Tema: Personalitatea în sistemul relaţiilor interumane

1. Definiţia şi caracteristica relaţiilor interumane (interpersonale)

2. Tipuri de relaţii interpersonale

Definiţia şi caracteristica relaţiilor interumane (interpersonale)

Relaţiile interpersonale sunt considerate drept legături psihologice
conştiente şi directe între oameni. Aceste relaţii operează cu o serie de noţiuni şi
anume: legătura psihologică ne prezintă faptul că avem de a face cu două surse
psihice, două personalităţi diferite (cu particularităţi psihice diferite); noţiunea de
legătură conştientă ne vorbeşte că relaţiile interpersonale sunt umane şi conştiente;
legătura directă indică necesitate unui contact perceptiv şi a unor raporturi
comunicative.

Relaţiile interpersonale sunt:

- sociale şi obiective (au loc în contextele sociale în care sunt incluşi indivizii);
- subiective (iniţiatorul şi purtătorul lor este subiectul uman).

Factorii care determină formarea şi stabilirea relaţiilor interpersonale sunt:

1. similaritatea (asemănarea valorilor şi intereselor comune, posedarea valorilor şi
intereselor comune);
2. relaţia interpersonală presupune reciprocitatea conduitei persoanelor;
3. relaţia interpersonală include percepţia partenerului, înţelegerea şi aprecierea
lui.

La baza relaţiilor interpersonale stă atracţia şi compatibilitatea reciprocă

dintre parteneri, fie respingere (evitarea contactului). Psihologul N. Obozov
menţionează că individul caută oameni asemănători lui. Această căutare are la bază
dorinţa comunicării. O parte componentă a atracţiei este simpatia.

Relaţiile interpersonale cunosc mai multe etape:

I etapă – atunci când are loc percepţia altuia, a aspectului exterior şi a
caracteristicilor sociale.
II etapă – acţionează variabilile psihologice, se stabileşte o asemănare
(diferenţă a convingerilor, opiniilor, intereselor etc.).
III etapă – stabilirea lor sau evitarea.
La baza atracţiei este atitudinea . studiul atitudinilor în literatura de
specialitate susţin următoarele:
1. Atitudinile similare generează atracţie.
2. Atracţia este mai puternică în cazul unei percepţii şi evaluări adecvate a
trăsăturilor pozitive şi negative.
3. Analogia trăsăturilor psihoindividuale cu pondere ale partenerilor şi deosebirea
celor neînsemnate vor genera o atracţie puternică.
4. Fenomenul atracţiei este influenţat de condiţiile de cooperare şi concurenţă.
N. Obozov ilustrează în felul următor caracterul relaţiilor interpersonale:
1
 Atracţie (atitudine pozitivă)
Respingere (atitudine negativă)
1. analogia intereselor, valorilor, 1. diferenţa opiniilor
opiniilor 2. percepţia neadecvată
2. percepţia adecvată a trăsăturilor 3. deosebirea trăsăturilor
pozitive şi negative 4. relaţii negative
3. analogia trăsăturilor cu pondere şi 5. condiţii de concurenţă
deosebirea celor neînsemnate
4. relaţii pozitive, comportament plăcut
5. condiţii de cooperare

Tipuri de relaţii interpersonale

Tipologia de relaţii interpersonale se stabileşte după mai multe criterii:

I criteriu – conform trebuinţelor psihologice resimţite de oameni atunci
când se raportează unii altora. Aceste trebuinţe generează mai multe tipuri de
relaţii:
1. relaţii de intercunoaştere (a partenerului)
2. relaţii de intercomunicare (informare reciprocă, schimb de mesaje)
3. relaţii afectiv-simpatice (trebuinţa de a fi agreat de alţii, de a se simţi bine în
compania lor).

II criteriu - latura procesuală, dinamică a relaţiilor interpersonale, în

conformitate cu care se disting:
1. relaţii de cooperare
2. relaţii de competiţie
3. relaţii conflictuale

III criteriu – conform compatibilităţii partenerilor:

1. relaţii de compatibilitate
2. relaţii de incompatibilitate

IV criteriu – presupune reciprocitatea influenţelor partenerilor:

1. relaţii de acomodare (a partenerilor)
2. relaţii de asimilare (de transfer de gusturi, transformări)
3. relaţii de stratificare (de ierarhizare în funcţie de statut)
4. relaţii de alienare (de rupere a relaţiilor)

În comunicarea interumană de mare importanţă sunt următoarele:

1. natura mesajelor
2. conţinutul lor
3. existenţa momentelor psihologice (ex. unui orb: „Afară e primăvară, dar
eu nu o pot vedea”)