Referat

Economia interprinderii

Structura organizatorica a unei firme

Elev : Lupașcu Alexandra

Universitate. Facultate : UPG – ECTS

Anul 1

Data : 7. 11. 2019

CUPRINS

1. Structura interprinderii
a. Ce reprezinta
b. Cum se clasifica

2. Structura organizatorica
a. Ce reprezinta
b. Ce factori o influenteaza
c. Clasificare
3. Structura functionala
a. Ce reprezinta
b. Ce cuprinde
c. Componentele ei
d. Relatiile organizatorice
4. Structura de productie
a. Ce reprezinta
b. Ce cuprinde
 1
c. Structura întreprinderii , componenta a structurii generale a firmei, reflecta
“anatomia întreprinderii”; modul de concepere, detaliere si implementare a
acesteia si influenteaza nemijlocit activitatile impuse de realizarea
obiectivelor întreprinderii.
2

a. Structura organizatorica reprezinta ansamblul persoanelor, subdiviziunilor organizatorice

(directii, compartimente) si relatiile acestora orientate spre realizarea obiectivelor prestabilite
ale întreprinderii.

b. În ansamblul ei structura organizatorica are 2 mari parti:

 structura functionala (de conducere)
 structura operationala (de productie, conceptie)
3.

a. Structura functionala reprezinta ansamblul functiilor de conducere si compartimentelor

(servicii, birouri) tehnice, economice, comerciale, administrative dar, si modul de constituire si
grupare al acestora si relatiile dintre ele necesare desfasurarii corespunzatoare a procesului
managerial si a proceselor de executie.

b. În ansamblul ei structura functionala este abordata ca un sistem si cuprinde:

 Componente – postul, functia, compartimentul

 Relatii organizatorice
 Ordinea componentelor (nivelul, treapta ierarhica, ponderea ierarhica)

Postul reprezinta cea mai simpla subdiviziune organizatorica, putând fi definit prin ansamblul
obiectivelor, cu atributiile, sarcinile, competentele si responsabilitatile asociate, care revin spre
exercitare, în mod regulat, unei persoane angajate în întreprindere.

Postul este instrumentul prin intermediul caruia se realizeaza aprecierea competentelor si a

cunostintelor de specialitate necesare angajarii.

Evaluarea, salarizarea, recompensele acordate personalului au la baza atributiile, sarcinile

prevazute în fisa postului si modul de realizare a lor.

Obiectivele justifica ratiunea înfiintarii si functionarii lui. Pentru realizarea lor titularul postului îi
sunt conferite atributii, sarcini, competente si responsabilitati adecvate.

Sarcina reprezinta un proces de munca simplu sau o componenta de baza a unui proces de

munca complex care prezinta autonomie operationala. Ea este efectuata de regula de o singura
persoana.

Sarcina reprezinta componenta cea mai dinamica a postului. Astfel, schimbarile calitative care se
manifesta în cadrul lor determina modificari în structura organizatorica.

Atributia reprezinta ansamblul sarcinilor precis conturate care sunt executate periodic sau
continuu de salariatii ce au cunostinte specifice unui anumit domeniu si care contribuie la
realizarea unor obiective specifice.

Functia reprezinta factorul de generalizare a unor posturi asemanatoare din punct de vedere al

ariei de cuprindere, autoritatii, responsabilitatii.
Compartimentul reprezinta un grup închegat de persoane reunite sub aceeasi autoritate
ierarhica carora le revin atributii, sarcini cu caracter permanent, bine precizate.

Aici la componente scriem cum ne a zis doamna in caiet

Relatiile organizatorice
Relatiile organizatorice sunt alcatuite din ansamblul legaturilor dintre componentele structurii
organizatorice instituite prin reglementari oficiale; ele reflecta complexitatea raporturilor ce se
stabilesc între compartimentele primare (post - functie) si agregate (compartimente ale structurii
organizatorice).

Relatiile organizatorice pot fi grupate în functie de continutul lor în:

 relatii ierarhice
 relatii functionale
 relatii de stat major
 relatii de cooperare
 relatii de control
 relatii de reprezentare
Aici putem sa lasam doar clasificarea , sau plus exemplele pentru fiecare in parte .

Relatiile ierarhice sunt legaturi de autoritate si se stabilesc între manageri si executanti, între sefi
si subordonati, ele se concretizeaza în dispozitii transpuse în sens descendent si rapoarte
efectuate cu sens de circulatie ascendent.

Exemplu: sef sectie-sef atelier

Contabil sef – contabil
Relatiile functionale servesc la transmiterea reglementarilor, îndrumarilor, sugestiilor privind
modul de actiune într-un anumit domeniu de activitate; ele se stabilesc între
compartimente/persoane care exercita o autoritate functionala si precizeaza cum trebuie facut.

Exemplu: directorul general – departamentele economic-comercial-juridic-de

productie.
Relatiile de stat major se stabilesc între persoanele din compartimentele de stat major si celelalte
persoane încadrate în oricare alt compartiment al întreprinderii.

Exemplu: sef compartiment de management cu alte compartimente

Relatiile de cooperare sunt legaturi între persoanele ce detin functii situate pe aceeasi treapta
ierarhica dar în compartimente diferite pentru realizarea în comun a unor actiuni complexe.

Exemplu: aprovizionare cu productie

Relatiile de control apar si functioneaza între compartimente specializate în efectuarea controlului
si celelalte compartimente ale structurii organizatorice.

Exemplu: control tehnic si productie

Relatiile de reprezentare sunt relatii între managerii de nivel superior ai întreprinderii si
reprezentantii unor organizatii profesionale, sindicate din interiorul firmei sau persoane fizice,
juridice din afara acesteia.
Exemplu: directorul de personal – reprezentantii acestuia
Manageri-sindicat
Directorul comercial în relatia cu furnizorii.

Structura de productie (operationala)

Definitia: ansamblul persoanelor, compartimnetelor si relatiilor organizatorice
constituite în vederea realizarii directe a obiectului de activitate al firmei.
Elementele activitatii operationale :
La nivelul structurii operationale se pot verifica urmatoarele verigi structurale specifice: uzine,
fabrici, exploatari, filiale, sucursale sau alte activitati personale fara activitatile de productie
(sectia de productie, sectia de service, ateliere de productie, locuri de munca).
Documentele de formalizare a structurii organizatorice 
 regulamentul de organizare si functionare (rof)
 fisa postului
 organigrama
Def la fiecare cumna zis profa si la fisa postului adaugam exemplul firmei de call center

Spunem ca struct. Org. Operationale poate fi de doua tipuri :formala si informala apoi asemanari
si deosebiri direct.
Structura organizatorica formala
Structura organizatorica formala este constituita potrivit unor norme, reguli, principii.
este instituita prin documente oficiale fiind exponenta a organizarii structurale.
Însotind organizarea formala dar actionând deseori independent de aceasta în cadrul firmei
functioneaza si organizarea informala cultura organizationala a companiei.
Organizarea informala reprezinta ansamblul gruparilor, relatiilor interumane stabilite spontan
când oamenii se asociaza într-un mediu de munca.
Între organizarea formala si informala exista o strânsa interdependenta determinata de unele
asemanari dar si de importante deosebiri.
Asemanari:
 Se constituie în cadrul aceleasi întreprinderi, elementul uman fiind acelasi;
 Servesc realizarii unor obiective;
 au un caracter dinamic, vizând modificarea în timp a obiectivelor urmarite;
 au un caracter general, regasindu-se în fiecare întreprindere indiferent de nivelul ierarhic,
dimensiunea întreprinderii sau apartenenta la ramura.
Deosebiri:
 Structura informala priveste oamenii si relatiile dintre ei în timp ce structura formala se
refera la pozitii oficiale în termenii autoritatii si responsabilitatii;
 Puterea informala este personala în timp ce aceea formala este instutitionala;
 Puterea informala este data de membrii grupului si nu este delegata de manageri fiind un
subiect al sentimentelor oamenilor;
 Datorita naturii sale subiective organizarea informala nu poate fi controlata de
management în aceeasi masura ca organizarea formala;
 Grupurile informale spre deosebire de cele formale sunt instabile si tind sa ramâna de
mici dimensiuni în scopul de a se pastra în limitele relatiilor personale.
Datorita acestor tendinte în firmele mari exista numeroase grupuri informale.
Cunoasterea organizarii informale impune precizari referitoare la:
 tipurile de grupuri care se constituie în interiorul întreprinderii;
  avantajele organizarii informale;
 dezavantajele organizarii informale;
 influentee organizarii informale;
Cred ca paragraful asta poate fi sters
Tipuri de grupuri în organizarea informala
Organizarea informala presupune constituirea unor grupuri diferite de oameni. acestea pot fi:
 orizontale
 verticale
 mixte
Grupurile orizontale includ persoane a caror pozitie în structura organizarii formale este situata
pe acelasi nivel ierarhic. Membrii grupului pot fi din acelasi compartiment sau din compartimente
diferite. Ei nu au complexul pozitiei diferite în cadrul firmei, promoveaza în mod egal informatia,
împartasesc aceleasi probleme, interese, preocupari.
Exemplu: directorii
Grupurile verticale sunt formate din persoane situate la diferite niveluri ierarhice a ierarhiei
formale, cel mai des ei provin din acelasi mediu de activitate, de munca. În cadrul acestor grupuri
exista riscul scaderii autoritatii sefului, obiectivitatii fata de subordonati, fiind posibile manifestari
de favoritism.
Exemplu: Director Tehnic – sef compartiment
Grupurile mixte reprezinta combinatii de doua sau mai multe persoane din diferite domenii de
munca si diferite pozitii ierarhice. astfel de grupuri se formeaza deseori pe baza unor relatii
comune în afara firmei.
Exemplu: comunitate etnica, religioasa, relatii de rudenie
Aici punem doar clasificarea si exemplele
Avantajele organizarii informale
 Poate contribui la cresterea eficacitatii organizatiei, firmei;
 Poate usura realizarea atributiilor, sarcinilor managerului, tinzând sa încurajeze
cooperarea dintre salariati;
 atunci când managerii stiu ca organizarea informala lucreaza cu ei vor fi încurajati sa
delege si sa descentralizeze fiind convinsi ca salariatii vor fi cooperanti;
 Ofera satisfactie si stabilitate grupurilor de salariati, îmbunatateste comunicarea;
 Reprezinta o supapa de siguranta pentru sentimentele si emotiile oamenilor.
Dezavantajele organizarii informale
 Produce zvonuri nedorite;
 Încurajeaza atitudini negative;
 Conduce la amplificarea rezistentei la schimbari (dezavantaj major);
 Grupul este de regula protectorul felului sau de viata si se opune schimbarilor, chiar daca
s-au schimbat conditiile. Duce la conflicte interpersonale si de grup care pot dauna firmei;
 Când salariatii consuma o mare parte din energie pentru a se opune unii altora vor
consuma în mod sigur mai putina energie pentru realizarea obiectivelor firmei;
 Respinge si tracaseaza anumiti salariati ce opereaza în afara controlului
managementului.
Influenta organizarii informale
Managementul nu poate impune organizarea informala dar nici nu o poate interzice. Pornind de
la aceasta realitate managerul va treui sa convietuiasca cu ea, sa accepte, sa înteleaga
organizarea informala, sa ia în considerare efectele posibile ale reactiilor grupurilor informale la
actiunile pe care le întreprinde, sa coreleze cât mai repede posibil interesele grupurilor informale
cu cele a organizarii formale.
Combinatia cea mai avantajoasa a celor doua forme de organizare formala – informala, pare sa
fie un sistem predominant formal care sa mentina unitatea în atingerea obiectivelor împreuna cu
un sistem informal dezvoltat care sa permita coeziunea grupurilor de munca.