Informație si comunicare

1. Accesul unui utilizator la Internet prin intermediul reţelei de telefon analogice fixe
tradiţioale: utilizatorul unui calculator cheamă programul de comunicaţie necesar, care
mai întâi se conectează la modem. Modemul este o componentă a calculatorului care
converteşte semnalele digitale (de transmis) în semnale analogice, care pot circula în
reţeaua telefonică. Apoi modemul „formează” numărul de telefon al unui furnizor de
servicii Internet - ISP. Semnalele modulate (de fapt datele) sunt transferate la punctul de
livrare (Point Of Presence, POP) al ISP-ului, unde sunt preluate din sistemul telefonic şi
transferate în reţeaua regională de Internet a ISP-ului. Din acest punct sistemul este în
întregime digital şi se bazează pe comutarea de pachete (packet switching); în acest
sistem de transmisie informaţia care trebuie transmisă este "mărunţită" în multe pachete
mici, care sunt apoi transmise la destinaţie în mod independent unele de altele şi chiar pe
căi diferite; sigur că la destinaţie pachetele trebuiesc reasamblate în ordinea corectă.
Furnizorii de servicii Internet sunt firme sau organizații care oferă conexiune și acces
la Internet și servicii. Deseori ei sunt numiți "ISP", inițialele denumirii din limba
engleză Internet Service Provider.
2. Comunicaţiile au reprezentat ,din toate timpurile,o componentă esentiala a vietii
oamenilor, iar rolul lor in societatea contemporana devine din ce in ce mai important.
Este de neconceput existenta si evolutia societatii moderne fara prezenta unor sisteme de
comunicatii.
 Comunicație prin fir --Principiul unei transmisii vocale pe fire de cupru este următorul: o
persoană vorbește într-un microfon, iar la capătul celălalt o altă persoană ascultă la un
receptor (difuzor). Unda sonoră a vorbitorului comprimă aerul, și membrana
microfonului vibrează corespunzător. Din această vibrație se generează un curent
alternativ, care este modelat după undele sonore. Dacă aceste variații electrice se transmit
pe două fire de cupru până la ascultător, ele pot să producă într-un difuzor îndepărtat
oscilații ale membranei care reproduc sunetul original.
 Comunicațtie prin fibră optică--Comunicațiile prin fibră optică utilizează lungimi de undă
în infraroșu apropiate benzii de la 800 până la 1600 nm, cu preferință pentru lungimile de
undă de 850, 1300 și 1550 nm. Un cablu de fibră optică constă dintr-un fir de diametru
mic cu o structură formată dintr-un mijloc de sticlă, un înveliș tot de sticlă și un înveliș
protector exterior, din plastic.
 Din punct de vedere al modului de transmitere a informației, comunicațiile se împart
în două categorii:
1. Comunicații analogice -Transmiterea informațiilor prin rețelele tradiționale de
telefon, radio și televiziune se face analogic. Aceasta nu necesită utlilizarea de coduri
în sistemul binar, așa ca în comunicația digitală.Transmiterea mailurilor mai rapid.
2. Comunicații digitale -Transimisiunile digitale sunt o modalitate de comunicare
bazată pe transmisiuni discrete de date. Sunt considerate a fi viitorul în comunicații.
De mulți ani omul a vrut să folosească cât mai profitabil descoperirile sale, iar tehnica
digitală i-a oferit tocmai această posibilitate.
 3. Protocoale de transmisie
Protocoalele sunt seturi de reguli standardizate pentru transmiterea de date într-o reţea.
Protocoalele permit utilizatorilor să obţină acces la resursele conectate în reţea. Serverul de
imprimantă utilizat pe acest produs Brother acceptă protocolul TCP/IP (Transmission Control
Protocol/Internet Protocol).TCP/IP este cel mai popular set de protocoale utilizat pentru
comunicare, precum Internet şi E-mail. Acest protocol poate fi utilizat în aproape toate sistemele
de operare precum Windows®, Macintosh® şi Linux. Următoarele protocoale TCP/IP sunt
disponibile pe acest produs Brother.
4. Host și client
“Host” (cu traducerea în engleză “gazdă”) este un calculator conectat la o rețea,punând la
dispoziție celorlaltor calculatoare din rețea unele resurse ale sale (fișiere,aplicații ș.a.). În acest
caz celelalte calculatoare se mai desemnează și drept guest („oaspete”).
În ultimii ani se preferă totuși folosirea termenilor server (în loc de host) și client (în loc de
guest).
Optiunile Host și Client sunt utile în campaniile de e-mailing cu transmitere directă,
astfel Opţiunea Client:
• permite simularea transmiterii mesajelor de e-mail dintr-un client de email uzual gen Outlook
sau Outlook Express etc;
• în mesajul de e-mail va fi inclus un header de tip X-Mailer: Microsoft Outlook Express
6.00.2900.5512 (unde partea de după X-Mailer reprezintă Clientul completat de
dumneavoastră ).
5. Baza de date online
O bază de date reprezintă un instrument pentru colectarea și organizarea informațiilor. Bazele de
date pot stoca informații despre persoane, produse, comenzi sau orice altceva. Multe baze de date
începe ca o listă dintr-un program de procesare a textului sau foaie de calcul. Ca lista dezvoltă
mai mare, informaţiile suplimentare și apariția inconsistențelor începe să apară în date. Datele
devine greu de înțeles în formular de listă și sunt limitate metode de căutare sau trăgând subseturi
de date, pentru revizuire. După ce aceste probleme începe să apară, este o idee bună să transferați
date la o bază de date create de un sistem de gestionare bază de date (DBMS), cum ar fi Access.

Utilizarea programului Access, aveți următoarele posibilități:

 Adăuga date noi la o bază de date, cum ar fi un element nou într-un inventar
 Editarea datelor existente în baza de date, cum ar fi modificarea locația curentă a unui
element
 Ștergeți informațiile, poate că, dacă un element este vândut sau eliminate
 Organizați și să Vizualizați datele în moduri diferite
 Partajarea datelor cu alte persoane prin rapoarte, mesaje de e-mail, un intranet sau
Internet
 6. Protocolul http
Este un protocol utilizat pentru a transmite informaţii între un program de navigare
Web (browser) şi un server Web, fiind un protocol de tip text.

HTTP permite aducerea pe calculatorul local a unor

documente HTML (Hyper Text  Markup Language), fişiere grafice, audio, animaţie sau
video, programe executabile pe server  sau  un editor de text.

Este softul utilizat de browsere  (Internet Explorer , Safari, FireFox … ) pentru aducerea
paginilor web pe calculatorul propriu, fiind protocolul implicit al www.

Există HTTP server (furnizează pagini web)  şi HTTP client (cere pagini web) . Protocoalele nu
sunt identice din punctul de vedere al eficienţei, vitezei de lucru, resurselor utilizate, uşurinţei în
instalare, uşurinţei în administrare, etc. Diferenţele sunt date de tipul reţelei, tipul infrastructurii
acesteia, dacă protocolul este routabil sau nu, de tipul clienţilor din reţea, de tipul de echipamente
existent în reţea şi modul cum este utilizat protocolul.

Protocolul HTTP se caracterizează prin faptul că nu memorează  o succesiune a stărilor prin care
trece legătura client-server. Astfel fiecare tranzacţie este independentă: clientul trimite o cerere,
serverul răspunde cu resursa cerută. Pentru fiecare resursă, există o tranzacţie corespunzătoare.

Mod de funcţionare :

 Serverul HTTP aşteaptă, pe portul 80, cereri de la clienţi (navigator /  browser), care sunt

de fapt adrese ale documentelor dorite.
 Clientul primeşte un document în mod text şi dacă găseşte în el legături către imagini şi le
vrea şi pe acestea  le cere. Astfel transferul unei pagini hipertext constă de fapt în una sau
mai multe sesiuni de transfer informaţie de la şi către serverul HTTP.
 După primirea informaţiilor, browser-ului hotărăşte în ce format acestea vor fi  afişate.

7. Adresa IP și DNS

IP (Internet Protocol) este un protocol care asigură un serviciu de transmitere a datelor, fără

conexiune permanentă. Acesta identifică fiecare interfaţă logică a echipamentelor conectate
printr-un număr numit "adresă IP". Versiunea standard folosită în majoritatea cazurilor este IPv4.
În IPv4, standardul curent pentru comunicarea în Internet, adresa IP este reprezentată pe 32 de
biţi (de ex. 192.168.0.1). Alocarea adreselor IP nu este arbitrară; ea este realizată de către
organizaţii însărcinate cu distribuirea de spaţii de adrese. De exemplu, RIPE este responsabilă cu
gestiunea spaţiului de adrese atribuit Europei.

DNS (Domain Name System) este un serviciu de registru Internet distribuit. DNS translatează

("mapează") numele de domeniu (sau nume ale maşinilor de calcul) în adrese IP şi adresa IP în
nume. Translatarea numelui în adresa IP se numeşte "rezolvarea numelui de domeniu". Cele mai
multe servicii Internet se bazează pe DNS şi, dacă acesta cade, site-urile web nu pot fi găsite iar
livrarea mail se blochează.
Numele de domenii sunt mult mai uşor de reţinut decât adresele IP, dar nu oferă indicaţii despre
modul cum poate fi găsit site-ul pe internet. Acest lucru intră în atribuţiile sistemului DNS, care
rezolvă domeniile în adevăratele lor adrese - adresele IP.

8. Pagină web

O pagină web este o resursă aflată în spațiul web (WWW) din Internet, de obicei în

format HTML sau XHTML (extensia numelui fișierului fiind de cele mai multe ori .html sau
.htm) și având hiperlinkuri (hiperlegături) pentru navigarea simplă (cu un singur clic de mouse-
ul) de la o pagină sau secțiune de pagină la alta. Pagina web se numește astfel, deoarece ea se
poate afișa pe un monitor sau ecran de calculator și se aseamănă într-o oarecare măsură cu o
pagină de ziar. Lățimea paginii web este de obicei astfel făcută ca ea să încapă în întregime pe
lățimea ecranului disponibil. În schimb înălțimea ei poate depăși cu mult pe cea a ecranului. În
aceste cazuri, browserul și mouse-ul permit de obicei vizionarea simplă și rapidă a întregii
pagini, și anume prin "tragerea" ei în sus și în jos, după dorință.

9. Site web

Noțiunea site web provine din expresia engleză web site și desemnează o grupă de pagini

web multimedia (conținând texte, imagini fixe, animații ș.a.), accesibile în Internet în principiu
orișicui, de obicei pe o temă anume, și care sunt conectate între ele prin așa-numite hiperlinkuri.
Diversele situri web pot fi create de către o organizație, o persoană particulară, instituții publice
etc. Inițial noțiunea apărea în limba română scrisă sub două forme : sit web și site (ca în limba
engleză). Lingvistul George Pruteanu considera că varianta de preferat este site.

10. Motor de cautare

Un motor de căutare este un program apelabil căutător, care accesează Internetul în mod automat

și frecvent și care stochează titlul, cuvinte cheie și, parțial, chiar conținutul paginilor web într-
o bază de date. În momentul în care un utilizator apelează la un motor de căutare pentru a găsi o
informație, o anumită frază sau un cuvânt, motorul de căutare se va uita în această bază de date
și, în funcție de anumite criterii de prioritate, va crea și afișa o listă de rezultate (engleză: hit
list ).
Problema nu este deloc trivială, deoarece:

 există deja peste 100 milioane de site-uri web, sumând în total miliarde de pagini web,
distribuite pe tot globul
 conținutul acestori pagini nu este static, ci chiar extrem de dinamic (se schimbă frecvent)
 răspunsul la o comandă de căutare trebuie să vină repede, în general în mai puțin de o
jumătate de secundă, chiar atunci când lista de rezultate conține, să zicem, zeci de mii de
pagini web potrivite la criteriile de căutare folosite.

11. Browserul corect poate să facă o mare diferență în modul în care experimentezi cu
webul. Așadar, hai să comparăm Google Chrome, Firefox, Safari, Opera, Brave,
Microsoft Internet Explorer și Edge - și să vedem care e mai potrivit pentru nevoile tale.
12. Aplicaţii pentru conversaţia în timp real
a) Facebook
b) Messenger
c) Instagram
d) Whatsup

13. Dupa conectarea calculatorului la Internet, cu ajutorul unui soft pentru e-mail (oferit de
catre furnizorul serviciului de mail sau cel incorporat în sistemul de operare – Outlook),
se compune (compose) mesajul ce urmeaza a fi trimis. Dupa redactarea mesajului acesta
va fi expediat cu ajutorul comenzii “send” (trimite) sau “send message” (trimite mesajul).
Din acest moment mesajul pleaca mai 313u2019d departe prin Internet, spre calculatorul
furnizorului de servicii al destinatarului, unde este depus în “casuta postala”. Dupa un
foarte scurt timp, destinatarul este anuntat de sosirea mesajului, cum ar fi de exemplu
“You have new mail!”.
14. Vă propun câteva măsuri pe care le puteți lua pentru a beneficia de o minimă protecție a
datelor și a întregului computer:
 
1. Efectuați back up (copie de rezervă) la intervale de timp regulate. Cel mai bun mod
pentru înlăturarea fișierelor infectate este înlocuirea lor cu variantele originale
neinfectate. Mai mult, un back up complet va fi de mare folos atunci când sistemul va
cădea de tot. Totodată, păstrați mai multe back up-uri în caz că virusul este detecta mai
târziu și s-a creat deja un back up cu tot cu virus.
2. Utilizați întotdeauna un antivirus cu o bază de date completă și care se actualizează
automat. Viruși se produc în fiecare zi așa că antivirusul trebuie să fie la curent cu tot ce
apare nou. Actualizați regulat baza de date cu viruși.
3. Nu dați voie browser-ului să deschidă automat anumite programe. Este vorba de fișiere
Word, PDF sau alte tipuri care sunt deschise prin intermediul programelor de email. Mai
bine descărcați fișierele și deschideți-le cu programul corespunzător.
4. Trebuie știut că virusul se poate răspândi doar prin deschiderea unui fișier infectat sau
prin pornirea unui disk infectat. Virușii nu pot infecta calculatorul doar prin citirea mail-
ului sau prin prezența online. Așa că nu deschideți fișiere executabile primite în mail-uri
nesolicitate.
5. Utilizați Firewall. Firewall-ul moderează fluxul de date care iese și intră în calculator.
Acesta vă permite să vedeți care programe transmit sau primesc date și să le blocați
fluxul pentru siguranța calculatorului dumneavoastră.
6. Utilizați parole atât online, cât și pentru fișierele din calculator ( pe cât posibil). Parola
trebuie să fie întotdeauna o combinație de majuscule, minuscule, numere și simboluri ca @ #
$ % ^ & * ( ) _ +. Parola trebuie să conțină mai mult de o caractere, astfel este mult mai greu
de spart. Pentru username nu utilizați cuvinte obișnuite sau nume, care pot fi foarte ușor de
aflat.

7. Utilizați un pop-up blocker în browser. Ferestrele pop-up sunt ferestre mici care se deschid
peste site-ul pe care îl vizitați. Cu toate că de cele mai multe ori ele sunt folosite în scopuri
publicitare, ferestrele pop-up pot ascunde programe malițioase. Uj pop-up blocker poate
preveni apariția acestor ferestre.

15. Pentru a ne putea folosi de beneficiile pe care ni le ofera internetul, trebuie să ne

supunem unor set de reguli stricte în ceea ce priveste utilizarea acestuia. Programele pentru
calculator sunt protejate prin drept de autor, la nivel național și internațional, România
exprimându-și  angajamentul de respectare a obligațiilor asumate .

Utilizarea programelor de calculator fără licență în administrația publică locală și în

instituțiile publice în general poate avea un impact major din cauza riscurilor asociate,
legate, pe de o parte, de sancţiuni civile şi/sau penale, iar pe de altă parte, de imaginea
instituţiei, de funcționarea sistemelor electronice precum şi de securitatea datelor.
Drepturile de Autor (ORDA) și Business Software Alliance (BSA) are rolul de a atrage
atenția factorilor de decizie din cadrul administrației publice locale și al altor instituții
publice asupra acestor riscuri și de a oferi instrumente de inventariere a software-ului utilizat,
pentru identificarea eventualelor discrepanțe față de licențele deținute.