Capitolul 1 Importanța didacticii specialității în procesul de predare-învățare a

disciplinelor agronomice Conf. univ.dr. Carmen Olguța Brezuleanu

1.1 Didactica specialității disciplinelor agronomice- precizări terminologige

 Comenius în secolul XVII, în lucrarea „Didactica Magna”(1632)

 defineşte didactica ”drept arta de a învăţa pe alţii bine, adică arta predării”

 Comenius arată că a învăţa pe altul înseamnă: ”a şti ceva şi a face şi pe altul să înveţe, să
ştie şi acesta repede, plăcut şi temeinic”
Didactica specialității disciplinelor agronomice- precizări terminologige

Din punct de vedere etimologic, cuvântul„didactică“ provine din termenii greceşti:

didaskein- a învăţa;

didacticos- instrucţie, instruire;

didasko- învăţare, învăţământ;

didactike- arta învăţării

Didactica specialității disciplinelor agronomice- precizări terminologige

 În România- primul curs de pedagogie agricolă - a fost ținut la 15 oct 1945, de către
renumitul pedagog Ştefan Bîrsănescu (intitulat : Curs de ştiinţa educaţiei agricole, la
invitaţia decanului Constantin Oescu al Facultăţii de Agronomie Iaşi)
 În anul 1946, Ştefan Bîrsănescu prima Pedagogie agricolă, cuprinzând ”studii
comparative ale vieții satului românesc și din diverse ţări: Germania, Danemarca,
Austria, Franţa, fiind astfel prima lucrare de acest gen din lume” ( N. Cerchez, 1982).
 Miron Ionescu și Ioan Radu ( 2001) definesc didactica specialităţii ca fiind:
 „ … procesul de învăţământ din perspectiva pedagogică a predării şi învăţării obiectelor
de studiu, caz în care poartă denumirea de didactică specială sau metodică- studiază:
 conţinutul,
 principiile,
 metodele şi
 formele de organizare proprii obiectului respectiv în detaliile concrete aplicative…)
Didactica studiază următoarele domenii :

 învăţământul în ansamblul său, pe toate treptele de şcolaritate şi autoinstruire, caz în care

poartă denumirea de didactică generală;
 procesul de învăţământ din perspectiva pedagogică a predării şi învăţării obiectelor de
studiu, caz în care poartă denumirea de didactica specialității sau metodică (fiecare obiect
de învăţământ are deci didactica/metodica sa, care studiază conţinutul, principiile,
metodele şi formele de organizare proprii obiectului respectiv, în detaliile concrete
aplicative);
 didactica adulților
 autoinstruirea

Didactica specialităţii disciplinelor agronomice- elemente constitutive:

 obiect de studiu: procesul de învăţământ la disciplina de specialitate agronomică
(botanica, cultura plantelor agricole/horticole, anatomie, fiziologie, etc.).

 ansamblul de resurse teoretice: noţiuni, concepte fundamentale, principii, demersuri

caracteristice disciplinelor agronomice.

 ansamblul de metode şi procedee, mijloace şi tehnici de lucru specifice obiectului de

studiu unei discipline agronomice.

Didactica specialităţii disciplinelor agronomice- elemente constitutive:

Fiind o disciplină de sinteză:

 are drept obiect de studiu procesul de învăţământ la disciplina de specialitate.

 operează analize interdisciplinare aducând precizările de rigoare în adaptarea cerinţelor,

finalităţilor, conţinutului, metodelor şi procedeelor, formelor de organizare, a strategilor
de proiectare şi de evaluare la specialitatea obiectului de învăţământ agronomic

1.2 Aria de cuprindere a didacticii specialității disciplinelor agronomice

Obiectivul fundamental al didacticii specialităţii disciplinelor agronomice este profesionalizarea

carierei didactice şi înlesnirea drumului fiecărui tânăr spre configurarea unei personalităţi
autonome şi responsabile.
Obiective specifice ale didacticii specialităţii disciplinelor agronomice sunt:
 deprinderea unui minimum de cunoştinţe teoretice şi abilităţi practice în raport cu
obiectivele şi conţinuturile specifice disciplinelor abordate,
 pregătirea studenţilor pentru stagiul de practică pedagogică,
  prezentarea unor modele orientative sau operaţionale de lucru,
 structurarea şi îmbogăţirea registrului didactic/metodic de care uzează profesorul,
 cunoașterea unor moduri variate de abordare a predării-învăţării,
 predarea conţinutului diverselor discipline de specialitate de pe o poziţie modernă,
urmărind dezvoltarea liberă, integrală şi armonioasă a personalităţii elevului/studentului

Aria de cuprindere şi structura de bază a Didacticii specialităţii disciplinelor agronomice se

referă la :
1. Componentele principale ale procesului de învăţământ agronomic și anume:
- conţinutul procesului de predare-învăţare specific disciplinelor agronomice, inclusiv
documentele de proiectare a activităţii didactice (planificarea calendaristică, proiectul
unităţii de învăţare, proiectul de lecţie);
- metodele de predare-învăţare, mijloacele de învăţământ, metodele de evaluare a rezultatelor
şcolare ale elevilor/studenților agronomi;
- formele de organizare a procesului de învăţământ agronomic (lecţia teoretică, lecţia
practică, lecţia de laborator,excursia didactică, cercul de elevi aferent unei discipline
agricole) şi
- formele de organizare a activităţii elevilor/studenților (frontală, individuală, pe grupe);
- relaţii interumane care se stabilesc între: profesor-elev, profesor-student, elev-elev, elev-
student
Aria de cuprindere şi structura de bază a Didacticii specialităţii disciplinelor agronomice se
referă la :
Elaborarea şi transpunerea conţinutului obiectelor de învăţământ cu o specificitate aparte
pentru domeniul agricol în documente şi suporturi operaţionale (programe, manuale, materiale
auxiliare) prin:
 particularizarea ansamblului componentelor curriculum-lui şcolar specific disciplinelor
agronomice, urmărind adaptarea conţinuturilor, a activităţilor de învăţare, a sugestiilor
metodologice din programa şcolară de specialitate;
 structurarea şi stabilirea conţinutului în concordanţă cu evoluţiile metodologice şi
transformările structurale din Noul Curriculum Naţional, ştiinţele contemporane, având în
vedere şi asigurarea corelaţiilor dintre cultura generală şi cultura de specialitate.
 elaborarea strategiilor specifice procesului de instruire în vederea parcurgerii conţinutului
şi atingerii finalităţilor (obiective/competenţe) din curriculum formal al fiecărei discipline
de specialitate agronomică;
Aria de cuprindere şi structura de bază a Didacticii specialităţii disciplinelor agronomice
se referă la :
 Proiectarea unui sistem modern de evaluare:

 adaptat specificului teoretic și practic al fiecărui obiect de învăţământ cu specific

agronomic
  utilizarea celor mai adecvate metode și instrumente de evaluare a cunoştinţelor şi a
deprinderilor însuşite de elevi/studenți,

 cu scopul creşterii eficienţei activităţii didactice

Aria de cuprindere şi structura de bază a Didacticii specialităţii disciplinelor agronomice

se referă la :
 Sintetizarea tuturor componentelor specifice unei didactici a specialității:

 în demersuri creative şi inovative

 menite să conducă la continua dezvoltare şi perfecţionare a procesului de învăţământ

 cu un specific aparte pentru domeniul agricol.

Aplicaţiile cursului de DIDACTICA SPECIALITĂŢII

Pentru studenţii care vor îmbrăţişa cariera didactică, cursul de DIDACTICA SPECIALITĂŢII
(metodică) oferă cunoştinţe teoretice care pot fi validate de practica pedagogică.
• Practica realizată în şcoalile de aplicaţie are valoarea unui antrenament.
• Astfel, viitorul profesor: încearcă, greşeşte, se corectează, învaţă şi în final se
perfecţionează.

PRACTICA PEDAGOGICĂ
• se lucrează direct cu elevii,
• se colaborează cu toţi factorii de educaţie din şcoală.
Studenţii/practicanţii sunt puşi pentru prima dată în situaţia:
• să rezolve practic problema predării noilor cunoştinţe;
• se implică direct în problemele complexe ale procesului pedagogic;
• experimentează diferite sisteme de muncă didactică;
• îşi formează convingeri, priceperi, deprinderi specifice activităţii la catedră.
• nu este suficient să cunoşti, ci trebuie să ştii cum să te faci înţeles de cei care te ascultă,
să ştii cum să transmiţi aceste cunoştinţe astfel încât ele să fie însuşite temeinic, în cel
mai scurt timp şi să rămână fixate vreme îndelungată.
• succesul predării conţinutului disciplinelor agronomice în şcoală depinde în egală măsură
de: cunoştinţele temeinice ale materiei de specialitate şi de imaginea clară a problemelor
de didactica specialităţii ( metodică).
 1.3Aptitudinea pedagogică, didactică, tactul pedagogic– trăsături de personalitate
indispensabile ale unui bun profesor de specialitate agronomică

Aptitudinea pedagogică
 reprezintă unul dintre factorii esenţiali ai eficinţei actului educaţional, putând fi tratat din:
 perspectivă generală cât şi
 din perspectivă pedagogică,

Reprezintă un factor esenţial în:

- condiţionarea,
- selectarea,
- formarea şi
- dezvoltarea unor profesori de specialitate agronomică competenţi.

Funcţia generală a aptitudinii pedagogice

 depăşeşte sfera acţiunii didactice, angajând toate resursele pedagogice ale activităţii
umane valorificabile la nivel de:
 conţinut – intelectual, moral, tehnologic, estetic, fizic;
 formă – formală, nonformală, informală;
 cercetare – fundamentală, formativă, aplicativă;
 management educaţional – conducere globală, optimă
strategie a procesului de învăţământ;

Funcţia generală a aptitudinii pedagogice

 Conduita pedagogică reprezintă materializarea valenţelor pe care le implică aptitudinea
pedagogică în dualul relaţiei profesor – elev/student.

 Capacitatea este aptitudinea plus câştigul ei referitor la calitate şi cantitate, venite prin
exerciţiu.

Personalitatea profesorului de specialitate

 Personalitatea profesorului de specialitate se poate angaja în trei categorii de capacităţi

operaţionale:
 capacitatea raportării la realitatea educaţională cu mijloace specifice inteligenţei generale.
 capacitatea cunoşterii şi abordării elevului simultan cu realitatea: intelectuală – afectivă –
motivaţională – volitivă – caracterială.
 capacitatea transmiterii informaţiei ştiinţifice la niveluri de înţelegere şi de aplicaţie
valorificabile în sens prioritar formativ.
Componentele aptitudinii pedagogice

Principalele calităţi necesare ale unui profesor de specialitate pentru a fi considerat ,, profesor
ideal’’sunt:
 însuşiri propriu-zise pedagogice: capacitatea de a face accesibil elevilor/studenților
conținutul de învăţare, creativitate, influenţa pozitivă asupra personalităţii educabililor ,
capacităţi organizatorice, exigenţa pedagogică, capacitatatea de a face accesibil obiectele
pe care le predă, disponibilitate pentru muncă cu elevii în afara orelor de curs.
 însuşiri de personalitate: spirit organizatoric, o bună pregătire ştiinţifică, capacitate de
muncă, capacitate de auto-stăpânire, imaginaţie bogată.

Aptitudinea didactică
 este considerată capacitatea pe care trebuie să o posede profesorul de specialitate,
referitoare la transmiterea cunoştinţelor utilizând:
 aptitudini implicate în activitate de formare a priceperilor şi deprinderilor de muncă
independentă la elevi,
 aptitudini specifice activităţii de consolidare şi sistematizare a cunoştinţelor, a
priceperilor şi deprinderilor formate,
 aptitudini legate de activitatea de verificare şi apreciere a cunoştinţelor,
 aptitudini de evaluare şi autoevaluare a activităţii didactice.

Tactul pedagogic

Se caracterizează prin faptul că:

- profesorul respectă, stimează personalitatea elevului,
- acceptă părerile şi opiniile elevilor/studenților, nu le impune puncte de vedere şi nu-i
obligă să le accepte în mod aprioric.
- abordarea unei atitudini pozitive şi instaurarea unor relaţii bune faţă de elevi/studenți,
permite profesorului de specialitate să stabilească cu aceștia un bun contact pedagogic.
Este important ca profesorul să aibă aceeaşi conduită faţă de toţi elevii/studenții, să manifeste
aceeaşi simpatie, înţelegere, grijă, apreciindu-i la fel de corect şi obiectiv

Consecinţe pozitive ale tactului pedagogic:

 autoritatea firească şi popularitatea de care se bucură profesorul de specialitate în rândul

elevilor/studenților agronomi, precum şi bunele relaţii existente între aceștia,
 acţiunile didactice întreprinse de un profesor de specialitate iubit sunt acceptate şi
receptate cu plăcere de către elevii/studenții agronomi, relaţia fiind bazată pe încredere şi
respect reciproc,
  se creează un climat psihic destins, favorabil desfăşurării activităţii pedagogice atât
pentru profesor, cât și pentru educabili, lipsit de orice sentiment de încordare, teamă,
conflicte, toate aceste aspecte putând fi foarte uşor rezolvate fără nici o consecinţă
negativă,
 prestigiul de care se bucură profesorul de specialitate printre elevi/studenții, respectul şi
încrederea reciprocă, dau acestuia posibilitatea să pătrundă în universul tinerilor și să îi
cunoască mai bine, având astfel posibilitatea să îi influenţeze să le asigure dezvoltarea
multilaterală a personalităţii determinându-i pe educabili să se simtă atașați față de
școală.

Tactul pedagogic

În concluzie, tactul pedagogic ar fi condiţionat:

 de atitudinea corectă a profesorului de specialitate faţă de elevul/studentul agronom,

 de motivarea pozitivă a elevului/studentului de a învăţa şi de a se comporta,

 de calităţile profesionale ale cadrului didactic,

 de particularităţile individuale, psihice şi temperamentale ale acestuia.

1.4 Conduita creativă și competențele profesorului de specialitate agronomică

 este unul din factorii care asigură dezvoltarea potenţialului creativ al elevilor/studenților
agronomi.
 trebuie să abordeze procesul predare-învăţare-evaluare specific disciplinelor agronomice
făcând permanent trimitere la resursele formative superioare, perfectibile permanent. în
sens strategic şi operaţional, prin:

În sens strategic şi operaţional:

 Organizarea spațiului în care urmează să se desfașoare activitatea într-un mod
corespunzător cerințelor actuale ale învățământului din societătea modernă pentru care îi
pregătește pe elevii/sudenții agronomi ;
 Elaborarea adecvată a conținuturilor pentru o bună asimilare a cunoştinţelor de către
elevi/sudenți;
 Dirijarea corespunzătoare a elevilor/sudenților referitor la utilizarea eficientă a timpului
şi spaţiul învăţării, a echipamentelor de lucru şi a materialelor specifice învățământului
agronomic;
  Încurajarea interacţiunilor cooperante dintre elevii/sudenții agronomi, servind drept
model în legăturile interpersonale;
 Îndrumarea elevilor/sudenților cum să-şi folosească timpul şi spaţiul învăţării,
echipamentele şi materialele de lucru în mod eficient;
 Coordonarea activității de învățare a elevilor/sudenților, ajutându-i să selecteze din
experienţele proprii informaţiile necesarepentru o bună valorificare a resursele didactice.

 Atmosfera de predare –învățare creată de către profesorul de specialitate în activitatea

pe care o desfășoară cu elevii/studenții constituie un factor care influenţează
comportamentul de învăţare al acestora.

 Este recomandat să se faciliteze:

 instaurarea unui climat favorabil,

 a unei conlucrări fructuoase între profesorul de specialitate şi elevii/studenții agronomi,
 a unui climat caracterizat printr-o tonalitate afectivă, pozitivă, de exigenţă şi înţelegere,
de responsabilitate asumată,

Profesorul de specialitate agronomică, pentru a se putea realiza lecţia la obiectul de specialitate

în cele mai bune condiții, este necesar să :
 Stimuleze o atitudine activă şi creativitatea elevului/studentului, prin exemplu personal,
manifestând un comportament şi o atitudine pozitivă în acest sens.
 Utilizeze un tip de instruire interactivă, fapt care conduce la redimensionarea rolurilor şi
ipostazelor cadrului didactic.
 Să folosească întrebările într-un mod creativ, acestea trebuind să fie deschise, să aibă
sens şi să nu sugereze răspunsuri predeterminate.
 Întrebarea operaţională provoacă conduita creatoare, pentru că ea duce la explorare,
dezvoltă curiozitatea şi implicit învăţarea creativă.

Competenţele profesorului de specialitate agronomică

Competenţele unui bun profesor de specialitate diferă în funcție de:

 nivelul său de experienţă profesională ( debutant  sau expert)

 obiectele ( disciplinele , pentru că sunt mai multe în cazul specialităților agronomice) pe

care le predă.
  Comunicarea într-o limbă străină și abilităţile de mediere şi înţelegere culturală sunt
indispensabile, datorită cerințelor învățământului din societatea actuală modernă în care
acesta iși desfășoară activitatea și pentru care îi pregătește pe elevii/studenții agronomi.

A)Competenţele ştiinţifice, metodice şi psihopedagogice ale profesorului de specialitate

agronomică

 Să realizeze procesul de predare-învăţare-evaluare, valorificând cu succes cunoştinţele

ştiinţifice de specialitate, psihopedagogice şi de didactică/metodice;
 Să dovedească autoritate profesională recunoscută de către studenți şi cadrele didactice
de specialitate;
 Să demonstreze că poate lucra cu elevi de diferite vârste şi îi poate motiva pentru
realizarea obiectivelor propuse,
 Să îi determine pe elevi să dorească să se implice în activitate, în rezolvarea problemei
date,prin încurajarea şi stimularea acestora să nu se oprească la prima soluţie descoperită,
ci să se antreneze în căutarea de soluţii alternative;
 Exemple: participarea la concursuri şcolare, realizarea de proiecte de specialitate,
coducerea de cercuri științifice.
 Să elaboreze instrumente de evaluare adecvate procesului instructiv-educativ de
specialitate şi nivelului de pregătire a elevilor şi să aplice corespunzător, într-o variantă
modern, adaptată cerințelor Curriculum-lui actual;
 Să posede cunoştinţe solide de psihologie şi de metodică.

În concluzie:
 competenţele ştiinţifice se referă la corectitudinea ştiinţifică, la calitate, structurare
logică şi transpunerea didactică a conţinuturilor care vor contribui la atingerea
obiectivelor stabilite facilitând dezvoltarea la elevi/studenți a structurilor operatorii,
afective, motivaţionale acţionale.
 competenţele psihopedagogice şi metodice sunt acelea prin care se asigură eficienţa
psihopedagogică a demersurilor instructiv-educative, logica didactică, profesorul de
specialitate agronomică mediind legătura elevului/studentului agronom, cu obiectul de
învăţământ

Competenţe de evaluare ale profesorului de specialitate agronomică

 Să stăpânească tehnicile de verificare, de apreciere, de îndrumare, de  perfecţionare, de

autoperfecţionare;
 Să deţină capacităţi de analiză şi sinteză, de construire a unor alternative, de luare a unor
decizii optime în funcţie de contextul dat;
  Să respecte specificul fiecărui tip de lecţie la disciplinele de specialitate agronomică;
 Să poată aplica normele de deontologie profesională;
 Să poată aplica normele de deontologie profesională;

d. Competentele ţin de managementul educaţional şi de organizarea relaţiilor sociale ale

profesorului de specialitate agronomică care presupun următoarele activități:
 Să stabilească variante ale deciziei şi să o aleagă pe cea mai potrivită în momentul
comunicării unor aspecte;
 Să lucreze în grup sau în echipă;
 Să motiveze elevul/studentul pentru a-l urma ca lider;
 Să dovedească flexibilitate şi curaj în luarea deciziei corecte în momentul evaluării;
 Să-şi asume responsabilitatea pentru toate aprecierile şi recomandările făcute, acţiunile
întreprinse;
 Să posede abilitatea de a da şi ierarhiza sarcini;
 Să gestioneze corect bugetul de timp al celor cu care comunică.

Competenţele manageriale şi psihosociale

 Să stăpânească legislaţia, în general şi legislaţia şcolară, în special.
 Să fie capabil să coordoneze activităţi diverse;
 Să fie capabil să se autoevalueze periodic şi să realizeze schimbări în urma autoevaluării;
 Să realizeze diagnoza, prognoza şi proiectarea activităţilor la disciplina pentru care este
profesor;

Competenţele de relaţionare ale profesorului de specialitate agronomică

 Să manifeste încredere şi respect faţă de cei pe care îi educă;

 Să comunice deschis cu elevii/studenții, manifestând corectitudine în relaţiile cu aceştia;
 Să empatizeze cu elevii/studenţii adică să posede abilitatea de a se transpune în situaţiile
pe care aceştia le parcurg pentru a-i cunoaşte mai bine şi a-și îmbunătăţi comunicarea cu
ei;
 Să realizeze o bună colaborare cu elevii/studenții şi ceilalți profesori;
 Să consilieze elevii/studenții pentru a putea soluționa diversele probleme;
 Să aibă abilitatea de a impune respectarea regulilor care privesc învăţarea prin cooperare.
 Să participe la  cursurile de formare recomandate pentru cadrele didactice;
 Să organizeze activități de formare a profesorilor debutanți;
 Să motiveze cadrele didactice pentru propria dezvoltare profesională;
 Să consilieze profesorii de specialitate pentru realizarea schimbărilor pozitive în procesul
de predare-învăţare-evaluare.