Litere

Anul II, sem. I, 2020-2021

Sintaxă
Prof. dr. abilitat Camelia Stan
camistan@gmail.com
camelia.stan@litere.unibuc.ro

Curs 2 (12/14/16.10.2020)

Tipuri de sintaxă

(Criteriu: obiectivul) Sintaxa descriptivă/normativă.

(Criteriu: cadrul teoretic) Sintaxa tradiţională/modernă. Ambele au o multitudine de orientări.
(Criteriu: metodologia) Sintaxa analitică/generativă.
Sintaxa analitică modernă
Demersul: analiză.
Punct de plecare: obiectul analizei ‒ enunţurile concrete dintr-o limbă.
Obiectivele analizei: segmentare, identificarea/extragerea unităţilor, clasificarea unităţilor,
stabilirea relaţiilor dintre unităţi. Obiectivele se întrepătrund în fiecare moment al analizei.
Obiectivul esenţial: clasificarea (clasificări/taxinomii/taxonomii: organizarea ierarhică a
unităţilor).
Perspectiva abordării:
- sintaxă distribuţională (distribuţia elementelor în context); sintaxă categorială
(componenţa categorială a structurilor sintactice);
- sintaxă funcţională (funcţia elementelor).
Sintaxa generativă
Demersul: generare.
Punct de plecare: inventar restrâns şi finit de simboluri (reprezentând clasele lexicale şi clasele
funcţionale existente în orice limbă) şi un număr mic, finit, de reguli.
Obiectivul esenţial: generarea tuturor enunţurilor concrete dintr-o limbă.
Clasificarea există, dar nu este obiectivul esenţial.
Sintaxa analitică: sintagmatic → paradigmatic.
Sintaxa generativă: paradigmatic → sintagmatic.
Sintaxa generativă propune un model al limbii (în general), o Gramatică Universală (dincolo
de diversitatea limbilor individuale).
- Sintaxa este componenta de bază a gramaticii (în acest model şi în gramatica oricărei
limbi), deoarece este singura componentă cu rol generativ (are funcţia de a genera
enunţurile concrete).
- Morfologia ‒ componentă subordonată.
- Semantica şi fonologia ‒ componente de interfaţă.
Semantica ‒ interfaţă cu sistemul conceptual-intenţional (= sistemul gândirii).
Fonologia ‒ interfaţă cu sistemul articulator-perceptual (= sistem anatomic care include:
aparatul fonator; urechea externă/medie/internă; cortextul; nervul recurent; nervul
acustic).
Concepte fundamentale: competenţă lingvistică, performanţă lingvistică.
Gramatica generativă ‒ o gramatică a competenţei lingvistice a individului (indiferent de
limba individuală pe care o vorbeşte sau o receptează): gramatica include principiile universale
(ex., orice structură are un centru) şi parametrii de variaţie tipologică a limbilor individuale (ex.,
topica subiectului: subiectul are poziţie obligatoriu preverbală în limbi ca franceza, dar are
poziţie preverbală sau postverbală, în limbi ca româna; în funcţie de un parametru, limbile se
grupează în tipuri lingvistice).
Sintaxa generativă ‒ diverse versiuni/modele teoretice.
Sintaxa analitică şi cea generativă nu se exclud, sintaxa generativă include concepte ale sintaxei
tradiţionale şi ale sintaxei analitice moderne (nume, verb etc.).

Concepte ale sintaxei analitice moderne

Vecinătate (sau context). Concept al sintaxei distribuţionale.

Ex.: muzica mă relaxează.
Valenţă (termen introdus în lingvistică de L. Tesnière prin analigie cu chimia atomului):
disponibilitate de combinare, însuşirea unui cuvânt de a se combina.
Iniţial, valenţele verbului, apoi valenţele adjectivului.
Valenţele diferă de la o clasă la alta.
- Verbul:
- Nominativ (Ion aleargă)
- Acuzativ (aruncă mingea)
- Adjectiv (Ion este palid)
- Adverbul nu are aceste valenţe.
Notă. În gramatica generativă combinarea cu nominativul subiect nu este o
proprietate sintactică a verbului lexical (= a radicalului). Vezi cursul Subiect, pentru
statutul subiectului.
Valenţele diferă de la un cuvânt la altul.
- a plăcea:
- Nominativ (îi place muzica)
- Dativ (îi place muzica)
- Propoziţie conjuncţională (îi place să cânte)
- a cheltui:
- Nominativ (Ion cheltuieşte banii)
- Acuzativ (Ion cheltuieşte banii)
Actualizarea valenţelor: valenţe actualizate (exprimate, saturate ‒ mănâncă mere); valenţe
libere (neexprimate, nesaturate ‒ mănâncă mult, utilizarea absolută a verbului tranzitiv).
Confuzia termenilor.
Interpretare mai recentă, pe baza semanticii moderne:
- saturarea în sintaxă ‒ exprimarea la nivel sintactic (ex.,
obiectul/complementul direct în mănâncă mere)
- saturarea în Lexicon (lexiconul mental al vorbitorului) ‒ obiectul acţiunii
este tipic pentru acţiunea respectivă, vorbitorul presupune că obiectul există,
e implicit că obiectul există şi de aceea nu este nevoie să fie exprimat,
2
 valenţa de obiect direct e saturată în Lexicon prin presupoziţie de
existenţă (mănâncă mult).
Concluzie: neexprimat (în sintaxă) nu înseamnă nesaturat.
Valenţele propriu-zis libere: cele nerealizate, nesaturate nici în sintaxă, nici în
Lexicon (profesorul numeşte... ‒ situaţie de suspendare a enunţului, de întrerupere
a comunicării).

Perturbarea valenţelor
- greşeli sintactice
- efecte stilistice
- conversiuni
Restrângerea valenţelor
- pierderea valenţelor, pierderea autonomiei sintactice
Clasificarea verbelor în funcţie de valenţă (de citit din GALR, vol. I, p. 338‒340).