Sunteți pe pagina 1din 8

CURSUL VII

OBIECTUL EXECUTARII SILITE


(BUNURILE SUPUSE EXECUTARII SILITE)

I. N ea de b ec a e ec ă e

Privitor la no iunea de obiect al executării silite, este necesar să se facă distinc ia între
executarea silită directă şi executarea silită indirectă.
În cazul executării silite directe, obiectul ei coincide cu biec l bliga iei care revine
debitorului rezultând din titlul executoriu. Într-adevăr, întrucât în asemenea cazuri executarea silită se
face tocmai pentru ca creditorul să ob ină obiectul obliga iei asumate de debitor (de exemplu,
predarea unui bun determinat, efectuarea unei lucrări, încredin area minorului), nici nu s-ar putea ca
obiectul executării silite să nu poarte asupra însuşi obiectului obliga iei.
În cazul executării silite indirecte, întrucât creditorul urmăreşte realizarea unei crean e
pecuniare, executarea se face prin valorificarea bunurilor sesizabile ale debitorului, pentru ca din
sumele de bani astfel ob inute să fie îndestulată crean a pusă în executare. Prin urmare, obiectul
urmăririi silite îl constituie bunurile sesizabile ale debitorului care pot fi valorificate, potrivit legii, în
vederea satisfacerii crean ei băneşti constatate prin titlul executoriu.
Obiectul executării silite directe nu ridică probleme deosebite, întrucât, prin ipoteză, obiectul
obliga iei debitorului, precum şi întinderea acesteia sunt stabilite prin titlul executoriu.
În schimb, în cazul biec l i mă i ii ili e, trebuie analizate următoarele aspecte:
– întinderea urmăririi;
– conven iile privind obiectul urmăririi silite încheiate între creditor şi debitor;
– ordinea de urmărire a bunurilor debitorului;
– delimitarea bunurilor neurmăribile din patrimoniul debitorului.

II. Î de ea ă e

Potrivit dispozi iilor art. 629 alin. (1) teza a II-a C.proc.civ., veniturile şi bunurile debitorului
pot fi urmărite mai î mă a ece a ă eali ă ii d e il c edi il , inclusiv ale creditorilor
intervenien i. În acest sens, art. 622 alin. (3) C.proc.civ. dispune că executarea silită are loc până la
realizarea dreptului recunoscut prin titlul executoriu, achitarea dobânzilor, penalită ilor sau a altor
sume acordate potrivit legii prin titlu, precum şi a cheltuielilor de executare.
În cazul în care prin titlul executoriu au fost stipulate ori acordate dobânzi, penalită i sau alte
sume, care se cuvin creditorului, fără să fi fost stabilit cuantumul acestora, ele vor fi calculate de
e ec l j decă e c, potrivit legii.
De asemenea, executorul judecătoresc, la cererea creditorului, poate actualiza valoarea
bliga iei i ci ale abili e î ba i, indiferent de izvorul ei, potrivit criteriilor cuprinse în titlul
executoriu. În cazul în care titlul executoriu nu con ine niciun asemenea criteriu, executorul
judecătoresc va proceda, la cererea creditorului, la actualizare în func ie de rata infla iei, calculată de
la data când hotărârea judecătorească a devenit executorie sau, în cazul celorlalte titluri executorii, de

1
la data când crean a a devenit exigibilă şi până la data plă ii efective a obliga iei cuprinse în oricare
dintre aceste titluri.
Potrivit art. 628 alin. (4) C.proc.civ., dacă titlul executoriu nu cuprinde dobânzi, penalită i sau
alte sume, însă ele se cuvin de plin drept creditorului, potrivit art. 1535 C.civ. (privind daunele moratorii
în cazul obliga iilor băneşti) sau altor dispozi ii legale speciale (spre exemplu, Legea nr. 72/2013 sau
O.G. nr. 13/2011), acestea vor fi stabilite de către i a a de e ec a e la cererea creditorului, prin
încheiere dată cu citarea păr ilor. Men ionăm că, deşi art. 628 alin. (4) C.proc.civ. face trimitere la
art. 1535 C.civ. în întregul său, totuşi, în cazul prevăzut de alineatul final al acestui articol, care consacră
dreptul creditorului ca, în afara dobânzii legale, să ob ină şi daune-interese pentru repararea integrală
a prejudiciului suferit atunci când nu sunt datorate dobânzi moratorii mai mari decât dobânda legală,
solu ionarea cererii de acordare a acestor daune-interese nu este de competen a instan ei de
executare, ci a celei de drept comun, deoarece ele nu se cuvin de plin drept creditorului, ci implică
stabilirea de către instan ă a existen ei şi întinderii prejudiciului.
Pentru sumele stabilite potrivit celor de mai sus, încheierea instan ei de executare sau a
executorului judecătoresc constituie titlu executoriu. În ceea ce priveşte regimul juridic al acestor
încheieri, el este cel de drept comun, astfel încât î cheie ea e ec l i j decă e c poate fi
contestată pe calea contesta iei la executare, în termen de 15 zile de la comunicare [art. 657 alin. (3)
şi art. 715 alin. (2) C.proc.civ.], iar î cheie ea da ă de i a a de e ec a e poate fi atacată numai cu
apel, în termen de 10 zile de la comunicare [art. 651 alin. (4) C.proc.civ.]. Ambele încheieri sunt
executorii de drept.
Dacă s-a realizat integral crean a prevăzută în titlul executoriu, s-au achitat cheltuielile de
executare, precum şi alte sume datorate potrivit legii, executarea silită î ce ea ă. În acest caz, conform
art. 703 alin. (2) C.proc.civ., e ec l j decă esc va întocmi o încheiere, motivată în fapt şi în drept,
cu men ionarea cauzei de încetare a executării. Încheierea de încetare a executării va fi comunicată de
îndată creditorului şi debitorului şi are regimul juridic stabilit de art. 657 C.proc.civ.
În virtutea principiului disponibilității care guvernează și faza executării silite, creditorul are
posibilitatea de a alege forma de urmărire silită pe care înțelege să o demareze împotriva debitorului,
deci de a alege un anumit bun mobil sau imobil din patrimoniul debitorului care să fie urmărit silit.
Această alegere a creditorului a e fi ă ce ii i a ei de e ec a e. Însă, dat fiind faptul
că bunurile debitorului nu pot fi urmărite decât în măsura necesară realizării dreptului recunoscut prin
titlul executoriu, a plă ii dobânzilor, penalită ilor sau a altor sume acordate potrivit legii prin acesta,
precum şi a cheltuielilor de executare, actualul Cod de procedură civilă reglementează posibilitatea
e â ge ii e ec ă ii, la cererea debitorului. Astfel, art. 702 C.proc.civ. prevede că, atunci când
creditorul urmăreşte în acelaşi timp mai multe bunuri mobile sau imobile a căror valoare este vădit
excesivă în raport cu crean a ce urmează a fi satisfăcută, instan a de executare, la cererea debitorului
şi după citarea creditorului, poate să restrângă executarea la anumite bunuri.
Dacă cererea este admisă, instan a va suspenda executarea celorlalte bunuri. Executările
suspendate nu vor putea fi reluate decât după rămânerea definitivă a proiectului de distribuire a
sumelor rezultate din executarea efectuată.

III. C e e d b ec ă e che a e e c ed deb

În virtutea principiul disponibilită ii, creditorul şi debitorul pot încheia în elegeri privind
efectuarea executării silite, inclusiv cu privire la obiectul urmăririi. În acest sens, art. 630
C.proc.civ. prevede că, în tot cursul executării silite, sub supravegherea executorului judecătoresc,
creditorul şi debitorul pot conveni ca aceasta să se efectueze, în total sau în parte, numai asupra
e i il bă e i a al b i ale debi l i.

2
De asemenea, în baza art. 2325 C.civ., debitorul şi creditorul ipotecar pot conveni să limiteze
dreptul creditorului de a urmări bunurile care nu îi sunt ipotecate.
ATENTIE! Similar cu faza de judecata (e.g. art. 256 – Conventiile asupra probelor), trebuie
retinut că si in faza executarii silite, conventiile asupra obiectului urmaririi silite incheiate intre creditor
si debitor pot fi încheiate d a c i i e la d e ile de ca e ă ile di e. Astfel ca, ele nu pot
avea ca obiect bunurile debitorului declarate de lege ca inalienabile sau ca insesizabile în considerarea
scopului pentru care sunt folosite. În acest sens, art. 730 C.proc.civ. dispune că renun area la beneficiul
dispozi iilor prevăzute în art. 727-729 referitoare la bunurile mobile ale debitorului afectate de o
insesizabilitate în considerarea scopului pentru care sunt folosite, precum şi urmărirea ori cesiunea
făcută cu încălcarea acestor dispozi ii sunt nule de drept.

IV. O d ea de ă eab deb

În materia urmăririi silite, principiul consacrat de art. 622 alin. (3) C.proc.civ. este acela că
executarea silită are loc în oricare dintre formele prevăzute de lege, simultan sau succesiv, până la
realizarea dreptului recunoscut prin titlul executoriu, achitarea dobânzilor, penalită ilor sau a altor
sume acordate potrivit legii prin titlu, precum şi a cheltuielilor de executare.
Aşadar, garan ia comună a creditorilor dă dreptul creditorului aflat în posesia unui titlu
executoriu de a urmări, simultan sau succesiv, orice bunuri sesizabile din patrimoniul debitorului, până
la realizarea drepturilor sale, inclusiv a cheltuielilor de executare.
În anumite cazuri, legea impune creditorului să procedeze la urmărirea bunurilor din
patrimoniul debitorului într-o a mi ă di e, derogându-se astfel de la principiul consacrat de
art. 622 alin. (3) C.proc.civ.
De lege lata, aceste limitări ale dreptului creditorului de a urmări simultan sau succesiv orice
bunuri din patrimoniul debitorului sunt reprezentate de cazurile în care legea, pe de o parte, instituie
obligativitatea parcurgerii întâi a urmăririi silite mobiliare şi a apoi a celei imobiliare, iar, pe de altă
parte, stabileşte o ordine de urmărire între bunurile imobile ale debitorului sau între anumite diviziuni
ale patrimoniului debitorului.

A. Executarea silită indirectă imobiliară nu poate fi declanşată înaintea celei mobiliare atunci
câ d e ă e e:
– realizarea unor crean e a căror valoare nu depăşeşte . lei. Astfel, potrivit art. 813 alin. (5)
C.proc.civ., în acest caz, vânzarea bunurilor imobile ale debitorului poate fi făcută numai dacă acesta
nu are alte bunuri urmăribile sau dacă are bunuri urmăribile, dar care nu pot fi valorificate. Cu toate
acestea, refuzul nejustificat al debitorului de a furniza executorului judecătoresc informa iile, lămuririle
şi dovezile necesare, precum şi furnizarea cu rea-credin ă de informa ii incomplete în legătură cu
existen a şi valoarea unor bunuri mobile ori a unor venituri de natură a fi valorificate în vederea
acoperirii integrale a crean ei permit declanşarea urmăririi silite imobiliare, chiar dacă valoarea
crean ei nu depăşeşte 10.000 lei;
– patrimoniul unui minor sau al unei persoane puse sub interdic ie judecătorească. Astfel, conform
art. 816 alin. (1) C.proc.civ., imobilul unui minor sau al unei persoane puse sub interdic ie
judecătorească nu poate fi urmărit silit înaintea urmăririi mobilelor sale. Cu toate acestea, dacă
imobilul se află în proprietatea comună a minorului sau a persoanei puse sub interdic ie judecătorească
şi a unei persoane cu capacitate deplină de exerci iu, iar obliga ia prevăzută în titlul executoriu este
comună tuturor coproprietarilor, atunci urmărirea imobilului comun nu este condi ionată de urmărirea
prealabilă a bunurilor mobile ale incapabilului [art. 816 alin. (2) C.proc.civ.].

3
B. Legea impune o anumită ordine de urmărire între bunurile imobile ale debitorului în cazul
creditorului ipotecar, precum şi o ordine de urmărire între diversele diviziuni ale patrimoniului
debitorului în cazul creditorilor ale căror crean e s-au născut în legătură cu o anumită diviziune a
patrimoniului acestuia, autorizată de lege, astfel:
– creditorul ipotecar nu poate cere scoaterea la vânzare silită a bunurilor neipotecate ale
debitorului său decât în cazul în care urmărirea silită a bunurilor imobile ipotecate nu a condus la
îndestularea creditorului ipotecar în limita sumelor totale datorate [art. 817 alin. (4)
C.proc.civ.]. Precizăm că, potrivit art. 2325 C.civ., creditorul ipotecar şi debitorul au şi posibilitatea de
a conveni să limiteze dreptul creditorului de a urmări bunurile care nu îi sunt ipotecate. O asemenea
conven ie are ca efect insesizabilitatea, pentru creditorul ipotecar respectiv, a bunului sau bunurilor
care fac obiectul ei;
– creditorii ale căror crean e s-au născut în legătură cu o anumită diviziune a patrimoniului
debitorului, autorizată de lege, trebuie să urmărească mai întâi bunurile care fac obiectul acelei mase
patrimoniale. Dacă acestea nu sunt suficiente pentru satisfacerea crean elor, pot fi urmărite şi celelalte
bunuri ale debitorului [art. 2324 alin. (3) C.civ.].
Invocarea acestor incidente care împiedică sau, după caz, amână urmărirea silită imobiliară
poate fi făcută de partea interesată pe calea c e a iei la e ecutare.

V. De a ea b e ă b ed a deb

În patrimoniul debitorului urmărit pot coexista, alături de bunurile urmăribile, şi bunuri


insesizabile. Aceasta ridică problema metodei de deosebire între cele două categorii şi, implicit, de
determinare a obiectului executării silite.
Din dispozi iile art. 2.324 C.civ. rezultă că regula o constituie sesizabilitatea bunurilor, iar
excep ia insesizabilitatea lor. Prin urmare, pentru a stabili care bunuri sunt urmăribile, nu este necesar
să se determine care anume bunuri pot forma obiect de executare silită, ci trebuie să se precizeze care
bunuri nu pot fi urmărite silit.
Întrucât regula o reprezintă sesizabilitatea bunurilor, e ce ia adică i e i abili a ea eb ie
abili ă de lege.
Menționăm însă că legea recunoaște și posibilitatea instituirii i e i abili ă ii e cale
c e i ală. În acest context, men ionăm că art. 2.329 alin. (1) C.civ. reglementează cu titlu general
posibilitatea instituirii insesizabilită ii bunurilor pe cale conven ională, stabilind, totodată, că aceste
clauze trebuie să respecte condi iile cerute pentru validitatea clauzelor de inalienabilitate, care se
aplică în mod corespunzător, iar, pentru a fi opozabile ter ilor, potrivit alin. (3) al aceluiași articol,
clauzele de insesizabilitate trebuie înscrise în registrele de publicitate mobiliară sau, după caz,
imobiliară.
Referitor la condi iile de validitate a clauzelor de inalienabilitate a unui bun, aplicabile în mod
corespunzător şi celor de insesizabilitate, art. 627 alin. (1) C.civ. prevede că acestea pot fi instituite prin
conven ie sau testament, însă numai pentru o durată de cel mult 4 de ani şi dacă există un interes
serios şi legitim. Termenul începe să curgă de la data dobândirii bunului. Potrivit art. 627 alin. (4) C.civ.,
clauza de inalienabilitate este subîn eleasă în conven iile din care se naşte obliga ia de a transmite în
viitor proprietatea către o persoană determinată sau determinabilă. Men ionăm că, în această ipoteză,
insesizabilitatea b l i a fi c eci a i alie abili ă ii ace ia.
Clauza de inalienabilitate nu poate fi invocată împotriva dobânditorilor bunului sau a
creditorilor proprietarului care s-a obligat să nu înstrăineze decât dacă este valabilă şi îndeplineşte
condi iile de opozabilitate. Pentru opozabilitate, clauza de inalienabilitate trebuie să fie supusă
formalită ilor de publicitate prevăzute de lege, dacă este cazul. În cazul bunurilor mobile, sunt

4
aplicabile, în mod corespunzător, regulile prevăzute pentru dobândirea proprietă ii prin posesia de
bună-credin ă. În cazul în care clauza de inalienabilitate a fost prevăzută într-un contract cu titlu
gratuit, ea este opozabilă şi creditorilor anteriori ai dobânditorului [art. 628 alin. (1)-(4) C.civ.].
Trebuie re inut că, dacă îndeplineşte condi iile de validitate prevăzute de art. 627 C.civ. şi este
înscrisă în registrele de publicitate mobiliară sau, după caz, imobiliară, clauza de inalienabilitate are ca
efec i i e i abili a ea b l i e ec i , deoarece, conform art. 629 alin. (3) C.civ., nu pot fi supuse
urmăririi bunurile pentru care s-a stipulat inalienabilitatea, cât timp clauza produce efecte, dacă prin
lege nu se prevede altfel.
Potrivit art. 630 C.proc.civ., în tot cursul executării silite, sub supravegherea executorului
judecătoresc, creditorul şi debitorul pot conveni ca aceasta să se efectueze, în total sau în parte, numai
asupra veniturilor băneşti sau altor bunuri ale debitorului. De asemenea, potrivit art. 2325 C.civ.,
creditorul ipotecar poate conveni cu debitorul său să îi fie limitat dreptul de a urmări alte bunuri ale
acestuia care nu îi sunt ipotecate. Aşadar, prin conven ii încheiate de debitor şi creditor, fie înainte, fie
în cursul urmăririi silite, poate fi limitat dreptul creditorului de a urmări anumite bunuri ale
debitorului. Asemenea conven ii pot fi încheiate în virtutea principiului disponibilită ii, aplicabil şi în
faza de executare silită. Men ionăm însă că, în aceste cazuri, insesizabilitatea este instituită numai fa ă
de creditorul parte la conven ia respectivă, nu şi fa ă de ceilal i creditori actuali sau viitori ai
debitorului.

V.1. B e ce a e de a ă ea ă ca a e ab e
Bunurile inalienabile nu pot forma obiectul urmăririi silite, deoarece insesizabilitatea este o
consecin ă necesară a inalienabilită ii [art. 2329 alin. (2) C.civ.]. Într-adevăr, ceea ce nu se poate
înstrăina de bunăvoie nu se poate înstrăina nici silit.
Bunurile ce formează obiect al dreptului de proprietate publică al statului sau al unită ilor
administrativ-teritoriale sunt inalienabile şi insesizabile, potrivit art. 136 alin. (4) din Constitu ie.
Categoriile de bunuri inalienabile care fac obiectul proprietă ii private sunt foarte reduse.
Potrivit art. 752 C.civ., nu pot fi înstrăinate şi, pe cale de consecin ă, nici urmărite dreptul de uz şi
d e l de abi a ie. Scoaterea acestor dezmembrăminte ale dreptului de proprietate din circuitul civil
se datorează caracterului lor strict personal.
Izvorul inalienabilită ii bunurilor din patrimoniul debitorului este legea. În mod excep ional, un bun
poate fi declarat i alie abil i i a m l i. În prezent, condi iile de valabilitate ale clauzei
conven ionale de inalienabilitate, precum şi efectele acesteia sunt reglementate de art. 627 şi
urm. C.civ., pe care le-am analizat mai sus.

V.2. Bunurile neur ă b e da ă c e ca e f e


Bunurile care intră în această categorie sunt alienabile, însă, potrivit legii, ele sunt exceptate de la
urmărirea silită în considerarea scopului la care servesc. Bunurile din această categorie pot fi
i e i abile al a a ial, ec di i a i c di i a (de existen a altor bunuri în patrimoniul
debitorului), absolut (în raporturile debitorului cu orice creditor) sau numai relativ (în raporturile
debitorului cu anumi i creditori).
V.2.1. Bunurile strict necesare traiului debitorului şi al familiei sale, precum şi bunurile cu caracter
strict personal
Pentru considera ii de protec ie socială, care răspund unor interese generale, legiuitorul doreşte
să asigure debitorului urmărit şi familiei sale un minim de bunuri necesare existen ei.

5
Cu acest obiectiv, art. 727 C.proc.civ. prevede că mă ibile următoarele bunuri mobile
apar inând debitorului:
a) bunurile de uz personal sau casnic indispensabile traiului debitorului şi familiei sale şi obiectele
de cult, dacă nu sunt mai multe de acelaşi fel;
b) obiectele indispensabile persoanelor cu handicap şi cele destinate îngrijirii bolnavilor;
c) alimentele necesare debitorului şi familiei sale pe timp de 3 luni, iar dacă debitorul se ocupă
exclusiv cu agricultura, alimentele necesare până la noua recoltă, animalele destinate ob inerii
mijloacelor de subzisten ă şi furajele necesare pentru aceste animale până la noua recoltă;
d) combustibilul necesar debitorului şi familiei sale socotit pentru 3 luni de iarnă;
e) scrisorile, fotografiile şi tablourile personale sau de familie şi altele asemenea;
f) bunurile declarate neurmăribile în cazurile şi în condi iile prevăzute de lege.
Aceste bunuri sunt supuse unei i e i abili ă i ab l e (indiferent de felul crean ei) şi
ec di i a e (fără să intereseze dacă debitorul are sau nu alte bunuri urmăribile). De asemenea,
insesizabilitatea este ală.
În cazul debitorului persoană fizică, art. 242 alin. (3) şi (4) C.proc.fisc. interzice urmărirea silită
pentru stingerea unei crean e fiscale a a i l i mi im l c i de debi i familia a, stabilit în
conformitate cu normele legale în vigoare. În acest caz, insesizabilitatea există indiferent dacă
debitorul mai are sau nu alte bunuri urmăribile, însă este ela i ă, în sensul că ea nu poate fi opusă
decât creditorului fiscal. Cu toate acestea, în cazul în care crean a fiscală a rezultat din săvârşirea unei
infrac iuni, executarea silită poate purta şi asupra spa iului minim de locuit al persoanei fizice debitoare
şi al familiei sale. De asemenea, dispozi iile art. 242 alin. (3) C.proc.fisc. nu sunt aplicabile în cazul
executării silite pentru stingerea crean elor datorate bugetului de stat rezultate din executarea
garan iilor emise în numele şi în contul statului în favoarea băncilor care acordă credite persoanelor
fizice pentru cumpărarea sau construirea unei locuin e în cadrul Programului „Prima Casă” [art. 1
alin. (81) din O.U.G. nr. 60/2009]. Apreciem că aceste dispoziții legale au în vedere exclusiv executarea
imobilului cu destinația de locuință care a fost cumpărat sau construit prin contractarea de credite
garantate de stat în cadrul programului „Prima Casă” și numai în măsura în care creanța executată silită
este cea reprezentată de creditul garantat de stat acordat în cadrul programului respectiv sau a ipotecii
legale instituite asupra imobilului în favoarea statului român, reprezentat de Ministerul Finan elor
Publice.

V.2.2. Bunurile destinate exercitării ocupa iei sau profesiei debitorului


Referitor la bunurile destinate exercitării profesiei debitorului, art. 2.324 alin. (4) C.civ. dispune
că, dacă acestea fac biec l ei di i i i a a im i l i afec a e e e ci i l i ei fe ii a iae
de lege, pot fi urmărite numai de creditorii ale căror crean e s-au născut în legătură cu profesia
respectivă. Aceşti creditori – care, potrivit art. 151 alin. (2) din Legea nr. 71/2011, includ şi statul şi
organele fiscale – nu vor putea urmări celelalte bunuri ale debitorului.
Aşadar, în privin a bunurilor destinate exercitării profesiei debitorului, indiferent de natura
mobiliară sau imobiliară a acestora, întrucât legea nu face nicio distinc ie, Codul civil instituie o
i e i abili a e ela i ă, care operează fa ă de creditorii debitorului ale căror crean e nu s-au născut în
legătură cu profesia acestuia.
Dacă debi l î i e ea ă di i i ea a im i l i, bunurile destinate exercitării profesiei
sale sunt supuse regulilor de urmărire de drept comun.
În cazul bunurilor mobile care servesc la exercitarea ocupa iei sau profesiei debitorului
persoană fizică, art. 728 alin. (1) teza a II-a C.proc.civ. prevede însă că acestea pot fi supuse urmăririi
silite mai dacă e i ă al e b i mă ibile i mai e bliga ii de î e i e e a al e
c ea e i ilegia e a a m bilel .

6
V.2.2.1. Utilajele, schi ele, machetele, manuscrisele şi orice alte bunuri care servesc direct la
realizarea unei opere ce dă naştere unui drept de autor
Potrivit art. 206 alin. (1) din Legea nr. 8/1 6 privind dreptul de autor şi drepturile conexe,
republicată1, utilajele, schi ele, machetele, manuscrisele şi orice alte bunuri care servesc direct la
realizarea unei opere ce dă naştere unui drept de autor nu pot face obiectul unei urmăriri silite.
Aşadar, spre deosebire de dispozi iile art. 728 C.proc.civ.
referitoare la bunurile mobile destinate ocupa iei sau profesiei debitorului, pentru bunurile mobile
care servesc direct la realizarea unei opere ce dă naştere unui drept de autor se instituie prin
prevederile legii speciale o insesizabilitate ab l ă, deci fa ă de to i creditorii debitorului, şi
ec di i a ă de existen a, în patrimoniul acestuia, a altor bunuri urmăribile.

V.2.2.2. Veniturile debitorului


Articolul 729 alin. (1) C.proc.civ. stabileşte că veniturile debitorului (salariile şi toate veniturile
periodice asimilate salariului) sunt supuse unei i e i abili ă i absolute (în raporturile cu oricare dintre
creditori), dar a iale, o cotă din salariu (ori din veniturile asimilate acestuia) fiind rezervată
creditorilor urmăritori.
Această cotă este variabilă în func ie de categoria din care face parte creditorul, adică în
raport de felul crean ei ce se valorifică, după cum urmează:
a) până la jumătate din venitul lunar net, pentru sumele datorate cu titlu de obliga ie de
între inere sau aloca ie pentru copii;
b) până la o treime din venitul lunar net, pentru orice alte datorii.
O dispozi ie specială de protec ie socială a fost introdusă în art. 729 alin. (3) C.proc.civ. cu
privire la veniturile din muncă ori la orice alte sume ce se plătesc periodic debitorului şi sunt destinate
mijloacelor de existen ă a acestuia, în cazul în care sunt mai mici decât cuantumul salariului minim net
pe economie. Astfel, aceste venituri vor putea fi urmărite numai asupra păr ii ce depăşeşte jumătate
din cuantumul salariului minim net pe economie.
Prevederile art. 729 C.proc.civ. stabilesc pentru anumite venituri ale salaria ilor o
insesizabilitate relativă şi par ială [alin. (4)], iar pentru alte venituri, o insesizabilitate absolută şi
totală [alin. (7)].
Astfel, conform art. 729 alin. (4) C.proc.civ., nu pot fi urmărite decât pentru sume datorate cu
titlu de obliga ii de între inere şi despăgubiri pentru repararea daunelor cauzate prin moarte sau
vătămări corporale – dacă legea nu dispune altfel – ajutoarele pentru incapacitate temporară de
muncă, compensa ia acordată salaria ilor în caz de desfacere a contractului individual de muncă pe
baza oricărei dispozi ii legale, precum şi sumele cuvenite şomerilor. Textul stabileşte, astfel, printr-o
enumerare limitativă, care sunt veniturile salaria ilor care se bucură de o insesizabilitate relativă, în
în elesul că aceste venituri nu pot fi urmărite decât de anumi i creditori din între inere şi din
despăgubiri pentru repararea daunelor cauzate prin vătămări corporale sau prin moarte. Mai exact,
este vorba de venituri insesizabile total când este vorba de al i creditori decât cei sus-men iona i şi
insesizabile par ial când creditorii urmăritori îşi valorifică crean a de între inere sau de despăgubiri
pentru repararea pagubelor cauzate prin moarte sau vătămări corporale, deoarece şi aceşti din urmă
creditori pot urmări veniturile în discu ie în limita a jumătate din cuantumul lor.
Potrivit art. 729 alin. (7) C.proc.civ., nu pot fi urmărite, pentru niciun fel de datorii, aloca iile de
stat şi indemniza iile pentru copii, ajutoarele pentru îngrijirea copilului bolnav, ajutoarele de

1 M. Of. nr. 489 din 14 iunie 2018.

7
maternitate, cele acordate în caz de deces, bursele de studii acordate de stat, diurnele, precum şi orice
alte asemenea indemniza ii cu destina ie specială, stabilite potrivit legii.
În ceea ce priveşte modul de calcul al c ei mă ibile di e i l l a e , este necesar a fi
făcută precizarea că la calculul venitului ob inut de debitor urmează a fi luate în considerare toate
veniturile primite de acesta în temeiul unui contract individual de muncă. Astfel, pe lângă salariu, vor
fi luate în calcul toate sumele periodice primite de debitor în cadrul remunerării muncii pe care acesta
o prestează, cum ar fi premii, sporuri, ore suplimentare, indemniza ii de conducere etc.
În ipoteza c c l i de mă i i asupra aceloraşi venituri ale debitorului, art. 729 alin. (2)
C.proc.civ. stabileşte că urmărirea nu poate depăşi jumătate din venitul lunar net al debitorului,
indiferent de natura crean elor, în afară de cazul în care legea prevede altfel.
Aşa fiind, rezultă că, în caz de concurs între creditori de acelaşi rang, dacă valoarea totală a
crean elor puse în executare depăşeşte cota urmăribilă din veniturile debitorului, distribu ia se va face
în limita acestei cote, cu reducerea sumei distribuite fiecărui creditor propor ional cu valoarea
nominală a crean ei sale. De altfel, sub acest aspect, prevederile art. 2326 alin. (2) C.civ. dispun că
creditorii care au acelaşi rang au deopotrivă drept la plată, propor ional cu valoarea crean ei fiecăruia
dintre ei.
În schimb, în cazul concursului dintre un creditor cu drept de preferin ă (din între inere sau
aloca ie pentru copii) şi unul sau mai mul i creditori chirografari, distribuirea se va face în favoarea
creditorului în rang preferabil şi, numai după satisfacerea integrală a crean ei acestuia, se va putea face
repartizarea diferen ei până la 1/2 din salariul lunar net între creditorii chirografari, fără ca prin
distribuire să se poată depăşi cota maximă prevăzută de lege. Precizăm că, între creditorii chirografari,
repartizarea se va face propor ional cu valoarea nominală a crean elor.
La finalul acestor considerații, precizăm că, în ceea ce privește urmărirea veniturilor bănești ale
debitorului persoană fizică pentru recuperarea unor creanțe fiscale, art. 236 alin. (4) C.proc.fisc.,
stabilește că sumele ce reprezintă venituri băneşti ale debitorului persoană fizică, realizate ca angajat,
pensiile de orice fel, precum şi ajutoarele sau indemniza iile cu destina ie specială sunt supuse urmăririi
numai în condi iile prevăzute de art. 72 C.proc.civ. evocate mai sus, însă doar atunci când urmărirea
(prin ipoteză, prin poprire, n.n.) are loc la plătitorul venitului2.

2 În ceea ce privește urmărirea salariilor şi a altor venituri periodice, a pensiilor acordate în cadrul asigurărilor sociale, precum
şi a altor sume ce se plătesc periodic debitorului şi sunt destinate asigurării mijloacelor de existen ă a acestuia pentru
recuperarea altor creanțe decât cele fiscale, se ridică problema de a ști dacă dispozițiile art. 72 C.proc.civ. sunt aplicabile
doar în cazul în care urmărirea are loc prin poprirea sumelor respective la plătitorul venitului sau și atunci când urmărirea are
loc prin poprirea contului bancar în care aceste sume sunt virate debitorului de către plătitorul venitului. În ceea ce ne
privește, dat fiind faptul că, spre deosebire de art. 236 alin. (4) C.proc.fisc., art. 72 C.proc.civ. nu face nicio distincție sub
acest aspect, apreciem că dispozițiile acestui din urmă text de lege urmează a se aplica și atunci când terțul poprit este banca
la care este contul debitorului în care se efectuează transferul sumelor respective de plătitorul venitului.
Altfel spus, față de caracterul de ordine publică al prevederilor art. 72 C.proc.civ., banca terț poprit este obligată să facă
aplicarea acestor dispoziții legale atunci când identifică natura sumelor virate în contul debitorului urmărit ca fiind aceea de
salariu sau alt venit periodic, de pensie acordată în cadrul asigurărilor sociale, ori de alte sumă ce se plătește periodic
debitorului şi este destinată asigurării mijloacelor de existen ă a acestuia.