Sunteți pe pagina 1din 4

Divorțul - ca factor psiho-social- implică nu doar indivizii legați strict prin

căsătorie, ci este un fenomen care are implicații directe asupra societății și


membrilor unei societăți. Mai mult de atât, în ultimul timp s-au înregistrat
creșteri spectaculoase privind numărul de divorțuri. Statisticile cu privire la
divorțialitate ating maxime la intervale regulate, adesea însoțite de precizări
pesimiste și catastrofice cu privire la dezintegrarea familiilor și dispariția
căsătoriei ca un contract pe viață.
Din punct de vedere societal și individual, divorțul este un fenomen ambivalent:
el rezolva o serie de dificultăți ( înlăturarea conflictelor și tensiunilor familiale,
atenuează traumatizarea copiilor ca urmare a disputelor dintre părinți ), dar
creaza și altele noi ( stres psihic, dificultăți economice etc. )
Divorțul, așa cum spuneam, reprezintă un fenomen psiho-social complex privit
ca forma finală a desfacerii vieții conjugale, ce modfică viața patrenerilor și a
descendenților acestora. Când începem să discutam despre divorț trebuie să
ținem cont de faptul ca el nu este un simplu eveniment, ci un proces adesea
traumatizant. El antrenează tensiuni, conflicte, frustrări și insatisfacții ale căror
efecte se prelungesc dincolo de pronunțare instanței judecătorești.
Ca ultimă etapă în cadrul unui proces de erodare și disoluție a cuplului familial,
divorțul mai este definit ca modalitate prescrisă social și legal de disoluție a
căsătoriei.
Deci divorțul, reprezită polul opus al căsătoriei, aceasta fiind înțeleasă ca
modalitate acceptată la nivel social prin care două sau mai multe persoane
constituie o familie. Căsătoria poate primi un aspect juridic (sancționare formală
de către o insitituție legitimă a uniunii maritale ) și un aspect
religios( sancționare formală, prin sacralizare, de către o instituție religioasă
legitimă a uniunii maritale ). Plecând de la acest punct, este ușor de făcut
asocierea dintre stabilitate, moralitate, armonie și echilibru - ca elemente
observate când vorbim de căsătore și polul opus acesteia, adică istabilitate,
dezechilibru și chiar imoralitate, când vorbim de divorț.
La baza unui proces finalizat cu divorțul, stau mai multe etape:
a)stările conflictuale și eroziunea – frecvența crescută, consitența și violența
acestora au de cele mai multe ori efecte de disoluție și eroziune a vieții
conjugale.Primul indicator al disoluției căsătoriei este manifestarea isatisfacției
față de conviețuirea în cuplu.
b)separarea premergatoare divorțului- nu toate separările duc la disoluția
căsătoriei,dar majoritatea disoluțiilor sunt premerse de separare. Separarea se
realizează în funcție și de aspecte independente de relațiile dintre parteneri:
nivelul veniturilor, posibilitatea de a găsi o locuință etc. Ca o consecița firească
căsătoriilor conflictuale o reprezintă încetare relațiilor sexuale.
c)disoluția legală - este forma definitivă a rupturii relației conjugale, consfințirea
juridică a acetei stări de fapt. Legăturile care au unit soții prin căsătorie vor
înceta odată cu divorțul, cei doi parteneri devin foști soți. Divorțul duce la
încetarea relațiilor de familie, la distorsiunea legăturii parentale, la pierderea sau
determinarea unor funcții ale familiei.
d)acomodarea în perioada de după divorț- după disoluția căsătoriei, foștii soți
trebuie să se adapteze unui nou stil de viață: viață într-o nouă locuință și o nouă
vecinatate, stabilirea de noi relații și prietenii, refacerea în urma stresului
provocat de divort, etc.
Unul dintre primii autori care au conceptualizat divorțul ca fiind un complex
psiho-social în aceeași masură în care este un proces juridic, a fost Bohannan,
care a identificat șase dimensiuni ale experienței de divorț: emoțională,legală,
economică, parentală, comunitară si psihică ( psihologică ). Acest model al
dezorganizării cuplului nu apare în complexitatea sa în toate cazurile. Cuplurile
aflate în divoț pot să se confrunte cu probleme din toate aceste domenii în
același timp, iar conflictul poate să se răspandească repede dintr-un domeniu în
altul. Invers întelegera și cooperarea într-un domeniu pot încuraja cooperarea și
în altele. Cu toate acestea, există puțin ajutor multi -disciplinar la dispoziție, care
să se adresesze tuturor acestor domenii dintr-odată.
Plecând de la aspectele enumerate mai sus putem vorbi de:
-divorț emoțional = manifestarea divergențelor dintre parteneri,deteriorarea
raporturilor afective; un divorț emoțional poate avea loc cu mult înainte ca un
cuplu să se separe fizic;
-divorț legal = pronunțarea de către o curte de justiție adisoluției căsătorei;
-divorț economic= divizarea proprietății între parteneri,separarea bunurilor
casnice, stabilirea obligațiilor de plată a pensiei alimentare;
-divorț părintesc= incredințarea copiilor minori unui părinte,stabilirea drepturilor
celuilalt părinte asupra copiilor minori;
-divorț comunitar= divizarea comunității de prieteni și izolarea de comunitatea
de rudenie a fostului soț;
-divorț psihic= dobândirea autonomiei psihice față de fostul partener de
căsătorie; indivizii care rămân afectați de pierderea partenerului pot să aibă
dificultăți în constituirea unor noi relații și activități.
Un alt aspect ce ține de divorț este acela ca în fiecare societate,legislația familiei
cuprinde reglementări specifice privitoare la disoluția cuplurilor. Trebuie să
discutăm puțin instituția juridică a divorțului, acesta reprezentând forma legală
de desfacere a căsătoriei sau, desfacerea căsătoriei prin hotărâre judecătorească.
În țările europene, divorțul este reglementat de trei tipuri de legislații:
a)divorțul sancțiune - prevede că disoluția căsătoriei se face în urma constatării
culpei unuia dintre soți;
b)divorțul faliment- apare când legăturile dintre soți sunt puternice afectate,
încât cei doi soți sunt conștienți ( deși nu în egală măsură ) că uniunea lor nu mai
poate continua;
c)divorțul remediu- este soluția unei căsătorii complet compromise pentru a
permite partenerilor să se recăsătorească.
Principalele probleme care intervin în cazul divorțului sunt: stresul emoțional,
încredințarea și îngrijirea copiilor, divizarea proprietății. Încredințarea copiilor
în urma disoluției legale s-a facut în mod tradițional mamei. Dar în ultimele
decenii s-au facut presuni din partea bărbaților pentru a se modifica prevederile
legale discriminatorii. Numărul taților cărora li s-au încredințat copiii a crescut
în majoritatea societăților. A crescut, de asemenea, numărul cazurilor în care
copiii au fost încredințați ambilor părinți. Cercetările de psihosociologie arată că
deși această variantă este preferată de un număr tot mai mare de cupluri care
divorțează, efectele asupra copiilor pot fi deseori negative.Majoritatea
reglementărilor privind divorțul stabilesc obligația ambilor părinți de a contribui
la îngrijirea copiilor. De regula acest lucru se realizează prin plata unei pensii
alimentare. Refuzul de a contribui la acoperirea cheltuielilor pentru îngrijirea
copiilor se pedepsește de lege.Majoritatea căsătoriilor se bazează pe comunitatea
de bunuri. În timpul divorțului, legea decide asupra impărțirii bunurilor; locuința
revine de regulă părintelui căruia i s-au încredințat copiii.
Analizând divorțul, ne dăm seama că la baza lui stau diverși factori economici,
culturali, psihologici, morali, religioși care acționează la nivelul partenerilor, în
interiorul cuplurilor și în afara acestora. Factorii sociali care pot limita
divorțurile sunt: starea de prosperitate a sănătății, protecția socială a populației,
atitudinea profamilistă a populației, intoleranța față de divorț, interdicții morale,
religioase și juridice. Dar divorțul, în ciuda factorilor enumerați mai sus, rămâne
hotărârea partenerilor de a se despărții,de a pune capăt uniunii conjugale
existente, de a încerca o altă formă de conviețuire contractarea altei căsătorii sau
traiului fară partener.
Printre factorii interni familiali care pot genera divorțul putem enumera:
-lipsa experienței premaritale,
-insuficiența cunoașterii partenerului,
-absența dragostei,
-căsătoria precoce,
-diferențe mari de vârstă între parteneri,
-diferențe privind instrucția și educația partenerilor,
-incompatibilități psihice și temperamentale ale partenerilor,
-comportamente agresive,
-alcoolismul unuia dintre parteneri-divergențe privind educația copiilor, și lista
probabil poate continua și se pot adăuga mereu noi factori care să acționeze
asupra cuplului.
Divorțul, antrenează modificări majore la nivelul tuturor funcțiilor familiei.
Funcțiile economice, de solidaritate, de socializare,cunosc o destructurare sau, în
cazul cuplurilor cu copii, o redimensionare, de cele mai multe ori negativă.
Divorțul are ca prim efect, pierderea funcției psihoafectivă a familiei, slăbirea
sau ruperea relațiilor formale și informale ale partenerilor.
Un alt efect provocat de divorț ține de faptul ca responsabilitățile paterne sunt
redistribuite și preluate în totalitate de părintele căruia i s-a încredințat minorul.
Deși efectele asupra copilului sunt negative, există și situațiile în care efectele
negative asupra minorilor sunt contra balansate de efectele benefice ( de
exemplu în cazul cuplurilor cu un părinte agresiv, alcoolic, etc. ).
Dar oricum am privi și oricât de optimiști suntem, nu putem să spunem că
minorul implicat într-un proces de divorț, nu este afectat în plan psihic. În
absența unuia dintre părinți, efectele se pot observa direct sau indirect în
comportamentele și conduitele pe care minorul le adopta: irascibilitate,
hipersensibilitate, izolare, performanțe școlare scăzute sau acte devianete sau
delincvente.
Unii autori fac o asociere între divorț și durerea pe care o implică acesta.
Pierderea unui partener prin divorț a fost adesea comparată cu pierderea prin
moarte. Durerea care însoțește divorțul poate să conducă la depresii și anomalie
prelungite în care viața să pară fără rost și sarcinile de fiecare zi să devină lipsite
de semnificație. Se mai face o asemănare între sentimentele divorțaților și
văduvilor, deși faptul că partenerul a plecat de bună voie va lăsa pe unii divorțați
mai umiliți și cu mai multă amărăciune decât suporta în general văduvul. Cei
divorțați tind adesea să fie considerabil mai tineri decât văduvii, dar readaptarea
este complicată în ambele situații atunci când se mențin sentimente puternice de
manie, respingere sau vinovăție.
Dar în același timp putem privi și dintr-o parte pozitivă prin care putem spune că
divorțul poate aduce eliberarea de relațiile nefericite sau restrictive, eliberând
indivizii pentru a construi o nouă viață fie de unii singuri, fie cu un nou partener.
Oricum ar fi resimțită durerea de unul din parteneri este indicat să se manifeste
liber și să se elibereze de apăsare,apelând la una din formele de manifestare ale
dureri: plâns, mânie,etc. O incompletă exprimare a durerii poate întârzia
readaptarea personală și poate produce dificultăți majore în relații viitoare.
Dar în ziua de astăzi putem observa în foarte multe societăți că familia capătă
alte dimensiuni și se restructurează, trecând la noi forme care cu siguranță vor
schimba și modul de abordare privind divorțul. De la familiile tradiționale - în
care stilul de viață este bazat pe autoritate, și funcționează având la bază
ierarhia, conformismul, represiunea - s-a trecut la familiile contemporane, care
se întemeiază pe un alt stil de viață în care autoritatea este schimbată cu
cooperarea și este susținută de alte valori :comunicare, egalitate, schimbare. Dar
plecând de la această tipologie, se poate spune că o alternativă la cele doua
menționate mai sus, în viitor, valoarea focală într-o familie ar fi individualitatea,
susținută de următoarele valori:competiție, însingurare, non-conformism.
Familia și-a pierdut mult din caracterul ei de instituție socială, cuplul familial
fiind interesat mai mult de satisfacerea propriilor interese și mai puțin de
realizarea funcțiilor pe care le atribuie instituției familiale. Plecând de la acest
punct de vedere și de la schimbările care deja sunt mult prea evidente în ziua de
astăzi, este ușor de înțeles ca și aspectele legate de divorț și de modalitățile de
destrămare a familiei se vor modifica și vor suferi diferite schimbări, într-un
viitor mai apropiat sau mai îndepărtat.

S-ar putea să vă placă și