UNIVERSITATEA TEHNICĂ A MOLDOVEI

Facultatea de Calculatoare, I nform atică și M icroelectronică

Departam entul
I NFOR M ATI CĂ ȘI I NGI NER I A SI STEM ELOR

Disciplina
Metode și modele de calcul
Modulul I (Metode numerice)

P rogram ul de licență
I NFOR M ATI CĂ AP LI CATĂ, M ANAGEM ENTUL I NFOR M AȚI EI

Conf. univ.dr. Vasile MORARU

Anul universitar: 2020-2021
 PRELEGEREA NR. 3
REZOLVAREA NUMERICĂ A
ECUAŢIILOR ALGEBRICE ŞI
TRANSCENDENTE (continuare)
Săptămâna III (14.09.2020-19.09.2020)
Sumar

Metoda lui Newton Rezolvarea ecuațiilor

Metoda secantei
(tangentei) algebrice

Schema lui Horner Metoda Birge-Viète Alte metode

 Metoda lui Newton (tangentei)
Fie ecuația algebrică sau transcendentă f(x)=0 care admite o singură rădăcină reală r în intervalul [a,b]
Să presupunem în plus că derivatele f'(x) şi f"( x) păstrează un semn constant pe intervalul [a, b].
Ecuația tangentei în punctul A0(x0, f (x0)) : Luând y = 0, x = x1 , obținem

y = f(x0)+ f '(x0)×(x – x0). x1= x0– f ( x0)

f ′( x0)

Procedeul se va repeta în mod asemănător. Se

y A0 obține metoda tangentelor definită de următoarea
formulă de iterare:

A1
f ( xk )
A2 xk +1 = xk −
a r f ′( xk )
x3 x2 x1 b = x0 x
k=0, 1, 2, ...
 Eroarea metodei lui Newton
Eroarea este estimată de relația :
𝑀𝑀2 2
𝑥𝑥𝑘𝑘+1 − 𝑟𝑟 ≤ ⋅ 𝑥𝑥𝑘𝑘 − 𝑟𝑟
unde 2𝑚𝑚
M 2 = max f ′′( x ) m = min f ′( x )
[a ,b] [a ,b]
În cazul rădăcinilor simple (f '(r)≠0) metoda lui Newton are gradul
doi de convergență (convergența pătratică).
1
2

Metoda lui Newton este un caz particular al metodei aproximațiilor succesive

cu funcția:
ϕ(x)=x–f(x)/f '(x)
 Eroarea metodei lui Newton

Dacă r este o rădăcină multiplă, atunci convergența șirului {xk} este liniară

Exemplu. Fie dată ecuația x2=0 cu rădăcina dublă r=0. Potrivit metodei lui
Newton putem scrie:
2 Dacă r este o rădăcină multiplă de gradul p, adică
x 1
xk +1 = xk − = xk .
k
f'(r)=f''(r)= … =f(p–1) (r) = 0, f (p) (r) ≠ 0,
2 xk 2
se recomandă de a efectua calculele conform formulei
1
2

de iterare:
1
xk+1–r= xk–r
2
𝑓𝑓(𝑥𝑥𝑘𝑘 )
𝑥𝑥𝑘𝑘+1 = 𝑥𝑥𝑘𝑘 − 𝑝𝑝 ′
𝑓𝑓 (𝑥𝑥𝑘𝑘 )
 Probleme în alegerea punctului de start
O dificultate în aplicarea metodei lui Newton (și în general a unei
metode iterative) o reprezintă alegerea aproximației inițiale x0.
5 5
Exemplu. În cazul ecuației x3–x=0 zona de convergență a rădăcinii r=0 este intervalul deschis (- , ).
5 5

5 3
Pentru x0=± vom avea x1=–x0, x2=–x1= x0, x3=–x2=–x0, … , un șir care “ciclează”. Dacă x0=± ,
5 3
atunci f '(x0)=0 și tangenta la curba dată în aceste puncte este paralelă cu axa Ox. Alegând
3 3
aproximația inițială x0 <- șirul iterativ {xk} tinde către rădăcina r=–1. Dacă alegem x0 >
3 3
se asigură convergența către rădăcina r=1.
Probleme în alegerea punctului de start
 Probleme în alegerea punctului de start
𝑦𝑦

𝑓𝑓 ′ 𝑥𝑥0 = 0,
tangent

𝑥𝑥
𝑥𝑥0

𝑦𝑦
𝑥𝑥
𝑥𝑥1 𝑥𝑥0 𝑥𝑥 𝑦𝑦 =
1 + 𝑥𝑥 2
𝑥𝑥2
 y B
Se recomandă de a alege
f (b) > 0 valoarea aproximativă inițială
x0 astfel ca
f '(x) >0
f(x0) f''(x0)> 0
f ''(x) > 0

a x
0 x3 x2 x1 b = x0

A
y f (a) > 0 Se recomandă de a alege
valoarea aproximativă inițială
f '(x) < 0 x0 astfel ca
A
f ''(x) > 0 f(x0) f''(x0)> 0

r b
0 a = x 0 x1 x 2 x 3 x

B
 Avantajul metodei Newton

Avantajul metodei Newton - convergența sa rapidă. Dacă este

îndeplinită condiția: f '' (x) (a doua derivată) păstrează semnul și în același
timp f (x) și f '' (x) au același semn, atunci procesul converge astfel încât la
fiecare iterație numărul cifrelor semnificative corecte se dublează.

Dacă 𝑥𝑥𝑘𝑘 − 𝑟𝑟 ≤ 10−𝑘𝑘 𝑎𝑎𝑎𝑎𝑎𝑎𝑎𝑎𝑎𝑎𝑎𝑎 ,

𝑥𝑥𝑘𝑘+1 − 𝑟𝑟 ≤ 𝐶𝐶 × 10−2𝑘𝑘
0 ≤ 𝐶𝐶 <∞
 Avantajul metodei Newton
𝑓𝑓 ′ (𝑥𝑥) = 2𝑥𝑥
Exemplu. Calculul rădăcinii 𝑥𝑥𝑘𝑘+1 = 𝑥𝑥𝑘𝑘 −
𝑥𝑥𝑘𝑘 2 − 2 1
2𝑥𝑥𝑘𝑘
= 𝑥𝑥 +
2
2 𝑘𝑘 𝑥𝑥𝑘𝑘
pătrate 𝑥𝑥0 = 1
1 2 3
𝑥𝑥1 = 1+ = = 1.5000000000
2 1 2
2 ⇒ x2–2=0 . 1 3 4 17
𝑥𝑥2 = + = ≈ 1.4166666667
2 2 3 12

1  17 24  577
x3 =  +  = ≈ 1.414215686
2  12 17  408
2 = 1.4142135623730950488016887242097 x4 = 1.4142135623746

x5 = 1.4142135623730950488016896

x6 = 1.4142135623730950488016887242097
 Metoda secantei
Metoda secantei se deduce din metoda lui Newton, înlocuind derivata

′
𝑓𝑓(𝑥𝑥𝑘𝑘 ) − 𝑓𝑓(𝑥𝑥𝑘𝑘−1 )
𝑓𝑓 (𝑥𝑥𝑘𝑘 ) ≈ k=1, 2, ...
𝑥𝑥𝑘𝑘 − 𝑥𝑥𝑘𝑘−1

𝑓𝑓(𝑥𝑥𝑘𝑘 )(𝑥𝑥𝑘𝑘 − 𝑥𝑥𝑘𝑘−1 )

𝑥𝑥𝑘𝑘+1 = 𝑥𝑥𝑘𝑘 −
𝑓𝑓(𝑥𝑥𝑘𝑘 ) − 𝑓𝑓(𝑥𝑥𝑘𝑘−1 )

Valoarea xk+1 este abscisa punctului de intersecție

dintre secanta
𝑥𝑥 − 𝑥𝑥𝑘𝑘 𝑦𝑦 − 𝑓𝑓(𝑥𝑥𝑘𝑘 )
=
𝑥𝑥𝑘𝑘−1 − 𝑥𝑥𝑘𝑘 𝑓𝑓(𝑥𝑥𝑘𝑘−1 ) − 𝑓𝑓(𝑥𝑥𝑘𝑘 )

care trece prin punctele (xk–1, f(xk–1)) şi (xk, f(xk)) şi Ox

 Metoda secantei
Eroarea este estimată de relația :
β
xk+1–r ≤ 𝐶𝐶 xk–r 1
𝛽𝛽 = ( 5 + 1) ≈ 1.628037 … ,
2
În metoda lui Newton β=2
Metoda lui Newton reclamă necesitatea evaluării funcției și a
derivatei sale, iar metoda secantei necesită numai calculul funcției.
Un criteriu de oprire a algoritmului este verificarea inegalităților:
f(xk+1)<ε1,  xk+1–xk<ε2, ε1≥ε2>0.
Pentru startul iterațiilor în metoda secantei sunt necesare două aproximații inițiale x0 și x1
 ,
Rezolvarea ecuațiilor algebrice
,

Pn(x)≡anxn+an–1xn–1+...+a1 x +a0=0,
unde coeficienții a0, a1, a2, ... , an sunt reali, an>0
• O ecuație algebrică de gradul n are exact n rădăcini (printre care pot fi
atât reale, cât și complexe), fiecare rădăcină multiplă fiind considerată
ca atâtea rădăcini confundate cât indică ordinul ei de multiplicitate.
• Rădăcinile complexe ale ecuației algebrice cu coeficienți reali sunt
conjugate două câte două.
• Dacă o ecuație algebrică cu coeficienți raționali admite ca rădăcină un
irațional pătratic m+n p ea admite și conjugatul său m-n p (m, n∈Q, n≠0, p∈N)
ca rădăcină
 ,
Rezolvarea ecuațiilor algebrice ,

Pn(x)≡anxn+an–1xn–1+...+a1 x +a0=0,
unde coeficienții a0, a1, a2, ... , an sunt reali, an>0
• Ecuația algebrică de ordin n par și cu a0<0 are cel puţin două rădăcini reale de semne diferite.
• Între coeficienții ecuației algebrice și rădăcinile ei r1, r2, ... , rn există relațiile (formulele lui Viète):
r1+r2+...+rn=– a n −1
an

r1r2+r1r3+...+rn–1rn= a n −2
an
r1r2r3+r1r3r4+...+rn–2rn–1rn= – a n −3
an
r1r2 ... rn =(–1)n a 0
an
• Rădăcinile reale şi complexe ale ecuaţiei algebrice (sunt situate în inelul circular R1<x<R2, unde
1
R1 = 1
1+
1
max a k
R2 = 1 + max a k .
0 ≤ k ≤ n −1
a0 1≤ k ≤ n an
 Schema lui Horner
Considerăm polinomul de gradul n:
Pn(x)≡anxn+an–1xn–1+ ... +a1x+a0 .
Pentru stabilirea schemei lui Horner se transcrie polinomul astfel:
Pn(x)=a0+x(a1+x(a2+ ... + x((an–1+ xan) ... )).
Deci putem afla valoarea acestui polinom în punctul x=ξ, calculând succesiv mărimile:
bn=an ,
bn–1=an–1+ξbn=an–1+ξan ,
bn–2=an–2+ξbn–1=an–2+ξ(an–1+ξan),
....................................................
b0=a0+ξb1=a0+ξ(a1+...+ξ(an–1+ξan)...)=Pn(ξ).
,
Schema lui Horner ,

Pn(x)≡anxn+an–1xn–1+...+a1 x +a0,
unde coeficienții a0, a1, a2, ... , an sunt reali, an>0
Schema lui Horner constituie un procedeu efectiv de calcul al valorii unui polinom și al derivatelor lui.
Putem afla valoarea acestui polinom în punctul x=ξ, calculând succesiv mărimile:
bn=an ,
bn–1=an–1+ξbn=an–1+ξan ,
bn–2=an–2+ξbn–1=an–2+ξ(an–1+ξan),
....................................................
b0=a0+ξb1=a0+ξ(a1+...+ξ(an–1+ξan)...)=Pn(ξ).

Schema lui Horner necesită cel mult 2n operații aritmetice.

 ,
Schema lui Horner ,

Pn(x)≡anxn+an–1xn–1+...+a1 x +a0,
unde coeficienții a0, a1, a2, ... , an sunt reali, an>0
Calculul valorii a derivatei P'n(ξ) cu ajutorul schemei lui Horner:
cn=bn=an,
cn–1=bn–1+ξcn=an–1+2anξ,
cn–2=bn–2+ξcn–1=an–2+2an–1ξ+3anξ2,
..............................................................
c1=b1+ξc2=a1+2a2ξ+ ... +nan–1ξn–1=P'n(ξ).
În cazul general, când toți coeficienții polinomului dat Pn(x) sunt diferiți de zero, nu
există o schemă mai eficientă de calcul a valorii lui în x=ξ, decât cea a lui Horner.
′ " 𝑛𝑛
𝑃𝑃 ,
Pentru a ușura calculul coeficienților derivatelor polinomului 𝑛𝑛 𝑛𝑛 𝑃𝑃 , … , 𝑃𝑃
𝑛𝑛
se poate aplica schema concisă a lui Horner.
×1 1
(nn! − 12)!
)!

,
Schema concisă a lui Horner ,

an an–1 an–2 .... a2 a1 a0

⇓ ⇓ ⇓ ⇓ ⇓ ⇓
Pentru a ușura calculul (o) ξbn ξbn–1 .... ξb3 ξb2 ξb1
coeficienților derivatelor ⇓ ⇓ ⇓ ⇓ ⇓ ⇓

polinomului bn bn–1 bn–2 ... b2 b1

⇓ ⇓ ⇓ ⇓ ⇓
Pn' , Pn" ,, Pn(n ) (o) ξcn ξcn–1 ... ξc3 ξc2 b 0=P n(ξ)
⇓ ⇓ ⇓ ⇓ ⇓

se poate aplica schema cn cn–1 cn–2 ..... c2 c 1=1/1!P' n(ξ)

concisă a lui Horner. . . . .


sn sn–1
⇓ ⇓ 1 Pn(n–2)(ξ)
sn–2=
(0) ξqn (n − 2)! × ⇓
⇓ ⇓

qn q n–1= 1 P n(n–1) (ξ)

⇓ ⇓ (n − 1)!
(0)
⇓

rn= 1
n!
Pn(n)(ξ)
 Metoda Birge-Viète
Fie dată ecuația algebrică
Pn(x)≡anxn+an–1xn–1+...+a1 x +a0=0

Metoda Birge-Viète se deduce din metoda lui Newton:

P n ( xk )
xk +1 = xk − , k=1, 2, 3, …
P′ n ( x k )
Valorile lui Pn(x) şi 𝑃𝑃𝑛𝑛′ 𝑥𝑥 în punctele fixate xk, k=0, 1, 2, ... , se calculează cu ajutorul schemei lui Horner :
bn=an ,
bj=aj+ xkbj+1, j=n–1, ... , 0,
Pn(xk)=b0 ,
cn=bn ,
cj=bj+ xkcj+1, j=n–1,...,1,
P'n(xk)=c1.
 Metoda Birge-Viète
Expresia șirului de iterare a metodei Birge-Viète este
𝑏𝑏0
xk+1=xk– k=0, 1, 2, ...
𝑐𝑐1

Cu ajutorul metode Birge-Viète pot fi calculate toate rădăcinile reale ale

ecuației algebrice date.
Dacă r1 este o rădăcina (simplă) atunci
Pn(x)=(x– r1)Pn–1(x).
Pentru a găsi o altă rădăcină reală, avem ecuația algebrică de gradul n–1:
Pn–1(x)≡bn x n–1+bn–1 x n–2+ ... +b2 x +b1=0.
Astfel se calculează toate rădăcinile reale ale ecuațiilor algebrice.
 y
Metoda coardei
B
Dacă f(b) f(xk)<0 b−a
x1 = a − f (a) ,
se alege coarda f (b) − f (a )
care trece prin
b − xk
((b, f(b)) și x3 x k +1 = x k − f ( x k ) ⋅ ,
(xk(f(xk)). f (b) − f ( x k )
x2
x0=a, k=0, 1, 2, …
x1
0 a b x
r
A
f'(x) f''(x)>0, ∀x∈[a, b]
 Metoda coardei
y Dacă f(a) f(xk)<0 se alege coarda care
trece prin (a, f(a)) şi (xk ,(f(xk)).
A

xk − a
xk +1 = xk − f ( xk ) ⋅ ,
f ( xk ) − f ( a )
x0=b, k=0, 1, 2, …
x3

x2
x1 b
0 a x
r
B f'(x) f''(x)<0, ∀x∈[a, b]
 Alte metode numerice
Metoda lui Steffensen:
f ( xk )
xk +1 = xk − f ( xk ) ⋅ , k=0, 1, 2, …
f ( xk + f ( xk )) − f ( xk )
Este o metodă de ordinul doi care folosește la fiecare pas două evaluări
pentru funcție, dar nici una pentru derivate
Metode de ordinul trei de convergență:
f ( xk )
xk +1 = xk − ; f ( xk )  f ( xk ) f ′′( xk ) 
f ( xk ) f ′′( xk ) xk +1 = xk − 1+ 
f ′( xk ) − f ′( xk )  2 f ′ 2 ( xk ) 
2 f ′( xk )
 Alte metode numerice
Metode de ordinul patru de convergență:

1 2
f ( xk ) f ′ ( xk ) − f ( xk ) f ′′( xk )
2

xk +1 = xk − 2 ;
1 2
f ′ ( xk ) − f ( xk ) f ′( xk ) f ′′( xk ) + f ( xk ) f ′′( xk )
3

f ( xk ) f 2 ( xk ) f ′′( xk )
xk +1 = xk − − +
f ( xk ) 2 f ′ ( xk )
3

 ′′
f ( xk ) f ( xk ) 
′′ 2
+ f ( xk )
3
− .
 6 f ′ ( xk ) 2 f ′ ( xk ) 
4 5
 Concluzii
În metoda lui Newton gradul de
convergență este pătratic, adică
eroarea la fiecare iterație este
proporțională cu pătratul erorii de la
iterația anterioară. Pentru metoda
secantei gradul de convergență este
aproximativ egal cu 1.618. Metoda
coardei, în general, este de ordinul
întâi. Se demonstrează, în ipoteze
foarte slabe, că nici o metodă iterativă
care folosește doar o evaluare a
funcției la fiecare pas nu poate avea
ordinul doi de convergență.
 ÎNTREBĂRI !
Lorem ipsum dolor sit amet, consectetuer adipiscing
elit. Maecenas porttitor congue massa.