MINISTERUL EDUCAȚIEI, CULTURII ȘI CERCETĂRII

AL REPUBLICII MOLDOVA
UNIVERSITATEA TEHNICĂ A MOLDOVEI
Facultatea Inginerie Mecanică, Industrială şi Transporturi
Departamentul: Inginerie Mecanică

Elaborarea modelului de calcul și simularea unui

schimbător de căldură cu manta
Proiect de an la disciplina:
„Simulări prin metoda elementelor finite în ingineria mecanică”

Masterand:

Conducător:

Chișinău – 2021
 CUPRINS :
Introducere..................................................................................................................................

1. Caracteristica schimbătorului de căldură cu manta …………..……….........................

2. Elaborarea modelului 3D al schimbatorului de caldura cu manta................................

1
 1. Schimbătoarele de căldură sunt aparate (utilaje) în care se realizează procese
(operaţii) de transfer de căldură între două fluide.

CLASIFICĂRI
Clasificarea schimbătoarelor de căldură se poate face din mai multe puncte de vedere,
dintre care trei sunt mai importante:
— clasificarea după procesul principal de transfer de căldură;
— clasificarea după modul de contactare a fluidelor;
— clasificarea după tipul constructiv al aparatului.
După procesul principal de transfer de căldură, se deosebesc numeroase clase de
aparate, ca de exemplu: preîncălzitoare, răcitoare, condensatoare, răcitoare condensatoare,
refierbătoare, vaporizatoare, cristalizatoare, recuperatoare, regeneratoare (schimbătoare de
căldură propriu-zise) etc.
Intr-o instalaţie DA de exemplu, schimbătorul de căldură motorină-ţiţei nu se numeşte nici
preîncălzitor de ţiţei nici răcitor de motorină, ci schimbător de căldură propriu-zis sau regenerator,
pentru că ambele procese de transfer de căldură sînt importante. Prin preîncălzirea ţiţeiului se
urmăreşte reducerea consumului de combustibil la cuptor, iar prin răcirea motorinei se urmăreşte
reducerea ulterioară a consumului de agent de răcire, pentru realizarea temperaturii de
depozitare. Un răcitor de motorină cu aer, de exemplu, nu este un încălzitor de aer, pentru că
scopul transferului de căldură corespunzător nu este încălzirea aerului atmosferic. Schimbătorul
motorină-ţiţei este un regenerator de căldură, pentru că el realizează, pe circuitul ţiţei-produse, o
recirculare de căldură din avalul în amontele sursei calde (gazele de ardere din cuptor), cu
avantajele precizate anterior.
După modul de contactare a fluidelor, se deosebesc trei clase de aparate: schimbătoare de
căldură de suprafaţă, schimbătoare de căldură prin contact direct (de amestec) şi schimbătoare de
căldură cu fluid intermediar staţionar.
Schimbătoarele de căldură de suprafaţă se caracterizează prin faptul că cele două fluide
care schimbă căldură între ele sînt separate prin pereţi metalici, în majoritatea cazurilor cilindrici
(tuburi). Aceste schimbătoare sînt cele mai frecvent utilizate.
Schimbătoarele de căldură prin contact direct nu conţin pereţi despărţitori între fluide şi
cum fluidele vin în contact nemijlocit, transferul de căldură este însoţit şi de un proces de
transfer de masă.
Schimbătoarele de căldură cu fluid intermediar staţionar sînt de concepţie mai recentă, se
utilizează în cazuri practice caracteristice şi prezintă unele avantaje specifice. Ele se

2
caracterizează prin faptul că transferul de căldură de la fluidul cald către fluidul rece, care sînt în
curgere continuă prin schimbător, este mijlocit de un fluid intermediar staţionat aparat.)
Pentru că aceste tipuri de schimbătoare des căldură sînt mai puţin cunoscute, se dau în continuare
cîteva exemple. Etilena se depozitează în fază lichidă, practic la presiune atmosferică,deci la
aproximativ -104o C. Ea trebuie livrată către consumatori în fază gazoasă, sub presiune. In acest
scop, ea este iniţial comprimată în fază lichidă şi apoi vaporizată şi încălzită, agentul termic de
încălzire fiind de obicei aburul. Schimbătorul de căldură utilizat nu este de tip clasic(există
pericolul îngheţării condensului pe suprafaţa tuburilor), ci un schimbător cu fluid intermediar
staţionar. La acest aparat cu fascicule tubular în manta, aburul condensează în tuburile din partea
inferioară, iar etilena se vaporizează şi se încălzeşte în tuburile din partea superioară a mantalei.
In manta se află fluidul intermediar (butan) în dublă fază, stratul de lichid înecînd tuburile în care
condensează aburul. Butanul se vaporizează prin aport de căldură de la abur, iar vaporii
condensează pe tuburile prin care circulă etilena.
In cazul în care gazul natural are o presiune de zăcămînt mai mare decît cea necesară
transportului, el este destins într-o turbină de expansiune, producîndu-se lucru mecanic. Cum
printr-o astfel de destindere scade temperatura gazului, pentru evitarea formării criohidraţilor,
gazul trebuie încălzit înainte de destindere. încălzirea se face cu gaze obţinute prin ardere,
utilizîndu-se un schimbător cu fluid intermediar staţionar(apa). înainte de a fi livrat
consumatorilor, gazul natural lichefiat trebuie comprimat, vaporizat şi încălzit. Pentru vaporizare
şi încălzire se utilizează uneori schimbătoare de căldură cu fluid intermediar, în care apa este
încălzită prin contact direct cu gaze de ardere (agitare puternică prin barbotare), ea cedînd căldură
gazului natural, care circulă printr-un fascicul de tuburi scufundatein stratul de apă.
După tipul constructiv al aparatului se deosebesc numeroase clase de schimbătoare, principalele
tipuri fiind prezentate în cele ce urmează:
Schimbătoarele „ tub în tub" (fig. 1) în două tuburi concentrice, un fluid circulînd prin tubul
interior, iar celălalt fluid prin spaţiul inelar (intertubular).Obişnuit se realizează baterii din astfel
de elemente, plasate în serie, în paralel sau în combinaţie mixtă. Aceste schimbătoare prezintă
avantajul de a lucra în contracurent, dar sînt voluminoase şi grele, în raport cu aria de transfer.

3
 Figura nr. 1 Schimbător de căldură " tub in tub"

Răcitoarele şi condensatoarele cu serpentină scufundată (fig.2) constau într-o cadă prevăzută

cu deversor, prin care circulă apa de răcire şi în care se află scufundată serpentina prin care
curge fluidul cald.

Figura nr.2 Condensator cu serpentine scufundate

Răcitoarele şi condensatoarele cu serpentină stropită cu apă constau în cîteva serpentine plasate

vertical, peste care curge apa de răcire dispersată în picături. Schimbătoarele de căldură cu plăci
lucrează cu presiuni relativ mici pentru ambele fluide şi au început să fie utilizate şi în industria
petrochimică, ele fiind uşoare şi cu gabarit mic în raport cu aria de transfer. Constau în plăci
profilate, din metal, suprapuse şi presate pentru etanşare. La extremităţile plăcilor sînt delimitate
canalele de legătură pentru fluide, acestea circulînd prin spaţiile libere dintre plăci (fig.3).

3
 Figura nr.3 Schimbătoare de căldură cu plăci

Răcitoarele şi condensatoarele cu aer constau într-un fascicul de tuburi prevăzute la exterior

cu aripioare transversale circulare, peste care circulă împins de ventilatoare aerul atmosferic.
Răcitoarele şi condensatoarele prin contact direct constau în coloane de contactare în
contracurent, cu sau fără umplutură, pentru două fluide practic nemiscibile (gaz-lichid sau lichid-
lichid).
In afara tipurilor constructive de schimbătoare de căldură amintite, mai există şi alte tipuri,
dar fără importanţă pentru industria petrochimică (de exemplu, schimbătoare de căldură spirale,
schimbătoare de căldură compacte etc). De asemenea, există sisteme de încălzire sau răcire anexate
unor aparate în care au loc unele procese fizice sau chimice (de exemplu, autoclave cu agitare, cu
sau fără reacţii chimice, prevăzute cu serpentină sau manta de încălzire sau răcire).

2. SCHIMBĂTOARE DE CĂLDURĂ CU FASCICUL TUBULAR ÎN MANTA

Schimbătoarele de căldură cu fascicul tubular în manta sunt cele mai utilizate tipuri de
schimbătoare. Ele prezintă o arie specifică de transfer de căldură relativ şi un consum specific de
metal relativ redus
In figura 4 este redată schema celui mai simplu schimbător de căldură cu fascicul tubular în
manta. El se compune dintr-o manta cilindrică prevăzută la extremităţi cu flanşe, două capace
prevăzute cu flanşe spre interior, Aov& plăci tubulare care se fixează (cu garnituri de etanşare) între
flanşele mantalei şi capacelor şi fasciculul de tuburi, mandrinate în plăcile tubulare. Acest
schimbător este rigid (plăci tubulare fixe în raport cu mantaua), pentru că nu permite o dilatare sau

4
contractare independentă a tuburilor (este solicitată mandrinarea). Racordurile pentru fluidul care
circulă prin tuburi se află la capace şi acest fluid trece în paralel prin toate tuburile, într-un singur
sens. Mantaua conţine tot două racorduri, fluidul corespunzător circulând longitudinal prin spaţiul
intertubular (secţiune de curgere constantă), în contracurent cu fluidul din tuburi. In partea
superioară a schimbătorului, atât la manta cat şi la capace, există dopuri cu filet pentru evacuarea
iniţială a aerului. La o condensare de vapori, vaporii intră în partea superioară, iar condensul este
evacuat la partea inferioară (la vaporizare circulaţia se face de jos în sus). Pentru fluidele fără
transformare de fază, intrarea poate fi jos sau sus, iar ieşirea, fie pe partea opusă, fie uneori chiar pe
aceeaşi parte.

Figura nr. 4 Schimbător de căldură cu fascicul tubular in manta

Alegerea trecerii fluidelor prin tuburi sau manta se face după următoarele criterii, care nu pot
fi întotdeauna respectate:
— fluidul cu temperatură mai mare se trece prin tuburi, pentru a se reduce pierderea de
căldură către mediul ambiant;
— fluidul cu debit volumic mai mare se trece prin manta;
— fluidul cu presiune mai mare se trece prin tuburi, acestea rezistînd la presiune mai uşor
decît mantaua;
— fluidul pentru care se doreşte o cădere de presiune mai mică se trece prin manta;
— fluidul care depune mai multă murdărie pe suprafaţa tuburilor se trece prin tuburi, pentru
că acestea se curăţă mai uşor în interior, prin demontarea capacelor;
— fluidul mai coroziv se trece prin tuburi, pentru că acestea pot fi înlocuite
sau izolate mai uşor.
Creşterea coeficientului de convecţie în interiorul tuburilor se poate obţine prin creşterea vitezei
fluidului (acest avantaj este însoţit de dezavantajul creşterii căderii de presiune).
Pentru creşterea vitezei în tuburi, se introduc în camerele de distribuţie (sub capace) şicane, astfel
încît se obţin două sau mai multe pasuri (treceri) prin tuburi.

5
 Figura nr. 5 Schimbător de căldură cu două pasuri (curgere de la stânga spre dreapta)

Figura nr. 6 Schimbător de căldură cu două pasuri (curgere de la dreapta spre stânga)

Figura nr. 7 Schimbător de căldură cu patru pasuri în tuburi

Schimbătoarele din figurile 5 şi 6 funcţionează cu două pasuri în tuburi (iniţial curgere de la

stânga spre dreapta şi apoi de la dreapta spre stânga; în raport cu cazul unui singur pas, secţiunea de
curgere s-a redus la jumătate, iar viteza s-a dublat), iar cel din figura 7 cu patru păsuri în tuburi.

6
 Pentru majorarea vitezei fluidului din manta, pot fi utilizate şicane longitudinale. ca în figura
7, prin prezenţa unei astfel de şicane, se realizează două păsuri în manta. Se constată la acest
schimbător, cu 2 păsuri în manta şi 4 păsuri în tuburi, global fluidele circulă în sens invers (unul de
jos în sus şi celălalt de sus în jos).
In majoritatea cazurilor practice, în manta se utilizează şicane transversale segment de
cerc (fig.5 şi 6), care duc în general la o curgere transversală pe tuburi (secţiunea de curgere
este variabilă; apar turbulenţe ce îmbunătăţesc transferul de căldură; prin fixarea distanţei
dintre şicane, se realizează viteza medie dorită pentru fluidul din manta)
In figura 8 sunt schiţate şi alte tipuri de şicane transversale, foarte rar utilizate (şicane „ inel
şi disc" şi şicane „ benzi laterale — bandă centrală"). Obişnuit şi canele segment de cerc lasă libere
ferestre orizontale, alternative sus şi jos. La condensatoare şi la schimbătoarele cu două păsuri în
manta se utilizează ferestre verticale. Şicanele transversale sînt solidarizate cu o placă tubulară, prin
intermediul unor tije şi distanţiere (fig..5). La intrarea fluidului în manta este prevăzută o placă
deflectoare (fig. 5), care reduce şocurile asupra tuburilor.

Figura nr. 8 Tipuri de şicane

7
 DATE DE PROIECTARE

Sa se dimensioneze un schimbator de caldura tip fascicol tubular in manta cu tevi netede

pentru incalzirea titeiului pe seama unui flux fierbinte de motorina usoara.
Fluid Titei (in tevi) Motorina usoara (in manta)
Debit [t/h] 340 115
Temperatura de intrare 110o C 200o C
Temperatura de iesire tr2 160o C
d1515 0,862 0,810
Factor de caracterizare 11,8 12
Presiune absoluta pe circuit 15 bar 5 bar

Date constructive
Tuburile fascicolului au urmatoarele dimensiuni:
- lungime: 6m;
- diametrul interior (d): 20mm;
- diametrul exterior: 25 mm;
- materialul din care sunt confectionate tuburile: otel carbon (OL) 35;
- numarul de treceri: 2 in tuburi pentru tevi, si 1 in manta;
- sicane tip segment de cerc, aproximativ 20% din diametrul interior al mantalei;
- inaltimea libera dedesubt si deasupra aripioarelor: hl= 50 mm;

unghiul la centru:   135 ;

o
-
- sicane transversale cu grosime de 4,5 mm;