LUCRAREA NR.

TRASAREA PE TEREN
A UNUI COMPLEX INDUSTRIAL
 Reţeaua topografică de construcţie se foloseşte ca bază de trasare pentru aplicarea pe teren a
proiectelor de construcţii civile, industriale, socio – culturale etc. Reţeaua topografică de construcţie se
realizează pe terenuri neconstruite, astfel încât să se asigure vizibilitatea pe direcţiile de legătură între
puncte. Această reţea topografică se alcătuieşte ca o reţea compactă formată din pătrate şi dreptunghiuri
într-un sistem de coordonate rectangular local la care direcţiile axelor de coordonate sunt riguros paralele
cu axele construcţiei sau cu liniile roşii ale cvartalelor.

A. TEMA PROIECTULUI
Se cere să se efectueze proiectarea topo-inginerească în vederea trasării pe teren a unui complex
industrial.

B. DATELE PROIECTULUI
1. Planul de execuţie la scara 1: 2 000;
2. Echidistanţa curbelor de nivel e = 1m;
3. Coordonatele punctelor de sprijin A, B, şi C.
Tabelul 1.1
Nr. Coordonate rectangulare
pct. X Y
1 2 3
A
B
C

Aplicarea pe teren a obiectivelor proiectate se va face cu o toleranţă Δ = ± 25 mm.

C. CUPRINSUL PROIECTULUI
1. Calculul lungimii maxime a laturii reţelei topografice de construcţie;
2. Proiectarea reţelei topografice de construcţie (minim 2 variante);
3. Calculul coordonatelor proiectate ale punctelor reţelei topografice;
4. Alegerea bazei reţelei şi a metodei de trasare a acesteia;
5. Trasarea provizorie a reţelei topografice de construcţie;
6. Calculul ponderilor punctelor reţelei topografice de construcţie prin metoda aproximaţiilor succesive şi
al abaterilor standard de măsurare a unghiurilor şi a laturilor reţelei;
7. Compensarea măsurătorilor şi calculul coordonatelor punctelor reţelei trasate provizoriu;
8. Calculul reducţiilor pentru trasarea definitivă a punctelor reţelei topografice de construcţie;
9. Materializarea prin borne de beton armat a vârfurilor reţelei topografice de construcţie definitive.

D. PIESE DESENATE
1. Planul general de execuţie care se va transforma în plan general de trasare;
2. Schiţa reducţiilor la o scara convenabilă.

E. REZOLVAREA PROIECTULUI

1. Calculul lungimii maxime a laturii reţelei de construcţie

Lungimea maximă a acestei laturi se calculează cu relaţia:
σ ⋅ ρ cc
Lmax = c ,
σu
1
unde: σc – abaterea standard de trasare a construcţiei proiectate (în funcţie de toleranţă);
σu – abaterea standard de măsurare a unghiurilor din reţea (este în funcţie de aparatura folosită şi
este cuprinsă între 20cc şi 50cc); ρcc = 636620.

Δ ...... σ c ⋅ ρ cc ............ * ..............

σc = = = .........,.... mm ; Lmax = = = .............,...... m ≈ ......... m .
2 2 σu 20

2. Proiectarea reţelei topografice de construcţie (minim 2 variante)

Se execută la birou pe planul general de execuţie al complexului industrial şi serveşte ca sprijin
pentru aplicarea pe teren a axelor principale ale construcţiei în timpul executării gropilor de fundaţie, cât şi
la ansamblarea prefabricatelor construcţiilor civile şi industriale.
La proiectarea reţelei topografice de construcţie se au în vedere următoarele cerinţe:
1. să fie posibilă trasarea pe teren a două axe principale perpendiculare între ele care să împartă zona
de construcţie;
2. să se asigure condiţii de lucru comode în timpul trasării;
3. obiectivele principale ale complexului industrial să fie amplasate în interiorul figurilor geometrice
ale reţelei (dreptunghiuri sau pătrate);
4. laturile reţelei de construcţie să fie paralele cu axele principale ale clădirii de execuţie;
5. să se asigure condiţii de măsurare directă a lungimilor şi a unghiurilor;
6. punctele principale ale reţelei de construcţie să fie amplasate în locuri convenabile executării
măsurătorilor şi care să asigure integritatea şi stabilitatea lor în timp;
7. să se proiecteze lungimile laturilor în valori rotunjite la 10m sau 5m;
8. să se asigure lungimea maximă a laturilor reţelei topografice de construcţie.

Proiectarea reţelei topografice de construcţie constă în:

• amplasarea punctelor reţelei şi determinarea coordonatelor vârfurilor reţelei (coordonate de
proiectare);
• alegerea procedeului de trasare provizorie a reţelei;
• calculul preciziei necesare măsurătorilor unghiulare şi liniare în reţeaua trasată provizoriu (pentru
aceasta reţeaua se încadrează într-o bază topografică);
• alegerea procedeului de compensare a bazei topografice;
• alegerea procedeului de marcare pe teren a vârfurilor reţelei.

Reţeaua de construcţie se proiectează pe planul general de execuţie în următoarea ordine:

• se desenează pe planul general axele principale ale construcţiilor şi clădirilor existente şi
proiectate;
• se calculează valoarea medie a orientării axelor clădirilor şi construcţiilor pentru care s-au
determinat grafic sau analitic coordonatele rectangulare ale unor puncte de pe aceste axe;
• se determină coordonatele unuia din punctele reţelei şi se calculează coordonatele restului de
vârfuri ale reţelei.
• orientarea reţelei de construcţie pe plan general de execuţie se face prin metoda grafo-analitică;
unul din punctele reţelei primeşte coordonate arbitrare în raport cu care sunt determinate
coordonatele locale ale celorlalte puncte ale reţelei de construcţie. De obicei punctul 1 se alege în
colţul de SV al reţelei şi îi putem atribui coordonate arbitrare (1000, 2000);
• se va întocmi o schiţă cu distanţele proiectate ale reţelei la scara 1: 4000 (fig. 1.1);
• calculul valorii medii a orientării bazei de trasare (se efectuează în tabelul 2.1).

2
 Calculul orientării medii a laturii 1-2 Tabelul 2.1
Coordonate citite grafic Δy/Δx Distanta Di-j [m]
Punct cadran  Orientarea θi-j
X(m) Y(m)
arctg (Δy/Δx) [g c cc]
1 2 3 4 5
b
a -
diferenta
c
b -
diferenta
c
a -
diferenta
θmediu
θ12

3. Calculul coordonatelor proiectate ale punctelor reţelei topografice

Se va face în două moduri:

1. Calculul coordonatelor în sistem geodezic (tab. 3.1);
2. Calculul coordonatelor în sistem local al reţelei (tab. 3.2).
Calculul coordonatelor în sistem geodezic se va face astfel:
- se citesc coordonatele grafice ale punctului de S-V al reţelei;
- se citesc distanţele proiectate de pe plan;
- din punctul de S-V se va transmite orientarea medie calculată la punctul 2 (tab 2.1), considerând toate
unghiurile interioare ale clădirii ca fiind egale cu 100g00c00cc ;
- se calculează coordonatele geodezice ale punctelor reţelei topografice prin metoda drumuirii cu ajutorul
relaţiilor:
xi = xj + ∆xij = xj + Dij cos θij
yi = yj + ∆yij = yj + Dij sin θij .

- calculul coordonatelor în sistem geodezic se face în tabelul 3.1.

Calculul coordonatelor geodezice prin metoda drumuirii Tabelul 3.1

Coordonate citite grafic Distanţe citite Orientări din Coordonate geodezice
Punct Punct
X (m) Y (m) pe plan θ mediu X (m) Y (m)
1 2 3 4 5 6 7 8

1SV 2
1SV 4
4 3
4 5
4 7
7 6
7 8
7 10
10 9
10 11
3
Calculul coordonatelor în sistem local se va face astfel:
• se consideră un sistem local de coordonate şi se atribuie punctului de S-V al reţelei
coordonate arbitrare (1000, 2000);
• se consideră orientarea laturii 1-2 ca fiind egală cu 0g00c00cc ;
• se calculează coordonatele locale ale punctelor reţelei folosind metoda drumuirii cu ajutorul
relaţiilor:
xi = xj + ∆xij = xj + Dij cos θij
yi = yj + ∆yij = yj + Dij sin θij .

• calculul coordonatelor în sistem local se va face în tabelul 3.2.

Calculul coordonatelor provizorii ale reţelei în sistemul local Tabelul 3.2

Coordonate citite grafic Distanţe citite Orientări Coordonate locale
Punct Punct
X (m) Y (m) pe plan θi-j X (m) Y (m)
1 2 3 4 5 6 7 8

1SV 2
1SV 4
4 3
4 5
4 7
7 6
7 8
7 10
10 9
11

4. Alegerea bazei reţelei şi a metodei de trasare a acesteia

Se va alege ca bază de trasare a reţelei o latură cât mai în centrul reţelei topografice de construcţie.
Aplicarea pe teren a bazei de trasare şi a întregii reţele se poate face prin una din metodele:
− metoda coordonatelor polare;
− metoda coordonatelor rectangulare;
− metoda intersecţiei înainte;
− metoda intersecţiei liniare;
− metoda intersecţiei reperate;
− metoda microtriangulaţiei.
Pentru construcţiile civile se foloseşte de obicei metoda coordonatelor polare. În acest scop se vor
calcula orientările laturilor, distanţele şi unghiurile necesare trasarii (fig. 1.2), avându-se în vedere că se
cunosc cordonatele geodezice ale punctelor A, B, C (calculele se efectuează în tab. 4.1), în final obţinându-
se coordonatele celor două puncte ale bazei de trasare, determinate prin două sau trei variante, pentru
control.

4
 Calculul orientărilor, laturilor, distanţelor şi unghiurilor necesare trasării Tabelul 4.1
Punct Coordonate geodezice Δy/Δx ; cadran Distanta Di-j Coordonate geodezice Punct
X (m) Y (m) arctg(Δy/Δx) Orientarea θi-j X (m) Y (m)
1 2 3 4 5 6 7 8

B
A - A
dif α1
7
A - 7
dif α2
4
A - 4
dif
A
B - A
dif β1
4
B - 4
dif β2
7
B - 7
dif
B
C - B
dif γ1
4
C - 4
dif γ2
7
C - 7
dif

Precizia metodei coordonatelor polare depinde de:

− eroarea de trsare a unghiului mβ ;
− eroarea de centrare şi reducere mc,r ;
− erorarea de trasare pe teren a distanţelor md ;
− eroarea de fixare pe teren a punctelor trasate mf ;
− eroarea de poziţie a punctelor reţelei de sprijin ms .

2
⎛ mβ ⎞
m c = ± m + m + ⎜⎜ d ⋅
2
s
2
d ⎟⎟ + m cr2 + m f2
⎝ ρ ⎠

Se aplică principiul influenţei egale a erorilor şi se calculează în funcţie de mc impus erorile

componente:
0.43 ⋅ m c
m d ≤ 0.43 ; m c,r = m f ≤ 0.43 ; m s ≤ 0.5 ; m β ≤ ρ ⋅ ; ρcc = 636620.
d
5
5. Trasarea provizorie a reţelei topografice de construcţie
Trasarea provizorie a reţelei prin metoda coordonatelor polare cu ajutorul celor trei puncte
geodezice A, B, C începe cu trasarea bazei 4-7 utilizând unghiurile şi distanţele calculate la punctul patru.
În lungul aliniamentului 4-7 se vor aplica distanţele corespunzătoare din proiect, precum şi unghiurile
considerate de 100g00c00cc şi se vor obţine punctele 1,2,3,5,6,8,9,10,11.

6. Calculul ponderilor reţelei de construcţie prin metoda aproximaţiilor succesive şi a abaterilor

standard de măsurare a unghiurilor şi a laturilor reţelei
Reţeaua topografică de construcţie trebuie trasată pe teren astfel încât să asigure trasarea
Δ
elementelor proiectate ale construcţiilor cu precizia cerută. Cunoscând σ c = se vor determina abaterile
2
standard ale poziţiilor punctelor reţelei de construcţie notate σi , abaterile standard de măsurare a direcţiilor
σdir , a unghiurilor σu şi a lungimilor σs , cu următoarele relaţii de calcul:
μ2 μ2
1. pi = =
σ 2 + σ ' 2 σ i2
1 σ 2 σ '2 1 1
2. = + = +
pi μ 2 μ 2 p p'
n
3. p = ∑ pi
i =1

p min
4. σ S0 = σ c ⋅
2
5. σ S = σ S0 ⋅ k;
σ c ρ cc p min
6. σ dir = ⋅ ⋅ ;
2 S0 k
7. σ u = σ dir ⋅ 2 ;
p min
8. σ i = σ c
pi
σS
9. μ = 0
.
2

unde: pi – ponderea de determinare a coordonatelor punctelor i, i = 1, 2, … , n;

μ - abaterea standard a unităţii de pondere;
σ S0 - abaterea standard de măsurare a lungimii laturilor reţelei de trasare pentru S0 =100m;
σ - abaterea standard de determinare a coordonatelor punctelor reţelei de trasare faţă de punctul
iniţial;
σ’ – abaterea standard de determinare a creşterilor coordonatelor de la punctele vecine reţelei la
punctul i;
pmin – ponderea minimă.

Pentru determinarea acestor abateri standard este necesar calculul lui pmin . Cu ajutorul lui pmin ,
Smax şi Smin se vor rezolva relaţiile 5, 6 şi 7 pentru valori maxime şi minime. Faţă de aceste valori se
execută proiectarea topografică inginerească în vederea măsurării unghiurilor şi distanţelor în reţeaua
topografică de construcţie, alegându-se aparatura, modul de centrare, metoda de măsurare, numărul de
serii. Calculele se vor efectua în tabelul 6.1, respectiv 6.2. Se va prezenta o schiţă a reţelei cu numărul
punctelor şi pentru fiecare punct ponderea şi abaterea standard de poziţie la scara 1: 4000 ( fig. 1.5 ).
6
Calculul ponderilor şi al abaterilor standard Tabelul 6.1
Punct Aproximaţia 1 Aproximaţia 2 Aproximaţia 3 Aproximaţia 4 Ponderi Abateri
Nr. de Dist. 1/p p=100/ definitive standard
crt. la la S(m) S 1/p p 1/p p 1/p p 1/p p pi σi

0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15
1 2
2 1 4
3
4 1
5 2 3
6
7 2
8 3 4
9 8
10
11 1
12 3
13 4 5
14 7
15
16 4
17 5 6
18
19 5
20 6 7
21 11
22
23 4
24 6
25 7 8
26 10
27
28 3
29 8 7
30 9
31
32 8
33 9 10
34
35 7
36 10 9
37 11
38
39 6
40 11 10
41

7
 Tabelul 6.2
σS 0 kmax σS max σdir max σu max

S0 kmin σS min σdir min σu min

k = S / S 0 ; k max = S max / 100; k min = S min / 100; p min = ...,......... ; μ = ....,........ mm .

7. Compensarea măsurătorilor şi calculul coordonatelor provizorii ale punctelor reţelei

topografice

7.1. Măsurarea unghiurilor din reţeaua topografică de construcţie trasată provizoriu pe teren,
cunoscând abaterea standard de măsurare a unghiurilor σi
Se alege un instrument din grupele de precizie corespunzătoare şi se măsoară unghiurile reţelei
efectuându-se numărul necesar de serii pentru asigurarea preciziei. Din măsurători, după prelucrarea în
staţie, se determină toate unghiurile reţelei şi se trec pe o schiţă (fig. 1.3). Datele se prezintă în tabelul 7.1.

7.2. Măsurarea distanţelor din reţeaua topografică trasată provizoriu pe teren în funcţie de eroarea
relativă de măsurare a lungimilor între punctele reţelei
Se alege dispozitivul de măsurat şi se calculează abaterile standard admisibile ale erorilor ce intrevin
în cadrul metodei folosite. Distanţele se prelucrează prin aplicarea corecţiilor corespunzătoare şi se reduc
la orizont, şi se trec de asemenea pe o schiţă (fig. 1.4; distanţele diferă faţă de valorile proiectate cu până la
±12 mm). Datele se prezintă în tabelul 7.10.

7.3. Compensarea reţelei topografice de construcţie

Este recomandabil să se folosească pentru una din laturi valoarea orientării de 0g, 100g sau 200g.
Compensarea acestei reţele căreia i-au fost măsurate laturile şi unghiurile cu preciziile calculate se poate
face prin metoda celor mai mici pătrate sau prin metoda transmiterilor. Indiferent de metoda utilizată
pentru început se vor compensa unghiurile, apoi se vor transmite orintările în reţea şi se vor calcula
coordonatele relative, compensându-se neînchiderile pe coordonatele relative. În fiecare poligon al reţelei
se calculează neînchiderile unghiulare fu care nu trebuie să depăşească abaterea
admisibilă: f u = ± 2σ u ⋅ n , unde: n = numărul unghiurilor din figură.
4
Neînchiderile unghiulare se calculează cu relaţia: f u = ∑ u i − 400 g , iar folosind metoda celor mai
i =1
mici pătrate se obţin direct de pe figură ecuaţiile normale ale corelatelor (tab.7.2). Coeficientul corelatei
din ochiul respectiv este egal cu numărul de unghiuri din figură, iar coeficienţii corelatelor din ochiurile
vecine este –1; termenii liberi sunt neînchiderile în ochiurile respective. Se va întocmi o schiţă pe care se
vor trece neînchiderile în fiecare ochi al reţelei, corelata din ochiul respectiv, unghiurile reţelei, corecţiile
pe aceste unghiuri şi unghiurile corectate, la scara 1: 4000 (fig. 1.3). În urma rezolvării sistemului de
ecuaţii se obţin corelatele ki. Cu ajutorul lor se calculează corecţiile individuale ale fiecărui unghi şi se
determină unghiurile compensate direct de pe schiţă.

8
Calculul neînchiderilor în ochiurile reţelei, al corecţiilor
şi al unghiurilor corectate în fiecare ochi Tabelul 7.1
Ochiul
Colţurile Unghi Corecţie Unghi
reţelei
ochiurilor (g cc cc) (cc) corectat
1 2 3 4 5
1
I 2
3
4
neînchideri (cc)
3
II 4
7
8
neînchideri (cc)
7
III 8
9
10
neînchideri (cc)
6
IV 7
10
11
neînchideri (cc)
4
V 5
6
7
neînchideri (cc)

9
 Sistemul ecuaţiilor normale a corelatelor va fi:

⎧.......k1 − k 2 − ....... = 0
⎪− k + .......k − k − k − ....... = 0
⎪⎪ 1 2 3 5

⎨− k 2 + .......k 3 − k 4 + ....... = 0
⎪− k + .......k − k − ....... = 0
⎪ 3 4 5

⎪⎩− k 2 − k 4 + .......k 5 − ....... = 0

Coeficienţii ecuaţiilor normale a corelatelor ki

pentru calculul unghiurilor Tabelul 7.2
Nr. ec. / nec. k1 k2 k3 k4 k5 L S
0 1 2 3 4 5 6 7
1
2
3
4
5
Sume

Rezolvarea sistemului ecuaţiilor normale se va face folosind schema Cholesky-Banachiewicz

(tab. 7.3).
Valorile corelatelor obţinute prin rezolvarea sistemului ecuaţiilor normale se prezintă în tab. 7.4.

Tabelul 7.4
ki (unghi) valoare
1 2
k1
k2
k3
k4
k5

Calculul corecţiilor se va face astfel:

− pentru unghiurile din colţurile reţelei, corecţiile sunt egale cu valoarea corelatei din ochiul
respectiv;
− pentru unghiurile din zonele laterale corecţiile se calculează cu relaţia: ci = k i − 0.5 ⋅ k i ±1 ;
− pentru unghiurile din centrul reţelei corecţiile vor fi : c i = k i − 0.5 ⋅ k i −1 − 0.5 ⋅ k i +1 , unde ki-1 şi ki+1
sunt alăturate unghiurilor ce se compensează.
Cu unghiurile compensate şi admiţînd orientarea unei laturi ca fiind 0g sau 100g , se calculează
orientările celorlalte laturi şi apoi coordonatele relative provizorii în tabelul 7.10.

10
 Se calculează în fiecare figură sau ochi neînchiderile pe coordonatele relative exprimate în mm
considerând sensul de calcul sensul acelor de ceasornic (tab.7.10). Se întocmesc ecuaţiile normale ale
corelatelor pe abscisă şi pe ordonată. În aceste ecuaţii coeficienţii corelatelor sunt egali cu perimetrele
poligoanelor exprimate în m şi împărţite la 100 în cazul primilor termeni ai ecuaţiilor, iar pentru ceilalţi
termeni coeficienţii sunt egali cu lungimile laturilor exprimate în m şi împărţite la 100. Termenii liberi sunt
reprezentaţi de neînchiderile în poligoane exprimate în mm. Ecuaţiile sunt la fel pentru abscise şi ordonate
cu excepţia termenilor liberi (tab.7.5 si 7.7). În urma rezolvării celor două sisteme de ecuaţii se obţin
corelatele pe x şi pe y pentru fiecare latură a reţelei (tab.7.9).
Calculul corecţiilor coordonatelor relative:
− corecţiile laturilor neadiacente rezultă prin înmulţirea corelatei corespunzătoare poligonului cu
lungimea laturii exprimate în sute de m şi împărţite la 100;
− corecţiile laturilor comune la două poligoane sunt egale cu produsul dintre lungimea laturii
exprimată în sute de metri(şi împărţită la 100) şi diferenţa dintre corelata poligonului şi corelata
poligonului vecin.

După compensarea coordonatelor relative cu aceste corecţii se calculează coordonatele rectangulare

absolute ale punctelor reţelei topografice de construcţie X*, Y*. Calculul începe din punctul 1 (tab.7.10)
sau din colţul de SV căruia i-am dat coordonatele arbitrare rotunde (1000, 2000). Se va întocmi o schiţă cu
neînchiderile pe coordonatele relative ale reţelei, corelatele pe ochiurile respective, laturile reţelei şi
corecţiile pe coordonatele relative la scara 1: 4000 (fig.1.4).

Sistemul ecuaţiilor normale a corelatelor pentru axa OX va fi:

⎧.......k1 − .......k 2 − ....... = 0
⎪− .......k + .......k − .......k − .......k + ....... = 0
⎪⎪ 1 2 3 5

⎨ − .......k 2 + .......k 3 − .......k 4 − ....... = 0

⎪− .......k + .......k − .......k − ....... = 0
⎪ 3 4 5

⎪⎩− .......k 2 − .......k 4 + .......k 5 − ....... = 0

Coeficienţii ecuaţiilor normale a corelatelor ki pe abscisă

Tabelul 7.5
Nr. ec. / nec. k1 k2 k3 k4 k5 L S
0 1 2 3 4 5 6 7
1
2
3
4
5
Sume

Rezolvarea sistemului ecuaţiilor normale a corelatelor pentru axa OX se va face folosind schema
Cholesky-Banachiewicz (tab. 7.6).

Sistemul ecuaţiilor normale a corelatelor pentru axa OY va fi:

11
 ⎧.......k1 − .......k 2 + ....... = 0
⎪− .......k + .......k − .......k − .......k + ....... = 0
⎪⎪ 1 2 3 5

⎨ − .......k 2 + .......k 3 − .......k 4 − ....... = 0

⎪− .......k + .......k − .......k − ....... = 0
⎪ 3 4 5

⎪⎩− .......k 2 − .......k 4 + .......k 5 − ....... = 0

Coeficienţii ecuaţiilor normale a corelatelor ki pe ordonată

Tabelul 7.7
Nr. ec. / nec. k1 k2 k3 k4 k5 L S
0 1 2 3 4 5 6 7
1
2
3
4
5
Sume

Rezolvarea sistemului ecuaţiilor normale a corelatelor pentru axa OY se va face folosind schema
Cholesky-Banachiewicz (tab. 7.8).
Valorile corelatelor obţinute prin rezolvarea celor două sisteme de ecuaţii normale se prezintă în
tab. 7.9.

Tabelul 7.9
Numărul Corelata Corelata
corelatei pe Δx pe Δy
1 2 3
k1
k2
k3
k4
k5

12
Calculul neînchiderilor şi corecţiilor pe coordonatele relative şi al coordonatelor absolute compensate Tabelul 7.10
Corecţii pe coord. Coord. relative
Punct Orientarea Distante Coordonate relative Coordonate calculate
relative compensate Punct
θi-j [g c cc] Di-j (m)
de la la Δxo (m) Δyo (m) δx (mm) δy (mm) Δxco (m) Δyco (m) X (m) Y (m)
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13
- - - - - - - - - 1
1 2 2
2 3 3
3 4 4
4 1 1
- Neînchideri [mm] - - - -
3 8 8
8 7 7
7 4 4
4 3 3
- Neînchideri [mm] - - - -
7 6 6
6 5 5
5 4 4
4 7 7
- Neînchideri [mm] - - - -
8 9 9
9 10 10
10 7 7
7 8 8
- Neînchideri [mm] - - - -
10 11 11
11 6 6
6 7 7
7 10 10
- Neînchideri [mm] - - - -

13
 8. Calculul reducţiilor pentru transformarea definitivă a reţelei
Acest ansamblu de calcule şi operaţii de teren este necesar deoarece reţeaua topografică de
construcţie trasată provizoriu are o precizie de 1: 2000 sau 1: 1000, de unde apar diferenţe de până la
zeci de centimetri între coordonatele reale ale punctelor reţelei rezultate după compensare şi
coordonatele proiectate. Cu ajutorul coordonatelor proiectate (X0, Y0) şi a coordonatelor reale (X, Y) se
calculează elementele reducţiei polare, respectiv Ri şi βi , după aplicarea acestora obţinându-se pe teren
poziţiile proiectate ale punctelor reţelei topografice de construcţie.
R
Rx = X0 – X Ry = Y 0 – Yi Ri = R 2x + R 2y β i = θR – θl θ R = arc tg y
Rx
Calculul se face tabelar (tab.8.1). Aplicarea reducţiilor începe din colţul de SV, punct care
rămâne nemodificat.

9. Materializarea prin borne de beton armat a vârfurilor reţelei topografice de

construcţie definitive
După stabilirea poziţiei reale a punctelor proiectate în teren, se plantează definitiv borne de beton
armat cu reperi metalici având baza bornei sub linia de îngheţ, iar reperul metalic al bornei se
cherneruieşte în poziţia corectă a punctelor. În final pe bornele definitive se execută măsurători de
control pentru distanţe şi unghiuri în punctele slab determinate ale reţelei. Diferenţa trebuie să fie pe
lungime Δ ± 10 mm şi pe unghiuri ± 15cc. Dacă ne încadrăm în toleranţe reţeaua topografică de
construcţie înseamnă ca a fost corect proiectată şi determinată, deci devine „ bună de lucru ” , trecându-
se la trasarea obiectivelor care au fost stabilite prin proiect.

Elaborarea planului general de trasare

În final se realizează planul general de trasare care constă în întocmirea planului cu reţeaua
construcţiei ce urmează a fi trasată, precum şi stabilirea metodei (metodelor) ce vor fi folosite la trasarea
propriu-zisă în teren.

14
Calculul reducţiilor liniare respectiv unghiulare pentru punctele reţelei topografice de construcţie Tabelul 8.1
Coord. Red. Orientarea Reducţia
Pct. în care Coord. corectate Val. reducţiei Latura de Orientarea
Proiectate liniară reducţiei laturii unghi
se aplică sprijin a
reducţia X0 (m) Y0 (m) X (m) θ R θ l βi
Y (m) Rx (m) Ry (m) R (mm) (g c cc) reducţiei (g c cc) (g c cc)
i
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12
1 0 0 - - - - -
2 2-1
3 3-2
4 4-3
5 5-4
6 6-5
7 7-6
8 8-7
9 9-8
10 10 - 9
11 11 - 10

15