CUPRINS

ARGUMENT ………………………………………………………………………....…………3
CAPITOLUL I.ANATOMIA SI FIZIOLOGIA APARATULUI CARDIO-VASCULAR…4
1.1. ANATOMIA APARATULUI CARDIO-VASCULAR…………………………….……….4
1.2. FIZIOLOGIA APARATULUI CARDIO-VASCULAR……....…………………………….5

CAPITOLUL II –HIPERTENSIUNEA ARTERIALA……………………………................7

2.1. DEFINITIE ………...……………………………………………………………….............7
2.2. CLASIFICARE …………………………………………………………………….............7
2.3. ETIOPATOGENIE ……………...…………………………………………………............9
2.4. SIMPTOMATOLOGIE …………….……………………………………………………..10
2.5. DIAGNOSTIC …………….……………………………………………………………....12
2.6. TRATAMENT ………………………………………………………………………….....15
2.7. COMPLICATII ……………..…………………………………………………….............18
2.8. EVOLUTIE SI PRONOSTIC …………………………………………………………….19
2.9. PROFILAXIE …………………………………………………………………………….20
2.10. ROLUL ASISTENTULU MEDICAL……………………………………………...........21
CAPITOLUL III....................................... …………………………………………………...22
CAZUL CLNIC I ……….………………………………………………………………..........22
CAZUL CLINIC II ………….………………………………………………………………...27
CAZUL CLINIC III …………………………………………………………………………...32

CONCLUZII …………………………………………………………………………………37
BIBLIOGRAFIE …………………………………………………………………………….39
ANEXE

ARGUMENT
1
 M-am orientat asupra acestei lucrări, datorită faptului că am constatat o incidenţă crescută
a hipertensiunii arteriale în ultima perioadă în timpul practicii. Un alt factor determinant, a fost
suferinţa prin care a trecut o cunoştinţă internată de multiple ori cu diagnosticul de hipertensiune
arterială.
Să iubim profesia aceasta minunată de asistent medical generalist, aşa cum spunea şi
Victor Babeş: “Iubeşte-ţi profesiunea şi socoteşte-o cea mai frumoasă dintre toate, şi astfel
izbânda va fi deplină”.
Rolul esenţial al asistentei medicale, constă în a ajuta persoana bolnavă sau sănătoasă să-
şi redobândească independenţa cât mai repede posibil.
Pornind de la principiile Virginiei Henderson, că nu există boli ci numai bolnavi,
îngrijirea în nursing pune în centrul atenţiei nu boala cu bolnavul şi mai ales omul: “mit şi
legendă, această maşină vie” care este un tot din care se ramifică asemenea unui arbore
sentimente, pasiuni, comportamente fiziologice, ocupaţionale, atitudini, cu alte cuvinte cele 14
nevoi ale fiinţei umane.
Mi-am dorit dintotdeauna să-i pot ajuta pe cei aflaţi în suferinţă, să vin în sprijinul celor
fără sprijin, să aduc zâmbetul pe buzele celor trişti, pentru că omul cu adevărat fericit este acela
care poate face pe altul fericit. Ar fi bine să fim înconjuraţi numai de oameni sănătoşi, dar nu
este aşa. Fiecare persoană are problemele sale, boala şi afecţiunea sa mai mult sau mai puţin
gravă.
Voi fi întotdeauna aproape de cei aflaţi în suferinţă cu sufletul şi toată priceperea mea
pentru a ajuta persoanele bolnave şi sănătoase să-şi menţină sau să-şi recâştige sănătatea prin
suplinirea sarcinilor pe care le-ar fi îndeplinit singuri, dacă ar fi avut forţa, voinţa sau
cunoştinţele necesare.

CAPITOLUL I

2
 ANATOMIA SI FIZIOLOGIA APARATULUI CARDIO-VASCULAR

1.1. ANATOMIA APARATULUI CARDIO-VASCULAR(ANEXA 1, FIGURA 1)

Inima, organul central al aparatului cardiovascular, este situată în mediastin – între cei
doi plămâni. Are forma unei piramide triunghiulare, cu axul îndreptat oblic în jos, la stânga şi
înainte. Astfel, 1/3 din inimă este situată la dreapta şi 2/3 la stânga planului mediosagital al
corpului. Greutatea inimii este de 250 - 300 g. Prezintă o faţă convexă, sternocostală, şi o faţă
plană, diafragmatică.
Cele două feţe se unesc printr-o margine mai ascuţită, marginea dreaptă. Marginea
stângă, rotunjită, vine în raport cu plămânul stâng. Baza inimii este situată posterior şi la dreapta,
aici găsindu-se vasele mari ale inimii. La baza inimii se află atriile, iar spre vârf, ventriculele.
Pe suprafaţa inimii se găsesc o serie de şanţuri: două interventriculare şi două
atrioventriculare, numite şi şanţuri coronare, între atrii şi ventricule.
Cavităţile inimii
Atriile au formă cubică, o capacitate mai mică decât a ventriculelor, pereţii mai subţiri şi
prezintă câte o prelungire, numite urechiuşe. La nivelul atriului drept se găsesc orificiul venei
cave superioare, orificiul venei cave inferioare, orificiul sinusului coronar, orificiul urechiuşei
drepte şi orificiul atrioventricular drept, prevăzut cu valva tricuspidă. La nivelul atriului stâng
sunt patru orificii de deschidere ale venelor pulmonare, orificiul de deschidere al urechiuşei
stângi şi orificiul atrioventricular prevăzut cu valva bicuspidă (mitrală). Cele două atrii sunt
separate prin septul interatrial.
Ventriculele au o formă piramidală triunghiulară, cu baza spre orificiul atrioventricular.
Pereţii lor nu sunt netezi, ci prezintă, pe faţa internă, trabecule. La baza ventriculilor se află
orificiile atrioventriculare — drept şi stâng —, fiecare prevăzut cu valva atrioventriculară şi
orificiile arteriale prin care ventriculul stâng comunică cu aorta, iar cel drept, cu trunchiul
pulmonar. Fiecare orificiu arterial este prevăzut cu trei valvule semilunare sau sigmoide, care au
aspect de cuib de rândunică. Cele două ventricule sunt separate prin septul interventricular.
Arborele vascular
Arborele vascular este format din artere, vase prin care sâgele circulă dinspre inimă spre
ţesuturi şi organe, capilare, vase cu calibru foarte mic, la nivelul cărora se fac schimburile între
sânge şi diferitele ţesuturi, şi vene, prin care sângele este readus la inimă.
Arterele şi venele au în structura pereţilor lor trei tunici suprapuse, care, de la exterior
spre interior, sunt: adventicea, media şi intima. Calibrul arterelor scade de la inimă spre periferie,
cele mai mici fiind arteriolele (în unele cazuri, metarteriolele), care se continuă cu capilarele.
1.2. FIZIOLOGIA APARATULUI CARDIO-VASCULAR (ANEXA 2, FIGURA 2)
3
 Aparatul cardiovascular asigură circulaţia sângelui şi a limfei în organism. Prin aceasta se
îndeplinesc două funcţii majore:
 distribuirea substanţelor nutritive şi a oxigenului tuturor celulelor din organism;
 colectarea produşilor tisulari de catabolism pentru a fi excretaţi. Forţa motrice a
acestui sistem este inima, în timp ce arterele reprezintă conductele de distribuţie, venele,
rezervoarele de sânge, asigurând întoarcerea acestuia la inimă, iar microcirculaţia (arteriole,
metarteriole, capilare, venule), teritoriul vascular la nivelul căruia au loc schimburile de
substanţe şi gaze.
Fiziologia circulaţiei sângelui
Cu studiul circulaţiei sângelui se ocupă hemodinamica. Sângele se deplasează în circuit
închis şi într-un singur sens. Deoarece mica şi marea circulaţie sunt dispuse în serie, volumul de
sânge pompat de ventriculul stâng, într-un minut, în marea circulaţie, este egal cu cel pompat de
ventriculul drept în mica circulaţie.
Circulaţia arterială
Arterele sunt vase prin care sângele iese din inimă şi au următoarele proprietăţi
funcţionale:
Elasticitatea este proprietatea arterelor mari de a se lăsa destinse când creşte presiunea
sângelui şi de a reveni la calibrul iniţial când presiunea a scăzut la valori mai mici. În timpul
sistolei ventriculare, în artere este pompat un volum de 75 ml de sânge peste cel conţinut in
aceste vase. Datorită elasticităţii, unda de şoc sistolică este amortizată. Are loc înmagazinarea
unei părţi a energiei sistolice sub formă de energie elastică a pereţilor arteriali. Această energie
este retrocedată coloanei de sânge, în timpul diastolei. Prin aceste variaţii pasive ale calibrului
vaselor mari, se produce transformarea ejecţiei sacadate a sângelui din inimă în curgere continuă
a acestuia prin artere.
Contractilitatea este proprietatea vaselor de a-şi modifica marcat diametrul lumenului
prin contractarea / relaxarea muşchilor netezi din peretele lor. Acest fapt permite un control fin al
distribuţiei debitului cardiac către diferite organe şi ţesuturi. Tonusul musculaturii netede
depinde de activitatea nervilor simpatici, de presiunea arterială, de concentraţia locală a unor
metaboliţi şi de activitatea unor mediatori.
Suprafaţa totală de secţiune a arborelui circulator creşte semnificativ pe măsură ce
avansăm spre periferie. Viteza de curgere va fi invers proporţională cu suprafaţa de secţiune.
Circulaţia sângelui prin artere se apreciază măsurând presiunea arterială, debitul sangvin
şi rezistenţa la curgere a sângelui (rezistenţa periferică).
CAPITOLUL II

4
 HIPERTENSIUNEA ARTERIALĂ
2.1. DEFINITIE
Hipertensiunea arterială este un sindrom caracterizat prin creşterea presiunii sistolice şi a
celei diastolice peste valorile normale. După O.M.S. se consideră valori normale pentru
presiunea maximă 140 - 160 mm Hg, interpretate în raport cu vârsta, sexul şi greutatea, iar
pentru presiunea minimă 90 - 95 mm Hg.
2.2. CLASIFICARE (ANEXA 3, FIGURA 3)
În funcţie de evoluţie se acceptă astăzi clasificarea propusă de O.M.S.:
 stadiul I, caracterizat prin depăşirea valorilor normale de 140 - 160 / 90 - 95 mm Hg;
 stadiul al II-lea, caracterizat prin semne de hipertrofie cardiovasculară. Hipertrofia
ventriculului stâng poate fi constatată clinic, prin electrocardiografie, radiologie şi prin examenul
fundului de ochi (angiopatie hipertensivă);
 stadiul al III-lea, caracterizat prin apariţia complicaţiilor cardiace, coronariene, cerebrale şi
renale.
Clasificarea hipertensiunii bazată pe criteriul cantitativ (după OMS)
 Hipertensiunea arterială optimă
o Valoarea sistolică: < 120
o Valoarea diastolică: < 80
 Hipertensiunea arterială normală
o Valoarea sistolică: 120 – 129
o Valoarea diastolică: 80 - 84
 Hipertensiunea arterială normal înaltă
o Valoarea sistolică: 130 – 139
o Valoarea diastolică: 85 - 89
 Hipertensiune arterială grad I (uşoară)
o Valoarea sistolică: 140 – 159
o Valoarea diastolică: 90 - 99
 Hipertensiune arterială grad II (moderată)
o Valoarea sistolică: 160 – 179
o Valoarea diastolică: 100 - 109
 Hipertensiune arterială grad III (severă)
o Valoarea sistolică: ≥ 180
o Valoarea diastolică: ≥ 110

5
 Hipertensiunea arterială sistolică izolată
o Valoarea sistolică: ≥ 140
o Valoarea diastolică: < 90
În funcţie de etiologie se deosebesc:
Hipertensiunea arterială esenţială, în care nu se poate evidenţia o cauză organică şi
hipertensiunea arterială secundară sau simptomatică, în care este dovedită cauza. Se
deosebesc hipertensiuni secundare renale, endocrine, neurogene şi cardiovasculare.
Hipertensiunea arterială este una dintre cele mai răspândite boli. Presiunea arterială poate
creşte fie prin mărirea debitului, fie prin creşterea rezistenţei. Cele mai multe hipertensiuni au la
bază creşterea rezistenţei periferice (hipertensiunea esenţială, renală etc). Iniţial, procesul este
funcţional - vasoconstrictie - ulterior apar leziuni organice care permanentizează hipertensiunea
arterială. În ceea ce priveşte factorii care realizează vasoconstricţia arterială, se acordă un rol
important sistemului nervos central, sistemului hipofizo-suprarenal şi hiperreactivităţii vasculare.
În evoluţia hipertensiunii arteriale, după mai mulţi ani de evoluţie apar leziuni organice de
ateroscleroză, care agravează tulburările.
Hipertensiuni arteriale simptomatice:
De cauză renală - din acest grup fac parte hipertensiunile reno-vasculare (anomalii
congenitale ale vaselor renale - stenoze, anevrisme; tromboze, embolii), hipertensiunile din
bolile parenchimului renal (glomerulonefrita acută şi cronică, leziunile renale din diabet,
pielonefritele etc). În apariţia hipertensiunii renale, rolul principal este deţinut de o enzimă care
ia naştere în rinichiul ischemic (cu circulaţia insuficientă) şi care se numeşte renină. Aceasta se
transformă în sânge într-o substanţă hipertensivă numită angiotensină. E importantă precizarea
etiologiei renale, deoarece unele forme sunt susceptibile de intervenţie chirurgicală
(hipertensiunea reno-vasculară, unele pielonefrite). Tratamentul se adresează atât bolii de bază,
cât şi hipertensiunii arteriale.
De cauză endocrină - din acest grup fac parte:
 feocromocitomul - o tumoră localizată în medulara glandei suprarenale, caracterizată
prin crize paroxistice de hipertensiune, datorate descărcării în circulaţie de catecolamine
(adrenalină şi noradrenalină);
 hiperaldosteronismul primar (adenom corticosuprarenal cu secreţie excesivă de
aldosteron);
 sindrom Cushing, datorat unei tumori corticosuprarenale sau hipofizare care se
caracterizează prin hipertensiune, obezitate, vergeturi, hirsutism şi creşterea eliminarii urinare a
17-cetosteroizilor;

6
  hipertensiuni endocrine mai apar în hipertiroidism şi în cursul sarcinii; în cursul
primei sarcini poate apărea o hipertensiune reversibilă, recidivând eventual cu fiecare nouă
sarcină; alteori, graviditatea agravează o hipertensiune arterială preexistentă, de altă natură.
De cauză cardiovasculară - bolile însoţite de hipertensiune arterială sunt: coarctaţia
aortică, blocul complet, insuficienţa aortică şi ateroscleroza.
Hipertensiunea arterială esenţială: prin care se înţelege orice sindrom clinic
hipertensiv, în care valorile presiunii arteriale sunt crescute, în absenţa unei cauze organice. Se
mai numeşte şi boala hipertensivă. Este cea mai frecventă, reprezentând 80 - 90% din totalul
hipertensiunilor, şi apare de obicei după 30 de ani, cu un maximum de frecvenţă între 40 şi 50 de
ani. Incidenţa este mai mare la femeie, dar formele mai grave apar la bărbaţi. Menopauza şi
obezitatea sunt factori favorizanţi, la fel ca şi viaţa încordată, stresantă şi ereditatea. Ereditatea ar
juca un rol foarte important, afecţiunea întâlnindu-se în proporţie de 20 - 80% (după diferite
statistici) în antecedentele familiale ale bolnavilor. Ceea ce se transmite ar consta într-o tulburare
a metabolismului catecolaminelor (adrenalina şi noradrenalina), care ar sta la baza
vasoconstricţiei arteriale. Se pare că şi alimentaţia bogată în sare ar juca un rol.
2.3. ETIOPATOGENIE
Ereditatea
 afecţiunea se întâlneşte în proporţie de 20 – 80 % în antecedentele familiale ale bolnavilor;
 factorul genetic explică existenţa familiilor de hipertensivi; la rudele de gradul I se consideră
că atunci când:
 unul din părinţi este hipertensiv descendenţii fac boala în procentaj de 50%;
 ambii părinţi sunt hipertensivi, descendenţii fac boala în procentaj de 70%.
Factori ai sistemului nervos
Intervin prin condiţionarea reactivităţii organismului la stimuli din mediul extern:
 încordările psiho-emoţionale mici, dar permanente sau puternice;
 profesiunile generatoare de astfel de stări;
 oboseală psiho-fizică: ca urmare a unei activităţi iraţionale şi odihnă insuficientă determină o
stare de neadaptare a organismului la incitaţiile mediului extern;
 stresul psiho-social: incidenţa HTA esenţială este mai crescută:
 la subiecţii expuşi stresului;
 în mediul urban faţă de cel rural, prin descărcarea de catecolamine.
Aportul crescut de sare
 TA creşte mai frecvent şi la o vârstă mai tânără în cazurile în care ingestia de NaCl depăşeşte
20 g/zi datorită anumitor obiceiuri culinare;

7
 nivelul TA este scăzut la populaţia care consumă sub 5 g/zi de sare.
Aportul crescut de sare determină scăderea activităţii receptorilor alfa-adrenergici
vasculari, a căror stimulare (în condiţii normale) determină TA şi produc o inhibiţie reflexă a
impulsului simpatic.
Supraalimentaţia
Regimurile hipercalorice favorizează obezitatea exogenă care frecvent se însoţeşte de
HTA, datorită creşterii rezistenţei periferice prin patul vascular suplimentar din ţesutul adipos.
Factori medicamentoşi
Consumul cronic al anumitor medicamente:
 anticoncepţionale orale;
 corticosteroizi;
 antiinflamatorii nesteroide - determină o creştere proporţională a cazurilor de HTA.
Factori endocrini
 intră în discuţie întrucât se constată frecvent hipertensiunea instalată la menopauză;
 de asemenea, se cunoaşte rolul unor hormoni elaboraţi de glanda suprarenală, între care
amintim: cotecolaminele (substanţe adrenalinice) cu rol vasoconstrictor.
Factori infecţioşi
Cercetări numeroase au subliniat că, după unele infecţii, se instalează HTA (s-a
evidenţiat HTA după angine streptococcice).
HTA indusă de sarcină
HTA în timpul sarcinii:
 afectează aproximativ 3 % din femeile gravide;
 constituie o cauză majoră de morbiditate şi mortalitate cardio-vasculară;
 femeile cu HTA esenţială au un risc crescut de mortalitate perinatală, la fel ca şi produsul de
concepţie;
 riscul maxim îl au pacientele cu TA diastolică mai mare de 109 mm Hg cărora de altfel,
sarcina le este contraindicată;
 HTA apare după a 24 – a săptămână de evoluţie a sarcinii;
 este însoţită adesea de edem;
 dispare complet postpartum, dar cu repetare la noi sarcini.
2.4. SIMPTOMATOLOGIE (ANEXA 4, FIGURA 4)
Exceptând cazurile cu evoluţie asimptomatică acuzele bolnavilor hipertensivi constau din:
 cefalee occipitală (fronto-parietală):
o proporţională cu valori tensionale;

8
o cu caracter pulsatil;
o cu caracter matinal;
o cedează peste zi sau la antinevralgice;
o însoţită sau precedată de tulburări vizuale sau digestive;
o bolnavii relatează că cefaleea este favorizată de: ingestia de alcool, suprasolicitarea
intelectuală
 ameţeli:
o de intensitate variabilă;
o în legătură mai ales cu schimbarea bruscă a poziţiei: trecerea de la clino- la ortostatism.
 tulburări vizuale:
o puncte negre sau luminoase în câmpul vizual;
o “muşte zburătoare”;
o vedere înceţoşată;
o diplopie;
o globi strălucitori;
o cecitate trecătoare (uneori).
 tulburări auditive:
o pocnituri;
o senzaţie de ploaie;
 tulburări cardiace;
 dispneea este dificultatea de a respira şi se caracterizează prin sete de aer şi senzaţie de
sufocare.
Apare de obicei în insuficienţa cardiacă stângă care este provocată de HTA: incapacitatea
inimii stângi de a evacua întreaga cantitate de sânge primită de la inima dreaptă; drept consecinţă
apare staza în circulaţia pulmonară, fenomen care măreşte efortul respirator şi duce la apariţia
dispneei.
Dispneea cardiacă se caracterizează prin respiraţii frecvente (polipnee) şi superficiale.
La început, insuficienţa cardiacă stângă se manifestă sub formă de dispnee de efort; o
varietate de dispnee de efort este dispneea vesperală, care se accentuează spre seară.
Cu timpul dispneea apare şi în repaus, mai exact în decubit, purtând denumirea de
ortopnee sau dispnee de decubit.

9
 Dispneea paroxistică (sau astmul cardiac) este o formă de dispnee care apare în accese şi
survine de obicei noaptea, la câteva ore după culcare, brusc, cu senzaţia de sufocare, tuse şi
nelinişte.
O formă specială de dispnee este respiraţia Cheyne-Stokes: caracterizată prin alternanţe
de apnee (10 - 12") şi polipnee.
 durerea precordială;
 palpitaţiile: sunt bătăi ale inimii resimţite la bolnav ca senzaţii neplăcute, supărătoare, sub
forma unor lovituri repetate în regiunea precordială.
Dacă un bolnav acuză palpitaţii, trebuie precizată natura lor: dacă apar izolat sau în
accese, dacă durează puţin sau un timp mai îndelungat, dacă sunt regulate sau neregulate :

 anxietate;
 insomnii;
 iritabilitate;
 vîjâieli în urechi;
 oboseală fizică şi intelectuală;
Simptome funcţionale:
 oboseala la mers: cârcei şi mai ales parestezii fie cu caracter de:
o arsură sau amorţeală;
o frig sau hiperestezie.
 claudicaţie intermitentă
o este durerea care apare la efort, în special la mers;
o calmată prin repaus;
o cu sediul în gambă, excepţional deasupra genunchiului;
o are caracter de crampă.
Modificările fundamentale locale care stau la baza hipertensiunii sunt vasoconstricţia
arterială şi creşterea conţinutului peretelui arteriolar în apă şi sare. Mai târziu apar leziuni
organice şi ateroscleroza, care grabesc evoluţia şi întunecă prognosticul prin complicaţii.
2.5. DIAGNOSTIC
Evaluarea unui pacient hipertensiv nou descoperit, sau a unui hipertensiv vechi la care au
apărut probleme noi în ceea ce priveşte controlul hipertensiunii arteriale includ:
Evaluarea clinică
Istoricul trebuie să includă vârsta de debut sau descoperire, variaţiile spontane sau sub
tratament ale valorilor tensiunii arteriale, prezenţa semnelor de afectare organică (angina
10
pectorală, accidente coronariene acute, dispnee cardiacă, aritmii, vertij, tulburări de vedere,
deficite motorii sau senzoriale, tulburări ale diurezei, edeme, hematurie, poliurie), date privind
factorii de risc asociaţi (fumat, dislipidemie, diabet zaharat etc), condiţiile individuale speciale de
debut sau de evoluţia hipertensiunii (consum excesiv de sare, cafea, stresul profesional, aport de
grăsimi saturate, etc.), informaţii despre medicaţia antihipertensivă utilizată (tip, doze, efecte,
durată, efecte secundare), istoricul familial de hipertensiune arterială sau semne sugestive de
hipertensiune arterială secundară.
Examenul fizic - cuprinde examenul general (poate identifica elemente înalt sugestive:
supraponderalitate, elementele sindromului Cushing sau boala Basedow, neurofibromatoza şi
pete pigmentare, etc).
Examinarea cardiacă este esenţială pentru decelarea cardiopatiei hipertensive. Pot fi
descoperite grade variate de cardiomegalie, suflu sistolic la apex, aritmii de diverse tipuri (mai
ales extrasistole ventriculare şi fibrilaţie atrială).
Examenul arterelor periferice include examenul pulsaţiilor carotidiene, auscultaţia lor,
examenul pulsaţiilor arteriale la membrele superioare şi inferioare utile în diagnsoticul unor
stenoze, eventual coarctaţie de aortă.
Examenul abdomenului poate decela o nefromegalie uni- sau bilaterală, pulsaţii aortice
anormale sau sufluri latero-ombilicale şi/sau lombare (sugestive pentru hipertensiune arterială
renovasculară).
Măsurarea corectă a tensiunii arteriale este extrem de importantă pentru diagnostic,
fiind absolut necesară îndepărtarea potenţialilor factori de eroare: „hipertensiunea de halat alb”
sau alte condiţii speciale care ar putea determina creşterea tensiunii (fumatul, stresul, consumul
de cafea etc.).
Evaluarea paraclinică
Evaluarea paraclinică include o serie de teste obligatorii, iniţiale şi funcţie de rezultatul
acestora se poate recurge la alte explorări, în special în cazul hipertensiunii arteriale secundare.
Examenul de urină - poate conduce de la început spre o hipertensiune arterială
renoparenchimatoasă sau spre pielonefrită cronică. În acest caz este importantă decelarea
proteinuriei. Hematuria microscopică se întâlneşte mai frecvent în hipertensiunea secundară
bolilor renale decât în cazul hipertensiunii arteriale esenţiale. De asemenea, în insuficienţa renală
cronică este afectată capacitatea de concentrare a urinei, reflectată în densitate şi osmolaritatea
urinară.
Hematocritul - creşterea acestuia determină apariţia complicaţiilor trombotice sau
rezistenţa la tratament.

11
 Dozarea creatininei şi/sau ureei sanguine - decelează insuficienţa renală avansată,
posibilă cauză de hipertensiune arterială. Nivelele creatininei serice sunt importante şi pentru
alegerea diureticului, a dozelor de antihipertensive utilizate.
Dozarea potasiului seric - este esenţială pentru diagnosticul unei HTA din cauza
hiperaldosteronismului primar, precum şi pentru ghidarea tratamentului antihipertensiv cu
diuretice care pierd potasiul sau care îl economisesc.
Dozarea glicemiei, acidului uric şi trigliceridelor - este indispensabilă, mai ales la
persoanele trecute de 40 ani, sau cei cu antecedente metabolice. Aceste dozări permit corectarea
ulterioară a factorilor de risc metabolici asociaţi.
Examenul fundului de ochi - trebuie efectuat la orice hipertensiv. Acest examen a
devenit metoda de elecţie pentru vizualizarea modificărilor vasculare din cadrul hipertensiunii
arteriale. El furnizează date privind efectele hipertensiunii asupra vaselor mici, artere şi arteriole.
Prin examenul fundului de ochi se pot evidenţia şi primele semne al hipertensiunii maligne.
Radiografia toracică - cardiomegalia este o manifestare relativ tardivă a cardiopatiei
hipertensive. Radiografia poate aduce informaţii asupra unui eventual anevrism de aortă toracică
sau anevrism disecant, complicaţii frecvente ale hipertensiunii arteriale.
Electrocardiograma poate fi normală sau poate evidenţia hipertrofie atrială stângă,
hipertrofie ventriculară stângă, modificări ischemice ale segmentului ST şi undei T, precum şi
diferite tipuri de aritmii.
Ecocardiograma are o sensibilitate şi specificitate ridicată în depistarea hipertrofiei
ventriculare stângi, a tipul sau precum şi studierea performanţei cardiace, în funcţie de diverşi
parametrii calculaţi în timpul acestei investigaţii. Modificarea acestor parametrii exprimă
alterarea relaxării şi/sau a distensibilităţii ventriculului stâng hipertrofiat.
Explorări paraclinice complementare se utilizează de regulă în cazul hipertensiunii
arteriale secundare, în vederea stabilirii exacte a cauzei. Aceste explorări se aplică la pacienţii la
care isoricul, examinarea fizică sau datele de laborator sugerează o hipertensiune arterială
secundară, la tineri (sub 35 - 40 ani) sau la adolescenţi la care cauzele de HTA sunt de regulă
secundare, la pacienţii cu hipertensiune arterială ce prezintă rezistenţa la tratamentul
antihipertensiv, la cei cu HTA cu evoluţie accelerată sau care se agravează brusc.
Aceste explorări pot include: urografia intravenoasă, dozarea catecolaminelor sanguine şi
urinare, dozarea activităţii reninei plasmatice, ecografia renală, sau alte cercetări specifice.

Diagnosticul diferential se face între HTA esentiala, pseudo-hipertensiunea arteriala si

formele secundare de HTA în:

- Afectiuni ale parenchimului renal;

12
 - Afectiuni renovasculare;

- Aldosteronism primar;

- Sindromul Cushing;

- Feocromocitom;

- Insuficienta valvei aortice;

- Coarctatia de aorta;

- Folosirea contraceptivelor orale.

2.6. TRATAMENT
Tratamentul pentru hipertensiune arterială poate fi nonfarmacologic, farmacologic sau
combinat (cu cele mai mari beneficii). Tratamentul medicamentos trebuie început după o scurtă
perioadă de observaţie de 2 - 4 săptămâni, dacă tensiunea arterială diastolică este peste 105
mmHg şi tensiunea arterială sistolică peste 180 mmHg. Pentru formele mai severe tratamentul
intensiv trebuie început imediat. Pentru hipertensiunea uşoara (tensiunea arterială diastolică între
90 - 105 mmHg şi/sau tensiunea arterială sistolică între 140 - 180 mm Hg) decizia de tratament
trebuie luată după o perioadă de observaţie şi controale repetate. Datorită dezvoltării frecvente a
hipertensiunii progresive şi/sau susţinute, pacienţii cu hipertensiune labilă sau hipertensiune
sistolică izolată care nu sunt trataţi vor fi urmăriţi prin examinări regulate la intervale de 6 luni.
În final, daca boala arterelor coronare sau asocierea riscului cardiovascular sunt prezente, atunci
tratamentul pacienţilor cu presiune sangvină mai scăzută poate fi justificat. De exemplu,
pacienţii cu angină pectorală sau diabet zaharat şi presiune diastolică între 85 şi 90 mmHg pot
candida la terapia antihipertensivă.
Tratamentul nefarmacologic - este indicat în toate formele de hipertensiune arterială, ca
terapie unică sau ca tratament adjuvant.
Măsurile generale utilizate includ
 reducerea stresului,
 dieta,
 gimnastica aerobică regulată,
 scăderea în greutate (daca este necesar)
 controlul altor factori de risc care contribuie la dezvoltarea arteriosclerozei.
Tratamentul farmacologic are indicaţie absolută în formele moderate şi severe de
hipertensiune arterială, iar în anumite situaţii chiar în hipertensiunea arterială uşoară. Arsenalul

13
terapeutic al HTA este variat, alcătuit din mai multe clase de medicamente, făcâând astfel
posibilă nuanţarea tratamentului în funcţie de pacient.
 diureticele - au fost primele medicamente folosite în tratamentul HTA; în primele zile de
folosire, diureticele reduc tensiunea arterială prin reducerea volemiei. Pe termen lung, efectul
hipotensor se datorează reducerii rezistenţei vasculare periferice. Se cunosc mai multe tipuri de
diuretice: diuretice tiazidice (Nefrix), diuretice de ansă (furosemid, acid etacrinic), indapamida,
diuretice economizatoare de potasiu (spironolactona). Efectele adverse apar în special la
folosirea pe termen lung a diureticelor tiazidice. Acestea includ: hiperglicemie, hiperuricemie şi
hipercalcemie, dislipidemii, alcaloză metabolică, hipovolemie, hiponatremie şi insuficienţă
renală funcţională (dacă se folosesc în doze mari), hipokaliemie, manifestări alergice, purpură
vasculară, vasculite (tiazidice), nefrită interstiţială (furosemid), ginecomastie, diminuarea
libidoului (spironolactona).
Datorită faptului că pacienţii vârstnici pot fi mai puţin capabili să elimine medicamentele
pe cale renală, dozele de diuretice obişnuite pentru ei sunt:
o benzofluazide – 1,25 – 2,5 mg/zi
o clorotiazide – 500 – 1000 mg/zi
o clorotalidone – 25 – 50 mg/zi
o indapamida SR – 1,5 mg/zi
 inhibitorii simpatici
 Inhibitorii adrenergici cu acţiune periferică - includ Guanetidina (rezervată formelor severe
de hipertensiune arterială care nu au răspuns la altă medicaţie antihipertensivă), Guanadrel şi
Betahistidina. Efectele adverse ale acestor medicamente includ: somnolenţă, astenie, obstrucţie
nazală, tulburări de dinamică sexuală, bradicardie.
 Inhibitori adrenergici cu acţiune centrală: alfa-metildopa, clonidina, guanfacina şi guanabenz.
 Inhibitori adrenergici cu acţiune centrală şi periferică - sunt reprezentaţi de rezerpină.
Efectele sale adverse pot impune chiar oprirea tratamentului: depresie - uneori severă, sindroame
extrapiramidale, hiperaciditate şi chiar ulcer gastric.
 Alfablocantele adrenergice:
o neselective: fenoxibenzamina şi phentolamina, se folosesc în tratamentul crizei de
feocromocitom sau în criza hipertensivă din fenomenul de „rebaund la clonidină”. Nu se folosesc
în tratamenul cronic al HTA.
o selective: Prazosinul (0,5 mg zilnic până la 10 mg, 2 x 1/zi) - produce arteriolo- şi
venodilataţie, fără să determine tahicardie. Poate fi folosit ca monoterapie. Efectele sale adverse

14
(cefalee, oboseală, uneori ameţeli) sunt nesemnificative, cu excepţia hipotensiunii posturale de
primă doză. Doxazosin – 1 – 1,6 mg, 1 x 1/zi
 Betablocantele - cele mai folosite în prezent sunt atenololul, metoprololul, nadololul.
Betablocantele, în special cele neselective şi în tratament pe termen lung, au efecte adverse
metabolice (efect dislipemiant, dereglări ale glicemiei la bolnavii diabetici)
Dozele obişnuite pentru pacienţii vârstnici sunt:
o Acebutolol – 400 mg, 1 x 1 – 2 x 1/zi
o Atenolol – 50 mg, 1 x 1/zi
o Bisoprolol – 20 mg, 1 x 1/zi
o Celiprolol – 400 mg, 1 x 1/zi
o Metoprolol – 200 mg, 1 x 1/zi
o Oxtepronolol – 180 – 240 mg, 2 x 1/zi
o Pindolol – 15 – 45 mg, 1 x 1/zi
 Alfa-betablocantele: labetalolul este eficient în tratamentul HTA uşoare şi moderate în
monoterapie, sau în tratamentul urgenţelor hipertensive sub formă injectabilă.
 Inhibitori adrenergici cu acţiune mixtă: urapidilul - este practic lipsit de efecte adverse, fiind
eficient în monoterapie în hipertensiune arterială moderată, având avantajul de a putea fi
administrat în doză unică. Administrarea parenterală este rezervată urgenţelor hipertensive.
 vasodilatatoare directe musculotrope includ dihidralazina, endralazina, minoxidilul,
diazoxidul, nitroprusiatul de sodiu. Efectele adverse sunt determinate de vasodilataţia periferică
(tahicardie, angină pectorală, retenţie hidrosodată, cefalee, eritem facial, congestie nazală.
 inhibitorii sistemului renina-angiotensină - cel mai mult s-au impuns inhibitorii enzimei de
conversie (IEC): captopril, enalapril. IEC au devenit grupa de medicamente antihipertensive cea
mai larg utilizată. Sunt indicaţi în toate formele de hipertensiune arterială, cu puţine excepţii:
HTA prin stenoza bilaterală de arteră renală, HTA în sarcină, HTA cu insuficienţă renală cronică
avansată. Folosirea pe termen lung a IEC scad morbiditatea şi mortalitatea cardio-vasculară la
hipertensivii trataţi, precum şi evenimentele coronariene, în insuficienţa cardiacă.
Dozele uzuale de inhibitori aceticolinesterazic sunt:
o Captopril – 6,25 – 50 mg, 3 x 1/zi
o Enalapril – 2,5 – 40 mg, 1 x 1/zi
o Fosinopril – 10 – 40 mg, 1 x 1/zi
o Lisinopril – 2,5 – 40 mg, 1 x 1/zi
o Perindopril – 2 – 8 mg, 1 x 1/zi

15
o Quinapril – 2,5 mg, 1 x 1/zi
o Ramipril – 2,5 – 10 mg, 1 x 1/zi
 Blocantele de calciu: verapamil, diltiazem, nifedipina. Aceste medicamente au efecte adverse
limitate, sunt lipsite de efecte adverse metabolice şi sunt larg folosite în tratamentul
hipertensiunii uşoare, moderate sau severe. Indicaţiilor principale sunt: HTA la persoane
vârstnice, HTA asociată cu tahiaritmii ventriculare, HTA la persoane cu diabet zaharat, HTA
asociată cu angină Printzmetal (vasospastică), boli vasculare periferice sau afectare
cerebrovasculară, HTA cu manifestări precoce de ateroscleroză.
Dozele recomandate la vârstnici:
o Amplodipin – 5 – 10 mg, 1 x 1/zi
o Diltiazem – 200 mg, 1 x 1/zi
o Felodipin – 5 – 20 mg, 1 x 1/zi
o Nicardipine – 30 mg, 1 x 1/zi
o Nifedipin – 30 – 60 mg, 1 x 1/zi
o Verapamil – 120 – 140 mg, 2 x 1/zi
Tratamentul hipertensiunii arteriale trebuie să ţină seama nu numai de principii, dar
şi de factorii individuali ai fiecărui hipertensiv. Alegerea medicaţiei iniţiale şi în continuare
trebuie să ţină seama de eficienţă, în condiţiile unor efecte secundare cât mai mici şi tolerabile,
uşurinţă de administrare, calitatea vieţii şi cost.
2.7. COMPLICATII
Complicaţiile vasculare
Ansamblul modificărilor structurale şi funcţionale vasculare este cunoscut sub numele de
remodelare vasculară. La nivelul vaselor mari, modificările includ ateroscleroza accelerată
(proces primar intimal) şi un proces difuz, la nivelul mediei, responsabil de dilatarea şi
rigidizarea arterelor.
În arterele de calibru mediu şi arteriole (vase de rezistenţă), procesul de remodelare
vasculară include: hipertrofia arterială, arterioscleroza hialină, hiperplazia intimală pronunţată. În
hipertensiunea arterială malignă se observă şi o necroză fibrinoidă a mediei micilor artere şi
arteriole. În unele regiuni distrucţiile vasculare favorizează constituirea microanevrismelor
arteriolare.
Complicaţiile miocardice
Compensarea cardiacă faţă de suprasarcina impusă de presiunea sistemică crescută este la
început susţinută de către hipertrofia concentrică a ventriculului stâng, caracterizată printr-o

16
creştere a grosimii peretelui. În final, funcţia acestei camere se deteriorează, cavitatea se dilată şi
apar simptome şi semne de insuficienţă cardiacă.
De asemenea, angina pectorală poate apărea datorită combinaţiei dintre boala coronariană
accelerată şi necesităţile crescute de oxigen ale miocardului, ca o consecinţă a masei miocardice
crescute. 
La examenul fizic cordul este mărit şi prezintă un impuls proeminent al ventriculului
stâng. Zgomotul de închidere al valvei aortice este accentuat şi poate exista un suflu slab
de insuficienţă aortică. Zgomote cardiace presistolice (atrial, al IV-lea) apar frecvent în boala
hipertensivă şi pot fi prezente un zgomot cardiac protodiastolic (ventricular, al III-lea) sau
sumarea ritmurilor de galop. Pot apărea modificări electrocardiografice de hipertrofie
ventriculară stângă, dar electrocardiograma subestimează considerabil frecvenţa hipertrofiei
cardiace, comparativ cu cea observată pe ecocardiogramă. Semne de ischemie sau infarct pot fi
observate tardiv în cursul bolii. Majoritatea deceselor datorate hipertensiunii sunt determinate de
infarctul miocardic sau de insuficienţa cardiacă congestivă.
Complicaţiile renale
Sunt dependente de durata şi de nivelul HTA, modificările renale apărând secundar.
Odată apărute, aceste modificări întreţin mecanismul producerii hipertensiunii arteriale, în
special prin progresia lor spre insuficienţa renală.
Leziunile aterosclerotice ale arteriolelor aferente şi eferente şi ale capilarelor glomerulare
sunt cele mai obişnuite leziuni vasculare renale în hipertensiune şi ele determină scăderea ratei
de filtrare glomerulară şi disfuncţie tubulară. Datorită leziunilor glomerulare apar proteinuria şi
hematuria microscopică şi aproximativ 10% din decesele cauzate de hipertensiune sunt
determinate de insuficienţa renală.
Complicaţiile cerebrovasculare
Incidenţa accidentelor cerebro-vasculare este de 4 ori mai mare la hipertensivi decât la
normotensivi, acest risc crescând dacă se asociază cu hipertrofia ventriculului stâng sau alţi
factori atergenici. La pacienţii cu hipertensiune apare frecvent  disfuncţia sistemului nervos
central. Cefaleea occipitală, cel mai adesea matinală, este unul dintre cele mai importante
simptome precoce ale hipertensiunii. De asemenea, pot fi observate ameţeală, confuzie,
vertij, tinitus şi vedere înceţoşată sau sincopa, dar cele mai severe manifestări sunt datorate
ocluziei vasculare, hemoragiei sau encefalopatiei. Patogeneza primelor două afecţiuni este destul
de diferită.
Infarctul cerebral este secundar aterosclerozei crescute observată la pacienţii hipertensivi,
în timp ce hemoragia cerebrală este rezultatul atât al presiunii arteriale crescute, cât şi al

17
dezvoltării microanevrismelor vasculare cerebrale (anevrisme Charcot - Bouchard). Dezvoltarea
microanevrismelor este influenţată numai de vârsta şi de presiunea arterială. Astfel, nu ne
surprinde că presiunea arterială este asociată mai degrabă cu hemoragia cerebrală decât cu
infarctul, fie cerebral, fie miocardic.
Encefalopatia hipertensivă constă din următorul complex de simptome: hipertensiune
arterială severă, tulburări ale conştienţei, presiune intracraniană crescută, retinopatie cu edem
papilar şi apoplexii. Patogeneza este incertă, dar probabil nu este legată de spasmul arteriolar sau
edemul cerebral. Semnele neurologice de focar sunt rare şi, dacă sunt prezente, sugerează că
infarctul, hemoragia sau atacurile ischemice tranzitorii sunt diagnostice mai probabile.
2.8. EVOLUTIE SI PRONOSTIC
În forma benignă, cea mai obişnuită, boala durează ani sau chiar zeci de ani. Sub
influenţa unui tratament corect şi precoce pot apărea remisiuni importante.
În forma malignă, evoluţia este foarte rapidă, etapele bolii fiind parcurse în 1 - 3 ani.
Indiferent de etiologie, fiecare formă de hipertensiune arterială, în raport cu caracterul său
evolutiv, poate fi benignă sau malignă şi parcurge, în evoluţia sa, cele trei stadii din clasificarea
propusă de O.M.S.
În stadiul al III-lea apar complicaţii: la nivelul aparatului cardiovascular (insuficienţă
ventriculară stângă acută şi cronică, insuficienţă cardiacă globală, infarct miocardic, anevrism
disecant); la nivelul circulaţiei cerebrale (encefalopatie hipertensivă, tromboze şi hemoragii
cerebrale); la nivelul rinichiului (tulburări variate, de la alterări funcţionale, pănă la scleroză cu
insuficienţă renală).
Complicaţiile depind de forma clinică - benignă sau malignă. Astfel, în hipertensiunea
benignă complicaţiile se datorează aterosclerozei, cele mai frecvente fiind tromboza cerebrală şi
infarctul miocardic. În hipertensiunea malignă domină degradarea arteriolară.
Prognosticul depinde de forma clinică - benignă sau malignă - de ereditate, de nivelul
tensiunii diastolice şi bazale, de vârstă (tinerii fac forme mai grave), de respectarea
tratamentului, de modul de viaţă recomandat şi, în sfârşit, de apariţia complicaţiilor.
Prognosticul este favorabil în primul stadiu de boală, fiind mai rezervat în stadiul al
doilea şi mai ales în al treilea. Moartea se datorează îndeosebi complicaţiilor cardiace, cerebrale
şi renale. Sub influenţa tratamentului actual, prognosticul s-a îmbunătăţit.
Tratamentul hipertensiunii arteriale trebuie să vizeze anumite obiective şi în primul rând
normalizarea valorilor tensionale. El trebuie să ţină seama de anumite principii şi orientări.
2.9. PROFILAXIE

18
 Deoarece în HTA nu se poate vorbi de o cauză cunoscută, ci de mecanisme multiple ce
intervin în creşterea şi menţinerea tensiunii arteriale mărite, nu se poate vorbi de o profilaxie
specifică, primară. Două măsuri sunt utile: reducerea sării din alimentaţie, sub 5 g/zi şi reducerea
excesului ponderal.
Activitatea fizică controlată, relaxare psihică, evitarea conflictelor, evitarea fumatului şi a
consumului de alcool în exces, alături de medicaţia antihipertensivă, oferă o bună protecţie a
complicaţiilor (accidente vasculare cerebrale, insuficienţa cardiacă, insuficienţa renală şi mai
puţin infarctul de miocard) şi constituie profilaxia secundară. Persoanele în a căror familie se
întâlneşte HTA, trebuie să-şi controleze periodic TA şi greutatea corporală (la 6 luni) şi să
accepte indicaţiile de mai sus ca principii de viaţă pe tot parcursul vieţii. Tratamentul
medicamentos să fie continuu, indefinit, fără intermitenţe, schimbări frecvente şi nejustificate ale
medicaţiei. Pentru a se putea menţine cantitatea de maximum 5 g de sare/zi în alimentaţie, se vor
evita alimentele conservate în sare şi cu sare şi apa minerală. Sarea se va adăuga la gătit sau se
va găti fără sare, presărându-se puţin peste mâncarea din farfurie. Se preferă pâinea fără sare.
2.10.ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL
Asistentul medical detine o pozitie foarte importanta in ingrijirea acestor categorii de
bolnavi .Justificarea rolului acestuia rezida in caracterul unor boli cardiovasculare,care reclama o
spitalizare indelungata.
Pe aceeasi linie se situeaza si frecventa accidentelor din bolile cardiovasculare
(sincope,colaps vascular,stop cardic),ca si a complicatiilor.In sfarsit, daca retinem,faptul ca
multe boli cardiovasculare reprezinta urgente medicale,tulburari de ritm,cardiopatii
ischemice,puseuri de hipertensiune,edem pulmonar etc,se poate intelege mai bine rolul sau.Dar
pentru a-si indeplini menirea,nu trebuie sa se multumeasca sa cunoasca si sa aplice,chiar
perfect,diferitele tehnici de ingrijire a bolnavului, ci trebuie sa cunoasca notiuni teoretice.
Asistentul medical este obigat sa noteze toate datele referiotoare la puls, urina, T.A.,
edeme, dieta, medicatie etc. El trebuie sa asigure repausul fizic si psihic al bolnavului, care,
aproape in toate aceste categorii de afectiuni, este indispensabil. Nu trebuie insa sa uite
dezavantajele repausului indelungat la pat, fapt pentru care este necesar sa se recomande
alegerea pozitiei sezande sau semisezande. Adeseori, acesti bolnavi sunt incapabili sa se ocupe
singur de dansii. Iata de ce asistentul medical este dator sa le asigure si sa urmareasca pozitia
corecta in pat, schimbarea lenjeriei, transportul, efectuarea zilnica a masajului gambelor si
picioarelor, pentru prevenirea trombozelor. Toaleta zilnica a bolnavilor ii revine,de asemenea,
lui. La fel de important este si repausul psihic. Vizitatorii numerosi, discutiile cu voce tare,
chemarile la telefon, ca si neintelegerile familial trebuie evitate.

19
 CAPITOLUL III. CAZURI CLINICE
CAZUL CLINIC I
Pacientul S.V., vârsta 66 ani, sex masculin, cu domiciliul în Slatina, județul Olt,
pensionar, s-a internat la Spitalul Județean de Urgență Slatina, în data de 11.01.2019 prin
Unitatea de Primiri Urgențe pentru
Motivele internării: durere precordială însoţită de cefalee occipitală, vertij, cefalee,
valori ale tensiunii crescute (TA = 230 / 130 mm Hg);.
Locuieşte cu: sotia
Nivel de informaţie şi cultură : mediu
Antecedente personale, fiziologice și patologice:
-HTA, gastrită cronică
- tata HTA,
Istoricul bolii: bolnav cunoscut hipertensiv de aproximativ 8 ani, cu tratament neglijat,
fumător, cu antecedente de gastrită cronică. De aproximativ 5 zile relatează apariţia unor
episoade de durere precordială însoţită de cefalee occipitală, vertij, valori ale tensiunii crescute
(200 / 140 mm Hg); de asemenea, menţionează apariţia unei dureri subscapular dr. cu iradiere
stângă. Se internează pentru diagnostic şi conduită terapeutică în vederea investigațiilor și
tratamentului de specialitate.
Semne particulare:
a) alergii: nu prezinta
b) comportament: nu fumeaza, nu consumă alcool.
c) înălțime 1,69 cm.
d) greutate 70 kg.
Diagnostic la internare: Hipertensiune arterială
Principalele nevoi afectate sunt:
1. Nevoia de a respira si de a avea o bună circulație

20
2. Nevoia de a se misca si a avea o buna postura
3. Nevoia de a bea și a mânca.
4. Nevoia de a dormi si a se odihni

21
 NEVOIA DIAGNOSTIC INTERVENŢII
OBIECTIVE EVALUAR
AFECTATĂ DE NURSING AUTONOME DELEGATE
NEVOIA DE A Alterarea - Pacientul să- -Zilnic - Recoltam probe - Ca urmare a
RESPIRA SI A circulaţiei, şi monitorizez biologice pentru administrării
AVEA O BUNA manifestată prin redobândească TA, pulsul şi trec examen de medicamente
CIRCULATIE hipertensiune ritmul
valorile în FO; laborator. lor TA încep
arterială circulator
-pentru - Efectuam EKG să
normal în
decurs de 1 – 2 scăderea şi -Masuram functiile scadă după 2
zile restabilirea vitale si le notam in zile
- Să se evite ritmului circulator F.O.
formarea administrez -administrez la
edemelor în
medicamentele recomandarea
decurs de două
prescrise de medicului
zile
medic; medicatie
-urmăresc efectul corespunzatoare:
medicamentelor TERTENSIF 1
administrate. cp/zi NORVASC
-Asigur un regim cp/zi
hiposodat
-sfătuiesc
pacientul să se
odihnească în
decubit dorsal cu
picioarele ridicate
ori de câteori este
posibil.

22
 NEVOIA DIAGNOSTIC INTERVENŢII INTERVENȚII
OBIECTIVE EVALUARE
AFECTATĂ DE NURSING PROPRII DELEGATE
NEVOIA -Imposibilitatea - Să dispară -La indicaţia -Mobilizam -În urma
DE A SE de a se deplasa ameţeala şi medicului efectuez o pacientul întâi în psihoterapiei
MIŞCA ŞI datorită TA senzaţia de hemogramă pentru a salon la pacientul
A  AVEA manifestată prin leşin în determina o marginea conştientizează
O  BUNĂ ameţeli urmatoarele eventuală anemie; patului, pe scaun cauzele
POSTURĂ zile -evaluez starea de apoi prin salon apariţiei
nutriţie şi regimul si apoi pe holul ameţelilor şi
alimentar; secției. senzaţiei de
-evaluez starea -Administram leşin şi se
emoţională tratamentul conformează
(anxietatea), prescris de indicaţiilor
existenţa semnelor medic. primite.
unor infecţii;
-explic pacientului
posibilele cauze ale
ameţelilor.Îl
sfătuiesc să se ridice
încet, treptat din pat

23
NEVOIA DIAGNOSTIC OBIECTIVE INTERVENŢII INTERVENȚII EVALUARE
AFECTATĂ DE NURSING PROPRII DELEGATE
NEVOIA DE Perturbarea - Dobandirea - Evaluez somnul -Am administrat -Pacientul
A DORMI SI somnului din unui somn pacientului calitativ sedative dobandeste tot
A SE cauza anxietatii satisfacator si cantitativ inainte de culcar mai multe ore
ODIHNI si spitalizarii, -Invat pacientul e :diazepam de somn
manifestat prin tehnici de relaxare, 1cpr. Seara
somn si odihna exercitii respiratorii
insuficienta inainte de culcare
cantitativ si -Ofer pacientului
calitativ un ceai cald sau lapte
inainte de culcare
-Intocmesc planul
de ingrijire astfel
incat sa nu perturb
somnul pacientei in
timpul noptii,
realizez un program
in salon care
sa permita somnul
- evitarea factorilor
care influenteaza
somnul si odihna
(cafeaua,
stresul,oboseala)
-Observ perioda
somn-odihna,
comportamentul paci
entului

24
 NEVOIA DIAGNOSTIC INTERVENŢII INTERVENȚII
OBIECTIVE EVALUARE
AFECTATĂ DE NURSING PROPRII DELEGATE
NEVOIA DE Alterarea - Pacientul să -Pentru Menținem regim În urma
A MÂNCA comfortului respecte combaterea hiposodat si regimului impus
ŞI A BEA datorită scăderii regimul vărsăturilor hipocaloric dar şi în urma
poftei de mâncare alimentar sfătuiesc bogat în fructe și indicaţiilor
manifestată prin impus pacientul să legume. primite, greţurile
greţuri şi vărsături evite Administram şi vărsăturile
mâncărurile tratamentul prescris dispar după
grase şi de medic. două zile
mirosurile care-i
provoacă greaţa.
-Să mănânce 5
mese pe zi, în
cantităţi mici, să
consume
alimente bogate
în fier şi
vitamine.
-Să mănânce
dimineaţa iaurt,
brânză, lapte
pentru scăderea
stării de greaţă,
să evite
mişcările bruşte,
să facă plimbări
uşoare.
-În caz de
vărsături ajut
pacientul
ţinându-i tăviţa
şi sprijinindu-i
capul si ofer un
pahar cu apă să-
şi clătească gura

25
 CAZUL CLINIC II
Pacientul D.A., vârsta 86 ani, sex masculin, cu domiciliul în Slatina, județul Olt, pensionar,
s-a internat la Spitalul Județean de Urgență Slatina, în data de 11.02.2019 prin Unitatea de Primiri
Urgențe pentru:
 Motivele internării:
 valori tensionale = 210 / 110 mm Hg
 cefalee (predominant occipitală)
 vertij
 dispnee
 dureri precordiale
Locuieşte cu: sotia
Nivel de informaţie şi cultură : mediu
Antecedente personale, fiziologice și patologice:
-HTA, gastrită cronică
- tata HTA,
- mama diabet zaharat
Istoricul bolii: bolnav cunoscut hipertensiv de aproximativ 6 ani, cu tratament neglijat, fumător, cu
antecedente de gastrită cronică. De aproximativ 3 zile relatează apariţia unor episoade de durere
precordială însoţită de cefalee occipitală, vertij, Se internează pentru diagnostic şi conduită
terapeutică.
Semne particulare:
a) alergii: nu prezinta
b) comportament: nu fumeaza, nu consumă alcool.
c) înălțime 1,60 cm.
d) greutate 60 kg.
Diagnostic la internare: Hipertensiune arterială
Principalele nevoi afectate sunt:
1. Nevoia de a respira și a avea o bună circulație
2. Nevoia de a dormi si a se odihni
3. Nevoia de a se mișca și a avea o bună postură.
4. Nevoia de a se îmbrăca și dezbrăca
 DIAGNOSTIC INTERVENŢII INTERVENȚII
NEVOIA OBIECTIVE EVALUARE
DE NURSING PROPRII DELEGATE
AFECTATĂ
NEVOIA DE A Alterarea - Pacientul să- -Zilnic -Masor funcțiile C-a urmare a
RESPIRA ŞI circulaţiei, şi monitorizez TA, vitale si le notez administrării
DE A AVEA O manifestată prin redobândească pulsul şi trec in F.O. medicamen-
BUNĂ hipertensiune ritmul valorile în foaia - Administrez telor TA
CIRCULAŢIE arterială circulator de observaţie; tratamentul începe să scadă
normal în -pentru scăderea prescris de după 2 zile
decurs de 1 – 2 şi restabilirea medic.
zile ritmului circulator
administrez
medicamentele
prescrise de
medic;
- urmăresc
efectul
medicamentelor
administrate.
-Asigur un
regim hiposodat

27
 NEVOIA DIAGNOSTIC OBIECTIVE INTERVENŢII INTERVENȚII EVALUARE
AFECTATĂ DE NURSING PROPRII DELEGATE

NEVOIA DE -Alterarea -Ore -Pentru -Administrez 1 -În urma

A DORMI ŞI somnului insuficiente de combaterea fiola Diazepam respectării
A SE ODIHNI -Durere somn oboselii si un seara înainte de sfaturilor
- insomnii somn odihnitor
culcare la asistentei
sfătuiesc
indicația paientul are un
pacientul să se
odihnească în medicului. somn
decubit dorsal cu odihnitor.
picioarele ridicate
ori de câte ori este
posibil.
-Sa bea un
pahar de lapte
cald sau o cana de
ceai de tei cald,
sau sa faca o baie
calduta inainte de
culcare.

28
 NEVOIA INTERVENŢII INTERVENȚII
DIAGNOSTIC
AFECTATĂ OBIECTIVE PROPRII DELEGATE EVALUARE
DE NURSING

29
NEVOIA DE Imposibilitatea - Să dispară -La indicaţia -Mobilizez În urma
A SE de a se deplasa ameţeala şi medicului pacientul întâi în psihoterapiei
MIŞCA ŞI datorită creșterii senzaţia de efectuez o salon, la pacientul
A  AVEA TA manifestată leşin în decurs hemogramă marginea conştientizează
O  BUNĂ prin ameţeli de 2 zile pentru a patului, apoi pe cauzele apariţiei
POSTURĂ determina o scaun, apoi pe ameţelilor şi
eventuală anemie; holul secției. senzaţiei de leşin
- evaluez starea Administrez şi se conformează
de nutriţie şi tratamentul indicaţiilor
regimul prescris de primite.
alimentar; evaluez medic.
starea emoţională
(anxietatea),
existenţa
semnelor unor
infecţii;
- explic
pacientului
posibilele cauze
ale ameţelilor.
-Îl sfătuiesc să
se ridice încet,
treptat din pat.

NEVOIA DIAGNOSTI OBIECTIVE INTERVENȚII EVALUARE

INTERVENŢI
AFECTATĂ C DE DELEGATE
I PROPRII
NURSING

30
NEVOIA DE Dificultatea de - Pacientul să Pentru a se Urmăresc starea În urma
A SE a se îmbrăca și se poată putea îmbrăca și pacentului și îl încurajrilor
ÎMBRĂCA dezbrăca îmbrăca și dezbrăca sngur ajut sa se dea jos asistentei
ȘI datorită creșterii dezbrăca trebuie să poarte din pat și îl medicale şi în
DEZBRĂCA TA la efort fizic. singur. haine lejere din încurajez sa urma indicaţiilor
bumbac, fără încerce să își primite, pacientul
cusături groase, redobândească se poate mișca
care sa nu lezeze autonomia. singur prin salon.
circulația, fără
nasturi sau
fermoar și
încălțăminte
comodă, fără
șireturi.

31
 CAZUL CLINIC III
Pacientul C.I.., vârsta 76 ani, sex masculin, cu domiciliul în Slatina, județul Olt, pensionar, s-
a internat la Spitalul Județean de Urgență Slatina, în data de 11.03.2019 prin Unitatea de Primiri
Urgențe pentru:
 Motivele internării:
 valori tensionale = 220 / 120 mm Hg
 cefalee (predominant occipitală)
 vertij
 dispnee
 dureri precordiale
Locuieşte cu: sotia
Nivel de informaţie şi cultură : mediu
Antecedente personale, fiziologice și patologice:
-HTA,
- tata HTA,
- mama diabet zaharat
Istoricul bolii: bolnav cunoscut hipertensiv de aproximativ 7 ani, cu tratament neglijat,
fumător, cu antecedente de gastrită cronică. De aproximativ 4 zile relatează apariţia unor episoade
de durere precordială însoţită de cefalee occipitală, vertij, valori tensionate crescute (220 / 120 mm
Hg); de asemenea, menţionează apariţia unei dureri subscapular dr. cu iradiere stângă. Se internează
pentru diagnostic şi conduită terapeutică.
Semne particulare:
a) alergii: nu prezinta
b) comportament: nu fumeaza, nu consumă alcool.
c) înălțime 1,60 cm.
d) greutate 60 kg.
Diagnostic la internare: Hipertensiune arterială
Principalele nevoi afectate sunt:
1. Nevoia de a evita pericolele
2. Nevoia de a dormi si a se odihni
3. Nevoia de a se mișca și a avea o bună postură.
4. Nevoia de a se îmbrăca și dezbrăca

32
 DIAGNOSTIC INTERVENŢII INTERVENȚII
NEVOIA OBIECTIVE EVALUARE
DE NURSING PROPRII DELEGATE
AFECTATĂ
NEVOIA DE - Circulație și - Pacientul să- - Zilnic -conduc pacientul Ca urmare a
A EVITA respirație şi monitorizez TA, la alte sectii in administrării
PERICOLEL inadecvată. redobândească pulsul şi trec vederea efectuarii medicamen-
E -Valori crescute ritmul valorile în foaia electroencefalo telor TA începe
ale TA și circulator de observaţie; gramei si a să scadă după 2
glicemiei. normal în pentru scăderea electrocardiogram zile
decurs de 1 – 2 şi restabilirea ei, la indicatiile
zile ritmului medicului curant.
circulator
administrez
medicamentele
prescrise de
medic; urmăresc
efectul
medicamentelor
administrate.
- Asigur un
regim hiposodat
corespunzator
- Invat
pacientul sa se
alimenteze
corespunzator,
sa evite
grasimile

NEVOIA DIAGNOSTIC OBIECTIVE INTERVENŢII INTERVENȚII EVALUARE

33
AFECTATĂ DE NURSING PROPRII DELEGATE

Alterarea Ore - Pentru - Administrez 1 - În urma

NEVOIA somnului insuficiente combaterea fiola Diazepam respectării
DE A -Durere de somn oboselii si un seara înainte de sfaturilor
- stare de somn odihnitor
DORMI ŞI culcare la asistentei
discomfort sfătuiesc
A SE indicația paientul are
pacientul să se
ODIHNI odihnească în medicului. un somn
decubit dorsal odihnitor.
cu picioarele
ridicate ori de
câte ori este
posibil.
- Sa bea un
pahar de lapte
cald sau o cana
de ceai de tei
cald, sau sa faca
o baie calduta
inainte de
culcare.

NEVOIA DIAGNOSTIC OBIECTIVE INTERVENŢII INTERVENȚII EVALUARE

AFECTATĂ DE NURSING PROPRII DELEGATE

34
 -Eliminare Să nu mai -Asigur repaus - Pregătesc - În urma
NEVOIA deficitară. prezinte în poziție pacientul pentru tratamentului
DE A -Edeme ale edeme și semișezândă, examene administrat și
gambelor. -măsor funcțiile paraclinice și de
ELIMINA oligurie dar și a sfaturilor
vitale, laborator.
dureri. primite
- administrez -Administrez
tratamentul pacientul se
tratamentul
medicamentos simte mai
prescris de
prescris de bine.
medic.
medic,
-asigur confortul
fizic și psihic.
- fac raportul
ingesta – excreta
- sfatuiesc
pacientul sa aiba
un regim de
viata echilibrat,
sa evite stresul
psihic, sa aibe o
alimentatie
echilibrata.

NEVOIA DIAGNOSTIC OBIECTIVE INTERVENŢII INTERVENȚII EVALUARE

AFECTATĂ DE NURSING PROPRII DELEGATE
NEVOIA DE -Dificultatea de Pacientul să - Pentru a se -Urmăresc - În urma

35
A SE a se îmbrăca și se poată putea îmbrăca și starea pacentului încurajrilor
ÎMBRĂCA dezbrăca îmbrăca și dezbrăca sngur și îl ajut sa se asistentei
ȘI datorită dezbrăca trebuie să poarte dea jos din pat și medicale şi în
haine lejere din
DEZBRĂCA creșterii TA la singur. îl încurajez sa urma
bumbac, fără
efort fizic. încerce să își indicaţiilor
cusături groase,
care sa nu lezeze redobândească primite,
circulația, fără autonomia. pacientul se
nasturi sau poate mișca
fermoar și singur prin
încălțăminte
salon.
comodă, fără
șireturi.

36
 CONCLUZII
Hipertensiunea arteriala (HTA) este o "boala tacuta", fara simptome specifice, doar cresterile
bruste si importante ale tensiunii arteriale (salturile hipertensive) se pot manifesta prin cefalee,
ameteli, zgomote in urechi (acufene) sau tulburari de vedere - "muste zburatoare" (fosfene), greturi,
stare de rau general.
Scopul tratamentului hipertensiunii arteriale este:
- scaderea valorilor tensiunii arteriale la un nivel de siguranta maxima (sub 130/85 mmHg)
- pastrare tensiunii sub control constant
- prevenirea sau reducerea complicatiilor
- cresterea calitatii vietii si prelungirea ei
Hipertensiunea arteriala (HTA) - componentele tratamentului:
I. Masuri nefarmacologice care presupun modificarea stilului de viata astfel:
- modificarea obiceiurilor alimentare
- renuntarea la fumat
- reducerea greutatii corporale
- exercitiu fizic regulat, tehnici de relaxare pentru reducerea stresului.
II. Masuri farmacologice - exista la ora actuala multe medicamente indicate in tratamentul
hipertensiunii arteriale, alegerea schemei terapeutice este insa de competenta medicului specialist.
De mentionat ca, este de preferat asocierea mai multor medicamente in doze mici in locul
monoterapiei, dupa un orar bine stabilit, pentru un control optim si constant al valorilor tensionale.
Este necesar un control medical periodic pentru verificarea eficientei tratamentului si eventual,
adaptarea acestuia ca doze sau asocieri terapeutice.
Majoritatea pacienților cu HTA trebuie să continue tratamentul toată viața, pentru a preveni
complicațiile și recăderile. Monitorizarea permanentă a tensiunii arteriale este una din cele mai
importante modalități de prevenire a creșterilor acesteia.
Hipertensiunea arterială are o prevalență crescătoare în raport cu vârsta, astfel că riscul
cardiovascular al persoanelor vârstnice este întotdeauna crescut prin factorii de risc cumulați și prin
patologia asociată. Pacienții vârstnici au nevoie de o abordare individualizată de către medicul
specialist, care trebuie să țină cont de tarele biologice, de comorbidități, de statusul mental și de
condițiile psihosociale.
Evoluția și prognosticul hipertensiunii arteriale depinde de severitatea acesteia, de asocierea
ei cu factorii de risc și alte comorbidități, dar și de precocitatea punerii diagnosticului și de
instituirea unui tratament corespunzător, pe care pacientul să-l respecte.

37
 BIBLIOGRAFIE

1. Lucreția Titircă, Ghid de nursing cu tenici de evaluare și tehnici corespunzătoare nevoilor

fundamentale, Editura Viața Medicală Românească, 2008.
2. Lucreția Titircă, Tehnici de evaluare și îngrijiri acordate de asistenții medicali, Ghid de nursing,
Editura Viața Medicală Românească, 2008.
3. Lucreția Titircă, Ingrijiri speciale acordate pacientilor de catre asistentii medicali (Manual pentru
colegiile si scolile postliceale sanitare), Editura Viața Medicală Românească, 2008.
4. Lucreția Titircă, Urgentele medico-chirurgicale - Sinteze pentru asistentii medicali, editia a III-a,
Editura Medicală, 2006.
5. Corneliu Boundel, Medicina interna pentru cadre medii - Editia a IV-a, revizuita, ALL (CARTE
DE MEDICINA), 2014.
6. Leonida Gherasim - Tratamentul hipertensiunii arteriale, Principii si practica, Editura Medicală,
2004.
7. "Hipertensiunea arteriala si ateroscleroza", A. Moga, 1970, reeditat 2010. Carte noua, Editura
Medicală.
8. Costin Carp, Tratat de cardiologie Vol II, Editura Național, 2012.
9. Costin Carp, Tratat de cardiologie Vol I, Editura Național, 2012.
10. Maria Dorobanțu, Compendiu de boli cardiovasculare. Volumul II. Editia a III-a, Editura Carol
Davila, 2010.
11. Ion Socoteanu - Tratat de cardiopatii congenitale - Set de 3 Volume, Editura Academiei
Române, 2010.
12. Eduard Apetrei, Cardiologie Clinică, Editura Medicală Callisto, 2015.
13. Carmen Ginghină, Compendiu de terapie a bolilor cardiovasculare, Editura Medicală, 2016.
14. Carmen Ginghină, Mic tratat de cardiologie. Editia a II-a , Editura Academiei Române, 2017.

38
 ANEXA 1

Figura 1

Figura 2

39
 ANEXA 2

Figura 3

Figura 4

40
 ANEXA 3

FLUXUL SANGVIN ASUPRA PERETELUI ARTERIAL

Figura 5

Figura 6

41