UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA

DEPARTAMENTUL PENTRU PREGĂTIREA PERSONALULUI DIDACTIC – DPPD

DISCIPLINA PSIHOLOGIA EDUCAȚIEI
Asist. univ. dr. Oprea Valentin Bușu

REUŞITA ŞCOLARĂ ŞI INSUCCESUL ŞCOALR

Bobocică Cristina

Facultatea de Ştiinte Sociale, Specializarea Filosofie, Anul I

Rezumat

   Evaluarea rezultatelor muncii şcolare evidenţiază valoarea, nivelul, performanţele şi eficienţa

eforturilor depuse de toţi factorii educaţionali şi randamentul muncii de învaţare. Randamentul
muncii şcoalare e evidenţiat de rezultatele calitative la învaţare ale elevilor. Randametul şcolar
include evaluarea rezultatelor obţinute sub toate laturile personalităţtii eleviului, ca şi ale
întregului proces instructic- educativ al instituţiei şcolare, inclusiv eficienţa pregătirii şi
învăţământuli în plan social. Randamenul şcolar priveşte atât reuşita şcolara, cât şi insuccesul
şcolar. Reuşita şcolară şi insuccesul şcolar depind de numeroşi factori sociali- obiectivi, factori ce
ţin de structura fiecărui individ.

Cuvinte cheie: reuşită, insucces, eşec, elev, familie, şcoală

 1. Introducere

Succesul, ca reacţie socială la performanţa umană este o problemă intens cercetată în diferite
contexte sociale, inclusiv în cel al şcolii, în care se operează cu noţiunile de succes şi insucces
şcolar, de reuşită sau eşec şcolar. Deşi este acceptat faptul ca succesul sau eşecul şcolar nu pot fi
identificate cu reuşita sau eşecul în învăţare (chiar în învăţarea şcolară, aşa cum a fost denumit
conceptul) nu există prea multe studii cu privire la condiţiile de natură strict psihologică în baza
cărora să se diferenţieze cele două situaţii. De ce o învăţare reuşită nu devine automat şi reuşita în
activitatea şcolară, de ce dificultăţile în învăţare nu reprezintă un eşec şcolar – sunt întrebări la
care psihologia educaţiei încă preferă să răspundă cu instrumentarul teoretico – metodologic al
pedagogiei.

2. Corpul lucrării

Din perspectiva teoriei pedagogice şi a practicii şcolare, rezultatele şcolare ale elevilor sunt
„efecte ale activităţii didactice, diferite prin natura lor”, performanţe pasibile de măsurare şi
apreciere. Ele se raportează la obiectivele pedagogice şi la nivelul performanţei în atingerea
acestor obiective. Sunt descrise ca rezultate şcolare: cunoştinţe acumulate, capacitatea de aplicare
a cunoştinţelor (priceperi şi deprinderi), capacităţi intelectuale, trăsături de personalitate, atitudini,
conduite.Nivelurile înalte (cantitativ şi calitativ) ale acestor rezultate se obţin printr-o mobilizare
optimă a tuturor resurselor adaptative ale elevului şi a tuturor resurselor de intervenţie formativă a
mediului şcolar şi corespund reuşitei în activitatea şcolară.
Învăţarea şcolară este o activitate specific umană; ea se defineşte ca fiind o activitate
sistematică, organizată, instituţionalizată şi orientată spre asimilarea de cunoştinţe şi formarea
structurilor psihice şi de personaliate. Acest proces vizeaza obiective precise si implica proiectare,
anticipare, dirijare, control si decizie.
Din perspectiva teoriei pedagogice şi a practicii şcolare, rezultatele şcolare ale elevilor sunt
„efecte ale activităţii didactice, diferite prin natura lor”, performanţe pasibile de măsurare şi
apreciere. Ele se raportează la obiectivele pedagogice şi la nivelul performanţei în atingerea
acestor obiective. Sunt descrise ca rezultate şcolare:
– cunoştinţe acumulate;
– capacitatea de aplicare a cunoştinţelor (priceperi şi deprinderi);
– capacităţi intelectuale;
– trăsături de personalitate, atitudini, conduite.
Atitudinea elevilor faţă de reuşita scolară sau insuccesul şcolar este unul din factorii importanţi
ai succesului şcolar. De asemenea, un factor important este nivelul de aspiraţie – s-a demonstrat
că elevii cu inadecvare, autorespingere şi sentimentul inferiorităţii îşi fixează scopuri prea înalte
sau prea joase.
Insuccesul şcolar pare să fie una din condiţiile succesului. Astfel, în timp ce un individ, un
grup social, o comunitate sau o colectivitate mai largă se bucură de reuşită, alţi indivizi, grupuri
sau comunităţi cunosc efectul simetric – insuccesul.
Eşecul şcolar are urmări destul de grave ce pot duce pâna la abandon şcolar. În acest caz,
profesorul trebuie sa depuna şi sa dispună toate mijloacele şi de toate eforturile necesare pentru a
evita acest lucru. Abandonul şcolar reprezintă în acest moment o ameninţare destul de serioasă la
adresa instituştiilor de învăţământ.
Succesul şcolar (apreciat în mod general prin notele care exprimă rezultatele la examene,
concursuri, olimpiade) reprezintă de fapt un nivel maxim al adaptării şcolare, ceea ce atrage o dată
în plus atenţia asupra faptului că noţiunea de succes sau reuşită şcolară se raportează mai degrabă
la activitatea şcolară în ansamblul său, decât la activitatea de învăţare în şcoală”.
Atitudinea elevilor faţă de succes sau eşec este unul din factorii importanţi ai succesului
şcolar. De asemenea, un factor important este nivelul de aspiraţie- s-a demonstrat că elevii cu
inadecvare, autorespingere şi sentimentul inferiorităţii îşi fixează scopuri prea înalte sau prea

2
joase. Succesul şcolar constituie premisa integrării socio- profesionale, precum şi formarea unei
personalităţi creative, receptive faţă de schimbări, capabile să se adapteze la rapid la situaţiile noi,
în timp ce insuccesul şcolar conduce la inadaptarea la mediul socio- profesional şi la cerinţele
societăţii. Din perspectiva pedagogică se diferenţiază două categorii de factori ai reuşitei şcolare
(ca şi ai eşecului, de altfel), una care ţine de interiori- tatea elevului, alta care ţine de mediul
extern. Factorii interni, subiectivi, care susţin reuşita în activitatea şcolară sunt maturizarea
psiho-socială, capacitatea intelectuală, abilităţile, motivaţia pentru învăţătură şi motiva- ţia pentru
succes.
Din perspectiva pedagogică se diferenţiază două categorii de factori ai reuşitei şcolare (ca
şi ai eşecului, de altfel), una care ţine de interioritatea elevului, alta care ţine de mediul extern.
Factorii interni, subiectivi, care susţin reuşita în activitatea şcolară sunt maturizarea psiho-socială,
capacitatea intelectuală, abilităţile, motivaţia pentru învăţătură şi motivaţia pentru succes. Ca
factori externi ai succesului şcolar sunt enumeraţi: mediul socio-cultural, familial, grupul de
prieteni, politica şcolară, orga- nizarea pedagogică, structura, conţinutul, competenţa profesorului,
competenţa conducerii şcolii. Structura şi conţinutul învăţării (reflectat în planuri şi programe)
sunt de asemenea factori de care depinde reuşita şcolară a elevilor.
Daca succesul sau reuşita şcolară exprimă concordanţa între posibilităţile elevului şi exi-
genţele şcolare, eşecul şcolar exprimă „situaţia unui elev ale cărui rezultate nu satisfac normele
şcolii”5 situaţie creată de faptul că şcoala impune programe de bază şi ritmuri identice pentru toţi
copiii. Insuccesul şcolar exprimă un randament deficitar al învăţării şi se manifestă sub două
aspecte:

1. rămânerea în urmă la învăţătură sau retardul şcolar,

2. eşecul şcolar care se manifestă, la rândul lui, sub doua forme: aban- donul şi repetenţia.
Rămânerea în urmă la învăţătură sau retardul şcolar este determinat de dificultăţi (obiective
sau subiective) temporare de a face faţă obligaţiilor şcolare sau de refuzul de a învăţa. Retardul în
achiziţia cunoştinţelor specifice vârstei şi nivelului intelectual al elevului se poate datora unei
mari diversităţi de factori:
– probleme de natura fizică (slăbirea vederii, auzului, tulburărilor neurologice care afectează
coordonarea motorie) care nu sunt sesizate nici de copil nici de adulţii din jurul său;
– probleme personale că schimbările frecvente de şcoală sau de clasă care impun noi metode de
predare, eforturi de câştigare a statutului în noul mediu, de învăţare de noi reguli şi standarde de
competenţă;
– probleme de mediu ca deprivările fizice (hrană, somn, adăpost chiar, în cazul unor familii
dezorganizate) sau intelectual-afective (substi- mulare în ce priveşte lectura sau conversaţia);
– probleme emoţionale determinate de relaţiile cu colegii sau chiar cu profesorul , (sentimentul
rejecţiei, al marginalizării de către colegi, criticismul exagerat al profesorului sau chiar teama
fizică de colegi sau de profesor) .
Eşecul şcolar ca forma severă a insuccesului şcolar se manifestă prin abandon şcolar şi prin
repetenţie (incapacitatea de a promova). „Eşecul şcolar se exprimă prin măsuri instituţionale
(repetări ale clasei, orientări impuse) şi una din consecinţele sale este ieşirea din sistemul educativ
a unui număr de tineri care nu au putut dobândi nici un fel de diploma, nici calificare profesională.
Incapacitatea de a promova la un nivel superior de şcolarizare se datorează unor dificultăţi severe
de învăţare de diverse eti- ologii şi necesită o expertiză competenţă şi o intervenţie
psihopedagogică specializată. Refuzul de a merge la şcoală, absenteismul care se soldează cu
rămâneri în urmă la învăţătură şi în final cu abandonul şcolar, este deter- minat în mod frecvent de
cauze că: teama excesivă a copilului de unul sau mai mulţi membri ai grupului şcolar (elevi sau
profesori); percepţia şcolii ca factor agresor al stimei şi respectului de sine; presiunea familiei
(fraţi, sau părinţi) de a rămâne acasă să ajute la diverse munci; implicarea copilului în activităţi
delicvente (inclusiv consum de băuturi alcoolice sau droguri); plictiseala şi tentaţia de a face alte
lucruri pe care le apreciază ca mai interesante”.(Fontana, 1997).
Eşecurile şcolare sunt rezultatul unor condiţionări multiple, unele ţinând de elev, altele
vizând şcoala. familia sau factorii generali de ambianţă educaţională.

3
Dintre cauzele care ţin de elev, cele mai des investigate sunt cele referitoare la rolul pe care-l pot
avea unele boli organice, unele deficienţe fizice sau senzoriale şi unii factori psihologici
individuali, de origine endogenă sau exogenă.
De asemenea si autismul infantil reprezintă un factor important al nereuşitei sau al dezadaptării
şcolare. Autismul desemnează, în accepţiunea lui E. Bleuler, o trăsătură piho- afectivă particulară,
caractzerizată prin profunda interiorizare a ideilor şi a sentimetelor proprii. Această repliere totală
asupra propriei lumi subiective este însoţită de o gândire necritică, egocentrică ( ruptă de realitate
şi dominată de fantezie şi reverie).
Aproape orice investigaţie a eşecului şcolar va găsi o relaţie între frecvenţa acestuia şi unii
factori şcolari. Dintre aceştia menţionăm:
- rigiditatea ritmurilor de învăţare;
-diferenţele semnificative existente între profesori şi chiar şcoli în ceea ce priveşte natura şi
niveleul exigenţelor cognitive manifestate faţă de elev;
-mărimea clasei de eleviŞ numarul mare de elevi dintr- o clasă face dificilă obşinerea
coparticipării elevilor la procesul predării ) si al desfaşurării lecţiei;
-eterogenitatea clasei de elevi;
- stiluri didactice deficitare;
- deficienţe privind resursele şcolare şi mamagemetul general al învăţământului.
Pentru profesori este important să diferenţieze între:
1. dificultăţile de învăţare determinate de handicapul în dezvoltarea psihică a elevului şi
dificultăţile de adaptare la cerinţele activităţii din şcoală;
2. performanţele în învăţare şi uşurinţa cu care elevul se adaptează la cerinţele activităţii în şcoală.
Intervenţia instructiv-educativă în funcţie de notele particulare, specifice fiecăreia dintre aceste
situaţii implică: măsuri de reducere a handicapului în dezvoltare prin asigurarea cerinţelor
speciale de educaţie ale elevilor; -măsuri de limitare sau eliminare a cauzelor care determină
adaptarea deficitară a elevilor la normele vieţii şcolare(inclusiv măsuri de natură
administrativ-juridică); măsuri de valorizare a performanţelor in învăţare; măsuri de direcţionare a
potenţialului adaptativ al elevilor în direcţia optimizării randamentului şcolar (inclusiv consilierea
psihopedagogică).
Posibilităţi de prevenire şi înlăturare a eşecului şcolar
Dintre măsurile de prevenire a apariţiei eşecului şcolar, menţionăm:
-sporirea rolului învăţământului preşcolar. Statisticile pedagogice arată că aproximativ jumătate
din rebuturile şcolare constatate în ciclul primar şi gimnazial îţi au originea în diferenţele
prezentate de copii la debutul şcolarităţii, în ceea ce priveşte capacitatea verbală, gradul
sociabilităţii (disponibilitatea de a comunica cu ceilalţi din jur), cunoştinţele şi deprinderile
minime necesare însuşirii scrisului-cititu-lui, familiarizarea cu rigorile unui program şcolar
organizat etc.
-stabilirea unor relaţii strânse de parteneriat între şcoală şi familie, deoarece pentru mulţi elevi
factorii eşecului şcolar se situează în familie şi nu în cadrul contextului şcolar. Pentru buna
funcţionare a relaţiei „şcoală-familie” este necesar ca părinţii să acorde importanţă şcolii, să
manifeste interes pentru studiile copiilor lor, să se arate preocupaţi de formarea profesională a
copii- lor, de perspectivele lor sociale. Nu mai puţin importantă este asigurarea în familie a unui
cadru cultural adecvat, deoarece s-a constatat că precaritatea culturală a familiei poate provoca un
retard al dezvoltării intelectuale gene- rale a copilului.
-sprijinirea şcolii, care trebuie să asigure resurse materiale şi umane corespunzătoare unui
învăţământ de calitate: Dotare cu laboratoare şi echipamente moderne; cadre didactice calificate şi
motivate în activitatea lor; programe şcolare de calitate, periodic revizuite şi îmbunătăţite; un
climat şcolar tonifiant, stimulator etc.
-profesorul reprezintă piesă de bază în acţiunea de asigurare a reuşitei şcolare. Pentru aceasta el
trebuie să dispună nu numai o bună pregătire de specialitate, dar şi de o competenţă psihope-
dagogică în a stabili factorii şi metodele cele mai adecvate de redresare a dezadaptării sau eşecului
şcolar.

4
-proiectarea unor acţiuni de orientare şcolar-profesională adecvate, care să se desfăşoare pe tot
parcursul şcolarizării, dar mai ales la sfârşit de cicluri şi la trecerea în viaţa activă. În realizarea
acestor acţiuni trebuie să primeze interesele elevilor, dar şi cererea pieţei muncii.
Succesul şcolar este recunoaşterea capacitatăţii de exprimare, prin performanţele învăţării,
valorificaându’ se la maximum capacităţile şi disponibilităţile biopsihice. Suceesul şcolar se
manifestă prin rezultatele foarte bune, de excepţie, la examene,concursi, olimpiade. Succesul
şcolar presupune conduita copilului, cunoaşterea de sine, conştientizarea propriilor forţe,
mobiliyarea în depaşirea obstacolelor, perseverenţă. De asemenea, în lupta pentru succes mai
putem vorbi şi de lupta cu sine, conflictele interioare, învingerea limitelor proprii. De cele mai
multe ori pare a fi mult mai grea lupta cu propria persoana decat cu ceilalţi.
De cele mai multe ori, în spatele reuşitei şcolare se află mari eforturi, mari sacrificii
personale, atât din partea elevului, cât şi din partea familiei şi a şcolii. Dintre eforturile depuse de
elev, amintim: teama de nereuşită, renunţarea la diferite activităţti preferate, renunţarea la
plimbari sau prieteni, poate chiar vacante, tabere, excursii, etc. Dar toate acestea, pentru o cauză
nobilă, deoarece calea către reusita şcolară presupune timp.
Factorii interni au o pondere deosebită în realizarea şcolară, adică succesul. Înalta performaţă
şcolară este determinată, în cea mai mare măsură, de capacităţile intelectuale (memeorie, gândire,
imaginaţie), dar si de abilităţi (deprinderi, aptitudini).
Pe de altă parte, insuccesul, ca formă gravă de eşec, inseamnă înfrângere, nereuţită datorită
neputinţei sau a greutăţilor. Fără să vrem, eşecul, insuccesul sunt respinse de societate. Ca reacţtii
ale insuccesului amintim: dezamăgirea, dispreţul şi chiar compasiunea care, pe unii îi alina ,iar pe
altii,din contră, îi umileşte.

5
 3. Concluzii și recomandări

În urma celor prezentate în cadrul temei Reuşita şcolară şi insuccesul şcolar, putem
ajunge la concluzia că, atât reuşita şcolară, cât si insuscesul şcolar reprezintă unul din aspectele
fundamentale ale procesului instrucriv- educativ. De aceea, putem vorbi despre nevoia de
implicare a familei şi a şcolii în procesul dezvoltării armonioase a elevului, atât pe plan personal,
cât si pe plan şcolar. În acest scop se recomandă acest triunghi: Parinte- elev- educator/ profesor.
Mediul familial este cel care trebuie să pregătească şi să întreţină spiritul de respect pentru şcoală ,
dar ăi efortul de învăţare.
Se recomandă elevilor să aibă în grupul lor prieteni, elevi, cu care să împărtăşească acelesi
idealuri, aceleşi valori, aceleaşi asipiraţii prosociale, şcolare sau profesionale.
Elevul trebuie să fie ajutat să- şi organizeze cât mai bine timpul zilnic în vederea realizării
scopului propus.
Familia şi şcoala trebuie sa aibă în vedere preîntimpinarea eşecului şcolar, care nu este o activitate
deloc uşoară, ci una destul de complexă. În acet caz, este nevoie de o coordonare eficientă a
tuturor factorilor educaţionali în care, evident, famila şi şcoala reprezintă cheia numarul 1. Este
nevoie ca, profesorul, pe langă pregătirea ştiinţifică si psihopedagogică, să- şi pună în practică şi
cunoştinţele profesionale.
Astel, pentru evitarea insuccesului şcolar trebuie avută în vedere creşterea încrederii în sine a
elevului/ copilului, stimularea motivaţiei pentru învăţare, dezbateri pe diferite teme, în specialal
teme care privesc reuşita şcolară şi insuccesul şcolar, realizarea de întâniri cu profeorul- consiler
şcolar, etc.
Din partea profesorului, se reomandă cunoaşterea psihocomportamentală a
preadolescentului, diferite schimburi de experienţă, dezbateri, chiar si vizitele la domiciliu.

Bibliografie

1. BOCOŞ, M. (2013). Teoria şi practica cercetării pedagogice, Cluj-Napoca: Editura Casa Cărţii
de Ştiinţă
2. BONTAŞ, I. (1996). Pedagogie, Bucureşti: Editura All Educational
3. COSMOVICI, A. , IACOB, L. (2005). Psihologie şcolară, Iaşi: Editura Polirom
4. IONESCU, M., BOCOŞ, M. (2001). Cercetarea pedagogică şi inovaţia în învăţământ, în
“Pedagogie, Suporturi pentru formarea profesorilor“, Cluj-Napoca: Editura Presa Universitară
Clujeană
5. JIGĂU, M. (1998). Factorii reuşitei şcolare, Bucureşti: Editura Grafoart
6. RADU, I. , IONESCU, M. (1987). Cercetarea pedagogică- moment al perfecţionării şi
creativităţii, în “ Experienţă didactică şi creativitate“ , Cluj-Napoca: Editura Dacia
7. STOICA, M. (2001). Pedagogie şi psihologie, Bucureşti: Editura Gheorghe Alexandru
8. NEGOVAN, V. (2006). Introducere în psihologia educaţiei, Bucureşti: Editura Universitară

Webografie

http://pshihopedagogie.blogspot.com/2008/08/tema-15-definitivat.html
https://www.scritub.com/profesor-scoala/Esecul-si-reusita-scolara12952.php
https://www.academia.edu/6956755/STUDIU_PRIVIND_STRATEGII_DE_PREVENIRE_%C5%9EI_
%C3%8ENL%C4%82TURARE_A_E%C5%9EECULUI_%C5%9ECOLAR_%C3%8EN_%C3%8ENV
%C4%82%C5%A2%C4%82M%C3%82NTUL_GIMNAZIAL_

6
https://dokumen.tips/documents/problematica-succesului-si-insuccesului-scolar.html