi, Holod, Husasău de
Tinca, Tinca, Tulca, Ciumeghiu, Zerind, Craiva, Cermei, Şicula, Beliu,
Archiş, Bocsig, Bârsa, Cărand, Archiş. Aceste proiecte au fost selecţionate şi
sunt în prezent în curs de verificare. Acestea vizează reabilitarea drumului,
crearea sau extinderea reţelei de drum şi canalizare.
Aşa cum relevă şi figura numărul 53 şi datele furnizate de Agenţia de
Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit din Bihor şi Arad este de remarcat
faptul că prin măsura 3.4 a programului SAPARD s-au depus proiecte de către
persoane fizice autorizate şi persoane juridice în Judeţul Bihor în unităţile
administrative Sâmbăta, Pietroasa, Nucet, Şuncuiuş şi Mădăras care
totalizează aproximativ 800.000 Euro iar prin noua măsură 3.2.2 a
programului FEADR s-au depus proiecte atât în judeţul Bihor cât şi în Arad,
proiecte depuse de către primării care vizează cotangenţial turismul, respectiv
facilitează dezvoltarea acestuia prin crearea unei infrastructuri adecvate de
apă, drum şi canalizare. Aceste ultime proiecte sunt în curs de verificare, au
trecut faza preselecţiei şi sunt în valoare mult mai mare faţă de cele depuse
prin măsura 3.4., valoarea medie a unui astfel de proiect (prin măsura 3.2.2)
ridicându-se la 2.500.000 euro (fig 54).

42
Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală, este un instrument de finanţare creat de
Uniunea Europeană pentru implementarea Politicii Agricole Comune

121
122
Corina­Florina Tătar 

Fig. 53. Fonduri europene accesate prin diferite măsuri de dezvoltare


Sursa: Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit Bihor, Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare
Rurală şi Pescuit
Fig. 54. Valoarea investiţiilor în turism şi infrastructură tehnică prin fonduri europene
Sursa: Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit Bihor

123
Posibilităţi de valorificare a resurselor turistice din bazinul hidrografic Crişul Negru 
Corina­Florina Tătar 

8. Soluţii pentru dezvoltarea turismului prin


amenajări specifice

8.1. Cicloturismul pe ruta Şuştiu-Moneasa-Şuştiu


Ciclismul este din ce mai popular atât în România cât şi pe plan
regional/local sau în altă parte a Europei. Unul dintre obiectivele avute în vedere
în Master Planul pentru Dezvoltarea Turismului Naţional 2007-2026 este
promovarea ciclismului şi întocmirea de hărţi pentru un itinerariu de ciclism de-a
lungul Dunării şi realizarea unei campanii promoţionale pentru acest itinerar, care
să acţioneze ca un proiect prototip. Aceasta ar trebui să atragă mai mulţi turişti în
zonele relativ subdezvoltate ale ţării. De asemenea, ar trebui să stimuleze
interesul pentru dezvoltarea unor itinerare suplimentare de ciclism în şi alte zone.
Motivaţia pentru selectarea acestui traseu pentru cicloturism (fig. 55, fig
56) o reprezintă decorul şi altitudinea (300-500 m) propice acestui tip de turism,
cei 25 de km de parcurs cu bicicleta fiind prin pădure de foioase (fag, gorun,
alun), pigmentat de numeroase sectoare de abrupturi, i.e. 13 sectoare cu o
lungime totală de 6021 m. În prezent drumul este asfaltat doar până în localitatea
Briheni, restul traseului până în staţiunea Moneasa fiind un drum pietruit. Există
de asemenea şi o păstrăvărie privată de-a lungul acestui traseu, existând aşadar şi
posibilitatea servirii unei mese principale bazată pe acest tip de produs.
Amenajările care se impun le reprezintă în mod imperios drumul
asfaltat, realizabil prin fondurile europene, prin măsura 3.2.2. pentru
infrastructură, proiect care ar trebui depus de autorităţile Comunei Lunca pe
raza judeţului Bihor şi de autorităţile comunei Moneasa pe raza judeţului Arad.
De asemenea amenajările sumare vizează doar nişte indicatoare pentru
kilometraj, locuri de popas amenajate cu băncuţe şi măsuţe din lemn, câteva
puncte de belvedere semnalizate de asemenea cu indicatoare turistice,
sectoarele de abrupturi semnalizate prin indicatoare specifice şi câteva plăcuţe
care să indice informaţii asupra tipurilor de plante întâlnite de-a lungul
traseului. Este necesară de asemenea un panou cu harta turistică pentru
cicloturism la cele două terminaţii ale traseului, localitatea Şuştiu şi Băile
Moneasa.

124
Posibilităţi de valorificare a resurselor turistice din bazinul hidrografic Crişul Negru 

Sursa: elaborare proprie pe baza hărţii topografice 1:50000


Fig. 55. Cicloturismul pe ruta Şuştiu-Moneasa-Şuştiu

Traseul debutează din DN76 prin traversarea vetrei localităţii Şuştiu


urmând-şi cursul pe valea Văratecului, afluent de stânga al Crişului Negru la o

125
Corina­Florina Tătar 

altitudine de aproximativ 320 m. Primul abrupt este întâlnit la ieşirea din


localitatea Şuştiu, al doilea fiind la confluenţa cu Valea Briheni, afluent de
dreapta a Văii Văratecului. Se traversează pădurea de foioase, în stânga
putându-se remarca Dealul Banilor, iar în dreapta Dealul Măgura. De aici
cicloturiştii sunt îndrumaţi prin semnalizarea specifică spre punctul de
belvedere de pe Dealul Măgura, aflat la o altitudine de 700 m în pădurea de fag.
Traseul se face prin poteci amenajate, bicicletele putând fi parcate într-o mini
parcare special amenajată. Se continuă traseul pe Valea Iugii, după cotul de pe
Valea Iugii urmează un sector de defileu şi se traversează pădurea de carpen şi
fag pe Valea Boroaia, afluent al Văii Moneasa. Se ajunge în Băile Moneasa,
unde pot fi vizitate de asemenea peşterile din Împrejurimi, respectiv Peştera
Cristalelor şi Peştera Liliecilor. Puncte de belvedere pe traseul indicat se mai
găsesc în Vârful Osoiu, Vf. Bălătrucului şi în dealul Spinului la o altitudine de
aproximativ 600 m. Acest traseu cicloturistic propus spre amenajare se înscrie
în categoria activităţilor sustenabile, infrastructura sumară nu aduce prejudicii
mediului în care se desfăşoară şi vine în întâmpinarea nevoilor turiştilor de azi
şi a regiunilor receptoare în acelaşi timp protejând şi creând oportunităţi pentru
generaţiile viitoare.

Fig. 56. Cicloturismul pe ruta Şuştiu-Moneasa-Şuştiu


Sursa: elaborare proprie pe baza hărţii topografice 1:50000

126
Posibilităţi de valorificare a resurselor turistice din bazinul hidrografic Crişul Negru 

8.2. Turism industrial pe Valea Crişului Negru


Deşi doi termeni aparent antinomici, turismul şi cultura industrială,
această asociere este una consacrată pentru ţările din vestul Europei, unde
minele şi-au pierdut funcţia lor iniţială, exploatarea acestei resurse fiind
substituită cu o alta mai economică şi mai puţin poluantă. Astfel printr-un
proces de reconversie în ceea ce priveşte amenajarea în scop turistic, acestea au
devenit o resursă turistică importantă în ţări precum Germania (bazinul minier
Ruhr – mina de cocs Zollverein, Mina Zweckel, Pattberg, Sterkrade, etc.) ,
Franţa în partea de vest (bazinul minier Nord-Pas de Calais, Lorraine), centru şi
nord-est (Minele Blanzy, La Machine, Ronchamp), nord-vestul Belgiei
(Lewarde), Polonia (Zabrze, Nowa Ruda), Anglia, etc. Centrul istoric al
mineritului din Delloye-Lewarde (Kostrubiec and Lamparska-Wieland 2005)
deschis în 1987 devine astfel cel mai mare muzeu de minerit din Europa. O
adevărată infrastructură a fost concepută pentru valorificarea acestui patrimoniu
valorificat în turism prin amenajarea şi încadrarea ca obiective turistice a
haldelor de steril, muzeului minei, itinerarii şi rute propuse pentru descoperirea
acestei culturi industriale (prin activităţi precum ciclism), vizitarea oraşelor
tipic miniere în trecut, propunerea de activităţi în aer liber în arii (care în
perioada exploatării miniere erau halde de steril) care şi-au recăpătat aspectul
natural iniţial prin regenerarea stratului vegetal/biomasei.
Descoperirea clasei muncitoreşti, acestei lumi industriale se poate face
prin accesul direct în această lume, de visu şi in situ, această conexiune fiind
posibilă prin amenajarea muzeelor în locaţii tipice miniere.
Pentru arealul studiat, bazinul hidrografic al Crişului Negru, am
inventariat şi ilustrat grafic acest patrimoniu de factură economică, i.e. minele,
care pot fi privite şi ele ca o sursă de venit pentru economia locală prin
reconversia lor în spaţii turistice, asemeni tendinţei generale aplicate cu succes
în fostele areale industriale din vestul şi centrul Europei. Astfel s-ar realiza o
integrare armonioasă care pe de o parte se contopeşte cu identitatea şi mediul
local, deoarece aparţine unui patrimoniu din trecut şi care, pe de altă parte
trebuie sa fie însoţit de o sinergie a actorilor locali pentru o rentabilizare
optimă. Această integrare peisajistică şi culturală reflectă istoria regiunii, fiind o
mărturie a activităţilor de acest gen din trecut sau încă prezente în regiune.

127
Corina­Florina Tătar 

Fig. 57. Ruta culturii industriale în Bazinul Crişului Negru


Sursa: prelucrare proprie după harta topografică 1:100000

În scopul valorificării acestei culturi industriale a fost propusă o rută a


culturii industriale din Bazinul Crişului Negru ilustrată grafic, menită să
preschimbe imaginea precară pe care aceste peisaje ar fi generat-o acum 20 de
ani, într-un atu. Astfel aceste areale turistice care propun un tip de turism inedit

128
Posibilităţi de valorificare a resurselor turistice din bazinul hidrografic Crişul Negru 

poate ajuta la crearea sau la transformarea imaginii, poate dezolante, atribuite


regiunii respective. Câteva obiective punctate pe această rută a culturii industriale
are putea fi cuptorul de fier de la Şmelţ care datează de peste 100 de ani, când se
exploata fierul în Platoul Vaşcău, constituindu-se astfel într-un interesant obiect
de minerit de altădată. În vecinătatea acestui vestigiu ar putea fi vizitată cariera de
marmură de la Moneasa care oferă o imagine spectaculoasă prin frontul în trepte,
carierele de la Cărpinet, Câmp-Moţi şi Vaşcău. Un exemplu al practicării
mineritului de timpuriu îl reprezintă vechile cuptoare de redus minereul de la
Moneasa şi Valea Deznei. Alte elemente ale culturii industriale sunt reprezentate
de exploatările de roci din arealul Borz-Şoimi (fig 57).
Activitatea mineritului datează de multe secole pe cursul superior al
Văii Crişul Negru. Doctorul în geologie S.D. Stoici menţionează în scrierile
sale că încă din anul 1270 au fost aduşi la Băiţa mineri străini pentru extragerea
aurului, argintului, deşi exploatarea de la Băiţa datează din vremea romanilor
(Simedre 2003).
Minele de la Băiţa au fost exploatate cu intermitenţe de-a lungul anilor.
În vremea primului război mondial ia amploare extracţia minereurilor de
molibden şi bismut, metale folosite pentru obţinerea oţelurilor speciale în
industria de război.
Pentru o perioadă mina de la Băiţa este închisă dar vor fi reluate
lucrările de exploatare în anul 1935 de către Societatea ”Avram” iar în anul
1938 mina este preluată de societatea ”Molybden”. În anul 1941 mina este
predată Societăţii Europetrol care îşi desfăşoară activitatea până în 1944 când
mina este preluată de Societatea Mica. După naţionalizare în anul 1949 mina
este preluată de Centrala Fierului. Între ani 1950-1952 mina de la Băiţa
aparţinea de Trustul Aurului Brad. Din anul 1957 mina de la Băiţa trece în
cadrul Exploatării Miniere Bihor, din subordinea Direcţiei Generale a Metalelor
Rare. Are loc o exploatare intensă a molibdenului şi bismutului.
Exploatarea zăcămintelor miniere a schimbat faţa satului de altădată.
Şteiul s-a transformat din 1952 în şantier devenind oraş, fiind ridicat în
aproximativ 4 ani de către muncitori civili şi militari. Este menţionat de
cercetătorul S.D. Stoici că mineritul în zonă se făcea de către ţăranii băştinaşi
care practicau această îndeletnicire cu mult înainte de a se trece la formele de
minerit organizat. Documentele istorice vorbesc de spălătoria de aur din
Vaşcău, sau de ţăranii care extrăgeau minereuri din gropi săpate de ei. Dar, pe
lângă băştinaşi, pentru exploatarea bogăţiilor subsolului au fost aduşi la Băiţa
şi împrejurimi, colonişti, mineri străini, buni cunoscători ai minereului.
(Simedre 2003 apud Stoici 1983).
Primele cercetări pentru descoperirea zăcămintelor de uraniu din Munţii
Bihorului le-au efectuat nemţii în prejma celui de-al doilea război mondial.
Spionajul sovietic a descoperit cercetările nemţilor iar după ce au câştigat
războiul, ruşii au devenit stăpâni peste România. S-au efectuat cercetări şi

129
Corina­Florina Tătar 

minereul de uraniu a fost localizat, urmând să fie exploatat din 1952 când
minereul se afla aproape la suprafaţă. Rocile care aveau conţinut foarte mare de
uraniu erau transportate în Uniunea Sovietică zilnic cu un avion special de pe
aeroportul amenajat de pe dealul Dumbrava din partea estică a Şteiului.
Societatea se numea Sovrom-Kwarţit. Materialul de la Băiţa se transporta cu
maşini speciale, unde era prelucrat în trei mori, într-o fază primară, apoi se
ambala în canistre speciale şi se expedia cu vagoane prin Halmeu în URSS
(Simedre, 2003).

Fig. 58. Intrare în mina Băiţa


(sursa: Direcţia Minieră Bihor)

După 1965, datorită scăderii drastice a resurselor uranifere, s-a trecut la


valorificarea celorlalte substanţe minerale utile: molibden, bismut, cupru,
wolfram, plumb, zinc, aur, argint, bor, fier, aluminiu.
Uraniul ne se mai exploatează în prezent, de altfel întreaga activitate de
minerit devenind aproape istorie. Din cei 7100 de angajaţi la Întreprinderea
minieră Bihor 1958, evoluţia este descendentă, în anul 1980 fiind angajaţi doar
2900 de muncitori, în 1990 numărul acestora creşte la 5500 pentru ca în anul
2000 să rămână doar 450 de muncitori.
Impactul social produs de epuizarea zăcămintelor uranifere, negăsirea
altor zăcăminte pentru continuarea exploatării a condus la reducerea treptată a
personalului angajat în minerit, fiind în prezent angajat doar personal
administrativ, în număr de aproximativ 12 oameni.
130
Posibilităţi de valorificare a resurselor turistice din bazinul hidrografic Crişul Negru 

Fig. 59. Club Băiţa Plai


(Sursa: Direcţia Minieră Bihor)

Pentru ca această activitate să nu devină complet istorie, activitate care a


avut un impact social destul se semnificativ în acest areal, se propune
deschiderea unui muzeu al activităţii miniere in situ, la Băiţa Plai, acolo unde
mai există încă, în condiţii destul de precare un imobil, Club Băiţa Plai (fig 59),
ridicat de ruşi între anii 1950-1955, unde accesul ar fi relativ uşor datorită
existenţei drumului asfaltat. În acel areal sunt şi găurile de la intrările în mină,
actualmente înfundate şi ecologizate.
În prezent mina se află în proces de închidere şi conservare (fig. 58), o
mică parte a acesteia fiind preluată de un investitor suedez pentru exploatarea
minereurilor neferoase.
De asemenea tot în scopul păstrării unei mărturii vii a activităţii miniere
pe acest teritoriu se propune realizarea pentru turişti a unui traseu prin tunelul
de 2 km dintre Izvorul Crişului Băiţa şi Izvorul Crişului Negru, pe parcursul
realizându-se o haltă pentru a vedea perforatorul.

8.3. Morile de apă ca potenţială resursă etnografică


Termenul de molinologie este promovat de către Societatea
Internaţională de Molonologie/The International Mulinological Society
înfiinţată încă din 1965, care vizează cartarea pe plan global a tuturor tipurilor
de mori (de apă, de vânt, cu turbină, fără turbină, propulsate de electicitate, apă,
manual, etc), fie acestea operaţionale sau nefuncţionale, reconvertite în unităţi

131
Corina­Florina Tătar 

de cazare, restauraţie, muzee etc şi se referă la descrierea sau studiul morilor


sau al altor instalaţii mecanice care folosesc energia cinetică a apei sau vântului
ca sursă de energie propulsatoare pentru măcinare, pompare, tăiere, presare şi
umplere (http://molinology.org/).
Omul de la sat era şi continuă să fie, în unele cazuri, într-o simbioză
armonioasă cu mediul înconjurător. Pământul din care se recoltau cerealele, apa
care ajuta la propulsarea roţilor pentru măcinarea cerealelor, lemnul din care
erau construite morile, tot ansamblul de tehnici şi instalaţii era conceput astfel
încât să deservească nevoilor legate de consum. În bazinul hidrografic Crişul
Negru aceste instalaţii hidraulice înteţeau cursul său principal şi secundar.
Acolo unde debitul apei nu era suficient pe propulsarea roţii, se amenajau baraje
şi stăvilare pentru asigurarea unei producţii de apă suficiente exploatării morilor
(Ștefănescu et al., 2001).
Ștefănescu et al. (2001) fac referire la morile de apă din depresiunea
Beiuşului, areal suprapus în mare parte cursului principal al Crişului Negru, ca
fiind circumscrise instalaţiilor tehnice alimentare. Aşa cum menţionează şi
autorii, o parte a morilor de apă din acest areal, datorită materialului perisabil
din care erau confecţionate, fie au fost măturate de negura timpului, fie şi-au
pierdut funcţia iniţială tradiţională. Pentru reiterarea practicii acestei tehnici
populare din bazinul higrografic Crişul Negru s-a propus un traseu al culturii
populare, în speţă al morilor de apă.
Una dintre motivaţiile selectării acestei resurse în scopul valorificării ei
turistice este determinată şi de faptul că morile de apă din bazinul hidrografic
Crişul Negru fac parte din specificul acestui areal, relevate de densitatea
răspândirii acestora în teritoriu, astfel la 1778, “doar în satele ce aparţinea
domeniului Vaşcău […] erau 125 de mori cu o roată, 7 mori cu două roţi şi o
moară a comunităţii în satul Pocola (Ștefănescu et al., 2001:131). În acea
perioadă morile erau manipulate de către nenobili doar cu aprobarea stăpânului
în schimbul unor taxe feudale. Faptul că ţăranii foloseau instalaţiile
mulinologice pe rând reprezenta şi o ocazie de consolidare a relaţiilor sociale a
comunităţii locale.
Din sondarea opiniei proprietarilor de pensiuni (cap. 9), anchetele de
teren au relevat faptul că aproape nici o pensiune din zona rurală nu era
integrată în vreun circuit turistic, precum nici zona selectată pentru realizarea
unui traseu al culturii artei populare nu are o frecvenţă mare turistică. De aceea
pentru a distribui proporţional clientela turistică în arealul bazinului Crişul
Negru propunerea unui circuit molinologic ar putea preîntâmpina dispariţia
acestei resurse populare, multe mori de apă aflându-se într-un stadiu intens de
degradare şi s-ar putea conştientiza şi generaţiile contemporane asupra
necesităţii de a perpetua obiceiuri populare, odinioară indispensabile traiului
ţăranului. Pe lângă instalaţiile molinologice, circuitul include şi alte resurse

132
Posibilităţi de valorificare a resurselor turistice din bazinul hidrografic Crişul Negru 

etnografice precum centrele de olărit de la Leheceni şi Criştioru de Jos, muzeul


etnografic de la Chişcău şi atelierul meşteşugăresc de la Roşia (fig 60).
O cartare a instalaţiilor de măcinat cereale este realizată de către Maier
(2008), evidenţiind între acestea morile acţionate hidraulic, prin intermediul
cupelor, făcaielor şi paletelor la întreg nivelul României pe intervalul unei
perioade de aproape un secol, respectiv de la 1900 până la 1980. Astfel în
Bazinul Crişului Negru morile de apă se regăsesc în localităţi precum Fâşca,
Căpâlna, Roşia, Tărcăiţa, Gurani, Hăşmaş, Sălişte de Vaşcău, Curăţele,
Pomezău, Poienii de Sus, Căbeşti, Sohodol, Călugrări, Luncasprie, Topa, Lazuri
de Beiuş, Lunca, Șuştiu, Pietroasa, Sitani, Pomezău, Remetea, Borz, Șoimi,
Urvişu de Beiuş, Totoreni, Tărcaia, Ceişoara. În arealul supus analizei se
disting şi azi, precum şi în trecut două “aglomeraţii” mulinologice, i.e. pe Valea
Roşiei şi la Borz.
Un caz de succes, care a stimulat circulaţia turistică s-a dovedit a fi şi
proiectul de restaurare in situ a 22 de mori de apă cu roată orizontală din
localitatea Eftimie Murgu, jud. Caraş-Severin, proiect coordonat de Complexul
Muzeal National ASTRA în perioada septembrie 2000 – februarie 2001, prin
accesarea fondurilor europene43.
Având în vedere materialul perisabil (i.e. lemnul) din care sunt
construite morile de apă, multe dintre acestea necesită un amplu proces de
recondiţionare şi reamenajare. Pentru instalaţiile mulinologice individuale care
şi-au pierdut complet funcţia tradiţională de bază, cea a măcinatului de cereale
şi ale căror ansambluri tehnice nu mai sunt deloc utilizabile se recomandă
conversia acestora în unităţi de cazare sau de restauraţie. Totuşi aşa cum
evidenţiază Passino (2005) este preferabilă menţinerea structurii originale cu
scopurile şi funcţiunile ei iniţiale, având în vedere faptul că acestea constituie
exemple ale arhitecturii vernaculare ale unei comunităţi. În cazurile extreme,
când părţile componente s-au pierdut şi este imposibilă restaurarea acesteia,
reconversia (han, restaurant, casă) trebuie sa se facă în conformitate cu structura
originală. În scopul reamenajării morii este important sa se ia în considerare
anumite criterii legate de arhitectură, perioada în care a fost construită şi
funcţiunea iniţială, astfel implicarea comunităţii şi autorităţii locale este
indispensabilă. Acelaşi autor, mai sus menţionat pledează pentru restaurarea
unei mori în integritatea sa, astfel încât atunci când ea este reparată sa arate la
fel ca atunci când a funcţionat ultima oară, atât în exterior cât şi în interior şi
menţinerea specificului local şi a uzanţelor proprii comunităţii locale.
Deoarece o moară este o sursă energetică, relaţionarea cu mediul
înconjurător este foarte importantă. Astfel trebuie să se asigure că în jurul
acesteia nu există clădiri care sa-i stingherească funcţionalitatea, să se întreţină

43
http://drumliber.ro/cel-mai-mare-parc-cu-mori-de-apa-din-se-europei-rudaria-eftimie-murgu/

133
Corina­Florina Tătar 

în mod corespunzător barajele şi sa fie degajate cursurile de apă pentru ca apă


să poată curge liber spre moară.
Odată amenajate şi redate circuitului turistic, se pot realiza vizite de
către turişti la morile de apă funcţionale pentru a observa de visu şi in situ
practica măcinatului cerealelor.

Fig. 60.Traseu al culturii artei populare în Bazinul Crişului Negru


Sursa: elaborare proprie pe baza hărţii topografice 1:100000

134
Posibilităţi de valorificare a resurselor turistice din bazinul hidrografic Crişul Negru 

9. Turism rural în Bazinul Hidrografic


al Crişului Negru

Motivaţia pentru tratarea distinctă a unui capitol dedicat exclusiv


turismului rural din bazinul hidrografic Crişul Negru o reprezintă faptul că
cele mai multe structuri de cazare din acest areal le reprezintă pensiunile
(i.e.36), într-o măsură covârşitoare rurale, aşa cum a fost relevat de
inventarul structurilor de cazare de la capitolul al V-lea, respectiv
subcapitolul 5.4., ceea ce denotă o cerere mai mare pentru turismul rural şi
implicit practicarea acestui tip de turism cu preponderenţă în bazinul
hidrografic.

9.1. Turismul rural şi ecoturismul – forme actuale de


consum turistic
Terminologia folosită pentru a descrie formele alternative de turism
sau noile forme de turism este adoptată de o gamă largă de autori pentru a
sublinia distanţarea acestora de turismul de masă. Termenul este dezbătut de
o serie de autori care îi atribuie diferite conotaţii. Din punctul de vedere a
Societăţii Internaţionale de Turism ecoturismul reprezintă călătoriile
efectuate în mod responsabil în arii naturale, care protejează mediul şi
contribuie la bunăstarea populaţiei locale. Orams (1999) pe de altă parte
afirmă că ecoturismul reprezintă un continuum de paradigme referitoare la
gradul de responsabilitate al fiecărui turist. În alte abordări ecoturistul
reprezintă un segment de populaţie foarte clar delimitat, majoritatea
ecoturiştilor fiind bine educaţi, cu vârsta cuprinsă între 40 şi 50 de ani şi cu
venituri deasupra mediei. Hvenegaard (1994) afirmă că ecoturismul (inclusiv
cel de aventură) este responsabil pentru venituri în valoare de 1 miliard de
dolari pe an la scară mondială.
Un factor cheie în amenajarea turistica îl constituie sustenabilitatea
şi ecoturismul. Odată cu proliferarea acestuia s-a răspândit şi fenomenul
aculturaţiei, care determină schimbări în evoluţia multor comunităţi
indigene. Populaţiile native se confruntă cu problema inserării turistului în

135
Corina­Florina Tătar 

autenticitatea culturală a spaţiului de viaţa a acestora, avansând în acelaşi


timp către noi societăţi industriale, având în vedere că majoritatea turiştilor
provin din mediul urban (Hall et al. 2004). Este dificil pentru aceste
societăţi să planifice activitatea turistică care le-ar aduce avantaje
economice pe de o parte, însă pe de altă parte este dificil să-şi protejeze
patrimoniul cultural.
Turismul rural prezintă o serie de avantaje si dezavantaje care pot
genera un impact pozitiv sau negativ. Hall si colab. (2004) prezintă
avantajele ca devansând cu mult dezavantajele, astfel turismul rural
contribuind la creşterea nivelului de educaţie al comunităţilor rurale şi la
îmbunătăţirea infrastructurii de transport pentru a face zona rurală respectivă
accesibilă turiştilor. De asemenea turismul rural poate aduce beneficii
economice şi sociale prin dezvoltarea infrastructurii, generarea resurselor
alternative şi/sau complementare de venit pentru populaţia locală; stimularea
mobilităţii persoanelor către spaţiul rural respectiv; atragerea investitorilor
din mediul urban.
Acest ultim aspect are efecte duale în sensul ca poate reprezenta în
acelaşi timp şi un dezavantaj prin faptul că, investitorii, neaparţinând
comunităţii locale, pot redirecţiona orice beneficiu din mediul rural local
către mediul urban. Printre dezavantaje se mai numără şi volatilitatea
produsului oferit; veniturile mici obţinute din activitatea turistică; număr
limitat de întreprinzători care sa dispună de capital şi să aparţină mediului
rural; conservatorismul întreprinzătorilor rurali, etc.
Există şi anumite limite vizavi de cuantificarea evoluţiei frecvenţei
turistice a acestei forme de turism deoarece multe unităţi de cazare din
spaţiul rural nu sunt afiliate nici unei autorităţi sau organizaţii internaţionale,
naţionale sau regionale care sa le reglementeze modul de funcţionare. În
spaţiile rurale s-a încetăţenit de asemenea şi o nouă modă, respectiv cea a
reşedinţelor secundare. Hall şi Muller (2004) considera reşedinţele
secundare ca fiind o parte integrantă din mobilitatea umană şi turismul
contemporan. Pentru multe destinaţii turistice, mai ales cele periferice,
reşedinţele secundare reprezintă un factor care contribuie substanţial la
economia locala şi regională, prin construcţia unor imobile care păstrează
arhitectura specifică locului respectiv precum şi prin amenajarea şi
renovarea unor imobile care altfel s-ar fi deteriorat.
La nivel individual reşedinţele secundare pot fi interesante prin
prisma conceptului de identitate, mai ales datorită faptului ca localizarea
acestora în mediul respectiv reprezintă o legătura familială sau din copilărie.
Există şi o serie de aspecte negative derivate precum presiunea exercitată
asupra comunităţii locale; creşterea preţurilor la bunurile imobiliare; noii
rezidenţi ocazionali/sezonieri pot fi percepuţi ca intruşi ceea ce poate crea
anumite resentimente în sânul comunităţii locale. Privit din aceasta

136
Posibilităţi de valorificare a resurselor turistice din bazinul hidrografic Crişul Negru 

perspectivă, această intruziune ar putea fi asociată termenului de


neocolonialism avansat şi de Hall şi Tucker (2004).
În bazinul Crişului Negru un asemenea fenomen este întâlnit cu
preponderenţă pe Valea Boghii, localitate aparţinătoare comunei Pietroasa,
care a luat amploare după 1989. Reşedinţele secundare devansează net
rezidenţele permanente ale localnicilor, aici numărându-se doar câteva
familii care locuiesc permanent în zonă. Datorită numărului redus al
localnicilor nu s-a instaurat o stare conflictuală ci mai degrabă o competiţie
în acapararea turiştilor.
Concurenţa este însă într-o oarecare măsură discrepantă, deoarece
unii dintre localnici care au o mică afacere familială, respectiv pensiune, ţin
greu pasul cu întreprinzătorii externi localităţii care şi-au creat şi consolidat
pensiuni. În acest caz exemplul unităţii turistice S.C. Boga, care oferă 14
locuri de cazare in 2007 care au fost ocupate de doar 15 turişti în anul 2007
raportat la alte pensiuni superior dotate din punctul de vedere al
infrastructurii de cazare (de ex. Pensiunea Flora al cărei proprietar este de
origine maghiară, Pensiunea Cristal etc.) este relevant.
Sentimentul este cel de alienare şi izolare deoarece aceşti mici
întreprinzători oferă un contingent redus de cazare şi facilităţi aferente şi
datorită lipsei racordării acestora la vreo asociaţie de profil sau colaborarea
cu agenţii turistice naţionale sau regionale. Există de asemenea şi un
sentiment de frustrare al locuitorilor permanenţi datorită faptului că
autorităţile publice nu îi informează asupra mijloacelor de a accesa
instrumente de finanţare europeană pentru îmbunătăţirea micii lor afaceri
familiale.
Un caz similar este prezentat si de Sotiropoulou (2007) unde un
mic sat din regiunea înaltă a Greciei pe nume Tsepelovo, situat la 1150 m
altitudine se confruntă cu indignarea localnicilor vizavi de întreprinzătorii
externi comunităţii, denumiţi de autor heterodimotes şi referindu-se în
special la persoanele care sunt proprietari de reşedinţe secundare
(localnici sezonieri) şi care au fragmentat societatea şi prin refuzul
acestora de a colabora cu localnicii permanenţi şi de a oferi informaţii
privind subvenţii pentru dezvoltarea micilor afaceri sub forma de
pensiuni familiale.

9.2. Turism rural – oferta de cazare

În Bazinul Crişului Negru infrastructura de cazare care permite şi


contribuie la prelungirea duratei de şedere în ceea ce priveşte desfăşurarea
fenomenului turismului rural are loc în mai multe tipuri de unităţi de cazare: i.e.

137
Corina­Florina Tătar 

vile44, bungalow-uri45, pensiuni agroturistice rurale46, motel47. Pentru a putea


funcţiona într-un cadru legal pensiunile agroturistice trebuie să fie clasificate,
ceea ce presupune întocmirea unei documentaţii care să cuprindă cererea tip,
schiţa privind amplasarea şi adresa unităţii, schiţa privind structura şi
amplasarea camerelor, fişa privind încadrarea nominală a camerelor, certificatul
de înmatriculare al societăţii în Registrul Comerţului, statutul sau autorizaţia de
funcţionare a societăţii, autorizaţie sanitară, autorizaţie sanitar-veterinară, aviz
PSI, aviz al Inspecţiei de Stat pentru Protecţia Muncii (Sgander şi Brumar
2005).
Aceste documente se depun la Centrul Teritorial de Turism din cadrul
Consiliului Judeţean Teritorial sau la sediul central în Bucureşti. Într-o
clasificare realizată de Ilieş (2007) pensiunile sunt reordonate în funcţie de
elementul dominant al motivaţiei turistice: pensiuni turistice rurale-
agroturistice, pensiuni turistice rurale meşteşugăreşti, pensiuni turistice rurale-
gastronomice, pensiuni turistice rurale-arhitecturale, pensiuni turistice rurale-
animate, pensiuni turistice rurale-de eveniment, pensiuni turistice rurale-de
obiectiv.
În localităţile rurale situate pe cursul Crişului Negru şi al afluenţilor
acestuia au fost aplicate chestionare şi s-au realizat interviuri semi-structurate
cu proprietarii pensiunilor rurale şi agroturistice din Câmpani, Şuştiu, Petrileni,
Boga, Chişcău, Drăgăneşti şi Finiş (fig. 62).

44
Unităţi de cazare cu 10-20 de camere realizate din diferite structuri specifice arealului în care
sunt amplasate. Acestea funcţionează în clădiri independente sau ca anexe la un complex
hotelier sau sub forma de complexe.
45
Unităţi de cazare cu capacitate redusă , construite din lemn şi amplasate în perimetrul satelor
de vacanţă, a campingurilor sau pe lângă alte spaţii şi forme de cazare, a căror activitate este
sezonieră, asigurând celelate servicii prin unitatea de bază.
46
Unităţi de cazare cu capacitate redusă care funcţionează în clădiri independente sau în casele
cetăţenilor ce asigură cazarea şi alimentaţia turiştilor din ferma proprie (Sgander şi Brumar
2005).
47
Unitate de cazare amplasată pe trasee turistice, unde înnoptează de obicei turiştii aflaţi în
tranzit; acestea sunt situate de obicei în afara localităţilor, dotată şi amenajată atât pentru
asigurarea serviciilor de cazare şi masă cât şi pentru parcarea în siguranţă a mijloacelor de
transport (Ilieş 2007)

138
Posibilităţi de valorificare a resurselor turistice din bazinul hidrografic Crişul Negru 

Fig. 61. Evoluţia locurilor de cazare în perioada 2005-2008 în mediul rural


(Sursa: elaborare proprie pe baza chestionarului aplicat în localităţile Petrileni,
Boga, Chişcău, Drăgăneşti, Câmpani, Şuştiu, Finiş în septembrie 2008)

O caracteristică a analizei a relevat faptul că majoritatea pensiunilor


chestionate si clasificate sunt de 2 sau 3 margarete, pensiuni a căror clasificare
impune condiţii mai uşor de îndeplinit pentru micii întreprinzători locali (fig.
61). Câteva dintre condiţiile generale pentru clasificarea pensiunilor de 3
margarete impun ca atât clădirile cât şi anexele gospodăreşti să fie în stare
foarte bună, căile de acces şi spaţiile înconjurătoare trebuie să fie bine
întreţinute, curtea proprie să aibă spaţii verzi, împrejmuirea să fie estetică şi
eficientă şi curtea să aibă amenajări florale; la acestea se mai adaugă desigur
criterii legate de organizarea spaţiilor, instalaţii, suprafaţa minimă a camerelor,
dotarea camerelor şi a bucătăriilor, etc. (Sgander si Brumar 2005).

139
Corina­Florina Tătar 

Fig. 62. Distribuţia teritorială a pensiunilor rurale şi agroturistice din Bazinul Crişului Negru
Sursa: harta topografică 1:100000

În raza localităţii Chişcău pensiunile sunt ocupate de turişti care practică


turismul itinerant, aceştia vizitează obiectivele turistice consacrate, durata
medie de şedere a turiştilor cazaţi la pensiunile din acest areal fiind de 1 sau 2
nopţi. De exemplu, pensiunea Laura situată în proximitatea Peşterii Urşilor
înregistrează un aflux mare de turişti in sezonul estival, cuantificat la aprox. 400
140
Posibilităţi de valorificare a resurselor turistice din bazinul hidrografic Crişul Negru 

de turişti anual, atât de sorginte naţională şi internaţională dar care înnoptează


doar pentru una sau două nopţi.. În arealul comunei Chişcău majoritatea
pensiunilor sunt rurale, una singură putând fi catalogată agroturistică, Pensiunea
Mancea care oferă produse din propria gospodărie a acesteia. Personalul este
calificat în domeniul turismului, prestatorii de servicii vorbesc o limba de
circulaţie internaţională, viz. limba franceză, ospitalitatea si serviciile de calitate
oferite turiştilor fiind menţionate şi în ghidul turistic Routard. În vederea
menţinerii publicităţii din ghid periodic se efectuează controale inopinate de
către reprezentanţi ai acestei prestigioase publicaţii de promovare turistică
pentru a verifica daca este respectat si menţinut standardul calităţii care a făcut
posibilă promovarea în ghid. Turiştii apreciază felurile de mâncare gătite în
cadrul acestei pensiuni cu produse netratate chimic din propria gospodărie a
ţăranului, apelativul de vacanţă la ţară putându-i fi pe deplin atribuit.
Interviurile semistructurate cu operatorii de turism din localitate au
relevat faptul că există o lipsă de comunicare şi colaborare între prestatorii de
servicii turistice şi autorităţi, primii nu cunosc si nu sunt informaţi adecvat
despre modul de funcţionare si reglementarea activităţii turistice. Si interviurile
aplicate autorităţilor locale confirmă afirmaţiile operatorilor turistici privind
lipsa unei dialogări în vederea dinamizării veniturilor din turism ale localnicilor.
Primăria Comunei Rieni şi a Comunei Pietroasa declară ca turismul nu
reprezintă o prioritate în planul de dezvoltare al comunelor, de altfel cele două
primării chestionate nu au fost implicate în trecut nici în prezent în vreun
proiect care să vizeze sau să contribuie la dezvoltarea turismului. Aceasta poate
fi o consecinţă al impactului redus al turismului in areal sau a veniturilor
generate de acesta, având în vedere că acesta s-a dezvoltat ad hoc, în absenţa
totală a unei strategii privind turismul sau dezvoltarea durabilă per ansamblu.
Unele probleme imediate le pot reprezenta: lipsa de preocupare a micilor
întreprinzători din turism despre factorii care condiţionează cererea turistică sau
clientela, lipsa de pricepere şi abilităţi în prezentarea şi promovarea produsului
turistic, lipsa de cunoaştere a pieţei turistice unde micii întreprinzători operează,
dezvoltare limitată a unei reţele de marketing şi publicitate (Hall et al. 2005).
Aşadar o situaţie prevalentă în tot arealul studiat este determinată de
lipsa unui liant între autorităţile locale şi prestatorii din turism, respectiv
proprietari ai pensiunilor rurale si agroturistice, a unei voci care să le reprezinte
interesele în vederea ameliorării situaţiei existente.
Pensiunile din acest areal nu sunt conectate într-un circuit turistic, ceea
ce limitează frecvenţa sau circulaţia turistică, de vreme ce însăşi esenţa
turismului rural o reprezintă cooperarea şi implicarea comunităţii prin
interconectare (networking). Organizarea într-o reţea a pensiunilor contribuie la
evitarea conflictelor între producători/întreprinzători, instituţii şi localnici.
Pentru a obţine cel mai mare avantaj, întreprinzătorii locali (cei care asigura
cazare, mâncare şi exploatare atracţiilor turistice) trebuie să conlucreze şi să

141
Corina­Florina Tătar 

creeze sinergii prin complementaritate (Hall et al., 2005). Dintre cei 14


proprietari de pensiuni turistice intervievaţi, un procent de 71% au declarat că
nu sunt afiliaţi vreunei asociaţii de profil aşadar există o lipsită acută de
colaborare şi conlucrare între producători şi autorităţi sau organizaţii publice
sau private (fig. 63).

Fig. 63. Afiliere a pensiunilor din Bazinul Crişului Negru la organizaţii


turistice
(Sursa: elaborare proprie pe baza chestionarului aplicat în localităţile Petrileni,
Boga, Chişcău, Drăgăneşti, Câmpani, Şuştiu, Finiş în septembrie 2008)

Un model al unei sinergii şi cooperări între toţi actorii implicaţi mai sus
menţionaţi îl reprezintă modelul turismului la fermă (Morris şi Romeril 1986)
aplicat cu succes în Anglia, respectiv în Peak National Park. Astfel datorită unei
activităţi reduse agricole cerealiere au rămas foarte multe hambare nefolosite şi
au fost amenajate 4 astfel de stabilimente, amplasate la o distanţă de o zi de
mers pe jos. Acestea ofereau cazare de bază excursioniştilor, cicliştilor şi altor
entuziaşti de excursii în aer liber, care îşi aduc propriul echipament în vederea
înnoptării într-un asemenea amplasament, precum saci de dormit, etc.
Hambarele sunt legate în circuit prin faptul ca sunt amplasate la distante care

142
Posibilităţi de valorificare a resurselor turistice din bazinul hidrografic Crişul Negru 

pot fi parcurse pe jos sau cu bicicleta. Există şi o organizaţie care face


rezervarea în astfel de unităţi turistice, scopul autorităţilor locale fiind de a
contribui la conservarea stabilimentelor tradiţionale agricole cu un capital
redus, un alt scop este cel recreativ pentru adepţii activităţilor recreative în aer
liber şi dezvoltarea economică locală prin crearea unui nou tip de turism.
Experimentul a durat 2 ani, fiind finanţat de Comisia Rurală şi contribuţii ale
proprietarilor de până 40%.
Publicitatea a fost realizată de aceeaşi comisie. Experimentul a
reprezentat un succes cu aproape 3000 de înnoptări în primele patru hambare şi
un venit de 3000 de lire sterline pentru proprietarii de hambare. În al doilea an
acest a înregistrat o creştere de 4000 de înnoptări. Aşa cum este şi în cazul
Angliei ar fi propice existenţa unor structuri de promovare şi informare turistică
a operatorilor, intermediare celor naţionale (ca ANTREC, OVR), de nivel
regional şi chiar local pentru a creşte funcţionalitatea şi amploarea fenomenului
turistic şi în arealul Bazinului hidrografic al Crişului Negru şi de asemenea
conectarea pensiunilor agroturistice într-un circuit. De exemplu proprietarul
Pensiunii Betania din localitatea Petrileni nu ştia cui să se adreseze pentru
consiliere în vederea reînnoirii autorizaţiei de funcţionare ca pensiune rurală.
Autorităţile publice locale intervievate din Comunele Pietroasa si Rieni
nu derulează, nici nu au derulat nici un proiect care vizează sau are tangenţă cu
dezvoltarea turismului, scopul acestora fiind primordial asigurarea
infrastructurii de bază a localităţilor (drumuri, apă, canalizare), proiecte pentru
care s-au accesat fonduri europene. Un alt factor care stinghereşte şi mai mult
activităţile economice din zonă precum şi activităţile populaţiei locale îl
reprezintă deversarea râului Crişul Negru în lunile cu excedent de precipitaţii
ceea ce produce importante pagube materiale. De asemenea Primăria Comunei
Rieni a inceput lansarea unui proiect care vizează îndiguirea Crişului Negru.
În perimetrul Comunei Pietroasa au fost accesate fonduri SAPARD
pentru înfiinţarea de pensiuni de către unii localnici (mai ales membrii ai
administraţiei publice locale) însa nu s-au realizat proiecte care să contribuie la
dezvoltarea strategică, sistematică şi sustenabilă a activităţii turistice din acest
areal.
În ceea ce priveşte impactul economic, respectiv contribuţia activităţii
turistice la bugetul local aceasta este nesemnificativă, practic doar o pensiune
de pe raza Comunei Rieni contribuie cu taxe şi impozite realizate din activitatea
turistică la bugetul local intr-o proporţie nesemnificativă.

9.3. Circulaţia turistică


Datorită faptului că circulaţia turistică manifestată prin turismul rural nu
este cuantificată de structurile de statistică naţionale sau judeţene au fost
aplicate chestionare proprietarilor de pensiuni în vederea determinării frecvenţei
143
Corina­Florina Tătar 

turistice în arealul Bazinului Crişului Negru. Au fost analizaţi patru ani, i.e.
perioada cuprinsă între anii 2005-2008 care indică o evoluţie cronologică a
numărului de turişti. Cuantumul acestora este ascendent, i.e. de la 1143 de
turişti în 2005 s-a ajuns la un total de 2276 turişti în 2008 (fig. 64).

Tabel 9. Numărul turişilor cazaţi în perioada 2005-2008 în pensiunile


rurale din Bazinul Crişului Negru

2005 2006 2007 2008


Petrileni 100 120 140 150
Boga 910 1 065 1 214 1 415
Chiscau 330 470 450 550
Draganesti 100 100 100 150
Campani . . . 1
Sustiu 3 6 8 10
TOTAL 1 443 1 761 1 912 2 276
(Sursa: elaborare proprie pe baza chestionarului aplicat în localităţile Petrileni,
Boga, Chişcău, Drăgăneşti, Câmpani, Şuştiu, Finiş în septembrie 2008)

Evoluţia numărului de turişti în


perioada 2005-2008
1 600
1 400
P etrileni
1 200
Număr turişti

1 000 B oga

800 C his c au
600 Draganes ti
400
C ampani
200
S us tiu
0
2005 2006 2007 2008

Fig. 64. Evoluţia numărului de turişti în perioada 2005-2008 în


Bazinul Crişului Negru
(Sursa: elaborare proprie pe baza chestionarului aplicat în localităţile Petrileni,
Boga, Chişcău, Drăgăneşti, Câmpani, Şuştiu, Finiş în septembrie 2008)

144
Posibilităţi de valorificare a resurselor turistice din bazinul hidrografic Crişul Negru 

Este interesant de remarcat că în destinaţiile turistice deja consacrate (de


exemplu Valea Boghii) circulaţia turiştilor este mai mare, depăşind net celelalte
destinaţii rurale, chiar dacă ele sunt amplasate pe axe rutiere principale.
Circulaţia în acest areal este datorată mai ales potenţialului natural existent în
proximitatea acestei văi, care excelează prin fenomene carstice singulare pe
teritoriul României (ex. Gheţarul Focul Viu, etc). Pe Valea Boghii s-a constituit
un mic sat de vacanţă împânzit de reşedinţe secundare şi pensiuni turistice. Aici
pot fi inventariate un număr de 6 pensiuni (La Mama, SC Boga, Pensiunea
Cristal, Pensiunea Flora, Pensiunea Ozon, Perla Boghii), clasificate sau în curs
de clasificare. Sezonul estival începe în 1 iulie şi se prelungeşte până în 15
septembrie, perioada noiembrie-martie este mai slaba din punctul de vedere al
frecvenţei turistice, locurile fiind ocupate la capacitate maximă în extrasezon cu
ocazia sărbătorilor tradiţionale de Crăciun si a Revelionului. Polul de atracţie
pentru turiştii cazaţi în acest areal îl reprezintă Platoul Carstic Padiş si toate
obiectivele turistice pe traseul acestuia dintre care predilecte în ierarhia
preferinţelor turiştilor sunt: Cetăţile Ponorului, Focul Viu, Cheile Galbenei,
Peştera Urşilor, etc. În extrasezon forma de turism practicată de turiştii cazaţi la
pensiuni este de week-end, aşadar durata medie de şedere este de 2-3 nopţi.
Există o predilecţie a turiştilor maghiari pentru vizitarea acestui areal, la
pensiunea La Mama se înregistrează în plin sezon turistic, i.e.1 iulie-15
septembrie până la 400 de înnoptări iar in extrasezon (noiembrie-martie) de
aproximativ 150 de înnoptări. O caracteristică importantă a analizei desfăşurate
în cadrul aceste pensiuni a relevat faptul ca piaţa generatoare de turişti o
reprezintă Ungaria în proporţie covârşitoare în 2007, 80% dintre aceştia fiind de
etnie maghiară iar restul de 20% de etnie română. O bulversare a situaţiei s-a
produs în 2008 când proporţiile s-au schimbat în favoarea turiştilor de etnie
română.

9.4. Promovarea produsului turistic- o premisă importantă în


dezvoltarea pensiunilor rurale
Pentru întreprinderile de turism rural, publicitatea, publicaţiile sub
formă de cataloage, afişe, hărţi şi trasee, ghiduri turistice şi de servicii sau
pliante, relaţiile publice, târgurile şi Internet-ul reprezintă principalele
instrumente de comunicare cu piaţa. Este foarte importantă relaţia pe care
administraţiile publice o au în promovarea turistică astfel încât trebuie să existe
o strânsă colaborare între sectorul privat şi administraţie dacă se urmăreşte
creşterea eficacităţii şi rentabilităţii (Henche 2004). Două obiective primează în
ceea ce priveşte relaţia dintre producător şi cumpărător, i.e. din punctul de
vedere al producătorului, acesta doreşte să-şi facă cunoscut produsul unei pieţe
cît mai răspândite care să-i asigure o clientelă numeroasă, iar pe de altă parte

145
Corina­Florina Tătar 

cumpărătorul doreşte să acceadă la o gamă cât mai largă de producători în


vederea selectării aceluia care corespunde preferinţelor sale (Petrea 2000).
Analiza efectuată în rândul producătorilor din arealul Bazinului Crişului
Negru prin chestionare şi interviuri semi-structurate indică faptul că
producătorii din întreg arealul analizat s-au folosit de diferite mijloace de
promovare precum agenţii de turism, broşuri turistice, cunoştinţe sau prieteni,
semnalizare prin indicatoare, Internet şi prin campanii proprii de promovare în
vederea comercializării propriilor lor produse turistice (fig. 65). Interpretarea şi
analiza datelor din chestionar indică faptul că pensiunile din destinaţiile rurale
care înregistrează un aflux scăzut de turişti îşi promovează produsul turistic prin
mijloace mai informale, respectiv prin cunoştinţe şi prieteni, cum este cazul
pensiunilor rurale din localităţile Câmpani, Şuştiu, Petrileni şi prin instrumente
de publicitate la locul de producţie, respectiv semnalizare prin indicatoare.

Fig. 65. Mijloace de promovare şi comercializare a produsului turistic din


Bazinul Crişului Negru
(Sursa: elaborare proprie pe baza chestionarului aplicat în localităţile Petrileni,
Boga, Chişcău, Drăgăneşti, Câmpani, Şuştiu, Finiş în septembrie 2008)

146
Posibilităţi de valorificare a resurselor turistice din bazinul hidrografic Crişul Negru 

În localităţile în care turismul rural înregistrează o anumită amploare


poducătorii/proprietarii pensiunilor utilizează o gamă mult mai variată de
instrumente de promovare în localităţi precum Drăgăneşti, Chişcău şi Boga,
ultima localitate consolidand enunţul de mai sus. În arealul studiat, viz. satul de
vacanţă de pe Valea Boghii beneficiază de cel mai mare număr de turişti,
turismul rural se desfăşoară într-o formă mai organizată, această organizare
fiind relevată şi de mijloacele diverse la care apelează pentru promovarea şi
comercializarea produsului turistic: agenţii de turism, broşuri turistice,
cunoştinţe sau prieteni, semnalizare prin indicatoare, Internet şi campanii
proprii de promovare.

147
Corina­Florina Tătar 

10. Analiza SWOT

Puncte tari Oportunităţi Constrângeri Puncte slabe


1. Fenomene 1.Practicarea O penurie de 1. Lipsa amenajărilor
carstice în sud- speoturismului proiecte depuse pe celor peste 36 de
estul bazinului turism mai ales pe peşteri din interiorul
hidrografic cursul inferior al bazinului
bazinului hidrografic, singura
2.Rezervaţii 2. Practicarea hidrografic pentru amenajată fiind
floristice turismului sportiv a accesa fonduri Peştera Urşilor ceea
3. Prezenţa şi de aventură europene ce face ca toată
defileelor de la nerambursabile pe concentrarea
Şoimi, Borz şi a turism turiştilor interni şi
unei cascade internaţionali să fie
Săritoarea Infrastructura absorbită de acest
Bohodeiului de specific turistică areal (pot apărea
peste 40 m foarte slab probleme de
înălţime dezvoltată (pe o supracongestionare
scară de 1-20 la şi supraaglomerare),
3. Traversarea 3.Semnalizare nivel naţional, cea în număr de peste
bazinului turistică prin din bazinul 100.000 turişti/an.
hidrografic în est indicatoare pe Crişului Negru se 3. Lipsa unei
de o importantă marginea şoselei în situează sub 1) infrastructuri rutiere
axă rutieră E79 şi scopul atragerii de nivel superior, s-
în vest de E671 turiştilor care Promovarea în ar impune existenţa
tranzitează arealul acest areal se face unei autostrăzi care
bazinului încă într-o manieră să nu traverseze
informală, prin vatra localităţii, ca în
4. Prezenţa a 4. Posibilitatea cunoştinţe şi cazul E79 şi E671
numeroase introducerii în prieteni, aşadar
monumente circuit a acestor impactul fiind
istorice sub forma resurse în scopul redus, aşa cum au
bisericilor de lemn, creării unui itinerar relevat
important al turismului respondenţii,
patrimoniu religios cultural şi religios întreprinzători în
din interiorul turism.
bazinului

148
Posibilităţi de valorificare a resurselor turistice din bazinul hidrografic Crişul Negru 

5. Prezenţa 5. Posibilitatea
unui important realizării unui
patrimoniu itinerar care să
imaterial prin creeze un circuit
numeroasele
festivaluri
etnofolclorice,
sărbători
câmpeneşti,
târguri, etc, multe Realizarea unui
repetabile traseu care să
valorifice acest
6. Prezenţa potenţial în scop
unui vast turistic, prim
patrimoniu legat de amenajarea
exploatarea spaţiilor industriale
minereurilor, în arii de recreare
marmurei din acest turistică,
areal contribuind astfel
la proliferarea unui
turism sustenabil
Posibilitatea
practicării unui
7. Preponde- turism sustenabil,
renţa structurilor individual,
de cazare sub turismul rural,
formă de pensiuni ecoturismul,
rurale pe cursul turismul de
superior al aventură, etc care
bazinului nu solicită mediul
hidrografic natural

8. Peisajul Drumeţii Trasee turistice Insuficienta


montan cu paleta promovare pentru
multicoloră în trasee turistice şi şi
anotimpurile lipsa marcajelor
primăvara, vară,
toamnă

9. Proximitatea Aflux de turişti Investiţii cu Supraaglomerare în


faţă de graniţa internaţionali capital străin în unele destinaţii
ungară zonă turistice consacrate
(i.e. Padiş, Arieşeni);
fragilitatea mediului
consumat

149
Corina­Florina Tătar 

CONCLUZII

La capitolul al patrulea privitor la Munţii Crişurilor, din analiza


datelor privind consumul şi producţia turistică, reprezentate prin diferiţi
indicatori analizati precum circulaţia turistică, frecvenţa turistică şi respectiv
ofertă definită de ansamblul elementelor atractive din cele două areale din
Munţii Crişurilor, pentru Munţii Pădurea Craiului şi Munţii Codru Moma pot fi
relevate atât aspecte distincte precum şi similare.
Deşi încadrând unităţi montane grupate de literatura geografică ca
formând un ansamblu datorită elementelor de natură geografică asemănătoare
(din punct de vedere tectonic Munţii Codru Moma sunt definiţi de horst şi
Munţii Pădurea Craiului de semihorst, altitudini medii moderate pentru ambele
unităţi montane cuprinse între 700-800 m, ambele cu aspect de peninsulă)
aceştia prezintă şi discrepanţe relevante şi în demarcarea teritorială (cele două
unităţi montane sunt separate de Depresiunea Beiuşului de tip graben) şi în ceea
ce priveşte gradul de populare (M. Pădurea Craiului având un grad mai ridicat
decât M. Codru Moma), discrepanţe care se transpun în teritoriu prin
manifestarea diferenţiată a actului turistic.
Din punctul de vedere al polarităţii celor două areale, putem afirma că Munţii
Pădurea Craiului se constituie într-un spaţiu multipolar linear prin diferitele destinaţii
turistice reprezentate în spaţiu în mare măsură de localităţi din mediul rural (Vadu
Crişului, Şuncuiuş, Bratca, Bulz, Coada Lacului Leşu, Remeţi, etc) alineate în
majoritatea cazurilor de-a lungul Crişului Repede şi a afluentului principal al acestuia
Valea Iadei. Munţii Codru Moma reprezintă un spaţiu unipolar, întreaga activitate
turistică fiind concentrată în staţiunea Moneasa (fig.66).
Din perspectiva consumului turistic se pot remarca două tendinţe majore
a evoluţiei tipului de turism practicat. În Munţii Pădurea Craiului activitatea
turistică a început să se dezvolte după 1990 printr-o formă nouă de consum
turistic, individuală şi adaptată turistului contemporan asociată turismului rural
şi agroturismului. Acest tip nou de produs apărut pe piaţa turistică este asociat
în literatura de specialitate cu moda sau tendinţa aplicabilă la scară mondială a
Post-Fordism-ului. Pe de altă parte în Munţii Codru Moma consumul turistic
(cantonat în Staţiunea, Moneasa) a trecut prin toate ipostazele lui de
manifestare, i.e. turism elitist prin cei 27 de vilegiaturişti aparţinând burgheziei

150
Posibilităţi de valorificare a resurselor turistice din bazinul hidrografic Crişul Negru 

care au venit în scop curativ în Moneasa în 1854, turism de masă (moda


Fordistă) prin cei 24500 de turişti înregistraţi în 1987.

Fig. 66. Spaţii unipolare şi multipolare din Munţii Crişurilor

151
Corina­Florina Tătar 

Tendinţa generală de creştere a numărului de turişti în staţiune (în anul


1995 s-au înregistrat 24600 de turişti şi în anul 2000 un număr de 190783
înnoptări) indică încă practicarea unui turism de masă însă completat printr-o
diversificare a ofertei de cazare prin apariţia pensiunilor ca o alternativă pentru
turiştii în căutarea unui produs mai autentic, familial mediului de acasă şi
individual, ceea ce face ca această staţiune să se alinieze la tendinţa noii forme de
consum turistic mondial, i.e. Post-Fordism. De asemenea cercetarea releva faptul
că acest areal dispune de un potenţial încă nevalorificat din punct de vedere turistic
determinat de cultura industriala fiind aşadar pretabil relansării unui produs nou.
În ceea ce priveşte staţiunea de interes local Arieşeni, succinta descriere
a patrimoniului acesteia înteţit de atracţii naturale indică faptul că există un
mare potenţial în zonă prin particularităţile evidenţiate de formaţiunile carstice,
peşteri, gheţari (e.g. Scărişoara care datează de peste 3000 de ani). În ceea ce
priveşte potenţialul antropic există o comunitate specifică denumită Moţi care
îşi câştigau traiul prin comercializarea obiectelor din lemn în schimbul
alimentelor necesare subsistenţei în teritoriile învecinate. Totuşi vechile lor
obiceiuri sunt din ce în ce mai puţin practicate deoarece turismul s-a dovedit a fi
mult mai convenabil şi eficient; totuşi impactul economic din turism este foarte
slab (datele analizate din balanţa furnizată de autorităţile locale din comună
pentru anul 2008) deoarece rezultă că doar 4 firme plătesc de fapt taxe la
bugetul local din activitatea turistică. Din analiza cererii turistice rezultă ca
motivaţia principală a turiştilor la această destinaţie se bazează mai mult pe
elementele naturale şi mi puţin pe cele de natură antropică.
Mai mult decât atât staţiunea Arieşeni are o perspectivă bună la nivel
European deoarece se găseşte în coridorul de promovare al biodiversităţii din
Euroregiunea Bihor-Hajdu Bihar prin accesul la fondurile europene (e.g
``Coridorul româno-ungar pentru conservarea biodiversităţii ``AMS/451Lot
no6, FRIPTU 1PHARE-RO-DPAQ/CBC).
Capitolul al cincilea. După analizarea resurselor naturale din arealul
circumscris Bazinului Crişul Negru se poate remarca ca există o preponderenţă
a localizării resurselor în partea de est a bazinului Crişul Negru, o parte din
acestea fiind situate pe suprafaţa Parcului Natural Apuseni, respectiv în zona
piemontană şi montană, reprezentând în mare parte fenomene carstice în număr
de 26. În partea de vest a Bazinului Crişul Negru atracţiile turistice naturale
sunt foarte reduse, limitându-se doar la o rezervaţie floristică, respectiv Poiana
cu narcise de la Goronişte de pe teritoriul Tincăi.
În ceea ce priveşte potenţialul antropic din bazinul Crişului Negru se poate
remarca o densitate mai mare a obiectivelor antropice situate în partea estică a
Bazinului Hidrografic Crişul Negru, mai ales cele de natură religioasă reprezentate
prin bisericile de lemn, considerate monumente istorice. Aceste obiective sunt
localizate pe o arteră importantă rutieră, respectiv drumul european E79 sau drumul
naţional DN76. Acest fenomen s-ar putea explica prin faptul că locuitorii din zona
152
Posibilităţi de valorificare a resurselor turistice din bazinul hidrografic Crişul Negru 

montană şi piemontană au fost mai puţin expuşi influenţelor externe, aşadar fiind
populaţii mai tradiţionaliste, pe când cele din zona de câmpie localizate în partea de
sud a cursului Crişului Negru au fost expuse influenţelor externe, având în vedere
şi proximitatea faţă de graniţa ungară, unde tradiţiile şi lăcaşurile de cult nu s-au
perpetuat în aceeaşi manieră. O ală explicaţie ar fi şi fondul forestier disponibil ca
material de construcţie din zona piemontană şi montană.
În ceea ce priveşte tipul structurilor de cazare acestea reprezintă o gamă
diversificată, putând răspunde unei cereri diverse, sub formă de hoteluri,
pensiuni, campinguri, vile, moteluri şi cabane. În arealul studiat s-a relevat un
total de 8 hoteluri, 36 de pensiuni, 2 campinguri, 13 vile, 1 motel şi o cabană.
Aşadar, ierarhia este deţinută în acest sens de pensiuni, fie rurale şi urbane, cele
din urmă într-o măsură foarte mică, ceea ce imprimă teritoriului supus spre
analiză un aspect ruralizant, indicând faptul că activitatea turistică slab
comensurabilă în acest teritoriu este de tipul unui turism rural.
Capitolul al şaselea. Din analiza indicatorilor bazaţi de resursele
turistice, infrastructura specific turistică şi infrastructura tehnică Bazinul
Crişului Negru prezintă câteva areale cu potenţial de dezvoltare mare în
regiunea supusă analizei, respective Beiuş, Vaşcău, Rieni, Salonta, Chişcău,
Tinca, Ştei, Drăgăneşti, Câmpani, Cefa, următoarele unităţi administrative
teritoriale având un potenţial de dezvoltare mediu şi scăzut.
Se poate menţiona faptul că amenajarea turistică are un caracter univoc,
amplasarea, implantările fiind legate de existenţa unui singur obiectiv sau
element de atracţie turistică care polarizează cererea, amenajările sunt sumare şi
izolate, de obicei în corelaţie cu indicele de atractivitate a obiectivului vizat.
Din analiza indicatorilor infrastructurii specific turistică se remarcă
faptul că oferta de cazare este foarte limitată în arealul circumscris bazinului
Crişul Negru, pensiunile fiind unităţile de cazare preponderente cu excepţia
oraşelor unde există un raport destul de echilibrat între numărul de locuri oferit
de pensiunile urbane şi hoteluri. Totuşi există şi discrepanţe în sensul că Tinca
deşi este comună dispune de un hotel de 182 locuri, comparativ cu municipiul
Beiuş (1 hotel de 27 locuri) şi oraşul Ştei (1 hotel de 42 locuri), aceasta
explicându-se probabil datorită cererii pentru factorii de cură şi tratament, deşi
nu există vreo instalaţie de tratament omologată în acest sens. Astfel
infrastructura specific turistică care înregistrează cel mai mare punctaj este
deţinută de staţiunile de interes local Stâna de Vale şi Tinca (şi satul de vacanţă
Boga într-o mai mică măsură) care de altfel polarizează arealul Bazinului Crişul
Negru prin infrastructura acestora specific turistică.
Astfel analiza pentru Bazinul Crişului Negru a resurselor naturale şi
antropice a evidenţiat faptul că există un punctaj deasupra mediei doar în câteva
UAT-uri clar delimitate în spaţiul analizat, i.e. Tinca, Budureasa, Câmpani,
Pietroasa, Nucet, Şoimi, Roşia, Vârciorog, Remetea, Bunteşti, Cărpinet
cuprinse între 12 şi 16 puncte, majoritatea obiectivelor naturale fiind localizate

153
Corina­Florina Tătar 

pe suprafaţa Parcului Natural Apuseni, însă şi datorită repartiţiei univoce a


resurselor turistice de mare atractivitate sub forma unor rezervaţii şi monumente
ale naturii precum Poiana cu narcise de la Goronişte (Tinca), Peştera Ciur-
Ponor (Roşia), Defileul Crişului Negru de la Borz (Şoimi), Izbucul intermitent
de la Călugări (Cărpinet), Peştera Meziad (Remetea). La polul opus al ierarhiei
se găsesc unităţile administrativ teritoriale Avram Iancu, Ciumegiu, Batăr,
Tulca cu un rezultat cuprins între 0-4 puncte.
Deoarece s-au evidenţiat două areale care polarizează cererea în Bazinul
Crişului Negru, i.e. unităţile administrativ teritoriale Tinca, Pietroasa şi
Budureasa care se adresează unei clientele turistice variate, în staţiunea de
interes local Tinca sunt prezenţi turiştii interesaţi de factori de cură şi
terapeutici, în satul de vacanţă Boga şi la Chişcău este preponderent
ecoturismului şi turismului rural precum şi în staţiunea de interes local Stâna de
Vale. Infrastructura este sumară, atracţiile au un caracter univoc, turismul în
acest areal al Bazinului Crişul Negru comportând valenţele unui tip de
consumaţie post-fordist. Reducea presiunii şi impactului turistic asupra acestor
areale s-ar putea realiza prin o amenajare adecvată care să disperseze clientela
pe întreg arealul, astfel au fost propuse spre amenajare în circuit trei itinerarii,
cel al culturii industriale, o rută în scopul valorificării potenţialului etnografic
prin exploatarea în scop turistic a morilor de apă şi un itinerar cicloturistic pe
traseul Şuştiu-Moneasa-Şuştiu în capitolul al optulea, viz. soluţii pentru
dezvoltarea turismului prin amenajări specifice.
La capitolul al nouălea privitor la turismul rural, după o analiză a
datelor primare relevate de graficele şi tabelele generate se pot desprinde câteva
aspecte care indică modul în care se desfăşoară activitatea turistică din Bazinul
Crişului Negru, respectiv a turismului rural.
O situaţie prevalentă în tot arealul studiat este determinată de lipsa unui
liant între autorităţile locale şi prestatorii din turism, respectiv proprietari ai
pensiunilor rurale si agroturistice, a unei voci care să le reprezinte interesele în
vederea ameliorării situaţiei existente. Pensiunile din acest areal nu sunt
conectate într-un circuit turistic, ceea ce limitează frecvenţa sau circulaţia
turistică, de vreme ce însăţi esenţa turismului rural o reprezintă cooperarea şi
implicarea comunităţii prin conectarea într-o reţea. Dintre cei 14 proprietari de
pensiuni turistice intervievaţi, un procent de 71% au declarat că nu sunt afiliaţi
vreunei asociaţii de profil aşadar există o lpisă acută de colaborare si conlucrare
între producători şi autorităţi sau organizaţii publice sau private.
În ceea ce priveşte impactul economic, respectiv contribuţia activităţii
turistice la bugetul local aceasta este nesemnificativă, practic doar o pensiune
de pe raza Comunei Rieni contribuie cu taxe şi impozite realizate din activitatea
turistică la bugetul local intr-o proporţie nesemnificativă.
În ceea ce priveşte circulaţia turistică în Bazinul Crişului Negru privitor la
turismul rural a fost analizată perioada cuprinsă între anii 2005-2008 care indică o

154
Posibilităţi de valorificare a resurselor turistice din bazinul hidrografic Crişul Negru 

evoluţie cronologică a numărului de turişti. Cuantumul acestora este ascendent, i.e.


de la 1143 de turişti în 2005 s-a ajuns la un total de 2276 turişti în 2008.
Este interesant de remarcat că în destinaţiile turistice deja consacrate (de
exemplu Valea Boghii) circulaţia turiştilor este mai mare, depăşind net celelalte
destinaţii rurale, chiar dacă ele sunt amplasate pe axe rutiere principale.
Circulaţia în acest areal este datorată mai ales potenţialului natural existent în
proximitatea acestei văi, care excelează prin fenomene carstice singulare pe
teritoriul României (ex. Gheţarul Focul Viu, etc). Pe Valea Boghii s-a constituit
un mic sat de vacanţă împânzit de reşedinţe secundare şi pensiuni turistice. Aici
pot fi inventariate un număr de 6 pensiuni (La Mama, SC Boga, Pensiunea
Cristal, Pensiunea Flora, Pensiunea Ozon, Perla Boghii), clasificate sau în curs
de clasificare. Sezonul estival începe în 1 iulie şi se prelungeşte până în 15
septembrie, perioada noiembrie-martie este mai slaba din punctul de vedere al
frecvenţei turistice, locurile fiind ocupate la capacitate maximă în extrasezon cu
ocazia sărbătorilor tradiţionale de Crăciun si a Revelionului. Polul de atracţie
pentru turiştii cazaţi în acest areal îl reprezintă Platoul Carstic Padiş si toate
obiectivele turistice pe traseul acestuia dintre care predilecte în ierarhia
preferinţelor turiştilor sunt: Cetăţile Ponorului, Focul Viu, Cheile Galbenei,
Peştera Urşilor, etc. În extrasezon forma de turism practicată de turiştii cazaţi la
pensiuni este de week-end, aşadar durata medie de şedere este de 2-3 nopţi.
O caracteristică importantă a analizei desfăşurate în cadrul aceste
pensiuni a relevat faptul ca piaţa generatoare de turişti o reprezintă Ungaria în
proporţie covârşitoare în 2007, 80% dintre aceştia fiind de etnie maghiară iar
restul de 20% de etnie română. O bulversare a situaţiei s-a produs în 2008 când
proporţiile s-au schimbat în favoarea turiştilor de etnie română.
Interpretarea şi analiza datelor din chestionar indică faptul că pensiunile
din destinaţiile rurale care înregistrează un aflux scăzut de turişti îşi
promovează produsul turistic prin mijloace mai informale, respectiv prin
cunoştinţe şi prieteni, cum este cazul pensiunilor rurale din localităţile
Câmpani, Şuştiu, Petrileni şi prin instrumente de publicitate la locul de
producţie, respectiv semnalizare prin indicatoare. În localităţile în care turismul
rural înregistrează o anumită amploare producătorii/proprietarii pensiunilor
utilizează o gamă mult mai variată de instrumente de promovare în localităţi
precum Drăgăneşti, Chişcău şi Boga. Satul de vacanţă de pe Valea Boghii
beneficiază de cel mai mare număr de turişti, turismul rural se desfăşoară într-o
formă mai organizată, această organizare fiind relevată şi de mijloacele diverse
la care apelează pentru promovarea şi comercializarea produsului turistic:
agenţii de turism, broşuri turistice, cunoştinţe sau prieteni, semnalizare prin
indicatoare, Internet şi campanii proprii de promovare.

155
Corina­Florina Tătar 

Referinţe bibliografice

Anghel, Gh., Măhăra, Gh., Anghel, E., (1982), Ghid turistic al Judeţului Alba,
Editura Sport-Turism, Bucureşti, pp 38
Badea, L. şi colab., (2006), Unităţile de relief ale României, II, Munţii Apuseni
şi Podişul Transilvaniei, Academia Română, Institutul de Geografie,
Ars Docenti
Baros, Z., David, L.D., (2007), Environmentalism and Sustainable
Development from the Point of View of Tourism, in Tourismos: An
International Multidisciplinary Journal of Tourism, vol 2, no. 2, pp 142
Bădulescu, Alina, (2004), Economia turismului, Ed. Universitatii din Oradea,
Oradea, pp 21
Benţe, Fl., şi colab., (1999), Potenţialul turistic al Staţiunii Moneasa, în
Analele Universităţii din Oradea, Lucrările Simpozionului Internaţional
Turism şi Dezvoltare Teritorială, Seria Geografie, Tom IX, Ed.
Universităţii din Oradea, pp 51
Berindei, I., Hărţi turistice judeţene, Bihor, Ed. Sport-Turism
Berindei, I., şi colab., (1979), Ghid turistic al Judeţului Bihor, Editura Sport-
Turism, Bucureşti, pp 170
Berindei, I., Zaha, N. (1975), Potenţialul turistic al Judeţului Bihor, în Lucrări
Ştiinţifice, Seria A, Institutul Oradea
Bîdiliţă F. (2009) Bazinul Crişului Negru – studiu de geomorfologie cu privire
special asupra reliefului fluvial şi fluvio-denudaţional, teză de doctorat
susţinută la Universitatea din Oradea, Facultatea de Istorie, Geografie şi
Relaţii Internaţionale, Departamentul de Geografie, Turism şi Amenajarea
Teritoriului (http://www.uoradea.ro/attachment/791672704232e8 2e41d0
a31a6bc16159/798db7459fc7f775f9b3e532cbe711da/Bidilita_Florina.pdf)
Bleahu, M., (1978), Munţii Codru-Moma, Ghid turistic, Ed.Sport-Turism,
Bucureşti
Bleahu, M., Bordea, S., (1967), Munţii Apuseni. Bihor-Vlădeasa, Editura
Uniunii de Cultură Fizică şi Sport, Bucureşti
Bleahu, M., Bordea, S., (1981), Munţii Bihor Vlădeasa, Editura Sport-Turism,
Bucureşti
Boers, B., Cottrell, S., (2007), Sustainable Tourism Infrastructure Planning: A
GIS-Supported Approach, in Tourism Geographies, vol. 9, no 1, Routledge

156
Posibilităţi de valorificare a resurselor turistice din bazinul hidrografic Crişul Negru 

Butler, R, W., (1980), The Concept of the Tourism Area Cycle of Evolution:
Implication for Management of Resources, Canadian Geographer, 24 (1)
Butler, R., Hall, M., Jenkins, J.M., (1998), Tourism and Recreation in the Rural
Areas, Wiley, pp 9-10
Cândea, Melinda, Erdeli, G., Simon, Tamara, (2001), România-Potenţial
turistic şi turism, Editura Universităţii din Bucureşti, Bucureşti
Cândea, Melinda, Erdeli, G., Simon, Tamara, Peptenatu, D., (2003), Potenţialul
turistic al României şi amenajarea turistică a spaţiului, Editura
Universitară, Bucureşti, pp 31
Ciangă, N. (1998), Turismul în Carpaţii Orientali. Studiu de Geografie Umană,
Edit. Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca
Ciangă, N., (2006), România. Geografia turismului, Presa Universitară
Clujeană.
Cioica, S., (2002), Turism cultural în Ţara Moţilor, Asociaţia Culturală „Dor”,
Editura Bălgrad, Alba Iulia
Cocean, P., (1988), Chei şi defilee în Munţii Apuseni, Ed. Academiei, Bucureşti
Cocean, P., (1995), Peşterile României. Potenţial turistic, Ed. Dacia, Cluj-
Napoca
Cocean, P., (1997), Geografia turismului românesc, Editura Focul Viu, Cluj-
Napoca
Cocean, P., (1997), The Land – A Typical Geographical Region of Romania,
Revue Roumaine de Geographie, tom 41, Editura Academiei Române,
Bucureşti
Cocean, P., (2000), Munţii Apuseni. Procese si forme carstice, Editura
Academiei, Bucureşti, pag. 253p.
Cocean, P., Vlăsceanu, Gh., Negoescu, B., (2005), Geografia generală a
turismului, Meteor Press, Bucureşti
Cooper, C., Hall, C.M., (2008), Contemporary Tourism: An International
Approach, Butterworth-Heinemann
Coriolan, S., Dicţionar istoric al localităţilor din Transilvania, Editira
Academiei Române
Cucu V. (1984), Geografia României, Geografia umana si economica, II, Ed.
Academiei Republicii Socialiste Romania, pp 495
Dehoorne, O., Murat, C., Petit-Charles, N., (2008), The Cruise Tourism in the
Caribbean Space: Spatial Rationale and Development Rationale, in
GeoJournal of Tourism and Geosites, Year 1, no. 2, pp. 97-104, Oradea
University Press
Dehoorne, O., Saffache, P., (2008), Le tourisme dans les iles et littoraux
tropicaux: ressources et enjeux de developpement, în Etudes
Carribeennes, Le tourisme dans les iles et littorraux tropicaux et
subtropicaux, Usages des lieux et enjeux de developpement, Vol III, No
9 et 10, Ed. EPU, Paris, pp 9-29, pp 337-365

157
Corina­Florina Tătar 

Dezsi, Şt. (2006), Patrimoniu şi valorificare turistică, Edit. Presa Universitară


Clujeană, Cluj-Napoca
Dinu, Mihaela, (2002), Geografia turismului, Editura Didactică şi Pedagogică,
R.A., Bucureşti
Dumiter, Aurelia, (2003), Perspectivele agroturismului pe Valea Iadului, în
Analele Universităţii din Oradea, Seria Geografie, Tom XIII, Ed.
Universităţii din Oradea
Edgell, D.L, Sr., Allen, M.D., Smith, G., Swanson, J.R., (2007), Tourism Policy
and Planning - Yesterday, Today and Tomorrow, Butterworth-Heinemann
Erdeli, G., Istrate, I., (1996), Amenajări turistice, Editura Universităţii din
Bucureşti, Bucureşti
Florescu, F.B., Mozes, Teresa, (1967), Ceramica populară din regiunea
Crişana, Casa Regională a Creaţiei Populare Crişana, Oradea, pp 15
Gaceu, O., (2003), Meteorologie şi climatologie cu aplicaţii în turism, Ed.
Universităţii din Oradea
Glăvan, V., (1996), Geografia turismului în România, Editura Institutului de
Management Turism Eden, Bucureşti
Godea, I., (1978), Biserica Coborârea Sf. Duh din Lazuri de Beiuş. Monumente
istorice bisericeşti din Eparhia Ortodoxă Română a Oradiei. Biserici de
lemn: 129-131, Oradea
Godea, I., (1996), Bisericile de lemn din România (nord-vestul Transilvaniei),
Ed. Meridiane.
Godfrey, K., Clarke, J., (2000), Tourism Development Handbook: A Practical
Approach to Planning and Marketing, Cengage Lrng Business Press
Goeldner, C.R, Ritchie, J.R.B., (2006), Tourism – Principles, Practices,
Philosophies, John Wiley and Sons Inc., pp 67, USA
Goran, C., (1981), Catalogul sistematic al peşterilor din România, Bucureşti
Gossling, S., Hall, C.M., (2006), Tourism and Global Environmental Change:
Ecological, Social, Economic and Political Interrelationships,
Routledge
Gunn, C. A., Var Turgut, (2002), Tourism Planning: Basics, Concepts, Cases,
Routledge
Gunn, C. A., Var, T., (2002), Tourism Planning:Basics-Concepts-Planning,
Tylor and Francis Books Inc., New York
Gunn, C.A., (1988), Tourism Planning, Taylor and Francis, New York
Hall, C.M., (2008), Tourism Planning: Policies, Processes and Relationships,
Pearson Prentice Hall
Hall, C.M., Dieter, K. Muller, (2004), Tourism, Mobility & Second Homes:
Between Elite Landscape and Common Ground, Multilingual Matters
Limited
Hall, C.M., Page, S.J., (1999), The Geography of Tourism and Recreation,
Environment, Place and Space, Routlege, pp 31

158
Posibilităţi de valorificare a resurselor turistice din bazinul hidrografic Crişul Negru 

Hall, C.M., Tucker, H., (2004), Tourism and Postcolonialism: Contested


Discourses, Identities and Representations, Routledge
Hall, D., Roberts, L., Mitchell, M., (2004), New Directions in Rural Tourism,
Ashgate Publishing
Hasse, J.C., Milne, S., (2005), Participatory Approaches and Geographical
Information Systems in Tourism Planning, in Tourism Geographies, vol
7, nr. 3, Routledge
Henche, Blanca Garcia, (2004), Marketing în turismul rural, Editura Irecson,
Bucureşti
Hirst, P., Thompson, G., (1996), Globalization in Question, Polity Press,
Cambridge
Ielenicz, M., Comănescu, Laura, (2006), România. Potenţial turistic, Editura
Universitară, Bucureşti, pp 282-291
Ilbery, B., Kneafsey, M., (1998), Product and Place: Promoting Quality
Products and Services in the Lagging Rural Regions of the European
Union, in European Urban and Regional Studies, vol 5 (4), pp 329
Ilieş, Al. şi colab (1999), Les premises favorables au developpement du
tourisme dans les Monts de Pădurea Craiului, în Analele Universităţii
din Oradea, Seria Geografie, Lucrările Simpozionului Internaţional
„Turism şi dezvoltare teritorială”, tom IX, Ed. Universităţii din Oradea
Ilieş, Al., Ilieş, Dorina, Tătar, Corina, Josan, Ioana, Blaga, L., (2008), Identity
and Local Tourist Sustainability in the Arieseni Resort, Alba County.,
Romania, Conditions of the Foreign Tourism Development in Central
and Eastern Europe, vol. 10, Tourism in Geographical Enviornment,
published by the University of Wroclaw, Department of Regional and
Tourism Geography
Ilieş, Dorina, Josan, N., Preliminary contribution to the investigation of the
geosites from Apuseni Mountains (Romania), Revista Română de
Geomorfologie, în curs de publicare
Ilies, D., Josan, N. (2009), Geosituri şi Geopeisaje, Editura Universităţii din
Oradea, Oradea
Ilieş, M., (2007), Amenajare turistică, Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca
Inskeep, E., (1991), Tourism Planning-An Integrated and Sustainable
Development Approach, Ed. John Wiley and Sons Inc., pp 15, New
York
Inskeep, E., (1994), National and Regional Tourism Planning, Routledge
Josan, N., Ilieş, Dorina Camelia, Nistor, S. (2002), Geomorphological Sites in
the Mountain Area of Bihor County (Romania), Proceeedings
``Gomorphological sites: research, assessment and improvement``,
Modena (Italy) 19-22 June 2002, 64-66.
Kostrubiec, B., Lamparska-Wieland, M., (2005), Mining Tourism in Hard Coal
Basins in Poland and France, în Conditions of the Foreign Tourism

159
Corina­Florina Tătar 

Development in Central and Eastern Europe, Urban Tourism-present


state and development perspectives, volume 8, Wroclaw, pp 102
Lang, R., (1985), Planning for Integrated Development, paper presented at the
conference Integrated Development Beyond the City, Rural Tourism
and Small Town Research and Studies Programme, Mount Allison
University, Sackville, New Brunswick, Canada, 14-16 June
Leberman, S.I., Mason, P., (2002), Planning for Recreation and Tourism at the
Local Level: Applied Research in the Manawatu Region of New
Zealand, in Tourism Geographies, vol 4, no.1, Routledge
Leiper, N., (1979), The Framework of Tourism, Annals of Tourism Research,
vol. 6, no. 1, pp 390-407, Marketing, Management, Toronto
Lozato-Giotard, J.P., (2003), Géographie du tourisme, de l’espace consommé à
l’espace maitrisé, Pearson Education, France
Mac, I., (1992), Geografie turistică generală, Sibiu
Maier, O.R., (1979), Arhitectura ţărănească şi elementele ei decorative în
vestul ţării, Comitetul de Cultura şi Educaţie Socialistă al Judeţului
Arad-Centrul de Îndrumare a Creaţiei Populare şi a Mişcării Artistice de
Masă, Arad, pp. 63-67
Maier R.O. (2008) Instalații de măcinat cereale. În Ghinoiu I. (coord.) Atlasul
etnografic român. Tehnica populară-Alimentația, vol. 3, București: Ed.
Academiei Române
Marafa, L.M., (2008), Integrating Sustainable Tourism Development in Coastal
and Marine Zone Enviornments, în Etudes Carribeennes, Le tourisme
dans les iles et littorraux tropicaux et subtropicaux, Usages des lieux et
enjeux de developpement, Vol III, No 9 et 10, Ed. EPU, Paris, pp 321-
333
Mason, P., (2008), Tourism, Impacts, Planning and Management, Butterworth-
Heinemann, Tokio
Mathienson, A., Wall, G., (1982), Tourism: Economic, Physical and Social
Impacts, Longmann, London
Măhăra, Gh., (1979), Hărţi turistice judeţene, Arad, Ed. Sport-Turism
Măhăra, Gh, (1983), Judeţul Alba-Harta turistică, Ed. Sport-Turism, Bucureşti
Măhăra, Gh., (1984), România-Ghid turistic, Ed. Sport-Turism, Bucureşti
Măhăra, Gh., Popescu-Argeşel, Gh., (1993), Munţii Trascău-Ghid turistic,
Editura Imprimeriei de Vest, Oradea
Măhăra, Gh., (1995), Geografia turismului,Ed. Univ. Oradea, Oradea
Măhăra, Gh., şi colab., (1999), Potenţialul turistic al bazinului hidrografic al
Crişului Repede, Ed. Univ. din Oradea, pp 15
Măruşca, Ioana Angela, (2008), Potenţial turistic balnear din Carpaţii
Occidentali, Câmpia şi Dealurile Banato-Someşene, teză de doctorat,
susţinută la Universitatea din Oradea, Departamentul de Geografie,
Turism şi Amenajarea Teritoriului
160
Posibilităţi de valorificare a resurselor turistice din bazinul hidrografic Crişul Negru 

Mechkovaskaya, Olga, (2005), Territorial Development and Types of Tourist


Space in Central and Eastern Europe, in Conditions of the Foreign
Tourism Development in Central and Eastern Europe, Volume 8,
Wroclaw
Mechkovaskaya, Olga, (2005), Territorial Development and Types of Tourist
Space in Central and Eastern Europe, in Conditions of the Foreign
Tourism Development in Central and Eastern Europe, Volume 8, Wroclaw
Michaud, J-L, (1992), De l’economie de cuillette a l’industie du future, in
Tourismes. Chance pour l’economie, risques pour les societes ?, PUF,
Paris, pp 61
Mohan Gh., Ardelean A., Georgescu M. (1993), Rezervaţii şi monumente ale
naturii din România, Editura Scaiul, Bucuresti, 359 p.
Morris, H., Romeril, M., (1986), Farm Tourism in England’s Peak National
Park, The Environmentalist, Vol.6, no.2, pp 105+110
Muntele, I., Iaţu, C., (2003), Geografia turismului. Concepte, metode şi forme
de manifestare spaţio-temporală, Ed. Sedcom Libris, Iaşi
Neguţ, S., (2004), Geografia turismului, Meteor Press, Bucureşti
Oarcea Z., (1976), O variantă de zonare turistică a României, în Zonarea
turistică a Republicii Socialiste România, A IV-a sesiune de comunicări
ştiinţifice, Bucureşti
Ohmae, K., (1990), The Borderless World, Collins, London
Orams, M., (2000), Towards a More Desirable Form of Ecotourism, in Tourism
Management, vol 16, no. 1
Page, J.S., (2003), Tourism Management, Managing for Change, Butterworth-
Heinemann
Panizza, M., (2005), Manuale di Gemorfologia applicata, Francoangeli, 459-
482.
Passino C. (2005) Converting a Mill. Http://www.countrylife.co.uk/property/
guidesextensions/article/71242/Converting-a-Mill.html.
Pawlicz, A., (2008), Fostering Cooperation as a Solution for Externalities in
Case of City Tourism Product, Scientific Journal - Service Management,
vol. 3, nr. 499, Szczecyn University Press
Petrea, Rodica, (2004), Turism rural în Munţii Apuseni, Editura Universităţii
din Oradea
Petrea, Rodica, Petrea D., (2000), Turism rural, Presa Universitară Clujeană, pp
118
Robinson, W., (1996), Globalisation: nine thesis on our epoch, in Race and
Class, vol 38, no2
Rotariu, I., (2004), Globalizare şi turism, Cazul României, Ed. Continent, Sibiu
Rusu, T., (1988), Carstul din Munţii Pădurea Craiului, Ed. Dacia, Cluj-Napoca
Sgander, S., Brumar, C., (2005), A.B.C.-ul tehnologiei hoteliere şi al
agroturismului, Ed. Diasfera, pp. 113-117

161
Corina­Florina Tătar 

Sgander, Şt., Brumar, Constanţa, (2005), ABC-ul tehnologiei hoteliere şi al


agroturismului, Disfera
Shaw, G. and Williams, A.M. (2004), Tourism and Tourism Spaces, SAGE
Publications
Shaw, G., Williams, M.A., (2004), Tourism and Tourism Spaces, SAGE
Publications, London
Shaw, Gareth, Williams, M., A., (2004), Tourism and Tourism Spaces, SAGE
Publications, London
Simedre, I. (2003) Monografie-Ştei, 500 de ani, Ed. Imprimeriei Ex Libris
Hoffnung, Ştei
Sotiropoulou, E.-C., (2007), Tourism, Village Space and the re-Appropriation
of Rural: Towards a New Social Organization of the Countrside,
Tourismos, an International Multidisciplinary Journal of Tourism, vol 2,
no. 2, pp. 113-128
Suciu, C. (1966-1968), Dicţionar istoric al localităţilor din Transilvania,
Editura Academiei Române
Stoici, S.D. (1983) Districtul metalogenetic Băiţa Bihorului, Ed. Academiei,
RSR, Bucureşti
Ștefănescu B. (coord.), Chiriac A., Goman I., Nistor S. (2001) Agricultură,
meșteșug și comerț la locuitorii zonei Beiușului în secolele XVIII-XX,
Oradea, Ed. Universității din Oradea
Tătar, Corina, Dehoorne, O., Bucur, L., (2008), The Life Cycle of a Romanian
Spa within the Western Carpathians. The Case of Moneasa, Scientific
Journal Service Management, vol 3, no. 499, pp. 281-189
Tatar C., Pawlicz A., Gozner M. (2008) Heritage-Based Push Factors in the
Crisuri Mountains, GeoJournal of Tourism and Geosites, an 1, vol 1, nr.1
Turnock, D., (1999), Sustainable Tourism in the Romanian Carpathians, The
Geographical Journal, vol 165, no.2, pp 197
Ujvari, I. (1972), Geografia apelor României, Editura Ştiinţifică, Bucureşti
Urry, J., (1995), Consuming Places, Routledge, London
Veal, A.J., (1994), Leisure Policy and Planning, Harlow, UK: Longman/ILAM
Velcea, Valeria, Savu, Al. (1982), Geografia Carpaţilor şi Subcarpaţilor
Româneşti, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti
Verdinaş, T., (1999), O monografie regională: Munţii Apuseni, Sociologie
Românească, nr. III
Wackermann, G., (1994), Loisir & Tourisme - Une internationalisation de
l’espace, Sedes, Paris
Williams and Balaz (2001), From Collective Provision to Commodification of
Tourism, Annals of Tourism Research, volume 28, no 1
Williams, S., (1998), Tourism Geographies, Routledge, London

***Master Planul pentru Dezvoltarea Turismului Naţional 2007-2026


162
Posibilităţi de valorificare a resurselor turistice din bazinul hidrografic Crişul Negru 

*** (2001), Le tourisme industriel: le tourisme du savoir-faire, Girest


(Groupement Interdisciplinaire de Recherche en Sport et en Tourisme),
L’Harmattan
*** (2003), Harta turistică a Judeţului Bihor, prin Programul Phare 2000 de
Cooperare Transfrontalieră dintre România şi Ungaria, Primăria
Municipiului Oradea, Camera de Comerţ şi Industrie Bihor, Uniunea
Europeană, Ed. Spelemat
***(1990) Geografia României, vol III, Carpaţii Româneşti şi Depresiunea
Transilvaniei, Ed. Academiei Române, Bucureşti
*** (2006), Munţii Apuseni, Federaţia Română de Speologie, Oradea
*** Padişul, o atracţie pentru turiştii maghiari, România Liberă, 22/09/2006
*** Valea Draganului, poarta de intrare in Apuseni, Adevărul, 02/09/2006
***(1980), Cluj-Monografie, Editura Sport-Turism, Bucureşti
***(1984), Geografia României, II, Geografia umană şi economică,
Ed.Academiei RSR, Bucureşti, pp 492
***(1987), Geografia României, III, Carpaţii Româneşti şi Depresiunea
Transilvaniei, Ed.Academiei RSR, Bucureşti
***, Atlasul localităţilor Judeţului Bihor, Suncart
*** Turism ecologic în Munţii Apuseni, Evenimentul zilei, 27/04/2007
*** Ţara Moţilor, înainte şi după Târgul de fete, Gândul, 27/07/2007
***Evenimentul Zilei, 24/12/2005
***The Town Hall of Arieseni Commune, manuscript
***Registry Book for the balance sheet of property and transportation taxes
from 2008 provided by The Town Hall of Arieseni Commune
*** Programul Operaţional Regional 2007-2013, România – Ministerul
Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Locuinţelor, Aprilie 2007

www.apdrp.ro
http://adrcentru.ro/Document_Files/Turismul%20montan_gm81vs.pdf
http://www.parcapuseni.ro
www.alpinet.org
www.antrec.ro
www.geoengine.com
www.mie.ro
www.parcapuseni.ro
www.romturism.ro
www.statiuneamoneasa.ro
www.unwto.org
www.vaduizei.ovr.ro
www.world-tourism.org
http://ro.wikipedia.org
www.welcometoromania.ro

163