Formarea şi dezvoltarea interesului pentru

lectură în rîndul elevilor Colegiului Agricol

din Ţaul
Cartea si lectura sunt o artă. Plăcută, miraculoasă şi complicată. Lectura poate ajunge la nivelul
de artă doar atunci cînd v-a izbuti să evoce valorile şi să provoace emoţiile estetice ale cititorilor.
Biblioteca ofera cititorului şansa de a afla calea spre posibila sa afirmare. Aici găseşte copilul o
îndrumare spre lectura valoroasă, spre cărţile vîrstei sale. Rolul bibliotecarului este de a deprinde
copilul să citească sistematic din fragăda copilărie, calitate ce îi va rămîne pentru toată viaţa.
Pentru a forma aceste abilităţi folosim toate căile şi mijloacele, îmbinăm lectura cu jocul
creativitatea cu experienţa, audierile cu vizionările. Pe parcursul activităţii în bibliotecă (28 ani)
am dezvoltat mai multe abilităţi ale profesionalismului. O direcţie interesantă pe care am
cultivat-o prin studiu şi practică este:

Scopul: Facilitarea procesului de atragere la lectură a copiilor prin metode tradiţionale şi

netradiţionale
Obiective:
 Conştientizarea procesului de către adulţi
 Diversificarea metodelor de stimulare a interesului pentru lectură
 Promovarea activităţii bibliotecii la acest compartiment

1. Importanţa lecturii pentru copii

2. Stimularea interesului pentru lectură
3. Activităţi, care stimulează interesul pentru lectură: aspecte practice

1. Importanţa lecturii pentru copii

„Cartea este un ospăţ al gândurilor la care oricine este poftit” De altfel, cartea
este o comoară fără de preţ, în care îşi adună cele mai frumoase gânduri, ca alţii să le poată folosi
în voie.
Alegerea cărţilor potrivite este doar un prim pas. Al doilea pas şi tot atât de important
este deprinderea lecturii, obţinerea eficienţei ei maxime în urma citirii unei cărţi.
Importanţa lecturii este evidentă şi mereu actuală. Lectura este un instrument care
dezvoltă posibilitatea de comunicare între oameni, făcându-se ecoul capacităţilor de gândire şi
limbaj. Lectura copiilor este un act intelectual esenţial, care trebuie îndrumat şi supravegheat de
şcoală, bibliotecă şi familie.
Lectura contribuie esenţial la dezoltarea :
- Aspectului cognitiv: prin lectură copiii îşi îmbogăţesc cunoştinţele despre lume,
despre realitate;
- Aspectului educativ: lectura contribuie esenţial la educarea copiilor în dimensiunile
etice şi estetice;
- Aspectului formativ constă în faptul că lectura are drept consecinţă formarea şi
consolidarea deprinderilor de muncă intelectuală, dezvoltarea gândirii, a imaginaţiei,
a capacităţii de exprimare corectă şi expresivă.

Bibliotecarul, ca un adevărat psiholog, atunci cînd copilul întîlneşte greutăţi la

selectarea cărţilor pentru lectură, va ţine cont de cîteva criterii:
- gradul dezvoltării psihice a copiilor: gândire, limbaj, imaginaţie, emoţii, sentimente
etice şi estetice;
- sfera de interese şi preocupări ale copiilor;
- posibilităţile de înţelegere a mesajului conţinut în opera literară;
- calităţile educative şi estetice ale cărţii indicate;
- calităţile stilului - simplitate, naturaleţe, proprietate - să permită elevului o înţelegere
uşoară a mesajului lecturii.
1.1. Stimularea interesului pentru lectură
Interesul pentru citit nu vine de la sine, ci se formează printr-o muncă a factorilor
educaţionali (familia, şcoala, biblioteca), o muncă ce presupune răbdare, perseverenţă, voinţă.
Pentru ca apropierea de carte să devină o deprindere zilnică, iar plăcerea de a citi - o
necesitate dorită şi trăită, e potrivit ca şi familia să se implice activ în apropierea copilului de
miracolul cărţii, încă înainte de învăţarea alfabetului. Familia constituie primul mediu de viaţă
socială şi culturală, iar prin valorile pe care le transmite copilului asigură premisele dezvoltării
intelectuale, morale şi estetice ale acestuia.
Există factori care determină lectura copiilor: particularităţile de vârstă şi psihice,
preferinţele lor, climatul familial, factori care pot transforma lectura într-o necesitate, „o foame
de carte”, o delectare sau nu. Când gustul pentru lectură, cultul pentru carte s-au format pînă la
10 ani, acestea rămân pentru toată viaţa o obişnuinţă utilă.
Lectura propriu-zisă nu începe însă decât după ce copilul reuşeşte singur să
descifreze cu uşurinţă ideile ascunse în spatele semnelor grafice. Bibliotecarul sau părintele
trebuie să sesizeze acest moment dificil din viaţa micuţului, pe jumătate înspăimântat de tainele
scrisului, pe jumătate crispat de efortul făcut de descifrarea acestor semne curioase şi pline de
mister.
Dar copiilor pînă la 10 ani le place nespus de mult să li se citească şi este bine ca
acest interes să fie susţinut cu abilitate de bibliotecar. Cea mai frecventă metodă folosită în
practica bibliotecii noastre este lectura în voce, care are mai multe avantaje:
 de a fixa cele spuse de bibliotecar;
 de a trezi interesul pentru opera literară;
 de a atrage atenţia asupra caracteristicilor esenţiale ale eroilor sau evenimentele despre care
se vorbeşte;
 de a explica anumite expresii sau conţinutul unor noţiuni.
Lectura în voce îi ajută pe copii să-şi dezvolte vocabularul, dicţia şi abilitatea de a
comunica prin intonaţii adecvate, să înţeleagă relaţia dintre limbajul oral şi scris, exersarea
acesteia îi ajută să devină mai buni cititori în gând. Înţelegerea materialelor citite în gând se
îmbunătăţeşte când copiii şi-au însuşit elementele de controlare a vocii şi a intonaţiei.
Lecturi în voce. Copiilor le place foarte mul jocul: „ duiel: eroii pozitivi – negativi”. Ei se
împart in doua echipe: O echipă numesc eroii pozitivi, alta eroii negativi din cărtile citite. La
sfîrsit se fac totalurile care echipă a cîstigat.
Un element important în organizarea lecturilor în voce este stilul comunicării intre bibliotecari
si copil. Bibliotecarul devine acel stimulator, dirijor, organizator al creaţiei copilului, si în acelaş
timp rămîne un ascultător naiv, care este atras de istoriile ce i se povestesc.
Formînd gustul lecturii la o vîrstă fragidă, bibliotecarul are grijă permanentă de a crea in
cadrul suplimentar de activitate prin care tinerii vizitatori să aibă acces mai direct la tainele
bibliotecii şi cărţii, se străduie, reieşind din posibilităţile reale, să atragă cît mai mulţi elevi în
bibliotecă prin diverse forme şi metode: excursii, discuţii, întîlniri, ora poveştilor pentru micuţi.
Copii se adună în sala de lectură. Amenajarea sălii permite copiilor să se simtă cu adevărat in
această frumoasă lume a basmului.
Îndrumarea lecturii se face şi prin indicaţii în formarea bibliotecii personale
de acasă.
O altă activitate care sporeşte interesul elevilor pentru lectură este expoziţia de
cărţi noi apărute sau vizita periodică la bibliotecă. În felul acesta copiii sunt puşi la curent cu
noile titluri de carte.
O altă activitate foarte interesantă şi atractivă pentru sînt „Zilele de
informaţie”.
Jocurile literare sunt mijloace pasionante care-i invită pe copii la lectură.
 “Povestirea în lanţ” este un joc prin care conţinutul poveştilor citite este redat de cât mai
mulţi elevi. Povestea este cunoscută de toţiicopiii. Ei sunt aşezaţi în cerc formând un “lanţ”. Este
numit primul copil să povestească. Acesta povesteşte un fragment, altul continuă povestirea de
acolo de unde s-a oprit primul şi tot aşa până la sfârşitul acesteia. Copilul care nu poate continua
povestirea “rupe lanţul” şi drept pedeapsă trebuie să citească cu o lectură mai mult.
Alt joc Recunoaşteţi povestirea place mult elevilor şi îi determină să citească povestirea
pentru a putea câştiga jocul. Copiii sunt împărţiţi în grupe de câte patru. Se prezintă câte un
fragment dintr-o povestire şi li se cere să recunoască titlul şi autorul. Câştigă cei care au
recunoscut toate povestirile. La fel se desfăşoară şi jocul Recunoaşteţi personajul, cu
deosebirea că din fragmentele prezentate trebuie să recunoască numele personajului şi titlul
povestirii.
În afară de citirea independentă este folosită şi citirea în colectiv. Această
citire se realizează de către bibliotecar sau câţiva copii care citesc mai bine şi are rolul de a
aprofunda şi a purta discuţii pe marginea lecturii citite. Citirea lecturii cu voce tare îi determină
şi pe alţi care citesc mai dificil sau într-un ritm mai lent să asculte cu plăcere, putând astfel să
participe la discuţiile despre conţinutul povestirii citite, să evidenţieze trăsăturile personajelor, să
explice cuvinte sau expresii mai puţin cunoscute.
Pentru a stimula interesul şi curiozitatea copiilor pentru lecturile pe care le au
de citit acestea pot fi citite parţial în clasă, continuarea lecturii urmând să o citească fiecare
acasă pentru a observa ce s-a întâmplat mai departe în povestire.
Dramatizările după diferite lecturi “Doi prieteni”, “Bunicul”, “Puişorii” i-au
determinat pe copii să participe cu mult entuziasm la citirea şi redarea conţinutului acestora.
Foarte îndrăgite de copii sunt diafilmele. Ele prezintă opera în imagini, astfel
că elevii vin mai repede în contact cu conţinutul lecturii.
O atenţie deosebită trebuie acordată lecturii şi de către familie. Când în familie
nu există cărţi, sau sunt prea puţine, când membrii familiei nu citesc, rareori se poate aştepta ca
un copil să dovedească de timpuriu pasiune pentru lectură, pentru şcoală, pentru carte în general
şi, dimpotrivă, în familiile în care există dragoste pentru carte, cel puţin o persoană care citeşte,
transformarea fiecărui copil într-un mic cititor se poate face pe nesimţite. Exemplul personal în
familie este esenţial în îndrumarea elevului. În acest scop povestirea conţinutului, comentarea
unei cărţi, în mediul familial reprezintă un foarte bun mijloc de dezvoltare a dragostei pentru
lectură. Şcoala dirijează lectura, supraveghează efectuarea ei, dar deprinderea lecturii se
formează nu numai în şcoală, ci şi în mediul familial.

4. Activităţi, care stimulează interesul pentru lectură: aspecte practice

Ludoteca: Un serviciu destinat preşcolarilor şi elevilor din clasele primare este – Ludoteca.
Rolul ei fiind de a familiariza copii cu cartea prin joacă. Copilul are nevoie să li se citească
povestioare şi poezioare care le stimulează memoria şi cu ajutorul cărora descoperă lumea.
Copiilor le place să li se citească. Dacă în familie i se trezeşte interesul şi curiozitatea, prin
povestiri, lecturi sau aluzii la cărţi, copilul evoluează intelectual mai repede şi mai complet.
Trebuie numai sa i se acorde timp şi răbdare pentru lectură.
Jucăriile, jocurile îşi au locul lor în aşteptarea noilor stăpîni. Scopul este să încercăm să-i
distrăm şi să-i educăm discret, prin intermediul jucăriilor, cărţilor de colorat şi altor materiale din
dotarea Ludotecii. Alături de celelalte jucării, cartea de colorat, este şi ea caracteristică acestei
săli. Cărţile de colorat şi cărţile cu text sumar în care predomină imaginea vor face trecerea de la
lumea jucăriilor la cea acărţilor. Cu anii vor creşte, jucăriile nu-l vor interesa, dar drumul la
bibliotecă nu-l vor uita.
Lecturile verii: Un rol deosebit de important în viaţa copilului îl joacă biblioteca în perioada
verii. Aflîndu-se în vacanţa mare, copilul nu trebuie să uite de lectură. În acest context e
binevenit buletinul informativ „ Lecturile verii” pe care-l elaborăm anual şi reflectă literatura
recomandată în scopul dezvoltării multilaterale a cunoştinţelor. Un copil poate să citească tot ce-i
cade sub mîină, citeşte pe nerăsuflate, răsfoieşte ziare de tot soiul. El citeşte mult, dar la moment
se alege cu puţinul pe care e capabil să-l valorifice.
Menirea acestui buletin este de a conduce cu dezvoltarea lecturii. Aici sînt selectate cărţi noi
şi mai puţin noi, care se consideră extrem de necesare ca lectură suplimentară. Aranjarea
materialului corespunde grupelor de cititori.
Biblioteca constituie lăcaşul instruirii care permite o bogată informare şi elevare spirituală, un
stimulator al formei imaginaţiei, inteligenţei. Aici unde sînt lecturate şi dezbătute operele
marelor valori se pot afirma şi micii creatori, talente artistice, care vor spori tezaurul de valori ale
viitorului.
Povestirea orală: Am folosit povestirea alegând basme, poveşti, povestiri în care personajele
sunt înfăţişate viu iar succesiunea acţiunilor este clară. Captivaţi şi stimulaţi de o astfel de
povestire, copiii manifestă dorinţa să recitească ceea ce li s-a povestit, precum de a citi şi alte
lecturi recomandate.
Caietul de lectură: Le propunem copiilor să-şi alcătuiască un caiet de lectură, în care să facă
notaţii referitoare la lecturile citite, cu rubricile:
 conţinutul pe scurt al povestirii,
- personaje,
- ce mi-a plăcut mai mult,
- ce învăţătură desprindem,
 - ce cuvinte noi am reţinut.
Aceste însemnări au devenit o preocupare permanentă dupa fiecare carte citită.
Sistematizarea cunoştinţelor literare ale copiilor se realizează în diferite activităţi de
divertisment. Am organizat o şezătoare tematică de cunoaştere a operei lui Ion Creangă. În
cadrul acestei activităţi s-a prezentat pe scurt biografia şi opera marelui povestitor. Câţiva elevi
au citit fragmente din ,,Amintiri din copilărie’’, unii au povestit câteva din poveştile lui Creangă
iar alţii au expus fragmentele care le-au plăcut mai mult, recomandând colegilor să citească
restul. S-au cântat cântecele ,,Pupăza din tei’’, ,,Capra cu trei iezi’’, elevii sesizând că opera lui
Ion Creangă a constituit motiv de inspiraţie de cântece pentru copii. Asemenea adunări tematice
constituie un bun prilej de popularizare a scriitorilor şi operei lor.
Desene în baza lecturilor:Este important ca în fiecare bibliotecă la dispoziţia copiilor să fie
puse creioane colorate, acuarelă, hîrtie de desen. Am observat, că tinerii cititori sînt î
Ncîntaţi să-şi redee impresiile din lecturi prin desene. Noi practicăm de cîţiva ani această
metodă, ca apoi să organizăm expoziţii cu desene reprezentând scene din poveşti, cărţi,
portrete ale unoreroi îndrăgiţi.
Jocurile literare în diferite variante m-au ajutat mult la stimularea interesului pentru lectură. De
exemplu:
- jocul ,,Recunoaşte autorul’’ ( se citeşte un fragment şi se cere elevilor să
recunoască autorul şi din ce operă literară face parte fragmentul respectiv );
- jocul ,,Unde ai întâlnit?’’ ( se prezintă ilustraţii, cerându-li-se elevilor să răspundă
în ce carte le-au întâlnit şi ce conţinut le corespunde )
- jocul ,,Continuă poezia’’ ( se citesc câteva versuri dintr-o poezie iar elevii să
continue din memorie ).
Am organizat jocul ,,Cartonaşele amestecate’’, dintre care unele cuprindeau
numele
autorului iar altele titlul unei cărţi. S-a cerut participanţilor să-şi găsească cât mai repede
perechea.
Dramatizarea : Am folosit dramatizarea unor poveşti şi schiţe, la care copiii au participat cu
multă plăcere. De exemplu: ,,Pistruii’’ deIon Druţă, ,,Guguţă ’’ de Spiridon Vangheli, ,,D-l
Goe’’ de I. L. Caragiale.
Completarea fragmentelor lacunare i-a îndemnat pe elevi să reţină citate semnificative din
lecturi.
Completarea rebusurilor a trezit interesul pentru citire şi cunoaşterea a cât mai multor opere
literare, precum şi a scriitorilor.
Concursuri: Introducerea elementului de concurs le stimulează dorinţa de a câştiga întrecerea,
îndemnandu-i să citească cât mai mult. Concursul ,,Cine ştie mai multe’’ le cere să numească cât
mai repede opere scrise de un scriitor, dar citite de ei. Câştigă cel care enumeră şi cunoaşte mai
multe opere. În cadrul diferitor activităţi complexe folosim rubrica: ,,Recunoaşte
personajul’’, ,,Cine ştie câştigă’’, concentrând în conţinutul lor literatura citită anterior, a dus la
înţelegerea în ansamblu a operelor mai multor scriitori.
Realizarea sarcinilor lecturii depinde şi de devotamentul, priceperea şi măiestria
bibliotecarului, de metodele, şi formele de activitate folosite, ţinând seama……,,Că nu este alta
şi mai frumoasă şi mai de folos în toată viata omului zăbavă decât cetitul cărţilor’’. ( Miron
Costin ).