EVANGHELII ŞI EPISTOLE EX-CANONICE

Autor: OBedeya Dorin David Aurel Ben Aharon Cohen

Terminat în 1006 reeditat în 2012

EVANGHELII ŞI EPISTOLE EX-CANONICE CARE AU FĂCUT

PARTE DIN CANONUL NOULUI TESTAMENT ÎN PRIMII 130
DE ANI DIFERITE DE CELE
APOCRIFE PSEUDO-APOSTOLICE

EDITURA “BEITH-MILIM” IERUSALIM

“SHRINE OH BOOK LIBRARY”2006
AUTOR :OBEDEYA DORIN DAVID AUREL
BEN AHARON COHEN
MOB.0730693323
ŞABACK STUDIO DEVA MINTIA 2012
Traducerea în limba română din greacă Corintică,greacă egeană (efesiană-Liceniană) şi greacă
alexandrină de : Obedeya Dorin David Aurel Ben Aharon Cohen

EVANGHELIA ÎMPĂRĂŢIEI

A FOST CARTE CANONICĂ ÎN NOUL

TESTAMENT

Se pare că acestă carte a stat la baza FAPTELOR APOSTOLILOR Este

partea I-a din EVANGHELIA LUI PETRU.

Faptele Apostolilor a fost scrisă de Doctorul Luca, ucenicul lui Petru,

ca şi Teofil

Nr. De capitole: [1] [2] [3] [4]

Capitolul 1

1. . Şi acestea zicând Petru, pe când ei priveau, S-a înălţat şi un nor L-a luat de la ochii lor şi
la făcut lumină şi suflare(vânt). Şi la urcat : -prin ei

2. . Şi privind ei simţind-ul înşăuntru, pe când El era luat la cer: iată doi bărbaţi din vânt, au
luat carne şi au stat lângă ei, îmbrăcaţi în haine albe,

3. Care au şi zis: Bărbaţi galileieni, de ce staţi privind la cer? Acest Iisus care S-a înălţat de
la voi la cer, astfel va şi veni, precum L-aţi văzut mergând la cer.În acelaşi fel aici.
4. Atunci ei s-au întors la Ierusalim de la muntele ce se cheamă al Măslinilor, care este
aproape de Ierusalim, cale de o zi de sâmbătă.

5. Şi când au intrat, s-au suit în încăperea de sus, unde se adunau de obicei: Petru şi Ioan
şi Iacov şi Andrei, Filip şi Toma, Bartolomeu şi Matei, Iacov al lui Alfeu şi Simon Zelotul
şi Iuda al lui Iacov.

6. Toţi aceştia, într-un cuget, stăruiau în rugăciune împreună cu femeile şi cu Maria, mama
lui Iisus şi cu fraţii Lui.

7. Şi în zilele acelea, sculându-se Petru în mijlocul fraţilor (iar numărul lor era ca la o sută
douăzeci), a zis: “ Să ne fereşti de ispită, şi iartă păcatele noastre după cum ai jurat că
le ierţi Casei lui Israel!Fie ADEVĂRUL ACESTA faptă între neamuri şi în toată lumea!”

Capitolul 2

1. Şi când a sosit ziua Cincizecimii, erau toţi împreună în acelaşi loc.

2. Şi din cer, fără de veste, s-a făcut un vuiet ca un şuierat înalt cu sunet greu, ca de suflare de

vânt ce vine repede, şi a umplut toată casa unde şedeau ei. A intrat în ei şi ia umplut. Şi firea

lor avu un chin cumplit şi apoi sclobozire.

3. Şi li s-au arătat, împărţite, limbi ca de foc şi au şezut pe fiecare dintre ei.

4. Şi s-au umplut toţi de Duhul Sfânt şi au început să vorbească în alte limbi, precum le dădea lor

Duhul a grăi.

5. Şi erau în Ierusalim locuitori iudei, bărbaţi cucernici, din toate neamurile care sunt sub cer.

6. Şi iscându-se vuietul acela, s-a adunat mulţimea şi s-a tulburat, căci fiecare îi auzea pe ei

vorbind în limba sa.

7. Şi erau uimiţi toţi şi se minunau zicând: Iată, nu sunt aceştia care vorbesc toţi galileieni?

8. Şi cum auzim noi fiecare limba noastră, în care ne-am născut?

 9. Parţi şi mezi şi elamiţi şi cei ce locuiesc în Mesopotamia, în Iudeea şi în Capadocia, în Pont şi

în Asia,

10. În Frigia şi în Pamfilia, în Egipt şi în părţile Libiei cea de lângă Cirene, şi romani în treacăt,

iudei şi prozeliţi,

11. Cretani şi arabi, îi auzim pe ei vorbind în limbile noastre despre faptele minunate ale lui

Dumnezeu!

12. Şi toţi erau uimiţi şi nu se dumireau, zicând unul către altul: Ce va să fie aceasta ? Care zeu să

fi făcut aşa ceva,cine a mai dat muritorilor Duhul şi Puterea Sa?

13. Iar alţii batjocorindu-i, ziceau că sunt plini de must. Că au toţi zeii în halba cu hamei şi-n

ulcioarele cu must.

14. Şi stând Petru cu cei unsprezece, a ridicat glasul şi le-a vorbit: Bărbaţi iudei, şi toţi care locuiţi

în Ierusalim, aceasta să vă fie cunoscută şi luaţi în urechi cuvintele mele;

15. Că aceştia nu sunt beţi, cum vi se pare vouă, căci este al treilea ceas din zi; opriţi-vă ca nu

cumva să huliţi pe Sfântul Duh şi să aveţi în voi păcat în veci!

16. Ci aceasta este ce s-a spus prin proorocul Ioil:

17. "Iar în zilele din urmă, zice Domnul, voi turna din Duhul Meu peste tot trupul şi fiii voştri şi

fiicele voastre vor prooroci şi cei mai tineri ai voştri vor vedea vedenii şi bătrânii voştri vise

vor visa.

18. Încă şi peste slugile Mele şi peste slujnicele Mele voi turna în acele zile, din Duhul Meu şi vor

prooroci.

19. Şi minuni voi face sus în cer şi jos pe pământ semne: sânge, foc şi fumegare de fum.

20. Soarele se va schimba în întuneric şi luna în sânge, înainte de a veni ziua Domnului, cea mare

şi strălucită.

21. Şi tot cel ce va chema numele Domnului se va mântui".

22. Bărbaţi israeliţi, ascultaţi cuvintele acestea: Pe Iisus Nazarineanul, bărbat adeverit între voi de

Dumnezeu, prin puteri, prin minuni şi prin semne pe care le-a făcut prin El Dumnezeu în
 mijlocul vostru, precum şi voi ştiţi,

23. Pe Acesta, fiind dat, după sfatul cel rânduit şi după ştiinţa cea dinainte a lui Dumnezeu, voi L-

aţi luat şi, pironindu-L, prin mâinile celor fără de lege, L-aţi omorât,

24. Pe Care Dumnezeu L-a înviat, dezlegând durerile morţii, întrucât nu era cu putinţă ca El să fie

ţinut de ea.

25. Căci David zice despre El: "Totdeauna am văzut pe Domnul înaintea mea, căci El este de-a

dreapta mea, ca să nu mă clatin.

26. De aceea s-a bucurat inima mea şi s-a veselit limba mea; chiar şi trupul meu se va odihni întru

nădejde.

27. Căci nu vei lăsa sufletul meu în iad, nici nu vei da pe cel sfânt al Tău să vadă stricăciune.

28. Făcutu-mi-ai cunoscute căile vieţii; cu înfăţişarea Ta mă vei umple de bucurie".

29. Bărbaţi fraţi, cuvine-se a vorbi cu îndrăznire către voi despre strămoşul David, că a murit şi s-a

îngropat, iar mormântul lui este la noi, până în ziua aceasta.

30. Deci el, fiind prooroc şi ştiind că Dumnezeu i S-a jurat cu jurământ să aşeze pe tronu-i din

rodul coapselor lui,

31. Mai înainte văzând, a vorbit despre învierea lui Hristos: că n-a fost lăsat în iad sufletul Lui şi

nici trupul Lui n-a văzut putreziciunea.

32. Dumnezeu a înviat pe Acest Iisus, Căruia noi toţi suntem martori.

33. Deci, înălţându-Se prin dreapta lui Dumnezeu şi primind de la Tatăl făgăduinţa Duhului Sfânt,

L-a revărsat pe Acesta, cum vedeţi şi auziţi voi.

34. Căci David nu s-a suit la ceruri, dar el a zis: "Zis-a Domnul Domnului meu: Şezi de-a dreapta

Mea,

35. Până ce voi pune pe vrăjmaşii Tăi aşternut picioarelor Tale".

36. Cu siguranţă să ştie deci toată casa lui Israel că Dumnezeu, pe Acest Iisus pe Care voi L-aţi

răstignit, L-a făcut Domn şi Hristos.

37. Ei auzind acestea, au fost pătrunşi la inimă şi au zis către Petru şi ceilalţi apostoli: Bărbaţi
 fraţi, ce să facem?

38. Iar Petru a zis către ei: Pocăiţi-vă şi să se boteze fiecare dintre voi în numele lui Iisus Hristos,

spre iertarea păcatelor voastre, şi veţi primi darul Duhului Sfânt.

39. Căci vouă este dată făgăduinţa şi copiilor voştri şi tuturor celor de departe, pe oricâţi îi va

chema Domnul Dumnezeul nostru.

40. Şi cu alte mai multe vorbe mărturisea şi-i îndemna, zicând: Mântuiţi-vă de acest neam viclean.

41. Deci cei ce au primit cuvântul lui s-au botezat şi în ziua aceea s-au adăugat ca la trei mii de

suflete.

42. Şi stăruiau în învăţătura apostolilor şi în împărtăşire, în frângerea pâinii şi în rugăciuni.

43. Şi tot sufletul era cuprins de teamă, căci multe minuni şi semne se făceau în Ierusalim prin

apostoli, şi mare frică îi stăpânea pe toţi.

44. Iar toţi cei ce credeau erau laolaltă şi aveau toate de obşte.

45. Şi îşi vindeau bunurile şi averile şi le împărţeau tuturor, după cum avea nevoie fiecare.

46. Şi în fiecare zi, stăruiau într-un cuget în templu şi, frângând pâinea în casă, luau împreună

hrana întru bucurie şi întru curăţia inimii.

47. Lăudând pe Dumnezeu şi având har la tot poporul. Iar Domnul adăuga zilnic Bisericii –

Keilei ,pe cei ce se mântuiau.

Capitolul 3
1. Şi ţinându-se el de Petru şi de Ioan, tot poporul, uimit, alerga la ei, în pridvorul numit al lui
Solomon.

2. Iar Petru, văzând aceasta, a răspuns către popor: Bărbaţi israeliţi, de ce vă miraţi de acest
lucru, sau de ce staţi cu ochii aţintiţi la noi, ca şi cum cu a noastră putere sau cucernicie l-am
fi făcut pe acesta să umble?

3. Dumnezeul lui Avraam şi al lui Isaac şi al lui Iacov, Dumnezeul părinţilor noştri a slăvit pe Fiul
Său Iisus, pe Care voi L-aţi predat şi L-aţi tăgăduit în faţa lui Pilat, care găsise cu cale să-L
elibereze.
4. Dar voi v-aţi lepădat de Cel sfânt şi drept şi aţi cerut să vă dăruiască un bărbat ucigaş.

5. Iar pe Începătorul vieţii L-aţi omorât, pe Care însă Dumnezeu L-a înviat din morţi şi ai Cărui
martori suntem noi.

6. Şi prin credinţa în numele Lui, pe acesta pe care îl vedeţi şi îl cunoaşteţi, l-a întărit numele lui
Iisus şi credinţa cea întru El i-a dat lui întregirea aceasta a trupului, înaintea voastră, a
tuturor.

7. Şi acum, fraţilor, ştiu că din neştiinţă aţi făcut rău ca şi mai-marii voştri.

8. Dar Dumnezeu a împlinit astfel cele ce vestise dinainte prin gura tuturor proorocilor, că
Hristosul Său va pătimi.

9. Deci pocăiţi-vă şi vă întoarceţi, ca să se şteargă păcatele voastre,

10. Ca să vină de la faţa Domnului vremuri de uşurare şi ca să vă trimită pe Cel mai dinainte
vestit vouă, pe Iisus Hristos,

11. Pe Care trebuie să-L primească Cerul până la vremile stabilirii din nou a tuturor celor despre
care a vorbit Dumnezeu prin gura sfinţilor Săi prooroci din veac.

12. Moise a zis către părinţi: "Domnul Dumnezeu va ridica vouă dintre fraţii voştri Prooroc ca
mine. Pe El să-L ascultaţi în toate câte vă va spune.

13. Şi tot sufletul care nu va asculta de Proorocul Acela, va fi nimicit din popor".

14. Iar toţi proorocii de la Samuel şi cei câţi le-au urmat au vorbit şi au vestit zilele acestea.

15. Voi sunteţi fiii proorocilor şi ai legământului pe care l-a încheiat Dumnezeu cu părinţii noştri,
grăind către Avraam: "Şi întru seminţia ta se vor binecuvânta toate neamurile pământului".

16. Dumnezeu, înviind pe Fiul Său, L-a trimis întâi la voi, să vă binecuvânteze, ca fiecare să se
întoarcă de la răutăţile sale.

Capitolul 4 ( identic cu Capitolul 11

FAPTE)

1. Apostolii şi fraţii, care erau prin Iudeea, au auzit că şi păgânii au primit cuvântul lui

Dumnezeu.
 2. Şi când Petru s-a suit în Ierusalim, credincioşii tăiaţi împrejur se împotriveau,

3. Zicându-i:”Kifa tu ai intrat la oameni netăiaţi împrejur şi ai mâncat cu ei,poate vei turna între

noi duhul lui Belzeb şi osânda lui Balaam. “

4. Şi începând, Petru le-a înfăţişat pe rând, zicând: “Uşor mârâiţi. Cum însă deosebiţi duhul

dumnezeilor de DOMNUL,cu toate sânt Puteri Cereşti.”Eu eram acolo când mi s-a dovedit; şi

DUHUL dinaintea mea a fost cercetat , pentru încredinţarea mea. De la Yah-Haşem.

5. Eu eram în cetatea Iope şi mă rugam; şi am văzut, în extaz, o vedenie însă nu erea nălucă:

ceva coborându-se ca o faţă mare de pânză, legată în patru colţuri, lăsându-se în jos din cer, şi

a venit până la mine.

6. Privind spre aceasta, cu luare aminte, am văzut dobitoacele cele cu patru picioare ale

pământului şi fiarele şi târâtoarele şi păsările cerului.

7. Şi am auzit un glas, care-mi zicea: “Sculându-te, Petre, junghie şi mănâncă!” Căci hotărât îţi

poruncesc!”

8. Şi am zis: Nicidecum, până nu-mi spui numele tău Doamne, căci nimic spurcat sau necurat n-

a intrat vreodată în gura mea. De ce aş crede amăgire peste Harul Viu şi contra Legii

DOMNULUI ?- Cu nici un chip:-întoarce-te în lume la altarul tău!” Şi El a zis: “ Al Meu este

cerul şi al Meu este pământul, altarele sânt pentru oamenii fireşti,dar Dumnezeu este Duh

Sfânt!”

9. Şi glasul mi-a grăit a doua oară din cer:”Cele ce Dumnezeu a curăţit, tu să nu le numeşti

spurcate. Eu Sânt Dumnezeul părinţilor voştrii care am făcut făpturi să locuiască lumea şi să

mişune.Şi-ele,toate am turnat suflarea Mea!”

10. Şi aceasta s-a făcut de trei ori şi au fost luate iarăşi toate în cer.

11. Şi iată, îndată, trei bărbaţi, trimişi de la Cezareea către mine, s-au oprit la casa în care eram.

12. Iar Duhul mi-a zis să merg cu ei, de nimic îndoindu-mă Căci lucrea Sfântului Duh nu s-a stins

ci a început ridicânt prooroci şi a umplut pe mulţi. Şi au mers cu mine şi aceşti şase fraţi şi am

intrat în casa bărbatului;

13. Şi el ne-a povestit cum a văzut îngerul stând în casa lui şi zicând: Trimite la Iope şi cheamă pe

Simon, cel numit şi Petru.

14. Care va grăi către tine cuvinte, prin care te vei mântui tu şi toată casa ta.

15. Şi când am început eu să vorbesc, Duhul Sfânt sa turnat în ei, ca şi peste noi la început.

16. Şi mi-am adus aminte de cuvântul Domnului, când zicea: Ioan a botezat cu apă; voi însă vă veţi

boteza cu Duh Sfânt.

17. Deci, dacă Dumnezeu a dat lor acelaşi dar ca şi nouă, acelora care au crezut în Domnul Iisus

Hristos, cine eram eu ca să-L pot opri pe Dumnezeu?Căci dintre tote puterile cereşti şi între

dumnezeii ştiuţi era Însuşi Dumnezeu.

18. Auzind acestea, au tăcut şi au slăvit pe Dumnezeu, zicând: Aşadar şi păgânilor le-a dat

Dumnezeu pocăinţa spre viaţă;

19. Deci cei ce se risipiseră din cauza tulburării făcute pentru Ştefan, au trecut până în Fenicia şi

în Cipru, şi în Antiohia, nimănui grăind cuvântul, decât numai iudeilor de acolo că Mesia ce îl

aşteptau născutu-Sa şi a fost omorât Şi n-a avut nimic ci este Viu. Şi că Nahaş le şade

împotrivă.

20. Şi erau unii dintre ei, bărbaţi ciprieni şi cireneni care, venind în Antiohia, vorbeau şi către elini,

binevestind pe Domnul Iisus.

21. Şi mâna Domnului era cu ei şi era mare numărul celor care au crezut şi s-au întors la Domnul.

22. Şi vorba despre ei a ajuns la urechile Bisericii din Ierusalim, şi au trimis pe Barnaba până la

Antiohia.

23. Acesta, sosind şi văzând harul lui Dumnezeu, s-a bucurat şi îndemna pe toţi să rămână în

Domnul, cu inimă statornică.

24. Căci era bărbat bun şi plin de Duh Sfânt şi de credinţă. Şi s-a adăugat Domnului mulţime

multă.

25. Şi a plecat Barnaba la Tars, ca să caute pe Saul

26. Şi aflându-l, l-a adus la Antiohia. Şi au stat acolo un an întreg, adunându-se în biserică şi
 învăţând mult popor. Şi în Antiohia, întâia oară, ucenicii s-au numit creştini care tălmăcit

înseamnă “Blestemaţi pe Lemn”.

27. În acele zile s-au coborât, de la Ierusalim în Antiohia, prooroci.

28. Şi sculându-se unul dintre ei, cu numele Agav, a arătat prin Duhul, că va fi în toată lumea

foamete mare, nu doar de de pâine şi de carne şi au vândut fiecare chiar şi dumnezeii lor

cărora li se rugau :-foamete care a şi fost în zilele lui Claudiu. Zilele acele au fost scrise şi

numite “ Amurgul(Moartea) Zeilor.

29. Iar ucenicii au hotărât ca fiecare dintre ei, după putere, să trimită spre ajutorare fraţilor care

locuiau în Iudeea;

30. Ceea ce au şi făcut, trimiţând preoţilor, învăţătorilor prin mâna lui Barnaba. Nu eşti silit ca să

le crezi, deci lepădă-le.Dar ai grija sufletului tău,căci drept nu ai să mai ceri mântuirea, şi

nici scăparea de la zei. “Toate Puterile cerului au fost clătinate şi vor fi osândite cu oştirea

lor!” După cum este scris în Prooroci.Toată Puterea ce-a fost clătinată, I-a fost dată-n veci , în

cer sus şi pe pământ!.Amin

EVANGHELIA MARIEI

A FOST CARTE CANONICĂ PÂNĂ LA CONCIUL ECUMENIC DE LA

CALCEDON ŞI A ALCĂTUIT NOUL TESTAMENT. A FOST CANONICĂ LA FEL
CA ŞI:MATEI,MARCU,LUCA ŞI IOAN.

ACEASTĂ PROTO-EVANGHELIE A STAT LA BAZA EVANGHELIEI LUI PETRU

ŞI A UCENICULUI SĂU LUCA.

Nr. De capitole [1] [2] [3] [4] [5] [6] [7] [8]
CAPITOLUL 1

1
În zilele lui Iuda Galileeanul, în anul marii răscoale contra lui Quirinius stăpân roman peste
Damasc şi Decapoles care avea stăpânire în Galileea Feniceană,în zilele acelea a ieşit de la
Templu Miriam Bath –Akiba, fecioara lui Yehoakim Akiba Ben Iosef şi fica Anei. În zilele acelea sa
stricat pacea lui Israel în acele zile au chemat NUMELE DOMNULUI

Fecioara lui Levi înlăuntru avea chemarea de a se apropia de Duhan Pridvorul Sfintei Sfintelor,
până în ziua în care Zaharia preotul unchiul ei a găsit-o şi a alungat-o ,zicând. Voieşti să spurci
Legea noastră,tu care eşti sângele meu ? Nu cunoşti, că sânt lucruri oprite femeilor ? Atât
lipseşte să ai desfrânarea romanilor .Ca să aduni cărbuni încinşi pe capul meu!”

Maria a plecat zicând, pentru ce-mi este oprit la DOMNUL MEU,dacă -I sântem ca îngerii? Şi dacă
la început El a făcut om apoi a despărţit .a făcut bărbat şi din el a luat femeia?”Şi zicând
acestea ,lăcrimând s-a întors în Nazareth cetatea ei.

Auzind tatăl ei a venit în Nazareth şi a zis: “ Tocmai săvârşeam Tamudul,puţin lucru să-mi strici
munca , să-mi aduci ruşine! Ce-o fi oare-n capul tău?”

Şi Rabi Akiba a chemat pe Iosif Ruhenitul Fiul lui David, una din mlădiţele Macabeilor, el era
templar şi o îndrăgea demult. O îndrăgea curat în ochii DOMNULUI.

Şi o ceruse cu o vreme înainte la Sucot sărbătoarea corturilor, când iudeii prăznuiesc PUSTIA.
Acesta stăruia în toate zilele lui după Duhul Sfânt, cititnd pe acoperişul casei sale Legământul
lui David.

“Şi S-a jurat DOMNUL Stăpânului Meu, că Legământul Său,cu David este în veci. Ca legământul
lui cu ziua şi cu nopatea. Atunci Maria a venit la casa lui şi a rămas la el. După cum voiră părinţii
ei.Şi Duhul DOMNULUI veghea acel loc din pricina chemării şi a rugăciunii.

Maria, mama Lui, fiind logodită cu Iosif, fără să fi fost ei înainte împreună, s-a aflat având în
pântece de la Duhul Sfânt.

Mergând spre culmea de lângă Sephoris, la Karfa-Hadir (Işai)Carpeiesen, o centurie de romani

trecu în gallop şi unii au voit so siluiască , dar căpetenia lor Luciu Ambrinus Sabinul ia
oprit .Zicând-ui : Ce ai putea să-mi dai tu mie galileeanco tu şi Zeul tău nevăzut.În minte să-ţi
rămână bunătatea Romei şi a cezarului şi ordinea lui!”
10

Maria a răspuns: “ Lucrarea Duhului Cel Sfânt n-a încetat, căci nu cunoaşte frica voastră, şi Duhul
acestea este viu şi lucrător, foc mistuitor şi mângâiere.Dar când va veni UNSUL lui YAH( Mesia) ,El,
Fiul lui David îţi va plăti pentru mine acest bine. Ori unde ar fi zeii tăi, Viu este DOMNUL!”

11

Maria a râs zicând pot zeii tăi să vadă acest DUH ? De ar fi îngeri, Duhul ia creat.Adevărat îţi spun
cei cuceriţi de tine şi poporul tău, vor fi cuceriţi şi vor şedea în genunchi.Dar nu prin sabie, nici
prin care ,nici prin călăreţi şi nici cu vicleşug. Ci în Duh Sfânt şi Adevăr.Iată zilele acelea vin ca o
ştire la porţile Romei tale.”

12

Soldaţii sau întors roind cu caii ,roată îmrejurul ei râzând zicând:”Vestală smintită, sabină
nebună, toată ţara asta este plină de nebuni cu duhuri rele şi năluci! Ce ne-ar putea să ne aplece
în genunchi ? Noi ,Roma şi Senatul ei?” Au aruncat vin pe ea şi au chiuit zicând : ORACOLULUL
lui JUPITER, Javră nebună!”

13

Şi venind de la lemnărie şi spart piatră, din Sephorin nişte nazariteni au văzut cele întâmplate şi
au auzit şi au spus lui Iosif în primul Sabat din luna Adar.

14

Atunci s-a făcut un cutremur de pământ care a zguduit Sidonul. Romanii au zis , “ Vrăjile
acestor vrăjitoare aduc nenorociri şi veşnic supără pe Zeul Vulcan!Cine este Yahweh al
nebunilor iudei şi al fanaticilor din Fenicia ca să ascultăm de EL?”

15

Din cer s-a auzit un glas,zicând: “ Cine oare n-a stârpit doi prunci şi le-a dat laptele lupilor? În loc
să-I sfâşie pentru puii lor?Ca acum să-mi sfâşie turma şi să-mi calce în picioare, greu poporul
Meu?” Roamanii sau speriat şi şi-au amintit că era scrisă o legendă la elini.De aici luase Jupiter
pe Europa. Şi s-au temut să coboare în Iudeea. Aducând libaţii şi imnuri cerului după legea lor.

16

Intrând în casă, în una din zile , o femeie vecină ia strigat Mariei.

Ce faci tu acestui om neprihănit, du-te, fugi, aleargă la romanul tău.

De departe se vede că ai luat sămânţa lor.

Iosif, logodnicul ei, drept fiind şi nevrând s-o vădească, a voit s-o lase în ascuns.

17

Şi cugetând el acestea, iată îngerul Domnului i s-a arătat în vis, grăind: Iosife, fiul lui David, nu te
teme a lua pe Maria, logodnica ta, că ce s-a zămislit într-însa este de la Duhul Sfânt.
18

Ea va naşte Fiu şi vei chema numele Lui: Iisus, căci El va mântui poporul Său de păcatele lor.

19

Acestea toate s-au făcut ca să se împlinească ceea ce s-a zis de Domnul prin proorocul care zice:

20

"Iată, Fecioara va avea în pântece şi va naşte Fiu şi vor chema numele Lui Emanuel, care se
tâlcuieşte: Cu noi este Dumnezeu".

21

Şi deşteptându-se din somn, Iosif a făcut aşa precum i-a poruncit îngerul Domnului şi a luat la el
pe logodnica sa.

22

Şi fără să fi cunoscut-o pe ea Iosif, Maria a născut pe Fiul său Cel Unul-Născut, Căruia I-a pus
numele Iisus.

23

Au voit chiar să o ucidă cu pietre . Şi atunci a venit un centurion , un litor şi un lexux şi

căpetenia centuriei. Strigând: “Să nu faceţi rău, după legea voastră barbară, acestei fecioare.

24

Mă jur pe zeii Romei şi pe toată stăpânirea ei!Femeiea acesta, a acestui om nu a fost siluită!”S-a
scris o carte, un process verbal , pentru “ “Întâmplare de război” după obieiul Romei şi I –sa
despăgubit cu zece denari imperiali cinstea ei!

25

Şi la încheie a zis vorbele aceste grele, atunci a ştiut cetatea Nazaretului cine o locuieşte în
ascuns,zicând”Roma se bucură, Administratorul şi Împăratul ei că :

25a

Prinţul lui Israel, sămânţa Macabeilor rebeli, este un om de pace şi de muncă, o temelie a taxelor
şi-a păcii Romane! Mă rog ca fiul lor să nu aducă foc în lume şi apoi să-şi ardă viaţa-n el ca
strămoşii săi!”

26

Şi au plecat. Unii se temeau de Iosif, alţi ziceu :” Este prieten cu romanii” Dar Duhul Singagogii nu
la părăsit. Neprihănirea ia fost stâlp şi nopatea rugăciunile lui se auzeu pe acoperiş:”Fie ca în
zilele mele să vină UNSUL care Te-ai jurat, căci scaunul de domnie a lui David pustiu nu va fi!”
27

Unii se întrebau ,” ce foc va face fiul acestor oameni, de va arde lumea şi el însuşi va fi ars în
el?”Căci romanul noaptea dinaitea venirii ,a avut un vis şi văzuse pe Născutul acestor oameni
chemând foc din cer şi la aruncat în lume

28

. Şi la jumătatea anilor săi a fost luat din ţara lui în Tartar, în adânc.Şi şedea în foc şi spăla pe mulţi
cu foc, cum se spală cineva în apă. Şi Plecând romanul a şoptit Ieasson rivalul lui Apollo şi
amurgul zeilor!”

29

Nici n-a ştiut că ce a spus , n-a zis de la el ci a proorocit în Sântul Duh,căci i-a fost dat de sus.

CAPITOLUL 2

Dar iată începutul acestor lucruri adânci şi cereşti. Mai înainte întâmplate aşa au fost.În a şasea
lună ADAR a fost trimis îngerul Gavriil de la Dumnezeu, într-o cetate din Galileea, al cărei nume
era Nazaret,

Către o fecioară logodită cu un bărbat care se chema Iosif, din casa lui David; iar numele fecioarei
era Maria.

Şi intrând îngerul la ea, a zis: Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine.
Binecuvântată eşti tu între femei.

Iar ea, văzându-l, s-a tulburat de cuvântul lui şi cugeta în sine: Ce fel de închinăciune poate să fie
aceasta?

Şi îngerul i-a zis: Nu te teme, Marie, căci ai aflat har la Dumnezeu.

Şi iată vei lua în pântece şi vei naşte fiu şi vei chema numele lui Iisus.
7

Acesta va fi mare şi Fiul Celui Preaînalt se va chema şi Domnul Dumnezeu Îi va da Lui tronul lui
David, părintele Său.

Şi va împărăţi peste casa lui Iacov în veci şi împărăţia Lui nu va avea sfârşit.

Şi a zis Maria către înger: Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu ştiu de bărbat?Şi cine va crede o
lucrare ca asta.Ci se va întâmpla pe dos şi voi fi nimicită!”

10

Şi răspunzând, îngerul i-a zis: Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va
umbri; pentru aceea şi Sfântul care Se va naşte din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema.

11

Şi iată Elisabeta, rudenia ta, a zămislit şi ea fiu la bătrâneţea ei şi aceasta este a şasea lună pentru
ea, cea numită stearpă.

12

Că la Dumnezeu nimic nu este cu neputinţă.

13

“Eu Sânt cel Ce sânt şi peste şaptezeci de ani nu va mai fi nici ţară, nici altar,nici Templu ci doar
DUHUL şi ce face fiul tău.

14

El va apleca împăraţi îndărătnici şi va închina credinţe şi pre cei ce crezură lor, către Mine-I va
întoarce. Şi va împăca lumea cu Mine.”

15

Aşa voi face în mânia Mea tuturor popoarelor şi în îndurarea Mea lui Israel! Ei vor fi poporul Meu
şi Eu voi fi Dumnezeul lor. Va fi coborât şi va biruii moartea şi I se va închina.Orice Putere
Cerească a lui va fi.”

16

Şi a zis Maria: Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău! Şi îngerul a plecat de la ea.

CAPITOLUL 3
1

Şi în acele zile, sculându-se Maria, s-a dus în grabă în ţinutul muntos, într-o cetate a seminţiei lui
Iuda.

Şi a intrat în casa lui Zaharia şi a salutat pe Elisabeta.

Iar când a auzit Elisabeta salutarea Mariei, pruncul a săltat în pântecele ei şi Elisabeta s-a umplut
de Duh Sfânt,

Şi cu glas mare a strigat şi a zis: Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul
pântecelui tău.

Şi de unde mie aceasta, ca să vină la mine Maica Domnului meu?

Că iată, cum veni la urechile mele glasul salutării tale, pruncul a săltat de bucurie în pântecele
meu.

Şi fericită este aceea care a crezut că se vor împlini cele spuse ei de la Domnul.

Şi a zis Maria: Măreşte sufletul meu pe Domnul.

Şi s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu,

10

Că a căutat spre smerenia roabei Sale. Că, iată, de acum mă vor ferici toate neamurile.

11

Că mi-a făcut mie mărire Cel Puternic şi sfânt este numele Lui.

12

Şi mila Lui în neam şi în neam spre cei ce se tem de El.

13

Făcut-a tărie cu braţul Său, risipit-a pe cei mândri în cugetul inimii lor.

14

Coborât-a pe cei puternici de pe tronuri şi a înălţat pe cei smeriţi,

15

Pe cei flămânzi i-a umplut de bunătăţi şi pe cei bogaţi i-a scos afară deşerţi.

16

A sprijinit pe Israel, slujitorul Său, ca să-Şi aducă aminte de mila Sa,

17

Precum a grăit către părinţii noştri, lui Avraam şi seminţiei lui, în veac.

18

Şi a rămas Maria împreună cu ea ca la trei luni; şi s-a înapoiat la casa sa.

19

Şi după ce s-a împlinit vremea să nască, Elisabeta a născut un fiu.

20

Şi au auzit vecinii şi rudele ei că Domnul a mărit mila Sa faţă de ea şi se bucurau împreună cu ea.

21

Iar când a fost în ziua a opta, au venit să taie împrejur pruncul şi-l numeau Zaharia, după numele
tatălui său.

22

Şi răspunzând, mama lui a zis: Nu! Ci se va chema Ioan.

23

Şi au zis către ea: Nimeni din rudenia ta nu se cheamă cu numele acesta.

24

Şi au făcut semn tatălui său cum ar vrea el să fie numit.

25
Şi cerând o tăbliţă, el a scris, zicând: Ioan este numele lui. Şi toţi s-au mirat.

26

Şi îndată i s-a deschis gura şi limba şi vorbea, binecuvântând pe Dumnezeu.

27

Şi frica i-a cuprins pe toţi care locuiau împrejurul lor; şi în tot ţinutul muntos al Iudeii s-au vestit
toate aceste cuvinte.

28

Şi toţi care le auzeau le puneau la inimă, zicând: Ce va fi, oare, acest copil? Căci mâna Domnului
era cu el.

29

Şi Zaharia, tatăl lui, s-a umplut de Duh Sfânt şi a proorocit, zicând:

30

Binecuvântat este Domnul Dumnezeul lui Israel, că a cercetat şi a făcut răscumpărare poporului
Său;

31

Şi ne-a ridicat putere de mântuire în casa lui David, slujitorul Său,

32

Precum a grăit prin gura sfinţilor Săi prooroci din veac;

33

Mântuire de vrăjmaşii noştri şi din mâna tuturor celor ce ne urăsc pe noi.

34

Şi să facă milă cu părinţii noştri, ca ei să-şi aducă aminte de legământul Său cel sfânt;

35

De jurământul cu care S-a jurat către Avraam, părintele nostru,

36

Ca, fiind izbăviţi din mâna vrăjmaşilor, să ne dea nouă fără frică,

37
Să-I slujim în sfinţenie şi în dreptate, înaintea feţei Sale, în toate zilele vieţii noastre.

38

Iar tu, pruncule, prooroc al Celui Preaînalt te vei chema, că vei merge înaintea feţei Domnului, ca
să găteşti căile Lui,

39

Să dai poporului Său cunoştinţa mântuirii întru iertarea păcatelor lor,

40

Prin milostivirea milei Dumnezeului nostru, cu care ne-a cercetat pe noi Răsăritul cel de Sus,

41

Ca să lumineze pe cei care şed în întuneric şi în umbra morţii şi să îndrepte picioarele noastre pe
calea păcii.

42

Iar copilul creştea şi se întărea cu duhul. Şi a fost în pustie până în ziua arătării lui către Israel.

CAPITOLUL 4
1.

În zilele acelea a ieşit poruncă de la Cezarul August să se înscrie toată lumea.

2.

Această înscriere s-a făcut întâi pe când Quirinius ocârmuia Siria.

3.

Şi se duceau toţi să se înscrie, fiecare în cetatea sa.

4.

Şi s-a suit şi Iosif din Galileea, din cetatea Nazaret, în Iudeea, în cetatea lui David care se numeşte
Betleem, pentru că el era din casa şi din neamul lui David.

5.

Ca să se înscrie împreună cu Maria, cea logodită cu el, care era însărcinată.

6.
Dar pe când erau ei acolo, s-au împlinit zilele ca ea să nască,

7.

Şi a născut pe Fiul său, Cel Unul-Născut şi L-a înfăşat şi L-a culcat în iesle, căci nu mai era loc de
găzduire pentru ei.

8.

Şi în ţinutul acela erau păstori, stând pe câmp şi făcând de strajă noaptea împrejurul turmei lor.

9.

Şi iată îngerul Domnului a stătut lângă ei şi slava Domnului a strălucit împrejurul lor, şi ei s-au
înfricoşat cu frică mare.

10.

Dar îngerul le-a zis: Nu vă temeţi. Căci, iată, vă binevestesc vouă bucurie mare, care va fi pentru
tot poporul.

11.

Că vi s-a născut azi Mântuitor, Care este Hristos Domnul, în cetatea lui David.

12.

Şi acesta va fi semnul: Veţi găsi un prunc înfăşat, culcat în iesle.

13.

Şi deodată s-a văzut, împreună cu îngerul, mulţime de oaste cerească, lăudând pe Dumnezeu şi
zicând:

14.

Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire!

15.

Iar după ce îngerii au plecat de la ei, la cer, păstorii vorbeau unii către alţii: Să mergem dar până la
Betleem, să vedem cuvântul acesta ce s-a făcut şi pe care Domnul ni l-a făcut cunoscut.

16.

Şi, grăbindu-se, au venit şi au aflat pe Maria şi pe Iosif şi pe Prunc, culcat în iesle.

17.
Şi văzându-L, au vestit cuvântul grăit lor despre acest Copil.

18.

Şi toţi câţi auzeau se mirau de cele spuse lor de către păstori.

19.

Iar Maria păstra toate aceste cuvinte, punându-le în inima sa.

20.

Şi s-au întors păstorii, slăvind şi lăudând pe Dumnezeu, pentru toate câte auziseră şi văzuseră
precum li se spusese.

21.

Iar dacă S-a născut Iisus în Betleemul Iudeii, în zilele lui Irod regele, iată magii de la Răsărit au
venit în Ierusalim, întrebând:

22

Unde este regele Iudeilor, Cel ce S-a născut? Căci am văzut la Răsărit steaua Lui şi am venit să ne
închinăm Lui.

23

Şi auzind, regele Irod s-a tulburat şi tot Ierusalimul împreună cu el.

24

Şi adunând pe toţi arhiereii şi cărturarii poporului, căuta să afle de la ei: Unde este să Se nască
Hristos?

25

Iar ei i-au zis: În Betleemul Iudeii, că aşa este scris de proorocul:

26

"Şi tu, Betleeme, pământul lui Iuda, nu eşti nicidecum cel mai mic între căpeteniile lui Iuda, căci
din tine va ieşi Conducătorul care va paşte pe poporul Meu Israel".

27

Atunci Irod chemând în ascuns pe magi, a aflat de la ei lămurit în ce vreme s-a arătat steaua.

28
Şi trimiţându-i la Betleem, le-a zis: Mergeţi şi cercetaţi cu de-amănuntul despre Prunc şi, dacă Îl
veţi afla, vestiţi-mi şi mie, ca, venind şi eu, să mă închin Lui.

29

Iar ei, ascultând pe rege, au plecat şi iată, steaua pe care o văzuseră în Răsărit mergea înaintea lor,
până ce a venit şi a stat deasupra, unde era Pruncul.

30

Şi văzând ei steaua, s-au bucurat cu bucurie mare foarte.

31

Şi intrând în casă, au văzut pe Prunc împreună cu Maria, mama Lui, şi căzând la pământ, s-au
închinat Lui; şi deschizând vistieriile lor, I-au adus Lui daruri: aur, tămâie şi smirnă.

32

Iar luând înştiinţare în vis să nu se mai întoarcă la Irod, pe altă cale s-au dus în ţara lor.

33

După plecarea magilor, iată îngerul Domnului se arată în vis lui Iosif, zicând: Scoală-te, ia Pruncul
şi pe mama Lui şi fugi în Egipt şi stai acolo până ce-ţi voi spune, fiindcă Irod are să caute Pruncul
ca să-L ucidă.

CAPITOLUL 5
1

Şi când s-au împlinit opt zile, ca să-L taie împrejur, I-au pus numele [IEŞUA] Iisus, cum a fost
numit de înger, mai înainte de a se zămisli în pântece.

Şi când s-au împlinit zilele curăţirii lor, după legea lui Moise, L-au adus pe Prunc la Ierusalim, ca
să-L pună înaintea Domnului.

Precum este scris în Legea Domnului, că orice întâi-născut de parte bărbătească să fie închinat
Domnului.

Şi să dea jertfă, precum s-a zis în Legea Domnului, o pereche de turturele sau doi pui de
porumbel.
5

Şi iată era un om în Ierusalim, cu numele Simeon; şi omul acesta era drept şi temător de
Dumnezeu, aşteptând mângâierea lui Israel, şi Duhul Sfânt era asupra lui.

Şi lui i se vestise de către Duhul Sfânt că nu va vedea moartea până ce nu va vedea pe Hristosul
Domnului.

Şi din îndemnul Duhului a venit la templu; şi când părinţii au adus înăuntru pe Pruncul Iisus, ca să
facă pentru El după obiceiul Legii,

El L-a primit în braţele sale şi a binecuvântat pe Dumnezeu şi a zis:

Acum slobozeşte pe robul Tău, după cuvântul Tău, în pace,

10

Că ochii mei văzură mântuirea Ta,

11

Pe care ai gătit-o înaintea feţei tuturor popoarelor,

12

Lumină spre descoperirea neamurilor şi slavă poporului Tău Israel.

13

Iar Iosif şi mama Lui se mirau de ceea ce se vorbea despre Prunc.

14

Şi i-a binecuvântat Simeon şi a zis către Maria, mama Lui: Iată, Acesta este pus spre căderea şi
spre ridicarea multora din Israel şi ca un semn care va stârni împotriviri.

15

Şi prin sufletul tău va trece sabie, ca să se descopere gândurile din multe inimi.

16
Şi era şi Ana proorociţa, fiica lui Fanuel, din seminţia lui Aşer, ajunsă la adânci bătrâneţe şi care
trăise cu bărbatul ei şapte ani de la fecioria sa.

17

Şi ea era văduvă, în vârstă de optzeci şi patru de ani, şi nu se depărta de templu, slujind noaptea
şi ziua în post şi în rugăciuni.

18

Şi venind ea în acel ceas, lăuda pe Dumnezeu şi vorbea despre Prunc tuturor celor ce aşteptau
mântuire în Ierusalim.

19

După ce au săvârşit toate, s-au întors în Galileea, în cetatea lor Nazaret.

20

Şi sculându-se, a luat, noaptea, Pruncul şi pe mama Lui şi a plecat în Egipt.

21

Şi au stat acolo până la moartea lui Irod, ca să se împlinească cuvântul spus de Domnul, prin
proorocul: "Din Egipt am chemat pe Fiul Meu".

22

Iar când Irod a văzut că a fost amăgit de magi,că trecuseră opt zile s-a mâniat căci acest prunc
era acum în drept iudeu cu semnul Legământului şi avea dreptul Legii peste tronul Său;

23

şi, trimiţând a ucis pe toţi pruncii care erau în Betleem şi în toate hotarele lui, de doi ani şi mai jos,
după timpul pe care îl aflase de la magi. Atunci s-a împlinit ceea ce se spusese prin Ieremia
proorocul:

24

"Glas în Rama s-a auzit, plângere şi tânguire multă; Rahela îşi plânge copiii şi nu voieşte să fie
mângâiată pentru că nu sunt".

25

După moartea lui Irod, iată că îngerul Domnului s-a arătat în vis lui Iosif în Egipt,

26

Şi i-a zis: Scoală-te, ia Pruncul şi pe mama Lui şi mergi în pământul lui Israel, căci au murit cei ce
căutau să ia sufletul Pruncului.
27

Iosif, sculându-se, a luat Pruncul şi pe mama Lui şi a venit în pământul lui Israel.

27

Şi auzind că domneşte Arhelau în Iudeea, în locul lui Irod, tatăl său, s-a temut să meargă acolo şi,
luând poruncă, în vis, s-a dus în părţile Galileii.

28

Şi venind a locuit în oraşul numit Nazaret, ca să se împlinească ceea ce s-a spus prin prooroci, că
Nazarinean Se va chema.

29

Şi sculându-se, a luat, noaptea, Pruncul şi pe mama Lui şi a plecat în Egipt.

30

Şi au stat acolo până la moartea lui Irod, ca să se împlinească cuvântul spus de Domnul, prin
proorocul: "Din Egipt am chemat pe Fiul Meu".

33

Iar când Irod a văzut că a fost amăgit de magi, s-a mâniat foarte şi, trimiţând a ucis pe toţi pruncii
care erau în Betleem şi în toate hotarele lui, de doi ani şi mai jos, după timpul pe care îl aflase de
la magi.

34

Iar Copilul creştea şi Se întărea cu duhul, umplându-Se de înţelepciune şi harul lui Dumnezeu era
asupra Lui.

35

Şi părinţii Lui, în fiecare an, se duceau de sărbătoarea Paştilor, la Ierusalim.

36

Iar când a fost El de doisprezece ani, s-au suit la Ierusalim, după obiceiul sărbătorii.

37

Şi sfârşindu-se zilele, pe când se întorceau ei, Copilul Iisus a rămas în Ierusalim şi părinţii Lui nu
ştiau.

38

Şi socotind că este în ceata călătorilor de drum, au venit cale de o zi, căutându-L printre rude şi
printre cunoscuţi.
39

Şi, negăsindu-L, s-au întors la Ierusalim, căutându-L.

40

Iar după trei zile L-au aflat în templu, şezând în mijlocul învăţătorilor, ascultându-i şi întrebându-i.

41

Şi toţi care Îl auzeau se minunau de priceperea şi de răspunsurile Lui.

42

Şi văzându-L, rămaseră uimiţi, iar mama Lui a zis către El: Fiule, de ce ne-ai făcut nouă aşa? Iată,
tatăl Tău şi eu Te-am căutat îngrijoraţi.

43

Şi El a zis către ei: De ce era să Mă căutaţi? Oare, nu ştiaţi că în cele ale Tatălui Meu trebuie să
fiu?

44

Dar ei n-au înţeles cuvântul pe care l-a spus lor.

45

Şi a coborât cu ei şi a venit în Nazaret şi le era supus. Iar mama Lui păstra în inima ei toate aceste
cuvinte.

46

Şi Iisus sporea cu înţelepciunea şi cu vârsta şi cu harul la Dumnezeu şi la oameni.

CAPITOLUL 6
1.

Şi a treia zi s-a făcut nuntă în Cana Galileii şi era şi mama lui Iisus acolo.

2.

Şi a fost chemat şi Iisus şi ucenicii Săi la nuntă.

3.

Şi sfârşindu-se vinul, a zis mama lui Iisus către El: Nu mai au vin.

4.
A zis ei Iisus: Ce ne priveşte pe mine şi pe tine, femeie? Încă n-a venit ceasul Meu.

5.

Mama Lui a zis celor ce slujeau: Faceţi orice vă va spune.

6.

Şi erau acolo şase vase de piatră, puse pentru curăţirea iudeilor, care luau câte două sau trei
vedre.

7.

Zis-a lor Iisus: Umpleţi vasele cu apă. Şi le-au umplut până sus.

8.

Şi le-a zis: Scoateţi acum şi aduceţi nunului. Iar ei i-au dus.

9.

Şi când nunul a gustat apa care se făcuse vin şi nu ştia de unde este, ci numai slujitorii care
scoseseră apa ştiau, a chemat nunul pe mire,

10.

Şi i-a zis: Orice om pune întâi vinul cel bun şi, când se ameţesc, pune pe cel mai slab. Dar tu ai
ţinut vinul cel bun până acum.

11.

Acest început al minunilor l-a făcut Iisus în Cana Galileii şi Şi-a arătat slava Sa; şi ucenicii Săi au
crezut în El.

12.

După aceasta S-a coborât în Capernaum, El şi mama Sa şi fraţii şi ucenicii Săi, şi acolo n-a rămas
decât puţine zile.

13.

Şi apoi sa întors puţine zile şi spărgea piatră din râpele de la Alith pentru o lucrare în Sephoris
şi alta în Carpenaum, lucrare cu mâinele de piatră şi lemn.

14

Un rabin la văzut, ia dat o amuletă şi ia zis” urmează-mi are să-ţi fie uşor!”: Isus ia
răspus :”Pentru ce aş urma un învăţător fenician cu vrăji din Samaria şi să scad cu totul Duhul
de la tatăl Meu! Măcar acum sfarăm piatrăpentru, pietre vii şi pun temelia lor pe stâncă.Pe stânca
unde singur nu ajung!”
15

Auzind rabinul sa infuriat, căci ştia că vorbea din SCRIERI SFINTE- TIHILIM. Totuşi ia zis : Halal
prinţ-Prinţ nebun ca David, totuşi nu eşti decât un zilier la fenicieni.Şi pentru profeţia ta vei fi
zmuls la mijlocul animlor tăi!-Fugi,ai vreme să îţi cauţi un Natan al tău!”

16

Iisus ia zis:”Urât în purtare şi rău la vorbă ca râpele de la Dimonim:-Adevărat îţi spus, azi sa
împlinit ţie să aduci înapoi ziua,să ridici azima de sub talesul tău, şi învelitorare sub care erai când
ai jurat DOMNULUI.Cel ce îl aştepţi după care umblii în lume ca să-l aducii vederii fiilor lui Israel a
venit,şi L-ai văzut……..însă nu a venit ceasul Său. Yehuda Demin Bar Arukah este numele tău!Căci
tatăl meu cunoaşte şi cheamă pe nume sămânţa lui Avraam!”.

17

Rabinul sa speriat şi a căzut cu faţa la pământ şi a strigat :”Demon , înger cine Tu,DOAMNE şi ţi-a
spus ţie taina mea şi legământul meu?” Apoi în urma lor Şehun Fiul lui Avigdon băcanul la
strigat,-“ Isuse Fiul lui Akiba,feciorul lui Iosif, urcă piatra pe asinul meu,căci maica ta a fi arzând
lipiile şi zerul de grija ta.”Şi sau întors în Nazaret.

18

Intrând în cetate o vrăjitoare necăjea nazaritenii. Şi Iisus ia spus: “Cunoşti pe cel cu care lucri?-
Atunci cum crezi că stăpâneşti peste un necunoscut şi vei folosi puterea lui?Cercetează mai întâi
toate duhurile. Cel ce le-afăcut îşi cheamă oştirea.”

19

Sa întors şi a zis: “Plecaţi căci lumea nu-i a voastră!Şi ieşi de la femeia acestă, căci este
nevrednică să te ascundă!” Şi îndată a ieşit de la ea omul Gabriel şi sa suit în vederea multora
din cetatea.Şi toţi ştiau că era scutul Macabeilor.Apoi spre seară a avut fierbinţeli şi tăieturi în
palme, a lăcrimat şi a chemat pe Tatăl Său!

20

Femeia sa căit şi a zis.:” Eu ştiam că sânt demoni şi îngeri”.Iisus nu ia răspuns în ziua acea .

21

. Dar în Sabat a intrat în sinagogă a luat sulul cărţii lui Iov şi a citit:” De la Mine vine bine şi răul
de-opotrivă , duhurile toate în oştire cele curate ca şi cele necurate. De la Mine vine
binecuvântarea şi blestemul,căci eu tai şi eu vindec, când leg rana.

22

Eu dau viaţă şi Eu o iau, căci am putere să fac toate aceste lucruri prin Mine însumi.”Şi sa uitat
ţintă la femeia ce sa pocăit.

23

Însă locuiorii o ţineau în curtea femeilor , căci era necurată şapte zile,căci fuse vrăjitoare.
Isus a zis, “Fiii a lui Iacov, cei ce au ieşit din egipt, erau toţi drepţi şi proooroci .Oare Moise, zic şi
Aaron şi sora lor Miriam nu au păcătuit DOMNULUI. “

24

“Aşa vorbeşte DOMNUL:-Mila biruie judecata, milă voiesc.Căci am jurat , la urmă va fi mântuit tot
Israelul!Şi nici un suflet nu va fi pierdut.” Şi au tăcut şi au primit-o iarăşi în obştea lor.

25

Şi toţi spuneau:” Pentru ce fiul lui Iosif cară piatră şi lucră lemnul, când are duhul rabinului
Akiba bunicul său.?” Şi –l îndemnau să rămână Rabin.Mama lui auzea aceste cuvinte şi le păstra
în inima ei, în locul femeilor.

CAPITOLUL 7
1

Într-una din din zile l-au văzut în haine romane, în haine militare şi o mulţime de ostaşi ascultau
poruncile şi învăţătura lui. Nişte pescari lau văzut şi au răspândit vorba acesta în tot ţinutul:”Cu
adevărat ,tatăl lui a fost roman, nu dreptul Iosif. Ochii noştri au văzut şu lucrăprile lui rămân în
veci şi nu vor fi şterse nicidecum.Ce poate veni bun din Nazaretul Galileei?”

Nazaritenii iau strigat:”Pentru ce şi-ai vândut sufletul nebunule ?”;Isus le- a răspuns :”Fiul Omului
a venit să răscumpere, nu să piardă, să slujească nu să fie slujit.

Căci nu este o dragoste mai adevărată ca acesta,să-ţi dai viaţa pentru fraţii tăi!” Şi au tăcut. Mama
lui a ieşit dintre ei plângând şi nu s-a mai arătat de ruşine ani.Până la patima lui .

A venit însă solul Marelui Preot şi ia zis: “În Lege este scris ţi-a venit rândul să fi Prinţul Oştirilor
lui Israel- şi la luat în slujba de Căpetenie a Aprozilor şi a găzilor templului.

Însă Isus a fugit la Ioan şi la ucenicii săi o vreme la Kefer-Ka‟Amaran lângă Marea Sitim. Dar a
intrat în certuri cu ei şi în nepotrivire, căci mânca cu mâinle de pe lucrul lucrat şi avea un singur
veşmânt şi altele asemene .Şi aceştia au chemat pe Duhul Sfânt, au stăruit şi au postist şi au
cerut fierbinte.

Şi L-au dat pe Isus în “mâna Satanei” şi li s-a împlinit.Căci cearta lor sa întins cu privire la
crezul lor,anume că Ioan era Mesia. Isus nu I sa închinat.Zicând-ule .Ioan a fost născut să fie în
duhul şu puterea lui Ilie.
8

Unde sa ai pomenit ca Acela care la luat la ceruri să se închine slujitorului său.?Căci sluga nu-I
mai mare deât Stăpânul Său.Şi nici ucenicul decât învăţătorul său.Aveţi dar grijă să nu schimbaţi
închinarea Unicului Dumnezeu într-una adusă omului.Să lepădaţi pe Creator pentru creatura lui.

Îndată la luat Duhul Sfânt,înaintea lor din El au ieşit duhuri curate şi duhuri necurate şi Diavolul
Satan.Şi la dus în pustie unde la chinuit ,la încercat greu şi la ispitit patruzeci dezile şi patruzeci
de nopţi.

10

Auzind Maria mama lui ,a prins ură pe Ioan rudenia ei şi la blestemat ,zicând” Duhul care l-a cerut
peste tot chinul fiului meu,Acela să-ţi ia capul şi un alt UNS să-ţi ia viaţa tu care te socoteşti
UNSUL LUI ISRAEL!Să te ajungă toate vorbele mele!”

11

Lui Ioan ia părut rău şi a zis ucenicilor:” Trageţi-vă înapoi lanţul.Căci nu sânt eu ACELA, eu sânt
glasul care strigă în pustie!”Chiar în ceasul acela Diavolul l lăsat în pace pe Iisus ,căci nu la biruit.

12

Maria ia zis te urăsc cu dreptate: “Eşti ca Elazar, fratele lui Isaia, care şi-a tăiat cu tatăl şi-a tăiat,
fratele în două cu firezul.Voi aţi omorât pe prooroci .Pereţivăruiţi Va luat Dumnezeu bruma de
minte de când vă socotiţi prooroci.”

13

Ioan ia zis:”Mătuşă , a vorbit mama DOMNULUI meu, ce ai zis, va fi! Este vremea ca eu să cobor
şi El să fie înălţat în văzul lui Israel!”

14

Din acele zile ia ieşit vorba aceasta rea în tot Israelul.Că este vrăjitor şi scoate draci cu Prinţul
Dracilor. Că a postit lui şi sa înţeles cu el, cu privire la toate minunile. Însă mulţi din ucenicii lui
Ioan au mers după Iisus la Iordan.

15

Din zilele acele nu sa mai arătat mamei lui, până a fost atârnat pe lemn şi îngropat în zilele lui
Tiberiu şi a lui Ponţiu Pilat.

16

Sa dus la Iordan şi a luat cu El doisprezece ucenici şi de pe urma limbii lui şi a cuvintelor sale
şi-a adunat osânda.
17

Căci păcătoşii nu lau suferit. Nu lau primit , căci nu au cunoscut pe Tatăl Său. Nici Duhul Lui nu
lau primit, fiindcă lumea nu-l cunoaşte şi nu-L poate primii. Şi în Zilele pregătirii Paştelui când au
văzut mormintele goale şi pe cei morţi ieşind din ele şi arătân-duse multora din Sfânta cetate .

18

Au zis: “ Cu Prinţul Adâncurilor a făcut minuni, de a ceea la bătut Dumnezeu pentru păcatele
Sale, pentru mulţimea vrăjitoriilor Sale.Pentru că sa sculat ca un Prooroc în mijlocul lui Israeel, a
făcut semene şi minuni. Pe care le-a împlinit ca să tragă pe Israel î rătăcirea lui Balaam!”

19

Atunci Maria şi-a adus aminte de cuvintele lui Simeon cel orb în Templu,care

20.

a zis către Maria, mama Lui” Iată, Acesta este pus spre căderea şi spre ridicarea multora din Israel
şi ca un semn care va stârni împotriviri.

21.

Şi prin sufletul tău va trece sabie, ca să se descopere gândurile din multe inimi.

22

Şi înainte să moară patruzeci de zile a poruncit Pilat şi cu Irod , unor soli să meargă în tot ţinutul
şi să-vestească moartea şi vina sa Vrăjitoria cu puterea care UCIDE ZEII!”

23

Că are să strice Templul .Şi ce făcuseră alţi cinci mii de bărbaţi iudei iau pus Lui asupra, ba şi
răscoala lui Bar-Aba şi Nicador Kemionitul numit Simon Zelotul , unul din ucenicii săi. Asupra lui
au pus.Ca să se împlinească cuvintele Proorocului Isaia,care zice:

24

“Noi credeam că este lovit de Dumnezeu pentru fărădelegile sale şi păcatele sale.”

25

Totuşi el păcatele noastre le-a luat asupra şi fărădelegile ţării erau în rănile lui.Şi nu şi-a deschis
gura ca o miel la tăiere, ca o oaie mută înainte celor ce-o jupoaie!În rănile sale era împăcarea şi
pacea cu Dumnezeu”

26

Şi Israel nu a făcut nimic, ca împietrit, ca legat cu totul; până le-a fost luat Împăratul dinaintea
lor. Căci era scris” Te iubesc, dar nu pot să nu te pedepsesc! Ţi-am dat un Neprihănit şi L-am uns
în furia Mea,zice DOMNUL şi la jumătatea anilor săi, ţi-am luat împăratul în mânia Mea!”
27

De acea iată cuvintele Mele, voi şi Duhul care vestiţi Evanghelia Lui:” Numai mamă să nu fi!”

CAPITOLUL 8
1.

Şi pe când Îl duceau, oprind pe un oarecare Simon Cirineul, care venea din ţarină, i-au pus crucea,
ca s-o ducă în urma lui Iisus.

Iar după El venea mulţime multă de popor şi de femei, care se băteau în piept şi Îl plângeau.Acolo
era mama Lui ,Maria , Maria Magdalena şi ucenicii Lui.Şi Isus văzând-ui cu pieire ,le-a
vorbit.Atunci la mai văzut,după anii-n care a fost luat de lângă ea,apoi i-a fost zmuls şi s-a mutat
la cer.

Şi întorcându-Se către ele, Iisus le-a zis: Fiice ale Ierusalimului, nu Mă plângeţi pe Mine, ci pe voi
plângeţi-vă şi pe copiii voştri.

Căci iată, vin zile în care vor zice: Fericite sunt cele sterpe şi pântecele care n-au născut şi sânii
care n-au alăptat!

Atunci vor începe să spună munţilor: Cădeţi peste noi; şi dealurilor: Acoperiţi-ne.

Căci dacă fac acestea cu lemnul verde, cu cel uscat ce va fi?

Şi erau duşi şi alţii, doi făcători de rele, ca să-i omoare împreună cu El.
8

Şi când au ajuns la locul ce se cheamă al Căpăţânii, L-au răstignit acolo pe El şi pe făcătorii de

rele, unul de-a dreapta şi unul de-a stânga.

Deci Iisus, văzând pe mama Sa şi pe ucenicul pe care Îl iubea stând alături, a zis mamei Sale:
Femeie, iată fiul tău!

10

Apoi a zis ucenicului: Iată mama ta! Şi din ceasul acela ucenicul a luat-o la sine.

11

După aceea, ştiind Iisus că toate s-au săvârşit acum, ca să se împlinească Scriptura, a zis: Mi-e
sete.

12

Au luat deci trupul lui Iisus şi l-au înfăşurat în giulgiu cu miresme, precum este obiceiul de
înmormântare la iudei.

13

Iar în locul unde a fost răstignit era o grădină, şi în grădină un mormânt nou, în care nu mai fusese
nimeni îngropat.

14

Deci, din pricina vinerii pregătii Paştelui, acolo L-au pus pe Iisus, pentru că mormântul era
aproape.

15

Am scris acestea, nefiind nimic decât una din ficele lui Levi,pentru că mulţi sau apucat să scrie şi
să slcătuiască istorii mincnioase, cu privire la Adevăr şi la Dreptate.

16
Ca şi când l-ar fi purtat străinii în pântece, şi nişte lacomi de mărire L-ar fi legănat , nişte pietre
ascunse.Eu care l-am născut ştiu faptele Lui.Totuşi le-am scris pe acelea –n care am fost lângă El.

17

Au scris lucruri petrcute cărora încă nu le venit ceasul lor, ca să fie decoperiţi toţi mincinoşi.Căci
duhul Adevărului va învăţa lumea cu privire la Adevăr şi cu privire la minciună şi vă va mângâia.

18

Pentru aceea celelalte lucruri , care voi le-aţi văzut, le-aţi auzit şi împreună le-aţi pătimit le las vouă
să le scrieţi şi să le vestiţi lumii: dacă sânteţi credincioşi şi credeţi Tatălui de la care a venit.

19

Căci am a spune lucruri şi drumuri care El nu le-a făcut, despre el sau zis.Că a fost şi a umblat
unde nu a pus piciorul, la învăţaţi străini şi împăraţi şi mai rău decât aceste că n-ar fi om ci nouă
ni se pare. Rană adâncă au făcut sufletului meu de mamă.

20

Deci vă las vouă, ucenicii Lui să adăugaţi numai acelea care Le-ţi trăit cu El.Voi sânteţi martorii
Lui în Ierusalim, în toată Iudeea,Samaria şi Galileea şi până la marginile pământului

21

Oricine vine cu o altă Evanghelie, la care nu a fost de faţă trăitor,viu.Sângele fiului meu să
rămână asupra lui şi să îşi plătească mântuirea ca şi fiul meu, cu viaţa lui.

22

Pricepeţi lămurit anii lui treizeci şi trei, din pântecele mele până în mânia lumii, până mi L-au
luat, şape drumuri a făcut , unul în Egipt şi unul în Betleem şi alte trei suind şi-apoi venind din
Nazaret către Ierusalim, unul în Locuinţa Morţilor, şi ultimul luat la ceruri

23

Păstraţi, dar toţi dragostea Lui în voi toţi şi Adevărul vă va face slobozi. Face-ţi acesta pentru
pomenirea Lui, cum va cerut cu limbă de moarte, dacă-L iubiţi:-ori de câte ori vă amintiţi de El
24

De la început aţi fost doisprezece.Nu pot fi mai multe mărturii , decât voi care l-aţi văzut, aţi băut şi
aţi mâncat şi-aţi suferit şi voi patima lui. Adăugaţi şi mărturia aceasta, unuia din voi, Lui Petru sau
lui Ioan,căci L-a iubit.

EVANGHELIA SFÂNTULUI DUH

A FOST EVANGHELIE CANONICĂ ÎN NOUL TESTAMENT

PÂNĂ ÎN ANUL 280 ERA NOASTRĂ-A FOST EXCLUSĂ

Nr. De capitole:[1] [2] [3]

Manuscrisul este autentic şi se pare că a fost o ciornă o proto-evanghelie

scurtă înaintea celei săvârşite de Ioan şi Toma. Capitolele 1 şi 2 seamănă
cu cele din Evanghelia lui Ioan şi cu capitolul 3 din Faptele Apostolilor.

Apostolilor.

Capitolul 1
1. Lucrurile acestea sau întâmplat aşa de adevăt , precum eşti tu care citeşti, atunci în Iudeea,
în Ierusalim pe cărarea Alia care duce la Har Hokhma în Moria .Noi eram cu El şi El vorbea
cu noi, în trup şi-avea suflare-n El!.

Isus S-a întors către Moria şi a strigat în Duh:” Tată! Sfinţeşte-i pe ei întru adevărul Tău;
cuvântul Tău este adevărul.

2 Precum M-ai trimis pe Mine în lume, şi Eu i-am trimis pe ei în lume.

3 Pentru ei Eu Mă sfinţesc pe Mine Însumi, ca şi ei să fie sfinţiţi întru adevăr. Nu prin pocăinţa
lor nu prin sfinţenia lor,ci Însumi Eu!

4 Dar nu numai pentru aceştia Mă rog, ci şi pentru cei ce vor crede în Mine, prin cuvântul lor,

5 Ca toţi să fie una, după cum Tu, Părinte, întru Mine şi Eu întru Tine, aşa şi aceştia în Noi să fie
una, ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis.

6 Şi slava pe care Tu Mi-ai dat-o, le-am dat-o lor, ca să fie una, precum Noi una suntem:

7 Eu întru ei şi Tu întru Mine, ca ei să fie desăvârşiţi întru unime, şi să cunoască lumea că Tu M-

ai trimis şi că i-ai iubit pe ei, precum M-ai iubit pe Mine.

8 Aceasta este porunca Mea: să vă iubiţi unul pe altul, precum v-am iubit Eu. Iarăşi vă zic nu
doar să fiţi acomodaţi, ci să vă iubiţi unul pe altul, precum v-am iubit Eu.Dar dacă nu voi fi cu
voi, în trup şi la vedere nu părerea vostră ci porunca Mea să vă rămână şi Eu vă zic: să vă
iubiţi unul pe altul, precum v-am iubit Eu.

9 Mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca sufletul lui să şi-l pună pentru prietenii
săi.

10 Voi sunteţi prietenii Mei, dacă faceţi ceea ce vă poruncesc. Voi sunteţi prietenii Mei căci aveţi
acelaşi Duh cu Mine, căci sânteţi vii în cartea vieţii de la începutul lumii.Iată că vă fac
cunoscute vouă. Sânteţi din Dumnezeu şi de-o fiinţă cu EL.Cu nici un chip nu ve-ţi pieri pe
cale,dar cu toţii ve-ţi muri!

11 De acum nu vă mai zic slugi, că sluga nu ştie ce face stăpânul său, ci v-am numit pe voi
prieteni, pentru că toate câte am auzit de la Tatăl Meu vi le-am făcut cunoscute.

12 Nu voi M-aţi ales pe Mine, ci Eu v-am ales pe voi şi v-am rânduit să mergeţi şi roadă să
aduceţi, şi roada voastră să rămână, ca Tatăl să vă dea orice-I veţi cere în numele Meu. V-am
pescuit şi v-am pândit,la uşa sufletului. Şi de vă lepădaţi de Mine, cu nici un chip Eu nu vă
leapăd,căci nu voi M-aţi ales ,ci Eu!

13 Aceasta vă poruncesc: să vă iubiţi unul pe altul.

14 Dacă vă urăşte pe voi lumea, să ştiţi că pe Mine mai înainte decât pe voi M-a urât. Duhul care
 este în voi nu este duhul lumii, nici din lumea acesta

Duhul care este-n sângele vostru lumea a făcut-o, dar lumea nu-L cunoaşte.

15 Dacă aţi fi din lume, lumea ar iubi ce este al său; dar pentru că nu sunteţi din lume, ci Eu v-am
ales pe voi din lume, de aceea lumea vă urăşte.

16 Aduceţi-vă aminte de cuvântul pe care vi l-am spus: Nu este sluga mai mare decât stăpânul
său. Dacă M-au prigonit pe Mine, şi pe voi vă vor prigoni; dacă au păzit cuvântul Meu, şi pe al
vostru îl vor păzi.

17 Iar toate acestea le vor face vouă din cauza numelui Meu, fiindcă ei nu cunosc pe Cel ce M-a
trimis.

18 De n-aş fi venit şi nu le-aş fi vorbit, păcat nu ar avea; dar acum n-au cuvânt de dezvinovăţire
pentru păcatul lor.

19 Cel ce Mă urăşte pe Mine, urăşte şi pe Tatăl Meu.

20 De nu aş fi făcut între ei lucruri pe care nimeni altul nu le-a făcut păcat nu ar avea; dar acum
M-au şi văzut şi M-au urât şi pe Mine şi pe Tatăl Meu.

21 Dar (aceasta), ca să se împlinească cuvântul cel scris în Legea lor: "M-au urât pe nedrept".

22 Iar când va veni Mângâietorul, pe Care Eu Îl voi trimite vouă de la Tatăl, Duhul Adevărului,
Care de la Tatăl purcede, Acela va mărturisi despre Mine.

23 Şi voi mărturisiţi, pentru că de la început sunteţi cu Mine. Voi îmi sânteţi martori vii , acum: în
Ierusalim , în toată Iudeea, în Samaria şi Galileea şi până la marginile pământului

24 Era cu ei şi le vorbea şi le arde sufletul de dor şi îndată n-a mai fost nici trup ,nici om ci a
fost luat la cer. Ca un şuierat şi ca un stâlp de foc într-un nor. Pe când ei priveau, S-a înălţat
şi un nor L-a luat de la ochii lor şi la făcut lumină şi suflare(vânt). Şi la urcat : -prin ei

Capitolul 2

1 Un glas le vorbea în timpul acestor zece zile, căci au suferit un necaz mare şi mulţi din cei
chemaţi la Har au pătimit. Şi când le slăbea credinţa şi îndoila se strecura în ei, le picura putere
după cum le-a zis:
2 “De Mă iubiţi, păziţi poruncile Mele.

3 Şi Eu voi ruga pe Tatăl şi alt Mângâietor vă va da vouă ca să fie cu voi în veac,

4 Duhul Adevărului, pe Care lumea nu poate să-L primească, pentru că nu-L vede, nici nu-L
cunoaşte; voi Îl cunoaşteţi, că rămâne la voi şi în voi va fi!

5 Acestea vi le-am spus, fiind cu voi; nu o nălucă fără trup ci om în fire.Nu zeu străin care să vă
abată de la DOMNUL, ci Duhul care v-a deosebit de neamuri şi a ales cei circumcis. De aţi
ajunge la începutul lumii nu L-aţi şti da voi aveţi cu voi toate lucrările lui. Orice scufunzi în
apă este ridicat curat, şi orice se suie în ceruri fără chemare este tras în jos de adâncul
pământului, aerul nu este viaţa voastră ci sfârşitul ei, dar suflarea din nările voastre este
DUHUL SFÂNT.V-am spus curat cu ce trăiţi acea vă omoară, dar DUHUL dă viaţă care rămâne-
n veci în voi!

6 Căci Mângâietorul, Duhul Sfânt, pe Care-L va trimite Tatăl, în numele Meu, Acela vă va învăţa
toate şi vă va aduce aminte despre toate cele ce v-am spus Eu. De aceea vă spun curat : În
ceruri sus sânt multe puteri cereşti mai multe decât anii omului, voi însă nu primiţi în suflete
orice duh , ci cercetaţi toate duhurile. Iată că ceea ce este în voi este mai tare.

7 Pace vă las vouă, pacea Mea o dau vouă, nu precum dă lumea vă dau Eu. Să nu se tulbure
inima voastră, nici să se înfricoşeze. Iată că vi le spun înainte: ve-ţi avea un necaz de zece
zile,apoi ve-ţi fi îmbrăcaţi cu Putere de Sus.Ei auzeau clar şi nu vedeau pe nimeni. Petru căuta
umbra pe pământ a glasului cere vorbea , iar Toma geamănul ţinea o o oglindă să prindă
suflare celui care le vorbeşte. Însă nimic cu trup din carne, cid oar glasul care le vorbea.

CAPITOLUL 3

1. Şi când a sosit ziua Cincizecimii, erau toţi împreună în acelaşi loc.

2. Şi din cer, fără de veste, s-a făcut un vuiet, ca de suflare de vânt ce vine repede, şi a umplut
toată casa unde şedeau ei.

3. Şi li s-au arătat, împărţite, limbi ca de foc şi au şezut pe fiecare dintre ei.

4. Şi s-au umplut toţi de Duhul Sfânt şi au început să vorbească în alte limbi, precum le dădea
lor Duhul a grăi.

5. Şi erau în Ierusalim locuitori iudei, bărbaţi cucernici, din toate neamurile care sunt sub cer.

6. Şi iscându-se vuietul acela, s-a adunat mulţimea şi s-a tulburat, căci fiecare îi auzea pe ei
vorbind în limba sa.
 7. Şi erau uimiţi toţi şi se minunau zicând: Iată, nu sunt aceştia care vorbesc toţi galileieni?

8. Şi cum auzim noi fiecare limba noastră, în care ne-am născut?

9. Parţi şi mezi şi elamiţi şi cei ce locuiesc în Mesopotamia, în Iudeea şi în Capadocia, în Pont şi

în Asia,

10. În Frigia şi în Pamfilia, în Egipt şi în părţile Libiei cea de lângă Cirene, şi romani în treacăt,
iudei şi prozeliţi,

11. Cretani şi arabi, îi auzim pe ei vorbind în limbile noastre despre faptele minunate ale lui
Dumnezeu!

12. Şi toţi erau uimiţi şi nu se dumireau, zicând unul către altul: Ce va să fie aceasta?

13. Iar alţii batjocorindu-i, ziceau că sunt plini de must.

14. Şi stând Petru cu cei unsprezece, a ridicat glasul şi le-a vorbit: Bărbaţi iudei, şi toţi care
locuiţi în Ierusalim, aceasta să vă fie cunoscută şi luaţi în urechi cuvintele mele;

15. Că aceştia nu sunt beţi, cum vi se pare vouă, căci este al treilea ceas din zi;

16. Ci aceasta este ce s-a spus prin proorocul Ioil:

17. "Iar în zilele din urmă, zice Domnul, voi turna din Duhul Meu peste tot trupul şi fiii voştri şi
fiicele voastre vor prooroci şi cei mai tineri ai voştri vor vedea vedenii şi bătrânii voştri vise
vor visa.

18. Încă şi peste slugile Mele şi peste slujnicele Mele voi turna în acele zile, din Duhul Meu şi vor
prooroci.

19. Şi minuni voi face sus în cer şi jos pe pământ semne: sânge, foc şi fumegare de fum.

20. Soarele se va schimba în întuneric şi luna în sânge, înainte de a veni ziua Domnului, cea
mare şi strălucită.

21. Şi tot cel ce va chema numele Domnului se va mântui".

22. Bărbaţi israeliţi, ascultaţi cuvintele acestea: Pe Iisus Nazarineanul, bărbat adeverit între voi
de Dumnezeu, prin puteri, prin minuni şi prin semne pe care le-a făcut prin El Dumnezeu în
mijlocul vostru, precum şi voi ştiţi,

23. Pe Acesta, fiind dat, după sfatul cel rânduit şi după ştiinţa cea dinainte a lui Dumnezeu, voi L-
aţi luat şi, pironindu-L, prin mâinile celor fără de lege, L-aţi omorât,

24. Pe Care Dumnezeu L-a înviat, dezlegând durerile morţii, întrucât nu era cu putinţă ca El să fie
ţinut de ea.

25. Aceste cuvinte le-a scris Toma zis şi Geamănul şi cât lipsea le-a săvârşit ucenicul iubit. Însă
evanghelia a scris-o Kifa zis şi Petru. Căci aceasta a fost ultima dorinţă a Învăţătorului lor,
DOMNUL, să facă aceste pentru pomenirea Lui întrei ei, ori de câte ori îşi vor aminti de EL.
Aşa au făcut stăruind după DUHUL SFÂNT şi după darurile şi Puterea Lui. Amin
26 Aşa că tu dacă înlăuntrul inimii tale crezi că Mesia lui Israel a fost între noi, mărturiseşte
aceste lucruri preaiubitule în Iudeea, sfinţilor şi oricui!

EVANGHELIA LUI SIMON ZELOTUL

SAU:-EVANGHELIA EBIONIŢILOR.
Carte excanonică care a făcut parte din CANONUL NOULUI
TESTAMENT până în 506 la Edictul de la Salamina. Apoi la Conciliul
de la Niceea IV a fost exclusă,deşii tot la Niceea se dovedea clar
autenticitatea ei.

CAPITOLUL 1

În Panarion de Epifanie de Salamina,

În Evanghelia, care este utilizat în general între ei, care se numeşte "după Matei",
care însă nu este întreg şi complet, dar forjate şi mutilaţi - ei o numesc

Evrei-Evanghelia este raportată: Aşa a scris ca Matei cum este raportat în scriptele
Scripturii, aşa a scris şi Simon Zelotul .

1 Stăruiam la Enon , ca în toate zilele alături de Youhanan Sabeeeanul , care

boteza la Iordan,stăruiam Sfântului Duh , asemeni lui Ilie , cel luat la cer prin
Duhul:Şi în rugăciune aşteptam făgăduinţa aşteptată-n Israel.
2 Şi stăruind Duhul nun e-a luminat cu privire la nimic, ci ca în alte zile rugându-
ne , am mâncat apoi am adormit.A doua zi după Sucot , am urcat către Lacul
Tiberia , îndemnaţi de DOMNUL, spre casa pescarului Simon, şi casa lui Ioan şi
iacov Zevedei zeloţi asemeni oricui avea dreată credinţă în Israel , contra
urâciunilor necircumcişilor şi contra puterilor căror li se închinau şi amăgea pe
mulţi bărbaţi iudei , sau galileeni.

3. Când am amjuns în Carpenaum, pe strada “ Butoaielor” Duhul Domnului sa

arătat în “Piaţa Peştelui” , peste casa lui Simon Petru. Ca o văpăaie şi în limbi
de foc. Iar ajungând am văzut un Duhul DOMNULUI, în chip de porumbel şi
cerurile deschise, şi o mulţime de oaste cerească proslăvind pe DOMNUL:

4 Şi am căzut cu faţa la pământ ,ca leşinaţi şi ne-am pierdut şi firea şi

cunoştiinţa.Apoi un glas s-a auzit: “Şalom lahem ahim, we atha ahui bi
Adoneinu Allaha!” Şi după vocea lui Simon , am văzut un OM, ca oricare altul
dar ce era în EL, în alţi oameni nu era. Şi mi-a întânisn o mână zicând : “Bo al-li!
“-Vino după Mine! “ Nimeni nu a auzit o voce să te stăpânească deplin,fără să te
siluiască. Nu ca un jug ci ca Aceluia ce este aşteptat în Israel.

5. Când mi-a luat ceaţa leşinului şi mi-am venit în fire , ca să pot să stau în capul
oaselor a apărut un om din Nazaret, a cărui nume era Ieşua Bar Akiba , m-a lua
pe braţe către pieptului lui şi a zis:

6.”Acum cunoşti pe FIUL OMULUI şi slava care o avea la început şi ceasul Lui şi
mântuirea Legămintelor lui Israel!” Apoi a luat o lipie şi ulei de teasc şi de
dovleac, must a băut şi a mâncat înaintea noastră şi noi cu EL.

7 .Şi I-am spus DOMANE Gaonule Rabotay : nimeni nut e aştepta pe tine în
Iudeea şin locurile lui Israel , ci noi trăgeam fiecare nădejedea că Ioan este Mesia,
sau Proorocul Ilie ce vine să pregătească calea LUI. De acea poate de oboseală
am leşinat, de drum lung şi foame.

8. Hotărât că oamenii spun că Ioan este Ilie, însă multe voci între preoţi îl
pândesc socotind că ar fi Mesia cel ascuns , Fiul lui Levi şi Fiul lui David. Dar pe
Tine, Învăţătorule, nimeni ,nu te vede,nici chiar cei ce stau cu spatele la tine şi
rugând-use “Să vină Mesia în zile noastre.Mântuirea şi Scăparea lui Israel”. Căci
Duhul nu le face cunoscut şi carne n-a văzut pe Dumnezeu de la Avraam şi de la
Moise încoace, pace fie peste ei.

9 Totuşi lasă-ne să te cercetăm aproape ca nu cumva să cădem în rătăcirea lui

Balaam şi să gutăm din nebunia lui Baal –Peor. De ce n-ai fit u Diavolul cel
iscusit ,din ceruri cu vicleşug să ia asemănearea celui cel cunoaşte.Dar noi nu,
fiindcă noi nu-L ştim cine este,de aceea ÎL aşteptăm să vină!.”

10. Iisus S-a ridicat şi a zis: “Atunci rugaţi-vă în Duh!” , şi au zi”Fie ca în zilele
noastre DOMANE, ochii noştri să vadă mântuirea poporului Tău Israel şi Slava
Lui,şi mântuirea ce ai pregătit-o Tu tuturor popoarelor. Deci înalţă raza UNSULUI
TĂU şi ochii noştri ca să vadă mântuirea Ta, cu ochii lor.!”

11. Iisus a zis: “ A venit ceasul Meu, urmaţi-mi Mie şi călcaţi pe urmele Mele!” Şi
ieşid după trei zile ne-am întors la Iordan , la Kituit în spatele Enonului , între
sălcii care este în Betharaba.

12. Petru , însă a zis: “ Acela care pune umărul cu noi şi nu leagă în chip
uşuratic rana, Acela este rânduit ca să vestească anul Jubileau (de îndurare) a
DOMNULUI:_de El să ascultaţi!” Iisu a împins corabia, a luat mreaja după ce a
şters puntea şi i-a zis : “ Kifa-Simon Bar Iona, arunca mreaja în apă!” Căci
pentru tine face aceasta ca să nut e chinuiască Diavolul Satan.

15.Ajungând pe malul celălalt , s-a înoptat. Pese apă se vede Taborul şi

Cetatea Sephoris ca o candelă cu multe lumânări. Însă Iisus a zis: “Veniţi,
acum este ceasul vostru , ca să înţelegeţi că Eu vin de la Tatăl Meu : şi-L voi
proslăvi , şi ve-ţi fi martorii Mei!”

16. după un sicomor şi un stejar este măslinul lui Iuda Galileeanul, începutul
zeloţilor. Şi acolo este o odaie, alăturea este un luminiş şi în ele urcau şi se
coborau puteri cereşti cu trup şi fără , ca o suflare, se preschimbau.

17. Iisus a zis:” Nu vă arătaţi lor ca să nu cădeţi în mâinile lor acum.Căci nu

tot ce este din ceruri este de la Tatăl Meu! Neamurile pământului se închină
lor şi se slujesc de ei, fără să le ştie numele, nici firea şi nici locul, locuinţa lor
cerească.Nici ce fac , nici de ce vin, nici de ce pleacă. Iau ce vor din lumea
asta, pentru ei, fără să întoarcă fiilor oamenilor nimic. Ca unor vite şi unor
oameni căzuţi în robie se slujesc de ei apoi se înalţă după cum vedeţi.

18.Deci voi cercetaţi toate duhurile şi nu daţi uşor crezare niciunui duh, nici
unei suflări venite din cer.Care nu vine de la Tatăl Meu. Nici unul din ei nu îi
face fiii , nici fice. Intră-n sângele lor şi le schimbă firea, totuşi aceşti
sărmani căzuţi ăn închisoarea duhurilor, nu sânt fin zeilor veniţi din cer.

19.Căci ei amăgesc poporarele pământului, că au făcut cerul şi pământul :- şi

nu le înapoiază , nici salvarea, nici scăparea din păcat. Nu dau orbului vedere,
nici surdului auzul. Nici şchiopul nu îţi ia patul să umble, nici ologul nu se
ridică în capul oaselor, de pe urma lor. Adevărat vă spun că vin zile când voi
ve-ţi face lucrări mai mari decât acestea!

20.Că după este scris: “Tot pământul va fi plin de cunoştinţa DOMNULUI, iar
cunoştiinţa omenilor o va întrece pe a îngerilor.Căci vin zile când cu a spus
Prororocul Ioel: DOMNUL va turna Duhul Său pesteorice făptură, peste fiii şi
ficele voastre!

21. Tinerii voştri vor avea visuri, şi bătrânii voştri viziuni!Şi tot pământul va fi
plin de cunoştinţa DOMNULUI ca nisipul de pe fundul mării, ca pulberea
pământului şi ca stele cerului. Ei vor fi poporul Lui, şi El va fi Tatăl lor. Atunci
se va descoperii oricuii adevărata fire a Fiiilor lui Dumnezeu!”

22 Andrei şi fratele său Petru au întrebat :”Cine sânt ei DOAMNE ?”, Iisus le-
a răspuns acum cunoaşteţi în parte, dar atunci ve-ţi cunoaşte deplin.
Neamurile pământului îi numesc dumnezeii lor cei sfinţi.. Dar vă voi răspunde
în alt chip.

23. În ei este mărirea lui DUmnzeu, după cum aţi văzut tot pământul nu le
poate sta împotrivă, iau ce vor şi după măsura lăcomiei lor! Dar nu sânt
vrednici de închinare , căci nu vin de la Dumnezeul Meu şi Dumnezeul vostru.
În ceruri sânt multe locaşuri, după cerul cu aer, nu este suflare decât vânt şi
întuneric şi dacă nu ar fi aşa v-aş spune.De acolo vin.

24. Ei sânt ca îngerii, în lumea asta, împărăţii şi tronuri, după felul lor, după
special or, în lumea lor. Dar diavolul împotrivind-use lui Dumnezeu a atras
de partea lui a treia parte din oştirea cerului, nu doar îngerii căzuţi , ci pe
toate neamurile lor!”

25.Dumnezeii lor sânt vânt , iar cei ce li se închină sânt deşertăciune: căci
trăiesc cu nădejdea robilor care nu vor căpăta niciun fel de plată la sfârşit, şi
cred că pentru aceea au fost creţi să mulţumească zeii şi-astrâng arme, fie,
şi aur şi cristale, onix şi safir pentru fericirea lor.

26.Dar Dumnezeu Tatăl vostru este Duh Sfânt, nu are trebuinţă de păcură ,
nici nu întoarce râpele şi şi mlaştinile după electron şi aur. Nu se fericeşte
cu argintul tres în fire şi înfăşurat pe suluri. Căci Dumnezeul vostru este Duh
Sfânt. Dacă i-ar fi foame , ca unui om, ar lua oricare vită şi –ar mânca căci
toate cerurile sânt a Lui şi tot pământul cu tot ce este pe el.

27.dacă acestor nu le puteţi sta împotrivă, cum ve-ţi opri pe DUMNEZEU ?

Înţelegeţi dar şi puneţi în inimă că felul acesta de îngeri sânt ca fiii omului, şi
nu sânt vrednici de închinare. Caută în lumea acesta orice slăbiciune şi la
oamenii care o locuiesc, pentru a întării împărăţia lor şi aş-i umple lipsurile
fără plată, ca unii care din fire sânt superiori, STĂPÂNI.

28. Dar înţelegeţi că toate jertfele sânt pentru voi, toate, mai întâi cele
poruncite de DOMNUL pentru EL. Unele sânt ca leac, o parte, altă parte de
hrană pentru cei flămânzi.
29.Ca să pricepeţi din cui mâini mâncaţi şi din a cui milă trăiţi .Cel ce va
susţinut să jungeţi vrea aceasta!” Căci înălţimea cerului nu este mai
înaltă,dacă ar fi răsturnată, decât a fost calea robiei părinţilor voşti către
Babilon. Aşa că jertfe de miros plăcut, este o umbrire peste voi, o acoperire
în faţa altor fiare, care ochii voştrii nu le văd tot timpul, o învelitoare, pentru
felurite boli, care se tămăduiesc aşa.

30. Dar Dumnezeul vostru este Viu şi Sfânt, este Duh Sfânt, nici nu urcă ca
îngerii la ceruri şi nici nu coboară din ele. Căci el umple toate cerurile, de la
capătul lor până aici În toate zile este cu voi şi Dumnezeirea lui trăieşte în
voi. Adevărat vă spun că Împărăţia cerurilor este ascunsă în voi!.Nu este nici
băutură, nici mâncare, nici arme , nici care de luptă, ci pace şi DUH SFÂNT!”

31. Apoi a zis :” Staţi aici şi nu vă arătaţi , până nu auziţi glasul Meu!” S-a dus
către făpturile acele minunate şi înfricoşătoare. Şi a vorbit în limbi cereşti,
nici elamită, nici romană, nici egipteană, nimic ce iasă de sub limba omului.
Şi un un sunet asemeni cornului de aramă şi cel de berbec, ca vuietul mării,
a ieşit din El. Un val de duh , o suflare a ieşit şi scutul cerului a început să
umble şi sa închis. A certat marea şi cerul . Şi lau ascultat!

32. Apoi am văzut dumnezeii neamurilor sau suit ,sau preschimbat din
carne şi suflare, în lumină şi au fost izgoniţi!” Şi se întrebau între ei :”Cine
este Acesta, care are putere peste dumnezeii şi zei şi peste fiii stellor. Care
porunceşte mării, şi cerului Şi îl ascultă ? “

33. Iar petru a răspuns, a fost ispitit de diavol în Pustie, a venit din Qanna
Galileeii, când a trecut dealul Nazaretului şi la găsit Andrei fratele meu.
Strigând , “Kifa, am găsit pe Acela care se numeşte Mesia şi -L aşteaptă
Israel!”

34.Când sa luminat au ajuns la Enon, spre întratre străjii a doua din ziuă. La
Iordan, unde boteza Ioan , a cărui ucenici eram, şi de unde am plecat când
ne-a suit la Petru, la Ioan şi Iacov fratele său.Iisus S-a aşezat.

34.

Şi nişte iudei aprinşi în râvna lor de pocăinţă L-au îmbrâncit, zicând-ui: “Tu
nut e pocăieşti, tu nu auzi că el spală cu apă, dar după ele vine altul care spla
cu cu foc orice păcat şi orice fărădelege. Ce eşti Tu fără păcat, ca să stai
nepăsător la o mântuirea aşa de mare şi să încurci cale tuturor? Răspunde,:-
Eşti fără păcat?”

35. Iisus i-a răspuns: “ Cine este curat nu are trebuinţă. Nu-I este de trebuinţă
decât picioarele!” “Dar poţi muri tu pentru lume? Ca să te naşti din nou ? Din
apă şi din Duh, ca să nu fie găsită nici păcat nici vină în tine ?.iar dacă nu
poiţi pentru ce intri în apă?”
 36. Adevărat vă spun că cine nu se naşte din nou, din apă şi din Duh, cu
adevărat nu va guista împărăţia cerurilor, nici nu va ave parte de
Mine !”Auzind-ul se mirau tarecăci vorvea ca un porooroc cu putere. Însă a
mâniat pe mulţi căci vorbea despre El, nu despre Ioan de unde trăgeau ei
năjdea.

37. Şi au zis, depărtează-te nebunule, este plină ţara de prooroci ca tine, dar
nici unul nu este ca Ioan, care să înfrunte păacatul , pe Irod şi pe necircumcişi.
Doar nu eşti tocmai Tu Mesia,adică( Hristosul) ?”

38. Fiindcă sa făcut tulburare în mulţime, Ioan sa apropiat de El şi i-a zis ,

pentru ce vine DOMNUL meu la mine? Eu am trebuinţă de Tine şi Israelul tot,
nu Tu:- ce poate să îţi facă Ţie apa, care eşti Duh Sfânt. Căci în Tine locuieşte
toată plinătatea Dumnezeirii!” Auzind cei ce voiau să-l lovească pe la spate cu
lemnul şi cioatele, au căzut jos şi au plans . Strigând este drept să ne ucizi
ca în zilele lui Core şi Abiaram , dar mântuieşte-ne!

39.Atunci a început să spună Ioan:”, este vremea ca eu să cobor ca El să fie

Înălţat. Iată Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii! Şi în El este
mântuirea şi slava poporului lui Israel şi isbăbirea neamului omensc Eu nu-L
cunoştea, dar Duhul Sfânt mi s-a arătat în chip de porumbel asupra Lui.

40.În El este pacea cu Dumnezeu şi împăcarea de orice vine şi de toată

călcarea Legământului care la făcut Dumnezeu cu părinţii noştrii în
vechime.”Ieşind din apă a zis:” Aţi primit autoritate şi putere din cer să-Mi fiţi
martori în Iudeea şi Ierusalim, în toată Samaria şi în Galileea şi până la
marginile pământului! Ţie, Iacove, Ioan ,Petru şi lui Andrei fratele tău, şi şie
Simone Cananitule Zelot îţi spun urmează-mi Mie, ca toţi ceilalalţi
doisprezece!”

41.Şi din ziua aceiia aum umplat cu El. De atunci ştim ce a făcut, în ce sa
bucurat ş ice L-a întristat, orice frământare şi chir şi rugăciunile Lui în
ascuns , când ne fura somnul pe toţi.

CAPITOLUL 2

1. După ce Iisus a fost botezat de Ioan, ieşind din apă a plecat către Betania,
ucenicii l-au întrebat, zicând: “ Superiorule, unde locuieşti?”, iar Isus le-a
răspuns, :”Vulpile cerului au vizuini şi păsările cerului cuiburi , dar Fiul
 Omului nu are undesă- pună capul,afară de slava Lui de la început. Deci
veniţi după Mine şi vedeţi!”

2. Şi pe când Isus şi cei doisprezece trecea prin Grădina Chayim care

este la ieşire din Enon printre măslini şi chiparoşi , între sicomori a apărut
Satan, în trup şi Omul Păcatului a vorbit ucenicilor :

3.Dacă morţii nu vor învia şi nu vor primii viaţa veşnică , atunci credinţa
voastră este în zadar!”, Sa uitat ţintă la Iisus şi ia a vorbit: “Şi dacă nu vor fi
ca tine şi asemeni Ţie, ca să biruiască lumea şi păcatele ei, atunci credinţa lor
va fi zadarnică .căci nici de acestă lume nu au avut parte , nici pe cealaltă
viitoare nu o vor moştenii , căci nu au parte în ea.”

4. Ucenicii au vrut să-l afurisească şi au dat cu pietre după el, după obiceiul
iudeilor, care scis în Legea lui Moise.Însă Iisus i-a oprit pe ucenici şi pe Satan
la oprit , zicând: “ Pe Mine M-ai încercat şi nu ai biruit! Cei zece împăraţi
care au un singur gând, să-ţi dea puterea ţie sânt departe. Şi ceasul tău de la
Dumnezeu nu a venit!

5.”Cu ce putere faci aceste lucruri? Este scris de DOMNUL Dumnezeul tău să
asculţi şi numai Lui să I te închini: şi iarăşi :”Să nu ispiteşti pe robii
DOMNULUI, în prezenţa DUHULUI Cel Sfânt!” Şi Satan a dat înapoi şi s-a
depăratt de ei, însă tot îi ispitea.

6. Zicând: “ De ce a îngăduit Dumnezeu să fiu eu şi a făcut să treacă păcatul

meu în lumea asta? Dacă 4este Atot‟Puternic şi A toate Şiutor? Şi iarăşi De
ce nu poate DOMNUL să oprească pe Satan în toate zile omului şi a fiecăruia
în partea lui ? Dacă nu poate este Dumneuzeu mai tare ca Satan şi se
cuvine să-I mai poruncească ?

7.Şi Dacă a putut şi nimic nu a făcut, atunci nu este El crud şi fără îndurare,
chiar nedrept? Lăsând pe oameni să ajungă în păcat şi apoi să-I judece
_fără_ de vină? Dacă este Drept atuncea numai este Dumnezeul dragostei,
iar dacă ar fi Îndurător, Mântuitorul , unde este dreptatea Lui fără cusur. “Şi
nu-I slăbea ci le vorbea din Scripturi .

8. Iisus a strigat: “Îndeajuns să-ţi fie Satano: fie-ţi chemat acolo numele, în
muntele miazănoaptei, între pietrele scânteietoare.” Şi o putare din cer la
aruncat cu faţa la pământ pe Satan. Şi Isus i-a vorbit: “ Samael, Heruvim
Ocrotitor, erai desăvârşit în frumuseţe şi în îţelepciunea lui Dumnezeu şi
ocroteai Creaţia Lui, până în ziua şi în ceasul când s-a găsit păcat în tine!”

9. Îndată Satan şi-a întins aripile peste ei , strigând:” A DOMNULUI este cerul
şi pământul şi cerurile Lui, a Lui este Slava şi a Lui este DUHUL, căci toată
puterea în ceruri sus şi jos pe pământ este a Lui, toate puterile cereşti au
început din El: să I se închine numai Lui!”
10. Şi îndată o mare mulţime de oaste cerească izgonită din locurile cereşti,
care slujiseră lui Samael s-a dat înapoi ; şi însăşi Diavolul ia OCROTIT până
în Betania.

11.Ca să se împlinească ce era scris!” El va porunci Îngerilor Săi pentru Tine

şi toate puterile Te vor sluji ca să nu fi vătămat nici de o piatră!”Şi Diavolul ia
lăsat în pace. Şi înaintea lui, îşi vedea puterea lui şi slava lui din început şi
numele şi slujba ce o avuse la DOMNUL DUMNEZEU: şi-a plans amarnic.

12. Sa întors spre Iisus şi a zis dacă nu eşti Tu Mesia, atunci tu eşti fiu lui
Pecayah, lui Şemaia , sângele lui Ezekiel proorocul care se născuse în casa
lui Ilie. Şi-a dispărut.

13. Un călător care se suise la Templul, un om din Gadara a văzut pe Diavol

cu ochii de carne , şi pe Iisus şi ucenicii Lui. A luat un fenician şi-un iebusit
ca martori care au scris întocmai aceste cuvinte:-toate.

14.Şi când Iisus a trecut în ţinutul Gadarenilor. Ia strigat:-” Vrăjitorule,

asemeni lui Balaam, scoţi draci cu prinţul dracilor, fiindcă te-ai înţeles cu
Belzebulth faţă către faţă!” Pleacă din cetatea noastră Vrăjitorule.

15.De aici sa întărit faima acesata că Iisus este Balaam vrăjitorul ca să se

împlinească ce a spus prorocul Simeon: “Pruncul acesta este epntru Israel
o piatră de încercare, o pricină de poticnire: pentru a descoperii pe faţă
multe inimi,fiind spre înălţarea multora în Israel.Şi spre poticnirea altora.Şi
mulţi vor fi vătămaţi cu totul.”

16.Ucenicii au întrebat:-“ Ce sânt lucrurile acestea ? Oare nu sântem ispitiţi

şi înşelaţi de Diavol ?” Şi îndoiala acesta îi frământa şi-I chinuise până la apus,
când Iisus a zis:” Adevărat vă spun că în Mine este viaţa voastră”

17. “Cine nu mănâncă trupul meu cu totul şi cine nu bea sângele Meu, nu
are viaţa în el şi nu este vrednic de Mine!”. Cu cei doisprezece se mai
alăturasseră alţi şaptezeci şi auzindu-L aceştia au fugit blestemându-L . şi
strigând “ Huă bă! Hulitorule Balaam cel Încarnat care a venit să arunci
bluestem veşnic pe capul lui Israel.!

18. ţi-a fost îndeajus iubirea ta şi sfatu tău cu Belzebulth, acum ne ceri să
mâncăm carne de om: lucrui oprite în lege pe care nu le fac nici măcar cei
necircumcişi. Atârnat pe lemn să-ţi fie NUMELE. Şi pomenirea Ta să fie
şteasă dintre noi din Israel!”

19. Iisus le-a zis: “ Nu vă rugaţi prea mult căci n-aţi primit putere de sus,
aceste lucruri se vor împlini pentru voi curând, căci este aproape ceasul
Meu!” Li ia zis lui Petru: “Kifa tu nu pleci, a zis lui Ioan şi Iacov, şi m-a
întrebat pe mine.
20.Iar Simon Cananitul , unul din cei doisprezece ia răspuns: “ Îţi râzi de noi
DOAMNE, fiindcă sântem slabi, şi ne încerci fiindcă nu avem lumină , nici
pricepere. Ca toţi rabinii înaintea ta ai gura plinăî cu umor şi veselie. Noi vom
rămâne, căci unde să ne ducem după ce am lepădat toate lucrurile : ba , ne-
am lepădat de noi înşine!”

21. Isus i-a întrebat “ Oare chiar v-aţi lepădat de voi, ca să trăiesc în voi şi să
fim una, după cum Eu, sânt una cu Tatăl Meu ?”

22.Poate că în adevăr v-aţi lepdat de lume şi de voi:-dar v-aţi născut din

nou?.”, şi ucenicii au răspuns:”DOAMNE oare nu avem noi toţi acelaşi botez
ca Tine, botezul lui Ioan cu apă?” Şi Isus a zis: “ Nu din apă Simone, ci din
apă şi din DUH!”

23.Şi zicând acestea au ajuns în miezul nopţii la schimbarea străjilor, la o

casă în Betania, unde locuia Lazăr Ebionitul şi surorile lui Maria şi Martha.
Căci omului acesta fiind din tată iudeu şi mamă ebionită îi era oprită hrana
duhvnicească şi cina Legii şi urcarea la Templu. Dar Iisus îl iubea mult
pentru credinţa lui .

24 Şi văzând-ul Marta la sărit în gât şi la sărutat aprins şi a plans , de

lipsa şi de revenirea Lui. Şi Petru nedumerit a zis : “Învăţătorule, nu că ar fi
oprit să cunoşti pe cineva, dar Tu eşti Nazaritean şi orice cunoştinţă a ta nu
poate fi mai jos de Scitopolis , nici mai departe de Seforis.Deci cum a
cunoscut acest om, pe DOMNUL nostru ?”

25. Atunci Iisus a zis “ Un bocet se aude în Rama şi o tânguire până la

ceruri .Raşel îşi plânge copii şi nu voieşte a fi mângâiată!” şi să pricepţi:”
Când Israel era copil mic, am chemat pe FIUL MEU din Egipt!”

26. Atunci Duhul Sfânt le-a făcut tuturor cunoscut că este MESIA LUI ISRAEL,
cel profeţit cu aceste cuvinte scrise în Cartea Legii şi în PROOROCI. Iisus a
spus am stat în Ebactana –Egipteană care este la marginea Ebaionului în
ţinutul Teba. La hotarul între Egipt şi Madian. Iar acesta, fiind-umi Mie tovarăş
de joacă intra în templele zeilor şi făcea şicanii dumnezeilor de acolo.Aşa şi-a
întărit credinţa pe furiş sub ochii egiptenilor. Iar mama lui a fost BAT-
SOBECK, Preoteasa unui Crocodil, în a cărui fălci şi dinţi sa întors la sfâşit
pentru Zeul Hapi şi apele lui care iasă din Nill.

27. Dar Fiul omului vă dă vouă ape vii.Şi cine bea nu va înseta în veci ,
dacăţi aţi scoate ape de la Mine, din izvoarele vieţii. Căci pentru aceasta am
veit, să fac lumii cunoscut pe Tatăl Meu!”. Şi în acest fel a trecut noaptea
întâi şi eu am adormit şi-au căzut răpuşi de somn toţi.
28. În zori, Isus era trezit, ori a vegheat, gândesc că nu dormise ci îţi spăla
veşmântul lui şi învelitorile însoţitorilor săi.Atunci am sărit ca ars de ruşine
din aşternutul meu de pe rogojina de sun vatră. Şi am zis:”

29 Pentru ce faci Tu, învăţătorule aceste munci, se cuvine ca noi ucenicii să

facem muncile acestea, căci aşa au făcut şi alţii rabinilor care au fot înaintea
Ta.Pentru ce ne faci ruşinea aceasta!”

30. Iisus a spus: “ Simone, Simone Fiul lui Yiaiar Canaanitul pe4ntru ce
orgoliul îşi întunecă mintea, iar slugărnicia te faci să vinzi totul şi să ajungi
robul oricui, rob fără răplată ? N-aţi ştiut că Fiul Omului a venit să slujească,
nicidecum să fie slujit ?

31. În curând vin zile când ve-ţi sluji şi voi altora mai mici ca voi şi care sânt
în dispreţ , nu puşi în cinste. Şi le ve-ţi da să bea şi să mănânce: ve-ţi
îmbrăca pe cei goi şi pe cei săraci. Ve-ţi sătura pe orfan şi pe văduvă şi ăii
ve-ţi mângâia. Căci făcând-ule lor toate , Mie mi-aţi făcut DOMNUL vostru.

32. Bine zici tu iudeu născut în lege unui om ca tine să zici DOMN şi BUN ?
“BUN” este doar DOMNUL DUMNEZEU şi “DOMNUL “ este numai UNUL, Tatăl
Meu, voi să nu Mă mai numiţi nicicum, nici “DOMN” şi nici “ÎNVĂŢĂTOR” ,
nici voi între voi. Măcar că vin de la DUMNEZEU şi aceste lucrări mărturisesc
despre Mine totuşi eu nu vă numesc robi , ci prieteni şi însoţitori.

33. Căci sluga, ori mai prejos nici robul, nu ştie ce face STPÂNUL SĂU. Nu I
se spune în veac şi nu I se dă socoteală şi nu ÎL moşteneşte pe STĂPÂN în
veac, căci robul nu este sângele şi duhul său. Ci doar cei născuţi lui şi în
casa lui:-aceia ÎL vor moşteni!”De acea Eu vă spun curat voi sânteţi Martorii
Mei, iar DOMNUL M-a UNS cu undelemn de bucurie mai presus de însoţitorii
Mei!”

34 . Apoi sau trezit toţi căci se făcuse zarvă între Simon şi Iisus, iar pe
acesta din urmă Lau auzit vorbind. Iuda Cel din Ckariot.Iscarioteanul a zis :”
Ce ai vorbit tu singur cu învăţătorul, nu eşti mai presus de no ice taine ţi-a
vorbit ? Dă-le pe faţă doar eşti ucenic în dreptul tău asemeni nouă !”

35.Şi Simon ia răpuns Iehuda , ai la tine sulul Cărţii lui Isaia, citeşte, căci în
el este scris: “ Pentru ce,ar alerga un om la un alt om să îl întrebe lucruri
ascunse, ori trecutul, ori să vadă viitorul ca să-l ştie ? Nu este ma lesne şi
cu minte să alerge mai întâi tot omul la Creatorul lui care la întocmit? Va
întrece văzătorul şi proorocul , peste DOMNUL lor ?”, -antunci întrebă-l pe
Iisus, că venind din lumea somnului doar L-ai auzidt deja.Acestea sânt
cuvintele LUI! Ce ai cu mine, nici măcar nu eşti iudeu ca noi şi nici Galilean.
Un necircumcis în moştenirea lui Israel Să se spele pe cap cu tine cine ţi-a
purtat de grijă până azi.”
36. Iisus a râs, şi a zis: “ Să nu vă dezbinaţi, căci acesta vine de la Diavol care
era Pizmaş ascuns şi dezbinător de la început.Dacă sânteţi ucenicii Mei să
aveţi dragoste în voi unul faţă de altul.

37 Aşa cum Eu, Învăţătorul vostru vă iubesc. Aşa va cunoaşte lumea că în

adevăr sânteţi ucenicii Mei” Iar voi sânteţi asemene a unor copilaşi căruia
unu frate le-a ascuns dulcele şi turtele. Şi voi nu-l credeţi.Sau poate că nu a
primit nimic mai mult ca voi! Şi el întrebă către care tainţă în cămară ar
putea să fie bolul cu dulceaţă ?”

38.Şi Isus a zis: Simone Siomone , pentru ce numeşti tu necurat ce a creat

DUMNEZEU? Ce ai în sân? “Căci în zori Simon văzuse pe Iisus spălând, şi în
spatele lui un pui de lup sălbatec din pustie.

39. Iisus i-a spus:”Are lupul solzi şi aripioare , ca să fie peşte de mâncat ?”,
iar Simon a răspuns:” Ei pui de lup, DOAMNE, micuţ nu peşte luat din
apă!”.Iisus a zis” Rumegă şi are el copita despicată, ca să fie curat Legii
Tatălui Meu care va rămas poruncă?” Şi Simon a răspuns are suflet şi
suflare de viaţă în el şi Dumnezeu ne va cere la sfârşit sângetele oricărei
făpturi din mâinile noastre.

40.Iisus a zis:” Bine ai răspuns, dar nu carnea şi nici sângele ci DUHUL

TATĂLUI care este în ceruri ţi-a făcut cunoascut. El a creat şi el iubeşte
toată făptura pentru aceia a venit Fiul Omului, să mântuie, nu ca să piardă.
Aşa că îţi poruncesc :”Suceşte capul acestui pui de lup, şi varsă-I sângele
pe pământ, după este scris în Lege!”. Simon a strigat: “ Îngăduie-mi să îl
hrănesc în ascuns departe de ochii Tăi, căci e un pui.”

41.Iisus a vorbit iar şi a zis: Dacă voi care sânteţi răi ştiţi din inimă să faceţi
lucruri bune pentru fiii voştri şi pentru aceia de care vă lipiţi sufletul, atunci
cu atât mai mult ,Tatăl Meu, care este în ceruri , vă va mântui şi vă va da
tuturor la fel, DUH SFÂNT. Aşa că ia-l pe lup şi aşeaz-l lângă Iuda
Necircumcisul! Şi pe unul şi pe altul hrăneşte-I în ascuns departe de ochii
Mei aşa precum ai zis!”

42.Apoi Iisus a zis: “Simone fiul lui Yaiar Canaanitul întoarce-te ! Căci aşa
şi DOMNUL a iubit şi neamurile necircumcise şi ia hrănit departe de ochii
voştrii. Căci pentru aceea a zis proorocul Isaia: “Cum să nu Mă îndur şi cum
să nu am milă Cum să opresc să nu se nască, căci Eu am pus în ei suflerea
Mea.!” Iar tu Zelotule de azi numele tău va fi : “ BAR-ZEV” , Fiul Lupului ,
Simon ZEV-Zelotul a rămas între cei doisprezece aşa cum lui Kifa ia
schimbat numele şi a zis lui Petru.

Iisus mărturisind pe Lazăr

CAPITOLUL 3

1. Iisus a zis:” Ajunge zilei necazul ei, ca să-l facem noi între noi şi mai mare!” Şi Iisus
a zis : “ După ce Irod Cel Mare a ucis pe prunci la Betleem, după ce părinţii Mei m-au
dus la Templu şi M-au circumcis ca pe oricare dintre fiii lui Israel ,părinţii Mei au fugit
în Egipt , căi Eu sânt singur, “Scăpatul Betleeamului”.

2. Şi au juns în Ebactana –Egipteană la Mare la hotarul cel vechi dintre Idumeea ,

Madiamul pustiei şi Egipt. Şi părinţii mei au juns pescari şi lustruitori de idoli.Căci aşa
este munca şi credinţa acelor locuri, cei ce pescuiesc au dreptul ca să pescuiască
după ce au lustruit idolii apelor şi casa acelor dumnezei.

3.Şi ca să nu păcătuiască am luat asupra Mea, munca lui Iosif tatăl meu şi ruşinea
mamei mele Miriam. Atunci a venit între noi rabinul Ehur Bar Echud tatăl lui Lazăr , iar
mama lui lui era Enkir-Baoth Preoteasa lui Sobeck zeul Crocodil.

4. Şi a zis : “Aceştia sânt iudei şi Dumnezeul lor nu le îngăduie să se apropie de idoli,

iar zeiii noştrii ai Egiptului asemeni nu îngăduie unor păstori inferiori şi impuri să se
atingă de formele pământeşti şi de imaginea lor. Căci este din vechime un etiopiar, un
Nubian sau un hicksos-habirw să nu se atingă că nu sânt din ieşiţi din Nill şi nu ia
născut pământul Deletei.

5.Nici din Efra , nici din Mene.”Auzind egiptenii au zis , cei bătrâni au cutume şi
năravurile lor din locurile de unde au venit, nu vor învăţa nimic care să rămână în ei. Dar
copiii lor să înveţe leacurile , tămăduirile şi ajutoarele ! Şi să slujească în case
egiptenilor care sânt suferinzi şi loviţi de demonii lui Set. Să înveţe bine ARBORELE
DJED şi BA răsăritul şi apussu, LUMINA CERULUI şi ÎNTUNERICUL LUMII şi al
ADÂNCURILOR. Să nu hulkească pe Iisis, nici pe OSiris Salvatorul sufletor în tămâmul
morţilor de jos!”

6. Atunci a venit Lazir fiul lui Enkir Bat-Sobeck şi a rabinului Ekhur şi şi-a lipit sufletul
de Mine, şi eu l-am iubit mult . Eram temător, căci încă nu eram întărit de DUHUL ca
acum ci crescând primeam plinătatea . Şi ajungând cu cârpa în mână şi cu untura de
porc şi bivol înainte. M plans în ascuns Tatălui Meu vcare este în ceruri cu supine
negrăite. Dar Larzăr râdea tot mai aprig şi mai mult

7. Şi a strigat :“Ieşua Bar Ioesef Fiul lui David pentru ce te temi de un ido, o icoană ,
piatră şi ipsos ci aur şi voseauă pe el. Tot aşa după cum nici iudeii nu au tot timpul cu ei
pe ACELA care ia scos demult din robia egiptenilor, În acelaşi fel nici egiptenii nu au în
toate zilele cu ei pe aceia care iau văzut , unii suind-use la ceruri alţii coborând în
adâncuri ori aplele cele adânci. “

8. Idolii sânt nimic, sânt deşertăciune, cum să recunoască omul că nu are nici un zeu
de partea lui. Nu şti că acesta este cel dintâi lucru care îl ascunde omul:-anume că nu are
pe Dumnezeu, ori că nu-L cunoaşte deloc ca să afle că este cu El de departe este
aproape şic el îndepărat la celelalte hotare ale cerului departe dincolo de stele:Acela
este în sufletul muritorilor.

9 .Vino să ne jucăm şi să-ţi arăt , fiu tâmplarului Iosef. Vino în casa lui Horsus. Şi ia zis :
Acesta este DUHUL SFÂNT, altul nu este. Dar Nessu aleargă după duhuri mai slabe şi
mai joase fiindcă faptele lui îl fac de ruşine să dea ochi cu EL .Aşa că I-a făcut o
asemănare în a cărui ochi să privească şi să mintă cu convingere faraonică!”Şi Ieşua a
râs, ştersgându-şi cu mâneca lacrimile.

10. Lazăr sa întors şi a şters lacrimile şi faţa lui Iisus ;şi la sărutat zicând. “Ce plină este
faţa Prinţului David de praful zeilor şi cenuşa unui neam străin!” Vezi tu Nesu se teme
în felul lui necircumcis de Judecata de Apoi. Aşa că ia fost uşor să închidă pe Sfântul
Duh în chip de piatră, socotind că scapă şi I se amână ceasul judecăţii. Pentru aceia se
slujeşte de alte duhuri, mai mici şi inferioare,dar care nu-I cer socoteală câtă vreme
Nesu le dă lor din mâna egiptenilor, ce vor ei.

11Ei sânt şi nu sânt şi nu sânt. Vezi tu este cum spus au venit în urmă cu generaţii de
sus din stele , şi-au luat parte în ce le lipsea

acolo şi-au plecat. Şi lui Nessu iau lăsat nimicuri pentru ei, mărgele de sticlă, dar mari
pentru el cât să uimească pe egipteni.

12. Dumnezeul acesta a fost mai întâi al horiţilor , neam din care se trage Miţraim
părintele egiptenilor.” “Hai în casa lui Iosif, care aici se numeşte IM Hotep. Şi a zis
strămoşii tăi Ieşua, după patru generaţii nu şi-au mai vorbit limba şi au uitat de
DUmnezeul lui Avraaam şi şi-a făcut o credinţă a lor aici, din dintre dumnezeii aceştia.

13. între ei au redescoperit pe UNICUL ATON , Iar Moise însuşi sa nevoit în zadar
să le spună despre Elohimul lui Avraam. În zadar, Elohimul care-l văcuse pe Iosif Vizir
şi Enket-Nessu(Vice Faraon). Dar când le-a spus lor de ATON „AI (ADONAI), evreii au
crezut că îi vorbise Du mnezeu părinţilor lor, Dumnezeul lui Iosif. Ştiu de la tatăl meu
care mi-a arătat în sulul Thorei când era în vizită Rabinul Alexandriei la noi.

14. Am zis :”Ieşua nu te e teme, hai să ne jucăm”. Sau dus în templul lui Nekat şi a
lui Sos care este ANK- spiritual lui Iisis. Acolo era idolul lui şi a pus înaintea lui ce era
urâcios, ce era oprit acelui idol. Nimeni nu la văzut şapte ceasuri, iau pus câlţi în
urechi şi nu a avut mâni să se apere. Iau hulit slava şi iau spus lucruri urâcioase
potrivit cu slava lui şi rangul lui în lumea zeilor .Şi n-a avut urechi să audă pe Ieşua şi
pe Lazăr. Nici gură vie vie ca să cheme pe preoţii acelui idol.

15.În altă zi, după ce Iisus a isprăvit cu muncile care le făcea ca să cruţe pe Iosif şi pe
Miriam mama lui de ceva necurat şi de orice lucru ruşinos pentru iudei. Au mers la
ceremonia lui Happy Zeul Nillului, Şoim cu cap de Crocodil .Era Neket (iarna)
anotimpul polios al inundaţiilor şi era orz de apă, linte şi peşte din beşug şi fructe şi
papyrus. Lazăr a luat pe Iisus şi au mers să pună făclii aprinse între degetele sfântului
zeu Happy. Un crocodil bătrân a cărui lungime era de trei care de luptă egiptene ,
ferecat cu aur şi cu pietre scumpe.

16. Lazăr fiind fiul Preoteisei lui Sobeck ştia taine şi lucruri ascunse depre zelii acelor
locuri şi au intrat într-o tainită , o trapă sub burta crocodilului. Şi când era slujba mai
sfântă , mai aprinsă pentru egiptenii crocodilul înebunise de durere. Şi a început să
arunce cununile de pe el şi aurul şi pietrele scumpe. Mulţimea sa speriat gândind că
este semen rău, dar Lazăr şi Ieşua râdeau înfundat în căuşul pumnilor.

17. Lazăr ia zis:Vezi Ieşua !- Aici este un izvor al Nillului , darn u izvorul lui. De aici vine
toată apa lui. Dincolo este un canal care duce un sfert şi o varsă în Marea Menonen
(Marea Grecilor). Happy şade pe o parte iarna şi atunci apa iasă şi inundă luncile
Deltei. Vara stă pe partea cealaltă şi nivelul apei scade şi se varsă în mare. .”

18. Apoi iau pus pocnitori cu sos de katara care fermenteză şi bubuie când are
gaz . Şi Lazăr striga dintr-o dudă de piatră aurită :” Poate acum ve-ţi întoarce slava
lui Horus pentre Ra, căci a Lui era iar voi vă închinaţi la slujitorii Lui. Poate Set şi-a
râs de Happy, Geamănul Mântuitorului. Poate Ra în supărarea Sa, sa veselit. Dacă l-aţi
cunoaşte pe Happy aţi şti ce este a lui şi aţi cunoaşte ce I se întâmplă, dar vă închinaţi
ca vitele la ce nu cunoaşte-ţi doar pentru că aşa-I tradiţia.”

19. dar dacă pe Happy nu-l cunoaşteţi atunci prin acesta mărturisiţi că nu aveţi pe Ra
cu voi căci nu L-aţi cunoscut pe Horus. Căci lumea nu l-a cunoscut pe Dumnezeu. Întâii
oameni când sau despărţit de Dumnezeu , au uitat şi au dat slavă unor lucruri
caraghioase pe care nu le cunosc, nu ştiu absolute nimic,nici nu pot ca să le
stăpânească. Iar lumea când sa pomint născut şi sa înmulţit n-a cunoscut pe Dumnezeu.
“

20. Apoi a luat din racla unui sarcofag un fragment de meteorit cu electron şi cositor,
la pus în faţa crocodilului cu iuţeala:şi şi-a tras mâna şi dumnezeul lor a murit. Iar
Lazăr le-a strigat:”Acum că acest dumnezeu n-a avut viaţă în el şi a murit , cui vă ve-ţi
închina? Ve-ţi minţii pe copii voştri aşezând aici alt crocodil?

21. Întoarceţi-vă lui Ra şi amintiţi-vă de zilele în care Set a ascuns soarele, a acoperit
pământul cu neguri , cu arderi, cu gazelle şi cu întuneric şi de Horus care a făcut
soarele să răsară iarăşi şi a suflat în lume viaţa LUI! A turnat ape vii, ape curate şi a
umplut pământul cu ape, ape dulci , nu ape otrăvite precum apele lui Set. Nici amare
nici sărate .” Şi ei credeau că le vorbeşte BA-ul lui ANK ( Sufletul lui Horus) Sau vocea
Vieţii şi erau confuzi şi o teama a umplut mulţimea în acel an.

22.În zilele următoare trecerii anului, Lazăr a strigat la sărbătoare din postului lui
Nehut, : “ Duceţi mai cu vlagă şi onoare pentru ceruri corabia lui lui Osisris şi Anubis.
Căci grea este osânda voastră în lumea de Apoi!” fiind fiul preotesei lui Sobeck lau
ascultat crezând că prooroceşte. Dar Lazăr umplea barca cu greutăţi de plumb şi cu tot
felul de lucruri cu care oamenii păcătuiau şi se slujeau de ele pentru fărădelegi. Ca să-şi
râdă de ei şi de protia lor.

23 Când preotul lui Osiris şi-a dat seama că barca cântăreşte cât un elefant African,
ia strigat :” Lezir, pentru ce îţi râzi de noi ?” Eşti azi un Bes(Spiriduş urât mirositor) şi-
un Anuket (demonul şicaniilor).pentru noi şi pentru Egipt.”

A doua Epistolă către Filipeni şi Agopeni,

Ucenicului Policarp ,ucenicul Sf.Ioan
Teologul
Carte EX.Canonică fostă canonică şi exclusă din Canonul Bibliei la
Conciuliu de la Smirna şi Milan (fără motiv real).A făcut parte din Noul
Testament.

Nr. De capitole: [1] [2] [3] [4] [5] [6] [7] [8] [9]
[10] [11] [12] [13] [14]

Capitolul I. Lăudând pe Filipeni.

Capitolul 1
1 M-am bucurat mult cu voi , o fericire negrăită, adevărată întru totul în Domnul Iisus
Hristos, căci aţi urmat exemplu de dragoste adevărată şi aţi făcut toate acestea doar
când v-aţi amintit de El.

2 fapte care vau urmat şi vau însoţi între alţi fraţi lanţuri puse de necredincioşi
prefăcute în lanţuri de iubire, ornamentate de sfinţi cu montura martirajului lor şi cu
mărturia lui Iisus Hristos, lumii păcătoase,

3.care sânt în adevăr cununi împărăteşti alese din timpuri străvechi de Dumnezeu şi
de care împăraţii încă n-au avut parte.

4. Cununa harului Dumnezeiesc de a alege hotărât rădăcina care vă osândeşte acum, în

lume;rădăcina cea puternică a credinţei voastre despre care se vorbeşte zilnic între
necircumcişi şi păcătoşi în stabore în pieţe în în secretariatele marilor dregători.

5 Că deşi de mult a plecat din carne , înapoi la Tatăl Lui şi sa mutat în Duh locuind cu
noi în toate zilele.

6.La fel de multă vreme din cei doisprezece ce umblau cu El au plcat demult, totuşi
răbdarea vostră în a stăruii şi-a cere plinătate Puterii Lucrării lui Dumnezeu, rodeşte
acum în Dumnezeu

7 la Domnul Iisus Hristos ,care pentru păcatele noastre a suferit moarte de tâlhar ,
blestemat ca Amăgitor se făcu blestem ;şi păcatele noastre le-a purtat asuferit moarte
fiind despărţit de fraţii săi la mijlocul anilor Lui.

8 Dar pe care Dumnezeul Lui şi al lui Avraaam la înviat din morţi, a înviat Legământul
Său cu David şi a rupt legăturile morţii şi ia dăruit chiar Moartea, ca .să-I deschidă calea
din mormânt.Căci n-a îngăduit ca UNSUL SĂU să vadă putrezire şi nici legătrurile morţi
să-l adoarmă în Adânc(Şeol).

9. Deşi acum nu-l vede ochiu şi-ai avea tendiţa şi L-ai pomenii ca pe-o legendă spusă
demult de bătrâni, totuşi dacă-I întreba Moartea, la ea între cei ce-au putrezit:-nu este.
Deci voi crede cu credinţă deplină şi se bucură sufletul meu cu suspine negrăite ,cu o
fericire deplină de Gloria Celui ce a biruit lumea şi păcatul ei aprins.

10. În bucuria această vă voiesc, în dorinţa de multe lucrări ale vieţii din pornirile
curate omului dorind a intra şi voi în Împărăţia Duhului ştiind că prin Har sânteţi
mântuiţi , nu prin faptele voastre, dar cele din urmă merg înainte voastră şi mărturisesc
că aţi vegheat şi aţi lucrat roada Duhului:- a celor chemaţi prin Voia lui Dumnezeu prin
Iisus Hristos.
Capitolul II.-un îndemn la virtute.

Capitolul 2

1 De aceea fiindcă Harul dintâi este binecuvântarea din coapsă, Cel dintâi Har turnat
omului , mai înainte lui Avraaam.

2 Aşa că nu vă spurcaţi trupurile ci vă sfinţiţi zilnic şi după cum este scris “Slujiţi
Domnului cu frică pentru mântuirea voastră.

3.Căci nu sânteţi născuţii Lui, ci înfiaţi va născut iarăşi.

4.Ca să uite mânia ce o avea împotriva voastră.

5.Voi cei iubiţi de Dumnezeu acum : - de la facere lumii sânteţi căutaţi de mânia
Domnului ca să vă piardă şi să vă şteargă din durerea inimii Lui.şi să uite că L-aţi
părăsit pentru desfrânarea cu slugile lui,

6. focul şi ,vântul şi apa, tunetul şi fulegerul, valul şi fiertura vulcanilor:- nimic altceva
decât nişte puteri cereşti . Aţi lepădat Creatorul odinioară pentru creatura lui,
închinare la îngeri, la piatră şi la menul din pădure, la aurul şi la argintul care era
pentru plata voastră şi pentru slava pământească a Casei Lui.

7. Căci şi cei care goi , înspăimântaţi de ceasul profeţit, fugiră şi sau lepădat de El: -
nu în zadar vă predică acum, nici ca să ducă în confuzie lumea pe o calea a rătăcirii.
Cei ce lepădara hainele apostoliei, şi se ruşinară de cununile împărăteşti de sus au
căpătat iertare şi ca la început slujba lor, căci nu ueste nici un om vrednic , niciunul
neprihănit zice ,proorocul

8.Că tocmai ei au ridicat atâta număr de mulţime de au crezut în El, le-a dat să mânce,
deşi nu aveau gătit nimic şi nici mâncare în ascuns şi ia săturat , le-a dat să bea celor
însetaţi ; departe îndeajuns de apă , pentru o mulţime mare.

9 Şi mulţimea acesta sa ridicat în demnitatea ei umană, în dreptul libertăţii ei slobozită

din lanţurile păcatului .În libertatea acestă au crezut ei în Iisus Hristos cel ridicat din
morţi şi iau da slavă, fiindcă o avea.

10 Ca om a biruit având un tron la dreapta Puterii lui Dumnezeu, nu dreapta ta, care să-I
fie stânga lui ci tronul ceui ce are toată putere în ceruri sus şi jos pe pământ. Căci
biruind, la El toate lucrurile sânt cu putinţă.El locuieşte în Duh, El vă slujeşte vouă în
DuhSfânt, căci El va ales pe voi şi nu voi pe El.

11.El vine ca Judecător al celor vii judecând-ui cu toate cele din ascuns , prin lumina
ochilkor lor văzând ce-au făcut şi câştigând osândă.

12.Iar cei morţi din timpuri străvechi, vor ieşi afară din morminte ca în vremea tinereţilor
lor. Căci Domnul ştie şi pe cel uitat , şi pe cel din adâncimile surpate .

13Mulţi vor ieşii chiar în casele voastre vor cina cu voi şi vă vor sta înaintea ochilor,
cu adevărul acesta înfricpşător pentru voi. El este Viu! Şi El le-a dat viaţa acesta care
nimeni nu le-o poate lua.

14.Sângele său va cere de la Dumnezeu în Ziua Judecăţii, pe cei necredincioşi lui

Dumnezeu care n-au crezut măcar lucrările Lui şi n-au voit să credaă-n lume, în ACELA
care L-a trimis. Le va cere sângele şi viaţa lor care este în sângele lor.

15. dar El se va arătat ridicat din morţi în capul oştirii morţilor de mult şi în fruntea celor
ieşiţi din morminte. Şi vă va ridica din morţi pe cei adormiţi atunci şi într-o clipă cei vi
ve-ţi fi preschimbaţi, şi trecuţi din putrezire în neputrezire. Cerurile de acum şi lumea ei
vor trece cu troznete mari şi gamete grele.

16.Dar cei cei L-am iubit vom moştenii cerul nou şi noul pământ dacă vom face voia Lui
şi vom avea în noi dragostea Lui să păzim poruncile lui Dumnezeu şi să avem în lume
mărturia lui Iisus.

17. ceea ce El a iubit mult şi ia păzit cât era în lume om cu trup;pe oricine se fereşte de
lăccomie, de dezbinări, de iubirea de bani peste necesarul trăirii, de vorbirea de rău şi
de mărturia mincinoasă , de tot ce este fals în oameni.

18. de a întoarce răului cu rău, de orice crime, înjurături şi blesteme , de secte şi de

alte amăgiri care nasc certuri şi violenţe

19.şi de cei ce-au judecat pe fraţi cu judecăţi grele, pe mulţi iau dat morţii şi nu le-au
ridicat nicând popovara(pedeapsa).

20 Ştiind ce spune Domnul nostru:” Nu judecaţi ca să nu fiţi judecaţi! Căci cu ce

judecată ve-ţi măsura, cu aceaşi ve-ţi primi înapoi !”,”Cui ve-ţi ierta iertate le vor fi ,
în lume şi în ceruri şi cui faceţi milostenie întăriţi Împărăţia cerurilor care este în
ascuns.

21.Ferice de cei săraci în duhul lumii acesteia, şi ferice de cei prigoniţi pentru dreptate
că a lor va fi împărăţia cerurilor!” Spunându-vă acestea vă proclam aici Parousia
(Prezenţa Domnului!).
Capitolul 3
Capitolul III.-Expresiile de nevrednicie personală.

1.Este cineva în Cetatea Filipe, având Duhul Sfânt şi să mă dovedească impostor ?

2. De lângă Ioan mă ştiţi căci de la el am primit ucenicia apostolică, şi învrednicirea fără de

zminteală de a nu amăgi, de a nu rătăci de a nu nu pierde, măcar să vă las în pace de pot să vă
ajut , căci în necazul cel mare, măcar să nu vi-l sporesc mai mult.

3.Aşadar vă spun în curând ve-ţi vedea pe DOMNUL , mulţi nu ve-ţi adormi şi neamul acesta de
oameni nu va trece până când nu-l ve-ţi vedea pe slava norilor , în fruntea celor înviaţi din morţi.

4Şi până nu ve-ţi vedea mormintele deschise.

5. Cât despre voi nu ve-ţi avea trebuinţă de morminte căci unde vă duceţi voi acolo este
DOMNUL vostru!

6. Aşadar măcar că nu iau nimic pentru mine, dacă ve-ţi da orfanilor sfinţilor ,pentru fiii celor ce
sau mutat la Domnul , pentru Hristos o faceţi, dacă ve-ţi cinsti pe văduvă fără să căutaţi în ea o
curvă, ori o slugă, ci pentru surorile voastre tot ce faceţi lui Hristos vă spun că faceţi!

7 Şi legând rana nu în chip uşuratic, îţi spun că pe Iisus l-ai tămăduit , ai legat rana
Vindecătorului şi-ai acoperit rana celui ce în rănile lui ţi-a adus pacea cu Dumnezeu. Crednic eşti
de DOMNUL Diocet fiul lui Silvanus!.

8 V-am spus acestea fiindcă voi m-aţi invitat la acestă Agapă şi la acestă lucrare frăţească. Acum
cum vă spune Ioan şi Pabvel, cercetaţi mai întâi de toate toate duhurile,” Akrostartos şi
Kalipossar fiul lui Euclidiu ridicaţi dintre voi iscoadele, anume pe Carmiu şi Leuciniu pe
Agafilon şi Merttaparius şi pe mai marele Porcius din partidada lui Celsius vrăjmaşul lui
Hristos .

9. Cinstiţi-ii mai întâi ca să spună împăraului cum sânt perţuiţi solli celor încornonaţi. Să nu
uite nicicând că Cerul le- rânduit coroana , hotare şi steagul şi ceasul de domnie şi de
bunăstare, anume cât va domnii unul şi când il va lua celălalt. Căci a Domnului sânt împăraţii ţi
împărăţiile şi toate dregătoriile cu stăpânii lor cu tot.

10. Ridicaţi-vă acum şi daţi din zeciuala DOMNULUI o parte , partea cezarului, ca să ştie
împăratul în ce casă este şi din a cui mâini dumnezeieşti mănâncă. Căci vă spun pentru că nici
eu nu aş fi cunoscut o astfel de înţelepciune , dacă sângele şi carnea m-ar fi pus să caut.

11.Că din nici o altă parte nu poate venii o astfel de înţelepsciune decât de la Sfântul Duh, Duhul
Adevărului începătorul tuturor duhurilor , curate şi necurate, care erau cu El şi la El înainte de
cădere.

12. Ridicaţi acum pe Silviu Alastrapos şi alungaţi-l căci sa înhăitat cu Celsius ca să nimicească
pe Hristos, şi prin mâna lui pe fraţi. Dar nu înainte de ai spune, celui ce face pe om să vadă
atomii sub lupa de sticlă tot ce este întru microcosmosm. Să se înfăţişeze Bisericii şi să arate
legătura lor.
13Căci elementele stau şi nu se împrăştie la porunca DOMNULUI . Iar mărturia noastră este că
energia în mişcare face rostul elementelor şi nucleul lor. Cine va prinde Duhl în mâini fără să-I
scape printer degete ca vântul ?

14 Şi spuneţi sfinţilor din Ierusalim să nu-l primească , până nu se pocăieşte celui pe care L-a
alungat, pe care la întristat , căci acesta nebun din pântece a alungat pe Duhul Sfânt.

15 Aduceţi-vă aminte de Pavel cât ere viu, mai înainte să vi se trimită piele lui în Derbe, Tars şi
Filipe, ca veşminte, mai înainte să fi fost fiert ,a dăugat în pucioasă încinsă ,mai ănainte de a fi
crucificat. Cu câtă precizie va învăţat el Adevărul, chiar şi aceste lucrui , despre care Celsius
spune că vă sânt oprite. În prezenţa celor ce au fost apoi rânduiţi la păstorirea turmei lui.
Aşadar , păstorilor nu bateţi olile şi nu le mâncaţi grăsimea , ci fiţi vrednici ca azi, ca atunci când
păcătoşii v-au îmbrăcat cu Pave ca să zică că mâncaţi carne de om.

17 Aşa am făcut eu, iar cât am lipsit v-am întărit cu o scrisoare , pe care dacă o cinteşti cum am
scris eu, nu cum ai voii să citeşti tu , cu după înţelesul Duhului Sfânt a celui ce spune şi nu a
celui ce ascultă;- ve-ţi găsi în tote mijlocale de a cosntrui pe stâncă credinţa voastră, care este
plină de speranţă şi de ştiinţă şi orice fel de pricepere izvorâtă din Dumnezeu.

18.Care este precedată de iubire şi îngăduinţă faţă de cel căzut, de cel slab şi faţă de aproapele
vostru, o dragoste deplină pentru Dumnezeu care va turnat deplin când aţi cerut: -şi nu o
parte.Asemeni lui Hristos Iisus Dmnul nostrum de la care sa luat şi de la care vi sa turnat
vouă.Că în Numele Său aţi primit.

19. Căci dacă cineva dintre voi se va socotoi duhovnicesc lăuntric, locuit de aceste haruri ; să
nu le oprească pentru el având porunca adevărului ca să împlinească dreptatea lui Dumnezeu
nu cu slăbiciunea omului ci cu Puterea lu Dumnezeu ascunsă în unii oameni. Făcând aceste pe
faţă depărtează prin harul dragostei tot păcatul, acea dragoste din Dumnezeu, care nu se
bucură de rău şi de nelegiunire, iară fără aducere aminte şi nu osândeşte ce era pierdut .

20 Dacă cineva va stinge şi va opri lucrarea Sântului Duh , este mai bine să meargă în oastea
împăraţilor lumii. Căci va suferii măcelul fără mântuire şi fără de cununună. Căci toţi împăraţii
lumii au în gând să dea puterea Fiarei şi ca să vă piardă. Hotărât este acest lucru.

21Ca unul care sa încumetat să pună botniţă gurii Sântului Duh, ca la sclav şi ca la vită. Iată că
vă spun pe faţă şi nu vă ascund că darurile nu au încetat şi nici apostolia, căci lucrarea Sfântului
Duh nu sa stins şi n-a ţinut cât au trăit Apostolii, ca să nu se bucure Răpitorul acestei lumi şi
Stăpânitorul veacului acesta.Evanghelia acesta trebuie să ajungă pe tot pământul , la orice
neam ,seminţie şi limbă până la cel mai disreţuit trib Apoi va veni Fiul Omului, căci nu nu va-m
amăgit!

Capitolul 4
Capitolul îndemnuri IV.-Diverse.
1Nu uita, că dorinţa de a fi apreciat stă în preţul ei şi puterea -n lume este aurul şi
argintul. “Iar iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor!

2. Nu iubiţi putere lumii, şi nici preţuirea ei,chiar pentru lucrările cele mai bune.Căci cei
care iubesc banul caută puterea care o adduce el, începutul oricărui prăpăd, venit de la
un vânt mic.

3.Ştiind prin urmare, văzând tâi mâinile acestui mic prunc azi, încredinţat DOMNULUI,
ale cărui mâini sânt goale la venire-n lumea, în acelaşi fel veţi ieşi din ea, căci nu aţi
adus nimic în ea şi oricea-ţi face nu puteţi lua nimi din ea.Afară de sufletul vostru.

4 Îmbrăcaţivă aşa cum vau învăţat şi apostolii cu armura dretăţii şi pa cap cu coiful
mântuirii:-mântuire bună să ne păzească puţina minte şi să ne înveţe în primul rand pe
noi înşine să mergem pe urmele Lui şi să umbăm în căile dreptăţii, în păzire deplină a
poruncilor DOMNULUI.

5.Apoi învăţaţi cei ce vaţi scos nevestele la plimbare, la o agapă şi o mulţime ca să

uite de plictiseală şi de cicălealla că sau înşelat în aşteptări cu privire la voi şi voi la ele:
şi să rămână la cele poruncite de domnul să caute dragostea dintâi, neprihănirea şi
puritatea iubitoare şi tabdreţe , gingăşia care este în firea femeii iubitoare de soţii lor şi
de copiii lor, în tot Adevărul scris.

6 Şi de a fi între ele în castitate şi egale fără nărav, fără curse şi fără vicleşuguri ascunse
spre cădere.spre a vă instrui copii şi ai învăţa poruncile DOMNULUI spre a îmbătrinii ,
fără capul plecat acoperit cu învelitoarea DOMNULUI şi nu cu ruşinea străzii şi a zidurilor
necurate a cetăţii Filipe. Unde dacă nu sau vărsat sânge pe creste lor sau făcut curvii
ascunse la umbra lor.

7 Învăţaţi-vă văduveele să fie smerite şi discrete rugându-se continuu şi păstrând

credinţa DOMNULUI, fără pofte ascunse, fără glas ţăfnos şi clevetire străine de orce
bârfă şi orice vorbire de rău. Rugându-se domnului pentru ele toate cele văduve, chiar
pentru toate femeilile şi pentru Adunare vie a Bisericii lor. Stand departe de aventuri
trecătoare cu bărbaţi în ascuns, de mărturia mincioasă, de hulire, ori clevetrire,departe
de bârfă, căci ele sânt altar de rugăciuni pentru cei mai tineri care ziua lucrează
stăpânilor lumii de-acum.

8.Ştiind că Dumnezeu cunoaşte toate lucrurile în chip limpede şi orice este ascuns
vede clar, căci nimic nu este ascuns de El şi nu se poate ascunde nimic, nici pofte şi
pervesiuni, nici alte porniri necurate, nici ură, nici pizmă nici un raţionament logic care
spurcă şi firea şi Duhul. Niciunul din secretele intime din lucrurile secerete ale lumii nu
este ascund de Dumnezeu.

9 mai rău, voi care aţi cunoscut bărbaţi nu învăţaţi femeile tinere urâciuni şi nu stricaţi
fecioria fetelor din casa DOMNULUI. Păziţi-vă să luaţi în chip nevrednic cina
DOMNULUI , trupul şi sângele Luis pre osânda voastră.
 Capitolul 5
-taxele de diaconi, tineri, şi fecioare.

1. Şi ştiind că Dumnezeu nu se lasă batjocorit ar trebuii să ne îngrijim în chip vrednic

oriunde de slava Sa şi de prezenţa Sa.-Parousia .

2. În chip asemănător diaconii ar drebuii să fie curaţi cu totul înainte feţei plină de
dreptatea a DOMNULUI , slujind fraţilor la meselele lor de bucurie ori de jale. Căci
hrănind şi săturând, pe Hristos lau îndestulat, pe Iisus L-au hrănit, lui iau potolit setae,
căci pe El Lau săţiat.

3. Ei fiind primii văzuţi de lume de de dumnezeii lor în purtare , după faptele celor ce
vestesc Evanghelia Păcii şi a Mântuirii tututror. Şi nu se cuvine să se culce cu
fecioarele , nici cu femeile măritate, nici să fie iubitori de bani, nici băutori de vin până la
la comă şi la vărsătură,

4. ci echilibrat , temperat înfrânând-uşi mânia şi greutatea pumnilor ,fiind plin de

compasiune şi evlavie, de milă nu de scârbă, de mila care ridică şi care nu înjoseşte
demnitatea omului viu.

5. Harnic şi spornic în a înmulţii puţinul , pentru casa lui şi pentru cei mulţi. Gospodar şi
nu risipitor, dar nici iubitor de arginţi ori de aur, fără care , fără cai înfocaţi, greu de
stăpânit, umblând pe jos ori alătui de măgăruşul său asemeni DOMNULUI lor şi a celor
ce-au trăi cu el şi care Lau mărturisit lumii.

6. Dacă vă rugăm să ni-L prezentaţi în spaţiul public ori imperial , pe DOmnul nostrum
în acest fel, vă cerem noi prea mult?Căci vom priimii negreşiit înmiit şi case şi şi vite şi
fraţi şi surori în Împărăţia Lui, chiar din lumea acesta începând aşa cum ne-a făgăduit.
Că ne va da şi ne va ridica din morţi şi dacă trăim astfel să fim demni de EL,căci
negreşit noi vom împărăţi cu EL.

7. Acestea ne-au fost încredinţate nouă şi noi încă credem în ele. În mod similar cu Iisus,
fiţi voi care iaţi născut ca Iosif şi ca Maria şi lăsaţii pe tineri să umble, să lucre să fie
părtaşi cu voi la bucurii şi la întristări de mici, îndemnaţii spre sfinţenie şi puritate şi să
ţină în frâu orice rău .

8. Pentru că acesta este binele lor să fie tăiată de orice sămânţă de poftă necurată din
poftele care sânt în lume, nu zic de foftele fireşti, a mânca, a bea, ori a dormii ,aplânge
ori a râde, a se însura , ori a iubi la început, ci de cele care le aduc duhurile necurate şi
stricarea minţii.

9. Pentru că orice poftă este un soldat legal a oştirii Celuilalt, ori un centurios, fiind
un venatus iscusit, ori un comdonius cu falangă contra Duhului lui Dumnezeu din noi.
10. Mulţi au învăţat că aceste lucruri alungă pe Sfântul Duh. Nu iubiţilor , ci pe noi ne
alungă, de despart de Dumnezeu, ne strică templulul Duhului Sfânt şi ne lasă casa
pustie. Dar singurul care rămâne să lupte este Duhul Domnului.

11. Deci după cum este scris de Pavel şi de Petru, vă întăresc aceleaşi lucruri ca
porunci:” Între voi să nu fie găsiţi nici curvari , nici malahi ( gladiatori de bună voie) , nici
mercenari din gut, care au plăcerea uciderilor.Nici homosesxuali, nici lesbiene nici ce
abuzează de ei însuşi şi care fac astfel de lucruri în grupuri largi cu lumea, neştiind şi
chiar aflând uitând mai repede decât au aflat că erau chemaţi:-dar nu vor moşteni
Împărăţia Cerurilor.

12. 12 Nimeni care face astfel de lucruri care nu hrănesc nici Duhul nici măcar firea, ci
le spurcă cu totul, să nu fie chemat la slujba aceasta, nici cine a început , să fie oprit şi
să nu-l primiţi deloc.căci este urât după orice fel de religie , după orice fel de înţelegere
este urât.

13. De aceea să se abţină de la atsfel de lucruri ,plăcute lui Cibelle şi lui Nectarine şi
chiar unele Vestale ale sabinelor , fac astfel de lucruri la începutul liabţiilor.Toţi care
faceţi ociectul acestei ungeri,şi acestui har, fie preoţi, fie păstori, fie prezbiteri ,fie
diaconi ori ucenici-evanghelişti,căci aţi murit faţă de aceste puteri cereşti alungate din
locurile sfinţeniei lui Dumnezeu.

14. Căci odinnioară eraţi păgâni şi fără mintea liberă :toate aceste puteri vă înfricăşau
cu evadarea lui Kronos din Tartar, ori acestui Kronos, Tatăl zeilor, mai vechi de ani şi
zile decât ei,

15. Începătorul zeilor, Acestuia –I slujiţi. Însă nu Dumnezeu se află în locul de osândă, ci
toate puterile cereşti amăgite în răzvrătirea lui Satan. Rămâne doar acestora să
deosebească bine şi clar pe Dumnezeul zeilor şi al zeiţelor, pe DOMNUL domnilor,
Stăpânul tuturor dregătorilor şi stăpânilor.

16. Fecioarele de asemenea trebuie să mergă până la unuire cu soţii lor, în castitate ca
o obişnuinţă zilnică şi în neprihănire, fără stricăciune.

Capitolul 6
Capitolul VI.-taxele de preoti si altele.

1.Şi lasă preoţii în grija Duhului şi nu orprii lucrarea Duhului, să fie plini de compasiune
şi evlavie şi smerenie firească,milostivi faţă de toţi şi toleranţi cu celalţi din alte neamuri
şi alte religii, până la vremea hotărâtă de Dumnezeu.Vizitând pe bolnav, pe olog, fiind
ochi orbului şi ureche surdului, făără să arunce în indiferenţă orfanul şi în nepăsare
văduva,căci sânt prevăzute în porunci şi atingând-uvă de ei vă atingeţi de lumina ochilor
lui Dumnezeu în lume.

2.Abţinerea de la mânie în ce priveşte persoanele neplăcute, cele nedorite , mai ales pe

cele nesuferite şi provocatorii a căror slujbă este să caute vină penală între fraţi ca să-I
arunce în temniţă şi ănaintea dregătoriilor lumii acesteia. Să se ferească de judecata
nedreaptă şi să se ţină deoparte de lăcomie, căci socotind că are nevoie de toate
lucrurile are să vadă că are nevoie de tot mai puţine din cele ce şi le-a dorit.

3. să se abţină de la credite să-şi uite împurumuturile dar nu şi datoria,căci aşa sânteţi

prinşi în lume, precum sânteţi prinşi în ceruri.Lui Dumnezeu îi datoraţi toate şi lumea şi
plăcerile cele bune care hrănesc şi bucură,aerul şi suflare şi viaţa din voi toţi şi dotuşi
nu sânteţi solvabili ,ca

4. să acoperiţi diferenţa între ce vreţi , cât consumaţi, şi că sânteţi datori vânduţi

păcatului şi stăpânilor veacului de acum. Neputând plătii dobânda măcar ca să scăpaţi
înapoi la libertatea copiilor lui Dumnezeu care va iertat datoria.Şi că acum deşi vă
ruşinaţi sânteţi sub dobânda cezarilor pe dreptul cel adevărat şu sub o datorie de păcat.

5 Căci dacă DOmnul ne-a iertat nouă toată datoria, ba mai mult ne-a dat iarăşi stăpânirea
lumii pe mâini,fără să fim în putere deplină acum şi noi trebuie să iertăm datornicilor
noştrii, mai întâi sclavilor, labori , secudari, celor ce sânt private şi miniştrilor din
casele voastre şi purtaţi-vă cu ei ca şi cu nişte fraţi, egali cu voi Că nu le îndoiţi
dobânda deficitului, căci au acoperit mai mult decât consumă de opt ori şi de zece
ori şi-a plătit preţul de sclav. Însă tot nu-I sloboziţi şi îi împingeţi în noi datorii şi îi ispitiţi
la credite.

6 Nu uitaţi că toţi trebuie să ne înfăţişăm la scaunul de judecată a lui Hristos, fiecare

dând socoteală despre el însuşi, ăn dreptul său. Din numărul de doi denari, câţi
netioni îi scădeţi pâinea, lintea, fructele şi , prţul pe învelitoare, pentru câte ceasuri
lucră sclavul, în care deficitul este preţul împrumutului şi cu dobânda. Hristos vă
spune în cinci luni şi înb a şaptea sloboziţii , însăp nu cu mâna goală, Că şi-a acoperit
datoria şi dobânda şi preţul de sclav şi pe restul anului daţi-le plata înapoi că vă sânt
fraţi şi nu duşmani.

7 Să ne slujim unii altora în unitate cu El, cu frică chiar aşa cum El Însuşi ne-a poruncit,
ci chiar ne-a rugat cu limbă de moarte, nici nun e-a mai numit robi, ci El ne-a iertat
datoria, ne-a numit prieteni şi fraţi , în acelaşi fel şi Duh, apostolii care au predicat
Evanghelia, ca şi proroocii evrei dinaintea naşterii Domnului a venirii Lui ne-au
învăţat :”- să fi zelos în orice lucru bun care mângie, satură şi aduce bucurie păzind-
une de la orice cause penala , obiecte de infracvţiuni cu probe clare şi pricină de noi
încarcerări şi noi valuri de persecuţii .
8. Pornită de la fraţii mincinoşi, iscoade şi provocatori strecuraţi ca să tragă pe oameni
în confuzie şi eroare penală , şi o viaţă cu act civil zadarnic , fără roadă , fără nume
bun între oameni. Făcând calea acesta să fie vorbită de rău-

Capitolul 7

Capitolul VII.-Evitaţi Docatae, şi de a persevera în post şi rugăciune.

1.Pentru că oricine nu mărturiseşte că Iisus a venit în trup acela este Anticristul, acela care
tăgăduieşte originea Lui, om născut sub Lege în ce priveşte făgăduinţa iudeu. Şi oricine
tăgăduieşte patima lui pe cruce şi oricine neagă martirajul Lui pe cruce a a sutelor de mii de
galileeani şi iudei acela este de la Diavolul:-

2.nişte perverşi care fac oracole, cu auguri şi iuris future mincinoşi cu flamenis(preoţi) din
tagma lor, oracolole despre tainele DOMNULUI calculate,socotite şi păstrate de ei după poftele
lor, însetaţi de puterea de a domina, dincolo de carne, chiar mai departe în duh, că nu există nici
o înviere. Vă spun că el este omul păcatului ,întâi născutul lui Satan.

3 De aceea părăsim vanitatea lor şi multe din doctrinele lor false şi să ne întoarcem la cuvântul
care a fost până la noi , dovedit, în Israel, verificat în foc şi în robie până la moartea pe cruce a Lui
şi-a multora acolo între sfinţi.

4.Pentru început este limpezimea rugăciunii şi perseverenţa în post de la răutate şi foftele lumi şi
repaus alimentar după putere fiecăruia ,în dreptul său,rugând-une dar darn u fără Duh,nici mult,
nici cu bolborosiri repetate , nici cântâri urlate, ci potrivit de scurt după caracterul lui
Dumnezeu, ca să nu ne dea o lucrare de rătăcire;

5şi să nu ne conducă către ispite şi să ne abandoneze acolo, uitând de noi! Căci este aşa cum a
spus DOMNUL”Trupul în organelle sale este dispus şi râvnitor în vlaga sângelui , dar este slab,
oricâtă râvnă are duhul nostrum!”

Capitolul 8
Capitolul VIII.-persevera în speranţa şi răbdare.
1 să ne întărim pentru vremea lui şi să perseverăm continuu în speranţa nostră privită ca
o boală care nimiceşte firea;şi să păstrăm în chip serios neprihănirea dăruită prin Har,
care este în Iisus Hristos. Care a purtat păcatele noastre pe pririu lemn de copac , nu
doar patibulas ci stipes.

2.care nu a făcut nici nu păcat ,El însuşi, nici nu a fost găsit vicleşug în gura Lui, pentru
aceea sa grăbit Diavolul care este Samael, să-l curme, să-L stârpească la mijlocul
animlor Lui,căci Acesta, fiul Mariei nu avea tată pe Diavolul, şi sa temut ca lumea să nu
vadă puterea din sămânţa femeii.

3.Căci Sămânţa acesta a indurate pentru noi toate lucrurile şi lea suferit cu noi asemeni
nouă în aceaşi fire de carne ca noi toţi,pentru ca să trăim noi toţi în El.

4.Pentru că având în El un model viu,mai mult decât un întemeietor de religie, şi mai sus
ca un profet, să avem pilda de Lui de suferinţă şi îndelungă răbdare,dar nu lipsită de
fapte.Pentru că El ne-a pus acest exemplu, care pare chin, dar totuşi este dulcea
libertate,întâiul drept al omului, căci viaţa lui îi este har.

5. Pentru că am crezut că este de bun simţ a ne purta unii altora durerile şi încercările ,
nu de a socoti pe DOMNUL Slavei sclav hamal şi cărător de poveri.

Capitolul 9
Capitolul IX.-Patience inculcate.

1. Vă îndemn în toate să daţi ascultare la Cuvântul Mântuirii noastre de obşte plin de

neprihănire şi să exercite toată răbdarea, precum L-aţi văzut în vaţa ochilor voştri,

2. nu numai asemător lui Ignaţiu cel binecuvântat şi a lui Zosimus şi Rufus ,mereu la
voi alergător, dar asemenea altora de pe locurile din spate căora nu le vedeţi roada în
Sfântul Duh, asemenei între altele lui Pavel , ei fiind ca şi restul Apostolilor.

3Acest lucru să-l faceţi având siguranţa că toate aceste nu sau făcut de gura mea, de
mântuială ca să fie Hristos jertfit în zadar.

4.Nu în zadar şi ninci din lipsă de minte a suferit Iisus între voi, nici pentru faptele Sale,
deci lucrarea Lui fiind-uvă de folos în credinţă şi în dreptate , vă spun toate acestea
acum , în ceasul potrivit )timp util), în prezenţa DOMNULUI (Parousia Kirie),

5. cu care de asemeni am alergat la voi în suflet având de suferit . Pentru că ei care nu

sânt vii , nu au iubit această lume, în present păcatul ei îngrămădit , ci sau mutat la El.

6 nu acum ci dormind într un înviere, având parte de viaţă în veci, nu de moartea a

doua.
7 Că El a murit pentru noi, ca să trăiască în noi ;şi de dragul nostru şi-a stricat trupul
născut după Lege,

8 .ca să scoată afară pe Mângâietorul şi să toarne tuturor acelor ce erau din Dumnezeu.

9 Şi de dragul nostrum a fost ridicat la cer , ca El să vină. De aceea nu a locuit între cei
morţi ci ia chemat la viaţa LUI.. Îl ştiţi Zostes şi Zigomates şi pe 10 Kainerius care au
fost despicaţi în inimă pentru al cerceta , căutătorilor de Hristos ? Socotind o boală
înlăuntru inimii şi a minţii ce împiedică moarte deplină , ci un somn cu trezire apoi,
pătimind în faţa Guvernatorului Alexias Keliandro înlocuit de Cassifor.

11.Ei au murit în Hristos odată cu El , trăind veşnic Tatălui lor cu care sânt una. În
răbdare tăcură dureri nemărturisite aşteptând stingerea cărnii şi prefacea sângelui de
acum în duh-de viaţă, venic moştenitor a celor de sus.

12. Nu din nebunia nici că ar fi băut licori de nălucire , nici pentru ei însăşi, că pentru ei
a pătimit Hristos. Ci pentru Duhul Adevărului pe care lumea nu îl poate primi.

13. Deci , care nu puteţi purta mult, măcar atât să rămână în voi că de dragul vostru a
fost ridicat din morţi la Dumnezeu, acest Iisus.

Capitolul 10

Capitolul X.-Îndemn la practica de virtute

1.Aţi auzit că Iisus este un Vrăjitor blestemat veşnic pentru hula şi vrăjile Lui, că sa
ridicat ca şi Baalam filisteanul ca blesteme pe Israel şi însuşi el să fie un blestem pe
capul lor. Lucruri care le-a auzit şi Celsius şi lea spus în Smirna, în Kome şi Nicrodos,
Karpa şi Laodiceea , acum le spune şi aici în Filipe. Dar eu vă întreb, dacă DOMNUL
meu,Stăpânul meu este un Vrăjitor ALIENUS BLAMUS, atunci pentru voi cine este Satan
Diavolul a cărui nume este Samael? Oare nu îi cunoaşteţi întâi-născututl pe Mazda
Zoroastruah, întrupat iarăşi prin puterea Satanei ,chiar în zilele noastre Mani, urgende
de făcut prin urmare să intraţi în veghe şi în stăruinţă DOMNULUI.
2Starea oficială republicană în imperiul lumii şi în alte locuri la barbari fiind iubirea
nezdrobită înaintea lui Satan care nu vă poate face nimic, căci încă n-a venit deplin
ceasul puterii lui.Aşa rămâneţi neschimbaţi în credinţă şi în speranţa fraternităţii, fiind
unite una cu alta, adevărul cu dreptatea şi dreptatea cu dragostea, acesta cu credinţa, cu
blândeţe şi cu celelalte haruri sau unit ca să expună clar şi revelat caracterul lui
DUMNEZEU mai întâi arătat lumii în Hristos , în Iudeea, nicidecum în Sama nici în
Farsi(Persia) nici în Romiith( Centru Imperial al Romei).

3 Ca astfel decoperit lumii Hristosul să fie mărturisit lumii Tatăl,ca nimeni să nu fie
dispreţuit în abandon şi nici osândit cu totul. Nu schimbaţi subiectul pentu altul. Căci
Kirpos Demagus numid şi Euclidul socotitorul, păstrat ca să numere toţi dracii căruia
le-a făcut nume şi un loc în lume, el şi Cesius strică Adevărul Apsotolilor, răsturnând pe
Hristos pentru Manias , Maniheul care se crede născut din două duhuri.

4.Care învaţă pe oameni că sânt doi dumnezei egali în putere Ahuras sau Jupiter şi
Sama Manias adică Diavolul Samael, socotit în mintea lor Mijlocitorul oricărei închinări
între Dumnezeu şi oameni. Să nu vă fure Diavolul şi ultima brumă de minte , acum
când sânteţi deja mântuiţi şi trăitor în Hristos Iisus.Având în vedere comportamentul
vostru şi toată trăirea voastră între neamuri,fără pată. Nici prin tine Papias Alpinul
Domnul nu poate fi vorbit de rău, prin tine şi ăn dreptul tău.

5.Dar vai de acelea prin care Numele Domnului este hulit. Sobrietate în toate şi bun simţ
şi echilibru să se manifeste în propria voastră conduită, chiar dacă pe alocuri bucuriile
omeneşti înveselesc trupul şi duhu şă nu fie pervertite şinici vorbite de rău, ca altceva
decât “bucurii omeneşti”.

6.Căci taina fărădelegii lucrează acum, nu în viitor, iar Omul Păcatului este născut în
trup şi I-a vorbit Mântuitorului în faţă, în pustie şi la Templu când a pus o mărturie
potrivită după duhul său”mincinos de la început”.El rage de la Eufrat şi pândeşte de la
Tigru şi-a vândut Romei cu chirie numele şi numărul şi îl răspendeşteşte ca pe –o marcă
bună, ca pe-o amuletă ca pe un oracol. Aşa a făcut în zilele lui Mithra, a umplut pământul
până la barbari cu altarele LUI. Este precum zeul IANUS MALUS.RĂUL CEL CU MULTE
FEŢE.

7.Eram alături de Ioan, când a scris :” şi numele lui este numărul lui,aceste esete un
nume de om SAMA (SWM)-semitic , şasesute şaizeci şi şase.”Căci la picioarele lui am
învăţat.

Capitolul 11
Capitolul XI.-expresie de durere pe cont de Valens.

1 Sânt foarte întristat pentru Velia şi Valens şi soţia lui Lenoria,care a fost cândva
prezbiter pentru că el înţelege şi azi atât de puţin locul care i-a fodt hărăzit în
Biserică.Feriţibă asemeni lui Pubianus de orice formă de rău, de orice formă de lăcomie,
care l-a atrs în cursa idolatriei pe Valens.

2Căci dacă un om se lasă dus de altul şi nu se impune , nu se poate guverna singur,

măcar să se lupte, atunci cum poate cârmui pe alţii în diferite pricine şi în alte chestiuni ?
Nimici măcar nu sa împotrivit, nici n-a chemat pe fraţi în ajutor, ci ca o slugă născută
oricărei slugărnicii sa dus şi altul la dus.

3.El trebuie să fie spurcat, căci aşa sa făcut şi acesta este starea lui spurcat de idolatrie
şi va fi judecat ca unul dintre păgâni în ochii DOMNULUI .

4.dar care din noi să fie atât de ignoranţi încât să nesocotească hotărârea
DOMNULUI ? ,Pavel când era la voi , când era viu va descoperit pe faţă “”Nu ştiţi voi că
sfinţii care sânt acum, ei vor judeca lumea ?”

5.Dar mă bucur că între voi nici nu am văzut ,nici nu am auzit aşa ceva,în mijlocul
cărorora fericitul Pavel a muncit şi a cusut corturi şi care a scris în “Lectura sa către
Filipeni” “ Sau întors ca şi câinele la vărsătură şi ca porcul la lătruri,”

6. unii ca aceste ne arată lămurit condiţia lor subumană pentru care sau născut
lepădând harul şi sau despărţit de Hristos”, măcăar că nu vouă vă era scris ci vă era
pildă de lectură şi de păstrat înăuntru sufletului .

7 Sânt întristat foarte, măcar că mai este Har la Dumnezeu şi li se mai poate acorda
iertarea şi la scurtă vreme slujba cu o pocăinţă adevărată şi o mărturie publică.

8 .Şi apoi să fie moderat şi tăcut în acestă chestiune, căci este în stare lui Petru dar nu I
sa luat apostolia, căci lui Dumnezeu nui pare rău de harul făcut şi nu este om să-I pară
rău de darul

9. lui şi după cum a zis Ioan ăn Smirna, “Nu contează cum ar fi duşmanii, atâta vreme
recunosc că au un DOMN cu care sânt în vrăjmăşie şi se predau cu toată viaţa lor! Căci
te-a făcut păcatu centurion în legiunea cui nu trebuie!”

10. Mai încercaţi cu Valens şi cu soaţa lui Lenoria, măcar pentru Hristos, gândesc că
dacă un mădular are durere şi este mistuit de boală, tot trupul este bolnav şi suferă.
Chiar şi mădulare care îl resping au suferinţa lor. Deşii îi blesteamă pe la spate şi le
spurcă botezul lor ca nişte mebri rătăciţi:totuşi trag nădejde că voi putea salva tot coprul
tău.Pentru o astfel de calitate vă ve-ţi edifica singuri. Căci Dragostea nu se bucură de
rău, nici de cădere, nu pizmuieşte şi uită răul făcut!” Cuvântul acesta era pentru Agope.

Capitolul 12

Capitolul XII.-Îndemn la haruri diferite.

1.Pentru că trag nădejde că învăţând la picioarele ucenicului iubit mult de DOMNUL,

Ioan apostol între cei doisprezece şi nu ascund că multe le-a scris eu în locul lui Ioan , la
porunca lui şi călăuzit de Sfântul Duh, socotesc că sânt bine instruit în Scripturile
ebraice, traduse şi la greci, că cunosc îndeajuns adâncimile din Sfânta Scriptură, anume
Taina Fiului Omului şi Taina lui Dumnezeu, ori Taina Fărădelegii- la care încă mulţi
viseză să o ştie desluşit şi nu este nimic ascuns , căci mi îmi este desluşit fiindcă Duhul
mi-a îngăduit.

2Acest privilegiu mi-a fost acordat din ceruri încât să pot să îndemn doi preoţi şi cinci
prezbiteri ca să nu opiardă iun păstor pe Kalianov slavul şi scitul Zemos de la Tomis
sclavul său, viu trăitor fără vină alta decât a stăpânului său. Să răscumpere cineva
sclavul pentru mine şi să-l facă slobod.

3. Este poruncit în Sfânta Scriptură” Fiţi furioşi , mâniaţi-vă dar nu păcătuiţi” şi iarăşi
spune Psalmistul şi în Legea lui Israel şade scris” Să nu apună soarele peste mania
voastră, în cartea “ Iată Numele” şi în “ Cuvintele Lui-Dvarim” şi în “Ieşirea stă scris
“ Fericit bărbatul care-şi aminteşte…” Acesta cred eu şi cred în Duhul că ar fi cazul cu
tine.

4.Dar Dumnezeu Unicul şi Tatăl Domnului nostrum Iisus Hristos, Una şi de-o fiinţă cu EL,
care ni sa arătat OM , Preot veşnic în rânduiala lui Melhisedec te poate zidi pe stânca pe
care singur nu ajungi, în credinţă, în adevăr şi smerenie ,umplut cu evlavie şi
compasiune, blândeţe şi toleranţă şi îndelungă răbdare şi puritate.

5. Şi el îţi poate date un loc şi-un har între sfinţii săi şi pe noi cu tine care credm că în
DOMNUL Iisus Hristos, şi că Tatăl Său la făcut DOMN şi L-a înviat din morţi. Aşa dar
rugaţi-vă pentru sfinţii care sânt în ţară.

6. Rugaţi-vă de asemenea pentru regi şi potentaţi şi pentru prinţi şi pentru toţi cei care te
persecută şi te prigonesc şi pentru duşmanii care te-au adus pe cruce şi ai pătimit ca
DOMNUL tău, căci şi eu am suferit urcare pe cruce şi am fost scăpat de domnul ca
roadă duhovnicească, evidentă şi de folos pentru toţi, că tu , şi eu voi fi desăvârşit în EL.

Capitolul 13

Capitolul XIII.-În ceea ce priveşte transmiterea de epistole.

1.Atât tu cât şi Ignaţiu mi-aţi scris că dacă cineva merge în Siria ar trebui să ia şi aceste
scrisori cu el , pe care voi stărui insistent să ia şi epitola ta. Şi îţi spun , îţi scriu că dacă
personal voi găsi o opurtunitatea fie prin intermediul celor ce au mers pentru mine,
lucrând în cele ale DOMNULUI. Dar vă avertizez:

2. Că toţi care îi socototiţi oarecum depărtaţi de Hristos, vă înşelaţi şi vă prindeţi

piciorul în laţ.Arameii ca şi neamul iudeilor sânt neam căpos dar fără vicleşug Iar
prostia este ultimul lucru care este în casa lor. Socotiţi în aducerea voastră de minte că
fungind de Saul, Apostolii au fugit în Damasc, înaintea lor proorocii au fugit la Iavne şi
Alepho şi la Gabij în Damasc, care este Al-Yedutuh.

toate scrisorile fratelui notru slav cât şi toate scrisorile noastre către Damasc le-am
trimis cum aţi cerut şi sânt la punctual de trecere la Ahujan în Yarmiz poarta
dinspre răsărit a Damascului la fraţii care sânt acolo. Amintesc fratelui Ignaţiu un lucru
mărunt de tot

4. Credinţa n-a pornit din Moesia şi nici din Cernipara nu sa întrupat nimeni care să ne
fie Mântuitor, ci din Betleemulul lui Iuda, altceva n-am ai spune decât că la luat rânvna
înainte şi sa înţepenit în îndărătnicia arameilor. Neam tare care se uscă pe picioare în
dureri negrăite darn u pierde luta, într-un fel asemămănător cu DOMNUL lor. Aşa că de
ce ai cere informaţii şi secrete şi Peşita de la un neam pe care mergi să îl înveţi şi-l
socoteşti fără nici o lumină?

5. Toate aceste le subliniez în acestă epistolă să fiu lipsit de vină şi găsit fără dezbinări
între fraţi. Dar fratele meu slav mare trăitor în Hristos a năvălit în vântul care-L duce în
Babilon şi se va trezi în Madiam la Aqaba.Mai multe informaţii ori taine pot fi obţinute
de la Ignaţiu Briancianinov respectate de el însuşi şi nedumerire, că el nu se miră că iau
fost date de la cei pe care vrea să îi înveţe.

5. Acum să aibe el bunătatea să le facă cunoscute pentru noi toţi. Îi amintes totuşi că
însuşi Saul, Pavel adică a fost trântit de pe cal între statornicia lui Iuda şi încăpăţânarea
Damascului şi între două pietre tari a ajuns făină bună , când I sa arătat DOMNUL. Aşa
că fratele nostru îi calcă pe urme.

6. Aşa că cel zidit bine de Luca şi Toma, cel botezat de Filip odinioară , zic eu bine
modelat, chiar aproape desăvârşit s nu îl văd pe roata sirienilor cu fund şi toartă şi
un alt chip. Căci Domnul Însuşi le-a zis : “ Îmi ve-ţi martori în Ierusalim şi în Iudeea,

7., în Samaria şi în toată Galileea şi până la marginile pământului” Aşa dar din acele
locuri către noi şi cu nici un chip pe dos. Curios aş fi să –l văd pe Avraam din
Cernipara şi pe Isaac din tape. Îngăduiţi-mă puţin hâtru (ironic) şi vesel , tocmai ca să
nu fie zdrobit. În rest ascultaţi de Ignaţiu cu adevărat este bine zidit, dar ia rămas ceva
din firea de slav năvalnic. Luaţi-l aşa la el nu este rachiu, aşa este el şi sângele lui.

Capitolul 14.
1.Aceste lucruri le-am scris la tine Crescend în Corvus care este în Sciţia , apoi
tot la tine în casa ta din Filipe, care până în prezent vi le-a recomandat vouă şi nu le
recomand acum. Pentru că că el Opussum Episcopul din Agope a acţionat cu un
blestemat printer noi şi cred că de asemenea printre voi

dovedit fiind un maniheu.

2. În plus voi organiza sorţiul pentru slujba lui, de la însuşi sora ta Perifonia, atunci
când vine ea la tine. Pentru mine nu vă temeţi voi fi în siguranţă pe lemn în DOMNUL
IISUS Hristos, va durea puţin căci e firesc şi mă voi muta pentru voi la Acel pe care l-
am iubit.Harul să fie cu voi toţi! Amin

3. Ce ş putea adăuga, dacă Iisus ar fi demon, este cel mai minunat Demon şi singurul
carea ne-a dat dreptul să fim fiii lui Dumnezeu şi nu o slugă pervertită pentru zei
perverşi veşnic furioşi pe fericirea pământească a omului muritor.Aşa că iarăşi vă
spun că de ar fi Demon, este cel mai minunat Eliberator cum în vechime suferise
neprihănitul Prometeu. Aşa că oriunde este DOMNUL meu, căci voiesc ca să fiu şi eu.
Chiar în Tartarul zeilor. Păstraţi viu Adevărul acesta,”Când Dumnezeu eliberează pe om,
atunci zeii pământului mor şi se sting!”

4 Destinul oamenilor este să ajungă în ceruri şi dacă Hristos n-ar fi Dumnezeu, fiii
oamenilor ar trebui să caute Un Dumnezeu Necunoscut altul care este libertatea lor
care este furia şi pieirea dumnezeilor. Căci eu vă spun ce este scris: “ Voi sânteţi
dumnezei, toţi sânteţi Fiii Celui Prea Înalt.!”Amin
 Epistola Mielului lui Dumnezeu

Cuvintele lui Ioan scrise de Policarp

ucenicul său.

Carte EX.Canonică fostă canonică şi exclusă din Canonul Bibliei la

C onciuliu de la Smirna şi Milan (fără motiv real).A făcut parte din Noul
Testament.

Nr. De capitole: [1] [2] [3] [4]

Capitolul 1

1. Descoperirea lui Isus Hristos, pe care l-a dat-o Dumnezeu, ca să arate robilor Săi lucrurile care au să se întâmple
curând. Şi le-a făcut-o cunoscut, trimiţând prin îngerul Său la robul Său Ioan, –

2. care a mărturisit despre Cuvântul lui Dumnezeu şi despre mărturia lui Isus Hristos, şi a spus tot ce a văzut.

3. Ferice de cine citeşte, şi de cei ce ascultă cuvintele acestei proorocii, şi păzesc lucrurile scrise în ea! Căci vrem
aproape!

4. Ioan, către cele şapte Biserici, care sunt în Asia: Har şi pace vouă din partea Celui ce este, Celui ce era şi Celui c
şi din partea celor şapte duhuri, care stau înaintea scaunului Său de domnie,

5. şi din partea lui Isus Hristos, martorul credincios, cel întâi născut din morţi, Domnul împăraţilor pământului! A L
ne iubeşte, care ne-a spălat de păcatele noastre cu sângele Său,

6. şi a făcut din noi o împărăţie şi preoţi pentru Dumnezeu, Tatăl Său: a Lui să fie slava şi puterea în vecii vecilor! A

7. Iată că El vine pe nori. Şi orice ochi Îl va vedea; şi cei ce L-au străpuns. Şi toate seminţiile pământului se vor boc
pricina Lui! Da, Amin.

8. „Eu sunt Alfa şi Omega, Începutul şi Sfârşitul”, zice Domnul Dumnezeu, Cel ce este, Cel ce era şi Cel ce vine, Ce
Atotputernic.

9. Eu, Ioan, fratele vostru, care sunt părtaş cu voi la necaz, la Împărăţie şi la răbdarea în Isus Hristos, mă aflam în o
care se cheamă Patmos, din pricina Cuvântului lui Dumnezeu şi din pricina mărturiei lui Isus Hristos.

10. În ziua Domnului eram în Duhul. Şi am auzit înapoia mea un glas puternic, ca sunetul unei trâmbiţe.

11. care zicea: „Eu sunt Alfa şi Omega, Cel dintâi şi Cel de pe urmă. Ce vezi, scrie într-o carte, şi trimite-o celor şap
Biserici: la Efes, Smirna, Pergam, Tiatira, Sardes, Filadelfia şi Laodicea.”

12. M-am întors să văd glasul care-mi vorbea. Şi când m-am întors, am văzut şapte sfeşnice de aur.

13. Şi în mijlocul celor şapte sfeşnice pe cineva, care semăna cu Fiul omului, îmbrăcat cu o haină lungă până la pic
şi încins la piept cu un brâu de aur.

14. Capul şi părul Lui erau albe ca lâna albă, ca zăpada; ochii Lui erau ca para focului;

15. picioarele Lui erau ca arama aprinsă, şi arsă într-un cuptor; şi glasul Lui era ca vuietul unor ape mari.

16. În mâna dreaptă ţinea şapte stele. Din gura Lui ieşea o sabie ascuţită cu două tăişuri, şi faţa Lui era ca soarele,
străluceşte în toată puterea lui.

17. Când L-am văzut, am căzut la picioarele Lui ca mort. El Şi-a pus mâna dreaptă peste mine, şi a zis: „Nu te teme
sunt Cel dintâi şi Cel de pe urmă,

18. Cel viu. Am fost mort, şi iată că sunt viu în vecii vecilor. Eu ţin cheile morţii şi ale Locuinţei morţilor.

19. Scrie dar lucrurile, pe care le-ai văzut, lucrurile care sunt şi cele care au să fie după ele.
Capitolul 2

1. După aceste lucruri, m-am uitat, şi iată că o uşă era deschisă în cer. Glasul cel dintâi, pe care-l
auzisem ca sunetul unei trâmbiţe, şi care vorbea cu mine, mi-a zis: „Suie-te aici, şi-ţi voi arăta ce
are să se întâmple după aceste lucruri!”

2. Numaidecât am fost răpit în Duhul. Şi iată că în cer era pus un scaun de domnie, şi pe scaunul
acesta de domnie şedea Cineva.

3. Cel ce şedea pe el, avea înfăţişarea unei pietre de iaspis şi de sardiu; şi scaunul de domnie era
înconjurat cu un curcubeu ca o piatră de smarald la vedere.

4. Împrejurul scaunului de domnie stăteau douăzeci şi patru de scaune de domnie; şi pe aceste

scaune de domnie stăteau douăzeci şi patru de bătrâni, îmbrăcaţi în haine albe; şi pe capete aveau
cununi de aur.

5. Din scaunul de domnie ieşeau fulgere, glasuri şi tunete. Înaintea scaunului de domnie ardeau
şapte lămpi de foc, care sunt cele şapte Duhuri ale lui Dumnezeu.

6. În faţa scaunului de domnie, mai este un fel de mare de sticlă, asemenea cu cristalul. În mijlocul
scaunului de domnie şi împrejurul scaunului de domnie stau patru făpturi vii, pline cu ochi pe
dinainte şi pe dinapoi.

7. Cea dintâi făptură vie seamănă cu un leu; a doua seamănă cu un viţel; a treia are faţa ca a unui
om; şi a patra seamănă cu un vultur care zboară.

8. Fiecare din aceste patru făpturi vii avea câte şase aripi, şi erau pline cu ochi de jur împrejur şi
pe dinăuntru. Zi şi noapte, ziceau fără încetare: „Sfânt, Sfânt, Sfânt, este Domnul Dumnezeu, Cel
Atotputernic, care era, care este, care vine!”

9. Când aceste făpturi vii aduceau slavă, cinste şi mulţumiri Celui ce şedea pe scaunul de domnie,
şi care este viu în vecii vecilor,

10. cei douăzeci şi patru de bătrâni cădeau înaintea Celui ce şedea pe scaunul de domnie, şi se
închinau Celui ce este viu în vecii vecilor, îşi aruncau cununile înaintea scaunului de domnie, şi
ziceau:

11. „Vrednic eşti Doamne şi Dumnezeul nostru, să primeşti slava, cinstea şi puterea, căci Tu ai
făcut toate lucrurile, şi prin voia Ta stau în fiinţă şi au fost făcute!”

Capitolul 3

1. Apoi am văzut în mâna dreaptă a Celui ce şedea pe scaunul de domnie o carte, scrisă pe
dinăuntru şi pe dinafară, pecetluită cu şapte peceţi.

2. Şi am văzut un înger puternic, care striga cu glas tare: „Cine este vrednic să deschidă cartea şi
să-i rupă peceţile?”

3. Şi nu se găsea nimeni nici în cer, nici pe pământ, nici sub pământ, care să poată deschide
cartea, nici să se uite în ea.

4. Şi am plâns mult, pentru că nimeni nu fusese găsit vrednic să deschidă cartea şi să se uite în
ea.

5. Şi unul din bătrâni mi-a zis: „Nu plânge: Iată că Leul din seminţia lui Iuda, Rădăcina lui David, a
biruit ca să deschidă cartea, şi cele şapte peceţi ale ei.

6. Şi la mijloc, între scaunul de domnie şi cele patru făpturi vii, şi între bătrâni, am văzut stând în
picioare un Miel. Părea înjunghiat, şi avea şapte coarne şi şapte ochi, care sunt cele şapte Duhuri
ale lui Dumnezeu, trimise în tot pământul.

7. El a venit, şi a luat cartea din mâna dreaptă a Celui ce şedea pe scaunul de domnie.

8. Când a luat cartea, cele patru făpturi vii şi cei douăzeci şi patru de bătrâni s-au aruncat la
pământ înaintea Mielului, având fiecare câte o alăută şi potire de aur, pline cu tămâie, care sunt
rugăciunile sfinţilor.

9. Şi cântau o cântare nouă, şi ziceau: „Vrednic eşti tu să iei cartea şi să-i rupi peceţile: căci ai fost
înjunghiat, şi ai răscumpărat pentru Dumnezeu, cu sângele Tău, oameni din orice seminţie, de
orice limbă, din orice norod şi de orice neam.

10. Ai făcut din ei o împărăţie şi preoţi pentru Dumnezeul nostru, şi ei vor împărăţi pe pământ!”

11. M-am uitat, şi împrejurul scaunului de domnie, în jurul făpturilor vii şi în jurul bătrânilor am
auzit glasul multor îngeri. Numărul lor era de zece mii de ori zece mii şi mii de mii.

12. Ei ziceau cu glas tare: „Vrednic este Mielul, care a fost înjunghiat, să primească puterea,
bogăţia, înţelepciunea, tăria, cinstea, slava şi lauda!”

13. Şi pe toate făpturile, care sunt în cer, pe pământ, sub pământ, pe mare, şi tot ce se află în
aceste locuri, le-am auzit zicând: „A Celui ce stă pe scaunul de domnie, şi a Mielului să fie lauda,
cinstea, slava şi stăpânirea în vecii vecilor!”
14. Şi cele patru făpturi vii ziceau: „Amin!” Şi cei douăzeci şi patru de bătrâni s-au aruncat la
pământ, şi s-au închinat Celui ce este viu în vecii vecilor!

Capitolul 4

1. Şi îngerul mi-a zis: „Aceste cuvinte sunt vrednice de crezare şi adevărate. Şi Domnul,
Dumnezeul duhurilor proorocilor, a trimis pe îngerul Său să arate robilor Săi lucrurile, care au să
se întâmple în curând. –

2. Şi iată, Eu vin curând! – Ferice de cel ce păzeşte cuvintele prorociei din cartea aceasta!”

3. Eu, Ioan, am auzit şi am văzut lucrurile acestea. Şi după ce le-am auzit şi le-am văzut, m-am
aruncat la picioarele îngerului, care mi le arăta, ca să mă închin lui.

4. Dar el mi-a zis: „Fereşte-te să faci una ca aceasta! Eu sunt un împreună slujitor cu tine, şi cu
fraţii tăi, proorocii, şi cu cei ce păzesc cuvintele din cartea aceasta. Închină-te lui Dumnezeu.”

5. Apoi mi-a zis: „Să nu pecetluieşti cuvintele prorociei din cartea aceasta. Căci vremea este
aproape.

6. Cine este nedrept, să fie nedrept şi mai departe; cine este întinat, să se întineze şi mai departe;
cine este fără prihană să trăiască şi mai departe fără prihană. Şi cine este sfânt, să se sfinţească
şi mai departe!

7. Iată, Eu vin curând; şi răsplata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia după fapta lui.

8. Eu sunt Alfa şi Omega, Cel dintâi şi Cel de pe urmă, Începutul şi Sfârşitul.

9. Ferice de cei ce îşi spală hainele, ca să aibă drept la pomul vieţii, şi să intre pe porţi în cetate!

10. Afară sunt câinii, vrăjitorii, curvarii, ucigaşii, închinătorii la idoli, şi oricine iubeşte minciuna şi
trăieşte în minciună!

11. Eu, Isus, am trimis pe îngerul Meu să vă adeverească aceste lucruri pentru Biserici. Eu sunt
Rădăcina şi Sămânţa lui David, Luceafărul strălucitor de dimineaţă.

12. Şi Duhul şi Mireasa zic: „Vino!” Şi cine aude, să zică: „Vino!” Şi celui ce îi este sete, să vină;
cine vrea, să ia apa vieţii fără plată!

13. Mărturisesc oricui aude cuvintele prorociei din cartea aceasta că, dacă va adăuga cineva ceva
la ele, Dumnezeu îi va adăuga urgiile scrise în cartea aceasta.

14. Şi dacă scoate cineva ceva din cuvintele cărţii acestei proorocii, îi va scoate Dumnezeu partea
lui de la pomul vieţii şi din cetatea sfântă, scrise în cartea aceasta.”

15. Cel ce adevereşte aceste lucruri, zice: „Da, Eu vin curând.” Amin! Vino, Doamne Isuse!

16. Harul Domnului Isus Hristos să fie cu voi cu toţi! Amin.

Epistola lui Ioan despre Taina Fărădelegii

Cuvintele lui Ioan scrise de Policarp
ucenicul său.

Carte EX.Canonică fostă canonică şi exclusă din Canonul Bibliei la

Conciuliu de la Smirna şi Milan (fără motiv real).A făcut parte din Noul
Testament.

Nr. De capitole [1] [2] [3] [4] [5] [6] [7] [8]
Capitolul 1

1. Cât priveşte venirea Domnului nostru Isus Hristos şi strângerea noastră laolaltă cu El, vă
rugăm, fraţilor,

2. să nu vă lăsaţi clătinaţi aşa de repede în mintea voastră, şi să nu vă tulburaţi de vreun duh, nici
de vreo vorbă, nici de vreo epistolă, ca venind de la noi, ca şi cum ziua Domnului ar fi şi venit
chiar.

3. Nimeni să nu vă amăgească în vreun chip; căci [Mesia] nu va veni înainte ca să fi venit

lepădarea de credinţă, şi de a se descoperi omul fărădelegii (Sau: omul păcatului), fiul pierzării,

4. potrivnicul, care se înalţă mai presus de tot ce se numeşte „Dumnezeu”, sau de ce este vrednic
de închinare. Aşa că se va aşeza în Templul lui Dumnezeu, dându-se drept Dumnezeu.

5. Nu vă aduceţi aminte cum vă spuneam lucrurile acestea, când eram încă la voi?

6. Şi acum ştiţi bine ce-l opreşte ca să nu se descopere decât la vremea lui.

7. Căci taina fărădelegii a şi început să lucreze; trebuie numai ca cel ce o opreşte acum, să fie luat
din drumul ei.

8. Şi atunci se va arăta acel Nelegiuit, pe care Domnul Isus îl va nimici cu suflarea gurii Sale, şi-l
va prăpădi cu arătarea venirii Sale.

9. Arătarea lui se va face prin puterea Satanei, cu tot felul de minuni, de semne şi puteri
mincinoase,

10. şi cu toate amăgirile nelegiuirii pentru cei ce sunt pe calea pierzării, pentru că n-au primit
dragostea adevărului ca să fie mântuiţi.

11. Din această pricină, Dumnezeu le trimite o lucrare de rătăcire, ca să creadă o minciună:

12. pentru ca toţi cei ce n-au crezut adevărul, ci au găsit plăcere în nelegiuire, să fie osândiţi.

13. Noi însă, fraţi preaiubiţi de Domnul, trebuie să mulţumim totdeauna lui Dumnezeu pentru voi,
căci de la început Dumnezeu v-a ales pentru mântuire, în sfinţirea Duhului şi credinţa adevărului.

14. Iată la ce v-a chemat El, prin Evanghelia noastră, ca să căpătaţi slava Domnului nostru Isus
Hristos.

15. Aşadar, fraţilor, rămâneţi tari, şi ţineţi învăţăturile, pe care le-aţi primit fie prin viu grai, fie prin
epistola noastră.

16. Şi însuşi Domnul nostru Isus Hristos, şi Dumnezeu, Tatăl nostru, care ne-a iubit şi ne-a dat,
prin harul Său, o mângâiere veşnică şi o bună nădejde,

17. să vă mângâie inimile, şi să vă întărească în orice lucru şi cuvânt bun!

Capitolul 2

1. În cer s-a arătat un semn mare: o femeie învăluită în soare, cu luna sub picioare, şi cu o cunună
de douăsprezece stele pe cap.

2. Ea era însărcinată, ţipa în durerile naşterii, şi avea un mare chin ca să nască.

3. În cer s-a mai arătat un alt semn: iată, s-a văzut un mare balaur roşu, cu şapte capete, zece
coarne, şi şapte cununi împărăteşti pe capete.

4. Cu coada trăgea după el a treia parte din stelele cerului, şi le arunca pe pământ. Balaurul a stat
înaintea femeii, care sta să nască, pentru ca să-i mănânce copilul, când îl va naşte.

5. Ea a născut un fiu, un copil de parte bărbătească. El are să cârmuiască toate neamurile cu un

toiag de fier. Copilul a fost răpit la Dumnezeu şi la scaunul Lui de domnie.

6. Şi femeia a fugit în pustie, într-un loc pregătit de Dumnezeu, ca să fie hrănită acolo o mie două
sute şaizeci de zile.

7. Şi în cer s-a făcut un război. Mihail şi îngerii lui s-au luptat cu balaurul. Şi balaurul cu îngerii lui
s-au luptat şi ei,

8. dar n-au putut birui; şi locul lor nu li s-a mai găsit în cer.
9. Şi balaurul cel mare, şarpele cel vechi, numit Diavolul şi Satana, acela care înşeală întreaga
lume, a fost aruncat pe pământ; şi împreună cu el au fost aruncaţi şi îngerii lui.

10. Şi am auzit în cer un glas tare, care zicea: „Acum a venit mântuirea, puterea şi împărăţia
Dumnezeului nostru, şi stăpânirea Hristosului Lui; pentru că pârâşul fraţilor noştri, care zi şi
noaptea îi pâra înaintea Dumnezeului nostru, a fost aruncat jos.

11. Ei l-au biruit, prin sângele Mielului şi prin cuvântul mărturisirii lor, şi nu şi-au iubit viaţa chiar
până la moarte.

12. De aceea bucuraţi-vă, ceruri, şi voi care locuiţi în ceruri! Vai de voi, pământ şi mare! Căci
diavolul s-a pogorât la voi, cuprins de o mânie mare, fiindcă ştie că are puţină vreme.

13. Când s-a văzut balaurul aruncat pe pământ, a început să urmărească pe femeia, care născuse
copilul de parte bărbătească.

14. Şi cele două aripi ale vulturului celui mare au fost date femeii, ca să zboare cu ele în pustie, în
locul ei unde este hrănită o vreme, vremuri, şi jumătatea unei vremuri, departe de faţa şarpelui.

15. Atunci şarpele a aruncat din gură apă, ca un râu, după femeie, ca s-o ia râul.

16. Dar pământul a dat ajutor femeii. Pământul şi-a deschis gura, şi a înghiţit râul, pe care-l
aruncase balaurul din gură.

17. Şi balaurul, mâniat pe femeie, s-a dus să facă război cu rămăşiţa seminţei ei, care păzesc
poruncile lui Dumnezeu, şi ţin mărturia lui Isus Hristos.

Capitolul 3

1. Apoi am stat pe nisipul mării. Şi am văzut ridicându-se din mare o fiară cu zece coarne şi şapte
capete; pe coarne avea zece cununi împărăteşti, şi pe capete avea nume de hulă.
2. Fiara, pe care am văzut-o, semăna cu un leopard; avea labe ca de urs, şi gură ca o gură de leu.
Balaurul i-a dat puterea lui, scaunul lui de domnie şi o stăpânire mare.

3. Unul din capetele ei părea rănit de moarte; dar rana de moarte fusese vindecată. Şi tot pământul
se mira după fiară.

4. Şi au început să se închine balaurului, pentru că dăduse puterea lui fiarei. Şi au început să se

închine fiarei, zicând: „Cine se poate asemăna cu fiara, şi cine se poate lupta cu ea?”

5. I s-a dat o gură, care rostea vorbe mari şi hule. Şi i s-a dat putere să lucreze patruzeci şi două
de luni.

6. Ea şi-a deschis gura, şi a început să rostească hule împotriva lui Dumnezeu, să-I hulească
Numele, cortul şi pe cei ce locuiesc în cer.

7. I s-a dat să facă război cu sfinţii, şi să-i biruiască. Şi i s-a dat stăpânire peste orice seminţie,
peste orice norod, peste orice limbă şi peste orice neam.

8. Şi toţi locuitorii pământului i se vor închina, toţi aceia al căror nume n-a fost scris, de la
întemeierea lumii, în cartea vieţii Mielului, care a fost înjunghiat.

9. Cine are urechi, să audă!

10. Cine duce pe alţii în robie, va merge şi el în robie. Cine ucide cu sabia, trebuie să fie ucis cu
sabie. Aici este răbdarea şi credinţa sfinţilor.

11. Apoi am văzut ridicându-se din pământ o altă fiară, care avea două coarne ca ale unui miel, şi
vorbea ca un balaur.

12. Ea lucra cu toată puterea fiarei dintâi înaintea ei; şi făcea ca pământul şi locuitorii lui să se
închine fiarei dintâi, a cărei rană de moarte fusese vindecată.

13. Săvârşea semne mari, până acolo că făcea chiar să se pogoare foc din cer pe pământ, în faţa
oamenilor.

14. Şi amăgea pe locuitorii pământului prin semnele, pe care i se dăduse să le facă în faţa fiarei.
Ea a zis locuitorilor pământului să facă o icoană fiarei, care avea rana de sabie şi trăia.

15. I s-a dat putere să dea suflare icoanei fiarei, ca icoana fiarei să vorbească, şi să facă să fie
omorâţi toţi cei ce nu se vor închina icoanei fiarei.
16. Şi a făcut ca toţi: mici şi mari, bogaţi şi săraci, slobozi şi robi, să primească un semn pe mâna
dreaptă sau pe frunte,

17. şi nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, fără să aibă semnul acesta, adică numele fiarei, sau
numărul numelui ei.

18. Aici e înţelepciunea. Cine are pricepere, să socotească numărul fiarei. Căci este un număr de
om. Şi numărul ei este: şase sute şaizeci şi şase.

Capitolul 4

1. Apoi m-am uitat, şi iată că Mielul stătea pe muntele Sionului; şi împreună cu El stăteau o sută
patruzeci şi patru de mii, care aveau scris pe frunte Numele Său şi Numele Tatălui Său.

2. Şi am auzit venind din cer un glas ca un vuiet de ape mari, ca vuietul unui tunet puternic; şi
glasul, pe care l-am auzit, era ca al celor ce cântă cu alăuta, şi cântau din alăutele lor.

3. Cântau o cântare nouă înaintea scaunului de domnie, înaintea celor patru făpturi vii şi înaintea
bătrânilor. Şi nimeni nu putea să înveţe cântarea, afară de cei o sută patruzeci şi patru de mii, care
fuseseră răscumpăraţi de pe pământ.

4. Ei nu s-au întinat cu femei, căci sunt verguri şi urmează pe Miel oriunde merge El. Au fost
răscumpăraţi dintre oameni, ca cel dintâi rod pentru Dumnezeu şi pentru Miel.

5. Şi în gura lor nu s-a găsit minciună, căci sunt fără vină înaintea scaunului de domnie al lui
Dumnezeu.

6. Şi am văzut un alt înger care zbura prin mijlocul cerului, cu o Evanghelie veşnică, pentru ca s-o
vestească locuitorilor pământului, oricărui neam, oricărei seminţii, oricărei limbi şi ori cărui norod.

7. El zicea cu glas tare: „Temeţi-vă de Dumnezeu, şi daţi-I slavă, căci a venit ceasul judecăţii Lui;
şi închinaţi-vă Celui ce a făcut cerul şi pământul, marea şi izvoarele apelor!”
8. Apoi a urmat un alt înger, al doilea, şi a zis: „A căzut, a căzut Babilonul, cetatea cea mare, care a
adăpat toate neamurile din vinul mâniei curviei ei!”

9. Apoi a urmat un alt înger, al treilea, şi a zis cu glas tare: „Dacă se închină cineva fiarei şi icoanei
ei, şi primeşte semnul ei pe frunte sau pe mână,

10. va bea şi el din vinul mâniei lui Dumnezeu, turnat neamestecat în paharul mâniei Lui; şi va fi
chinuit în foc şi în pucioasă, înaintea sfinţilor îngeri şi înaintea Mielului.

11. Şi fumul chinului lor se suie în sus în vecii vecilor. Şi nici ziua, nici noaptea n-au odihnă cei ce
se închină fiarei şi icoanei ei, şi oricine primeşte semnul numelui ei!

12. Aici este răbdarea sfinţilor, care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Isus.

13. Şi am auzit un glas din cer, care zicea: „Scrie: Ferice de acum încolo de morţii, care mor în
Domnul!” – „Da”, zice Duhul; „ei se vor odihni de ostenelile lor, căci faptele lor îi urmează!”

14. Apoi m-am uitat, şi iată un nor alb; şi pe nor şedea cineva care semăna cu un fiu al omului; pe
cap avea o cunună de aur; iar în mână, o secere ascuţită.

15. Şi un alt înger a ieşit din Templu, şi striga cu glas tare Celui ce şedea pe nor: „Pune secera Ta
şi seceră: pentru că a venit ceasul să seceri, şi secerişul pământului este copt.”

16. Atunci Cel ce şedea pe nor, Şi-a aruncat secera pe pământ. Şi pământul a fost secerat.

17. Şi din Templul, care este în cer, a ieşit un alt înger, care avea şi el un cosor ascuţit.

18. Şi un alt înger, care avea stăpânire asupra focului, a ieşit din altar, şi a strigat cu glas tare
către cel ce avea cosorul cel ascuţit: „Pune cosorul tău cel ascuţit, şi culege strugurii viei
pământului, căci strugurii ei sunt copţi.”

19. Şi îngerul şi-a aruncat cosorul pe pământ, a cules via pământului, şi a aruncat strugurii în
teascul cel mare al mâniei lui Dumnezeu.

20. Şi teascul a fost călcat în picioare afară din cetate; şi din teasc a ieşit sânge, până la zăbalele
cailor, pe o întindere de o mie şase sute de stadii.

Capitolul 5
13. Apoi am văzut ieşind din gura balaurului, şi din gura fiarei, şi din gura proorocului mincinos
trei duhuri necurate, care semănau cu nişte broaşte.

14. Acestea sunt duhuri de draci, care fac semne nemaipomenite, şi care se duc la împăraţii
pământului întreg, ca să-i strângă pentru războiul zilei celei mari a Dumnezeului Celui
Atotputernic. –

15. „Iată, Eu vin ca un hoţ. Ferice de cel ce veghează şi îşi păzeşte hainele, ca să nu umble gol şi
să i se vadă ruşinea!” –

16. Duhurile cele rele i-au strâns în locul care pe evreieşte se cheamă Armaghedon.

17. Al şaptelea a vărsat potirul lui în văzduh. Şi din Templu, din scaunul de domnie, a ieşit un glas
tare, care zicea: „S-a isprăvit!”

18. Şi au urmat fulgere, glasuri, tunete, şi s-a făcut un mare cutremur de pământ, aşa de tare, cum,
de când este omul pe pământ, n-a fost un cutremur aşa de mare.

19. Cetatea cea mare a fost împărţită în trei părţi, şi cetăţile Neamurilor s-au prăbuşit. Şi
Dumnezeu Şi-a adus aminte de Babilonul cel mare, ca să-i dea potirul de vin al furiei mâniei Lui.

20. Toate ostroavele au fugit, şi munţii nu s-au mai găsit.

21. O grindină mare, ale cărei boabe cântăreau aproape un talant, a căzut din cer peste oameni. Şi
oamenii au hulit pe Dumnezeu din pricina urgiei grindinii, pentru că această urgie era foarte mare.

Capitolul 6

1. Fiara, pe care ai văzut-o, era, şi nu mai este. Ea are să se ridice din Adânc, şi are să se ducă la
pierzare. Şi locuitorii pământului, ale căror nume n-au fost scrise de la întemeierea lumii în cartea
vieţii, se vor mira când vor vedea că fiara era, nu mai este, şi va veni. –
2. Aici este mintea plină de înţelepciune. – Cele şapte capete sunt şapte munţi, pe care stă femeia.

3. Sunt şi şapte împăraţi: cinci au căzut, unul este, celălalt n-a venit încă, şi când va veni, el va
rămâne puţină vreme.

4 Şi fiara, care era, şi nu mai este, ea însăşi este al optulea împărat: este din numărul celor şapte,
şi merge la pierzare.

5. Cele zece coarne, pe care le-ai văzut, sunt zece împăraţi, care n-au primit încă împărăţia, ci vor
primi putere împărătească timp de un ceas împreună cu fiara.

6. Toţi au acelaşi gând, şi dau fiarei puterea şi stăpânirea lor.

7. Ei se vor război cu Mielul; dar Mielul îi va birui, pentru că El este Domnul domnilor şi Împăratul
împăraţilor. Şi cei chemaţi, aleşi şi credincioşi, care sunt cu El, de asemenea îi vor birui.

8. Căci Dumnezeu le-a dat putere ,le-a pus în inimă să-I aducă la îndeplinire planul Lui: să se
învoiască pe deplin şi să dea fiarei stăpânirea lor împărătească, până se vor îndeplini cuvintele lui
Dumnezeu.

Capitolul 7

1. După aceea, am auzit în cer ca un glas puternic de gloată multă, care zicea: „Aleluia! A
Domnului, Dumnezeului nostru, este mântuirea, slava, cinstea şi puterea!

2. Pentru că judecăţile Lui sunt adevărate şi drepte. El a judecat pe curva cea mare, care strica
pământul cu curvia ei, şi a răzbunat sângele robilor Săi, din mâna ei.”

3. Şi au zis a doua oară: „Aleluia!… Fumul ei se ridică în sus în vecii vecilor!”

4. Şi cei douăzeci şi patru de bătrâni şi cele patru făpturi vii s-au aruncat la pământ şi s-au
închinat lui Dumnezeu, care şedea pe scaunul de domnie. Şi au zis: „Amin! Aleluia!”

5. Şi din scaunul de domnie a ieşit un glas, care zicea: „Lăudaţi pe Dumnezeul nostru, toţi robii
Lui, voi care vă temeţi de El, mici şi mari!”

6. Şi am auzit, ca un glas de gloată multă, ca vuietul unor ape multe, ca bubuitul unor tunete
puternice, care zicea: „Aleluia! Domnul, Dumnezeul nostru Cel Atotputernic, a început să
împărăţească.

7. Să ne bucurăm, să ne înveselim, şi să-I dăm slavă! Căci a venit nunta Mielului; soţia Lui s-a
pregătit,

8. şi i s-a dat să se îmbrace cu in subţire, strălucitor, şi curat.” – (Inul subţire sunt faptele
neprihănite ale sfinţilor.)

9. Apoi mi-a zis: „Scrie: Ferice de cei chemaţi la ospăţul nunţii Mielului!” Apoi mi-a zis: „Acestea
sunt adevăratele cuvinte ale lui Dumnezeu!”

10. Şi m-am aruncat la picioarele lui ca să mă închin lui Dar el mi-a zis: „Fereşte-te să faci una ca
aceasta! Eu sunt un împreună slujitor cu tine şi cu fraţii tăi, care păstrează mărturia lui Isus. Lui
Dumnezeu închină-te! (Căci mărturia lui Isus este duhul prorociei.”)

11. Apoi am văzut cerul deschis, şi iată că s-a arătat un cal alb! Cel ce sta pe el, se cheamă „Cel
credincios” şi „Cel adevărat”, şi El judecă şi Se luptă cu dreptate.

12. Ochii Lui erau ca para focului; capul îl avea încununat cu multe cununi împărăteşti, şi purta un
nume scris, pe care nimeni nu-l ştie, decât numai El singur.

13. Era îmbrăcat cu o haină muiată în sânge. Numele Lui este: „Cuvântul lui Dumnezeu.”

14. Oştile din cer Îl urmau călări pe cai albi, îmbrăcate cu in subţire, alb şi curat.

15. Din gura Lui ieşea o sabie ascuţită, ca să lovească Neamurile cu ea, pe care le va cârmui cu un
toiag de fier. Şi va călca cu picioarele teascul vinului mâniei aprinse a atotputernicului Dumnezeu.

16. Pe haină şi pe coapsă avea scris numele acesta: „Împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor.”

17. Apoi am văzut un înger, care stătea în picioare în soare. El a strigat cu glas tare, şi a zis tuturor
păsărilor, care zburau prin mijlocul cerului: „Veniţi, adunaţi-vă la ospăţul cel mare al lui
Dumnezeu,

18. ca să mâncaţi carnea împăraţilor, carnea căpitanilor, carnea celor viteji, carnea cailor şi a
călăreţilor, şi carnea a tot felul de oameni, slobozi şi robi, mici şi mari!”

19. Şi am văzut fiara şi pe împăraţii pământului şi oştile lor, adunate ca să facă război cu Cel ce
şedea călare pe cal şi cu oastea Lui.
20. Şi fiara a fost prinsă. Şi împreună cu ea, a fost prins proorocul mincinos, care făcuse înaintea
ei semnele, cu care amăgise pe cei ce primiseră semnul fiarei, şi se închinaseră icoanei ei.
Amândoi aceştia au fost aruncaţi de vii în iazul de foc, care arde cu pucioasă.

21. Iar ceilalţi au fost ucişi cu sabia, care ieşea din gura Celui ce şedea călare pe cal. Şi toate
păsările s-au săturat din carnea lor.

Capitolul 8

1. Apoi am văzut pogorându-se din cer un înger, care ţinea în mână cheia Adâncului şi un lanţ
mare.

2. El a pus mâna pe balaur, pe şarpele cel vechi, care este Diavolul şi Satana, şi l-a legat pentru o
mie de ani.

3. L-a aruncat în Adânc, l-a închis acolo, şi a pecetluit intrarea deasupra lui, ca să nu mai înşele
Neamurile, până se vor împlini cei o mie de ani. După aceea, trebuie să fie dezlegat pentru puţină
vreme.

4. Şi am văzut nişte scaune de domnie; şi celor ce au şezut pe ele, li s-a dat judecata. Şi am văzut
sufletele celor ce li se tăiase capul din pricina mărturiei lui Isus şi din pricina Cuvântului lui
Dumnezeu, şi ale celor ce nu se închinaseră fiarei şi icoanei ei, şi nu primiseră semnul ei pe frunte
şi pe mână. Ei au înviat, şi au împărăţit cu Hristos o mie de ani.

5. Ceilalţi morţi n-au înviat până nu s-au sfârşit cei o mie de ani. Aceasta este întâia înviere.

6. Fericiţi şi sfinţi sunt cei ce au parte de întâia înviere! Asupra lor a doua moarte n-are nici o
putere; ci vor fi preoţi ai lui Dumnezeu şi ai lui Hristos, şi vor împărăţi cu El o mie de ani.

7. Când se vor împlini cei o mie de ani, Satana va fi dezlegat;

8. şi va ieşi din temniţa lui, ca să înşele Neamurile, care sunt în cele patru colţuri ale pământului,
pe Gog şi pe Magog, ca să-i adune pentru război. Numărul lor va fi ca nisipul mării.

9. Şi ei s-au suit pe faţa pământului, şi au înconjurat tabăra sfinţilor şi cetatea preaiubită. Dar din
cer s-a pogorât un foc care i-a mistuit.
10. Şi diavolul, care-i înşela, a fost aruncat în iazul de foc şi de pucioasă, unde este fiara şi
proorocul mincinos. Şi vor fi munciţi zi şi noapte în vecii vecilor.

11. Apoi am văzut un scaun de domnie mare şi alb, şi pe Cel ce şedea pe el. Pământul şi cerul au
fugit dinaintea Lui, şi nu s-a mai găsit loc pentru ele.

12. Şi am văzut pe morţi, mari şi mici, stând în picioare înaintea scaunului de domnie. Nişte cărţi
au fost deschise. Şi a fost deschisă o altă carte, care este cartea vieţii. Şi morţii au fost judecaţi
după faptele lor, după cele ce erau scrise în cărţile acelea.

13. Marea a dat înapoi pe morţii care erau în ea; Moartea şi Locuinţa morţilor au dat înapoi pe
morţii care erau în ele. Fiecare a fost judecat după faptele lui.

14. Şi Moartea şi Locuinţa morţilor au fost aruncate în iazul de foc. Iazul de foc este moartea a
doua.

15. Oricine n-a fost găsit scris în cartea vieţii, a fost aruncat în iazul de foc.

Epistola lui Ioan către Efes

Cuvintele lui Ioan scrise de Policarp
ucenicul său.

Carte EX.Canonică fostă canonică şi exclusă din Canonul Bibliei la

Conciuliu de la Smirna şi Milan (fără motiv real).A făcut parte din Noul
Testament.

Nr. De capitole: [1] [2]

Capitolul 1

1. .Eu ,Ioan martorul Lui, Iisus Hristos ( Ieşua Hamaşia) în Ierusalim atunci, în Iudeea între sfinţi,
în Samaria în toată Galileea şi între neamurile pământului.

2.Aşa am îndemnat pe Policarp şi Eufraton şi Alhia ca venind între voi greci ca voi care n-au
înebunit, măcar că fiind din sângele vostru să-i primiţi bine pentru Elada şi prentru Hristos
Iisus şi să vă aducă vouă care aţi păzit uşile Împărăţiei , salutul meu Bisericii din Efes şi
Episcopului Phineas Pimen Nektarios diaconilor, Filantropi şi Katecumeni şi Iliakos toate câte
i le trimite Dumnezeu şi lui Agropon prezbiterul .

3. Dar cuvintele acestea, cuvintele cele adevărate ale lui Dumnezeu să fie citite, nu diaconilor, nici
proorocilor( euharistonilor) nici prezbiterilor ci lui ci lui Sofiteos care este Hokmiel Îngerul
Bisericii din Efes, unde este în locuire maica Domnului vostru , A acelui care a biruit lumea şi
păcatul ei şi acum o are pentru Sine în veci în păstrare, pentru mântuire ori pentru osândă.

4. Cuvintele acestea să fie citite cu satele către Eklesia, cu spatele către diaconi,cu spatele către
hieronis(preoţi) şi departe de prezbiteri . Iar scrisoare las-o pecetluită. Dacă vor voii să afle ce-ai
vorbit tu, atunci negreşit vor rupe pecetea şi nu vor fi nevinovaţi de cuvintele cele adevărate al
lui Dumnezeu care sânt scrise în cartea aceasta.

5 Toate cele scrise în cartea acesta vor veni asupra lor , fiindcă au fost proorocite din vechime,
fiindcă El a vegheat asupra lor ca să se împlinească negreşit. Şi Taina aceasta se împlineşte
acum şi a fost poruncită pentru vremea acesta.

6.El Şi-a pus mâna dreaptă peste mine, şi a zis: „Nu te teme! Eu sunt Cel dintâi şi Cel de pe urmă,

7. Cel viu. Am fost mort, şi iată că sunt viu în vecii vecilor. Eu ţin cheile morţii şi ale Locuinţei
morţilor.
8.Taina celor şapte stele, pe care le-ai văzut în mâna dreaptă a Mea şi a celor şapte sfeşnice de
aur: cele şapte stele sunt îngerii celor şapte Biserici; şi cele şapte sfeşnice, sunt şapte Biserici.Şi
fiecărei Biserici scrie-i în parte şi vorbeşte fiecărui Înger. Căci EU , nu altul, Însumi Eu am ceva
împotriva acestor Biserici şi ajutorul pentru scăparea lor, fiindcă EU sânt Credincios.

9. Dar Îngerul Bisericii din Efes s-a lăsat clătinat de un duh străin. După ce a cheltuit banii
văduvelor , a orfanilor şi săracilor şi punerea de-oparte a fraţilor pentru „sfinţii în suferinţă” ca să
cumpere din mâna romanilor şi a lui Licius Lustrus Vulcanus sfeşnicele din CURTEA LUI
ISRAEL , ca să ruşineze pe Locuitorul acestui SFÂNT LOCAŞ. Cel în drept căruia i sa luat cu
sila ,lumina acestor sfeşnice, Cel în drept să umble în mijlocul lor, STĂPÂNUL lor şi DOMNUL
TAINELOR spune hotîrât:

10. „Sofiteos Îngerul Efesului, care ai ajuns în puterea lui APPOLON NIKOLAU (Nicolaitul), cum
ai ajuns sluga Persiei în rătăcirea lui Maniheu, care te înşală şi îţi vinde şi tu cumperi tainele
AHUREI. Ce vrei să înveţi ?.. dezbinarea sau răzvrătirea Celui Răzvrătit?

11. Crezi tu că prin Diablon capeţi pacea cu DUMNEZEU? Ai cumpărat vânt şi ai plătit cu cu
grâul săracilor şi cu pâinea orfanilor nimicul şi deşertăciunea. Şi acum te lauzi cu că ai
sfeşnicul lui Solomon şi cele şapte sfeşnice la tine şi pe sfinţii în exil .Te înşeli , căci nu ai drept
pe stăpânirea ALTUIA.”

12. După ce am fost zmuls dintre voi şi exilat în Patmos, aţi părăsit pe Maica Lui care era în
îngrijire la mine, nu este puţin lucru ce-aţi făcut. Aţi mers după Apollon Nikolau spunând că este
Hristos cel înviat din morţi şi revenit.

13. Cum ţi-ai părăsit tu dragostea dintâi şi aţi mers după Cibelle Zeiţa –mamă, peste părăsire şi
ruşinea maicii Lui. De aceea Kikifont şi Arkipateu Ingnaţiu şi Filisper care au găsit-o părăsit-ă
pe străzile Efesului vor fi pomeniţi în veci!

„- Iată păcatul Efesului este Strada Lungă BIBLIOLEGHE STRADA BIBLIOTECII , unde-i te-ai
îndrăgostit de-un duh străin!”

Capitolul 2
1. Îngerului Bisericii din Efes Sofiteos care este Hochmiel scrie-i şi spune-i în faţă: „Iată ce zice
Cel ce ţine cele şapte stele în mâna dreaptă, şi Cel ce umblă prin mijlocul celor şapte sfeşnice de
aur:

2. „Ştiu faptele tale, osteneala ta şi răbdarea ta, şi că nu poţi suferi pe cei răi; că ai pus la
încercare pe cei ce zic că sunt apostoli şi nu sunt, şi i-ai găsit mincinoşi.

3. Ştiu că ai răbdare, că ai suferit din pricina Numelui meu, şi că n-ai obosit.

4. Dar ce am împotriva ta, este că ţi-ai părăsit dragostea dintâi.

5. Adu-ţi dar aminte de unde ai căzut; pocăieşte-te, şi întoarce-te la faptele tale dintâi. Altfel, voi
veni la tine, şi-ţi voi lua sfeşnicul din locul lui, dacă nu te pocăieşti.

6. Ai însă lucrul acesta bun: că urăşti faptele Nicolaiţilor, pe care şi Eu le urăsc.

7Cine are urechi, să asculte ce zice Bisericilor Duhul: „Celui ce va birui, îi voi da să mănânce din
pomul vieţii, care este în împărăţia lui Dumnezeu. Să n-ai nimic cu Policarp şi cu Eufraton
tovarăşul lui. Nici să nu te mânii iar pe Agaton cu te-ai apăsat pe ele în în baptizier în zilele
Agapei, fiincă-ţi striga ca să urăşti pe Nikolau”

Epistola lui Ioan către Smirna

Cuvintele lui Ioan scrise de Policarp ucenicul său.

Carte EX.Canonică fostă canonică şi exclusă din Canonul Bibliei la

Conciuliu de la Smirna şi Milan (fără motiv real).A făcut parte din Noul
Testament.

Nr. De capitole: [1]

Capitolul 1

1. .Eu ,Ioan martorul Lui, Iisus Hristos ( Ieşua Hamaşia) în Ierusalim atunci, în Iudeea între sfinţi,
în Samaria în toată Galileea şi între neamurile pământului.

2.Aşa am îndemnat pe Policarp şi Eufraton şi Alhia ca venind între voi greci ca voi care n-au
înebunit, măcar că fiind din sângele vostru să-i primiţi bine pentru Elada şi prentru Hristos
Iisus şi să vă aducă vouă care aţi păzit uşile Împărăţiei , salutul meu Bisericii din Efes şi
Arhip episcopul locului şi pe diaconul Sokitis cel dezbrăcat de piele între voi pentru ca Iisus să
fie viu în voi, cel dezbrăcat de oase, ca voi să rămâneţi mădulare vii în Trupul lui Hristos.

4. Cuvintele acestea să fie citite cu spatele către Eklesia, cu spatele către diaconi,cu spatele către
hieronis(preoţi) şi departe de prezbiteri . Iar scrisoarea las-o pecetluită. Dacă vor voii să afle ce-ai
vorbit tu, atunci negreşit vor rupe pecetea şi nu vor fi nevinovaţi de cuvintele cele adevărate al
lui Dumnezeu care sânt scrise în cartea aceasta.

5 Toate cele scrise în cartea acesta vor veni asupra lor , fiindcă au fost proorocite din vechime,
fiindcă El a vegheat asupra lor ca să se împlinească negreşit. Şi Taina aceasta se împlineşte
acum şi a fost poruncită pentru vremea acesta.

6. Sânt între voi cei care-şi spun kaionetnosiţi care se cred Israelul cel Nou, un neam nou
biruitor şi prădător în toate în mijlocul casei lui Iaacov ,care se fălesc în orice loc că sânt iudei
şi nu sânt ci mint :-dintre ei sânt agiokaioniţi (Sfinţii noi ), hulind ce nu cunosc , nici nu li sa
îngăduit , hulind până şi pe Duhul Sfinţilor dintâi faţă de care Dumnezeu mântuirea voastră, s-a
jurat lor.

7. Despuind pe văduve, pe orfani şi pe săraci de lucrurile, casele care le au în Iuda şi în Galileea,

cerând-ule şi sufletul. Socotind că din facere Israel era rânduit pierzaniei, şi slujba lor a fost
blestemul, că toţi care sânt sub Lege sânt sub blestem adică despărţiţi de Hristos în
veci.Socotind pe tot Israelul vinovat de tot cei rău împotriva Dumnezeului lor ,chiar şi pe noi
vinovaţi în veci de moartea Unsului lui Dumnezeu. Auzind pe Kifa predicând şi chiar pe Pavel ce
le-a fost oprit ca să priceapă şi au răstălmăcit şi au păstrat în ei nenorocire sfinţilor de-aici.

8. Îngerului Bisericii din Smirna ,Metarhon ( Metadoxalon) care este Harişiuncavudiel scrie-i şi
spune-i în faţă: „Iată ce zice Cel dintâi şi Cel de pe urmă, Cel ce a murit şi a înviat:
9. „Ştiu necazul tău şi sărăcia ta (dar eşti bogat), şi batjocurile, din partea celor ce zic că sunt
Iudei şi nu sunt, ci sunt o sinagogă a Satanei.

10. Nu te teme nicidecum de ce ai să suferi. Iată că diavolul are să arunce în temniţă pe unii din
voi, ca să vă încerce. Şi veţi avea un necaz de zece zile. Fii credincios până la moarte, şi-ţi voi da
cununa vieţii.”

11. Cine are urechi, să asculte ce zice Bisericilor Duhul: „Cel ce va birui, nicidecum nu va fi
vătămat de a doua moarte.”

Epistola lui Ioan către Pergam

Cuvintele lui Ioan scrise de Policarp ucenicul său.

Carte EX.Canonică fostă canonică şi exclusă din Canonul Bibliei la

Conciuliu de la Smirna şi Milan (fără motiv real).A făcut parte din Noul
Testament.

Nr. De capitole: [1]

Capitolul 1

12. Îngerului Bisericii din Pergam scrie-i: „Iată ce zice Cel ce are sabia ascuţită cu două tăişuri:
13. „Ştiu unde locuieşti: acolo unde este scaunul de domnie al Satanei. Tu ţii Numele Meu, şi n-ai
lepădat credinţa Mea nici chiar în zilele acelea când Antipa, martorul Meu credincios, a fost ucis la
voi, acolo unde locuieşte Satana.

14. Dar am ceva împotriva ta. Tu ai acolo nişte oameni care ţin de învăţătura lui Balaam, care a
învăţat pe Balac să pună o piatră de poticnire înaintea copiilor lui Israel, ca să mănânce din
lucrurile jertfite idolilor, şi să se dedea la curvie.

15. Tot aşa, şi tu ai câţiva care, de asemenea, ţin învăţătura Nicolaiţilor, pe care Eu o urăsc.

16. Pocăieşte-te dar. Altfel, voi veni la tine curând, şi Mă voi război cu ei cu sabia gurii Mele.”

17. Cine are urechi, să asculte ce zice Bisericilor Duhul: „Celui ce va birui, îi voi da să mănânce
din mana ascunsă, şi-i voi da o piatră albă; şi pe piatra aceasta este scris un nume nou, pe care
nu-l ştie nimeni decât acela care-l primeşte.”

Epistola lui Ioan către Filadelfia

Cuvintele lui Ioan scrise de Policarp ucenicul său.

Carte EX.Canonică fostă canonică şi exclusă din Canonul Bibliei la

Conciuliu de la Smirna şi Milan (fără motiv real).A făcut parte din Noul
Testament.

Nr. De capitole: [1]

Capitolul 1
1. Eu Ioan om adeverit de Cel mărturisit neamurilor, îmi pare că în zadar am mustrat pe unii
din voi şi am îndemnat pe alţii să nu stea nepăsători la o mântuirea atât de mare.Eu martorul Lui,
Iisus Hristos ( Ieşua Hamaşia) în Ierusalim atunci, în Iudeea între sfinţi, în Samaria în toată
Galileea şi între neamurile pământului.

2. Aşa că mă văd nevoit a scrie îngerilor Bisericilor din Asia Mică , care au slujba să vă
închidă harul şi să oprească Duhul Sfânt către voi , dacă faceţi moartea lui Iisus în zadar, iar fraţii
care sânt în Siria sânt o piatră grea contra voastră , contra porinirilor voastre în Chitim şi
Insule , până în Meşec ,Madai şi Magog până în Terraspolis şi Axiopolis la sciţi.

3. Măcar că unii aţi tăgăduit apostolia noastră şi aţi răsturnat pe apostoli, chiar fraţii veniţi din
Iudeea nu au găsit nici un frate, nici o uşă deschisă, ca şi când înşine noi am fi înebunit ca
nişte amăgitori, între voi :-aşa am fost primiţi socotind că Israel este lepădat cu totul uitând că
adevărata cheie nu este la voi şi pecetea fără stricăciune care este Iisus Hristos,

4. este iudeu născut . Căci Israel are făgăduinţele , legămintele, Harul din care aţi gustat înainte
să înebuniţi;şi pe Mesia după trup, sângele lor şi SĂMÂNŢA cea jurat-o Dumnezeu lui Avraam.

5. Aşa am îndemnat pe Policarp şi Eufraton şi Alhia ca venind între voi greci ca voi care n-au
înebunit, măcar că fiind din sângele vostru să-i primiţi bine pentru Elada şi prentru Hristos
Iisus şi să vă adcă vouă care aţi păzit uşile Împărăţiei , salutul meu Bisericii din Filadelfia şi
Episcopului Elhion Iakon toate câte i le trimite Dumnezeu.

6. Dar cuvintele aceste, cuvintele cele adevărate ale lui Dumnezeu să fie citite, nu diaconilor, nici
proorocilor( euharistonilor) nici prezbiterilor ci lui ci lui FILATOS care este HANIEL Îngerul lui
DUMNEZEU ce are loc şi slujba lui între voi în Filadelfia ,ca să fiţi în veci în paza şi ocrotirea
Dumnezeului nostru, Dumnezeul sfinţilor care care S-a jurat lui David care ia dat cheia lui
DAVID lui , ca să aruncaţi cheile uşilor străine, cheile altor puteri cereşti , în care nu sânt taine ,
nici câştig pentru oameni, nici stăpânire şi nici viaţă veşnică.

7. Îngerului Bisericii din Filadelfia scrie-i ţi supene-i în faţă: „Iată ce zice Cel Sfânt, Cel Adevărat,
Cel ce ţine cheia lui David, Cel ce deschide, şi nimeni nu va închide, Cel ce închide, şi nimeni nu
va deschide:

8. „Ştiu faptele tale: iată ţi-am pus înainte o uşă deschisă, pe care nimeni n-o poate închide, căci ai
puţină putere, şi ai păzit Cuvântul Meu, şi n-ai tăgăduit Numele Meu.

9. Iată că îţi dau din cei ce sunt în sinagoga Satanei, care zic că sunt Iudei şi nu sunt, ci mint; iată
că îi voi face să vină să se închine la picioarele tale, şi să ştie că te-am iubit.
10. Fiindcă ai păzit cuvântul răbdării Mele, te voi păzi şi Eu de ceasul încercării, care are să vină
peste lumea întreagă, ca să încerce pe locuitorii pământului.

11. Eu vin curând. Păstrează ce ai, ca nimeni să nu-ţi ia cununa.

12. Pe cel ce va birui, îl voi face un stâlp în Templul Dumnezeului Meu, şi nu va mai ieşi afară din
el. Voi scrie pe el Numele Dumnezeului Meu şi numele cetăţii Dumnezeului Meu, noul Ierusalim,
care are să se pogoare din cer de la Dumnezeul Meu, şi Numele Meu cel nou.

13. Cine are urechi, să asculte ce zice Bisericilor Duhul.”

„Iar tu Flitaos ţine la tine cheia cea adevărată, în a cărui NUME se deschide cerul oricărei
mântuiri, Meşia Iaşu (Hristos Iisus). Căci nimeni nu va deschide în numele lui Iason Antropos, şi
nimeni nu va închide mântuirea mai întâi jurată lui Israel în acest nume. Dar tu depărtează de la
tine Duhul Sardesului care au pornirea lui Imineu din Filet. Fiindcă ai fost credincios
NUMELEUI MEU. EU SÂNT CHEIA , celui ce deschide nu îi voi închide celui ce închide nu îi voi
deschide ca să-l pierd în mâna celor care îl urăsc! Cine are urechi, să asculte ce zice Bisericilor
Duhul „

Iason Antropos este Isus Băştinaşul ( sau un Iisus ne-avreu) erezie care
apăruse .Iason este pronunţia grecească a ebraicului Iaşu (Ieşua) Teorie prin care se
dovedea că Iisus era arian , sau atlant dintr-o familie din Scitopolis Galileea născut
în cetatea Atlantă Maara de lângă Betleem iudaic Maara şi Efrata formau partea ne-
evreiască a Beth Lehem-ului, care venise sî-l detroneze pe Zeul barbar şi sângeros a
israeliţilor, zeul-tribal al Vechiului Testament. Iar acest Fals Iisus (IASON) cucerea
prin puterea lui umană şi neumană toatî puterea în cer şi pe pământ inclusiv tronul
Zeului Tribal al Israeliţilor., dovedindu-le că le ia de sub nasul lor, HARUL,
PUTEREA CEREASCĂ A LEGĂMINTELOR, TEMPLUL ŢARA şi pe MESIA,
omul iar evreii nu pot face absolut nimic, nici măcar zeul israelit al VECHIULUI
TESTAMENT. Ererezia poartă numele de XENEFOB ATROPOLIS = “ Băştinaşii
Temători de străini.” Cei ce credeau în aceste idei de numeau xenofiţi antropoliţi. Iar
duşmanii lor îi numeau XENOFOBI Cu sensul de RASISŞTI RELIGIOŞI
PERICULOŞI ( ULTRARADICALI), ei au îngroşat rândurile altei erezii
MONTANISMUL creat de episcopului MONTANUS EPIMEN