Sunteți pe pagina 1din 8

ACADEMIA DE POLIŢIE „ALEXANDRU IOAN CUZA”

FACULTATEA DE POLIŢIE

Master: MANAGEMENTUL ACTIVITĂŢILOR DE ORDINE PUBLICĂ ŞI


SIGURANŢĂ NAŢIONALĂ

Disciplina: MANAGEMENT ORGANIZAŢIONAL ÎN DOMENIUL ORDINII


PUBLICE II

REFERAT

MANAGEMENT ORGANIZAŢIONAL ÎN DOMENIUL


ORDINII PUBLICE

-BUCUREŞTI-
2020
Management organizaţional în domeniul
ordinii publice

1. Definirea conceptului de ordine publică

Ordinea publică, parte componentă a securităţii naţionale, reprezintă starea de


legalitate, de echilibru şi de pace, corespunzătoare unui nivel socialmente acceptabil de
respectare a normelor legale şi de comportament civic, care permite exercitarea drepturilor şi
libertăţilor constituţionale, funcţionarea structurilor specifice statului de drept. Deci,
restabilirea ei reprezintă credibilitatea instituţiilor, sănătatea şi morala publică, starea de
normalitate în organizarea şi desfăşurarea vieţii politice, sociale şi economice, în concordanţă
cu normele juridice, etice, morale, religioase şi de altă natură, general acceptate de societate.
Alţi autori consideră că ordinea publică este o stare de drept şi de fapt care permite
realizarea şi menţinerea echilibrului bazat pe consensual social necesar funcţionării optime a
ansamblului social in condiţiile reglementărilor juridice interne in vigoare, consacrării,
apărării si respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetatenilor, avutului public si
privat, a celorlalte valori supreme în scopul promovării şi afirmarii progresului social într-o
societate democratica.
In urma prezentarii acestor idei si concepte referitoare la ordinea publica, luand in
calcul si terminologia consacrata de Constitutie, prin Ordine Publica se intelege starea de
legalitate , de echilibru si pace sociala prin care se asigura linistea publica, siguranta
persoanei, a colectivitatilor si a bunurilor, sanatatea si morala publica a carei mentinere,
potrivit principiilor si normelor statornicite prin Constitutie se realizeaza prin masuri de
constrangere specifice politiei.
Funcţionarea statului de drept nu poate fi concepută în lipsa unui cadru normativ
adecvat, cu încălcarea frecventă a ordinii şi securităţii publice. Problema ordinii publice şi a
siguranţei cetăţeanului se pune în spaţiul Uniunii Europene, cu multă obiectivitate, fiind tot
mai evidente preocupările factorilor de decizie în aceste demersuri. În centrul preocupărilor
autorităţilor publice se află în mod permanent ordinea publică şi siguranţa cetăţeanului, ca
repere majore ce condiţionează buna funcţionare a societăţii.
Principalele instituţii abilitate în acest domeniu, Poliţia şi Jandarmeria, deşi au depus
eforturi consistente, totuşi nu au obţinut rezultatele scontate din numeroase motive, printre
care putem aminti unele carenţe în plan organizatoric şi mai ales în domeniul cooperării între
aceste structuri.

2. Strategia M.A.I. de realizare a ordinii şi siguranţei publice, pentru


creşterea siguranţei cetăţeanului şi prevenirea criminalităţii stradale

În vederea eliminării unor deficienţe inerente oricărui început, Guvernul României


prin H.G. nr. 196/2005 a aprobat Strategia M.A.I. de realizare a ordinii şi siguranţei publice,
pentru creşterea siguranţei cetăţeanului şi prevenirea criminalităţii stradale, care menţionează
încă de la început că „M.A.I. este autoritatea administraţiei publice centrale de specialitate, ce
exercită atribuţiile ce-i revin în respectarea ordinii publice şi apărarea democraţiei
constituţionale”.
Strategia de realizare a ordinii şi siguranţei publice, 1pentru creşterea siguranţei
cetăţeanului şi prevenirea criminalităţii stradale reprezintă un document de planificare pe
termen mediu, elaborat de MAI în baza Strategiei de securitate naţională a României, a Cartei
albe a securităţii şi apărării naţionale şi a delimitărilor conceptuale instituţionale în domeniu,
care defineşte ordinea şi siguranţa publică şi interesul naţional în acest domeniu, evaluează
starea actuală de ordine publică şi factorii de risc, formulează principiile şi direcţiile prioritare
de acţiune, prevede resursele necesare pentru menţinerea, asigurarea şi restabilirea ordinii
publice şi stabileşte responsabilităţile forţelor de ordine publică.
Starea de ordine şi siguranţă publică se realizează prin măsuri generale, de natură
economică, socială şi politică, precum şi prin măsuri speciale, cu caracter preponderent
preventiv. Din analiza acesteia rezultă menţinerea vulnerabilităţii siguranţei cetăţeanului,
perpetuarea fenomenului infracţional şi dezvoltarea criminalităţii organizate, deşi capacitatea
de răspuns a instituţiilor statului de drept la riscurile şi ameninţările specifice a crescut.
Elaborarea strategiei este determinată, în principal, de situaţia generată de perioada de
tranziţie şi relativa instabilitate economică, continuarea procesului de reformă economică,
socială şi instituţională; profesionalizarea modului de operare a mediilor criminale şi
structurilor crimei organizate; persistenţa unor disfuncţionalităţi în relaţiile dintre instituţiile
statului cu atribuţii pe linia ordinii şi siguranţei publice; insuficienţa resurselor alocate pentru
exercitarea corespunzătoare a atribuţiilor de siguranţă publică; legislaţia aflată în curs de
armonizare cu cea europeană; perpetuarea corupţiei; reacţia uneori indecisă a autorităţilor
statului în diferite situaţii şi finalitatea judiciară relativ scăzută; greutăţi în gestionarea
protecţiei sociale.
Scopul Strategiei MAI de realizare a ordinii şi siguranţei publice, pentru creşterea
siguranţei cetăţeanului şi prevenirea criminalităţii stradale îl reprezintă prevenirea şi
combaterea fenomenului infracţional, garantarea şi apărarea drepturilor şi libertăţilor
constituţionale, a siguranţei cetăţenilor, a proprietăţii publice şi private, asigurarea climatului
necesar funcţionării instituţiilor statului, în conformitate cu prevederile legii.

3.Principalele riscuri şi ameninţări posibile în domeniul ordinii şi


siguranţei publice

 degenerarea unor tensiuni social-economice, interconfesionale şi interetnice în acţiuni


spontane de violenţă şi confruntări deschise între grupări extremiste, precum şi între
acestea şi autorităţile legale ale statului român;
 şomajul;
 acţiunile ostile, comise în zona de frontieră de către grupuri sau indivizi, prin care se
încalcă tratate, convenţii sau acorduri bilaterale încheiate de România cu statele vecine;

1
HG NR. 196/2005 - Strategia MAI de realizare a ordinii si sigurantei publice, pentru cresterea sigurantei
cetateanului si prevenirea criminalitatii stradale;
 desfăşurarea unor acţiuni specifice războiului psihologic în scopul subminării încrederii în
instituţiile statului, creării de confuzie şi panică;
 scăderea autorităţii unor instituţii ale statului ca urmare a neîndeplinirii corespunzătoare a
atribuţiilor legale;
 diminuarea încrederii populaţiei în capacitatea de acţiune a forţelor de ordine şi siguranţă
publică;
 extinderea actelor de corupţie la nivelul factorilor de decizie din administraţie;
 manifestări antinaţionale, extremiste, separatiste şi xenofobe;
 producerea unor dezastre naturale, tehnologice, ecologice, accidente chimice, biologice
sau nucleare.

4. Principiile de realizare a ordinii şi siguranţei publice


Îndeplinirea obiectivelor strategiei de ordine publică, menţionate anterior, se va realiza
în baza următoarelor principii2:
▪ Principiul colaborării permanente cu comunitatea. În îndeplinirea atribuţiilor ce le
revin, forţele de ordine îşi sprijină întreaga activitate pe concursul larg al cetăţenilor şi
acţionează cu respect pentru public.
▪ Principiul inviolabilităţii persoanei stabileşte că orice persoană are dreptul de a i se
respecta viaţa, integritatea fizică şi morală, precum şi atributele inseparabile personalităţii
sale. Acest principiu include interzicerea torturii sau a relelor tratamente precum şi dreptul
persoanei la un proces echitabil, public şi corect, în faţa unei instanţe competente,
independente şi imparţiale, conform legii.
▪ Principiul intervenţiei specializate şi cooperării. Folosirea forţelor de ordine şi
siguranţă publică principale şi de sprijin, complementare şi de excepţie în menţinerea şi
restabilirea ordinii publice se realizează în raport de atribuţiile legale, pregătirea şi dotarea
specifică fiecărei categorii de forţe.
▪ Principiul conducerii unitare – optimizarea structural-relaţională, armonizarea şi
sincronizarea acţiunilor în vederea atingerii scopurilor propuse, cu eforturi minime şi rezultate
superioare.
Principiul legalităţii. Acţiunea forţelor de ordine şi siguranţă publică se desfăşoară în
spiritul şi cu respectarea legilor, iar cetăţenii – în exercitarea drepturilor şi libertăţilor
constituţionale – nu sunt supuşi decât îngrădirilor stabilite prin lege şi cerinţelor fireşti ale
moralei.
▪ Principiul teritorial şi al mobilităţii forţelor. Forţele de ordine şi siguranţă publică
sunt organizate la nivel central şi teritorial, cu structuri şi competenţe corespunzătoare
dispunerii şi organizării unităţilor administrativ-teritoriale şi evoluţiei fenomenului
infracţional.
▪ Principiul prevenirii acţiunilor de tulburare a ordinii publice reflectă capacitatea
organismelor de conducere şi a forţelor de ordine de a lua la timp măsurile necesare pentru
evitarea producerii oricăror acte sau fapte prin care se aduce atingere ordinii publice, pentru
evitarea amplificării acestora şi degenerării lor în acţiuni violente sau care afectează grav
ordinea publică.
2
Strategia Politiei Locale Sector 2 pentru intervalul 2009-2012
▪ Principiul operabilităţii şi interoperabilităţii reflectă capacitatea şi disponibilitatea
forţelor de ordine de a executa acţiuni în spaţiul naţional, de a conlucra cu forţe similare din
alte state şi de a îndeplini misiuni specifice de menţinere a păcii şi înlăturare a efectelor unor
dezastre, în compunerea organismelor internaţionale, pe teritoriul altor state.
▪ Principiul nediscriminării impune forţelor de ordine şi siguranţă publică adoptarea
unui comportament corect, imparţial şi nediscriminatoriu, fără deosebire de rasă, sex, religie,
naţionalitate, apartenenţă politică, avere sau origine socială, faţă de toţi cetăţenii.
▪ Principiul evitării surprinderii presupune obligaţia factorilor de decizie din domeniul
ordinii şi siguranţei publice de a atenţiona şi de a soma cu privire la folosirea mijloacelor din
dotare, îndeosebi a armelor de foc, şi, după caz, acordarea timpului necesar pentru încetarea
acţiunilor şi/sau părăsirea zonei de către cei implicaţi.
▪ Principiul suficienţei, gradualităţii şi proporţionalităţii presupune folosirea forţei
proporţional cu tipul şi gradul de tulburare a ordinii publice, numai atât cât este strict necesar
şi pe o perioadă limitată, suficientă pentru atingerea obiectivului propus. Procedeele şi
mijloacele de acţiune care implică măsuri de constrângere vor fi utilizate în mod progresiv şi
numai dacă este absolut necesar.

5. Structura forţelor de ordine şi siguranţă publică

Forţele principale3 ale Ministerului Afacerilor Interne sunt abilitate prin lege să
exercite dreptul de poliţie al statului, reprezentând componenta de bază a structurilor destinate
să gestioneze întreaga problematică din domeniul ordinii publice pe timp de pace sau pe
timpul stării de urgenţă, fiind constituite în structuri de poliţie şi jandarmi.
Forţele de sprijin sunt constituite, potrivit competenţelor şi atribuţiilor, din structuri
speciale de protecţie şi intervenţie, poliţie de frontieră, Inspectoratul pentru Situaţii de
Urgenţă şi aviaţie aparţinând MAI.
Forţele complementare sunt constituite din structuri ale Ministerului Apărării
Naţionale, Serviciului Român de Informaţii, Serviciului de Protecţie şi Pază, precum şi din
Ministerul Justiţiei, Garda Financiară, Poliţia Comunitară şi Locală, serviciile de pompieri
civili, formaţiunile de protecţie civilă de la autorităţile administraţiei publice, Agenţia
Naţională Sanitară-Veterinară, Garda Naţională de Mediu, societăţi specializate de protecţie şi
pază, instituţii şi agenţi economici şi din alte categorii de forţe stabilite prin lege, care
participă la efortul forţelor principale şi de sprijin, potrivit competenţelor.
Forţele de excepţie sunt constituite din structuri specializate ale Serviciului Român de
Informaţii, Serviciului de Informaţii Externe, Serviciului de Protecţie şi Pază şi Ministerului
Apărării Naţionale şi acţionează numai în situaţiile şi în condiţiile prevăzute de lege, pentru
restabilirea ordinii constituţionale atunci când instituţiile democratice sunt în pericol şi toate
celelalte măsuri de restabilire a ordinii publice au fost epuizate, iar posibilităţile forţelor
principale şi de sprijin, precum şi complementare de ordine şi siguranţă publică au fost
depăşite.
Jandarmeria4 - potrivit Legii nr. 550/2004 privind organizarea şi funcţionarea
Jandarmeriei Române, stipulează:,, Jandarmeria Română este instituţia militară specializată a
3
Legea nr. 604/2003, privind organizarea si functionarea Ministerului Administratiei si Internelor
4
Legea nr. 550/2004, privind organizarea si functionarea Jandarmeriei Romane
statului", care are ca atribuţii, printre altele, asigurarea şi restabilirea ordinii publice,
prevenirea şi combaterea infracţiunilor, şi prevenirea şi neutralizarea actelor diversioniste şi
teroriste pe teritoriul României. Jandarmeria face parte din structura organizatorică a
Departamentului de Ordine şi Siguranţa Publica a MAI exercitându-şi atribuţiile pe întreg
teritoriul naţional, în conformitate cu prevederile legale. Prin existenţa Jandarmeriei, MAI
dispune de o forţă militară specializată care asigură şi la nevoie restabileşte ordinea publică
împreună cu Poliţia şi alte structuri ale MAI, evitând angajarea armatei în acţiuni de
combatere a manifestărilor de violenţă şi crimei organizate, a tulburărilor grave a ordinii
publice.
Poliţia5 - este răspunzătoare de menţinerea ordinii publice. În acest scop, organizarea
prevenirii tulburării ordinii publice se realizează pe două direcţii: prevenirea socială, în sensul
acţiunilor asupra factorilor sociali care concură la complexitatea cauzală a tulburărilor ordinii
publice şi prevenirea situaţională prin luarea în considerare a măsurilor care au ca scop
reducerea factorilor situaţiilor care facilitează faptele de tulburare a ordinii publice şi sporirea
riscurilor autorilor acestora de a fi descoperiţi.
De asemenea, după restabilirea ordinii publice, Poliţiei îi revinde sarcina de a menţine
ordinea, folosind toate mijloacele atribuite de lege.
Abordarea securităţii, în general, şi a ordinii publice, în special, se face astăzi din
perspectivă sistemică. Securitatea este recunoscută ca fiind un concept multidimensional în
care toate domeniile de activitate (politic, diplomatic, economic, cultural, ştiinţific,
informaţional.) îşi iau măsuri care să asigure promovarea intereselor specifice. Ordinea
publică ca subsistem nu poate exista independent, legăturile cu celelalte componente sunt
vitale pentru funcţionarea optimă a întregului sistem. Fiind vorba de un sistem al cărui
echilibru şi funcţionare optimă constituie un deziderat politic, apreciez că în rândul
instituţiilor cu atribuţii în prevenirea şi combaterea situaţiilor de criză în domeniul ordinii
publice trebuie să se întreprindă, în plan practic, măsuri pentru revenirea cât mai rapidă la
starea de normalitate.
Având în vedere toate acestea, în analiza efectuată se pleacă de la conceptul că în
evoluţia unei situaţii conflictuale se disting şi stări care, dacă nu sunt gestionate eficient, pot
amplifica durata şi deznodământul acestora. Soluţionarea crizelor care ameninţă siguranţa
naţională şi ordinea constituţională, stabilitatea, suveranitatea şi independenţa statului român,
unitatea şi integritatea sa teritorială pune în ecuaţie dificila problemă a introducerii regimului
stărilor excepţionale (de urgenţă sau de asediu).
Starea de urgenţă reprezintă „ansamblul de măsuri cu caracter politic, economic, social
şi de ordine publică, instituite în întreaga ţară sau în anumite zone ori în unele unităţi
administrativteritoriale în următoarele situaţii: existenţa unor pericole grave, actuale sau
iminente privind securitatea naţională ori funcţionarea democraţiei constituţionale; iminenţa
producerii unor calamităţi care fac necesară prevenirea, limitarea sau înlăturarea, după caz, a
urmărilor unor dezastre” 6.

6. Concluzii
5
Legea nr. 218/2002, privind organizarea si functionarea Politiei Romane
6
Legea nr. 453/2004 pentru aprobarea O.U.G. nr. 1/1999 privind regimul stării de asediu şi regimul stării de
urgenţă, publicată în M. Of. nr. 1052/2004, art. 3
Fără ordine şi siguranţă publică, o societate nu poate să existe şi nici să se dezvolte.
Definite ca instrument de apărare a instituţiilor şi ca situaţie socială ce garantează şi permite
deplina exercitare a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, cele două concepte reclamă
necesitatea unui serviciu public care să le garanteze.
Pentru creşterea eficienţei în rândul activităţilor publice, o serie de noi abordări şi
practici trebuie luate în considerare.
Modernizarea structurilor şi necesitatea unei transparenţe în sistemul actual sunt doar
câteva din necesarul de implementare la nivel organizaţional.
Îmbunătăţirea imaginii Poliţiei Locale a depins şi va depinde întodeauna de contactul
cu publicul, reprezentat de comunitate în ansamblul ei, dar şi, la nivel individual, de către
cetăţean.
Pentru a creşte eficienţa şi a deţine controlul asupra activităţilor de îmbunătăţire a
imaginii instituţiei, este indicată formularea unei raportări lunare asupra obiectivelor urmărite,
întrucât, numai cu ajutorul comunicării interne eficiente, se pot evidenţia schimbări în
abordarea profesională.
De asemenea, se impune elaborarea şi implementarea unui program de instruire
profesională permanentă a personalului, precum şi un control trimestrial al aptitudinilor fizice
a acestora, dar şi a capacităţii psihice de exercitare a activităţii profesionale.
Diseminarea bunelor practici utilizate de către exponenţii altor instituţii cu competenţe
în domeniul poliţienesc şi identificarea diferitelor obstacole în calea desfăşurării cu rezultate
pozitive în exercitarea activităţii curente.
În concluzie, ne aflam într-o perioada în care majoritatea formelor de criminalitate
cunosc noi tipologii de manifestare, iar starea generala de securitate a cetateanului si a
mediului de afaceri are de suferit pe fondul unei insuficiente articulari si al unei anumite
rigiditati a institutiilor din sistemul de ordine si siguranta publica, în fata noilor provocari.
Desi numarul persoanelor care presteaza servicii de securitate a crescut în ultimii ani,
insuficienta coordonare a acestora creeaza vulnerabilitati care sunt exploatate tot mai mult de
gruparile infractionale.Ar trebui avut in vedere imbunatatirea cadrului legislativ, în special în
domeniul aplicarii si executarii masurilor contraventionale, pazei bunurilor si persoanelor ,
dezvoltarea mobilitatii terestre , dezvoltarea si modernizarea retelelor de comunicatii si
suport informatic.

BIBLIOGRAFIE:

 HG NR. 196/2005 - Strategia MAI de realizare a ordinii si sigurantei publice,


pentru cresterea sigurantei cetateanului si prevenirea criminalitatii stradale;
 Legea nr. 550/2004, privind organizarea si functionarea Jandarmeriei Romane;
 Legea nr. 218/2002, privind organizarea si functionarea Politiei Romane;
 Legea nr. 453/2004 pentru aprobarea O.U.G. nr. 1/1999 privind regimul stării de
asediu şi regimul stării de urgenţă, publicată în M. Of. nr. 1052/2004, art. 3

S-ar putea să vă placă și