1 Timotei 4:6-16

Text

Tematica
Tip predica
(aspect tehnic)

Cerinta Biserica
Motivatie personala
(De ce vreau sa predic?)

Comportamentul personal
Subiect/Tematica/Titlu
(Despre ce vreau sa predic?)

Bune practici ale comportamentului personal relativ celorlalti

Scop – practicarea evlaviei
(unde vreau sa ii duc pe
ascultatori? Ce vreau sa
inteleaga ascultatorii?)

Introducere:
- Cine era Timotei (pe scurt)?
- Cum de a ramas singur in Efes?
- De ce ii scrie Pavel?
Cuprins
- Analiza sfaturilor pe care i le da pavel vis-a-vis de
comportamentul pe care trebuia sa il aiba el
- Necesitatea sfaturilor
- Evlavie
- Rodul/rasplata lor
Incheiere
- Aplicatii practice pentru sfaturile date lui Timotei
Detaliere

Introducere
Cuprins (explicarea
subiectului)
Incheiere (concluzii)
Dacă vei pune în mintea fraţilor aceste lucruri, vei fi un bun slujitor al lui Hristos Isus, fiindcă
te hrănești cu cuvintele credinţei și ale bunei învăţături pe care ai urmat-o până
acum. Ferește-te de basmele lumești și băbești. Caută să fii evlavios. Căci
deprinderea trupească este de puţin folos, pe când evlavia este folositoare în orice privinţă,
întrucât ea are făgăduinţa vieţii de acum și a celei viitoare. Iată un cuvânt adevărat și cu totul
vrednic de primit!  Noi muncim, în adevăr, și ne luptăm pentru că ne-am pus nădejdea în
Dumnezeul cel viu, care este Mântuitorul tuturor oamenilor și mai ales al celor
credincioși. Poruncește și învaţă aceste lucruri. Nimeni să nu-ţi dispreţuiască tinereţea, ci fii o
pildă pentru credincioși: în vorbire, în purtare, în dragoste, în credinţă, în curăţie. Până voi
veni, ia seama bine la citire, la îndemnare și la învăţătura pe care o dai altora. Nu fi nepăsător
de darul care este în tine, care ţi-a fost dat prin prorocie, cu punerea mâinilor de către ceata
prezbiterilor. Pune-ţi pe inimă aceste lucruri, îndeletnicește-te în totul cu ele, pentru ca
înaintarea ta să fie văzută de toţi. Fii cu luare aminte asupra ta însuţi și asupra învăţăturii pe
care o dai altora; stăruiește în aceste lucruri, căci, dacă vei face așa, te vei mântui pe tine
însuţi și pe cei ce te ascultă.
Introducere:
Pavel l-a luat pe Timotei ca ucenic, un om nascut în Listra dintr-un tată grec și o mama
evreică, începând cu a doua sa călătorie misionară. El l-a ajutat pe Pavel in timpul celor 3 ani
de slujire în Efes (în timpul cele de-a treia călătorie misionară), iar în timpul acesta a ajuns să
cunoască foarte bine orașul și nevoile bisericii locale. După cei 3 ani în Efes, a continuat
călătoria cu Pavel și a stat cu el în timpul primei întemnițări. După întemnițare, datorită
problemelor apărute în biserica din Efes, îl trimite pe Timotei să îndrepte încurcăturile de
acolo.
Când Pavel își dă seama că nu mai poate ajunge curând în Efes, îi scrie această scrisoare lui
Timotei. Un alt motiv pentru care îi scrie Pavel lui Timotei este pentru a întări motivul pentru
care l-a trimis în Efes: indicații referitoare la învățăturile false, la problemele organizatorice
ale Bisericii, probleme la închinare și continuarea „luptei cele bune”.
Pe parcursul cărții, Pavel îi scrie lui Timotei cu privire la rugăciune, la închinare, la funcții
organizatorice din biserică (episcop, diacon). Pavel îi scrie aceste lucruri ca să știe cum
trebuie să se comporte în casa Lui Dumnezeu (3:15).
În biserică, era o influență puternică a gnosticismului (considera că sufletul e in totalitate bun,
iar trupul sau materia în totalitate rău, iar mântuirea se capătă prin cunoaștere) combinată cu
un iudaism decăzut (considera ca unele practici ceremoniale ale VT incă sunt aplicabile
bisericii NT) și a unei false asceze (o învățătură că trupul trebuie tratat foarte aspru în vederea
mântuirii).
As vrea ca din pasajul pe care l-am citit să extragem 5 sfaturi pentru un comportament
sănătos pe care Pavel i le dă lui Timotei, iar mai apoi să ne uităm la 5 aplicații practice pentru
noi.
Cuprins:
Timotei avea nevoie de sfaturile lui Pavel deoarece deși a umblat atâția ani cu Pavel și era un
om de încredere, totuși el era un om timid.
1. Primul sfat acordat de către Pavel este acela de a fi un slujitor bun pentru Dumnezeu.
Timotei putea face asta, predând o învățătură sănătoasă, în contrast cu învățăturile false care
se dădeau în biserică.
2. În al doilea sfat, Pavel îl atenționează pe Timotei să se ferească de superstițiile și credințele
lumești din vremea de atunci. Filosofii de atunci considerau ca poveștile femeilor bătrâne
sunt potrivite numai pentru copii, batjocorind conceptiile iraționale specifice numai babelor.
Pavel folosește această figură de stil. De asemenea, viza atitudinea pe care trebuia să o aibă
Timotei față de curentele vremurilor de atunci, cum ar fi gnosticismul.
3. În contrast cu sfatul anterior, Timotei este îndemnat să caute evlavia. Pavel folosește aici
un termen împrumutat din sport: disciplinează-te, exercită sau antrenează-te. În antichitate se
punea mai mult accent pe exercitiile fizice. Pavel face aluzie la genul de antrenament
practicat de participanți la școli grecești în care se perfecționau educația fizică și intelectuală.
Aceste școli erau în centrul vieții sociale. El însă nu desconsideră antrenamentul fizic și
intelectual, însă socotește mult mai de folos evlavia. Evlavia este caracterizată de o atitudine
orientată către Dumnezeu care generează acțiuni plăcute Lui. Cautarea evlaviei trebuia să fie
o acțiune continuă, un antrenament perpetuu, iar deși Pavel a slujit cu Timotei atâția ani, nu a
considerat evlavia lui un lucru de la sine înțeles. Pavel îi reamintește că acesta este motivul
pentru care se strofoacă (faptul că munceau și se luptau ca să aibă o atitudine îndreptată către
Dumnezeu).
4. Un alt îndemn este de a persevera în predarea învățăturii corecte. De asemenea, Pavel îl
sfătuiește pe Timotei să nu se lase disprețuit datorită vârstei lui, în învățare. Timotei era încă
destul de tânăr (în jurul a 30 ani), iar deși tinerețea era prețuită, cei care nu erau „bătrâni”, de
cele mai multe ori nu erau considerați potriviți pentru poziții de conducere. Chiar dacă
Timotei era mai tânăr, el trebuia să-și asume rolul unui lider matur. Pentru întărirea
autorității, Timotei trebuia să fie un exemplu bun pentru comunitate. Am putea spune că
Pavel îl încurajează să calce pe urmele lui Cristos, astfel încât cei ce îl urmează să calce pe
același urme. De asemenea, Pavel îl sfătuiește să fie atent la lucrarea publică pe care o
exercită în Biserică (citirea Cuvântului, îndemnare sau învățătura) și să facă aceste lucruri cu
vigilență.
5. Un ultim sfat al lui Pavel este concentrat pe a nu neglija darul lui (probabil era darul
învățăturii). Punerea mâinilor peste cineva era o practica folosita pentru recunoașterea
oficiala a calitatilor cuiva. Această confirmare oficială era utilă și în oprirea criticilor adresate
tinereții sale.
În incheierea pasajului, Pavel îl sfătuiește pe Timotei să învețe toate aceste lucruri și să le
aplice. Ca și rezultatul al aplicării, se putea observa progresul ucenicului Timotei. Pavel îl
îndeamnă pe Timotei să acorde atenție, să testeze, să verifice atât comportamentului lui cât și
ceea ce învață pe alții. Termenul de mântuire folosit aici nu este folosit în sensul de a mântui
sufletul, întrucât mântuirea este darul lui Dumnezeu, ci mai degraba are sensul de a se „salva”
atât pe el cât și pe cei ce aud de pericolele unei teologii false. Acesta este iarăși un rod al
aplicării sfaturilor.
Aplicatii practice:
1. Trebuie să fiu atent la învățăturile false care circulă în zilele noastre, iar dacă am
posibilitatea, dacă mă aflu în postura din care pot corecta, să fac asta, pentru că astfel voi fi
un slujitor bun. Deasemenea să am grijă să mă hrănesc cu o învățătură bună, să mă feresc de
teologiile greșite și să nu îmi pierd timpul cu lucruri care nu ajung la niciun rezultat. Ar trebui
să-mi folosesc rațiunea lăsată de Dumnezeu pentru a nu acorda atenție gândirilor iraționale,
care nu au o bază în spate. Dacă mă aflu în postura de a da învățătură, trebuie să fiu foarte
atent ca doctrina mea să fie una corectă. Mai mult decât atât, trebuie să dau dovadă de
maturitate.
2. Nu trebuie să neglijez nici educația fizică, nici pe cea intelectuală, însă trebuie să pun mai
mult accent pe disciplina spirituală. Trebuie să ma antrenez pentru a fi evlavios. De obicei,
avem tendința de a fi foarte disciplinați când vine vorba de muncă sau educație, însă atunci
când vine vorba de evlavie, de cele mai multe ori, avem tendința de a ne ruga „Doamne,
ajută-mă să fiu evlavios” sau „Doamne, ajută-mă să fiu mai disciplinat în citirea
Cuvântului/Rugăciune”, însă nu facem nimic practic ulterior și așteptăm să ni se reverse
evlavie. Avem o responsabilitate personală în a fi evlavioși.
3. Trebuie să fiu foarte atent la comportamentul meu și la disciplina mea. Trebuie să încerc să
fiu un exemplu bun în comunitatea în care mă aflu:
- ce și cum vorbesc (vorbirea sa fie cu har, dreasă cu sare, amabilitate – prov 16.24 Cuvintele
prietenoase sunt ca un fagure de miere: dulci pentru suflet şi sănătoase pentru oase.),
- felul cum mă port față de ceilalți,
- în dragoste (îmi iubesc aproapele? arăt dragostea lui Dumnezeu? Lucrarea pe care o fac
produce iubire față de Dumnezeu și față de semeni?),
- în credință (credința să fie dovedită de fapte),
- în curăție.
Cu atât mai mult, în cazul în care mă aflu într-o postură de responsabilitate în biserică.
4. Trebuie să fiu vigilent și să dau dovadă de simț de răspundere atunci când mă implic într-
una din lucrările publice din biserică (indifernt că este vorba de citirea unui pasaj biblic,
îndemnare, învățătură, cântare sau citirea unei poezii). Lucrările necesită timp si pregătire. La
fel ca și în cazul evlaviei, este nevoie de antrenament și disciplină.
5. Iar nu în ultimul rând, nu trebuie să neglijez darul care este în mine. Fie că este vorba de
darul învățăturii ca în cazul lui Timotei sau cu totul alt dar, trebuie să îl pun în practică și să
nu caut scuze pentru a nu utiliza darul spre folosul celorlalți.
Îmi doresc și vă doresc ca Dumnezeu să ne ajute să punem și noi la inimă toate aceste lucruri
și să fim diligenți. Să ne dedicăm cu totul slujirii lui Dumnezeu, iar progresul nostru să fie
vizibil. Să perseverăm în aceste lucruri și să fim atenți fiecare în parte la doctrina noastră.