2/18/2021 Antocianină - Wikipedia

Antocianină
De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Antocianinele (numite și antociani sau antocianidine; din

greacă: ἄνθος (anthos) „floare” și κυάνεος/κυανοῦς
(kyaneos/kyanous) „albastru închis”) sunt pigmenți vacuolari solubili
în apă care, în funcție de pH, pot să aibă culorile roșu, violet sau
albastru. Printre plantele care sunt bogate în antociani se numără
afinele, murele, zmeura, coacăzele negre, açai, aronia, varza roșie,
năsturelul, vânăta etc.[1] Unele dintre culorile frunzelor care cad în
timpul toamnei sunt derivate de la antociani.[2][3] Antocianinele
îndeplinesc multe funcții diferite în plantă. Ele sunt antioxidante,
protejează planta de razele ultraviolete, sunt un mecanism de apărare
și joacă un rol important în polenizare și reproducere.[1]

Antocianinele aparțin unei clase de molecule numite flavonoide, care Conopida mov conține antociani.
sunt sintetizate pe calea fenilpropanoidelor. Pot fi întâlnite în toate
țesuturile plantelor superioare, precum în frunze, tulpini, rădăcini,
flori și fructe.[4] Sunt compuși inodori și moderat astringenți. Antocianii pot fi folosiți ca aditivi alimentari
sau coloranți, având numărul E163.[5]

Proprietăți chimice

Derivați ai ionului flavilium

Au fost izolați peste 500 de antociani diferiți, însă structura de bază a unui antocian este întotdeauna ionul
flavilium (C15H11O+).[5]

https://ro.wikipedia.org/wiki/Antocianină 1/3
2/18/2021 Antocianină - Wikipedia

Antociani și modelele lor de substituție

Antocianidină CAS Structură de bază (R3 = OH, R6 = H) R1, R2 – R5 R7 – λmax[a] – pKS1[8][9][10] pKS2 pKS3

134- 506
Pelargonidină H, H OH OH Necunoscut
04-3 nm

528- 525
Cianidină OH, H OH OH 2,98 ± 0,05 7,5
58-5 nm

134- OCH3, 523

Peonidină OH OH 2,09 ± 0,10 6,8
01-0 H nm

4092- OCH3,
Rozinidină OH OCH3
64-2 H

528- OH, 535

Delfinidină OH OH 1,56 ± 0,20 5,85
53-0 OH nm

1429- OCH3, 535

Petunidină OH OH
30-7 OH nm

OCH3, 5,36 8,39

643- 535
Malvidină OH OH 1,76 ± 0,07 ± ±
84-5 OCH3 nm
0,04 0,07

a. ^ Absorbția UV a 3-glucozidelor în metanol cu 0,01% HCl.[6] Antocianidinele absorb lungimi de undă cu aproximativ 10 nm mai mari
decât glicozidele de antocianidine (efect hipsocrom).[7]

Referințe
1. ^ a b Nicholas Perricone (2012). „Trandafirii sunt roșii, toporașii sunt albaștri (grație antocianinelor)”.
Veșnic tânăr. Nutrigenomica: soluția pentru o sănătate radiantă la orice vârstă (https://books.google.ro/
books?id=6jRDBgAAQBAJ&pg=PA40&dq=antocianine&hl=ro&sa=X&ved=0ahUKEwiFmvLY4pfeAhVB
4VMKHUR8ArQQ6AEIKjAA#v=onepage&q=antocianine&f=false). Lifestyle Publishing. p. 40.
ISBN 978-606-8309-13-2.
2. ^ Davies, Kevin M. (2004). Plant pigments and their manipulation. Wiley-Blackwell. p. 6. ISBN 1-4051-
1737-0.
3. ^ Archetti, Marco; Döring, Thomas F.; Hagen, Snorre B.; et al. (2011). „Unravelling the evolution of
autumn colours: an interdisciplinary approach”. Trends in Ecology & Evolution. 24 (3): 166–73.
doi:10.1016/j.tree.2008.10.006 (https://doi.org/10.1016%2Fj.tree.2008.10.006). PMID 19178979 (http
s://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/19178979).
4. ^ Andersen, Øyvind M (17 d.Hr.). „Anthocyanins”. Encyclopedia of Life Sciences. eLS. John Wiley &
Sons, Ltd. doi:10.1038/npg.els.0001909 (https://doi.org/10.1038%2Fnpg.els.0001909).
ISBN 0470016175.
5. ^ a b „Antociani” (http://www.aditivi.org/tag/antociani/), Aditivi.org, accesat în 21 august 2017
6. ^ de Hans-Dieter Belitz, Werner Grosch, Peter Schieberle (2001). Lehrbuch der Lebensmittelchemie.
Berlin: Springer. p. 814. ISBN 978-3-540-41096-6.
7. ^ de „4.1.3 Abspaltung der glykosidischen Reste an Anthocyanen” (https://web.archive.org/web/20131
004224049/http://www.chemiedidaktik.uni-wuppertal.de/chemie2000plus/material/photogalvanik/pdf/4_
1_3-anthocyane.pdf) (PDF). Bergische Universität Wuppertal.
8. ^ en Heikki Pyysalo, Osmo Mäkitie (1973). „Spectrophotometric Studies on the Acid Dissociation of
Anthocyanins in Aqueous Solutions” (http://actachemscand.org/pdf/acta_vol_27_p2681-2682.pdf)
(PDF). Acta Chemica Scandinavica. 27 (7): 2681–2682.
https://ro.wikipedia.org/wiki/Antocianină 2/3
2/18/2021 Antocianină - Wikipedia

9. ^ en Robert E. Asenstorfer, Patrick G. Iland, Max E. Tate, Graham P. Jones (15 iulie 2003). „Charge
equilibria and pKa of malvidin-3-glucoside by electrophoresis”. Analytical Biochemistry. 318 (2): 291–
299. doi:10.1016/S0003-2697(03)00249-5 (https://doi.org/10.1016%2FS0003-2697%2803%2900249-
5).
10. ^ en Josh Hurwitz. „Determining the Acid/Alkali and Color Properties of the Anthocyanin Delphinidin-
3-Monoglucoside in Hydrangea Macrophylla” (https://web.archive.org/web/20131029212859/http://ww
w.math.ufl.edu/~jehurwitz/uploads/1/3/4/0/13409318/extended_essay.pdf) (PDF). University of Florida.

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Antocianină&oldid=12420951

Ultima editare a paginii a fost efectuată la 21 octombrie 2018, ora 17:54.

Acest text este disponibil sub licența Creative Commons cu atribuire și distribuire în condiții identice; pot exista și clauze
suplimentare. Vedeți detalii la Termenii de utilizare.

https://ro.wikipedia.org/wiki/Antocianină 3/3