IDENTITATEA LA ADOLESCENTI

Ariel Chakirou

Identitatea se afla intr-o permanenta constructie si remodelare, iar

structurarea ei incepe inca din copilarie. Continua sa se contureze pe baza
raportarii la ceilalti si la asteptarile lor, insa abia in perioada adolescentei, odata
cu maturizarea abilitatilor cognitive si de interactiunie sociala, se poate spune ca
eforturile se concentreaza in directia adaptarii la starea de adult si catre
castigarea identitatii si acumularea de valori.
Dintre teoreticienii importanti care au analizat aceste aspecte il amintim
pe Erick Erickson (1988), care vede adolescenţa ca pe o perioadă critică în
îndelungatul proces de formare a identităţii si aduce in discutie termenul de
“criza de identitate” si intrebarile “Cine sunt eu? Incontro ma indrept?”. Daca
adolescentul gaseste raspunsul la aceste intrebari, identitatea se configureaza,
daca nu, ramane confuzia.
Adolescentii se afla in plin proces de clarificare a valorilor; apar crizele
de identitate la multi dintre ei, starile alternative de manifestare
comportamentala, stima de sine fluctuanta, imaginea corporala de sinprobleme
decizionale. In acelasi timp, aceasta perioada forteaza reflectarea asupra sinelui,
identificarea propriilor aspiratii si valori, manifestarea praduce cu sine si
manifestarea propriilor idei, precum si testarea capacitatii decizionale si de a
face fata diverselor provocari. Toate aceste procese au aport la cristalizarea
identitatii unui individ.
Cu scopul de a investiga formarea identitatii la adolescent bazandu-ne pe
cazuri concrete, s-au realizat doua interviuri pornind de la intrebarea “Cine esti
tu?”, aplicate unui baiat de 18 ani si unei fete de 16 ani. Nivelul de scolarizare al
adolescentilor este liceul, provenind din mediul urban, mai precis orasul Cluj-
Napoca.
Adolescentii au fost informati despre scopului interviului: intelegerea
modului in care un adolescent se gandeste la sine in raport cu ceilalti. De
asemenea li s-a spus ca participarea la interviu este voluntara, interviul este cu
raspuns liber si urmeaza sa fie prezentat anonim.
Fiecare participant si-a exprimat acordul, parand dornic sa vorbeasca.
 V., in varsta de 18 ani, in prezent elev de liceu, a adoptat dintr-o data o
atitudine serioasa, incepand sa spuna ca este un baiat introvertit, care nu are
prea multi prieteni. Nu stie sa-mi raspunda la intrebarea "cine este" si nici ce-i
place neaparat.
Multa vreme a fost marginalizat, umilit si luat in ras de altii copii, iar
lucrurile au ajuns chiar in punctul in care a fost mutat de doua ori de la o scoala
la alta, unde s-a simtit in continuare exclus, insa a inceput sa se obisnuiasca cu
ideea ca este mai diferit si ca asta este. Notele lui sunt mai degraba mici, dar nu
suficient de mici cat sa nu promoveze, si asta conteaza cel mai mult.
Din descriere se constata ca familia acestuia este dificila, disfunctionala,
tatal alcoolic, conflictual, iar mama foarte iritabila. Acestia se cearta zi de zi,
mai ales pe baza a ceea ce cred ceilalti despre ei.
V. se simte tot mai presat de catre mama sa se inscrie la Academia de
Politie, care in acelasi timp il catalogheaza drept 'salbatic' pentru ca nu prea are
prieteni, vorbeste scurt si la obiect, dar si petrece mult timp in casa, in camera
lui.
V. spune ca avand in vedere situatia, tot ce vrea de la viata este un loc de
munca care sa ii asigure traiul zilnic, sa aiba o familie care il iubeste, si sa fie
lasat in pace, nu viseaza la altceva.
Nu stiu ce sa faca mai departe, i s-a recomandat sa invete programare, dar
nu crede ca s-ar descurca si el totusi ar prefera administratie publica, insa nu stie
daca chiar va reusi, poate ca nici aia nu e de el.
M., in varsta de 16 ani, afirma ca, desi are varsta la care problemele si
crizele adolescentine ar trebui sa fie in plina floare, ea pur si simplu le-a evitat.
Asadar, intentionat sau nu, nu s-a confruntat cu probleme de personalitate, stie
care este locul ei, ca este o fata speciala si nu are nevoie sa se dea in spectacol
ca sa se simta prezenta.
Facand referire la felul ostentativ in care unii adolescenti se gandesc la
sine in raport cu ceilalti, M. se consider a fi exceptia de la regula, lucrurile par
sa curga lin.
Foarte repede, discutia s-a mutat de la ea, la ceilalti adolescenti de la
liceul la care ea studiaza. M. spune ca un numar foarte mare dintre ei considera
ca daca se dau in spectacol, fac impresie, dar in realitate, privit din afara de
catre ea sau altii, este de fapt una urata.
Ar dori mult ca multi dintre ei sa renunte la imaginea superficiala de
oameni maturi pe care incearca sa si-o construiasca si sa adopte una reala, mai
ales ca traim in aceeasi lume cu totii, si au fost si altii care s-au confruntat cu
aceleasi probleme, deci sa nu creada ca li e intampla toate nenorocirile pentru
prima oara.
A mai adaugat ca si ea are probleme in dragoste, are parinti divortati, o
multime de teme pentru scoala si isi doreste sa-si gaseasca drumul si sa-si
rezolve toate problemele in viata. Ideea e ca nu trebuie sa se simta singuri,
problemele acestea apar constant.
In cazul lui V. se poate nota ca aprecierile furnizate de ceilalti din jur i-au
influentat din plin procesul actual de identificare, astfel incat a ajuns sa se
considere si el, mai diferit, cu pretentii asupra unor lucruri care nu sunt "de el".
In mod indubitabil, succesul sau esecul scolar, adaptarea sau inadaprarea
scolara, ca si modul in care adolescentul este privit de profesori si mai ales de
colegi, in cazul de fata, pot afecta adesea negativ structurarea imaginii de sine.
La polul opus, la fel ca si in cazul lui M., adolescentii cu o apreciere de
sine superioara, prezinta comportamente bazate pe incredere, isi sustin si
argumenteaza punctele de vedere cu tarie. De asemenea, sunt mai inclinati spre
rezolvarea problemelor, pe care si le depasesc cu mai multa usurinta.
Pornind de la teoria lui James Marcia si tinand cont de informatiile
dobandite prin acest interviu, putem descrie doua statute identitare diferite ale
celor doi adolescenti. Acestea sunt diferentiate prin faptul ca persoana in cauza
vede un anumit domeniu ca pe o problema de identitate si incearca sa gaseasca
o solutie. Aceste statute sunt de scurta durata in formarea identitatii unui
individ, fiind posibil ca aceasta sa aiba unul sau altul in domenii diferite de
viata.
Pe baza raspunsurilor la interviu, putem constata ca adolescentul V., in
varsta de 18 ani se incadreaza la identitatea difuza, caracteristica adolescentilor
care nu au luat inca decizii importante in ceea ce-i priveste si nu dispun in
prezent de un sentiment puternic al eu-lui. Identitatea lor inca nu este
dezvoltata. Conform lui Marcia, ei isi pot propune anumite scopuri, principii si
valori, dar nu sunt preocupati de asumarea angajamentelor in mod necesar, desi
pot parea ca-si asuma responsabilitati.
Avand in vedere ca in interviul cu adolescenta M. discutia s-a mutat
repede pe ceilalti versus "eu", se poate spune ca s-ar incadra si la identitatea
inchisa (fortata), si la cea amanata. In cazul acesta, adolescentul, fie ca se afla in
plina criza de identitate sau nu a trecut inca prin una, cauta inca raspunsuri la
problemele importante ale vietii insa si-a asumat anumite principii si valori ca
rezultat al influentelor parentale sau din mediul exterior. Acesta poate avea
principii foarte ferme referitor la anumite situatii de viata, insa sunt pot fi
supuse schimbarii usor.
In vederea cristalizarii identitatii proprii, adolescentii trebuie sa gaseasca
raspunsuri la intrebari precum: "Cine sunt eu?", "De unde provin?", "Ce vreau
sa devin"; ca sa ajunga acolo, ei experimenteaza diverse roluri, isi insusesc
diferite valori, iau decizii care se vor concretiza in crearea ulterioara a
identitatii.
Efectuarea acestui interviu, ca orice tehnica de cercetare, are si o serie de
limitari. Faptul ca a fost un interviu cu raspuns liber, a limitat sesizabil
comparabilitatea informatiilor.
De asemenea, bazat pe informatiile primite, putem sa realizam o analiza
doar per ansamblu, fara posibilitatea verificarii acuratetii informatiilor primite.
Stim ca adolescentul V provine dintr-un mediu familial conflictual si instabil
(ambii parinti avand personalitate de tip conflictual), insa in ceea o priveste pe
adolescenta M., stim doar ca are parintii divortati.

Bibliografie:
Filipoi, S. (2020): Psihologia Vârstelor. Suport de curs pentru învăţământul la
distanţă, anul II, Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială.
Vendal, N. Constituirea identitatii de sine,
https://www.academia.edu/5861246/, accesat la 12.02.2021.
Grosu, A. I. (2014): Rezumat Teza de Doctorat Identitatea la Adolescenti.
Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială,
http://193.231.20.119/doctorat/teza/fisier/2369, accesat la 12.02.2021.