Sunteți pe pagina 1din 1

CULOÁR, culoare, s. n. 1.

Încăpere îngustă și lungă în interiorul unei


clădiri, care servește ca loc de trecere între încăperile situate pe același
plan. 2. Spațiu îngust și liber de-a lungul unui vagon de cale ferată, prin
care se circulă și din care se intră în compartimente. 3. (Sport) Fiecare
dintre spațiile înguste și delimitate de-a lungul unei piste de atletism sau al
unui bazin de natație, pe care aleargă sau înoată un singur concurent sau
o singură echipă. 4. Spațiu delimitat pe o șosea pentru un anumit tip de
circulație. 5. (Geogr.; în sintagma) Culoar depresionar = depresiune
alungită și îngustă, semiînchisă, care separă masive sau culmi de dealuri și
munți. – Din fr. couloir.
TIPTÍL adv. 1. Fără zgomot, ușor, cu grijă (pentru a nu fi auzit). Merge tiptil.
♦ Pe furiș, pe nesimțite; pe ascuns (pentru a nu fi văzut, pentru a nu se da
de gol). 2. (înv.; în expr.) A se îmbrăca tiptil = a se deghiza, a se travesti.
[Var.: (înv.) teptíl adv.] – Din tc. Tebdil
carâmb sm [At: I. IONESCU, D. 437 / V: căr~, ~râng, cărâmbă sf cărâm /
Pl: ~i, (înv) ~uri sn / E: ml *calamulus] 1 Unul dintre cei doi drugi paraleli ai
loitrei de la căruță în care intră spetezele. 2 Loitră. 3 (Lpl) Părțile din care
este format dricul căruței. 4 Crucea (din spate) a căruței împreună cu
amândouă lambele. 5 Capătul osiei care iese afară din buciumul roții. 6
Parte a osiei căruței ocupată de roată. 7 Bucată de fier la capătul osiei în
care se bagă cârligul. 8 (Reg) Băț pe care se marchează, cu vârful cuțitului,
înălțimea laptelui de la o mulsoare Si: cot, hărag. 9 (Reg) Brighidău. 10
(Reg; lpl) Drugii scării în care sunt băgați fușteii Si: carăm, drug. 11 Parte a
cizmei care îmbracă pulpa piciorului de la genunchi până la gleznă. 12
(Reg; îf cărâm) Loc închis pentru adăpostul oilor sau vitelor peste noapte
Si: grajd, staul.
REPROȘÁ, reproșez, vb. I. Tranz. A-și face sau a-i face cuiva reproșuri. –
Din fr. reprocher.
TĂRĂGĂNÁ, tărăgănez, vb. I. 1. Tranz. A amâna de pe o zi pe alta
rezolvarea unei probleme, începerea sau terminarea unei acțiuni etc.; a
face să se prelungească, să se întârzie o acțiune, o soluționare. ♦ A merge
încet, anevoie, târându-și picioarele. ♦ A vorbi rar, lungind silabele. 2. Refl.
impers. (Despre vreme, timp) A dura, a se prelungi. 3. Intranz. (Reg.) A
cânta alene, cu jale, a doini. ♦ (Despre vânt) A adia. [Var.: tărăgăiá,
trăgăná vb. I, tărăgăní vb. IV] – Din trăgăna („a trage” < lat. pop.).