Sunteți pe pagina 1din 3

Aportul la capital social


Definiţie şi importanţă
În sensul art.1492 aliniat 2 c , aportul consta în aducerea în comun a unui bun. Se
poate aporta fie dreptul de prorietate asupra bunului , fie numai folosinţa asupra
acestuia. Deşi formularea cuprinsă in textul de lege e imprecisă , totuşi
e evident că prin aport se înţelege transmiterea unui drept din
patrimonial celui care aportează în patrimonial societăţii comerciale .În
contreprestaţie , asociatul v+a primi una sau mai multe parţi sociale
sau acţiuni .
Termenul APORT are un dublu sens :
2 Aport în sens de obligaie de aportare ;

3 Aport în sens de bunuri care formează obiectul


raportului obligaţional de aportare

Aporturile nu sunt proprii numa contractului de societate . Există aportul si in


cazul unor structure economice , lipsite de personalitate juridică, cum
ar fii :
4 Asociatiunea în participaţiune ( art 251-256 c )

Cu toate acestea aporturile au cel mai important rol în cazul societaţilor comerciale,
intrucât din momentul reuniri lor aporturile formează patriminiul iniţial
al societaţii (capitalul social )
Operaţiunea juridică de aportare se prezinta sub forma unui contract
cu titlu ONEROS ŞI TRANSLATIV DE DREPTURI .
Daca aportul consta în transmiterea dereptului de proprietate , aportatorul are aceleaşi
obligaţii ca vânzătorul , inclusive obligaţiunea de garanţie pentru vicii
si pentru evicţiune .
Societatea comerciala este Lrandul ei , obligate sa atribuie asociatului parti sociale sau
actiuni care confera titularului drepturi patrimoniale de creanţă cu privire la
dividende , precum şi drepturi nepatrimoniale ( respective dreptul de a
alge şi de a fii ales în organelle de conducere ale societaţii )
Diferenţa între VÂNZARE şi APORTARE consta in faptul că , in cazul
VÂNZĂRI parţile contractante cunosc existenţa şi întinderea prestaţiilor
, în timp ce în cazul APORTĂRII asociatul cunoaşte numai valoarea
bunurilor pe care le aportează primind în contraprestaţie părţi sociale
sau acţiuni , dar nu cunoaşte cu certitudine daca v-a încasa beneficii .
Obţinerea de benefici depinde de activitatea societăţii , care este
infulenţată de aşa numitele RISCURI ÎN AFACERI .

Obiectul obligaţiei de APORTARE – APORTUL ÎN NUMERAR


Aportul în numerar este aportul în bani (lichiditaţti ) şi este cel mai utilizat
Potrivit art. 16 aliniat 1 din legea nr. 31/1990 republicată , aporturile în numerar
sunt obligatorii la construirea oricarei forme de societate .
Aportul in numerar nu trebuie confundat cu finanţarea societaţii , prin efectuarea
unor depuneri de bani de catre asociaţi . Asociaţii pot să avanseze
diferite sume de bani societaţii , pe baza unui contract de imprumut
sume de bani care se inregistrează în contul current al societaţii . Spre
deosebire de aceste împrumuturi (finanţări ) pe care le pot face asociaţii ,
APORTUL IN NUMERAR e inregistrat in situaţia financiară în contul
CAPITAL .
Conform art.68 din legea nr.31/1990 republicată si modificată , aportul la
capitalul social nu este purtator de dobânzi .
APORTUL ÎN NATURĂ
Poate să constea în :
5 Bunuri immobile

6 Mobile

7 Fond de comerţi

8 Brevete de invenţie

În general orice bunuri care sunt în circuitul commercial si pot fii transmise în
patrimonial unei societaţi comerciale .
APORTUL IN NATURĂ e posibil la orice formă de societate comercială şi
trebuie să fie evaluat din punct de vedere economic ( art 16 aliniat 2
din legea nr.31/1990 republicată şi modificată )
NORMA JURIDICĂ IMPERATIVĂ instituită in art. 16 aliniat 2 prin legea nr.
441/2006 , privind evaluarea din punct de vedere economic a
aporturilor în natură ridică problema posibilitaţii sau nu a evaluării
convenţionale , evaluare care se putea face anterior acestei
reglementari .
În opinia noastră întreprinderea care trebuie data textului delege
menţionat este aceea că evaluarea trebuie facuta de unul sau mai multi
experţi de specialitate şi nici decum convenţionali (de catre asociaţi )
pe baza actelor de dobândire a bunurilor respective
APORTUL ÎN CREANŢE
Este posibil în cazul societaţilor de presoane şi printr-o interpretare per
acontrario şi în cazul societaţii pe acţiuni care să consituie subscripţie simultană .
În legistlaţia română , legiuitorul , ocrotind-o pe cesionară (respective
societatea comerciala ) a dispus prin art.84 aliniat 1 din legea nr.
31/1990 republicată şi modificată ca cedentul (asociatul ) să răspundă
în mod solidar cu debutorul cedat pentru efectuarea plaţii creanţelor
cedate .
APORTUL ÎN MUNCĂ – INDUSTRIE
Constă în angajamentul pe care şi-l asumă asociatul de a desfaşura o
activitate în societate punând la dispoziţia acesteia cunoştinţe , tehnici
professionale , deci de a efectua o muncă în contul societaţi sau de a
presta un serviciu , inclusive diligenţele sau demersurile facute de
fondatori în timpul construirii societaţii .
Aporturile în muncă nu fac parte din capitalul social pentru ca ele nu pot
servi drept garanţie ( gaj ) pentru creditori , dar sunt socotite aportul in
societate , în patrimonial social .
9 Aportul în munca nu conferă asociatului la dreptul la parţi sociale , ci
doar dreptul de a participa la benefici si la înparţirea activului
social , ramânând obligat să participle la pierderi

10 Evaluarea aportului in muncă se poate face convenţional , iar în lipsa


vreunei stipulaţiuni se aplică art 1511 aliniatul 2 c potrivit careia
aportul in munca reprezinta partea cea mai mica in numerar sau
in natura adusă de un alt asociat .