PARADIGMA ABORDĂRII

PRIN COMPETENȚE ÎN
ȘCOALA CONTEMPORANĂ

1
Subiecte de conținut
1.Competențe și abordarea prin
competențe: delimitări
conceptuale

2.Factorii interni ai competenței

3.Factorii externi ai competenței

4.Tipuri de competențe

2
 1.Competențe și abordarea prin competențe:
delimitări conceptuale
Abordarea prin competenţe la început s-
a manifestat în sistemul şcolar nord american
apoi s-a extins în Canada, Australia şi, ceva
mai târziu (către sfârşitul anilor ’80), în
Europa.
Mai întâi şi mai accentuat în Elveţia,
Anglia şi Belgia, apoi în majoritatea celorlalte
ţări europene.

3
În prezent, competenţa este unul dintre
conceptele-cheie ale Cadrului European
al Calificărilor, fiind preluat şi în
definirea Cadrelor naţionale ale
calificărilor.

4
 Ce înțelegem
prin termenul de
competență?

5
În sens juridic şi, în abordarea socială
formală, competenţa desemnează
dreptul unei persoane sau al unei
organizaţii de a lua decizii în anumite
domenii şi la anumite niveluri ale
structurii organizaţiei şi în relaţiile cu
alte persoane ori organizaţii.

În acest sens, competenţa este mai apropiată

de noţiunea de responsabilitate,
decât de cea de capacitate.
Competenţa de a lua decizii implică
responsabilitatea pentru deciziile luate şi nu
neapărat capacitatea de a lua decizii bune.
6
Ce presupune
competență în
plan profesional,
şi cu referire la
individ?
7
 Competenţa este un atribut al persoanei:
acela de a dispune de cunoştinţele şi
capacităţile necesare realizării sarcinilor
şi activităţilor specifice unui anumit
domeniu, unei anumite profesii.
 Competența în acest context
manifestându-se diferențiat.
De ce?

8
În cadrul aceluiaşi
domeniu pot fi înregistrate
niveluri personale diferite
de competenţă.
În acest sens, competenţa
este apropiată de noţiunea
de calificare?

9
 Uneori termenul de competență
s-a suprapus, cu semnificaţiile unor
termeni din domeniile: pedagogie,
psihologie, psiholingvistică,
psihologia cognitivă etc.
Care sunt acești termeni?

10
Performanţe
Cunoştinţe

Deprinderi
Capacităţi

Abilităţi
Rezultate ale învăţării
11
Ce semnifică în plan
pedagogic
competența?

12
Evidențiază latura
pragmatică a
învăţării, utilitatea
efectelor învăţării
pentru individ şi
pentru societate
13
 In acest mod, „profesorul face
legătura directă şi evidentă între:

ce se învaţă?

şi de ce se învaţă”

14
 Remarcă
 A devenit tot mai evident că „a fi
competent” este echivalent cu „a avea
valoare”;
 a dispune de un „avantaj competitiv” pe
piaţa calificărilor;
 a avea acces pe nivelurile înalte ale
stratificării sociale şi profesionale.

15
Ce este şi ce nu este o
competenţă ?

16
 Remarcă
Pentru început, cea mai potrivită
cale de delimitare a sensurilor
termenului de competenţă - aşa cum
este folosit în contextul paradigmei
abordării prin competenţe - este
formularea şi explicitarea sintetică a
unor enunţuri negative despre ceea ce
nu este o competenţă.

17
Ce nu este o
competenȚĂ ?

18
1.Competenţa nu se rezumă la un
ansamblu de cunoştinţe (G. Scallon, 2004).

Stăpânirea unor cunoștințe

vaste dintr-un anumit domeniu
şi capacitatea de a le
reproduce la cerere nu sunt
indicatori de competență

A fi competent înseamnă a
mobiliza şi a utiliza aceste
cunoştinţe în situaţii reale de
viaţă. 19
 2.COMPETENȚA nu se
rezumĂ nici la deprinderi
sau AbilitĂȚI ? (Le Boterf, 2006).

20
A şti să faci nu este
echivalent cu a şti să
acţionezi,

Competenţa se
defineşte nu prin primul,
ci prin al doilea termen -
a şti să acţionezi,
21
 3. Competenţa nu este
echivalentă cu performanţa

22
 Performanţa este
manifestarea observabilă a
competenţei

Competenţa, în sine, este o

capacitate internă neobservabilă,
care include potenţialitate ce va
genera anumite performanţe în
momentul şi în contextul acţiunii.

23
 4. Competența nu este o capacitate
abstractă, izolată de orice context, ea se
manifestă în contexte reale de viaţă,
sociale şi profesionale.

24
 5. Competenţa nu este
atributul individului izolat.

25
Competenţa, ca atribut al individului, se
formează, se exersează şi se evaluează
prin interacţiune cu ceilalţi, cu
competenţele celorlalţi, în contexte de
cooperare sau competiţie.

26
Ce este, deci, o
competenţă ?

27
 Studiu de caz:
Poţi să fii „savant” dar nu și
competent?

28
 Răspuns
A acţiona cu competenţă nu
constă doar în a dispune de
„resurse” (cunoştinţe, deprinderi,
cultură, calităţi profesionale,
resurse psihologice etc.), ci
înseamnă şi ştiinţa de a le
combina şi de a le mobiliza în
situaţii de lucru.
29
.
 Elaborați
definiția competenței

30
 Definiția științifică (J. Aubret şi P. Gilbert, 2003)

Competenţa este o caracteristică

individuală sau colectivă ataşată
posibilităţii de a mobiliza şi de a pune în
acţiune de manieră eficace într-un context
dat un ansamblu de cunoştinţe, de
capacităţi şi de atitudini comportamentale.

31
Structura unei
competenţe?

32
Se disting două substructuri
interdependente:
Structura internă, care cuprinde
componentele şi relaţiile ce
alcătuiesc competenţa privită ca
disponibilitate a individului sau a
grupului de a acţiona competent;

Structura externă, care cuprinde

componentele şi relaţiile ce
alcătuiesc cadrul real în care
competenţa se manifestă, în care se
desfăşoară acţiunea competentă.
33
 Structura internă
cuprinde 3 componente ?

34
Competența (D. Potolea şi S. Toma, 2010)

1.Cunoștințe

2.Abilități 3.Atitudini
35
Structura externă a competenței
cuprinde 3 componente ?

36
Competența (D. Potolea şi S. Toma, 2010)

1.Sarcina

2.Situaţia 3.Contextul
37
 Cele două structuri sunt
interdependente, se condiţionează una
pe cealaltă, aşa încât ele trebuie tratate
integrativ

38
39
 Remarcă
Elementele structurale, interne şi
externe, ale competenţei trebuie tratate ca
factori ai competenţei, această abordare
punând accentul pe rolul pe care fiecare
element îl are în dinamica acţiunii
competente, în generarea şi condiţionarea
performanţei.
Astfel se evidențiază două categorii de
factori?
40
 Factorii competenței:

1. • Interni

2. •Externi

41
2. Factorii interni ai competenței:

Cunoștințele?

Abilități?

Atitudini? 42
Cunoștințele sunt:
Declarative- pot fi asimilate
ca atare, ca informaţii „gata
făcute (de ex:definițiile)

Procedurale -răspund la
întrebarea „a şti cum să faci“

Condiţionale- răspund la
întrebarea când şi de ce (permit
individului să decidă cînd și în ce
43
contex)
Determinați tipul de cunoștințe
 În procesul de învățământ pedagogul
utilizează cunoștințele … ? pentru ai face
pe elevi să înţelege un text, pentru
predicţia unui comportament sau pentru a
arăta evoluţii posibile a unor stări de
lucruri, pentru selecţia şi interpretarea
informaţiei etc.

44
 Răspuns
Cunoştinţele declarative
pe care le exprimă în limbaj verbal natural
sau în alte limbaje, dar şi prin reprezentări
sau imagini.

45
 Pedagogul utilizează
Cunoştinţele …? care sunt
responsabile pentru transferul celor
învăţate, și care dirijează
comportamentul studentului, în „găsirea
unor soluţii noi la situaţiile problematice,
în care nici clasa soluţiei, nici maniera
specifică de rezolvare nu sunt precizate
pentru elev/studenţi“.

46
 Răspuns

Cunoştinţele
condiţionale(numite uneori
contextuale ori strategice)

47
 Pedagogul utilizează
 Cunoștințele…? care constituie
ansambluri structurate de reguli,
secvenţe şi operaţii aplicabile într-o
situaţie determinată; sunt
cunoştinţele despre acţiune, care nu
numai că condiţionează eficacitatea
acţiunii, dar însăşi învăţarea lor are
loc în contextul acţiunii.
48
 Răspuns

Cunoştinţele procedurale care

răspund la întrebarea „a şti cum“

49
 Problemă
Îdentificați care este factorul intern al
competenței descris în conținutul de mai
jos.
Elevul desfăşoară anumite activităţi,
implicându-se și autoorganizându-se
adecvat la realizarea sarcinii concrete, cu
eficientă dibăcie,cu iscusinţa,demonstrând
rapiditate, calitate superioară și precizie
etc.
50
 Răspuns

ABILITĂȚILE
(sinonime cu priceperea)

51
 PRICÉPERE, priceperi, -
Acțiunea de a (s e) p r i c e p e.
Capacitatea de a pătrunde ceva
cu mintea.

52
Abilitățile- al doilea factor
intern al competenței

53
tc
Abilităţile nu se confundă cu
cunoştinţele sau cu deprinderile.

Abilitățile exprimă capacitatea de

dezvoltare şi aplicare eficientă în
situaţii noi a cunoştinţelor şi
deprinderilor învăţate.

Abilitățile au un rol deosebit în

formarea persoanei competente
şi în determinarea acţiunii
competente
54
Exemple de abilități?
A recepta
A reproduce
A produce/ A crea
A autogestiona
Capacitatea de a duce acţiunea la
final
Capacitatea de restructurare a
problemei
A practica arte şi meserii: a face
designul unei pagini, a juca fotbal
A scrie o frază respectând
gramatica etc 55
Atitudinile?

56
 Sub aspect psihologic-definiția
Atitudinile sunt structuri
fundamentale ale caracterului, care
imprimă orientarea selectivă, specifică
şi relativ stabilă a subiectului faţă de
diferitele laturi ale vieţii sociale şi faţă
de sine însuşi şi care declanşează şi
susţin energetic eforturile voluntare
ale subiectului implicate în acţiunile şi
comportamentele sale.
57
Structura unei
atitudini?

58
59
 Caracteristici distinctive
1.Atitudinea este o modalitate de raportare relativ
stabilă
2.Atitudinea se caracterizează şi printr-o anumită
intensitate, direct proporţională cu gradul ei de
polarizare

3.Atitudinea se manifestă ca o poziţie sau

ca o relaţie cu caracter polarizat, care
implică situarea persoanei între pozitiv şi
negativ, între favorabil şi nefavorabil, între
acord şi dezacord.

4.Atitudinile sunt ghidate de valori

împărtăşite şi promovate de persoană.
60
3. Factorii externi ai
competenţei?

61
Sarcina Situația

Contextul

62
 Sarcina?

Sarcina este unitatea de bază a

acţiunii competente

Fiecare sarcină se distinge prin

modul particular în care se combină
diferitele tipuri de solicitări: fizice
sau intelectuale, repetitive sau
schimbătoare, algoritmice sau
euristice.
63
 Situația
Situaţia este cadrul
alcătuit de condiţiile
concrete în care
persoana, individual sau
în grup, efectuează una
sau mai multe sarcini.
64
 Trei grupuri de condiţii principale care
alcătuiesc situația de învățare:
Condiţii tehnico-materiale şi logistice referitoare la: unelte,
instrumente, dotări tehnice, materii prime şi materiale, spaţii
de lucru, fluxuri tehnologice, reţele de comunicare etc.

Condiţii temporale referitoare la: momentul, etapa,

durata şi ritmul efectuării sarcinilor, precum şi la
gestionarea timpului ca factor al efectuării cu mai mult sau
mai puţin succes a sarcinilor.

Condiţii cu impact psihosocial asupra individului: modul de

lucru (individual sau / şi în echipă, cooperare, competiție,
evaluare şi recompensare a efectuării sarcinilor etc.

65
Contextul?

66
 Contextul este ansamblul integrativ al
condiţiilor şi interacţiunilor în care se
desfăşoară o anumită activitate şi care
influenţează, în mod direct sau indirect,
activitatea respectivă.
În legătură cu termenul de context sau
în locul acestuia se folosesc şi termenii de
mediu înconjurător, cu semnificaţiile sale
deja consacrate (mediu fizic, mediu social,
economic, pedagogic etc.)

67
 Ca parte a sistemului integrativ al
competenţei, contextul este componenta
cea mai cuprinzătoare, care integrează
persoana/grupul, sarcina şi situaţia, precum şi
relaţiile dintre acestea.
De ex:climatul socio-afectiv al clasei;
împrejurările spaţial-temporale conştient create
şi adecvate producerii evenimentelor de
instruire; dispozitivul didactic (strategii, metode,
materiale didactice, forme de organizare a
activităţii, inclusiv de grupare a elevilor, rechizite
şcolare etc.);
68
4. Tipuri de competențe
1. Competențe și competență

2.Competențe generale și
competențe specifice/ de
specialitate
3.Competențe transversale și
competențe profesionale
/disciplinare

69
4.Competențe
individuale și
competențe colective

5.Competențele
cheie

70
 1. Competențe(plural) și
competență(singular)

Realizarea cu succes a unei activități de o

anumită complexitate a individului
presupune combinarea și integrarea mai
multor competențe de diferite tipuri
Fl. Voiculescu,2010

71
 2.Competențe generale și competențe
specifice/ de specialitate
Competențele generale sunt cele care
condiționează realizarea cu succes a
unui registru larg de activități, din
domeniu sau/și de naturi diferite
Competențe specifice sunt cele care
condiționează realizarea eficientă a unui
registru restrâns de activități,
circumscris unui domeniu de specialitate
delimitat

72
 3.Competențe transversale și competențe
profesionale /disciplinare
 Transfersalitatea este echivalată cu
transferabilitatea: sunt transversale acele
competențe care pot fi transferate de la o
disciplină la alta, de la un context de învățare la
alt context
 competențe profesionale sunt circumscrise unui
anumit domeniu profesional
De ex: competența de comunicare este transversală
atunci când este adresată nespecialiștilor, este
profesională când se adresează mediului de
specialiști
73
 4.Competențe individuale și competențe
colective
 Competențe individuale sunt atributele unui
individ concret, sunt personalizate,
individualizate.
 Individul nu acționează de unul singur, acționează
alături sau împreună, cu alți indivizi, în echipe,
întrând în relații de cooperare, de competiție etc.
Astfel, competențele sale individuale se
combină cu competențele individuale ale celorlalți.
În așa mod performanțele de ansamblu ale
grupului devin competențe colective.

74
 5.Competențele cheie
 Competențele cheie sunt acele competențe ce
sunt necesare fiecărui individ pentru dezvoltarea
personală, cetățenia activă, integrarea socială și
ocupabilitatea într-o societate bazată pe
CUNOAȘTERE.
 Fiecare din cele 8 competențe cheie este
descrisă prin cunoștințe, aptitudini și atitudini
care le corespund

Recomandarea Parlamentului European și a Consiliului din 18

decembrie 2006 privind competențele cheie pentru educație și
formarea pe parcursul întregii vieți

75
 Idependent
1.De identificat cele 8 Competențe cheie ale
Cadrului europen de referință
2. De identificat cele 9 competențe cheie ale
Cadrului național de referință
3.De comparat și identificat diferența
Bibliografie:
1.AXENTII I.A. BARBĂ M. Metodologii didactice interactive de
organizare a procesului de învăţământ. Vol.III Cahul: Tipogr.
Centrografic SRL, 2011, p.69
2.Legea Codul Educației al RM , art 11 Finalităţile educaţionale

76
 Bibliografie
1.AXENTII I.A. BARBĂ M. Metodologii didactice interactive
de organizare a procesului de învăţământ. Vol.III Cahul:
Tipogr. Centrografic SRL, 2011, p. 115 -124
2.BOCOȘ M.,STAN C., MANEA A.D. (coord).Educație și
instruire în școala contemporană.Cluj-Napoca:Editura
EICON, 2008, p.115 -127.
3. CIOLAN L.Învățarea integrată.Fundamente pentru un
curriculum transdisciplinar.Iași: Editura POLIROM, 2008,
p.87 - 96.
4. VOICULESCU Fl. (coord.). Pedagogie universitară. Ghid
metodologic.Alba Iulia: Editura AETERNITAS, 2010, p.15
– 65

77
78