..

BOABE DE GRAU
ANUL IV, N-rul 6 REVISTA DE CULTURA IUNIE '933

www.dacoromanica.ro
 CUPRINSUL
URME ROMÂNEŞTI LA IERUSALIM
(cu 20 figuri). . . de MA.R CU BEZA
ŞCOLILE DIN BLAJ (cu 27 figuri) . . de IOAN GEORGESCU
STÂNCA ROŞIE (V) • • , de GRIGORIOS XENOPOULOS
(cu 10 desene de J. Teodorescu Sion) din greceşte de Anton MiJtachid,

CRONICA. Cărţi, am/erinte, congrese, expoziţii: Ziua Cărţii; Analize literare;

Muzeul Arnan. Turism, sport. educo.ţie fizică: Excursiile şc olare.

(c u II figu ri)

Planşl col orată: O pagină din Evanghelia lui Ieremia Movilă dela 15c;8

Redactor: EMANOIL BUCUŢA

Un exemplar 25 lei

Abonamentul pe an 280 lei

DIRECŢIA BDUCAŢIEI POPORULUI

BUCUREŞTI II - STR. GENERAL BERTHELOT N o. a8

www.dacoromanica.ro
 Sc�rlde EV,lngheiiei Episcopului Luc,l, l616
URME ROMÂNEŞTILA
Dela Sfântul Mormânt urci puţin şi dai in uIi­
cioara Patriarhiei, asupra căreia se lasă de amân­
dou1i părţile, apropiindu-se, caturi sprijinite in că­
priori, cafasuri de lemn, fereşti zăbrelate. Aduce
cu Panarul Slambulului. Influenţa turcă se re­
simte şi înăuntrul clădirilor, dela curtea bisericii
Sfinţilor Constantin şi Elena până la terasa cu
lauri şi chiparoşi, unde-i pitită biblioteca. Stau
ici adunate peste două mii de manuscrise, multe
religioase, altele mllrturisind de greutăţile ce-a În­
tâmpinat ortodoxismul in decursul vremii, şi mai
ales dupll fanatismul musulman, trezit de cruciaţi.
Saladin trecuse poruncă legiuitoare; niciun aşe­
�mânt creştinesc să nu se repare ori înoiască i
pentru ca, dărăpănându-se, cu vremea să înceteze
şi orice amestec in Palestina. Fireşte, pe urmă se
ridicase măsura; dar alte piedici, numeroase şi ne­
blnuite născură, şi nu odată împăraţii Bizantini
trebuiră să intervie cu rugăminţi şi făgădueli către
stăpânitorii Palestinei. Aşa, Ioan Cantacuzino la
1348 trimise deputăţie sulJ:anului Egiptului Nas­
redin Hasan-Ibn-El-Naser, care, dându-şi inalta
ocrotire Locurilor Sfinte şi pe1erinilor, aminteşte
în scrisoarea-j de răspuns împăratului şi pe Bulgari,
pe Vlahi, pe Asani.
Despre aceştia din urmă, ne-a lăsat un manuscris
www.dacoromanica.ro
caligraful Mathei, autorul evangheliei scrise la laşi,
in 1599. Spune intre altele!
« Domnia pe�atunci Ioan Asan, fiul regelui Asan,
bătrânul, care cu marea-i vârtute ocupase toată
Macedonia, Tracia, Dalmatia, şi Maesia şi Albania
şi T esalia întreagll., cu Thesalonica şi sfântul munte
Athos, până la Dyrachium. Şi pretutindeni mitra­
poliţi şi episcopi hirotonisia ...
». Apoi, venind din
Constantinopol nişte soli trimişi de Asan pentru
strămutarea moaştelor sfintei Paraschive, manu­
scrisul adaugă: t Regele mersese la Întâmpinare cu
oamenii săi, cu oaste, cu Elena, mamlt-sa, şi cu
ţ D
���: �l �â �:; : a:�::;� �d:�l! ��;�����
i r j, u â .
chiând regele pe lângă !acră, o sărutase evlavios
şi se bucurase şi mulţumise lui Dumnezeu, d,-l
invrednicise a se inchina acestor rămăşiţi sacre. 1).
Ştiri sigure despre legăturile noastre cu Ierusa­
limul nu avem înainte de sinodul Florentin, 1439.
După unsprezece ani se ţinu la Constantinopol un
alt sinod al patriarhilor ortodoxi, respingându-se
inţelegerea cu Papa - hotărîrea iscălind-o şi Mi­
tropolitul Nicomediei Macarie din partea lui Da­
mian al Moldovei. Şi din aceeaş Moldovă pornise
') Codicele P,l{riuhiei Nr. 16., pp. :;4-66.
'" BOABE DE G R Â U

la Constantinopol în 1452 o solie, care nu putuse la dânsul, căci era trimişi pentru Învăţătura legii,
vedea nici pe împărat, nici pe patriarh, şi atunci, de acolo au luat şi preoţi şi cărţi sârbeşti de toată

Biserica Sfinţilor ConsullIi" lIi Elena In curtea Patriarhiei Ierusalm

i ului

scrie Miron Costin, s'a dus la Ohrida, « unde orânduiala bisericii ». E drept, acest demers Întări
aflând pe Episcopu de Ohrida şi dându�şi solia slavismul în Ţările Româneşti; însă de altă parte

www.dacoromanica.ro
 MARCU BEZA: URME ROMÂNEŞTI LA IERUSALIM '"
le păstra în �na bisericii răsăritene, aflătoare Constantinopolului, împăraţii Trebizondei cercau
atunci in mare cumpănă. Ind Înainte de căderea să ajute Sfântul Mormânt, scriind şi ahor domni-
r c a s e î
�? ;r��i� ;: $tJ:��t��id��e� �;;e�: � l 6m::e�;
Sfântului Mormânt mânăstirea Pobrata, dame În­
tărită mai târziu şi de Petru Voevod. N'am găsit
hri�ovul respectiv şi nici vreo altă dovadă scrisă
a generozităţii lui Ştefan-ceI-Mare către «sfânta
cetate a Ierusalimului, Sionul după mărturia J),
cronicarului. Insă, ştiut e că la 1462 Patriarhul
Ioachim al Ierusalimului trimisese la Moscova,
străbătând neîndoios şi Moldova, pe fratele său

Inscriplie dela sf.lqitulEvaDghtliei"Episcopului

Întru strângerea de ajutoare; şi in acelaş scop

n l ă r i
�r:gu:�!���;��St�� :f��I�/ � :!� A;;f �:
1517 Turcii cuprind Palestina şi sultanii lor se
arată foarte îngăduitori călugărilor ortodoxi, re­
cunoscându-le dreptul asupra Mormântului Sfânt;
şi, mmerindu-se totodad. câţiva patriarhi vrednici
la Ierusalim, incepe o eră de reculegere şi de
silinţi rodnice. Se Înfiin�ează În ţările ortodoxe aşa
zisele Frăţii Aghiota/itice, care adună pentru sfântul
C,mdela Smarandei Bogd.lneasa dela biserica
Sfinlii Constantin ,iElena

www.dacoromanica.ro
 BOABE D E GRÂU

Mormânt, dacă nu bani, grâu, sare, unt şi bunuri
de tot felul. Intr'un codice din 1556 sub titlul
«Bogdania Vlahia)) 1) găsesc articolele următoare
trimise: Piper, scorţişoare, patru chilimuri, 105
zone de mătase, altele 200 de bumbac, mazăre,
se cheamă de noi Putna, am intocmit această
Psaltire cât am putut mai bine)).
Dintr'un timp patriarhii Ierusalimului pornesc
ei singuri ori Însărcinează pe exarhii lor să meargă
În Moldovalahia, cu acele scrisori�enciclice către

Bibliotecarul Bibliote ci i Patriarhiei Ierusalimului, Episcopul Meliton, lin�nd in m�n�

EVOInghe1iOl Ieromonahului Porfirie, 1633

Jumânări, zahăr etc. Peste doi ani, la 1558, vine
şi dania unei psaltiri, la sfârşitul căreia, pe o foaie
cu chenar roşu, înseamnă autorul: «Eu, Ieromo�
nahul Evloghie din Moldovlahia, dela biserica ce
') Nr• •
96, B.
ghenos, adică naţia grecească, în care se cuprind
şi ţările noastre, lungi şiruri de implorări miloage,
uneori vădit exagerate. «Ştiţi, zice Patriarhul Gher­
manos, câte îndurăm în fiece zi şi in fiece minut
ş i reazim nicăieri nu găsim şi pâînea noastră cu
lacrămi o mâncăm... Milostiviţi�ne, dacă voiţi

www.dacoromanica.ro
 MARCU BEZA: URME ROMÂNEŞTI LA IERUSALIM '"

să fiţi milostiviţi!)) Aceste călătorii de milostenie nâstirea Gruia dela Mihai Viteazul. Sub Domnul
ajung aşa de dese, că la 1596 sultanul Mehmed al Ţărilor-Unite se donează Patriarhiei Ierusalimului
III-lea dă un firman osebit, învoindu-Ie să cu- şi o evanghelie, care s'a pierdutj însă dintr'o în-

Pagină din Evanghelia slavonl 5crisă de unul Popa Nicolae

treere Ţările Româneşti. Urmaşul lui Ghermanos,
Patriarhul Sofronie al IV-lea, purcede În Valahia
la 1593 şi, după ce Petru Rareş adăugase la dania
mânăstirii Pobrati moşia Dobrusa, cum arată hri-
semnare aflăm că s'a fost scris în 1594 de (! mâna
mea, umilul şi nevrednicul episcop al Buzăului,
Luca, În zilele prea cinstitului nostru Mihail Voe­
voda ). De aceeaş mână măiastră, totuş, ni '
s a

sovul sârbesc din 1527, acum Sofronie capătă mâ- păstrat o altă evanghelie, care-i şi cea mai fru-

www.dacoromanica.ro
,,6 B O A B E D E G R ÂU

moasă din câte am găsit la Ierusalim. Poartă in­ rusalimului, şi anume satul Poiana, din partea
scripţia în greceşte: Domnului �on Tomşa 1). In acest timp se ducea
« Această dumnezeiascd şi sfântă
Evanghelie s'a scris de mâna
mea umilul mitropolit
al Ungrovlahiei Luca în
zilele prea cinstitului şi
binecuvântatului nostru
Domn Radula Voevoda, în
anul 7I24, luna Mai 4 sau
dela Christos I6I6 ),
Radu-Vodă amintit aci doneau mânăstirea Ga­
lata în 1617, patriarh al Ierusalimului fiind Theofan
al III-lea, sub care inainte de şeapte ani avem �i
scrisul de Întărire al lui Constantin Moghila pn­
vitor la moştenirea Hisatli danie de Ianachi Postei·
â
���:n��� J:I c���t rl1r���ar���hi���:er�
i i
�f����:
ţ C
���:�r��l t���;anŞ ��;:: ��:eŞ d�:�� �e !fl�
in laşi; căci un leromonah Ioachim notează cu
data de 1629:
Prea sfântul Patriarh Thl!()­
fan m'a hirotonisit preot
«

În I�ii Bogdaniei, la Galata,

mânăstirea lui Petru Veovod,
În ziua Invierii, de faţă cu
prea cinstitul Domn Miron
Barnoschi fÎ cu mamă-sa
Elisaveta ».

Hrisovul drbesc OII lui Pelru Rareş, 1527

După plecarea lui Theofan şi întâlnirea-i la o luptă aprigă Între Ortodoxi şi Latini pentru stă­
Constantinopol cu Ciril Lucari, e o decizie sino-
da13, sirwdichon, ce întăreşte altă danie făcută le- 1) Codicele POitriuh.iei A. Nr. ;J9, p. 438.
M.,

www.dacoromanica.ro
 MARCU BEZA: URME ROMÂNEŞTI LA IERUSALIM

pânirea sfântului Mormânt, căruia, mulţumită in- Patriarhal Ierusalimitan» 1). La 1643 Patriarhul
' A aă I
��;ir��i ����os�Wc:ri�i S �c�;���at ol:to���� ��:!�uri �g��a�� \r�:le tt;)U: �ii��n:im�!:
fiind ameninţate să treacă Armenilor şi l..atinilor Paharnic dheorghe inchina Sfântului Mormânt
în schimbul datoriilor grele ce făcuseră călugării biserica, zidită de el, a Sfintei Mării din !smaill).
sârbi, Theofan trimise la Moscova pentru aju-
toare pe egumenul Paisie ce avea s1l. fie patriarh.
Dar, întors fără de nicio ispravă, Theofan apare
intr'o dimineaţă la Iaşi dinaintea lui Vasile Lupu,
cu o frânghie în mână, spunând: «Fiule, su­
grumă-mă, să nu mă sugrume datornicii ... Iar »
mult evlaviosul Domn înţelese şi-i dete o mie şi
doisprezece galbeni veneticii şi trimise la Ieru­
salim doi boieri cu alţi o mie patru sute de galbeni
ungureşti, de se plătiră datoriile, rămânând o mică
sumă, pe care patriarhul o luă mai târziu 1). Po­
menind de acest act al lui Vasile Lupu, Patriarhul

Pagini ormmenta11 din Evanghelia leromonahului

Porfirie.1633

După un an Patriarhul Theofan muria la Con­

stantinopol şi era înmormântat cu cheltuiala lui
Matei Basarab şi Vasile Lupu. Fiecare din aceşti
M. Beu cu un urmaş al Românilor aduşi de Ibrahim Paşa Domnitori ne-a lăsat in biblioteca Patriarhiei câte
la Acre in Palestina o -evanghelie: a lui Matei Voevod din 1643 are
un inte.res deosebit prin simplitatea aproape .naivă
DosofteÎ scrie in cartea-i Despre Patriarhii Ierusa­ a scenelor colorate, dându-ne şi pe evangheliştii
limului: «Dela pierderea Constantinopolului, niciun Ioan, Matei şi Marcu într'un cadru de strălucite
rege sau principe n'a făcut un atare bine Tronului
1) P. J9JO.
') Codicele Patriarhiei S. Crucis, Nr. 56, pp. 321-339. ') CodiceJe Patriarhiei A., Nr. 405.

www.dacoromanica.ro
", BOA BE DE G R ÂU

împodobiri; a doua, scrisă de leromonahul Por­ patriarhal in multe părţi de lume; umblase �i
firie la 1633, pe când Domnul Vasile e incă Mare prin satele românt;jiri din Macedonia, ca Melemc
Vornic, ajungând apoi, adaugă inscripţia: fi Domnul şi Cruşova, unde flinţau vechile frăţii pentru aju­
�
�f��t������! �t la tR;!��� ��
a i i ctitor nou de rorarea Sfântului Mormânt. Am dat şi de listele
I l o . persoanelor ce le compuneauj bunăoarli la Vlaho­
c1isura, cu data de 1660: Ioan al lui Peţu, Alexe
Nicu, Maria Chirsa etc. 1). Apoi între anii 1669-
1705 Dosoftei colindase o seamă de oraşe ale
Moldovlahiei, într'unele ca Bucureşti şi Iaşi În­
târziind indelung. Odată se Întoarse din Iaşi cu
suma de douăzeci mii de groşi spre acoperirea
datoriilor găsite la Sfântul Mormânt şi cu o că­
delniţă şi o candelă, Î.n aur amândouă, şi alte pa­
truzeci de candele în argint, pe care anevoie le
pot identifica astăzi. Găsesc numai în biserica
Sfinţilor Constantin şi Elena din curtea Patriar­
hiei o candelă în argint ce are inscripţia:

Noul patriarh al Ierusalimului, Paisie, slujia

În Iaşi, unde se şi alegea sub auspiciile Domnului
Vasile Lupu. Intr'asemenea împrejurări, fireşte
el el se bucurase de favoruri înd mai osebite.
Pe lângă bani mulţi, Într'un rând transport3se
din Iaşi boi şi unt i iar Constantin Basarab ii
das� şapte mii de groşi pentru biserica dela Bel­
l�hem. In drumu-i spre Ierusalim Paisie îşi sfârşi
zdele în Constantinopol la 1660 şi, strângându-se
atunci sinodul, fu ales Patriarh al Ierusalimului
Necracie, care o luă asemeni dtre laşi, de aduse
cu el inapoi şi o cruce cât un stat de om, în aur
şi �rgint, şi cu nestimate. B�trân şi suferind, Nec­ P.1Iginl cu frontispiciu �i cu iniţi.1ll1 din EV.1Inghelia
Urle se retrase şi în locu-i veni patriarh la 1669 hromon.1lhului Porlirie, 1633
Doso�ei, care-şi incepuse munca-i neobosită şi

����: ".:��� �l C;;t:f: � �� �l d:\���

� t e ai
t . a : es cu tl ') Ms. Nr. 509 din BiblioteC.ll Patriarhiei.

www.dacoromanica.ro
www.dacoromanica.ro
 MARCU BEZA: URME ROMÂNEŞTI-LA IERUSALIM

Pagini Impodobite ale Ev�nghelîei sbvone din 1655

...���____��_
Hrisovul lui Alexandru Mavrocordat, I,aS
rt/eP�
www.dacoromanica.ro
". BOABE DE G R Â U

« Către Dumnezeiescul mormânt prinosul Ar­
hontisei Smaranda Bogdăneasa Întru pomenirea
ei, 1844, Iulie 10, laşi ».
In 1670 !Dosoftei capătă dela Gheorghe Duca
mânăstirea':'Cetăţuia.�La această danie, cât şi la
faiI şi tutulor puterilor cereşti. Intru pomenirea
strămoşilor şi părinţilor săi, În anul 1665,
Ianuarie 16 II.
Altă evanghelie În pergament, frumos alcătuită,
la sfârşit cu inscripţia:
«Această evanghelie s'a scris din porunca
Domnului nostru de mlina umilului monah
Mihail diaconul, cu şederea la mână5tirea
Suce!)ii... I).

Nu spune dirui Domn anume se datore�te

evanghelia; ci Patriarhul Dosoftei lămureşte pnn­
tr'o notiţă, că ar fi ridicat-o dela mân5stirea Po·
brata cu voia lui Antonie Ruset Voevod.
A treia evanghelie ce pare mai veche. O inscrip­
ţie scurtă la urmă arată, că s'a scris de unul Popa
Nicolae din porunca Domnului.

p,.ginJ cu frontispiciu din Evanghelia slavonJ, 166,:

diferitele proprietăţi ce i se adaugă mai tâl'2;iu, se

referă actele păstrate in vistieria Patriarhiei Ieru­
salimului: două ale lui Duca Vodă din 1672;
trei date la 1673 de către Ştefan Petriceicu; o
poruncă a Divanului Moldovei din 1673; un În­
scris al lui Ştefan HurmuZ<1chi, Părcălab al Ho­
tinului, 1772. Din ţările Româneşti ia Dosofteiu şi
patru evanghelii slavoneşti, aflătoare in biblioteca
Patriarhiei:
a ee m c o r
me�� t: ���i�� � ct�c�� ;J�a;;e::u� ����� f�:
chide o inscripţie:
«Cu mila tatălui şi ajutorul fiului şi coborîrea Pagină cu inscripţie din evanghelia slavon:l a lui

sfântului duh s'a scris această sfântă evanghelie Eustaţie Dabija din 166,:

c e
'fFoC!o��i ş� ��I���l: ���;e�i;:::�f� d���fi��i A patra evanghelie, asemuitoare celei precedente,
ir s iarl'iş fără dată. Intâia pagină împodobită poartă
bo�ul�� �:�::ng�:t:��� U;i�a l' , jos semnătura Patriarhului Dosoftei.

www.dacoromanica.ro
 MARCU BEZA: URME ROMÂNEŞTI LA IERUSALIM
Acesta se ingriji la 1680 şi de înfiinţarea unei
tipografii greceşti în laşi, pentru care un ieromo­
nah valah, Mitrofan, îşi dădu obolul de şaizeci
groşi. Dosoftei scoase aci mai întâiu scrierea pre­
decesorului său, Patriarhul Nectarie: Antirisis,
îm­
potriva propagandei papistaşe. Apoi scrise În 1689
lui Nicolae Spătarul, afIător în Moscova, cerân­
du-i spre publicare călătoria sa în China Dela1).
spătarul Nicolae Milescu ne-a rămas în biblioteca
Ierusalimului şi un evangheliar, cu pagini zugră­
vite, cu frumoase iniţiale in colori, iar subt întâia
pagină însemnarea grecească:
«Prezentul e dăruit de mine, odată Mare Spă­
tar al Ungrovlahiei, sfintei biserici a Născă­
toarei Domnului zise Barnoschi, la Iaşi, I660,
unde s'a fost scris in folosul şi mântuirea sufle­
tului».
Hrisovul Domnului Antonie Rustt, J679
1) DosilheoJ de Chrisostom Papodopulos, p. 39, Ierusalim,
J907. Vezi ,i N. Iorga: Cella din ugdlurile Domniilor Ro­
mdnqti cu Jer/Ualimul, Acad. Rom. Memoriile Secţiunii isto­
rice, seria III, t. XII pp. 112-114, Bucureşti, 1932.
www.dacoromanica.ro
33'
Prin Dosoftei s'a donat Sfântului Mormânt mâ­
năstirea BurnovI de care pomeneşte hrisovul
Doamnei Dafina Dabija din 1678, precum şi
acela datat un an mai târziu al lui Antonie Ruset.
Un mare sprijin a găsit Dosoftei în Şerban Can­
tacuzino, care a mijlocit la Poartă pentru obţinerea
Hrisovul lui Grigorie Ghica, 1740
firmanului de reclădire a bisericii Sfântului Mor-
â��; �i J: �;�� � ������ : �: L�i ş��t �
t n ib U i
e p co a
Cantacuzino e dedicat, având in frunte două
Orolo­
scrisori de slăvire, şi un manuscris arab,
ghion, al lui George Musa, Lideanul, din 1769.
Asemeni lui Şerban Cantacuzino se adresează un
alt manuscris, de Ioan Careofilis, care, socotin­
du-se drept eretic, părăsise Constantinopolul şi se
retrăsese la Curtea Valahiei. Pare-se că Şerban
Cantacuzino nu putuse admite asprimea lui Do­
softei faţă de Ioan Careofilis şi Patriarhul îi răs­
punse: «( Legile nu s'au făcut În munţii Valahiei,
nici de către Domnii Valahiei, ci la Constantinopol,
sub regi �i sinoade •. E drept, legile nu s'au făcut
in munţiI Valahiei, însă din acei munţi a ieşit
aurul ce a sus{inut şi a scăpat ortodoxismul răsă­
ritean. Nu mal pUţin binevoitor se arătase Şerban
Cantacuzino şi faţă de urmaşul lui Dosoftei in
'" BOABE
tronul Patriarhiei, Hrisant Notara, pe care il
cunoscuse de mai inainte. Când acesta hotărîse a
rezidi biserica" Sfântului Mormânt şi când aju-
P"'gin'" Inlli", din Orologhion, rrunuscrÎs aub din 1769, cu dedicalie �i scrisori
de prostlvire dtre Şerban Cantacuzino
toare nu soseau de nicăeri, « numai fostul Voevod grămada părului stufos . . 1).
al Ungrovlahiti, Şerban Cantacuzino, care incă
sub Dosoftei îşi exprimase dorinţa de a cheltui
pentru clădirea Bisericii Inălţării, darnic îl spri-
www.dacoromanica.ro
DE G R A U
jinise pe Hrisant » 1). Puţin timp după Decemvrie
1726 Hrisant Notara se întâlneşte. cu Nicolae
Mavrocordat, care-l rugase de mai înainte să-Î
culeagă cărţi istorice şi monete
vechi. Atunci inchin3 Mavrocord.at
,-
Ierusalimului m â n ă s t i r e a Sf.
Treimi din Bucureşti, cu toate
proprietăţile - după spusa hri­
soyului: «întru mântuirea sufle­
tească şi pomenirea veşnică a sa
şi a repauZ3ţilor săi părinţi »,
Şi daniile se continuă astfel şi
sub ceilalţi Domni fără întreru­
pere, pe vreme ce pelerinii Mol­
dovalahiei în c e t e numeroase
purced evlavioşi dtre Sfântul
Mormânt, alcătuind mai mult de­
cât alţii «Cericirea l) dilugărilor,
precum se exprim1'i Patriarhul
Necracie. D e s e o r i mă gândesc,
câtă credinţ!!. covârşitoare a fost
in sufletele lor, spre a se fi avân­
tat până la Ierusalim în a c e 1 e
zile, când şi călătoria in ea îns�ş
era foarte grea şi plină de pri­
mejdii nebănuite. Intrau în Pa­
lestina fie prin 1 a f f a, fie prin
Alexandria, străbătând bună parte
din pustiu c ă t r e Ierusalim. In
1844 căHitorul englez Alexander
William Kinglake a dat peste un
grup de pelerini valahi într'un han
din Gaza:
« Pe când şedeam la intrarea
chiliei mele, uitându-mă jos în
curte, sosise din deşert o caravană.
Era compusă mai ales din pe­
lerini Moldoveni, cari, spre a-şi
săvârşi deplin misiunea, începu­
seră prin a vizita racla Fecioarei
În Egipt, şi acum se duceau la
Ierusalim. Fuseseră surprinşi in
deşert de bătaia unui vânt, care
aşa răscolia n i s i p u l şi ridica
Înainte-le aşa munţi, încât că­
lătoria lor fusese grozav de ne­
liniştit� şi împiedicată şi proviziile
lor - incluzând apa cea mai pre­
ţioasă din toate - fuseseră mân­
tuite cu mult inainte de a ajunge
la capătul anevoio'sului drum. So­
sirea caravanei atrlisese numeroase
şi diferite pâlcuri în curte. Acolo
era pelerinul Moldovan în haina-Î
de samur şi căciula de blană şi
.
') Istoria Bisericii Ierusalimului de HrisOlllom Pap",dopulos.
p. 617. Ierus",lim, 1910.
 MARCU BEZA: URME ROMÂNEŞTI LA IERUSALIM '"

Dar în Palestina au venit Românii şi cu alte
rosturi decât cele bisericeşti. Am auzit că un
urmaş al lor ar fi trăind Încă. Şi mă duc de*! găsesc
în satul Cafr*lasif, pe lângă Acre - un bătrân
deplin arabizat. Imi povesteşte, cum Ibrahim Paşa,
cuceritorul cetlţii Acre, trlgându*se din Cavala
şi cunoscându*i pe Români de iscusiţi meşteri
zidari, aduse mai mulţi din Macedonia cu vreo
sută de ani inainte, spre a restaura moschea lui
Ahmed Jezar in Acre. !şi aminteşte de tatM slu
Caraiani, de unul Hagi*Nicola, de altul Şamu şi
d� câte lucruri îi stărue vagi În gând, privitoare
la cuprinsurile macedonice. Intr'un timp, destăi­
nuindu*i aceeaş obârşie a mea, tresare şi cu un
zâmbet:
- Poate să fim veri,
- Poate, zic.
Totuş, grăindu*mi arăbeşte, simt aJa de mare
depărtarea intre noi, şi*mi dau mai vartos seama
de ceeace înseamnă limba in pHimădirea şi pă*
strarea conştiinţei unui neam.
MARCU BEZA

Cele zece todii din Evanghelia lui Matei VOI:vod, 1643

www.dacoromanica.ro
 Catedrala Mitropoliei Romăne Unite cuAcademia Teologid, in dreapta, şi liceul de băieli din Blaj, In stânga
(Dup5. o acuarea a d-lui Prof. Marian)

ŞCOL ILE D IN
IBlojul era fân/âno in/cURentei
române: iar Bucurtl/ii li Iaşii, dela
ÎncepuI, scdparea Români/ar din
Dacia suptrioard •.
A. Papiu Ilarianu, Iltofl�a Roma­
niloru din Daci'o superiore, Viena
18jl, I, 221.
E ciudat că şcolile Blajului, aceste r�adniţe ale
studiului mai adâncit al limbii şi al istoriei, înd
nici ast�zi, dup� aproape două veacuri dela Înte­
meierea lor, n'au o monografie vrednid de tre-
BL A J
aflătoare in arhivele autorităţilor şcolare şi bise­
riceşti centrale din Buda-Pest:l, Viena şi Roma.
E curios că, deşi guvernul unguresc dase ordin
sli se publice, cu prilejul mileniului intemeierii
Statului Ungar, istoricul tutulor instituţiilor din
ţară, anuarul liceului din Blaj pe anul 1894/95
aduce înştiinţarea că, neputându-se termina la
timp, istoricul din chestiune rămâne să se facă
mai târziu. Aceeaş soartă pare că o are şi Albumul
acestor şcoli, pus la cale în 1929, cu prilejul Îm­
plinirii a 175 de ani dela deschiderea lor.
Până la darea În vileag a numitelor rapoarte,

��d� � � :�ti :��� �[ 1:� i�:fo ;� �:�

o B I. t ; citre autoritliţile centrale, să ne mulţumim cu cele
l r şi m t r I ce putem spicui din cele strânse, întâmplător, cu
numai Blajul, care a aprins cel dintâiu lumina privire la trecutul acestor şcoli, de scriitori ca:

� ��: � �: �!� J� ci �� ::��:�� t �;��

t i o n P
t n Î e i t a c �
Adevărat că alcătuirea ei e cu mult mai anevoioasă
decât se pare la întâia vedere.. Arhivele cele mai
vechi şi mai preţio�e ale acestor şcoli au fost arse
în IB48 de armata revoluţionară ungureasd, sub
conducerea renegatului Czea. Viitorul istonc va fi
nevoit să se informeze, in lipsa unor date şi docu·
mente dela faţa locului, din eventualele rapoarte
Samuil Micu-Klein, Gheorghe Şincai, Petru Maior,
Timoteu Cipariu, Ioan Antonelli, Nicolae Brânzeu,
Ioan Raţiu ş. a.
Şcoli pentru Uniţi. Incă Mitropolitul Atanasie
Anghel, făuritorul Unirii, cerea Într'un memoriu
adresat curţii împ1i.rliteşti din Viena la 1703, s1i. se
dea, În Alba-Iulia, Românilor ° casă, în care să
se înfiinţeze pentru tineret o şcoală latino-română,
arătând că, pentru p1i.strarea şi întărirea Unirii, o

www.dacoromanica.ro
 IOAN GEORGESCU: ŞCOLILE DIN BLAJ '"

asemenea instituţie e foarte trebuincioasă. Cu toată teriile de învăţământ ce trebuiau a se ceti, a se

incuviinţarea ce i s·a dat, nu ,tim să fi funcţionat proceti şi a se tâlcui Acestea sunt: 1. Poruncile
t:

o asemenea şcoală. In scurta Istorie a liceului din Dumnezeeşti; 2. Tainele Dumneze�ti şi Poruncile
•.

Blaj până la 1848, publicată în latineşte, de direc­
torul acestui liceu Petru Popa, in anuarul 1852-3
se spune că, deşi împăraţii încuviinţaseră mai
multe şcoli naţionale pe seama Românilor din
Bisericeşti; 3. Despre credinţ!!. ŞI adevărul S.
Uniri; 4. Invăţătura-limbilor şi a ştiinţelor. Pre­
dându-se cu sârguinţă acestei materii, nici o plată
•

Ardeal, ele totuş nu se putur3. deschide din pricina

impotrivirii Ungurilor din guvernele de pe vremuri
ale acestei provincii. A trebuit să ajungă episcop
energicul Ioan Inochentie Micu, pentru ca visul
de aproape o jumătate de veac al clerului şi popo­
rului român din Transilvania să se infăptuească.
Sfătuit de prietenul Petru Dobra, funcţionar în·
Ministerul de Finanţe de pe vremuri al Ardealului,
şi sprijinit şi de papa dela Roma, acest episcop
obţine schimbul moşiilor mai mici, dar, fiind în
locuri aşa depărtate, anevoie de administrat, dela
Sâmbăta de JOS şi Gherla, cu cea încă odată aşa
ae d e
�:te� :ă JIn ;r����� l
Incă înainte de sosirea acestei diplome, episcopul
părăsi FăgăraşuJ, mutându-şi reşedinţa în castelul
de pe vremuri al lui Apafi, aşezat la împreunarea
celor două Târnave. Aici se întruni în sobor clerul
la 26 Ianuarie 1738. Intre hotărîrile luate de acest
e ir
����in�i!�� �i�;�i�i �i �;��t�� ��â�. �����
acoperirea cheltuielilor acestor clădiri, clerul vo­
tează 25.000 fIoreni pe care are să-i verse timp
de cinci ani. Călugării, cari urmeazâ să fie primiţi
În noua mânăstire, au să fie uniţi, din cinul Sfân­
tului Vasile, păstrători ai rânduelilor Bisericii Ră­
săritului. Dintre aceşti călugări, trei sau patru vor
avea grijă de scrisorile clerului ,i ale neamului
românesc. Lucrările de construcţie încep îndată.
Totuş înaintează aşa de anevoie. In 1847, când
marele lor Întemeietor era în exil la Roma, ele
sunt Încă tot neterminate. Trebue să-i urmeze în
scaun vrednicul său vicar general, Petru Pavel
Aron, pentru ca, după doi ani de păstorie, să se F",OIJ'e..

deschidă aceste şcoli, la Octomvrie 1754. Catedrala Mitropoliei Române Unite, Blaj

dela ucenici aşteptându-se t, bunul episcop răs­

II

pundea, în adevăr, aşteptării neamului şi lipsei

Deschiderea şcolilor din Blaj. La data numită, bisericii ., deschizând aceste fântâni ale daru­
•

episcopul Aron vesteşte pe toţi credincioşii din rilor t. Cu invăţământul limbilor şi al ştiinţelor
•

ţara Ardealului şi părţilor ei adause t că, potrivit era Însărcinat ieromonahul Grigorie Maior; cu al
dorinţelor creştineşti ale stăpânilor de atunci, Îm­ credinţei şi al adevărului S. Uniri, ieromonahul
•

păratul Carol al VI-lea şi fiică-sa, crăiasa, Maria e ă c o

Teresia - aceasta a stăruit mult pentru organi­ ������ti� �i�it::vi��� ���lec��i� �=u ��:r:�:
t:

zarea învăţământului public prin legea Ratia vătaf, al şcolilor era ieromonahul Silvestru Ca­
Educationis t - se apucă , de deschiderea Învă­ liani; iar ispravnicul trapezării şi al altor trebuinţe
t:

ţăturilor şi chivernisirea într'însele a celor lipsiţi ale casei era ieromonahul Gherontie Cotorea.
Ca faţă bisericească, el îşi aduce aminte că Înce­ Precum vedem, aceste şcoli au îndat!!., dela în­
•.

putul În�elepciunii e frica lui Dumnezeu; de aceea ceput, toate gradele şi nuanţele: a) primar (şcoala
porunceşte să se facă cu evlavie, toată rânduiala de obşte); b) secundar (învăţlimântul limbilor şi
bisericească. Grija acestor rânduieli o va avea al ştiinţelor, din care s'a desvoltat liceul de astăz.i);
t:

eclesiarhul, cinstitul arhimandrit, Leontie Mos­ c) superior (seminarul, din care s'a făcut Academia
chonas� originar din insula Naxos. Urmează ma - Teologică de acum). Cât de bine venite erau
www.dacoromanica.ro
,,. 8 ,0 AB E O B, G R A u

aceste f fântâni ale darurilor t, ne-o arată numărul
cel mare al celor insetaţi ce alergau din mari de­
p3rtări să se adape la ele. In primul an sunt şapte­
zeci şi patru (74); iar în al doilea şi cel următor
numărul lor trece de trei sute.
.Gherontie Cotorea. Dela el au rămas mai multe
Episcopul Ioan InochenlÎe Mitu
mai pe urmă, ne putem închipui ce tnrâurire bine­
făcătoare va fi avut asupra elevilor pe cari-Î avea
zi de zi sub povăţuirea sa! Nu sunt de trecut cu
vederea nici ceilalţi întâi profesori ai Blajului.
Vlădica Aron, adevărat arhiereu al Domnului, ca
şi omonimul său din Biblie, avea mână bună; ştia
să-şi aleagă oamenii. Atanasie Rednjc, călugăr
aspru şi smerit, om cu inimă bună, el insuş episcop
după moartea lui Aron, a fost profesor harnic.
El a scris două cărţi pierdute, din nefericire,
amândouă: «In contra s,chismaricilor o şi «Despre
starea bisericii Românilor din Ardeal •. Şi tot aşa
a fost «ispravnicul trapezării t, adică economul
lllcrări: «De religia·şi obiceiurile Turcilor ti. In­
văţătură .creştinească sau catehism mai mare.;
• Istoria sch�mei Grecilor după Maimburg t;
• Pravi1a după rândul slovelor dela buchi.i f Despre
articuluşurile cele de price., Precum arată regre­
tatul Augustin Bunea în f Episcopii Aron şi Nova­
covici. (p. 368-373), aceste lucrări nu sunt simple
compilaţii; ci conţin o mulţime de refleCţii, obser­
vaţii, şi aplicaţii potrivite împrejurărilor dela noi.
Silvestru Caliani n'a fost autor, dar a fost şi el o
personalitate. foarte distinsă. Probabil că a cola­
borat la lucrarea (1 Floarea adevărului�, dovezi
culese 'din cărţile riroale ale Bisericii Răsăritului
pentru cele patru puncte deosebitoare Între orto­
docşi şi catolici, Tipărind-o şi în latineşte, călu-

Cum se explică această ajfuenţăf Imâiu, prin

destoinicia profesorilor şi, al doilea, prin înlesnirile
materiale făcute de episcopi elevilor. Blajul, dela
inceput, a avut norocul să aibă în fruntea aşeză­
mintelor sale şcolare şi culturale câteva personali­
tăţi de mâna Întâia. Amintim lucrul <lcesta, fiindcli
e de mare însemnătate. Şcoala nu e clădirea, oricât
de frumoasă; nici cărţile şi mijloacele de învăţă­
mânt, oricât de bune; ci profesorul; el e sufletul.
Ş
Il ai? coala va fi vie, va înflori. Nu-l ai? Trudă
zadarmcă;: ea va tânji. Ei bine, cel dintâ"iu dintre
profesorii Blajului, călugărul Grigorie Maior a
fost o personalitate unică, neegalată incă de nimeni
la Români, ca farmec şi putere de convingere. Prin
predicile lui insufleţite, a convertit la Unirea reli­
gioasă cu biserica Romei peste 50.000 de familii.
Atât de mare era popularitatea lui, încât, pe timpul
când fusese Închis În mână5tirea Muncaciului, po­
porul român din Ardeal i-a făcut duiosul cântec:

Plou�, plouă prin copaci,

Robu-i Maior in Munc:ad"
Iar mai târziu, când a ajuns vlădică, tot acest
popor a rostit despre el neuitata părere: t: ĂSta-i
vlMică, nu nimică! t. Dacă atâta putere de fascinare
a avut acest călugăr-profesor asupra maselor de
�
săteni pe cari, de cele mai mulre or cu prilejul
propovedaniilor sale, ii vedea mai întaiu şi', poate,
Episcopul Petru Pavel Aron FoI� Fiuh.,
gării dela mânăstirea Sfintei Treimi din Blaj au
adus un mare folos bisericii şi neamului: ne-au
pus în legătură directă cu Apusul luminat, care a
început să se intereseze mai de aproape de noi şi
s3 reediteze mai târziu această preţioasă lucrare.

www.dacoromanica.ro
 IOAN GEORGESCU: ŞCOLILE DIN BLAJ '"

�
Mară de ·pr fesorii distinşi, afluenta cea mare de socotesc drept părinţii sufleteşti ai României în­
elevi ai Blajului o mai explică şi inlesnirile de ordin tregite de astă2:i. Şi sămânţa aruncată de ei a fost
material ce li se făceau. Invăţământul era gratuit. cultivată cu aceeaş îngrijire de vrednicii lor ur­
Dela elevi nu se cerea nici o taxă. Profesorii erau maşi: 1. Budai Deleanu, T. Cipariu, S. Bărnuţiu;
călugări, deci nu aveau nevoie de leafă. Clădirile 1. Rusu, G. Bariţiu, 1. M. Moldovanu, Al. Grama,
şcolare erau întreţinute de vlă­
dicie din propriile venituri. Nu
numai atât! Episcopii ajutau
ei înşişi pe elevii săraci. Şi,
Doamne, mulţi erau aceştia la
un neam nedreptăţit şi înapoiat
ca al nostru I Episcopul Aron
nu numai se numea, dar în faptă
era «părintele săracilor &. El
hrănea cu pâine pe elevii săr­
mani, îi îmbrăca, iar în du­
mineci şi sărbători le da şi
ceva fiertură. Acel� lucru l-au
făcut şi urmaşii săI in scaun:
Rednic, Maior, Bob, Lemeni,
Vancea ş. a. Ba Maior a regle­
mentat, ce cantitate de grâu
are să dea pentru această fun­
daţie de pâine (ţipăi), atât mâ­
năstirea, cât şi episcopia. Ce in­
stituţie binefăcătoare a fost
această fundaţie a pâinii, se
vede din împrejurarea că, des­
. fiinţată o clipă, după războiul
pentru întregirea noastră na­
ţională, cu toate prevederile de
o cât mai largă egalizare de­
mocratică a Legii Agrare, ea
totuş a trebuit reinfiinţată şi
astăzi funcţionează, aproape in
aceleaşi condiţii ideale, ca şi în
trecut.
Alţi profesori distinşi puţin
cunoscuţi. Blajul a avut noroc
de personalităţi de seamă nu
numai la inceput, ci şi mai târ­
ziu. După marii ctitori vine
glorioasa generaţie a triumviri­
lor redeşteptării noastre naţio­
nale: Samuil Micu, Gheorghe
Şincai şi Petru Maior. Volume Actul prin ca.re episcopulAron deschide �colile din Blaj ')
s'au scris şi se vor mai scrie des-
pre activitatea epocală a acestor corifei, pe cari Aug.Buneaşi atâţia alţii.Dintreaceştia alţii,amintim
până şi vrăîmaşii numelui şi neamului nostru îi câţiva mai puţin cunoscuţi, dar totuş vrednici de

') Noi Petru Pavel Aaron de Bistra din mila iui Dum-
nueu şi a ScaunuluiApostolicesc celor din legea g�ceascl
prin toată IaraArdealului şi părlilor ei adaose VIădicul Fă-
gliraşului iproci. Tuturor celor din numita Eparhia noastră
cinst. Protopopi, preOlilor, ieromonaşilor, clericilor, aşişderea
�i tuturor mirenilor pace ş. c. fiindc3 Preaînălfata Stăpâni-
t03rea noast� Chesaro Crăiasa Maria Tere<:ia, ca o preami-
lo:stivli a noastră şi nespusă ctitoră, urmând prealăudata
rânduiidă a Preaiubitului oarecând marelui ctitorului nostru
şi Chesarului Carol al VI, nu numai acelaş aşedmâm despre
partea Vlldiciei a Mâniistirei şi a �coalelor a le duce In­
sUrşit au voit, ci inel: şi prin nouă orlnduiall s'au milostivit 3 ne
pQrunci cum cuprinzând din milostiva dăruire averile VI3-
dîceşti şi ·Mănăstireşti, şi aşedndu-ne într'însele, Îndată cât
va fi cu putinţă mai cud-nd să ne apuc3m de deschide�a în­
vă�turiior şi de cbivernisirea într'insele şi celor Iipsili; clI,­
reia împărăteşti porunci cu umilinţă supunându-ne, şi dup)
putinţa ajutorându-ne Domnul, a-i face destul cugetflnd; şi

www.dacoromanica.ro
", B O A & JE D E G R Â U

atenţie, fiind adev!irate fenomene pe timpul acatistul Domnului Christos, al Precesteil octoihul
lor.
lntâiul e Vasile Neagoe, feciorul protopopului ���:.C����lip��di��ţ�isJ:�:n:���:i��ţ1eJ� �1.
iu B e l p e Pe acesta, într'un rândl episcopul Aran il rânduise
fr�� î::��S�j�a st T��i�t�� �l;r �����: dascăI la şcoala românească. Ne putem închipui,
acesta ne spune contimporanul său S. Micu d, ce îndemn firesc la învăţătură vor fi simţit tinerii
elevi ai Blajului, văzând câtă ştiinţă de carte a
agonisit acest om numai cu auzul, nu şi cu văzul,
ca ceilalţi muritori. Avea dreptate S. Micu să·l
asemene cu celebrul scriitor creştin Didim, ., ml'icar
că nu era alexandrinean Păcat că n'a rămas dela
acest dlugăr fenomenal nici lucrare scrisă.
•.

Alt profesor renumit al acestor şcoli a fost, pe

O

timpul lui Bob, Vasilie Filipan. Deşi doctor in

teologie şi cel mai bun latinist ce-l avea Ardealul,
totuş vlădica Bob, care înlăturase de pe lângă sine
pe toţi oamenii de seamă şi se incon;urase numai de
mediocrităţi, ori poate tocmai din această pricină,
n'a găsit nicio catedră pentru el ia şcolile din Blaj.
L-a numit întâiu paroh la Băiuţ, pe urmă la
.Chiciud. Fiind acestea parohii sărace şi neputând
trăi din veniturile biserice�ti, părintele Filipan era
nevoit să facă şi el, ca toţt lăranii, transporturi de
mărfuri cu carul cu boi la magazinele din oraş.
Cu prilejul unui asemenea transport de marfă la
Cluj, el aude că, la Academia filozofică şi juridică
de acolo, tânăr facI. ' examen riguros Fiind
examenul public, intră şi el în sală, deşi era îm­
un •.

brăcat in ţundră (sarică) şi purta biciul pe umeri,

ca toţi ţăranii. Cum intră, atrase atenţia tutulor.
Privi.rea lui impunătoare, barba lui venerabilă,
ţinuta lui demnă au impus respect dela început.
De faţă era şi guvernatorul Transilvaniei, Gheorghe
Banfy. Surprinderea a fost �i mai mare, când,
după câteva c1ipite, Într'o latmească strălucită, el
ceru voie coDUSiei examinatoare să pună şi el
câteva chestiuni. Felul cum a pus şi a susţinut
aceste chestiuni a stârnit uimirea tutulor. Gu­
vernatorul Banfy se grăbi să-I poftească la masă.
Atât de mult ţinea să se afle in societatea acestui
om distins. Filipan îi mulţumi sfios, spunând că
tocmai prânzise o bucată de pâine cu slănină pe
Interiorul Catedralei Mittopolitane Unite din Blaj

la vârsta de doi aru, orbise şi orb învăţase de ştia ruda carului. Văzând cum uită vlădica Bob de
de rost tot ciaslovul, psaltirea, testamentul nou, oamenii săi cei mai vrednici, guvernatorul îi atrase
indc1 inceputul intelepciunii este frica lui Dumnezeu, ca Intru
fi turghie, ,i La un cias dupl pr.1lnl. A p;ura, va fi luare de
IO<IIC Întliu d po;Itl inv�ţa cu fapta ,i cu cuvintul mai ales urni şi lndereptare la cetirea, procetirea, scderea şi tllcuirea
In sfinta biuric1, numitul eclesiarh va avea grije cum toatA limbilor şi ceva cunoştin!l a ştiinlelor care aşişderea va fi
rlnduiala bisericeascl cu evlavie d se isprlveascl. in vremile şi ciasurile mai sus tnsemnate. L�ngl toate acestea
L1np acestea se va Incepe In Mlnbtire acum fnt;l.iu pArd neincurmata şcoal1 de obşte va fi a tuturor de tOOltl vdsta,
la aha il noastri dnduial3, il se ctti, a se proceti şi il se de cetanie, de dnlare şi de scrisoare, nici o plati dela uce­
t.1!cui după vreme ,i vrhta celor lipsiţi; imiiu dumnezeeşti1e nici aştept�ndu-5e, numai inu'insele care va vrea dupli r�n­
uec porunci, . dupl sfânla Li·
incepind dim.inea\a Jndad duiala celui mai mare spre .1.cea Ireabli pus sli se chiver·
turghie. A doua, se va celi, proceti şi dlcui cele şapte niseascl.
dumnenqti taine şi bisedcqtile porunci, care se vor Începe Carele loate aş;! fiind dnduite şi aşezate, pentru aceea am
la un cias după pdnz. A treia, se vor dovedi şi se vor t1lcw vrut .1. le face În ştire şi La arltare tuturor, cum nu numai
cele mai de lipsi!. a credinţei, cu t1lcuirea şi iadşi dovedirea cel C.1.re vor fi datori a le cerceta " dupl putintl a le În·
din Sfinlele Clrli adevărului Sfîntei Uniri; a clrora Invă· viIla, adec.i care vor trage nlidejde de sufletească păstorie, sA
ţJturl ia� se va face dimineaJa Indall dupl SUnta Li· le po.ttl şti şi spre cuprinderea aceloraşi si se 1'00111 inderepta,

www.dacoromanica.ro
 IO
AN GEORGESCU: ŞCOLILE DIN BLAJ

luarea aminte asupra lui cu tot dinadinsul. Aşa Era nu numai un Învăţat, ci şi un· sfânt. Lu­
se face că, intre cei şapte canonici numiţi de el la crarea lui despre educaţie, tipărită într'un anuar
1807, a fost şi Vasilie Filipan. Mai târziu a fost al liceului, ar trebui reeditată. Atâtea observaţii cu­
profesor de drept şi de istorie bisericească la minţi şi poveţe folositoare cuprinde pentru toţi.
Academia Teologică din Blaj. A murit ca preposit Asemenea ar trebui să vadă lumina publicităţii
al capitlului din acest oraş. Dela el a rămas o şi cartea de rugăciuni ce se spune că întocmise
istorie bisericească în latineşte. acest preot cucernic. Cred că nimeni nu l-a ca­
In zilele lui Lemeni încă se vorbeşte de un pro­ racterizat mai bine decât foştii săi elevi cari, plini
fesor genial, Iosif Papp (Pop), doctor în teologie de recunoştinţă şi de admiraţie pentru însuşirile lui
şi el. Preda atât dogmatica la Academia Teologică, alese de mare erudit şi sfânt, ii spuneau « Papa •.
cât şi religia la liceu. Venind in 1839 la Blaj Fran­ Dar să încetăm cu notele despre profesori, oricât ar
cezul A. de Gerando, autorul lucrării « La Tran­ fi de intereSante.
sylvanie et ses habitants ., după primirea ospita­ Elevii. Şcoala nu e pentru profesori, oricât de
lieră ce a găsit la episcopul Lemeni, vorbeşte cu distinşi ar fi, ci pentru elevi. Ei sunt mândria ş�
mare admiraţie despre acest profesor de
filozofie, zice el, (1 tânăr, plin de inimă
şi de inteligenţă •. EI recunoaşte că da­
toreşte mult bunelor şi folositoarelor sale
sfaturi şi-şi face o plăcere, mulţumindu-i
călduros. Mai spune despre el că ocupa­
ţiile lui îl silesc la muncă neîncetată,
totuş, în momentele libere, el a găsit
destul răgaz să studieze principalele
limbi ale Europei, vorbind franţuzeşte,
italieneşte, nemţeşte, latineşte, ungu-
mâ t e Ş
�;:d � :d� : %�i�f � fe��;����
n : e r; '
putut şi se pot spune asemenea cuvinte.
Păcat că nici dela acest tânăr genial,
cum îl numeşte Bariţiu, n'a rămas nici
o lucrare scrisă şi că a avut un sfârşit
atât de tragic: înnecat în Târnavă.
De nivelul înalt al şcolilor din Blaj de
pe timpul mitropolitului Vancea şi Mi­
hali nu mai vorbim. Având mai ales
la Academia Teologică numai profesori
titraţi, doctori în teologie şi cu înalte
preocupări ştiinţifice ca: Bunea, Grama,
V. Hossu, 1. Marcu, V. Smigelschi, ş.
a., această academie putea rivaliza cu
anume facultăţi de teologie din străină­
tate. Dar nici liceul nu rămânea în
urmă. Vorbind despre seriozitatea in­
văţământului secundar din Blaj, A.
Papiu Ilarian (Ist. Rom. din Dacia sup.
1, 231) spune că tinerii erau bine clasi­
ficaţi în aceste şcoli. Cei ce le părăseau
e te ră e
i� � cl:�i� J� t�� :�
a a o u � '; t��
I B j Curtea vechei mânbtiri a S. Treimi cu o atipl a acestei m�n�tirj,
erau retrogradaţi. Acelaş lucru îl putem acum liceu de blieti. (Dupl o acuarelli a d-lui Praf. Marian).
spune şi noi despre timpurile mai
noui. Un profesor şi un pedagog ca Emil Viciu mângâierea lor. Izbutesc să dea elevi buni, ele­
nu cred să fi avut multe institute din lume. mente folositoare societăţii şi naţiunii? Şcoala şi-a

ci ine! şi alţi toti ori care iubitori de splsenie fiind vor cu-
geta a avea d ni tr'însele ceva cunoştinţă de lips1, 51 se poată
inderepta şi in ce vreme a le cerceta, precum şi dorim IU-
IUror cum intr'în5ele chivemisindu-se s1 se deprind!, şi cu-
prindndu-Ie sli le Învete spre indreptare a vieţui creştineşte,
şi a doM.ndi prin plinirea lor viata de veci, care tuturor o
poftim prin darul Domnului nostru Isus Christos. Dat In
Blaj, anul Domnului o mie şapte sute cinci�eci şi patru,
unspre:;:ece zile ale lunei lui Oetomvrie (5S) P. Pavtl. Din pc-
runea Mliriei Sale (S5) Raţ Petru, logoBt St. Mare.

www.dacoromanica.ro
 B O A B E
atins ţelul. Nu? Ea nu mai are drept de existenţă.
După poamă se cunoaşte pomul, după fapte se
judecă omul. Şi fapta educatorului este elevul.
Adevăratul educator parcă nu urmează povata
• Destul este ucenicului să fie ca învăţătorul ., ci
vrea mai mult : să-l îmbogăţească pe acesta cu
Emil Viciu
toată comoara ştiinţei, înţelepciunii şi experienţei
sale; să-I scutească de atâtea dt3ciri păgubitoare;
J
să·i înmulţească energiile şi posibilită ile de afir­
Ş
mare ; să-I facă mai mult decât el. i sub acest
raport, Blajul rămâne neîntrecut la Români. După
o statistică publicată în anuarul liceului pe 1921-2,
I
�:;� ia :;�� ! �� � :r:� �; }il ��fi� i�
u a st l limba ungurească şi de viaţa scandalow a călu·
r le o ,
elevi; la şcoala de fete 5472 eleve; la şcoala normală
3591 elevi; la şcoala primară 20.062 elevi. In total
71.312. Din acest tablou lipsesc elevii seminarului
devenit mai apoi academie teologicl.. Din neferi­
cire, datele privitoare la seminar sunt şi mai de·
fectuoase. Ele nu incep decât cu 1806 şi de pe mulţi
ani (1808--12) lipsesc şi după aceea. Totuş, din
datele existente, aflăm că, până la sfârşitul numi­
tului an şcolar, au absolvit teologia 1692 elevi.
Dadi la aceştia mai adăugăm dte 1500 de elevi
câţi are anual in medie generală Blajul la toate
institutele sale de învăţământ, adică încă 16.500
elevi, rezultă că din aceste şcoli pân3 in prezent
au ieşit cam Sg.504 elevi. E, de sigur, o problemă
din cele mai interesante de istorie culturală să ur­
măreşti rostul în viaţă al acestor elevi. Până ce se
va putea pune la cale o operă atât de vastă ca
aceasta, să restrângem puţin terenul cercetărilor
şi să ne limirlim a urmări ceva mai de aproape
pe acei elevi ai Blajului cari, povăţuiţi de îndemnul
www.dacoromanica.ro
0 13 G R A U
de unitate naţională, au trecut îngustele hotare
ale Ardealului de pe vrtmuri şi s'au stabilit în
principate, creindu.�i rosturi însemnate şi contri­
buind, după puteri, la înfăptuirea, cu un ceas mai
curând, a acestei unităţi. Şi, fiindcă viaţa şi acti­
vitatea multor elevi distinşi ai Blajului a fost urmărită
parte în cercetări speciale, parte în lucrarea mai nouă
« Românii ardeleni din Vechiul Regat . publicată
de d-I Iuliu MoÎsil În vasta monografie jubiliară
f; Transilvania, Banatul, Crişana, Maramureşul .,
noi nu vom stărui decât asupra unora mai pUţin
cunoscuţi sau şi asupra celor cunoscuţi, din puncte
de vedere necunoscute.
In învăţământul superior, pe lângă bine cunoscuţii
Aron Florian, Bărnuţiu S., Bianu 1., Bob Fabian V.,
Câmpeanu P. M., Coste Ion, Maiorescu 1., Manfi
L, Micle Şt., Pop V., Blajul a dat şi pe:
Denswianu Aron, născut la 19 Noemvrie 1837
- nu în 1838, cum greşit arată Enciclopedia Ro·
mână a lui C. Diaconovich - din părinţii Vizantie,
preot şi soţia sa Sofia. Numele familiei era Pop
cu epitetul nobilitar de Haţeg, obţinut pentru fapte
de vitejie contra Turcilor. Un reprezentant al fa·
miliei s'a aşezat ca preot În Măceu lângă Haţeg.
Dela acest preot drturar au rămas două predici.
Mama, Sofia, încă era din o veche familie preo·
ţeasdi, originar3 din Boi, un sat în munţii Hu·
nedoarei. Aron este al treilea, între patru feciori
şi dou1 fete. Numele Densusianu li s'a dat de
profesorii dela Blaj, pentru a-i deose.bi de alţi elevi
cu acelaş nume. Primele cunoştinţe le-a dobândit
in casa părinteasdi dela tatăl său, preot cu pregă­
tire sistematică dela Blaj. In 1846, Aron e dus la
şcoala călugărilor franciscani din Haţeg, unde, din
cauza limbii ungureşti, pe care nu o cunoştea
indeajuns, şi a tratamentului puţin pedagogic al
dlugări10r săcui, s'a ales cu o ură adândi de
gărilor. Evenimentele dela IB48 au 11sat impresii
neuitate băiatului de II ani. Gloatele cu lănci
lungi şi sclipitoare se adunau la Densuş sub con­
ducerea fratelui său mai mare Beniamin, mai târziu
canonic la Lugoj. Cetia cu mare pll!.ce.re şi recetia
la popor proclamaţiile comitetului naţional din
Sibiu. In IB48, părinţii îşi pierdură toată averea,
jefuiti de Unguri. Bruma de parale pe care o
ascunseseră în pământ au fost nevoiţi s'o dea
pentru a sdipa pe Beniamin ajuns ca tribun pri­
zonier la Unguri şi osândit la moarte. In timpul
jafului, Aron, singurul copil mai mare acasă, a
fost chinuit de Unguri să spună, unde sunt în­
gropaţi banii. Deşi ştia, a răbdat, dar n'a spus.
Din pricina sărăciei, câtăva vreme, părinţii nu l-au
putut da la şcoală. In cele din urmă, erau hotă­
rîţi sli-l trimită la şcoala militară din Caransebeş.
Dar mama s'a răsgândit. Nu voia ca fiul ei să
umple vreun şanţ pentru Nemţi. A stat, deci,
câtva timp acasă, având prilej să cunoască viaţa
dela ţară cu tradiţiile, datinele, cântecele, pove·
 IOAN GEORGESCU: ŞCOLILE DIN BLAJ 34'

ştile ei. Abia la IB52, în vârstă de 15 ani, l-au
putut duce la Blaj, unde a şi terminat liceul În
IB60. Când era elev in clasa a treia, A. Papiu
Ilarian a vizitat liceul din Blaj. Intrebându-l de-
spre cruciate, a fost foarte mulţumit de răspunsul
lui, spunând: Acesta promite mult Centru bi-
sericesc şi şcolar, în Blaj nu se făceau petreceri
fi $.
intră în luptele n.aţionale, conducând opoziţia con­
tra guvernului unguresc care Începea să distrugă
viaţa naţională din districtul Făgăraşului. Pentru
nişte rezoluţii energice propuse şi primite de re­
prezentanţii districtului şi anume: una în contra
ordinului de a se înlocui limba română din judeţ
cu cea ungurească, iar alta de a refuza trimiterea

pentru elevi. Primul « Maial a fost În IB60. Nu deputaţilor în camera din Buda-Pesta, - guvernul
era nici bibliotecă, nici librărie. Elevii cetiau cărţile i-a intentat proces. şi l-a închis (IB73). In urma
$

ce le cumpărau sau le împrumutau unii dela alţii.
Colegii lui erau foarte impresionaţi că Aron primia
cărţi comandate la un librar din Sibiu, ca Cipariu.
In cursul superior al liceului, studia cu mare râvnă
Iliada şi Eneida. Profesorul de elină Faur i-a fost
de mare folos. Dela acesta a împrumutat Divina
Commedia de Dante Alighieri şi poeziile lui D.
Bolintineanu. Când era În clasa a VI-a, a făcut
ca această clasă să aboneze Gazeta Transilvaniei
n n i t r e
i�tc��/: ��d: ��r� b:��i� :��:: j��� �â:d
era în clasa a VlII-a a liceului, a înfiinţat o so-
cietate cu scopul de a pune bazele unei biblio-
teci a tineretului, lucru la care se învoise şi di-
rectorul Cipariu. Societatea decisese şi scoaterea
unui ziar numit « Dante Preşedintele societăţii
şi redactorul ziarului era Aron. Ziarul însă nu s'a
&.
agitaţiilor produse de această nelegiuire, a fost
eliberat. Procesul, însă, s'a trăgănat şase ani, până
în IB79, ca procurorii să-I poată avea oricând la
mână. Din nefericire, guvernul unguresc a fost
ajutat în acest proces şi de trei Români: Ion
Meţianu, atunci protopop în Zârneşti, mai târziu
mitropolit .la Sibiu; 1. Codru Drăguşanu, vice­
căpitanul districtului, şi Ioan Roman, « fişcalul .
(avocatul) districtului cari toţi, ca exploatatori ai
a l n
:����� l����;�t�c�t�� l��t�� î���:::�i:�ă zi���:
Orientul latin, În colaborare cu fratele său Ni·
colae, cu Teofil Frâncu şi cu Ion Lapedatu. Ziarul
a apărut �oi ani, îndemnând pe Români la o pa­
litică energică şi intransigentă faţă de Unguri. Din
această pricină, el e mereu persecutat. In IB75
se mută la Braşov. Persecuţiile continuă şi aici.

publicat, fiindcă directorul n'a înapoiat numerele Văzându-şi viitorul ameninţat, in toamna anului
ce i se prezentaseră pentru censurare. După ter- 1880 vine la Bucureşti, iar în IBBI, oferindu-i-se
minarea liceului, cu toate stăruinţele făcute pe
lângă el, n'a urmat teologia, fiindcă timp de opt
ani avusese destul prilej să cunoască pe popi
S'a dus la Sibiu să urmeze dreptul la Academia
� •.

juridică de acolo .In acest timp, a cunoscut pe

poetul Andreiu Mureşanu. De obiceiu, se întâlniau
•

dimineaţa la biserica unită, unde şi unul şi altul

cântau la sfintele slujbe. Câştigând la loterie 130
f1oreni, cumpără un mare număr de opere clasice
dela anticarul Kopisch. Colaborează la Foaia pentru
minte, inimă şi literatură din Braşov şi mai ales
la Amicul şcoalei din Sibiu. Această din urmă pu­
blicaţie a condus-o el timp de doi ani, sub nu­
mele vechiului redactor care se retrăsese. Studenţii
luau parte activă la mişcările nafionale. Instrăi­
nându-se de Bariţiu, din cauza atitudinii sale ne·
decise, studenţii erau de partea mitropolitului Şu­
luţiu şi împotriva lui Şaguna. In IB60, studenţii
sărbătoresc deschiderea universităţii din laşi. Pri­
�ul discurs îl rosteşte Aron, viitorul profesor de
hmba şi literatura latină al acestei universităţi. In
1861, se ţine la Sibiu şi un congres politic, dar
fără rezultat de seamă. Conducătorii nu ştiau să
profite de împrejurări. In toamna aceluiaş an, se Aron Densuşianu
înfiinţează Asociaţia transilvană Astra a cărei
întâie adunare generală are loc la Braşov în IB62. catedra de limba şi literatura latină la universi­
� &,

In cei patru ani de facultate, pe lângă cursurile
ce era obligat să urmeze, studia clasicii latini,
elini, italieni, germani, englezi. In IB64, toamna,
se căsătoreşte cu Elena Circa, aşezându-se la Fă-
găraş, ca avocat, unde rămâne până la 1B75. Aici,
www.dacoromanica.ro
tatea din Iaşi, trece în capitala Moldovei. (După
memoriile lui Aron Densusianu, comunicate de
dona Dr. Elena Puşcariu, profesoară la Universi­
tatea din laşi, precum şi după o notă autobiogra­
fică consultată prin bunăvoinţa d·lui Ovid Den-
 B O A B E
suşianu. profesor universitar. membru al Acade­
miei Române). La Iaşi publicl, ajutat de fratele
s!iu Nicolae şi de fiul s!iu Ovid, Revista critică
literară, cu un program bine fixat şi conştient ur­
m!irit. Decedead în 1900.
Scrieri: S!i ne cunoaştem. Ed. 2-a, Braşov. 1879;
Negriada. Partea 1, Bucureşti. 1879; Partea II,
Bucureşti. 1�; Aventuri literare, Bucureşti, 1881;
Arta poetid a lui Oraţiu. Text cu traducere, Iaşi,
1882; Din vocalismul latin şi român, Iaşi. 1882;
tor ri i de a acorda burse tinerilor români de peste ve­
!Iaşi.
�. !� �s;!i; �ri��i���� ���:�ţi��( �:�?�rt
1886; Cercet!iri literare, Iaşi, 1887; Valea
Vieţii, PoezU, laşi, 18g2; Hore oţelite, Poezii, Bu­
cureşti, 18g2; Originea cuvântului Vlah din Re­
vista Critică, trad. in ruseşte. Moscova, 18g5;
Optum, tragedie, Iaşi, 18g7.
Denswianu Nicolae, născut în Densuş la 1846,
a urmat acelea,i studii ca şi fratele său Aron.
In timpul studiilor sale la Academia de drept din
Sibiu a cunoscut pe tânărul Eminescu, atunci pri­
beag prin Ardeal. După cinci ani de practică avo-
ţi t e e t Florian ş. a. La 30 Iulie, preşedintele trimite zia­
�: J��i� ��d?il�r �t� ri%!. �r� ���;:: � L��I�=
ment latin en Orient . pledează la 1877 pentru
dreptul Macedo-Românilor de a fonda o provincie
autonomă, naţional!i, în cadrele imperiului otoman.
In 1878 e însărcinat de Academia Română să
facă cercetări istorice. Timp de 15 luni cercetează
16 arhive şi 12 biblioteci. Rezultatul acestor cer­
cetări îl expune în Cercetări istorice în arhivele
i bibliotecile Ungariei şi Transilvaniei., lucrare
•
�lDsoţit.3. de 39 volume manuscrise. Pe baza acestor
acte şi documente publică în 1884 monumentala:
Revoluţiunea lui Horia 1784-85 �, operă pre­
miată de Academia Română. In 1885 publică
t
www.dacoromanica.ro
D E G R Â U
Monumente pentru istoria Ţării Făgăraşului .;
Note critice asupra scrierii lui Xenopol: Teoria
•
lui Roesler apărând tradiţia istorică ardeleană
•
reprezentat.3. de marii corifei: Maior-Şincai-Micu;
t,
Domnii glorioşi şi dpitanii celebri ai ţărilor ro­
mâne t, operă publicată cu o frumoasă introdu­
•
cere de d-I Al. Lapedatu (Buc. 1912); Dacia pre­
istorică (1913) ş. a.
Papiu llarian Al. e una din cele mai frumoase
figuri ale Românismului. Născut in 1828 la Bu­
diul de Câmpie, a făcut studiile secundare la
Târgu-Mureşului, Blaj şi Cluj; cele superioare,
juridice, la Viena şi Padua. In 1855 e chemat de
Gr. Ghica, domnul Moldovei, ca profesor la Iaşi.
Câtva timp a fost avocat al Statului şi procuror
general al CUrţii de Casaţie. In cabinetul lui M.
K�ălniceanu (1864) a fost chiar ministrul Ju­
stiţIei. In 1868, e ales membru al Societăţii Aca­
demice Române. unde rosteşte cel dintâiu discurs
de recepţiune despre Gh. Şincai. Alte publicaţii:
Istoria Românilor din Dacia superioară., 2 vo­
lume; Independenţa constituţională a Transilva­
•
niei .; Tezaur de monumente istorice t, 3 voI.;
•
Responsabilitatea ministerial.3. .; Scrisoare adre­
•
sată principelui Cuza despre Idealul naţional al
•
Românilor . ş. a. Cercetătorii de până acum ai
•
activităţii sale: V. Pârvan şi prof. I. Raţiu-Blaj
au înfăţişat mai cu seamă activitatea politică şi
cea ştiinţifică a acestui bărbat. Tot atât de în­
semnată e şi cea socială. El e întemeietorul şi
întâiul preşedinte cu mare autoritate al societăţii
Transilvania Această societate a fost întemeiată
în 1867, anul dualismului austro-ungar, cu scopul
• •.
chile hotare, pentru a-şi face studiile superioare
şi În ţări latine ca: Franţa, Italia şi Belgia, nu
numai în Austro-Ungaria. Propunerea de a se În­
fiinţa această societate a Îacut-o un student tran­
silv3nean dela universitatea din Bucureşti, cu pri­
lejul aniversării zilei de 3/15 Mai. Din întâiul
comitet fac parte: A. Papiu Ilarian ca preşedinte,
P. Cernătescu şi V. A. Urechia ca vicepreşedinţi,
D. A. Laurian şi I. Procopiu-Dumitrescu ca se­
cretari, I. Martinovici casier, împreună cu 8 mem­
bri. între care B. P. H�deu, P. Grădişteanu, Aron
rului Romanulu . statutele societăţii, însoţite de
o călduroas3 adresă, ale cărei cuvinte rămân me­
•
reu actuale: Mai presus de orice partid politic�,
zice acest mare patriot, noi ne adresăm pentru
•
sprijinirea acestei societăţi, către toţi Românii, de
�
orice partid. de orice stare. Vocea noastră nu va
răsuna în deşert. Românii din valea Dunării îşi
vor aduce aminte d, in curs de lungi secole, la
timp de pericol, acei Carpaţi sempiterni ai Da­
ciei centrale au fost deapururea locul de scăpare
al naţionalităţii române. De acolo, din sânul Car­
paţilor, a descins Negru-Vodă de a întemeiat Ţara­
Românească; de acolo a venit Dragoş-Vodă de
 IOAN GEORGESCU: ŞCOLILE DIN BLAJ 343

a f ondat Statul M old ovei i şi pe când, in timpii amintiri, fiindcă ne arată nu numai prietenia de o­
mai din urm�, elementul străin pllirea a ne ame­ sebită ce leg a aceste d ouă suflete alese, ci şi pre­
ninţa limba şi a ne sti ng e chiar simţul naţi onali­ ocup:irile naţi onale inflăcărate, ap oi cultul pentr u
tăţii r omâne, t ot R omânul din acei Carpaţi veni latini tate al elevi l or Blajului. Bunea ş i Paul îşi
a reinvia limba, naţi onalitatea şi literatura română. recitau unul altuia pag ini intreg i, pe din afară,
Nici odată R omânii din T ransilvania nu cunoscur� din Fenel on şi alţi clasici francezi în anul şc olar
pentr u dânşii altă misiune în aceste d ouă ţ�ri, 1876/7 când U ngurii, tari şi mari cu sprijinul Nem­
afară de aceea de a pr ofesa ideea naţi onalit�ţii ţil or, căutau să înnăb�e orice manifestare liberă
r omâne; şi niciunul dintr'inşii n'a agonisit aici a spiritului r omânesc ŞI lati n nu n umai În T ran­
vre odată alt3. avere, afară de stima şi recun oştinţa silvania îng enunchiată de ei, ci şi la gurile D u­
adevăraţil or R omâni. Astăzi, asiguraţi şi tari În n:irii şi sub zidurile Plevnei.
c onştiinţa naţi onalităţii n oastre, n oi de abia mai Pop Ştefan, născutla lB45 Î.n Silvaşul de Câmpie,
avem trebuinţă de ap ost olatul l or. Iar ei, ei nici­ ca fiu al lui Grigorie P op-Mllrg ineanu din Sân­
odată n'au fost mai ameninţaţi in limba şi în Iac obul de Mureş, el insuş elev al Blaj ului.
n i � r' n r i e Cursul primar îl face la Tg .-Mureş (r852-1856);
f ��� ���i�t i�
a ��r!l � i:n�li �� � � ��:�
aj n t di g imnaziul la Dumbrăveni, iar liceul la Blaj, unde
Publicând acest apel al preşedi ntelui societăţii dă bacalaureatul în 1865. In t oamna acestui an,
« T ransilvania . şi statutele ei, • R oman ulu. sub­ ca bursier al « Astrei t, e trimis la Prag a, odată
linia şi din partea sa caracterul pur naţi onal al cu c olegul său, Pr of. Petru S ol om on. Aici, P op
s ocietăţii şi c onstata că adresa preşedintelui n u se specializează în Pedagg o ie şi in Ş tiinţele agr o­
face decât repr oduce ceea ce simţim � i v oim t oţi. n omice. Obţine dipl oma Institutului Pedagg o ic su­
S ocietatea avu dela început un c onsiderabil nu­ perior din Prag a şi face, în acelaş timp, practid
măr de membri entuziaşti şi se bucură şi de spri­ În Institutul Pedagog ic din Blaj şi ap oi la Aca­
jinul unor judeţe şi municipii. Astfel prefectul de demia T e ol og ică. In 1868 se că5li.toreşte cu Estera
C ovurlui Al. Lupaşcu, f ost c oleg de mag istratură Călin, fiica lui Gh. Călin şi a Anei Laday. (A na
la Iaşi al lui A. P. Ilarianu, a trimis în toamna Laday este s ora lui A ugustin Laday, întemeietorul
1867 suma de 100 g albeni şi dup:i 2-3 luni alţi fundaţiunii blăjene cu acest nume. A ug . Laday
500 $"albeni. La' intervenţia lui, prefectura Ca­
VUriUl fundase mai multe burse pentru tineri din
pr ovinciile atunci subj ug ate: T ransilvania, Buc o­
vina şi Basarabia. Pentr u aceste frum oase fapte,
A. Lupaşcu a fost pr oclamat preşedinte de on oare.
Averea s ocietăţii la sfârşitul anului 1868 era de

���i:� �l ::�tă�i � 1 � ��h:

u 6 � 46
a · s ': I o ���
ui P
i::.
g escu, pentru studiul medicinii in Italia; I. Ba­
socea pentru ştiinţele tehnice în Paris; I on Al.
Lapedatu pentru litere la Paris, dar din cauza
răzb oiului franc o-g erman (1870) a f ost nev oit să
se ducă la Bruxelles. In afad de comem orarea
zilei f ondării, care c oincidea cu istorica zi de
3/15 Mai, când R omânii adunaţi pe câmpia li­
bertăţii dela Blaj in 1848 pr oclamar:i independenţa
naţi unii l or, această s ocietate a mai org anizat şi
o serie de conferinţe strălucite. Amintim t oate
acestea, fiindc� deşi sunt rezultatele un or stră-

���; � :� p ��� �� X��� \ �i���

0 e � ţi i l pro-
:i r t la
Paul Ioan, născut in Hidiş la 1857, a făcut s tu­
diile secundare la Aiud şi Blaj; cele s.uperi oare
la Buda-Pesta şi Viena. A fost mult ttmp p r o­ Ştefan Pop
fes or secundar la Slatina şi la Iaşi; iar din 1920
până la m oarte (1926) profes or de estetică la uni-
a d lu i r � a f ost comite suprem, adică prefect şi membru
:�:��� �� � �� �es ;�����\'� �:�i� ��i��
a r l I F al C omitetului Naţi onal din 184B. A f ost ales
intre dep utaţii care � u preze ntat impăr�tului, la
f:�:, �! â� ��� �� ���u� �!�� �: ��t
aş er ur a
Viena cererile R omanil . or). P op, dela mceputul
I 2 ri e e s
;
său. In acest v olum s unt şi preţi oasele ami n tiri activi ăţii sale, a avut puternicul sprijin al lui T.
despre Augustin Bunea. Sunt preţi oase aceste Cipariu şi I. M. M old ovanu, c u care a c olaborat

www.dacoromanica.ro
3.. B O A B E
mai ales pe terenul publicităţii. Pop întemeiază
şi redactează: I. Revista Economulu (1873-1880)
cel dintâiu organ popular de acest gen, pus la În-
a or Î :
1��:� S::V! J�� �:�������� � ::�: ;d
ă a . o � e i t
dactic, pentru şcolile române. In programul. pu-
S. Simeon Mihale Mihilescu
blicat În fruntea Nr. 1 din, l/13 Mai 1873, intre
altele, spune: • Lumină, mai multă lumină . . . Do­
rinţa noastră este a ascuţi, respective a procura
armele necesare înv!\ţătorilor, a-i pregăti şi a-i
ajuta în această luptă {contra întunerecului) . . .
Noi suntem Români şi, ca atari, ne iubim mai
presus de toate glorioşij părinţi; aceştia sunt: bi·
seriţa şi naţiunea. Fiica bisericii şi a naţiunii este
şcoala, şcoala cea adevărată, Întemeiată de Domnul
nostru Isus Christos, va să zică: şcoala confesio­
nală, singura şcoală naţională românească... t Această
foaie era unicul organ pedagogic de pe vremea
aceea. EI inifiază o adevărată mi�care pedagogică,
În legătură cu principiile herbartlane. Accentuiază
importanţa lucrărilor scrise ale copi.ilor spunând:
• Cele mai multe şi mai bune trebue să le facă
Însuş copilul: de unde nu, e pierdută întreagă
arta educaţiunii t; iar imitarea servilă a modelelor,
fără desvoltarea propriei iniţiative, îl face pe Pop
să afirme: t Nu vom infiinţa Daco-România dacă
vom creşte numai maimuţe t (Nr. 8/1874). Această
Foaie iniţiază cel dintâiu congres şcolar al Arhi­
diecesei. Alte scrieri: t Legendariu t, scos în mai
multe ediţii (1872-1Sgg) ; t Metodul pertractării
legendarului t (Blaj, 1872); t Economia Rurală t
(Blaj, 1881); t Măsurile metrice . (Blaj, 1881). Bun
Român, el a ţinut să vestească într'un chip ori-
www.dacoromanica.ro
D E G R A U
ginal, în tot Ardealul, căderea PJevnei În mâinile
Domnului Carol 1. Pe dealul Pârva din hotarul
comunei Petrifalău, de lângă Blaj, el aşeză două
care de paie, iar din vârful dealului a slobozit
o roată mare îmbrl!.cată in paie, după ce 1-a dat
foc. Aceasta a aprins toate paiele din cale şi a
luminat dealul intreg. Impresia a fost covârşitoare.
In 1882 trece în ţara veche. E numit profesor
de ştiinţe naturale la Seminarul Central, apoi la
Şcoala normală a Societăţii pentru învăţătura po­
porului român. Ocup3, prin concurs, catedra de
pedagogie la Şcoala normală Carol 1 (pe atunci
la Bucureşti, nefiind ind mutată la Câmpulung).
In urmă, e numit bibliotecar al Ministerului de
Domenii În 1886, iar în 1889 subdirector la Şcoala
de Agricultură dela Herăstrău. In Bucureşti a fost.
redactor la • România Liberă . şi « Unirea t, apoi
colaborează la « Economia Rurală •. A mai tipărit:
« Invăţămânlul Agricol în ţară 8 (Bucureşti, 1884) ;
« Imbunătăţirea agriculturii noastre . (Buc., 1885);
t Politica noastră comercială şi convenţiunea cu Au­
stro-Ungaria . (Buc., 1886). In 1887 e trimis de
guvern în Dobrogea pentru a 5;tudia rt�gimul agri­
col şi chestiunea 'proprietăţii ţărăneşti. Cu aceasţă
ocaziune, red3 Statului o pMure seculară Înstdl­
nată. Un amănunt: în timpul călătoriei e atacat
şi jefuit, aproape de Babadag, de banditul Li­
cinski. Jn urma unei boale grele, urmare a fri­
gurilor palustre, moare în .IanU<lrie ISgo în Bu­
cureşti. Soţia ii murise in 1885. Pop trăeşte şi azi
în amintirea elevilor 53i. Fiul său e d. Ştefan Pop,
directorul colegiului naţional S. Sava, Bucureşti.
In învăţământul secundar al principatelor încă a
existat şi există un considerabil număr de foşti
elevi ai Blajului. Astfel, afară de d-nii Anuşca N.
Ion; Brânzău N.; Călugăru A.; Dan D. şi A.;
Lupu 1.; Moldovanu L.; Raţiu 1. (Cernăuţi) ;
Şerban Gh.; Todor P. A. ş. a., tOfi in viaţă şi
şi cei mai mulţi şi în funcţiune, au mai fost:
Albini Ion, născut În 7 Ianuarie 1828, a studiat
�� � �: ��l! ��Iâk���� � � � : � �8� : ;�;
i i u Ş a r a
i �r a ti �
numit institutor pentru ci. I şi II primară. Prin
decretul Nr. 26 din 6 Oct. 1866 numit institutor
de el. III primară la Tg.-Jiu. Prin decretul Nr.
10.290 din 6 Oct. 1866 e numit profesor supli·
nitor la gimnaziul din Focşani, iar prin decretul
Nr. 14.133 din 3 Dec. 1867 profesor provizor de
matematici la acelaş gimnaziu. Dintr'un raport al
direcţi!i se vede că a fost căsătorit, având un
copil şi o fetiţă; iar la rubrica observaţii: nici
reprimande, nici laude. In 16 August 1871 e des­
tituit din post. (Vasile V. Haneş, 50 de ani dela
înfiinţarea liceului t Unirea t în Inchinarea liceului
Unirea, cu prilejul implinirii a 50 de ani de viaţă,
Focşani, 1916, p. 27/8).
Caian F. D., născut în Feiurd (Cluj), după
studii universitare la Viena, e câtva timp (r863-
68) profesor la Academia Teologică din Blaj.
 IOAN GEORGESCU : ŞCOLILE DIN BLAJ 345

Atunci se numea Farago·Caian. In 1868 e nevoit Frăţilă August, născut în anul 1857 în Tiur,
să părăsească acest centru al românismului trans· lângă Blaj. După terminarea liceului din Blaj in
carpantin din cauza procesului ce i·a intentat gu· 1876, a urmat la Facultatea de litere şi -filozofie a
vernul unguresc pentru lansarea faimosului pro· Universităţii din Bucureşti. După absolvirea ace·
test « Pronunciamentulu . contra alipirii forţate stei facultăţi, a fost cârn timp funcţionar la Arhi­
a Transilvaniei la Ungaria. In urma unui stră· vele Statului şi profesor suplinitor în Bucureşti.
lucit concurs, obţine catedrele de limba română şi Obţinând o bursă din fondul Iosif Niculescu, a
latină la Focşani, unde funcţionează 30 de ani, urmat filologia romanică la Universitatea din
fiind mult timp director. In 1900 e ales primar Gratz, unde era profesor vestitul romanist .Hugo
şi preşedinte al Ligii Culturale din acest oraş. Schuchardt, amicul lui B. P. Haşdeu. După obţi­
Moare în 1909. Are următoarele scrieri: « Reguli nerea doctoratului în litere şi filozofie, s'a întors
pentru scrierea limbei române . (Focşani, 1876) ; in ţară, funcţionând ca profesor la F0ctani, Bâr1ad

: �a�� (�= � IG���� : 8;) � SP:�:�

al e n tar şi Galaţi. La I Septemvrie 1926 a ieş1t la pensie.
i i r 1 7 ; Dela I Mai 18g7 până la 1 Septemvrie ISgg a
asupra reformei înv�ţ!mentului liceal . (Focşani, fost director al liceului din Galaţi. A colaborat la
18Sg); « Cestiunea Evreilor. Respuns d·lui George revista • Gheorghe Lazăr . ce apărea la Bâr1ad
Panu . (Focşani, ISgI); • Respuns la scrisoarea sub direcţia lui Solomon Haliţă şi G. Ghibănescu.
deschisă adresată d·lui Nicolae Săveanu t (Foc­ In 1905, a publicat studiul : • Sensul şi întrebuin­
şani, 18g6); « Scrisoare deschisă d-Iui Nicolae Să­ ţarea Preposiţiunilor În limba română t, Galaţi.
veanu . (Focşani, 1896); « Acte privitoare la stă­ In sesiunea parlamentad Mai 1907-Ianuarie
pânirea şi intinderea emaşului din partea nordică 1911, a fost senator. Decorat cu « Coroana Ro­
;
: �i�i�� f d��� ��:j ; � �(��::� ��)�
o ' o a mâniei & in grad de comandor, • Răsplata muncii .
d ţa _ N e n pentru învăţământ, pentru clădiri şcolare şi Ser·
« Istoricul oraşului Focşani, scris cu prilejul iubi­
leului de 40 ani de domnie a M. Sale Regelui
Carol 1 t, (F0'7ani, 1906), lucrare premiată de
Academia Romană, în care autorul salvează de
pieire, reproducând in extenso, o mulţime de do­
cumente vechi, foarte preţioase.
Crainic S. Simion, născut la 26 Dec. 1859, in
Urisiul de Jos, jud. Mure!f-Turda, e absolvent al
I i n Ba
���: r-1: �! 6 �� �� �88 t ��� ��: � �
n ţ la l d
. 5 � p 2 a s n i
Şcoalei Normale Superioare din Iaşi. (Certificatul
Nr. 10 din 4 Mai 1886). Licenţiat în litere şi filo­
zofie dela Universitatea din Iaşi şi Bucureşti.
(Certif. Nr. 226/1900). A funcţionat la liceele şi
gimnaziile din Focşani, Tecuci, Iaşi, Slatina, Bu­
cureşti, apoi iarăş Focşani, unde în două rânduri
(1904-1907) şi (1910-1913) este directorul liceu·
lui « Unirea •. Decedat in Aprilie 1916. (Comuni­
carea d-lui Prof. Al. P. Arbore).
Faur 1. (I827-18g3) face studiile secundare la
Cluj, cele superioare (teologia) la Blaj. Ca student
în teologie, el comandă trupele legionarilor Bu­
ciumeni contra lui Kemeny la Abrud. După re­
voluţia din lB48, funcţionează câtva timp (1850
până la 1852) ca profesor de studiile biblice şi
limbile orientale la Academia Teologică din Blaj,
apoi (1852-1860) e profesor de matematică şi de
limba şi literatura elină ca un t bărbat foarte in­
struit t, cum era calificat. In 1860 trece munţii şi Constantin Olteanu

se stabileşte la Craiova, ca profesor de limba

latină. Aici desvoltă o activitate exemplară de viciul credincios. Din Septemvrie 1905-Septcm­
profesor, deschizând şi un pensionat particular vrie 193I a fost profesor de limba română la
de băieţi pentru cursul secundar, susţinut până liceul de fete al căIugăriţelor franceze • Notre
la moarte. (Dintr'o scrisoare a lui M. Străjanu Dame de Sion •. In Focşani, Bârlad şi mai ales
din Craiova, 4 Ianuarie 1909, către praf. I. Raţiu in Galaţi sunt mulţi foşti elevi: avocaţi, medici,
din Blaj, comunicată de d·1 Prof. N. Comşa). profesori şi funcţionari care îi arată multă dra-

www.dacoromanica.ro
,.,. B O A B E D E G R A U

18g6,
goste şi respect. In Octomvrie a Înfiinţat teşti 1901);
, Reflexiuni asupra examenelor de
1903);
�i��:� Ctit���� ;�: A J!���l� �� ? ;�C
su io ai i d a capacitate . (Iaşi, t Răspuns la istoria
t a ă . . re împăratului Traian, tradus de Petru Broşteanu
2
conducerea sa, ţinea de ori pe lună conferinţe după Enric Francke . (Iaşi, 1903);
, Harta etno­
literare, muzidl, declamaţii. grafică a Transilvaniei . (1
hart3- şi I volum, Iaşi
Martian Ion, născut, precum afirmă d-l I. 19o9).
Mihale-Mihalescu S. Simon, i născut la 1826in
Husmezeu, jud. Solnoc-Dobâca, astăzi Someş.
Studiile secundare le face la Cluj, cele superioare
(teologia) la Bla;, unde termină in 1848. In 1850,
e numit profesor la liceul din Blaj. Intre 1858 şi
1860 funcţionează şi ea paroh al acestui orăşel.
In acest din urm3- an, p3-răseşte Blajul odat3- cu
colegul s3-u 1. Faur, fiind numit profesor de ştiin­
ţele naturale la liceul din Craiova. Naturalist pa­
sionat, el pune bazele Muzeului de ştiinţe naturale
din Bla;, lămurind o multime de chestiuni de spe­
cialitate. Pentru meritele sale ştiinţifice ind din
Decemvrie 1858 e ales membru ordinar al Socie­
tliţii naturaliştilor germani din Sibiu. Pentru cele
patriotice e decorat cu , Coroana României , în
grad de cavaler. Colaborează la « Foaia pentru
minte, inim3- şi literatur3 ' din Braşov, precum şi
la • Gazeta Transilvaniei. de acolo, apoi la . Vocea
Românli , din Craiova. In volum a publicat:
, Compendiu de istoria natural3- pentru şcoalele
primare de ambe-secse ' (Craiova, 1886); • Pre­
scurtare de Geologie , (Craiova, 1887); « Ele­
mente de zoologie , (Craiova, 1877) i • Elemente
de botanică , (Craiova, 1878) ş. a.
Moga V. S., născut în Ţapu-Alba la 1850. Ur­
mează liceul la Bla;; şcoala de agricultud şi sil­
Aron Pumnul, Apostolul RomAnismului vicultură la Herăstrău 1873-1876. E numit pre­
parator de fiiică şi chimie la aceast3- şcoală, apoi
1878---1886.
din Bucovina
subdirector A fost �i profesor la
Moisil, în Ocna Dejului, cu studii secundare la şcoala normalli Carol 1, apoi la Semmarul C;entraI.

��a���=i� !� ���� � â� : � ���� �t �� t

Blaj �i superioare, .teologice şi filozofice la Viena, s el co r l
funcţionează ca profesor la liceul August Tre­ n io u i a
boniu Laurian din Botoşani (1875-r8ge). In mai Aurelian. A fost agronom de seamli. Are cărţi în
multe rânduri e şi directorul acelui liceu. t: Un specialitatea sa cu 9""-1 1 ediţii. Aşa sunt: � Cul­
director din cei mai regulaţi şi mai scrupulo�i În tura pomilor roditori , (9 ediţii) ; • Curs de agri­
datoriile sale, mai ales de c.,ncelarie ». Sub dlrec­ cultură pentru şcoalele normale, seminare şi de
toratul său, se constată . o activitate a consiliului agricultură practică , (11 ediţii); • Cultura legu­
şcolar mai deosebită decât alte dăţi •. In deosebi melor ' (8 ediţii); • Cultura viei şi fabricarea vi­
îl preocupă chestiunea admiterii elevilor in cI. 1. nului . (8 edi�ii); � Alcătuirea unei gospodării
Pentru înlesnirea controlului elevilor, el introduce rurale ' (7 ediţii), etc.

�:�� � ŞN�::�:� �8J� � ��� ���!� � ?: � �� 1832.

e t i o Olteanu Constantin s'a năsCut în Reghin la
I �e tr Tatăl său Nonu se trăgea dintr'o familie
10
concediu şi la Ianuarie ISgo, moare. (Vezi N. veche de grăniţeri dela Năsăud. Mama sa, Ana,
R�utu, Istoria liceului Laurian din Botoşani născută Maior, era nepoata marelui scriitor, Petru
1859""-1909, Botoşani, , Reinvierea ,1909 pag. 47 Maior. La învăţătur3-, îl întreţinu unchiul său, Ioan
până la 79). EI e şi autorul unei , Sintaxe latine Maior. Studiile secundare le făcu la N1isăud, Bi-
1887). � ;' c e u I
�r!� ��d �f ��;:��:h� ; �� :��e:t: J:
pentru cursul liceal superior . (Iaşi d
1865
Ş
Mazere Nicolae, născut la în Lunea de a. ve ln , u
Arieş, face liceul la Blaj 1885-1886 şi facultatea 1859
C. Maior. Se stabili pe la la Craiova, chemat
de litere la Universitatea din Bucureşti. Din poate şi de vărul du, vestiţul Ioan Maiorescu,
18g5 e profesor secundar, funcţionând mai cu 1863,
atunci director al Eforiei Şcoalelor. La con­
seamă la Iaşi. E autorul mai multor lucrări : , Mo­ duce împreună cu soţia sa Adelina un pension,
numentul comemorativ al lui Gh. Candrea . (Pi- funcţionând în acelaş timp şi ca institutor la

www.dacoromanica.ro
 IOAN GEORGESCU: ŞCOL IL E DIN BL AJ 3'7

"
el. 1 şi II primară din Craiova. In 1865, e pro:
fesor la şcoala centrală de fete. Introduce cel din­
tâiu educaţia fizică in şcoală, face lecţii afară în
curtea şcolii, şi chiar pe câmp. Era convins că,
între educaţia fizică, morală �i intelectuală, e o
legătură strânsă, indestructibllă. A fost întâiul
director al şcoalei normale de Învăţători din Cra-
mânilor din Ardeal şi Ungaria, 1697-1701 » (Bu­
cureşti, 1897).
Pumnul Aron, născut la 27 Noemvrie 1818 in
Cuciulata-Făgăraş, face clasele primare la Odor­
hei , cele secundare la Blaj şi Cluj, cele teologice
şi filozofice la Viena. E apoi profesor la Blaj, unde
colaborează la $ Organul Luminării II şi (l Invă­

l� i �����I��� � � � � �:::�f � ���:�:

v Os : e t ţătorul Poporului II, îngrijite de T. Cipariu. După
lc e to i d F revolUţia din 1848, pe timpul căreia el a fost
şi administrator al Creditului Agricol al jud.Dolj. unul din cei mai de seamă animatori, e nevoit să
Patriot înfocat, el şi-a îndrumat pe toţi cei patru se refugieze la Bucureşti, de unde cu mare greutate,
fii ai săi pe cariera armelor, ştiind că, numai cu după o lungă botire de coleră, ajunge la Cernăuţi.
ajutorul acestora, se va înfăptui idealul nostru (! Nici că ne-ar fi putut sosi mai la timp ! . scriu
naţional. Unul din fiii săi e d-l General Marcel Bucovinenii (în $ Voci asupra vieţii şi însemnătăţii
Olteanu, inspector general de armată. O fiică a lui A. P. de 1. G. Sbiera &, Cernăuţi 188g, p. 6).
sa, d-na Mioara Giuriade, e directoarea Conserva­ Făcându-i elogiul în dieta Bucovinei, istoriograful
torului de muzică « Cornetti _ din Craiova. Altă Eudoxiu Hurmuzachi spune: «Distins ca învă­
fiică a fost d-na Adelina, măritată TăsIăuanu, di­ ţător �i educator, ca filantrop şi patriot, ca filolog
rectoarea unei îngrijite «Biblioteci a copiilor It. A şi scnitor, cu râvnă şi prevedere rară, a promovat
murit în August 1887, şi e înmormântat la Sibiu esenţial acest bărbat cultura ştiinţifică �i morală a
(Cimitirul din groapă). populaţiei principale din această ţară Şl a ştiut să
Neagoe Ştefan, originar din Micăsasa, absolvent ridice şi să întărească, să limpezească şi să nobili­
al liceului din Blaj În 1857-1858, a fost cel din­ teze conştiinţa umană şi etnică a acesteia 9. Fratele
tâiu profesor şi director al gimnaziului din Foc­ său Alecu numeşte mormântul său (l luminos şi
şani la 1866. EI preda toate materiile de învăţă­ mare ca inima naţiunii », spunând că el (l om mai
mânt. Un fost elev, d-l Emanoil Cardaş, inspector virtuos n'a cunoscut . (p. 17). Cu tot fonetismul
P. T. T., îl evocă astfel: (1 Pare că văd pe bunul său exagerat, el a făcut mult pentru găsirea dru­
nostru profesor Ştefan Neagoe, stând în picioare, mului drept În scrisul românesc şi mai ales in
rezemat de colţul catedrei, radios, cu mintea lui
ageră, întrevedea prin negura vremilor, viitorul
gimnaziului ». (Anuarul liceului Unirea, Focşani.
Jubileul de 60 ani; Anuarul şcolar 1925-1926
pag. 1819). După un an de activitate, el e tran­
sferat la liceul din Bâr1ad.
Păcurariu Pop Corneliu, născut în Şard-Alba,
la 1858. Studiile secundare le termină la Năsăud,
cele superioare, teologia, la Blaj. Fiind redactor
la «Tribuna » din Sibiu, Ungurii îl întemniţează
la Năsăud. Această batjocură îl sdruncină. Tre­
când în ţara liberă, e mai întâiu revizor şcolar
la Vâlcea, apoi profesor secundar la Slatina şi
CăIăraşi. Traduce «Cuvinte sufleteşti $ de Carmen
Sylva (Bucureşti 1888), iar înainte de aceea pu­
blică ( Regule de Bon-Ton » (Blaj, 1882). A În­
deplinit mai multe lucrări din însărcinarea lui
D. A. Sturdza. A colaborat şi la (! Observatoriul $
lui G. Bariţiu. Mort la 1904.
Pop Alexandru, născut la �859 in Sân-Giorgiul
românesc, a făcut studii secundare la liceele din
Năsăud şi Bla;, iar cele universitare la Facultatea
de litere şi filozofie din Bucureşti, obţinând titlul
de licenţiat în 1893. A fost şi arhivar în Biblioteca Sec3şeanu Gheorghe
Academiei Române (1884-1891), in care timp a
scris prima bibliografie a periodicelor româneşti deşteptarea �entime�lt�lui naţional. Dovadă mişcă­
dela 1817 până la 1887. A trecut apoi ca profesor toare sunt ŞI {( Lăcnml0arele It vărsate de foşti
i săi
la liceul Codreanu din Bârlad, unde a funcţionat elevi, între care şi Mihail Eminescu, la mormântul
"
până la 28 August 1902, când a murit. Afară de său. Pe 'acesta, de altfel, l-a ocrotit părinteşte· în
numita bibliografie, a publicat teza de licenţă, casa sa. Dela el a dobândit, probabil, tânărul
lucrare de începător: (! Desbinarea in Biserica Ro- Eminescu îndemnul de a vedea şi a cunoaşte Blajul.

www.dacoromanica.ro
 B O A B E D E G R Â U

Un poet local, Const. Morariu, cunoscutul preot� de partid. De aceea a publicat , Politica noastră
scriitor de mai târziu, spune în Imnul comemo� naţională. Rolul d-lui D. A. Sturdza in chestiunea
rativ:' na S ri it oe
���::!�u ro�:r���� ���! :� ·�8��� LVc��91i
Iubite ! Noi ne vom uni termină la Blaj in 1875/6, când trece şi bacalau­
.şi�OItunciOl numOli ne-om simţi reatul. Ca o dovadă grăitoare de infocatele simţă­
FHice, minte patriotice ce hrănea acest tânăr incă de pe
GrldinOl tlnd li-o vom luerOl băncile şcolii, ne poate servi Procesul-Verbal despre
De nici un colţ n'o rlmânu înţelegerea secretă dela 29 Aprilie 1876 Între şco­
Nerbldil cu flouu IOI! larii claselor VIII şi VII dela liceul din Blaj pentru
comemorarea 2:ilei de 3/15 Maiu, unde el e semnat
Afad de lucrări mai mici publicate în amintitul în locul al patrulea. G. Secăşianu şi G. Ocăşianu
volum (t: Voci .), a tipărit « Lepturariu Românesc t, urmau cursurile la universitatea din Bucureşti,

C�mpiOl şi piOlIU libertllii din BIOlj, iOlrnOl (Dupl o OIcuutll OI d-Iui Praf. MuiOln).

Viena r862-65, în 4 tomuri cu 6 părţi, « Gram­
matik der rum. Sprache . (Viena 1864), « Privire
repede peste moşiile mânăstireşti şi a colaborat la
Bucovina
•
colaborând totodată la ziarul « România liberă. al
lui D. A. Laurian. Prin anul 1881, mai mulţi
tineri de fel din Ardeal se întâlneau la unii co­
mercianţi, mai cu seamă la George Bediţeanu .

Raica Teodor, născ. în Harţău la 1860, absolvent Indemnaţi de numiţii doi studenţi, tinerii Tran­
• •.

al liceului din Blaj 1884/5, fiind premiant în toate
clasele. Văzând ce perspective triste şi înguste are
un intelect'ual român În Ardealul subjugat, trece
in Ţar1i t, unde e primit, dela început, braţele
silvăneni şi Bucovineni hotărăsc infiinţarea unei
noui societăţi. La început, aceast1i societate era
vorba să se numească Iredenta Română .. In­
tâmpinând, însă, mari dificultăţi, au botezat-o
•

deschise. A ajuns nu numai profesor la liceul Carpaţii ., cu lozinca . Noi prin noi Infiinţată
• CU

Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel din Ploeşti, ci şi la 24 Ianuarie 1882, noua societate determină de­
• •.

senator şi fiind unul din intemeietorii Ligii Cultu­ cretarea numitei zile. ca sărbătoare naţională. Soc.
rale, secţia locală. Pentru el, şi pentru generaţia Carpaţii . scoate în acelaş timp şi ziarul Uni­
cea veche de refugiaţi ardeleni, Vechiul Regat e tatea naţională Preşedintele nouei societăţi este
ca • il

tara sfânt1i, unde a cunoscut şi a înteles libertatea G. Secăşianu, un animator neîntrecut. După În­
•.

şi românismul. Ca profesor, nu lăsa să treacă o demnul lui, se constitue o mulţime de secţiuni

od Br1i să facă apoteoza idealului naţional. Aşa a puternice la; Galaţi, Brăila, Craiova, Ploeşti ş. a.
fost crescută generaţia, s'a jertfit in războiul Odată cu constituirea secţiunilor, începe acţiunea
pentru intregirea naţională, murind aproape un de propagandă, atât de necesară, mai ales atunci.
care

milion din cele şapte câ}i locuitori avea"cu totul Fiii aceluiaş neam nu numai că nu se cunoşteau,
Ţara Veche. Gelos de sfmţenia idealului naţional, dar se considerau streini. Transilv1inenii stabiliţi
el nu admitea subordonarea lui intereselor meschine în principate erau greşit porecliţi Ungureni • •.

www.dacoromanica.ro
 IOAN GEORGESCU: ŞCOLILB DIN BLA] 3..

Acţiunea aceasta era rău privită de ambasada lan. 1882 În Bucureşti., iar pe dos: • Banat, Mara­
austro-ungară. Aşa se face că nu numai întrunirile mureş, Transilvania, noi prin noi, Bucovina,
publice, ci şi cele intime ale comitetului de con­ Crişana ». Drapelul a fost purtat cu cinste de
ducere sunt mereu urmărite de spioni. Cu ocazia actualul preşedinte d. Ion Tetzu şi membri comi­
întemeierii societăţii de maghiarizare t: Emke * din tetului la marile serbări ale Unirii din Alba-Iulia
Cluj, « Carpaţii , tipăresc şi răspândesc un manifest în Maiu 1929. După reîntoarcerea sa în Ţară, G.
revoluţionar, tipărit cu litere roşii pe care-l afişează Secăşianu e oprit a mai face politică. Din această
nu numai în Ţara liberă, ci îl trimit Într'un mare cauză, e nevoit să părăsească Bucureştii şi să pri­
număr de exemplare şi in Transilvania, ba il lipesc mească o catedră la liceul din Tulcea, pe care câtva
chiar şi pe zidurile unei expoziţii din Buda-Pesta. timp l-a condus în calitate de director. ( După
In urma intervenţiei guvernului unguresc, tinerii comunicarea dela 21 Maiu 1933 a d-Iui Ion Tetzu,
G. Secăşianu, G. Ocăşianu, Droc Bănciulescu, preşedintele actual al soc. i Carpaţii .). In afară
comerciantul Corneanu şi Al. Ciurcu sunt ex­ de amintirile ce am publicat în • Analele Dobrogei.
pulzaţi din ţară. Acesta din urmă e expulzat, fiindcă pe 1928 dela foştii sl!.i elevi din Tulcea, mai amintesc
a inserat in ziarul t: L'independance Roumaine . că el a scris o foarte substanţială lucrare : « Românii
manifestul primit prin poştă. Inainte de isgonirea de peste munţi. Câteva chestiuni de actualitate .
din Ţară a fruntaşilor Ardeleni : In uua istorică (Buc. rBB4), întemeind şi societatea , Carpaţii .,
de 3/15 Maiu I88S, la trei ani după intemeierea al cărei Întâiu preşedinte şi mare animator a fost.
societăţii $ Carpalii., se hotărîse sfin�irea dra­ Aici trata cu curaj uimitor, Între altele, , trebuinta
pelului acestei societăţii. In acest scop, se Întru­ unei educaţii politice şi revoluţionare . şi da solUţii
niseră vreo 500 de Români, de origine Transilvă­ cu privire la grava chestiune a emigraţiunii. Cu
neni, in sala Orfeu ce se afla aproape de biserica acelaş scop patriotic, a tipărit şi t: Luptele Ita*
Bre�ianu. De aici, au plecat toţi in corpore, în lienilor pentru libertate şi unitatet (Alexandria 18g2),
frunte cu preşedintele Secăşianu, la această biserică, ca o pildă şi un îndemn pentru noi.
pentru săvârşirea acelei solemnităţi. Când colo, ce Strajanu Mihail, născ. Ia 2 Dct. 1841 in',Tiur,
�ă vezi ? Veneratul preot Abramescu le iese inainte, lângă Blaj. Trecând cu distincţie bacalaureatul la
În uşa bisericii, spunându-le : liceul din acest centru, el urmează timp de un an,
- Cu părere de rău, dar nu pot să vă sfinţesc ca bursier al Astrei, drepturile la Academia Juri-
drapelul.
- Pentru ce, părinte? il întrebă toţi.
- Am primit ordin dela prefectul poliţiei, d.
Radu Mihai, că n'am voie să fac acest lucru.
- Atunci ne ducem la altă biserică ! fu întâm­
pinarea generală.
- Regret că trebue să vă spun tot adevărul,
observă preotul Abramescu. Nu mai incercaţinicăiri.
Toate bisericile din capitală au primit acelaş ordin.
In faţa acestei fatalităţi, cei 500 de carpatini
se Înapoiază in sala Orfeu, unde preşedintele de
onoare, avocatul Vasile Maniu, atunci deputat al
Partidului Naţional Liberal, anător chiar la cârma
Statului, a ţinut un discurs din cele mai entusiaste,
electrizând întreaga asistenţă. In cele din urmă,
adresându-se membrilor prezenţi le-a spus ne­
uitatele cuvint e : t: Ni se refuză pâm fi dreptul
unei simple binecuvântări bisericeşti. N are a face.
Vom săvârşi noi binecuvântarea drapelului, dacă
cei chemaţi nu vor sau nu pot să O facă. Inşi­
raţi*vă doi câte doi şi treceţi pe sub acest drapel,
pe care îl voiu ţine sus. Când trecefÎ pe sub el, fa­
ceţi-vă semnul sfintei cruci, închinaţI-vă şi-Isărutaţi.
Inchipuirea şi legătura aceasta sufletească nouă
preţuieşte cât aghiasma preotului •. Această cere­
monie a fost atât da impresionantă şi Înălţătoare, dică din Sibiu, apoi trece la Facultatea de litere din
încât abia la creştinii din catacombe, inainte cu 17 Bucureşti. Obţinând bursă dela Statul Român, el
sute de ani, dacă mai găsim asemenea scene. vrea să studieze la Paris. Nu poate din cauza răz­
Drapelul acestei societăţi avea colorile perpen­ boiului fcanco-german (1870). In 1872 se înapoiază
?iculare pe băţ, nu paralel cu el şi avea pe faţă cu doctoratul în filozofie din Germania. Funcţio*
Inscripţia: t: Societatea Carpaţii, infiinţată la 24 nează ca profesor la şcolile secundare din Iaşi,

www.dacoromanica.ro
'" B O A B E
Botoşani, Bucureşţi, apoi Craiova, unde 9 ani e
director al internatului de pe lângă liceu. In
1884-1go� organizea2:ă biblioteca liceului cu peste
5500 volume. Membru la o mulţime societăţi cul­
turale, el colaborea2:ă la« Convorbiri Literaru, «Enci­
dopedia Română ., apoi editează • Revista Cultu-
Ion �i Mândiţa Lugoşianu cu fiul lor Octav
raIă •. A fost unul din membrii şi conferen{iarii
cei mai străluciţi ai Ateneului şi ai Ligii Culturale
din Craiova. Lui şi generaţiei sale ii revine ane­
voioasa sarcină de a introduce studiul limbii şi al
literaturii române în şcolile secundare. Cu toate
greutăţile începutului, izbuteşte. Manualele lui de
gramatică română au ajuns opt ediţii. Din acestea
a învliţat româneşte şi principele de coroană de
atunci, regele întregitor de neam, Ferdinand 1 de
mai târziu. De două ori este premiat de Academia
Română. Pe lângă studii pedagogice, literare şi
estetice, el popularizeată, ca nimeni altul, Blajul
şi instituţiile lui. Publid, între altele, studiul « In­
semnătatea zilei de 3/15 Maiu 1848 & (Craiova ISg8),
iar inainte de aceea (ISg1), în colaborare cu 1. Faur
scrie despre « Festivitatea zilei de 3 Maiu t, apoi
t: Din viaţa lui Inocenţiu Micul t (Blaj 1903);
d:;;:��;� �e�p�tr:� �����;� ;(� �� �)
a li � dici, mari şi mici proprietari, moşneni, ţ�rani. A
co p n rai 1 decedat în 1909 la T.-Severin, unde e înmormântat.
ş. a. Publicându-i biografia, Robert Hardouin in
«Encydopedie contemporaine illustree., Nr. 308 din
14 Noemvrie 1895, spune : • Publicaţiile lui M.
Străjanu sunt apreciate de toţi care se interesează
de progresul limbilor neolatine •.
www.dacoromanica.ro
D E G R Â U
In înlJăţământul primar al principatelor, de ase­
menea, găsim un considerabil număr de institutori
,i învăţători, foşti elevi ai Blajului. Pe cât
l-am putut afla, în ordine alfabetică ei sunt ur­
mătorii:
Ardeleanu S. Gheorghe, născ_ în Vinţ, jud. Turda,
la 1791, el vine în ţară într'un an cu Gh. Lazăr
(I816). Stabilindu-se la Slatina, se clslitoreşte cu
jupâneasa Uţa (Constantina) Găbunea. Din această
căsătorie se născu Petru S. Aurelian, cunoscutul
economist şi om politic, şeful « drapeliştilor •. Nu­
mele prescurtat « S .•. indică epitetul nobilitar al
acestei familii « SasebE7Î •. Tânărului Petru, pentru
a-l deosebi mai bine, ti latiniză numele unul din
Î.nvăţ�torii săi, sub cuvânt că, in Slatina, era un
bărbier cu numele de Ardeleanu. Ardeleanu func­
ţion� dela 1823 până la 1834, când i se clădi local
special lângă biserica Ionaşcu. Dela 1826 avu şi
un ajutor in persoana fostului său elev Alexe
Marin, mai târziu profesor universitar (vezi G.
Poboran, Istoria oraşului Slatina, ed. II, Slatina
; goB, p. 393)·
Axente Ariton, născ. în Frâua, nu departe de
Blaj, la 1830. Tatăl său Ioan era druţaş şi se
indeletnicia cu transporturi de mărfuri la Buda­
Pesta, Viena, Lipsca ş. a., de unde aducea manu­
facturll., bllinuri pentru negustorii din Braşov, Sibiu
ş. a. In aceste călătorii, era însoţit şi de fiii săi Ioan,
prefectul legiunilor din 1848, cunoscut sub numele
de Axente Severu, şi Ariton. Astfel băieţii aceştia
cunoşteau din fragedă copilărie marile centre in­
dustriale şi comerciale_ Ariton face studiile pri­
mare şi gimnaziale la Blaj, cele liceale la Sibiu, în
institutul Theresianum, numit aşa după numele
împărătesei Maria Theresia, fondatoarea lui. In
revoluţia din 1848/9, a luptat şi el ca voluntar,
alături de fratele său mai mare Ioan. Incepând
Ungurii prigoniri straşnice împotriva Românilor
,i mai ales a familiei Axente, sub pretext că ei au
tOcendiat Aiudul, ei au fost nevoiţi să-şi pără­
sească locul de baştină �i să vină în Ţara liberă.
Ariton a funcţionat întaiu ca profesor de limba
latină, pe care o cunoştea foarte bine, la diferite
şcoli particulare. Pe urmă, A. Papiu Ilarian, pe
atunci epitrop al Eforiei Şcoalelor, l-a numit in­
stitutor la o şcoală primară din Turnu-Severin,
unde a funcţionat până la pensionare. El a înţeles
să fad din şcoală apostolat, fiind bine apreciat de
personalităţi distinse ca: 1. Maiorescu, A. T.
Laurian, T. Maiorescu, Gr. Tocilescu ş. 3. Timp
de 35 de ani, a dat serii întregi de elevi distinşi in
toate ramurile : advocaţi, profesori, magistraţi, me­
A avut opt copii, din care trei mai sunt în viaţă:
Corneliu magistrat; Titu fost magistrat şi director
al Băncilor populare, acum advocat; Lucreţia, pro­
fesoară la şcoala profesională de grad. II Robescu,
Bucureşti.
 IOAN GEORGESCU: ŞCOLILE DIN BLAJ os'

Brădescu Ioan, "de fel din Cut, "a făcut şcoala
normală la Blaj. A funcţionat multă vreme ca in­
stitutor la CăIăraşi-Ialomiţa, pe urmă la Bucureşti.
Era pedagog neîntrecut. Mai rar om cu atâta
dragoste de copii "ca el. Ii aduna la şcoală şi Dumi­
neca şi în sărbători, ocupându-se neîncetat de ei,
ca să nu hoinărească pe maidane şi să nu-şi însu­
şească obiGeiuri rele. Elevii lui erau cei mai bine
pregătiţi. Intotdeauna cei dintâi la concursuri şi
la premii. Dragostea ce avea pentru elevii săi îl
făcea să vină în persoană cu ei la diferitele con­
cursuri ce aveau loc la liceele şi seminarele din
capitală. Erau celebre "aceste mici caravane de
scolari conduse de Brădescu. Dintre elevii săi este
şi d-I D. Constantinescu, directorul liceului Matei
Basarab. " că, precum Roma veche a fost întemeiată de le­
Fortunatu AI. (Hangea), originar din Maierul
Năsăudului, a făcut liceul la Blaj. Pe urmă, a
fost institutor şi inspector şcolar la Focşani (1850-
1870).
î h e în 1453 sub un Constantin, tot asemenea împă­
fac�r::u��fJ/�f:;ak��' �aj���r �e?e ������i: l�
Sibiu. Intre anii 1855-62 e secretar la Inspecto­
ratul general al şcoalelor din TransilvanÎa. In
această calitate însoţeşte pretutindeni pe inspectorul
general Festl. E numit institutor diriginte la şcoala
română din Reghin. Dorinţa de libertate îl face
să vină în ţară. Ia prin concurs direcţia şcoalei
primare din Huşi. De aici e mutat la şcoala Tunari
din Bucureşti, unde funcţionează până la 18g6,
când iese la pensie. Moare la 22 Mai 1897, jelit
de toţi câţi l-au cunoscut. Era dascăI exemplar:
totdeauna la nivelul cunoştinţelor şi cinstea perso­
nificată. (� Invăţătorul primar a. III (1897) p.
1),
tedră la Craiova. In 1862; e' transferat la Slatina,
unde funcţionează până la moarte in 13 Maiu 1877,
n ri ne ta a ă t
�:l�:o:���� Toa�e �:�ţiiT: s�l: ��;� �n:i J;
vioiciune şi de surprize. Nu ştia ce este plicti­
seala şi desgustul. Când, în cea dintâi lecţie,
ne-a spus că .sunt părinte cu cei cuminţi şi leu
cu cei cari nu învaţă şi n'ascultă!) zice un fost
elev al său (d. Ion S. Floru), am simţit că avem
a face cu un om. In deosebi, erau mult pome­
nite lecţiile frumoase ce făcea din istorie şi din
limbile străine (germană, latină, elină) pe care el,
om instruit, le cunoştea bine. El nu comunica
i i s ec
d�n:s��:�d! �i1dă� !��::a ;�f��ic �iev�lo� !��
gendarul Romulus şi a pierit sub Romulus Au­
gustulus sau precum Constantinopolul a fost ales
ca reşedinţă a imperiului roman din Răsărit de
Constantin cel Mare şi a fost cucerit de Turci
răţia Habsburgilor, întemeiată de Rudolf de
Habsburg. va pieri în zilele moştenitorului de trqn
austro-ungar Rudolf, fiul împăratului Franz Iosef.
Preda geografia după hartă şi glob. Introdusese
caetul personal pentru a trece lună cu lună si­
tuaţia şcolară a fiecărui elev. Bun gospodar, el
ave� caSă in centrul oraşului, apoi vie, trăsură şi

Lugoşianu Ion, născut la 1840 în Teiuş-Alba,

224)·

dintr'o fruntaşă familie românească. Tatăl său cu

acelaş nume era morar, unul din epitropii bise­
ricii şi şcolii româneşti unite, din această aleasă
comună românească. Parohul cărturar Gheorghe
Dobo notează, 'în memoriile sale, redactate în
prinia jumătate a sec. trecut, ajutorul însemnat
ce a primit dela acest vrednic fiu al bisericii
sale, in acţiunea sa religioasă şi culturală. TI de­
scrie astfel: Avea faţa mai mult rotundă, închisă,
nas roman proporţionat, gură potrivită, atingând
cu sarcasm şi satiră pe cei vrednici de ele, de
aceea multora neplăcut; frunte frumoasă, lată i
păr argintiu, în tinereţe negrui om de mari ta­
lente, care-i reamintia totdeauna memorialistului
de propriul său părinte. Un fiu al său, Iacob, a
fost profesor la Academia Teologică şi la liceul
român unit din Blaj, mai pe urmă protopop în
SeptimiuAlbini

Turcia, unde a şi răposat în )"8g7, in etate de
80 de ani. Coborînd dintr'o asemenea familie şi
primind indemnuri inalte, tânărul Ion Lugoşianu
urmează liceul la Blaj, apoi Academia de drept
în Sibiu. Venind în ţară, e câtva timp funcţionar
cai. A murit în floarea vieţii, în urma unui ac­
cident de trăsură, lăsând regrete unanime. Octa­
vian Lugoşianu, profesor la colegiul naţional
Sf. Sava şi autor al lucrării Oltenia sub ocu­
paţia austriacă !) (188g), precum şi al altor lucrări,
Il:

la Ministerul instrucţiei. In 1860, obţine o ca- apoi fost funcţionar la Biblioteca Academiei Ro-
www.dacoromanica.ro
".

mâne., i-a fost fiu, iar doamnele Irina măritată
Bitt (Roşiorii-de-Vede) şi M;:Iria, fiice. D-l Ion
Lugoşianu, fost ministru de Industrie' şi comerţ,
actualmente .plenipotenţiarul României pe lângă
M. S. Regele Victor Emanuel III al Italiei, este
nepotul său.
In publicistica vechilor prinoipate române încă
s'au afirmat câţiva elevi ai Blajului. In ordine al,
fabetică, ei sunt:
Albini Septimiu, născ. la 1861 în Şpring, ca fiu
al tribunului dela 1848/9 Vasile, pe vremea aceea
administrator al moşiei mitropolitului Şuluţiu din
această localitate, pe urm3 notar co­
munal. Studiile secUndare le face in
Sibiu şi În Blaj, cele superioare la
Viena. Aici, ca membru al societăţii
« România Jună ., a părăsit şcoala la­
tinistă a Ardelenilor, îmbrăţişând « Di­
recţia nouă t, inaugurată de T. Maio­
rescu. Din iniţiativa membrilor acelei
societăţi, se sărbătoreşte în 1882 jubileul
de 15 a� al • Convorbirilor Literare '
. Cu acest prilej, alături de r. Paul, 1. T..
Mera, r. Panţu ,. a. şi-a avut şi el con­
ţribuţia sa, vorbmd despre « T. Maio­
rescu şi poezia română .. Absolvind
Facultatea de Litere, câtva timp (dqi
ani) a stat acasă. Tatăl său îl îndemna
să treacă În ţară şi el, ca şi alţi colegi:
Haliţă, Paul, Pipoş 1., Sângeorzan V.,

����� � i � � :��: ��chi�bi��

A el l t
l i � �t '
�teptând la Cut timpuri mai bune,
TlbliJ<l dela c1p;!.tSiul os5.nditului politic S. Albini in temnila
tninetea din când în când câte un ar­
din Vk2:, purt5.nd inscripţia (în ungureşte) : • Nr: 200--1890
ticolaş, corespondenţă sau foileton .Tri­
Onor. Albini Septimiu, pedupsa de reduciune timp de �t
bunei . din Sibiu, înfiin{at3 la 1814 şi
luni pentru delict de presJ. Timpul pedepsei începe la r
condusă de 1. Slavici. Aceste servicii
Noembrie 1890: se sf5.rşţştt la 30 Aprilie ISgI.
publicistice . le făcea anonim, căci nu
amb,iţia, nici interese lăturalnice îi dau
Pamfiliu Dumitru. a fost numit, precum scrie condeiul în mână, ci mulţumirea unei fapte bune.
d-l I. Moisil, in Februarie 1861, institutor la Din îndemnul lui, tatăl său Vasile abonase ziarul
şcoala de fete din Ocnele Mari, jud. V âlcea. In acesta . dela întemeiere. Pe Slavici nu-I cunoştea
1864 fu mutat la Slatina, iar de aoolo la Craiova. personal. La , Începutul anului 1886, însă, t: Tri­
Avea bacalaureatul dela liceul din Blaj. A publicat buna * e condamnată într'un proces de pres3 la
• Mici iS[QrÎoare morale din franţuzeşte " (Craiova, o simţitoare amendă in bani, iar redactorul res­
1880). pOnsabil, Corneliu� P.op Păcurariu, la un an inchi·
Popescu Iosif, de fel din LâPll1ul Românesc, soare de Stat. . Substratul politic al acestui proces
a făcut liceul şi Academia Teologică la Blaj. A de pres3 ,era comentarea . nefavorabilă ideii de
fost institutor şi director la şcoala primara din Stat Maghiar făcutli de acest ziar procesului cri­
Caracal, apoi revizor şcolar la Gorj. minal Martin şi Kleeberg. .'Triburia . semnala
Sărăţeanu Emil, n. la 1835 în Spătac, lângă anomalia unei justiţii care. judeca ungureşte, prin
Blaj, termină liceul în acest oraş, la 1860. Cu or­ tălmaci, pe arestaţii germani, asistaţi de apărători
dinul Nr. 596 din 23 Martie 1863 e numit insti­ din neamul lor, în faţa unui public de Germani şi
tutor la şcoala primară Nr. 1 din Alexandria, Români. La Sibiu fusese o Curte cu juraţi, com­
jud. Teleorman. Prin t; Monitorul Oficial . Nr. 209 pusă in majoritate din Saşi. Fiindcă această Curte
din 17 Sept. 1868, primeşte laude pentru modul a achitat pe G. Bariţiu într'un proces de presă
cum îşi îndeplineşte serviciul. Pe urmă, e numit intentat de autorităţile maghiare, Tisza Kalman,
director la şcoala primar3 de b3ieţi Nr. 2 din • sdrobitorul de naţionalităţi t, a desfiinţat această
acelaş oraş, funcţionând, În aceast3 calitate până Curte, înfiinţ.ând alta la Cluj din elemente un­
la ieşirea la pensie, in 1893. Pentru serviciile aduse gureşti şovine. Plecând Păcurariu la închisoare,
învăţământului e decorat cu • Bene Mererlti t. La G. Munteanu, secretarul Fondului grăniţeresc din
1872, se căsătoreşte, având şase copii, djntre cari Sibiu, condus Pe atunci de neuitatul Colonel Da­
unul, Florian, e conferenţiar la Facultatea de Me', vid Ursu din M3rgineni, îi scrie că Slavici îi oferă
dicină din Bucureşti. Moare în August 1916, îQ postul de redactor responsaţ,il al • Tribunei.. El
vârstă de 81 de ani. primeşte cu drag această ofeetă'. Fiu de tribun,

www.dacoromanica.ro
 IOAN GEORGESCU: ŞCOLILE DIN BLAJ '"

nepot al marelui mitropolit Şuluţ, pe care f; numai silit să părăsească acel ziar bisericesc din cauza
moartea t l-a putut despărţi de naţiune, găseşte politicii maghiarofile a acestui mitropolit. La • Tri­
acum prilej potrivit pentru a munci cu tot focul buna t scria câte două articole de fond pe săp­
tinereţelor la o aCţiune politică şi literară ca aceea a tămână, pentru care era plătit cu cinci floreni de
numitului ziar. Se prezind. deci, la redaCţia ace- fiecare articol. Mai era un reporter-corector (Ioan
stui ziar, atunci adăpostită în două încăperi din Brânduş). Albini, ca redactor responsabil, avea să
Str. Iernii (Wintergasse), pentru a primi oferta primeilScă, să revadă şi îndrepteze articolele şi co­
direct dela cel în drept. O primeşte cu următoa- respondenţele externe, foiletonul, telegramele, con­
rele două rezerve : 1. Dacă se deschide, în Sep- tactul cu publicul. Era ceea ce se numeşte, de
temvrie acel an, noua şcoală de fete a Astrei, vrea obiceiu, secretar de redacţie. Aceasta era toată re­
să ocupe o catedră la această şcoală, pentru una dacţia unui ziar cu tira; de o mie de exemplare
din materiile la care este abilitat. Slavici aprobă, zilnic, pe -lângă care mai apăreau şi alte tipărituri,
zicând că se gândeşte bine. Neamul are nevoie broşuri. populare, chiar câte o carte ş. a. Leafa
mai mare de profesori buni şi devotaţi, decât de lui Slavici, ca director, era 2000 fi. pe an; a lui
gazetari. Il avertizeazll., însă, că, in calitatea sa de Pipoş, om Însurat şi cu trei copii 800 fi.; a lui
Tribunist, poate să întâmpine oarecare dificultăţi Brânduş 360 fi.; iar a lui Albini de 700 fi. Pentru
din partea comitetului Astrei, unde majoritatea o leafa acestuia din urmă erau să se certe Bechnitz
formau Partenie Cosma şi f; Albiniştii ., aderenţi ai şi Slavici. Noroc că s'a găsit soluţia şi nici Albini
politicii moderate a mitropoli.tului Miron Romanul nu era prete.nţios. Aici, rămâne ca luptător al
şi in veşnice divergenţe de păreri in aproape ideilor naţionale până în clipa când, ca semnatar
toate chestiunile vieţii publice româneşti. 2. Care al f; Memorandului . şi delegat în comisia Însăr­
sunt datoriile sale de redactor? Auzind Slavici cinată cu prezentarea acestui protest împăratului
această întrebare, l-a privit zâmbitor spunându-i: Franz Iosef, e implicat in procesul intentat de
f; D-ta ai stil uşor şi scrii binişor româneşte. guvernul unguresc contra tuturor semnatarilor şi,
Atâta ne ajunge. Tribuna o cunoşti, ai urmărit-o, ca atare, condamnat la 2!1z ani Închisoare. Refu­
o aprobi. Incolo, ai toată libertatea, chiar de a zând să facă aceilStă osândă, el veni in Ţara li­
face prostii. Dar nu prea multe. Una ţi se iartă. beră, unde la Academia Română e Însărcinat cu
La a doua, îţi vom atrage atenţia. Dacă vor fi
prea multe, vom lua măsuri t. Afară de Slavici, din
redacţie făcea parte Ioan Bechnitz, fiu de negustor,
om cult, cu judecată ageră şi mult bun simţ atât
în chestiunile politice, cât şi in cele literare,
sociale ş. a. cu care un ziar trebue să se ocupe.
El fixa forma externă, împărţirea tn rubrici, chiar
ortografia. Avea ultimul cuvânt în toate. Chiar
Slavici ii cetia toate articolele, cerându-i sfatul,
la tot pasul. Păcat că acest spirit superior era cu
desăvârşire sterp. Nu putea produce nimic. De
câte ori Încerca să scrie, se enerva, se congestiona,
avea palpitaţii şi trebuia să renunţe. Noroc, in
schimb, că putea ceti. Era cel mai asiduu cetitor.
Nu lipsia niciodată din redacţie. Acest om e cu
atât mai vrednic de admiraţie, cu cât pentru toată
munca aceasta enormă, nu era răsplătit cu nimic.
Incă, dimpotrivă, el subscrisese o bună parte din
capitalul t Institutului Tipografic. care edita ziarul.
Succesele Tribunei se datoresc în bună parte
acestui Mentor al ei. Alt colaborator intern era
Pompiliu Pipoş, fiul protopopului. din Hondol,
absolvent al Facultăţii de drept din Cluj. EI con­
ducea rubrica f; Revista politică . urmărind ziarele Dt. Vasile Bianu, medic primat al spiraluiui I. C. BriLianu
străine. La Tribuna stă până În ISgI, când trece în din Bu%lu, rost senator al Huedinului, jud. Cluj, t922-26
Bucovina, unde fondea%ă • Gazeta Bucovinei" intâ-
iui ziar naţional al acestei provincii dela . Bucovina. adunarea de documente istorice. Totodată e 00-
Hurmuzăcheştilor Încoace. Nicolae Cristea, asesor laborator la • Voinţa Naţională •. Pe lângă funcţia
la consistorul din Sibiu, era colaborator extern. de redactor, a avut şi pe cea de profesor la numita
Fusese multă vreme redactor la • Telegraful Ro- şcoală de fete a Astrei, publicând cea dintâi mo­
mân t, întemeiat de Şaguna şi a continuat politica nografie asupra acestei şcoli (Gherla, 1887). In
acestuia. Sub mitropolitul Miron Romanul a fost ISg2---94 a fost şi secretarul II al Partidului Na-

www.dacoromanica.ro
 B O A B E
,ional Român: A colaborat la Anul 1848 în Prin­
• publicat un studiu P.Dr. 1. Dăianu în Luceafărul,
cipatele Române, acte şi documente pentru ridi­
carea monumentului 1. C. Brătianu 5 volumet,
(Bucureşti, 1902-1904); de asemenea la volumul
omagial ., Lui Ion Bianu (Bucureşti, 1916). In
I
timpul ră:1;boiului mondial, el salvea:1;ă, din însăr-
Dr. Cornel Plcun.ru-Bianu, medicul serviciului nuritim al
Romlniei, donatorul Academiei Romlne şi al Astrei
cinarea Academiei Române, materialul dicţiona­
rului limbei române (Analele Ac. Rom., Seria II
tom. XXXVII, P. Ad-tivă, 1914/5, p. II4-1I5).
Fiul s3u Radu moare eroic la Mărăşeşti în 1917.
După atâtea încercări şi suferinţe, mare i-a fost
mângâierea, când in 1919, după înfăptuirea în­
tregirii naţionale, s'a putut întoarce în Ardealul
liber, de unde fusese surghiunit timp de 25 de
ani. In acelaş an, moare la Cut, unde e Înmor­
mântat in tărna strămoşească.
Drăge.scu C. Ioachim, fost redactor la :1;iarul
., Oltenia . sub directiva lui Ion Theodorian din
Craiova, pe urmă medic din cei mai activi la Con­
stanta, Slatina şi Craiova, e şi el elev al liceului
din Blaj. E unul din cei dintâi preconiutori ai
înţelegerii Românilor cu Slavii şi cu Italienii contra
Maghiaro-Germanilor asupritori. (Intr'o scrisoare
către Dr. Ioan Raţiu din Turda, adresată de el
dela Craiova la J8/30 Decemvrie 1876). De ase­
menea ca membru entu:1;Îast al Ligii Culturale, el
scrie o mişcătoare prefaţă la memoriile d-rei Fe­
licia Raţiu Vandalismul dela Turda » şi are cu­
• dela care a primit o educaţie aleasă. Face studiile
rajul să reprezinte presa Ţării libere la confe­
rinţa naţională din 23 şi 24 Iulie 18g3 dela Sibiu.
Pe timpul când făcea studiile la Torino, el con­
verteşte la Românism pe scriitorul maramureşan
Artemie Anderco, de fel din Borşa, despre care a
www.dacoromanica.ro
D E G R Â U
Sibiu, 1903. In volum a publicat: Nopţi carpa·
tine (pesta, 1867; roman istoric cu subiect din
t:
I
revoluţia lui Horia); e Amor şi patrie . (Torino,
��) �n��riJ�i:araIl:dia�T�ritC:ai!J:,); le8���
t: Maternologie , (Constanţa, 1881); « Un pericol
naţional . (Ploeşti, 1883); Cartea ţăranului. Igiena
•
poporană . (Constanţa, 1886); « Publiu Ovidiu Na­
. sone . (Constanţa, J887); . Desmoşteniţii. Nuvele
originale . (Bucureşti, 19o3); .. Regule de sănătate .
(Constanţa, 18g2); InstruCţiuni relative la modul
t:
întrebuinţării medicamentalor din farmaciile ru·
rale . (Craiova, 18g6). Femeea virtute. Discurs la
moartea Ale.xandrina Haralamb n. Magheru (Cra·
iova, 1876).
Marţian Dionisie · P., născut la 1829 în Ponor,
face studiile secundare în Sibiu şi Blaj, cele juri·
dice la Viena. Terminând in 1857, vine în ţară,
unde ocupă postul de director general al Stati­
sticii, introducând această ştiinţă atât de impor­
tantă, până atunci necultivată la noi. El publică
preţioasele Annale Statistice (1800-6g), ară­
t: I
tând chiar dela început însemnătatea acestei ştiinţe
chemate ., a conduce la descoperirea cauulor şi
efectelor şi, de aci, la legile care domnesc viaţa
universală a naturii şi cea particulară a popoa·
relor şi a arăta, prin coordonarea acestor legi,
�;��::iea l�raf:�n�ae���eid:!�cec:i s��!a�el�n ���i
simţuri pentru individ, este statistica pentru gu­
vern. Statistica, :1;ice el in altă parte, e o istorie
staţionară, precum istoria e o statistică in conti·
nuare. Alte publicaţii: Rapport a la cinquieme
t:
reunion du congres international de statistique
a Berlin, sur l'etat des travaux statistiques dans
les Principautes-unies (Berlin); Economia So­
t •
cială . (Bucureşti, 1858); Coloniştii germani �i
t:
România , (Bucureşti, 1873); .. Essemplulu esSI­
latei din anul 1848. (Bucureşti, 1865); Proprie­ t:
tatea şi naţionalitatea . (Bucureşti, r866). Toate
acestea, pentru a tre:1;i in poporul nostru spiritul
de economie şi de prevedere. EI rice: De aţi t:
Împărţi în România averea lui Cresus, te:1;aurul
dela Ecbatana, banii lui Ptolomeu II, averea Ro­
mei pe când era doamna lumei, sau a Spaniei
pe când era stăpâna unei împărăţii in care nici­
odată nu apunea soarele - nu aţi fi fericit-o; din
contra, precum ne arată decadenţa popoarelor ci­
tate, aţi fi autorii ruinei ei. Invăţaţi poporul a
se ingriji de sine 1 . (Econ. Socială, p. 8-9).
Secula Sever, născut la 2 Decemvrie 1869 în
Baia de Cr�, Zarand, ca fiu al avocatului Gheorghe,
secundare la Arad, Sibiu şi Blaj, cele superioare
la Facultatea de litere din Bucureşti, unde în 18g5
e licenţiat În ştiinţele filo:1;ofice şi istorice. In 1900,
e chemat la ziarul Tribuna Poporului., alături
t:
de Ioan Russu-Şirianu. In 19o4, ocupă catedra
 IOAN GEORGESCU: ŞCOLILE DIN BLAJ
de limba şi literatura română la Institutul peda*
gogic*teologic din Arad. Această catedră o pierde
în urma unui articol, ce a publicat în revista
• Viaţa Românească . din Iaşi, impotriva faimo*
sului trădător Constantin Burdea, care intemeiase
pe banii Comunit3ţii de avere a foştilor grăniţeri
români liceul unguresc din Caransebeş. Ministrul
Apponyi Albert i*a cerut destituirea. Pe lângă un
mare număr de articole in � Tribuna Poporului t,
Arad ; • Dreptatea ., Timişoara; • Luceafărul .,
Buda·Pesta·Sibiu, a colaborat la • Viaţa Româ*
nească t din Iaşi şi la , Neamul Românesc ', Bu·
Iostitutul Recunoştill!d din Blaj.
cureşti. In volum a publicat : • Revoluţia lui
Dozsa . i • Realităţi şi visări 1, Nuvele ; • Schiţe şi
povestiri li • Memoriul lui Moise Nicoad ., Mo­
nografie istorică; • Ţara de sus şi ţara de jos în
Principatele române I (Bucureşti, 18g8); • Tele­
grama $, Comedie în 3 acte.
TăsIăuanu C. Octavian, născut la 1878 in Bilbor,
dintr'o veche familie preoţească cu genealogie În*
semnată până la 1700, e sufletul revistei � Lucea­
fărul . tipărită întâiu la Buda·Pesta. pe urmă, după
obţinerea postului de secretar al Astrei, la Sibiu,
pân3 la izbucnirea războiului mondial din 1914,
iar după întregirea naţional3, câtva timp şi la Bu*
cureşti. Această revistă ·s'a tipărit în condiţii teh­
nice superioare, având suplimente artistice din cele
mai alese şi colaborarea celor mai distinşi scriitori
români de pretutindeni, contribuind astfel foarte
www.dacoromanica.ro
mult la unificarea noastr3 sufleteasd. Afară de
te Informaţii literare şi cuhurale ,. (Sibiu, 1910) a
publicat În volum frumoase pagini din ziarul său
de fost ofiţer in armata austro-ungară • Trei luni
pe câmpul de războiu ,. �i • Hora obuzelor t, iar
in timpul din urmă studii de economie naţională
şi politică : . Les Etats Unis d'Orient .i . Pro­
duqia l i ' Politica economică a României ,. ş. a.
In alte profesii libere avem pe:
Bobescu Alexandru. întemeietorul operelei ro*
mâne, născut la 1859 în Tâmpăhaza, astăzi Ră·
deşti, jud. Alba. Studiile secundare le face la Blaj.
Trecând în Ţara liberă joad în diferite trupe:
Manolescu, Millo, Luchian. In 188g Înfiinţeaz3
la Craiova prima trupă de operetă română. nu­
mărând elemente valoroase, cu care a făcut tur­
neuri artistice strălucite până la Odessa şi pri­
mind oferte pentru alte turneuri până la Mos*
cova-Petrograd. E autorul operetelor , Orfanul din
Dorna ., • P3unaşul codrilor • şi al operei În cinci
acte . Iosif în Egipt •. Duce faima artei româneşti
până la Lodz (Polonia). Moare în Panciu, la 1915.
Cheţianu Tullius Ilie, născut la I!40 in Şiop*
teriu, Cluj. Face studiile primare şi secundare la
Blaj. Obţinând o bursă dela mitropolia de aici,
urmează dreptul la Viena şi Gratz. Venind în
ţară, suplineşte cârva timp catedra de drept ro­
man la Universitatea din Iaşi, apoi se stabileşte
ca avocat la Craiova. Luptător entuziast şi opti-
,,6 B O A B E
mist, avea o credinţă neclintită in destinele mari
ale neamului. E unul din Întemeietorii �i sprijini�
tarii Ligii Culturale, precum şi al Şcohi normale
de învăiători din capitala Olteniei. Moare la 1
Februarte 1919. având mângâierea de a vedea in·
fl'iptuit idealul naţional pentru care a luptat
atâta.
81asianu Octavian, născut la 1854 În Ilia Mu­
reşului, face cursul secundar la Blaj, cel film:ofic
la Roma, În institutul • de Propaganda Fide .. de
unde trece la Facultatea de medicină din Viena.
Obţinând doctoratul � magna cum laude ., in 1879
vine in ţară. Se stabileşte ca medic de plasă la
Panciu (I87g-82). Pe urmă, trece ca medic primar
la Râmnicul-Sărat, crciodu-şi o frumoasă repu­
taţie de practician abil. In ISgX e ales primar al
oraşului, În 18g2 deputat, in lSg3 inspector ge-
neral al serviciului sanitar. La ISgg, e medic pri­
mar al judeţului Ilfov. La 1905, se retrage la R.­
Sărat. A fost preşedintele • Ligii Culturale * şi al
Ij; Soc. filarmonÎce . din acest oraş. Publidi nume­
roase articole în revistele medicale.
Bianu Vasile, născut la 1858 în Aiud. Studiile
secundare le face la Blaj, unde luă bacalaureatul
in 1876. In acest an t.rece În Ţară cu o bună
parte din colegii săi de promoţie, fiind cel dintâiu
care a avut curajul să Înfrunte necunoscutul şi
să ia contact cu A. Tr. Laurian, pe atunci pro­
fesor universitar şi director general al învăţămân-
www.dacoromanica.ro
D E G R Â U
tului. In 1882 e medic de plasă În Bacău, apoi la
Slatina (Suceava). La 1885, pleadi la Paris pentru
a se specializa În chirurgie, iar in 1886, la Londra.
Intre 1888 şi ISgl e medic la. Horez, Vâlcea.
In ISg2, medic al spitalului 1. C. Brătianu din
Buzău. Timp de 28 ani făcu cam 14.700 operaţii.
Pe lângă articole in reviste de specialitate, publtcă
• Doctorul de casă sau Dicţionarul sănătăţii., lu­
crare premiată de Academia Română. In războiul
pentru întregirea neamului a slujit armata ca me­
dic-colonel. Are şi 2 voI. Memorii.
Codarcea Alexandru, născut la 1868 în Corpadia,
face liceul la Blaj, medicina la Viena. Făcându-i-se
multe mizerii în Ardeal, e nevoit să se aşeze la
Bucureşti ca specialist în boalele de gură. Moare
de tifos exantematic la Botoşani, 'unde era mobi­
li.zat la Pulberliria armatei.
Dobreanu Gallril, face aceleaşi studii ca şi cel
precedent şi se stabileşte la .Râmnicul-Sărat, unde
a fost şi primar.
Grecu Iuliu, de fel din Reghinul săsesc, urmează
aceleaşi studii. După o scurtă practică de medic
la Răşinari, vine la Bucureşti ca dentist.
Lugoşianu Iuliu, (iullui Iacob Lugoşianu,fost pro­
topop in Turda. Pe timpul studiilor sale secundare
la Blaj,s'a ataşat trupei teatrale Pascaly(?), trecând
În tara liberă, unde a devenit actor, întâiu la Teatrul
Naţional din Bucureşti, apoi la Craiova şi in urmă
la Turnu-Severin. Aici a şi decedat în ISgI.
 IOAN GEORGESCU: ŞCOLILE DIN BLAJ '51

Neagoe 1., după studii ca cei dinainte, trece din Viena, trece în Moldova. Strângând acolo
şi el În capitala României libere, specializându-se avere frumoasă, din cauze sarutare, În anii din
în pelagră. Scrieri: Raport asupra misiunii sale
4 urmă ai vieţii se aşează la Viena, unde moare
În străinătate, pentru a studia mijloacele de com­ În 7 Decemvrie 1844. Averea şi-o Iasă consisto­
batere a pelagrei (Bucur�ti, 188g); .. Raport asu-
• rului din Blaj pentru a da din venitul ei burse
i a ri nţ z o gr tinerilor români, fără deosebire de confesiune re­
r��c�:: :� ��� � �s�;���: �:: k�;.!�:� ��i: ligioasă, dacă urmează studii superioare la Viena,
ciale al �inistero dell'Interno della Rumania sulla la Buda-Pesta ori la academia montanistică din
Pellagra (Treviso, 1895); .. Pelagra În România .
� Schemniu:. De această fundaţie a beneficiat, intre
(Bucureşti, 18gg). alţii, şi Titu Maiorescu.
Păcuraru-Bianu C., n3scut la 1860 în Şimleu, face Stroia G. S., n3scut la 1845, face bacalaureatul,
liceul la Blaj şi medicina la Bucureşti. In 1887 e pro- precum scrie d-I 1. Moisil, la Blaj şi medicina la

Şcoal;l. normalli română uniI'" de invlil"'lori. cu inlernalul ;l.ctsleÎ fColi şi al Şcolii comerci;l.le superioue din Blaj.

movat doctor cu teza: Câteva cuvinte asupra le­

4 Berlin, unde a audiat pe specialistul Graafe. Teza
prei Funcţionează ca medic la Călugăreni, Panciu
•.
şi Cernavoda. Din 1910 intră în serviciul Marinei.
In războiul pentru întregirea naţională îngrijeşte
spitalul de bolnavi de tifos exantematic la FIă­
mânzi, Botoşani. Nefiind căsătorit, întreaga sa
avere, în sumă de 800.000 lei, o lasă Academiei
Române şi Astrei pentru cultivarea limbei române
în sensul aspiraţiunilor pe care ea are dreptul să
•
sa de doctorat e: .. Ober den Kaiserschnitt . (Berlin,
1868). Moare la 24 Decemvrie 1893.
Urbtanu Ion, n3scut la 1848 in Basna, după
terminarea liceului la Blaj, vine la Bucureşti, unde
urmeazl medicina. Face războiul pentru neatâr­
nare În 1877/8 la Regimentul 2 Cavalerie. In spi­
talul dela Lompalanca se îmbolnăveşte de febră
tifoidă, din pricina devotamentului său pentru bol­

le reclame în cadrul limbilor neolatine .. Prin
acest gest generos, el se incadrează cu strălucire
în glorioasa familie a marilor luptători naţionali,
originari din Ardeal şi năzuind spre o apropiere
sufletească tot mai pronunţată către marea fa­
milie latină. Moare în 1920 la Pireu (Atena).
Ranwnţan-Ramonţai Simion, n3scut la Someşeru,
lângă Cluj. După studii făcute la Universitatea
navi. Pe lângă articole în revistele de specialitate,
ia parte la toate mişcările culturale din jud. Gorj.
Un fiu al său e colonel, al doilea a căzut eroic
ca maior În războiul Unirii, al treilea e funcţionar
financiar.
Danielescu N. R., n3scut la 1849 in Fărcădinul
de jos, lângă Haţeg, după terminarea liceului din
Blaj, face şcoala de agricultură dela Herăstrău.

www.dacoromanica.ro
." B O A B E
La 1875 e trimis pentru studii mai inalte la Nancy.
Termin.ând cu distincţie, e numit profesor la He­
dstr3u. In 1878, e subdirector, iar în 1884---87
director. Infiinţându-se la 1894 Şcoala de silvi­
cultud. din Brăneşti, e numit directorul acestei
şcoli. Conduce lucrări silvice importante la ocolul
Mitropolitul Alu. Stern $ululiu
Sinaia. Dirijează serviciul de plantaţiuni şi ga­
zonare la Bucureşti, Focşani, Nămoloasa şi Ga­
laţi, unde Iasă şi câte o pepinieră de esenţe foioase
şi r3şinoase. Alt1i lucrare de merit e amenajamentul
pădurii Morunglavul. E membru devotat al Soc.
• Progresul silvic 'I propovMuind exploatarea ra­
ţionalll a pădurilor. O publicaţie de seamă e De­
t
teriorarea rezervelor în pădurile de stejar.. Prin
testament restitue mitropoliei din Blaj bursele de
care a beneficiat pe vremuri ca elev, mai lăsând
70.000 lei drept recunoştinţă, cu acelaş scop de
a da burSe. O sumă de 40.000 lei a donat şi Aca·
demiei Române. Moare la 1897.
Alti economişti cu studii secundare la Blaj mai
sunt d·nii Cipăianu G., fost subsecretar de Stat
la Ministerul Agriculturii; Ordeanu şi Grecescu 1.,
fost secretar al liceului Sr. Sava, iar din 1910
casier al Academiei Române.
II
Schiţa de faţă n'ar fi completă
Situaţia actuală.
şi n'ar corespunde nevoilor acestei reviste, dadJ1' am
intregi·o cu câteva date asupra stării de astăzi a
institutelor de învăţământ şi de educaţie din Blaj.
Academia teologică are 10 profesori, 103 stu·
denţi, toţi cu bacalaureat, membri ai Soc. Ino· c
chentie Micu·Klein . care, urmând tradiţia inain·
www.dacoromanica.ro
D E G R A U
taşilor, inaugurată incă la Crăciunul anului 1755
cu faimoasa comedia ambulatoria alumnorum .,
c
fi re a ut u e
�:io:e, ��t c��d�c:r: �:ol=:i��r fo�� ::� :�=
mai în localitate, ci şi în centrele vecine.
Liceul de băieţi, in anul şcolar 1932/3, are 457
elevi, fiind nu. numai tipul cel mai evoluat, ci
şi unul din cele mai bine populate licee din pro·
vincie. E Înzestrat cu un bogat muzeu de Ştiinţe
naturale şi cu o Grădină botanică mai veche şi
mai bine Întreţinută decât foarte multe chiar din
străinătate. De asemenea, cu sală şi instrumente
de muzică; de fizică şi chimie; de arheologie �i
istorie; de matematică şi geografie; de religie; CI·
nematograf; bibliotecă pentru elevi cu 2474 cărţi
şi 195 fascicole; pentru profesori cu 7243 cărţi
şi 193 periodice; sală de gimnastidi.; serviciu sa·
nitar.
Liceul de fete îşi are inceputul în şcoala înfiin·
ţată la 1855 sub direcţia lui T. Cipariu, având
până la întregirea noastră naţională caracterul de
şcoală superioară de fete cu 8 clase (4 civile).
Din 1919 e liceu complet, tip C. Astăzi, numărul
elevelor În şapte clase e 199.
Tot de atunci e şcoala primară de fete, având
astăzi 72 eleve.
Şcoala normală de Învăţli.tori s' a deschis la 1 5
Octomvrie 1865, având la început numai două
cursuri (ci. V şi VI). In 1880/1, se deschide şi
cursul al treilea (ci. V, VI şi VII). Mai târziu,
mitropolitul Victor Mihali infiinţează şi cursul al
patrulea (ci. V, VI, VII şi VIII). Numărul de
astăzi al elevilor este I18.
Şcoala normală de Învăţătoare s'a deschis la 15
Octomvrie 1924, având astăzi patru clase supe·
rioare cu 126 eleve.
Azilul de copii greco·catolici români din Bla;,
infiinţat din iniţiativa şi, in bună parte, cu chel·
tuiala neuitatului mitropolit Ioan Vancea, avea Între
anii 1894 şi 1910 acelaş scop ca şi şcoala nor·
mală de conducătoare de grădini de copii de astăzi.
Califica conducătoare şi pregătia bone pentru azi·
lele sau grădinile, numite altfel şi şcoli de copii mici,
care funqionează mai cu seamă vara. Până În
1910, azilul dela Blaj a avut 548 elevi şi eleve,
precum rezultă din memoriul ce a binevoit a ne
pune la dispozi�ie Păr. I. F. Negruţiu, fostul dj·
rector al şcoalei normale şi preşedinte al senatului
numitului azil.
Şcoala de mena; urbană tip A cu patru clase,
s'a deschis intâiu, la I Ianuarie 1928 in Obreja,
ca şcoală de Stat. Desfiinţându.se, la 15 Octom­
vrie 1931 se deschide la Bla; această şcoală cu
caracter confesional unit, având următoarele ate·
liere: 1. spălătorie şi căIcitorie; 2. croitorie şi
lucru de mână; 3. ţesătorie; 4. bucătărie. Cursu·
riie ţin patru ani. In 1932/3 sunt 46 eleve.
Şcoala de arte şi meserii greco-catolică S. Iosif
din Bla;, deschisă la 1 Noemvrie 1928, are sec·
 IOAN GEORGESCU: ŞCOLILE DIN BLAJ '"
ţiile : tâmplărie, rot�rie şi I�dtuşerie mecanică. In 1925, din partea Universităţii libere din Bucu­
]932/3 are 43 elevi. . reşti, d-l I. G. Duca, atunci ministru de externe,
Şcoala comercială superioară gr.-cat. de băieţi după evocarea evenimentelor dela 1848, afinnă că,
din Blaj, inaugurată in 1929, cu aceeaş programă în acest colţ sfânt al pământului românesc, se
analitică pe care o au şi şcolile de Stat, in 1932/3 cuvine să se proclame tăria şi veşnicia unităţii
are patru clase cu 92 elevi. noastre naţionale. La 3/15 Maiu 1927, d-l Octavian
Şcoala comercială superioară gr.-cat.
de fete, datând din acelaş an cu cea
precedentă, are astăzi patru clase cu 68
eleve.
Cu acest complex de institute de În­
văţământ şi de educaţie, Blajul e, de
bună seamă, după centrele noastre uni­
versitare, cea mai Însemnată colonie

V� �:� : ���!e �� d��� �

l
i o i t
i i
ii � !�!
at d
l e r
i
�

ţioşi, l-au numit , Oxfordul . neamului

nostru ; iar alţii chiar (l 0 mid Romă •.

r.� �� ��� l� � �����: �� ����

a â � e u a
e a �v � t ş
In vasta piaţă a acestui orăşel, în
dreapta şi în stânga catedralei, care le
stră;ue;;te şi le ocroteşte ca o mamă,
se alintau şcolile cele mai vechi : Aca­
demia Teologică şi Liceul de băieţi cu
internatele lor. Liceul şi numeroasele
şcoli de fete sunt adăpostite in fru­
mosul Institut al Recunoştinţei, clădit
în , Republica Blajului ., aproape de
gara ' Câmpul libertăţii •. In apropierea
celeilalte gări a Blajului e Şcoala de
arte şi meserii, iar Între aceste noua �i
uimitor de moderna zidărie a Şcohi
normale de învăţători. In timpul din
urmă e vorba să se Îmbogăţească cu
o casă culturală şi cu un stadion pentru R�dinl3 Mitropolilan3 din Blaj. (Dup!! o acuarel3 a d-Iui Prof. Mariao) .
educaţia fizică. Biblioteca centrală există
dinaintea războiului, din 4arul marelui cărturar, Goga,. atunci minist:u de int�rn�, !,"ărturis�ş�e �ă
... .
I. M. Moldovanu. la Blaj, de zecI de ani, asemeni pnmJ!or creştini dm
Diferite aprecieri. Având atâtea institute cu aproape Catacombe, prooroci învăţau religia Românismului.
15001) de şcolari în fiecare an, fiind păstrătorul şi Aceşti umili, dar inspiraţi prooroci ai Blajului
purt3torul atâtor amintiri sfinte din zilele noastre aveau « tot ce trebue conducătorilor unui popor la
de lupte naţionale, mai cu seamă dela 1848, nu e zile de răspântie : . . . porunca implacabilă a sân­
mirare, dacă Blajul, ca un alt • Ierusalim t, a gelui . îndrăsneală în cuget şi hotărîre în ac­
devenit loc de pelerinaj pentru Românii de pretu- ţiune . . . simţământul unităţii de rasă, susţinut de
tindeni. Astfel, d-I C. Banu, ministrul Cultelor şi o cultură superioară şi orientarea fericită în fr1l.­
al Artelor vine la 3/15 Maiu 1922 În Blai, nu ca să mântările continentului •. Iar la 3/15 Maiu 1933,
se plimbe la lumina becurilor electrice, nici ca să d-I D. Gusti, ministrul instrucţiei, cultelor şi
calce pe o pardoseală de soiu - care atunci lipseau artelor, ridică un energic protest contra revizio­
din acest orăşel, - ci ca să privească marile figuri niştilor, spunând că, de nicăiri, acest protest nu
ale Blajului istoric şi să audă din glasul mormintelor
imperioase1e chemări la implinirea datoriei de
ast1l.zi. D-l Al. Lapedatu, venind În aceeaş calitate
e mai îndreptăţit, ca dela Blaj. Acesta e oraşul
.,
., şcolilor, al cărturarilor, al Bisericii vii •. EI
s'a ridicat şi a ajuns la însemnătatea pe care o
la 3/15 Mai 1924, �i dă seama ., că aci se lucreau va avea totdeauna, prin grija de suflet şi prin iu­
conştient şi patrioflc pentru SUSţinerea celei mai birea curată şi nemărginită de neam. Oamenii
frumoase tradiţii de cultură naţÎonală la Românii pe cari i-a dat, Într'o viaţl de mai bine de un secol
de dincoace de Carpaţi •. Vorbind la 3/15 Maiu şi jumătate, sunt pilde fără pereche de învăţătură,
de muncă, de lep1l.dare de sine, de adevărat misti.'
1) La o populalie lOiali de 4.716 locuitori (1930)' cism şi eroism naţional •.

www.dacoromanica.ro
 B O A B E D E
Incheiere. Aprecierea cea mai de seamă, însă, a
rostit-o însăş România întregită prin « Legea
asupra raporturilor dintre şcolile secundare con­
fesionale române din Braşov, Blaj, Beiuş, Brad şi
Ministerul Instrucţiunii . votată de Corpurile le­
giuitoare în sesiunea de vară a anului 1929. Garan­
tând această lege existenţa şi posibilitatea de acţiune
a acestor institute, ea Înlesneşte Blajului, .sfânt prin
trecutul lui plin de glorie precum zice acade­
micianul 1. Simionescu, să muncească mai cu
t,
spor pentru unirea completă sufletească intre
cei pe care numai vitregia soartei i-a făcut să se
•
despartă prin forme ce nu pot ajunge să desbine
In adevăr, nu se poate îndeajuns arăta în cuvinte,
t.
ce forţă vitală enormă reprezintă Mitropolia Bla­
jului cu glorioasele ei tradiţii seculare pentru şco­
lile vechi şi noui ce le ocroteşte! Prin autonomia
şi dreptul de iniţiativă ce-I are, această mamă
bună' poate pune la cale atâtea lucruri de folos
obştesc. Dacă, în trecut, prin grădina botaQică,
prin societăţile de lectură şi manifestaţiilţ na­
ţionale, prin studiul, adevărat că numai facultativ,
li t e e b a
��es��t 3: ��U�:�I: :�r!r! ����t:�r�� �er; ���f:�
sorii N. Solomon, A. Viciu, !. Raţiu şi până În zi-
www.dacoromanica.ro
G R Â U
lele. noastre, a ştiu,t să pună zăgaz puhoaielor cotro­
pitoare germano-ungare, deschizând o fereastră
luminoasă spre Apus, - pe viitor, intrând În legă­
turi tot mai strânse cu Roma, Parisul, Stras­
bourgu!; Louvainul şi alte centre mari latine din
Apus, va ,şti să deschidă ferestre tot mai multe şi
mai folositoare şi făcând să se pătrundă toţi Ro­
mânii de nevoia misticismului şi' q' , ero­
ismului naţional ., propovăduit .de aici.. 1).
� •...
IOAN GEORGESCU
Bjbll�gra/ie. La compunerea aceateÎ lucrlri, afad de i%vo.a­
1)
Mi­
rele arltate în lexl, am consullat 'regiSlre fi protocoale din arhiva
'
Academiei Teologice, apoi a liceului şi citeva chiar dinlr'a
invll.!lI.­
tropoliei din Blaj; de asemenea anuarele instilUtelor de
)TIânt de acolo dela 1853/4 pânll. În timpul din urmll.; apoi Brevia­
riu iSloricu al scolelorudin Blasiu de 1. Antonelli (Blaj, 1877);
Nicolae Brinteu, Şcoalele din Blaj, (Sibiu, 189-8), ş. a.
Imi lirl de deosebită datorie S� aduc şi aici respectuoose mul­
M.
lumiri d-rlei dr. Elerla Puşcariu, d-Ior O. Densuşianu, I.
Bianu, r. Ţettu, G-nl Oheanu, apoi d-Ior directori I. F.
Nrgruliu, Ştefan Pop, A. Lupeanu-Melin, N. Popp şi Prof.
N. Comşa. şi I. Popu-Câmpianu-Bla;, precum şi d-Ior AL P.
Arbore-Focşani, şi În fine, P. Ilie D�ianu, pentru pre\io.asele
comurlicliri ce mi-au flicu(.
 STÂ
NCA
(ROMANUL FOTINIEI l 'ANDRIS)
VII
D-I Sandris şi Mimis erau plecaţi. In salonul
vilei erau mosafiri. Şi Anghelos, neavând nici
poftă să se arate la străini, dar nici vreun tovarăş,
Îşi luă cartea şi un scăunel ca să şeadă afară şi să
citească.
Descoperise un loc bun, un adăpost pentru
lectură, unde mergea din când în când . . . Era o
scobitură, ca o gaură mare, pe culmea Stâncii Roşii.
Nu puteai să scobori uşor într'insa. CU atât mai
puţin să te sui, fiindcl scobitura avea o adâncime
destul de mare. Cu ajutorul scaunului însă, An­
ghelos isbutea. Intâiu îl arunca Înăuntru şi sărea
pe el. Apoi îl aşeu la margine, pe cel mai înalt loc
al groapei, care aducea cu speteaza unui jet; şi
acolo şedea cum nu se putea închipui mai bine.
In faţă scobitura era deschisă şi lăsa să se vadă o
bucată din priveliştea apuseană. Din locul acela
puteai să sări uşor În scobitura de mai jos, mai
pUţin adâncl, dar nu atât de regulată", apoi Într'o
alta, şi mai gloduroasă, iar de acolo în jos Începea
peretele perpendicular. kp. era alcătuită culmea
Stâncii Rotii pe care Anghelos, din pricina acestor
scobituri Ciudate, o numea crater.
Bucata de privelişte, care se vedea dela adăpostul
lui Anghelos, era compusă cu o înţelepciune extra­
ordinară, ai fi zis de un pictor. La stânga se găsea
coasta de nord a dealului, care făcea un arc lung,
începând dela o aceeaş înălţime ca a Stâncii şi
aplecându-se Încet, Încet, cu o înclinare armo­
nioasă, până unde se Înălţa o altă muche. dincolo
de drumul şerpuit care le despărţea. La dreapta
era marea, golful cel mic, plaja plină de stânci,
pe care, de sus, aveai impresia că măslinii mărgi­
naşi ai dealului se aplecau curioşi s'o vadă. Exact
în partea opusă, dincolo de dealul din fund, se
www.dacoromanica.ro
căsca un gol acoperit de o ceaţă lumino:lSă, unde
e i e
f���e:;' �bi l�r;� �;�Y:� i� �: t�:r� �
t �u Î� ă : t s fr �
ţească munţii îndepărtaţi. In ceasul acela, cerul
era peste tot auriu şi impodobit cu două panglici
subţiri şi paralele de nori. Soarele se cobora spre
asfinţit.
g e r a l e
�� � : l�� :�fu� C: �� J!d �U�� � �!
vir r r d t ta u i
fericit nu era. Sbuciumul reîncepu şi în el lupta era
în' putere. De când cu scena din peşteră, au trecut
trei zile. Indrăzneţ, atât cât putea fi cu Fotinl,
tânărul se sătură de mângâieri şi sărutări. Repede
însă, chiar din ziua următoare, mirat şi foarte
desamăgit, începu să bage de seamă ceva neinchi­
puit şi grozav: corpul minunat, pe care-I avea
aproape la îndemână, nu-i mai stârnea plăcere.
Verişoara lui nu-i primea alintările şi sărutările din
dragoste. Şi tocmai faptul acesta era pricina celui
dintâiu.
Nu, - spunea el acum, - FotinÎ nu-I iubea, nu
putea să-I iubească decât ca pe o rudă, ca pe un
frate. Scena din scorbură la Început îl înşelase . . .
Mai intâiu că el nici nu i-a vorbit vreodată de dra·
goste, iar pe de altă parte nici În celebrul , magnet .
nu trebuia să aibă Încredere absolută. Apoi, chiar
pentru gesturile lui cele mai indrăsneţe, găsea
întotdeauna câte un tertip, - ca in peşteră, ­
care le făcea oarecum mai fireşti şi le desbrăca de
caracterul lor dela Început, limpede şi nespus. In
sfârşit, nu se lăsa niciodată În faţa ei răpus de
voluptate; isbutea să se infrâneze până şi în clipele
cele mai aţâţătoare. Felul acesta de purtare, care
păstra pecetea aparenţei, îndreptăţea tocmai foarte
J" B O A B E
bine pe Fotini să-j socoteasd1 mereu alintl\rile erotice
drept gesturile unui văr vioiu, glumeţ şi cam ne­
bunatic. Le pritnea Îmotdeauna cu nevinovăţie, cu
supunere, cu râsete, cu bucurie, uneori cu o mică
impotrivire, iar alteori cu o linişte care semăna a
visare. Dar niciodată cu gând ascuns, niciodată cu
� efa alc1tuitl culmea St;1nc:ii Roşii
ruşine, niciodată cu supărare, niciodată cu dorinţă
��f ���:� :: :e� t ���
erotică, niciodată cu o manifestare a unei alte stări
t m âutoare mulţumiri de
l r ll rj ă
Lipsea deci din partea ei f. dorinţa corespunză­
toare .. Şi tocmai aceasta căuta acum Anghelos :
cunoştinţa, armonizarea, răspunsul. Curând alin­
tările i se plkură .lipsite de orice gust. Nu numai
că nu-i mai dădeau neasem3nata desfătare dinainte,
dar dimpotrivă, ii aduceau supărare, durere, necaz,
turbare, ca unui om Însetat care ţine în mână
robinetul închis al unei cişmele şi nu poate, din
slăbiciune, să-I deschidă şi să-şi astâmpere
setea.
Gesturile lui erotice, ascunse şi prefăcute, atât
cele dela inceput care-i făceau plăcere, cât chiar
şi cele din urmă, care i se păreau seci, le privea
acum cu groază, ca o îndoită catameză a unei
nevinov3..ţii copilăreşti. Nu, nu era bine, nu era
cinstit şi mai ales nu era frumos ce făcea el.
Fiindcă dacă nu credea atât în morală, credea Însă
www.dacoromanica.ro
D E G R Â U
în frumuseţe şi in dragoste. Pe Fotinl o dorea cu
mai multă râvnă În ultimele zile, in care se apropia
atât de mult de prea fericita clipă când avea să se
bucure de ea în întregime, şi de care vedea iarăş
că era atât de departe • . . Voia să-I sărute şi ea
aşa cum o săruta el, să-I îmbrăţişeze cum o îm­
brăţişa şi el, să-şi lase în faţa ei neÎnfrânat delirul
şi extazul, s'o simtă la pieptul lui, cucerită de
aceeaş patimă, s'o vadă deschizându-şi ochii do­
ritori şi leşinând de plăcere. Numai ap! Altfel
n'avea nicio noimă. Şi ca să fie aşa, trebUIa s'o facă
să-I iubească; iar ca să se facă aşa, trebuia să-i spue
acel grozav : i< te iubesc •.
Aventura aceasta din urmă, desamăgirea ne­
aşteptată în urma bucuriei dela scorbura măslinului,
il făcu posac, nervos, alt fel. De multe ori Fotinl
îl intreba : t ce-ai de eşti aşa ! . şi el îi răspundea
brusc: « nu ştiu! lasă-mă! •. Adeseori alintarea lui
se sfârşia, pe neaşteptate, cu o strâmbătură săIba­
tecă a feţei, intr'o mişcare de necaz şi În strânsori
de supărare. Oricât de mult râdea pe urmă, oricât
se silea s'o convingă pe Fotinl că a glumit, sărmana
se mira mult de anasâna aceea alintătoare, - jumă­
tate prefăcută, jumătate adevărată, - şi începu
să-şi facă părerea că adevăratul aşternut al dra­
gostei lui, cine ştie din ce pricină tăinuită, datorită
unei greşeli a ei necunoscute, era antipatie, ură.
Oare din pricina aceasta, care o întrista din suflet,
Începu să primească pe urmă, ca şi cum căuta să-I
îmbuneze, şi alintările lui cele mai îndrăsneţe ?
Probabil. Este atât de întortochiată şi greu de
Î.nţeles psihologia unei fete nevinovate care se lasă
a fi mângâiată ! Fără îndoială, Fotini Sandris era
mult mai pUţin vicleană decât oricare alta de vârsta
ei într'o aceeaş situaţie, care ar fi ştiut să-şi arate
indignarea ; mult mai ruşinoasă decât aceea care ar fi
ştiut să-şi arate sfiala; muh mai cuminte decât aceea
care ar fi ştiut să-I spue măicuţei; mult mai mândr3
decât aceea care ar fi ştiut să se apere cu demnitate.
Şi cu toate acestea în fundul, in adâncul nepătruns
al întregii aceste nevinovăţii. al onestităţii, exista, -
fapt pe care Anghelos ar fi fost greu să şi-l În­
crupue, - şi o oarecare curiozitate şi un pic de
viclenie. Cuvântul îl avea natura. Imbrăţişarea
tânărului Îi stârnea o bunăstare nelămurită, un
fior ascuns care-i plăcea, şi nu putea decât să-i
placă, ceva pentru întâia oară cunoscut şi dulce,
care o cufunda într'un calm extatic ca o transpor­
tare. Oricât de adânc ascunsă ar fi rămas aceast�
simţire firească, era insă puternică, mult mai pu­
ternică decât ea şi, pe lângă un număr de alte
pricini, o făcea să fie intotdeauna supusă.
Dacă e păcat - o, cât de scump il va plăti!
Lăsase acum cartea şi privea amurgul. Soarele
care se coborîse Încet până la panglicile de nor,
supărat, le sfâşie. O clipă, Anghelos îşi aduse
aminte de Stefanos. Din ziua in care ii vorbise
despre simpaticul student verişoara lui, de multe
ori o necăjise fără răutate, făr� gelozie. Odată chiar,
 GRIGORJOS XENOPOULOS : STÂNCA ROŞIE '"

În învălmăşeala sărutărilor lui, îi zisese : ;: Uite aşa
are să te sărute Stefanos ! . . . t. Astăzi însă închi­
puirea lui dădea o înfăţişare rivalului necunoscut
şi îi arunca În brate fecioara îndrăgostită. O vedea
deschizând ochii pofticios şi sărutându-1 aşa cum
dorea să-I sărute pe el. . . Il iubea, îl adora. Amândoi
copii, pe pragul tinereţei, Întâia pagină a vieţii.
Unirea lor, în închipuirea lui, era ceva desăvârşit,
armonios şi frumos. Şi atunci, pentru întâia oară, ge­
lozia îl muşcl de inimă, fiindcăviitorulnecunoscut în
cepu să-l ameninţe. 1 se păru că trebuia să se gră­
bească, să alunge cel pUţin din .jnima Fotiniei
orice urmă de simpatie pentru un altul. Şi gelozia
cunosc, - păcat! - ca să văd şi de aproape cum
sunt verişoarele bune care-şi iubesc verii.
- Nu mai vorbi, Anghele dragă ! zise cu com­
pătimire pentru prietena ei Fotin!. Ţi-am spus
odată, sunt bârfeli şi răutăţi de-ale lumii ! E de
crezut aşa ceva ?
- Fie . . . eu cred.
- Fireşte; fiindcă şi tu eşti tot aşa de rău ca şi
lumea.
- Ba de loc; eu am văzut asta cu ochii mei,
am inţeles . . .
- De unde? când?
- In ziua aceea în care i-am întâlnit la plimbare.

::: �: l:�? � i �� :��i�?:

ajută pornirea, ca s'o rezeme pe ultima lui hotărîre. a e etă, nu puteau fi
Astăzi, deseară, de cum o va vedea, îi va vorbi ! ât a u n ă t
Şi iată, apăru Fotini. - Ah ! dacă nu·ţi spuneam eu, n'ai fi înţeles
Adâncit în medita�ia lui, nu-i auzise paşii, şi nimic . . .
glasul ei porni deodată : - Dar la urma urmei, de ce fi se pare ţie aşa de
- Aici eşti, dragă ? Te căutam pe pământ şi te ciudat şi de necrezut ? Întrebă Anghelos.
găsesc in cer . . . - Şi îngrozitor şi rău ! adăugă Fotini.
- Adicl uitându-mă la cer. - Şi to[Uş. . . toate sunt cu putinţă in lumea
- Ia uite unde te-ai vârît! Eu credeam că ai asta!
plecat împreună cu tăicuţu şi cu Mimis.
- Mi-a fost lene . . .
Se apropiase de marginea groapei şi stătea
deasupra lui, înaltă cât toate zilele.
- Nu vii jos?
- Da, dar cum? mi-e frică să săr.
- Stai pUţin.
Anghelos se sculă, puse scaunul mai aproape
şi se sui pe el.
- Acum . . . aruncă-te şi eu te prind.
. Fotini sări şi Anghelos O primi in braţe. Şi o
ţinu aşa până ce puse din nou scaunul la loc şi o
trase să şeadă lângă el. Scaunul abia îi încăpea pe
amândoi şi, ca să nu cadă, urmă s'o ţie strâns de
mijloc, lipită de el.
Era plină de bucurie că a dat aşa pe neaşteptate de
Anghelos, în timpce-I credea in oraş şi nu-I aştepta
decât seara. Faţa, ochii ei albaştri, părul auriu la
soare, glasul, râsul, mărturiseau atâta fericire,
picurau atâta bunătate, scoteau la iveală atâta
curăţenie, încât tânărului, aşa cum i se înrâmplase
şi alte ori, îi fu milă de ea. Şi de unde pân'atunci
era hotărît să-i vorbească, acum şovăi, îşi schimbă
gândul. Fiindcă i-a fost milă să n'o tulbure cu o
astfel de spovedanie, să distrugă acea clipă de bu­ . ...:...�
.:.
curie, de lipsă de grije, şi poate (cine ştie?) să-i
otrăvească viaţa Întreagă. Ii fu milă de ea, - şi de
�:....:. - "
unde pân'atunci era gata să-i vorbească, acum se
uita la fată şi tăcea.
- Păcat că nu ştiam că eşti aici, îi spunea. Şi avu plrerea că Potinl ş i Stinca s e Infr51irl
Proasta de Marietta e de vină. Am intrebat-o dacă
ai plecat În oraş şi mi-a spus că da. Ce păcat! Cât - Dar tu Însuţi nu-mi spuneai Într'o zi? .
de mult voia să te cunoască Iulia ! - Of! ii tăe vorba Anghelos; nu te uita la ceea ce
- Cum . . . Iulia era? ţi-am spus într'o zi . . . Omul îşi schimbă ideile
- Da cu mama ei. şi sentimentele de azi pe mâine, din moment in
- Dacă ştiam ! . . . Doream şi eu foarte mult s'o moment . : : Ceea ce ieri mi se părea ingrozitor

www.dacoromanica.ro
" 4 B O A B E
şi mârşav, astăzi poate îl găsesc foarte simplu şi
foarte. natural. iacă . . .
Dădu să vorbeascl mai departe., dar îi fu teamă
de alunecuş şi-şi muşcă limba.
- Ia te uită, strigă deodată Fotinl, cât de măreţ
apune soarele!
Pe când asculta la cele ce·i spunea vărui ei, cu
ochii ţÎnHi la gura lui, mirată, se întoarse brusc
spre apus. Discul, pe care ochii puteau să-I pri­
vească netulburaţi, se apropia acum de munţi,
împresurat de peticelele aurii ale norilor, şi r15·
pândea O lumină roşie de jar. Pdpasti a sălbatedi a
Stâncii, cât se vedea din groapă, stdlucea plină de
sânge. Ai fi zis că era g3urită de mii de săgeţi şi
din fiecare rană Îsvora sânge . . . Şi Fotini, ca şi
r ����t1�� �1 !�� :i : ��� ; ;� ��i:: �
ân a ' i f ţ ru
n l t I
clipă roşii. Tânărul văzu asfinţitul răsfrângându-se
asupra ei. privi fecioara rezemată de piatra stacojie,
În mijlocul acelei lumini roşii de peste tot, şi avu
p!irerea eli Fotinl şi Stânca se Înfrăţid, se unirll
Într'o fiinţll ciudată, stranie şi Brll asem!inare În
felul ei, ca o scoiell uriaşă, în care se cuibărise
o fată.
Şi fu cuprins de teamll. Şi ca şi cum îi şopti
.
CIneva eli nu-i era locul acolo, îi veni intr'un timp
să se scoale, sll se retragll, s'o lase singură. Poate
chiar s'a şi mişcat. Fiindc!i deodată Fotinl, cu ochii
m�reu la soare, i�i trecu mâna pe după mijlocul
��� �� l� �:e ��� � �� � �� :�� : � ��!
s i e s i
e r a. ă c t te e a n
in medita,ii şi visuri. Nu-Î zise nimic şi nici nu
scoase vreun cuvânt, până ce discul ajunse În
sfârşit coama muntelui. Atund, - părea că-1 ,inea
locului numai cu ochii şi-l rezemase pe munte,
Bci să mai aibă grijă că va cădea şi se va sparge, -
îşi Întoarse ochii ei senini spre Anghelos şi-i zise :
- Zău, Anghele, serios că doi veri primari se
pot iubi?
- Dar nu ţi-am spus? dspunse tânăru!, mirat
oarecum de aceast!i stăruinţă.
- Şi sl se căsătorească?
- Fireşte că da.
- Religia iartă însă una ca asta?
- Ei! câteodată. . . Când e neapărată nevoie,
ce poate să fad preotu l ?
- Zău? Ingădue ?
- Vezi bine!
- Ştii de ce te-am intrebat? Fiinddi mă gân-
desc la sărmana Iulia. Dacă o fi păţit-o cu adevărat
şi s'o fi îndrăgostit de vărul ei, Închipueşte-ţi ce
nenorocitll trebue sl fie ! Cel puţin dacă -ar putea
să-I ia de bărbat . . . se mai 'îndreaptă lucrurile,
adică atât cât se poate drege o nenorocire . . .
- � a dar, văd el ai Început să crezi.
-ŞtlU eu ? .. dacă tu-mi spui că totul e cu putioţll...
Ceea ce ou pot să fac eu, nu Înseamnă di nu poate
s'o facă altuL . . Ştiu şi eu ce să-ti spun?
www.dacoromanica.ro
D E G R Â U
De ce să readucă aceeaş chestiune În discuţie?
Lui Anghelos i se păru ceva fatal. Dacă va tăcea
şi de data aceasta, nu va mai putea să-i vorbeasdi
niciodată. O putere din afară îl împinse . . .
- Aşa dar o compătimeşti pe Iulia? o întrebă.
- O, da . . . dacă ar fi adevărat. . .
- Ce proastă eşti! Există lângă tine oameni
mult mai vrednici de compătimit . . . şi tu . . .
Fotinl se uită l a el înlemnit1\. de mirare.
- Nu inţeleg . . . murmură.
- Iacă, de pildll, eu . . .
- Tu? . . ce?
- De unde ştii, dragă, dacă n'am păţit şi eu
.
ce a păţit şi vărui Iuliei tale J
Sunt clipe care nu ne înşeală niciodată. Altll
a dată, dacl ar fi auzit acelaş cuvânt, Fotinl poate că
n'ar fi inţeles nimic; sau poate do ar fi râs; ori l-ar
fi Întrebat pe Anghelos dacă nu cumva Eliza Vlastu
era vara lui şi ea n'o ştia; sau i-ar fi cerut numele
vreunei alte rude, necunoscute, care l-a făcut « să
păţeaseli la fel •. Dar nu; înţelesul cuvintelor lui,
adevăratul înţeles, o isbi în faţă, ca o lumină vie
care orbeşte şi ameţeşte. Şi nici. nu se gândi măcar
să-şi ascundă impresia şi să se prefacă. Repede
trase mâna care ţinea mijlocul tânărului, şi mirarea
cu care se uita la el de câteva clipe, se schimbă
deodată în groază. Făcu nişte ochi mari, speriaţi,
cu un mic spasm al feţei, imperceptibil. Voi să
spue ceva, dar nu putu să articuleze nici un cuvânt.
Iar buzele Î se incâlciră cu sgomot stins.
Era singurul fel prin care putea face pe Anghelos
să urmeze şi să termine! 1 se păru eli trecuse pe
podul sortit, şi că podul in urma lui se rupsese.
Inainte !
- De ce te-ai speriat aşa? Faptul nu e tocmai
aşa de grozav. . . Sunt nenorocit, da, însă tot de
tine atârnă ca să fiu cel mai fericit om din lume!
Ascultă, Fobni, trebue să-ţi vorbesc . . . Din întâia
zi, din întâia clipă când te-am văzut . . . da, de trei-
sprezece zile de când sunt în preajma ta, nu fac
altceva decât să iubesc . . . Te iubesc !
Fotini dădu sll se ridice. Anghelos o ţinu de
mijloc cu sila.
� T��: nici ::� �� ���: 6�� bi�::r: ��:
i t ; r
ap p a o iu u
seamă de astea. E ceva mai presus, mult mai pu­
ternic de voinţa omului. Fără să vreau te-am iubit
şi Dumnezeu ştie, cât m'am opintit ca sll-mi înnec
pornirea. Mi-a fost cu neputinţ!i ! Tu eşti singura
pe care o iubesc cu adev!irat în viaţa mea, fiindcă
eşti şi singura din lume care mi te potriveşti . . .
Vorbea şi o ţinea. Fata se uita în altă parte,
căuta să se smulgă, să fugă. Iar cuvintele lui pripite,
gâfâitoare, aveau în ele toată agonia, toată vâlva
Îndoitei puteri pe care o punea ca s'o tie şi. să-i
vorbească în acelaş timp.
- Ascultă-mă, Fotinl, trebue să-ţi spun tot . . .
Uitli-te l a mine . . . Daell mă iubeşti, dacă m ă vei
 GRIGORJQS XENOPOULOS : STÂNCA ROŞIE ,6,

iubi, nici vârsta şi nici rudenia n,U sunt piedici. Ieşise şi el din şanţ şi riităcea ca o stafie în
De nimic nu poate să-ţi fie teamă, nimic nu poate Întunericul inserării, cu scaunul trecut sub braţ,
sl ne despartă.. Am să. te iau cu mine, să plecă.m, . . . cu cartea În mână, închisl. Nenea Anastasis apă.ru
să te fac sOţia mea! • . . pe poteca prăpastiei şi trecând pe lângă el, il sa­
- Ci Iasă-mă odată ! strigă. brusc Fotinl cu vocea lută. cu un ton, care lui Anghelos i se păru ciudat . . .
schimbaU. II urmiiri cu privirea până ajunse la grilajul vilei.
Se smuci din îmbră.ţişarea satanică a tânărului Acolo ·îl întâmpină O umbră şi schimbară Între
cu atâta putere, Încât el îşi pierdu cumpătul şi nu ei câteva cuvinte . . . Pe urmă nenea Anastasis
mai găsi in el putere ca s'o ţie. Şi când se Întoarse trecu pe poartă, iar umbra se repezi afară şi se
şi-i văzu uimirea, frica, muţema, se sperie şi el îndreptă spre Anghelos in fuga mare.
singur. Şi nu mai găsi în el putere să-i vorbească.
despre dragostea lui . . .
Palidă, ca şi cum căzuse lângă. ea un trăznet,
ca şi cum avusese l� un cutremur care sgudu.ise
Stânca, Fotini se Întoarse în jurul ei, ghemuită, spe­
riată În acelaş tim� şi ruşinată, supărată. şi extaziată,
de credeai că. nO ştia Încotro s'o ia la fugă. . . . Soarele
se ascunsese după munţi şi peticelele de nori,
purpurii, stăteau încremenite şi mirate pe cerul
roz-auriu, ca de sticlă.. Dar peste roşeaţa Stâncii
şi a Fotiniei se lăsase o umbd, o paJoare.
- Lasă-mă ! . . . vreau să mă. duc . . .
Anghelos, vă.dnd că. nu poate face altfel şi că
nu mai avea de spus nimic, se ridică drept, ca s'o
ajute. Şi-şi apropie scaunul de ieşire, ca să se sue
şi să poată pleca. '
Dă.du să-i Întindă mâna.
- Lasă-mă! strigă sălbatec fata. Nu mă atinge !
Şi se sui singură pe scaun, se căţără. de marginea
şanţului şi era cât p'aci să se prăvălească ; dar
Anghelos nu Îndrăsnea să sufle o vorbă . . . In
cele din urmă isbuti; ieşi, se sui,. se sculă în pi­
cioare şi, fără să spue niciun cuvânt, fără · să-şi
Întoarcă privirile inapoi, plecă, dispăru . . .
Anghelos, în scobitură, văzu cum pieri repede
trupul ei tremurător şi tulburat, şi cele din urmă
plete blonde ale capului, şuviţe svăpăiate, care se
mişcau de groază şi supărare in adierea amurgului.
- Ce-am făcut ! . . . vai ! . . . ce-am făcut!

Cu toată vârsta coaptă, cu toată experienţa
lui în ale dragostei, un astfel de rezultat neaşteptat
Anghelos nu şi l-ar fi inchipuit niciodată.
La inceput ii fu teamă de o catastrofă. Crezu
că Fotinl alerga drept la mama ei, sl-i spue totul
în hohote de plâns. Şi multă vreme nu îndrăsni
să se întoarcă la vilă, de teamă să nu dea de mătu­
şă-sa. Dar numai de mătuşă-sa? Dacă. Fotial, - un
copil, - n'a putut să. se ţie şi a vorbit de faţă cu
toţi ? Dacă o fi aflat d-I Sandris? . . Dar chiar
dacă nimeni n'a aflat, pe însăşi verişoara lui cu ce
ochi avea s'o vadă, cum avea să-i mai vorbească. ?
Se lăsa Întunericul afară., se făcu întuneric şi
în sufletul lui; iar noaptea ii pricinuia atâtea te­
meri, încât uită. până. şi de căinţa lui. Un mo­
ment ii fulgeră. un gând nebun: să fugă, să se
ascundă la oraş, până va sosi întâiul vapor şi să
se îmbarce, spre Patras, spre Cefalonia, spre Cor­
cira, unde se nimerea, - fără să. vadă pe nimeni.
Anghtlos, In scobitur:l, d:l;u cum pieri repede trupul ei
ttemurltor şi tulburat
Era Mimis. Ce avea cu el? . . Frica acu pe
vinovat să-şi închipue lucruri sinistre.
Dela jumătatea drumului, Mimis Începu sit
strige :
- Anghele ! . . . tu eşti acolo ? . . hai, vino
odată ! de ce ai întârziat aşa de mult?
-Aici sunt! strigă Anghelos uşurat.
Ii veni inima la loc . . . Fratele venea numai
să-I ia.
- Ai întârziat, îi zise, şi-am început să ne in·
grijorăm.
Fotinl mi-a spus că te-a lăsat la Stâncă să me­
ditezi în linişte, fiindcă voiai, zice, să rămâi sin­
gur. Dar când am văzut că a trecut atâta timp
şi nu te ară.ţi, am zis: « nu cumva i s'a urit omului

www.dacoromanica.ro
 ." B O A B E
cu viaţa 'şi şi·a făcut vânt? ia să mă reped
pân'acolo •.
Mimis râdea. Impreună cu el se prefăcu că
râde şi Anghelos.
- Nu mi-am dat seama cum s'a scurs timpul.
Seara aSta a fost frumoasă şi tare dulce . . .
- Şi să vezi, urm3 băiatul, că nU băgase în
sperieţi şi Fatin!. • Du-te de vai, îmi zice ea,
fiindcă te pomeneşti că. . . toate se fac pe lumea
asta! • Şi nu glumea de loc; era cu adevărat în­
grijorată . . . Fiindcă a fost cu neputinţă s'o con­
ving, cu toată stăruinţa mea, să vie cu mine ca
sl1 te căutăm împreună. Hai, mai repede, te rog.
In sufrageria vilei îl primiră cu bucurie. Pentru
Întâia oară s'a întâmplat să întârzie, să se rătă­
cească, să trimeată după dânsul, şi În viaţa paş­
nid1 dela Stânca Roşie acest episod semăna cu
o aventură. Era acolo domnul Sandris bine dispus
şi d.cut, aşezat chiar la locul lui În faţa mesei;
doamna Sandris, dulce la grăit şi cu ochii plini
de bucurie alintătoare datorită neliniştei, Întinsă
pe divan, - şi Fotiol . . .
Anghelos, după ce repetă justificarea lui lirică,
după ce se uită pe rând la toţi, îndră5ni în cele
din urmă să se uite �i la vara lui. Ea lăsă ochii
în jos, dar pe faţa el apăru zdruncinarea sufle­
tească. Era liniştit1i, - poate mai liniştită. mai se­
rioasă şi mai cu minte ca de obiceiu, - dar nimic
mai mult. Oricine, văzând-o numai, nu şi-ar fi
inchipuit ce i s'a întâmplat cu un ceas În urmă.
Vorbea liber despre orice şi uneori răspundea şi
lui Anghelos, fără să se uite la el, ce-Î drept,
dar fără să-şi arate necazul. Dacă ar fi lipsit stă­
ruinţa să-i ocolească privirea, cu o expresie de
supărare iute şi imperceptibilă, dacă n'ar fi în­
ţeles din aceasta că seninătatea ei era aparentă,
din pricina celorlalţi, Anghelos s'ar fi putut În­
şela şi s3 cread3 că fata, îndată ce se sim­
ţise în siguranţ3 lângă ai săi, îi iertase cu dăr­
nicie şi milă grozava Îndrăzneală.
Şi fără să vrea îşi aduse aminte de un proverb
zacintian, pe care-l auzise din gura Fotiniei: « Nici
pisic3 n'a fost, nici pagubă n'a făcut •.
Seara trecu cu bine. Ba, faţă de toate temerile
lui dela început, a fost pentru fricosul egoist o
seară liniştită, aproape fericită.
La masă însă Anghelos spionă cu coada ochiului
fizionomiile. Afară de aceea a Fotiniei, care dintr'o
ciudată sugestie i se păru că se lungise deodată, ­
in niciuna nu vedea ceva lămuritor. Şi ca şi cum
voi să fie mai sigur, - vinovatul nu se teme până
şi de umbra lui? - cercetă şi fizionomia Mariettei.
Straniu ! Frumoasa camerieră a vilei cu figura
delicată şi cu trăsăturile conturate, era astăzi schim­
bată. Mult mai schimbată decât Fotinl cu faţa
ei lunguiaţă. Ochii, blânzi întotdeauna, ca ai unui
miel, străluceau în seara asta cu o lucire sălba­
tecă. Părul, pieptănat Întotdeauna simplu şi bine
www.dacoromanica.ro
D E G R A U
netezit, În seara asta era dezordonat, iar două­
trei şuviţe repezite inainte, ai fi zis că voiau să
te sperie. Felul ei de purtare, întotdeauna înda­
toritor, dulce şi supus, în seara asta Usa să se În­
trevadă un fel de necaz, amestecat cu buimăceală,
cu încremenire mai vădită încă şi din pricina gurii,
pe jumătate deschisă. Se uita în jurul ei distrată,
şi orice voce mai puternică oarecum, ai fi zis că
o deştepta dintr'o meditaţie, şi se Întorcea spre
cel care-i vorbea cu o uşoară spaimă. Ea, care
servea la masă intotdeauna cu atâta evlavie şi
luare aminte, În seara asta ciocnea tacâmurile,
făcea să i se audă paşii, iar odată sdpă din mână
UD pahar. Oricare altul care :!!:'at fi simţit cu musca
pe c3ciu1ă mai pUţin decât Aoghelos cel de atunci,
: r
$f � ��: �e���� �Y���a��� � � �! ::; ;d
a c t ' : n t
t : t a t e:
vărată. Ce a păţit? Ce i s'a întâmplat ? Ce a aflat ?
Un timp îi trecu prin minte gândul, că i-o fi
spus ceva Fotinl. Dar repede îşi reveni. E cu ne�
putinţă, se gândi, ca o fată ca vara lui să aibă
incredere intr'o servitoare, fie şi Marietta.
Apoi şi-aduse aminte de altceva şi cercetă puţin
pe Mimis. Nu văzu nimic neobişnuit. Purtarea
micului boier faţă de mica slugă, era cea de toate
zilele. Cu aceeaş voce şi pe acelaş ton, - cam
aspru poate, - Îi spunea ori de câte ori îşi golea
farfuria: t: Na, ia-o ! . Şi cu aceeaş mândrie de
copil, nici nu se uita la ea, chiar şi atunci când
Îi Întindea el insuş farfuria, aşteptând să simtă
di i-a fost luată, ca să-şi retragă mâna.
Foarte ciudat ! . . . Anghelos s'ar fi prins pe
orice, că Mariettei i se întâmplase ceva sau
aflase ceva.
- Azi ai ieşit, Marietto ? o întrebă pe neaştep­
tate.
Marieua se sperie, se uită la el de vreo două­
trei ori, roşie ca racul, şi inainte să se depărteze,
cu o mişcare instinctivă, dădu să se Încheie la
gâtui ilicului, care era Însă încheiat. Apoi zise :
- De sigur, domnule.
Atât.
- De ce întrebi, Anghele ? întrebă doamna
Sandris.
- După amiază, răspunse Anghelos, am văzut
de departe pe drumul platanilor o fată, şi aşa,
din spate, mi s'a părut că e Marietta.
Nu era minciună. O văzuse �i şi-a adus-o
aminte în încurcătura lui. Dar mci de aici nu
putea scoate ceva.
Ieşiră în grădină, - şezură puţin În chioşc, -
reintrară în casă, - ieşiră pe balcon. .
Fotinl il ocolea. Căuta ca Între el şi ea să fie
Întotdeauna cineva dintre ai săi, mai ales Mimis.
Micile pretexte pe care le' găsea pentru fiecare
mutare din loc, aveau de scop să înşele pe cei­
lalţi. Fiindcă faţă de Anghelos toată supărarea şi
chiar groaza ei păreau a nu fi prefăcute. Cu felul
 GRIGORIOS XENOPOULOS: STÂNCA ROŞIE ,6,

tn care ti vorbea, cu chipul in care se uita la el,
ori de câte ori era nevoită chiar numai să-şi arunce
fără voie privirile asupra lui, îi spunea făţiş că
era supărată pe el. Foarte supărată, atât de su­
părată, încât dacă nu i-ar fi fost milă de ai săi,
dacă nu i-ar fi fost ruşine să se poarte cu el urit,
dacă nu se gândea in sfârşit că-i era văr, acum
câteva ceasuri încă iubit, - l-ar fi alungat pur şi
simplu.
o ascundea inimioara neobişnuită, ocara care pu­
sese peste sufletul feciorelnic atâta greutate, atâta
respingere, atâta grozăvie, - nu putea s'o silească
să-şi verse necazul, să se 9ureze printr'o mărtu­
risire? Şi ce se putea Întampla atunci?
Vinovatul presimţea că avea să rămâie neju­
stificat. Nici prin gând nu i-ar fi trecut că putea
s1l. spue cu fruntea sus: Da, o iubesc! Voiam
s'o iau de soţie. Nu vom fi nici cei dintâi �i nici
•

Anghelos nu putea să înţeleagă din ce pricină cei din urmă veri . . . Iar dacă vrea, şi consimţiţi,
psihologică preferă întotdeauna să fie lângă ea sunt la dispoziţia d-voastră! •

Mimis. Observă însă această preferinţă şi mai ob­

servă că dragostea faţă de frăţiorul ei, in seara
aceea, era ceva mai vie. II lua de braţ. îl cuprindea
de mijloc, se rezema pe umărul lUi. Şi de unde
fraţii de obiceiu să necăjeau unul pe altul şi une­
ori se certau între ei, ca �i cum se pizmuiau pe
ascuns, in seara asta Fotmi se purta cu Mimis
numai cu vorbe dulci şi alintări, care-l spălau
de orice păcat. Intr'un rând chiar, pe balcon, îi
veni un fel de entusiasm. Ii cuprinse cu amândouă
mâinile obrajii şi-! sărută.
- Mimişorul meu!. . . Mimişorul meu dulce !
- Stai la un loc! strigă Mimis impotrivindu-se
ca o capd sălbatică; ce te-a apucat iar?
- Răule! zise Fotinl prefăcându-se tristă în
glumă: aşa faci tu sorei tale?
Sceneta mişcă în chip ciudat pe Anghelos. Mai
mult decât neliniştea, il mişcă acum o compăti­
mire pentru făptura nevinovată şi fragedă pe care
căutase s'o cufunde în grozăvia iubirii neiertate,
o căinţă pentru îndrăsneala lui aspră şi ponegri­
toare, pe care o avusese in craterul Stâncii R�ii.
Şi ca şi cum voia să se apere faţă de sme
însuş, îşi zicea că fusese împins de o patimă mai
puternică decât voinţa lui, se gândi la singud­
tatea din mijlocul luminii roşii a asfinţitului şi-şi
aduse aminte de vi:dta Iuliei care-şi iubea v1l.rul, -
potriveli fără de care nici astăzi şi poate niciodată
n'ar fi vorbit.
O, ar fi fost mult mai bine! . . .
Po;I(e m'am !.leul vinovat cu ceva . şi ai drept.ate
Dar Încetul cu Încetul, cu cât seara îşi urma si fii suplraU
cursul, celelalte simţiminte adormir1l. şi-l cuprinse
iarăş neliniştea egoistă. Dimpotrivă, avea greaua mustrare de cuget şi
Nu putea să plece dela Stânca Roşie fără să zbuciumul că a sl!.vârşit ceva josnic, intunecat, de
dea de bănuit, decât cel mai de vreme după trei neiertat, ceva pe care nimeni nu trebuia să-I afle,
zile. Cum aveau să treac1l. aceste trei zile! Fotini pentru care şi-ar fi dat şi viaţa, ca să nu-I ştie
avea să-I ocolească la fel ca în seara asta. Şi in nici Fotinl. Şi poate că aşa era! Iubirea adevărată,
afară de faptul că viaţa la moşia mătuşii sale i-ar iubirea aceea care iartă cele neiertate, legalizea�
fi fost foarte neplăcută, - Ia urma urmei asta îl cele ilegale şi sfinţeşte cele profane, nu exista
privea numai pe el, -schimbarea obiceiurilor, a în inima lui Anghelos. Orice sentiment Încuibat
felului de purtare, a dispoziţiei, nu putea oare într'însa, sburase, ai fi zis, ca o păsărică speriată,
să atragă luarea aminte şi să silească pe Fotini odată cu nenorocita aceea de spovedanie.
să dea explicaţii? Putea să fie oare atât de dibace Pericolul pe care şi-l închipuia acum, pericolul
încât să poată găsi pretexte pentru toate, până la grozav pe care egoismul lui trebuia să-I Înlăture
urmă? Mândria ei firească n'avea să se revolte cu orice preţ, îi dădu mai mult curaj decât până
din pricina prefăcătoriei josnice? Iar taina pe care acum: se hotărî să vorbească iar cu Fotini!

www.dacoromanica.ro
,.. B O A B E
Pe balcon rămăseseră ei trei. El la margine,
cufundat într'un jeţ; lângă el, in picioare, rc­
zemat de grilaj, Mimis; şi lângă fratele ei, ceva
mai incolo, Fotinl, cu mâinile la spate, rezemat3
de perete. Departe, pe mare, trecea un vapor.
Şi Mimis dădu să plece, ca să aducă binoclul de
noapte, să-I vadi
t - Tu n'ai să păţeşti nimic . . . n'ai nicio grije,
- Stai, îi zise Fotini, mă duc eu.
- Este sus şi nu ştii unde l-am pus ! zise Mimis
Atunci Anghelos se apleel şi cu naivitatea de
ieri şi chiar de azi dimineaţă, luă de mână pe
vadi-sa şi strigă:
- Nu tu! lasă-1 pe Mimis, că ştie.
Mimis În răstimp a şi şters-o. Iar Anghelos
scoborÎ vocea şi schimbl tonul.
- Vreau să-ţi spun ceva.
Fotinl Îşi retrase mâna şi-şi Întoarse faţa dela el.
- Nu mă atinge ! zise.
Dar nici glasul, nici impotrivirea n'aveau pu­
tere. Ai fi zis că o para!izase îndrăsneala. Apoi,
� ��� S!� �� �� �� :: �� l; !�: !���
P ai I Î Ci alul
o I d . t �i că n Câteva secunde Încă . . . Şi pe când unul fle­
Anghelos, hotărît. o trase lângă el şi o con­
strânse să se rezeme de grilaj. Şi urmă s'o fie
� i; ��
de mână cu sila - mână îngheţată într'a lui, ne-
În l t
g . . . nu vreau să-mi spui nimic! mur­
mură Fotinl cu ochii spre mare.
VIII
Incet, greu, dureros, treceau cele trei zile din
urmă.
Diminea{a şi dupli amiazli Anghelos se ducea
la oraş, şi in tovărăşia prietenilor lui vizitli 'toate
bisericile zachintiene. lşi petrecea orele dinainte de
masli În bibliotecă, iar cele de dupli masă la cIub ;
se ducea uneori şi la biroul domnului Sandris,
Căuta, ară sli batli la ochi, sli rlimâie cât putea
mai puţin la Stânca Roşie În tovărăşia Fotiniei.
Doamna Sandris, care nu prea credea În mania
www.dacoromanica.ro
DE G R Â U
- Nu-ţi fie teamli, răspunse Anghelos, că doar
nu vom repeta mereu aceleaşi lucruri. Dacă te-am
iubit, dacă te voiu iubi până la moarte, Iasă-mă
sli sufăr singur. . . Eu voiu fi Întotdeauna ne·
norocit . . .
Mâna, Jntr'a lui, se svârcoli ca o plislirică.
n'am să-ţi mai spun niciun cuvânt, iar poimâine
plec şi n'ai să mă mai vezi niciodată.
Mâna se retrase încetişor. Anghelos nu căută
s'o oprească şi urmă:
- Poate m'am făcut vinovat cu ceva. . . şi ai
dreptate să fii supăratli. Dar n'am vrut . . . fie ! . . •
Numai că. am o rugăminte şi mi se pare că am un
oarecare drept. Taina rlimâne a mea . . . Nu vreau
s'o spui nimănui, niciodată. Unchiul şi mătuşa nu
trebue s3 afle, nici să bănuiască ceva. . . Nu·i aşa,
Fotinl ? . .
Se scurserli câteva secunde. Fotinl nemişcatli,
mută . . . Ai fi zis că nici nu-I auzise. Iată acum
şi pe Mimis cu binoclu!. Anghelos îşi pierdu orice
speranţă.
c3.rind mereu se uita cu binoclul la nava trecă·
toare, iar celălalt tăcea in prada unei slăbiciuni, -
Fotinl deschise gura. Şi incet, fără pic de tulbu­
rare, cu un basso care ai fi zis că ieşia din fundul
sufletului ei, rosti privind marea:
- Nu sunt atât de proastli!
artistică a nepotului ei, - nici a vreunui om, ­
zicea: «. Lui Anghelos i s'a urit cu copiii. Ca să
se mai Întâlneascl cu cineva la oraş, răscoleşte
pretextul aghiografiei bizantine ! .
Seara se întorcea târziu, la ora mesei. Erau
toţi la ora aceea adunaţi la vilă, iar plictiseala
scă.dea. Fiindcl Fotini continua s1i se poarte cu
el ca şi în Întâia seară de după scena dela Stânca
Roşie. Ii răspundea liber la convorbirea gener�Iă,
dar niciodată nu punea ea Întrebări. Il Ocolea,
 GRIGORlOS XENOPOULOS; STÂNCA ROŞIE ,69

făcea în aşa fel Încât să nu rămâe singură cu el, « Nu fii tristă, copila mea, nu te necăji. Dacă eşti
iar dacă se întâmpla vreodată să se pomenească supărată pe mine, iartă-mă şi linişteşte-tei dacă
singuri, nici nu se uita la el, nici nu-i vorbea. eşti întristată din pricina mea, n'ai nicio grijă.
I u a i i i Mi s'a părut că te-am iubit, dar m'am înşelat.
��� -=- :f� �� ��: def � �• �;�� : � ��
. , a h aţ u a ţi ii o
la plural : • când veţi pleca . . . Mimis râse de
Fiindcă ne potriveam atât de bine ca veri, am cre·
n f ' e o
��\ ! � :b;;,'�� � �� � ��� :; � �Xf :�
Ş
gr i, n' e et �t ă i u is u. e r
A�� ci ��� !� �� �� ���; fn r
� î it e a �ima tână- vârstei şi a sufletului ne desparte mai mult decât
rului, ieşi la suprafaţă în chipul unei lacrimi fu­ ne uneşte rudenia. M'am grăbit, iată singura mea
gare, - cea dintâiu şi cea din urmă, - şi brusc greşală. Dar tu poţi, Fotinl a mea, să fii liniştită,
se retrase spre fereastrli, ca s'o ascundă. Pluralul fiindcă nu te iubesc decât ca pe o vară, ca pe o
acela, ·rece şi oarecum jalnic poate, ieşit din gura
atât de dulce sărutată a Foticiei, îi aduse În minte
toad. viaţa celor cincisprezece zile, din clipa în
care pusese piciorul pe ţărâna roşie . . . Şi nici­
odată nu-i fu mai multă milă de fată, - şi nici­
odată nu simţi mai multă silă de sine Însuş.
De-acum, încredinţat că nu-I ameninţa nici
un pericol, şigur că taina lui josnică va rămâne
îngropată intr'un piept cinstit, avea tot timpul şi
toat3 linjştea să fie chi.nuit de mustrări de cuget
şi să se blesteme singur. « Sunt un om de nimic ! .
spunea zi şi noapte. Era cuprins de scârbă. Nimic
nu·i mai plăcea. Natura ti părea tulbure ca şi
ziua aceea h care cerul se înnourase şi se revăr­
sase peste livadă şi in care îşi arătase dorinţa să
vadă aşa intr'o zi şi faţa Fotiniei. Dar iată că o
vedea acum din pricina lui şi i se rupea inima'.
Şi ce·i mai rău, in melancolia Fotiniei el nu găsea
nicio frumuseţe; ca şi în natura, pe care o vedea
acum Îndurerată, înăbuşită, lipsită de farmec. Erau
clipe în care se mira el însuş, cum de a putut
să pătrundă adt de mult în suflet o privelişte
blândă cu culori vii şi aproape vulgare, încât să i
se pară asemeni unei femei frumoase după gustul
lui, şi cum de a izbutit o fată aşa de nevinovată,
aşa de crudă încă, să aprindă în el patima, şi
e t re că e st s
��ct �:i �j;!� � ;::!u �::� ::
���ă o ă i l
o făptură atAt de necunoscătoare, atât de înapoiată
d n a c
�� �������n � ��i J�; = � :� �� i�
l g �
Pornirea lui s'a stins. Atât a fost. Ajunsese in
r
Dt:-acum, avea 101 limpul �i loa� linişlea 51 (ie chinuit
de mustrări de cuget
punctul culminant, suind cu repeziciune dealul,
În răstimpul celor zece 2;ile de viaţă la aer liber.
Dar nu ηau trebuit decât câteva ore, câteva clipe, soră. Iar acum, mult mai .mult decât înainte;
ca să se prlivălească în nefiinţă. Aşa era el . . . . fiindcă te-am amărît şi te-am tulburat fără să
S� uita acum la trupul Fotiniei fără jind, ca şi vreau . . . •.
cum se săturase de el, iar la sufletul ei numai Dar dece n'a făcut asta Anghelos? Poate că
cu milă. Şi-i era ruşine de plăcerea păcătoasă pe acum când nu·l mai stingherea frica marelui pe­
care şi-a îngăduia de atâta timp şi se supără de .ricol, nu mai găsea destul cura; să-i vorbească din
delirul care-l făcuse'să uite, să treacă totul cu ve­ nou. Poate Însă, - �i motivul acesta trebue să fi
derea, să nu aibă milă de nimic, să nu respecte fost cel mai putermc, - nu i-o Îngăduia demni­
nimic, să înşele, să fie înşelat. tatea. O astfel de nestatornicie, o atare superfi­
Adeseori, în aceste zile greoaie li dureroase, vă­ cialitate, - dacă vreţi, - îi era ruşine s'o desve­
zând pe Fotinl sci1imbată, ascunzandu-şi suferinţa lească în faţa Fotiniei. Ce ar zice Englezoaica zachin­
şi plimbându-se pe al.eile parcului,. printre florile tiană despre caracterul l\li? Dacă va pleca acum . . .
ei îndurerate, ii.veni s'o oprească brusc, s'o tragă mai trece câtva timp . . . şi apoi . . . Astfel, egois­
de o par·te cu vechea lui Îndrăsneal3 şi �ă-i spue : mul lui găsea că e mult mai lesne să facă pe in-

www.dacoromanica.ro
',o B O A B E
dureratul, pe nenorocitul îndrăgostit, care se luptă
cu o 13udabiIă sforţare să-şi sugrume sentimentul...
Buna doamnă Sandris nutrea mereu speranţa, că
va mai ţine pe nepotul ei Încă vreo săptămână la
Stânca Roşie. Când a auzit Însă in seara de Luni,
Adeseori, in aceste uit greoae şi dureroase, vedu. Jre Fotini
schimbati, :l5cundndu·�i surerinţa .,i plimbJndu-se
pe aleile parcului
de hotărîrea lui nestrămutată să plece numai decât
mâine dimineaţă, se plânse :
- Aşa dar, astea tlu fost ultimele zile, şi le pe­
treceai numai la oraş ? Frumos ! . . . A, trebue să
ne despăgubeşti. Să mai stai . . . nu mult. . . pân3
Vineri, şi pleci cu vaporul celălalt.
- Cu neputinţă !
Anghelos se împotrivi cu tărie, pretextă mii de
treburi şi mii de nevoi, cataclisme in sfârşit, numai
ca să·i poată convinge că nu putea să amâne nici
măcar cu un ceas. L-au rugat toţi cu stăruinţă.
� umai Fotinl nu scoase niciun cuvânt. Şi fiindcă
"
d scuţ1a
l se prelungea fără ca ea să ia parte, mama
ei băgă de seamă şi se miră de atâta lipsă de bună
cuviinţă.
- Cum, F.otini? . . Ce înseamnă asta? De ce
nu rogi şi tu pe vărul tău?
Fotinl ridică brusc capul. Privi fără teamă pe
mama ei, privi o clipă şi pe Anghelos, - privire
www.dacoromanica.ro
D E G R Â U
senină, netulburată, lipsită de supărare., lipsită de
ură, - apoi lăsă ochii in jos şi zise :
- Dacă i s'a urit cu .noi . . . ce să mai spun eu?
- Nu mi s'a urit cu voi, toate ca toate, zise
Anghelosj dar dacă e neapărată nevoie să plec • • •
- Atunci să pleci I întregi Fotinl.
- Sau mai bine să plecaţi! strigă Mimis ; zău,
acum se potriveşte pluralul Foriniei.
D-na Sandris Închise ochiul spre Anghelos cu
un zâmbet cu înţeles, ca şi cum îi spunea: t: Vezi,
"
copiii sunt supăraţi; şi au dreptate D.
Nu tocmai la timp potrivit, d·nu! Sandris citea
SOţiei sale o scrisoare a d·nei Marinis primită
în seara aceea. Mama lui Anghelos, foarte poli­
ticos, poftea copiii la Atena. Fiul ei, când visase
la inceput o astfel de călătorie, îi scrisese că nu
era cu neputinţă să se întoarcă cu vara lui. Ea
prinsese lucrul. Aştepta fără doar şi poate pe Fotini
şi ruga acum pe cumnata ei să·j trimită şi pe
Mimis.
- Cât despre Mimis, zise d-I Sandris, are încă
şcoală şi nu poate. Foiinl Însă dacă vrea . . . Ce
zici tu, Fotinl ? Pleci mâine dimineaţă cu An·
ghelos? Vă intovărăşesc eu până la Patras. Hai?
- Şi cu cine mă intorc pe urmă? Întrebă fără
poftă Fotinl.
- După ce·şi dă examenele Mimis, peste câ·
teva zile, venim şi noi să te luăm.
Fotinl rămase câteva secunde pe gânduri .
Anghelos cu toată mila lui avu curiozitatea crudă
d vadă ce pretext avea să născoceasdl.. Ceilalţi se
mirau de această chibzuială, iar Mimis nu·şi cre·
dea ochilor văzând la soră·sa atâta apatie. In
sfârşit Fotinl vorbi :
- Până mâine dimineaţă . . . imi pare foarte rău,
dar nu pot să mă pregătesc. Nu pot să merg la
Atena aşa, pe nepregătite . . . Până Vineri . . . An·
ghelos se grăbeşte şi nu poate să aştepte. Re­
nunţăm la călătoria asta, tăicuţule, şi mergem altă­
dată.
- Cum vrei! răspunse d·l Sandris, care preţuia
mult dictonul . vorba lungă sărăcia omului ••
Mimis crezu că soră·sa înebunise.
- Ce i·a venit sărăcuţa de ea? zise; azi dimi­
neaţă părea foarte bine.
D-na Sandris nu spuse nimic. Dar în gândul
ei se născu o bănuială. Cum se poate, Fotinl să
nu facă tot ce se poate ca să ţie pe Anghelos, până
să se pregătească şi ea! Bănuiala ei însă, pusă in
legătură cu o oarecare duşmănie ascunsă intre ei,
copilărească. o supărare din prea multă dragoste,
era sprijinită pe o temelie gre�ită. Toate putea să
şi le închipue sărmana femele, afară de adevă­
ratul temeiu al vrăjmăşiei.
Vaporul pleca la şapte dimineaţa. Anghelos tre­
buia deci să se scoale devreme. Cu gândul acesta,
cu conrtiinţa împovărată şi cu dispoziţia stricată,
dormi tepureşte şi zorile îl găsită treaz şi sleit de
oboseală.
 GRIGORlOS XENOPOULOS: STÂNCA ROŞIE ".
Se sculă numai decât şi se îmbrăcă. Era foarte - Dă-mi pace ! . . . am să te spun J domnule
devreme încă, soarele nu ieşise ; nu se deştepta­ Mimis ! . . •
seră Încă nici copiii şi nici cei bătrâni; poate chiar Spunea şi repeta mereu Marietta, din ce în ce
dormea şi personalul. Ii era tot una; voia să iasă cu mai mult.3 spaimă. Poziţia ei fără îndoial3
afară, să se plimbe în parc, la aer curat. Şi i-ar arăta o silinţă să plece. Dar nu pleca. Cu toate
plăcea mai mult să fie singur. Visa la un fel de că erau clipe În care Mimis n'o ţinea, decât slab
salut tainic către meleagul acesta care i-a dat atâtea şi alintător de umeri, nu pleca. Poate că În Îm­
emoţii, atâtea bucurii, atâtea dureri. La urma ur­ potrivirea dela urmă era ca o piedică şi respectul
mei, prevedea: avea să-i rămână şi această întâm­ micei servitoare faţă de tânărul stăpân. Se ruga
plare o frumoasă amintire. De ce nu? Şi când de el, il ameninţa, dar nu îndrăsnea nici să strige,
îl vor părăsi cu timpul sila şi căinţa, işi va aduce nici să-I împingă, nici să scape de el alunecân­
aminte numai de scena din scorbura măslinului du-i printre mâini ca o pasăre. Ai fi zis că aştepta
şi se va Înfiora de plăcere. să i se facă milă de ea şi să se retragă singur.
Scobori uşor, incet, ca să nu trezească pe ni­ Şi privea cu ochi speriaţi in gol, mută, ca şi cum
meni, şicând ajunse jos, o luă pe aleea pardosită dăduse peste ea cea mai mare nenorocire din viaţă.
cu plăci de piatră care trecea prin faţa odăilor de Compoziţia era fireşte frumoasă şi dacă ar fi
serviciu şi mergea până la poftita din spatele par­ fost Într'un alt moment Anghelos ar fi admirat-o.
cului. Pe acolo ieşea mai repede. Atacul puternicului şi binefăcutului adolescent la
Întâia Înfierbântare a sângelui, impotrivirea moale
Pe când trecea, cu luare aminte, auzi un zgo­
a fetei coapte care primea atacul bărbatului cu
mot ciudat. Ceva ca o frecare de picior pe podea,
împăcarea unui animal frumos, cuprins de instinct,
ca nişte glasuri sugrumate, ca un gâfâit de om
care se opinteşte. Se opri, trase cu urechea şi în­
ţelese că zgomotul venea dintr'o odaie de servi­
ciu. Se apropie de uşe şi i se păru <> clipă că aude
vocea lui Mimis. Cum! s'a deşteptat aşa de de­
vreme? şi ce caută el acolo ? Dar uşa era închisă
şi şovăi s'o deschidă.
Incăperea aceea era la colţ. La cel3lalt perete,
sus de tot, avea şi o ferestruică, acoperită numai
cu o plasă de sârmă. De acolo, alături, Începea
scara terasei dela parter. Dacă suia trei, patru
trepte, putea foarte bine să vadă prin ferestruică
tOt ce se petrecea în odae.
Curios, intrigat, Anghelos se sui. . . Işi apropie
faţa de plasa de sârmă şi privi. Era Mimis . . . Şi
împreună cu el era şi Marietta.
Micul boier se juca cu servitoarea. O inghe­
suise la marginea unei mese mari acoperită cu
albituri, - se vede că Marietta se sculase de di­
mineaţă ca să calce rufele, - şi o ţinea în braţe
cu sila. Anghelos privea dela marginea ferestrei.
El, abia sculat din pat, nepieptănat, cu cămaşa
şi cu pantalonii largi de marinar, frumos, voinic,
aprins; ea delicată, slabă, palidă, decoltată, cu C3-
mizolul ei alb. Mâinile le ţinea în fa�, ca un
scut în contra atacului băiatului, iar faţa o ferea
de sărutările lui, aplecată, cu gâtui întins. Mai
multă spaimă, decât ruşine se vedea pe faţa ei,
cu ochii deschişi mari, sălbatici, ca ai unei pisici
care pândeşte un duşman. Avea aceeaş înfăţişare,
dar mai întinsă, care atrăsese luarea aminte lui Vaporul pleca la fapte diminea!a
Anghelos alaltăieri seara. Mimis probabil în ziua
aCeea o atacase pentru întâia dată şi poate chiar fără să ştie, arătau În linii unduioase şi gingaşe,
În clipa când el Îşi făcea mărturisirea nelegiuită. o imagine de viaţă plină, dintre cele rare. Dar
- Stai la un loc, domnule Mimis . . . ii spunea. Anghelos nu mai vedea decât grozăvia nouei ne­
A
��in� ��! !�:� ţ�� �f� i; :�.i : C:
ţ d e a legiuiri.
î c o , ·n . s �
f1eţele ! . . . ii răspundea băiatul. Stătu puţin şi, temându-se ca nu cumva să se

www.dacoromanica.ro
.,,. B O' A B- E
întoarcă brusc şi 53-1 vadă, se dădu jos şi pled
repede ca un hoţ.
Când ieşi din gddină, îşi simţi inima bătând
ca şi cum el era vinovatul. Işi aduse aminte de
convorbirea aceea cu Mimis pe drumul c crestelor t,
atunci când au Întâlnit pe Marietta şi-şi zise :
, Şi această nenorocire tot eu am făcut-o! . . . •
Nu greşea. Sămânţa lui dădea roade. Din clipa
în care cu atâta uşurinţl il înrrebase vărul lui
dacă incercase vreodată 53. facă curte Marieuei,
Mimis, cu toate protestele şi morale1e lui, se gân­
dise că n'ar fi du . . . Ca şi cum Anghelos cu
întrebarea lui îi spunea eli avea tot dr�ptul şi
toată putinţa să se bucure el, mai Înaintea oridirui
altuia, de fata aceea frumoasă, crescută în casa
lor, în mâinile lui, - micul boier se mirase şi el
cum de nu se gândise până atunci la asta. Restul,
ceeace-i spusese pe urmă, le găsi ca o leqie a
;f ��ci �� �:: �� ci� r:��'hlp;:r�J�� !�i:::�
l a că l e
_l z la mijloc, iar în urma lor veneau cei doi soţi. Se
de ea. Astfel îi deschisese oc ii şi-I pusese faţ3 in
faţă cu ispita.
In dragostea asta nenorocită a lui Mimis cu fata
din casă, în legătura care începea cu jocuri, dar
nu era departe să ajungă primejdioasă, - Anghelos
vedea Încă o rudă cuprinsă de pornirea animală,
încă o nevinovăţie feciorească ponegrită, încă un
lucru sfânt pângărit. Dar acest sacrilegiu era al lui
aproape tot atât cât şi celălalt.
Adâncit in gânduri, ajunse la marginea livezii
de măslini şi privi din depărtare bisericuta. Soarele
ieşise din mare, iar conca cea mică a Altarului,
cu faţa spre răsărit, se coloră in roz de cele dintâi
raze. Atunci Anghelos îşi aduse aminte de scena
din urmă de acolo, şi cu un surâs amar, care sfârşi
intr'o strâmbătură de silă, zise aproape tare:
- .. Frumos, frumos, n'am ce zice, am împo­
dobit Sfânta Masă la Stânca Roşie ! •.
Cu gândul acesta, cu simţimântul acesta, singur­
singurel pe creasta aceea, aşa cum visase el, privi
roată livada, măslinul bătrân cu scorbura, parcul,
chioşcul, vila, Stânca, marea şi-şi luă in taină
rămas bun dela locurile care i-au dat atâtea emoţii,
atâtea bucurii, atâtea dureri.
Iar priveliştea colorată trandafiriu, natură dulce
şi bună, îi răspunse cu un zâmbet de amărăciune
şi iertare.
ac�����is ;; � r,�N�J��� :! ����: ��f��i
S
t a � i î
lui răscolit se făcu senin . . . Gândul că pleca la
timp, il liniştea oarecum şi-I mângâia. Şi deoda�,
ca o urare ieşită din inimă, îşi aduse aminte de
proverbul Foriniei cu pisica. Ah, de n'ar fi făcut
paguba ! . . .
Incet, incet, se întoarse in grădinl1. şi, când
ajunse la chioşc, îl strigă de sus Mimis.
Micul doritor de plăceri, după ce se săturase
de �rutări, se suise in camera lui ca să se îmbrace.
Iar acum îi vorbea dela fereastră, plin de veselie
www.dacoromanica.ro
D E G R Â U
şi cordialitate, fraged şi rumen la faţli, cU ochii
foarte simpatici şi cu năsuleţul umflat puţin pe
lături.
- Eşti gata, Ang!"tele?
- Gata.
- Vin şi eu acum!
In chioşc luară cu toţii împreună gustarea de
dimineaţă, pentru cea din urmă dată, cam grăbiţi
fiindcă era târziu şi trebuiau să plece ; cam emo­
ţionaţi, fiindcă gândul despărţirii apăsa încă pe
Anghe1os. Forinl, cu rochia albă-albastră, cu care
o văzuse întâia oară - n'a pus-o dinadins, era
Îmbdicămintea ei de dimineaţă cea mai obişnuită­
cu faţa palidă, acoperită pe ici pe colo cu nişte
pete neregulate, de roşeaţă slabă, îşi apleca ceaşca
şi nu spunea aproape niciun cuvânt.
Se scularâ şi o porniră, tOfi la olaltă pentru cea
din urmă oară. Cei doi fraţi posed pe Anghelos
îndreptară pe drumul platanilor şi încet ajunseră
la izvor. Acolo, la umbra răcoroasă cu micile ta­
nale de apl, îi aştepta trăsura, încărcată cu gea­
mantane, aşa cum venise într'o zj. Numai că ală­
turi de Nionios, era aşezată o glastră cu o frumoasă
iasomie de Arabia - darul doamnei Sandris către
văduva fratelui ei.
Din ţeava de fier care ieşia dintre pietrele aco­
perite cu iarbă, deschisă zi şi noapte, izvorul ne­
adormit îşi vărsa apa argintie, fără mare putere,
fără grabă, aproape fără sgomot, cu stăruinţa aceea
liniştită, cu monotonia statornică a eternului. Dâra
de apă curgea, cu un cântec dulce şi melancolic,
în basinul de piatrll., plin, revărsat, oglindă de
apă, mereu tulbure de miile de brazde ciclice,
care alergau una după alta la suprafaţă, veşnic
renăscându-se.
Lui Anghelos i se păru că-i era sete. Sări peste
băltoace, se apropie de izvor, lipi gura de feavă
şi bău apa rece. Cu întâiele înghiţiru,ri băgă de
seamă că-Î era sete cu adevărat şi sorbi până nu
mai putu.
Apropindu-se de ceilalţi cari-l aşteptau lângă
trăsură, şi ştergându-şi cu batista picăturile de
apă de pe haină, strigă vesel :
- Imi sunteţi martori ! . . . Am băut, plec şi
izvorul curge înainte . . . Să nu-mi spuneţi pe
urmă că setea şi nenorocirea mea l-au făcut să
sece iar vreo doi, trei ani!
Ceilalţi râdeau. Numai Forinl n'a râs. Se gândi
fără să vrea, că tot aşa un alt izvor a secat când
�� ! ! �� ! �f�� �: U: �d �; ����
is
OS se
ă
lu
a d
I î �
el
cl
n'ar fi putut poate să-I rostească în cuvinte. In
mintea ei însă, o intâie icoană - aceea care i se
întipărise dela venirea lui Anghe10s şi pe care i-o
reaminteau acum gestul şi vorbele lui - ii născu
automat o altă icoană, care i se păru potrivi�. .
Şi i se făcu milă de nenorocitul ei văr.
 GRIGORJOS XENOPOULOS : STÂNCA ROŞIE

Aici trebuiau să s� despartă. Numai domnul - Sărmanul Anghelos 1

Sandris şi cu Mimis aveau să-şi conducă mosafirul - • Şi de-ai şti cât e de nenorocit! t se gândi

până la vapor. Cele două femei trebuiau să-şi ia Fotini.

rămas bun de pe acum. Cu puţin Înainte să ajungă pe podiş, mama ei
Anghelos sărută mai intâiu mâna mătuşei sale; se Întoarse şi o Întrebă pe neaşteptate:
şi ea îl strânse În braţe şi-l sărută de multe ori - Ascultă, Fotini, acum În urmă ai avut ceva
ca pe un copil, cu lacrimi şi cu vorbe călduroase : cu Anghelos?
- Cu bine, Anghele . . . cu bine, copilul meu . . . - Eu, cu Anghelos ? făcu Fotini; nimic. De
Să săru�i pe maică-ta din partea mea . . . Să nu unde scoţi aşa ceva ?
ne uitaţi. . . să ne mai scriţi . . . Auzi, Anghele ? - Ştiu eu? aşa mi s'a părut• . .
Anghelos făgădui. . . îi mulţumi pentru ospi­
talitatea neuitată . . . o asigură că zilele petrecute
t n r ce ai e r� in
:� � � An �d!� : :� � � � i i � ;:l�
i . g us u e . . z că
vorbele lui căuta să întârzieze o clipă de grea cum­
pănă . . .
Dar veni şi rândul Fotiniei.
Fecioara sta lângă mama ei nemişcată, dreaptă
ca o lumânare, cu mâinile lăsate în jos, cu pleoapele
coborîte.
- Fotinl? zise încet Anghelos şi-i luă mâna
într'a lui.
Se cutremură, ca şi cum fu deşteptată dintr'o
stare de letargie. Şi indată, cu o mişcare vie, ridică
mâna cealalt3 şi-o sprijini pe umărul lui, ca şi
cum ar fi vrut să-I îmbrăţişeze. O clipă il privi
drept in ochi, cu un zâmbet nesilit, dar dureros.
Şi se aplecă spre el . . .
Schimbară un sărut - unul numai. Buzele fe­
tei, cu trăsăturile ciudate, curbe de o formă
aparte, aprige, car� se sfârşeau Într' o îndoitură
strâv.să la margini, ajunseră obrazul tânăruhii fără
şovăială, puternic şi plin, Într'o sărutare dornică
de iertare. Dar buzele lui abia indrăsnir3 să-i mân­
gâie puful, şi plesniră fricoase În gol. Ca şi cum
auzise pentru a treia oară glasul ei adânc: « nu mă
atinge ! t, Anghelos se Încurd şi puse o sărutare
speriată, rece, prefăcută, mai mult ca s'o vadă
ce l â i i
� �i ��f ���h;f r :�t::; �:
, e i ipa aceea Mimis,
ştii că vaporul are să te lase pe jos?
- Cu atât mai bine ! zise doamna Sandris.
Singur'- in chioşc, tr5ntit� pe unapeaua de pait, Fotini îşi
pl1ngea v:lrul pierdut
Fotinl mişcă buzele, ca şi cum ar fi vrut să spuie
ceva, dar nu se auzi nimiC. Se uită numai la An­
ghelos care se suia în trăsură. Şi-şi ţinea mereu - Greşală !
p!eoapele întinse, deschise bine, ca şi cum O gâ­ Fotinl nu spuse nimic altceva, fiindcă se temu
să n'o podideasdi plânsul . . . Nu dorea nimic decât
i o lacrimă, pe care nu voia s'o lase să se scurgă . . .
dla
Trăsura porni. Cele două femei dmaseră la să plece Anghelos cât mai repede j �i totuş în
izvor, salutând, până se pierdu la pantă şi vârful ultimul moment îi fu milă de el, atat de mult,
bi�ului. Fotinl urmă să se uite cu pleoapele ţin­ încât se miră şi ea. Salutul fricos, ca şi cum îi
tUlte; dar acum ochii ei albaştri erau umezi . . . ar3.tase dintr'odată-intreaga lui nenorocire, îi sfâşie
Şi În clipa în care îşi ridică bustul, îşi lăsă jos inima. Aşa dar, . Î.n adâncul inimei ei, il iertase ?
Adevărat, nu mai simţea nimic, nicio ură împo­
�pul. şi lol pe mama ei de braţ ca să se întoarcă
mapol spre cas3., două lacrimi udară obrajii ei triva nelegiuitului ei văr, care a îndrăsnit s3.-i vor­
fragezi. bească de dragoste? .
Tăcute, mamă şi fiică treceau încet pe drumul Nu ştia nimic, decât că era întristată. Pustie­
umbrit al platanilor. Doamna Sandris cu adevărat tatea îi păru şi mai pustie, când se întoarse dela
mişcată de despărţire, suspina din când în când, izvor. Lipsea ceva acum dela Stânca Roşie, lipsea
ca şi cum vorbia cu ea Însăş : ceva ! . . . Casa, grădina, livada - ciudat ! - Ai fi

www.dacoromanica.ro
374 B O A B E
zis el se uitau la ea dureros, cu plânsul in ochi . . •
Iar când reintr3 În chioşc şi vl1zu pe scăunel
cartea lui Anghelos, pe care a uitat-o deschisă la
pagina unde a rimas cu cetitul, i se păru că·I
aştepta, el are � se arate chiar acum şi el pe alee
o i sl s
� ���� �:n :�:� ;��:ru��� � �!���dc;�
a n i SO
i c o s Î
Într'însa de atâta vreme; iar după ce se uită roată
În jurul ei şi se incredinţă că era singurii, căzu pe
o canapea de paie împletită şi isbucni în plâns.
!şi plângea vărul, numai pe vărul ei. Pe bunul
�i iubitul ei văr, aşa cum l-a cunoscut, din ziua
In care l-a vlizut pentru întâia dată, până în clipa
grozavă În care i-3 vorbit la Stânca Roşie şi a
dispărut deodat3 . . . Fiindcă În ultimele trei zile,
nu, n'avea văr. Dintr'odată se făcuse pentru ea
ceva mai mult decât un str3in, un vrăjmaş. Il ura.
Gândul că o rudâ aşa de apropiatâ, un frate, a
putut s'o privească *cu ochi răi ., îi făcea atâta
groază, Încât, şi de două ori mai mult de l-ar fi
iubit, tot atât avea să-I urască.
La inceput, sub cea dintâiu impresie, care cu
greu se stinge, sub povara mirării, o spaimă ne­
spusă pe care i-o nlscuse taina lui, se arătă egoistă.
Se gândea numai la ea şi i se părea că el a vrut
să-i întindă o cursă, s1l.-i facă rău. Pe urmă însă,
Încetul cu incetul, începu să se gândească puţin
ti la el. Din întâia clipli în care îi apăru trist, ura
I se inmuie, spaima se micşoră. Şi incepu să-I
compătimească.
Era şi el de vin1l. dad o iubea ? Oricât de nein­
cercată era Fotinl, ştia însă că Voinţa nu poate
duce Iubirea . • . Ii era verişoară, e drepti dar o
vedea şi o cunoştea pentru Întâia oară. Era pentru
el - parcă nu i-a spus-o ? - cea mai frumoasă
fată din câte a văzut vreodată. Şi incet, incet, fără
să-şi dea seama, zi şi noapte mereu împreună, într'o
legătură aşa de strânsă, lăsă ca prietenia lui, dra­
gostea lui de rud1l. să se preschimbe în iubire.
Nu era drept, nu era cinstit. . . Dar cine a spus
d nu? Pardi n'o vedea el însuş şi nu se lupta
să-�i străpungă sentimentul neiertat ? Acele ciudă­
ţemi inexplicabile din ultimele zile, supărările, ma-
www.dacoromanica.ro
D E G R Â U
��;; ! ���r !������: f � ��� � �� ��
niite bizare - acum şi le lămurea ea - ce altceva
au i S i I s i
I t u I a l n t
mult, Încât se văzu nevoit să i-I mărturisească.
Oricare alt om nenorocit În locul lui, n'ar fi făcut
la fel ? N'ar fi căutat cu orice preţ fericirea lui?
Aşa dar, ce i-a făcut Angheios cu voia lui, ca ea
să-I urască ? Nu, n'a acut, - a păţit. Anghelos a
păţit ceea ce a păţit vărui Iuliei, pe care-I compă­
timea pentr:u nenorocirea lui; cu singuI:a deosebire
că nenorocirea acestuia putea fi mai scăzută, de
vreme ce Iulia, după cum spunea lumea, suferea
şi ea odată cu el, - pe când ea . . . o, ea s'a purtat
în chipul cel mai rău, cel mai crud :
Nu i-a mai vorbit - nu s'a mai uitat la el, - I-a
lăsat să plece, - I-a gonit.
Ce insemna dacă nici ea nu putea face altfel?
Oare din pricina aceasta era mai pUţin nenorocit
şi mai pUţin vrednic de compătimit Anghelos ?
O, da, nenorocit . . . Aceasta o vedea doar foarte
bine in zilele din urmă, câte le-a petrecut cu ea
la vilă. Cu toate dI. a făcut tot ce i-a stat în putinţă,
din politeţe şi din eroism, ca să nu dea nimic de
bănuit, totuş n'a putut să se ascundă. 1 se schim­
base până şi culoarea feţei şi vocea şi felul de pur­
tare. Căzuseră toate trăsăturile vesele ale feţei,
până şi mustata ii era lăsată trist în jos . . . Sufere1,
era indurerat, chinuit . . . Şi pentru chinul acesta,
cine oare era de vină?
In seara aceea i-o spusese : « Eu am să fiu mereu
nenorocit. . . tu n'ai nimic de suferit. . . Mâine
plec şi nu mă vei mai vedea niciodată •.
Şi a plecat. L-a luat trăsura care-I adusese şi s'a
pierdut în vale. S'a dus ! . . .
Singură in chioşc, trântitâ pe canapeaua de paie,
Fotini îşi plângea vărul pierdut. Şi mai plângea
pe nenorocitul tânăr care, datorită frumuseţei ei,
pleca cu o rană nevindecabilă în inimă, veşnir;:
inselat şi cu izvorul secat pentru el.
Aşa-i era scris, - se gândea Fotinl.
GRIGORIOS XENOPOULOS
(Urmu::l) din grtcqte de Amon Miltachide
desene de 1. TlIOdorescu-Sion
 c R oN
Cărţi, conferinţe, congrese, expoziţii
ZIUA CARTII. - Gândul unei s!irb!itori a drţi i in
România era mai vechiu. Chiar dacă nu 1-OIt fi avut scriitorii
şi oamenii de cultură, l-ar fi adus Intre noi pilda stdinli­
Illii. De mulli ani lulm parte la Târgui international al
drţii del.. Florenta. De fiecare dat:!. s'a propus ca seclia
rom"'neasd.. Inainte s1 ia drumul frumosului oraş italian, d
fie arlitatli Bucur�tjuluj intr'o aşeure de probă. Felul cum
se pregltnc paniciplirile rom.5neşti la asemenea expoziţii,
mai mult in ultimul moment, n'a ingliduit schimbarea in
bptli il acutei pireri, care ar fi Insemnat întâia txp02:iţie il
, c3tlii rom5nqti moderne, cu oarecare spiti i şi chezăşie de
continuitate şi tradilie. Numai Academia Români şi-a fkut
ma,i de mult datoria, cu Expozili ile ei de cute veche, Rb-
pUIUluI nu mai putea sil intân:ie,
Ministerul Instrucliei, Cultetor �i Artelor s'a hotărit si
reia anul acesta, illSl cu toată convingerta �i dându-i de '
aceu loall desvoltaru, un Inceput destul de sfios, din 1930,
al Directiei Educatiei Poporului, şi s1 organizeze o zi a c1rţii
in toată Iara. Credincios unui principiu, pe ure l-a procla­
mat In ProieclUl de lege a organiZării cullUrale şi în a\cli­
tuiru Senatului Cultural prev3zut acolo, el nu şi-a luat insu�
acustă sarcinli, ci a chemat la colaborare pe toţi cei intere­
sali. A apărut astfel pentru întâia oară la noi, un organ de
lucru in care se glseau alături reprezentanţii scriitorilor, ai
editorilor, ai Iibrarilor şi ai Ministerului Culturii Nalionale.
M. S. Regele a binevoit s1 dea acestei InCHc3ri hultul Său
patronaj şi d ia Insuş p;ane la cele mai insemnate mani­
festliri. Nu se putea ca atâta in1elegere, Insunelire şi munc1
si nu glseasd o dreaptă răsplltire. Ziua C3rlii a fost o ade­
v3rat3 biruinlli.
Ziua de 20 Maiu s'a deschis cu o şedin13 a AsQl::ia!iei Bi­
bliOlccarilor din România, la Academia Români, sub preşe­
din1ia d-lui I. Bian\!. Asocia!ia se aduna dup3 o lungă in­
trerupere. Ea ins3 putea sli constate dl, în tot accst rbtimp,
lucrase prin mulţi din membri, atât de bine indt un mare
numlir de puncte din programul de lucru de acum nouă ani
a fcst trtput adus la indeplinire. Unul din ele, şi nu cel
maj pUţin Insemnat, este şi aceastl zi a clrlii. Sfltosul pre­
iŞCdinte ne-a povestit episoade dela Inceputurile marii biblio-
www.dacoromanica.ro
1 c A
teci a Academiei Române, cu figuri neuitate printre ele, ca
aceea a Secretarului perpetuu, Dimitrie Sturdta, şi cu atâtea
greutlli, din trecut şi de astlzi. D-I Ţzigura Samurcaş a
arlitat meritele d-lui r. Bianu in organiurea bibliotecarli din
Romlnia �i a amintit despre Biblioteca Fundaliei Universi­
tare Carol r, care e gata sli ajute, ca şi altldall, Asociaţia
Bibliotecaril or. Dup3 iŞCdinţl 5'3 flcut inaugurarea Expoziliei
Clirţii vechi, aşezate În secţia Stampe1or, in vitrine, cu probe
de drţi şi de publicaţii, incepSnd dela ISoa, din epoca sla­
von3, pe la Coresi, vremea de inflorire a lui Matei Basarab
şi Vasile Lupu, secolul de aur al lui Bdncoveanu, plnli la
scrierea nouJi, semichirilid şi latin�, şi pSnli la ortografia in­
dreptatli a ultimelor luni. Expozitia a dmas deschid o lunJi
intreagă ti a fost cea mai frumoasli şcoalli pentru tiparul
românesc al secolelor trecute, atât din principate cit şi dela
Rom"nii din alte împărlţii. A fost contributia, plinJi de o
strălucire liniştită şi dltltoare de (jor, a Academiei Române
la Ziua Clir!ii.
A urmat, numaidecât după aceea, deschiderea Intâiului
Congres al Clrţii, în Aula Fundaliei Universitare Carol 1,
sub preşedinţia M. S. Regelui. Niciodati o serbare a deţii
n'a adunat la un loc o lume atât de alud, Curtea Regali,
Primul Ministru al Iirii, Ministrul Instrucţiei, Ministrul
Agriculturii şi alţi repre�entanţi ai Guvernului, cei mai de
seaml scriitori români, cei mai puternici editori, cei mai
inim�i librari, un public mirat şi dornic de un asemenea
prilej neaşteptat. O publicitate bine organiutli, pentru care
presa ,i-a deschis cu dărnicie foi l e, afişe de ani, ca acela al
lui Mac Constantinescu, sau afişe de rec1aml ale diferitelor
edituri, contribuţia radiodiluziunii, au dCJteptat marea luare
aminte popular3. Reproducem din cud.nt1rile tinute, pe aceea
a d-Iui D. Gusti, Ministrul Instrucţiei, Cultelor şi Artelor,
In ure sunt formulate scopurile, Insemnătatea şi programul
Zilei Clirţii, şi cuvintarea de Închidere a M. S. Regelui
Carol II, m3reaţl prin tonul inalt ti duioasl prin amintirile
intâei tinereţi şi ale bucuri ilor cetirii, dela copilul aplecat
peste cartu cu poze p:lnl la omul în putere, care caull
rbpunsuri la Întreb5rile tulburlitoa� ale vieţii. Din partea
Academiei Romlne a vorbit d-I r. Simionescu, din partea
37' B O A B E D E G R A U

A"trei ardelene păr. J. Ag�rbiCe:\nu, din parlea. scriitorilor, biblioteci populare unde circulă pentru tel mulţi ,i umplu de
d-I Corneliu Moldovilnu, din partea. editorilor d-! N. Ioa­ rod sufletul naţional. Programul unei politici a elrţii e tras de
niţiu ,i din partu librarilor d-I PilVe! Suru, ca un încincit ins� desvoltarea şi formele sociale pe care u le-a luat.
cântec a! clrlii, cu unele din cele mai frumoase cuvinte glsite Ministerul Jnstruqiei, Cultelor ,i Artelor se simte dator d.
i
p�n1 ilcum !il noi pentru puneru in lumină il tipuulu! �i il ajute pe toate dile crearea ş rlsp�ndirea drţii originale ro·
m1nuitorilor lui, iduli ,i tehnici. m1nq:ti. El nu filce in felul acesta dedt d contribuie la im­
bogllirea vieţii sufleteşti a neamului noslru şi la întlrirea lui
prin valori fărl moarte, Intr'un domeniu in care lucreatii necon­
tenit, mai cu $taml prin acest auxiliar nepreţuit.
E o datorie deja sine înţeleasl şi o mlsurl de prevedere ca,
nu numai s1 foloseasd o unealtl, Ură s1 se Intrebe de Uuritorul
şi de nevoile ei, ci sl-i aibă şi pe unul şi pe celelalte mereu în
ochi. Aşteptlm astăzi prea mult dela scriitori, ca sl nu-i in­
conjurăm de toată preţuirea, dragostea �i purtarea noastrl
de fj:rijă, at1t pentru găsirea unei expresii a gândurilor şi n�­
zuintelor societăţii romSnqti in plină prec.:.cere căt şi pfntru
pregătirea unui singur suflet Românilor de pretutindeni. O

0-1 D. GU$U a SPU$ următOilrele:

• Sire, Urmând cuvintelor pe care Maiestatea Voastră

le-a rostit de .titu ari, ca un inalt ,i cald indemn ţlri
i, şi li­
nându-ne aproape de f.lpia care le-il insolit, avem bucuria 5.li
V1 vedem ,i d V;t închin1m un Insullelit omagiu, la înt�iul
Congres al elrţii in Rom�nja.
Aces(congres a iqit din convingerea. c1 literatura, scrisul
i
ştiinlific, publicaţiile populare ş produsele tiparului in deobşte,
dnd rbpund cerinţelor ,i increderi
i puse În ele, sunt cele mai
credincioase şi mai vioaie purtătoare ale g�nduluj ,i culturii
unui popor. Cartu, care le cuprinde şi le simbolizează, e vred­
nică de cea mai stăruitoare luare aminte. De dnd tiparul a
ajunş d (abrice cartea repede, frumos şi ieftin, inlrebuinjarea
ei s'a intilU in ap. măsură indt s'a $chimbat in mai mult dedt M. S. Regelf plednd dela Fundaţia Universitar!! Carol 1,
un simplu vehicul de idei şi de idealuri. dela Congresul Cărţii, ca să se ducă la librăria Scriitorilor
Cartea. este azi o lozinel şi un $Cmn deosebitor al stadiului Rom�ni dela Teatrul National
de civiliulie in care ne găsim. Din punclUl de vedere al cullUrii
poporului omenirea se Imparte In ştiutori de carte şi in neştiu­ societate omeneascl se decapiteatii dacă illi nesocoteşte (run­
tori de carte; din punctul de vedere al culturii inalte ea se (ălqte �i
i ei ioteleclUali, Uuritori de frumos şi de adevăr; ea
cu elrtile pe care visătorii ,i glndilorii ei le-au creat, cu muile trebuie să se ferească, deci, s5 cadă într'o asemenea greşal1.
biblioteci nalionale unde ele sunt adăpostite sau cu nenumlrate Calea ne-a arătat-o Insuş Maiestatea Voastră când a înfiinţ:at

www.dacoromanica.ro
 C R O N
de curind, allturi de cd�hute Fundaţii culturale regale, !;!dnse
acum in 'acelaş puternic mănunchiu, o noul Fundalie" Regele
Carol II-lea ' pentru Iiteraturl şi anl. In afarl de producţia
,tiin!ifid fi de cea populară; urmlritl de alte Fundaţii Regale,
aceasta s'a oprit Cu to;litl Inţelegerea şi voinţa de inviorau
Inaintea scriitorului de frumos'şi a artistului, şi singuri aceasti
opriu este o adeviratl apoteozl! Ne vom sili !il mergem elt
mai dep;!rte pe calea aritatl.
Alituri de scriitor apare intreprinzltorul, cau pune la in­
dem!lnl mijloacele materiale, pricepuea şi patima lui pentru
carte, ca !il o reali2:eze. Firi editor, Cartta e numai un manuscrÎ5
o;Iirecare, a cirui valo;lire n'ajunge deelt la cunoştinţa dtofVa,
şi În primejdie si rim!lni totdeauna numai un manuscrÎ5.
Congresul Cirlii; cuvlntarea plr,
De aceea editorul şi editura rom!lneasd nu se pot desvolta
pentru noi numai in cadrul coclului comercial şi al legii cererii
şi ofertei, ci fac parle vie din problema culturali a lirii şi ca
atare au dreptul [a toată luarea n�tră aminte şi la întregul
nostru sprijin.
Librarul se aşea%i, la ,.indul lui, ca un mijlocitor între cele
dou3 puteri de pân! aCum, una materiali şi aha spiritual"-,
scriitori şi editori de o parte şi cititori de alta.
Cititorii rimln, de altminteri, obiectul şi scopul atât al scrii-
torilor elt 1i al editorilor, 1i acela care-i face s3 ajungă pânl la
ei are un rost şi o însemn3tate unici. Oda d[ugărul călător cu
traista plină de clirţi sfinte sau de îndrumiri dn3toase, al în-
tâilor secole ale tiparului romlnesc, pânli la marile firme de
libr3rie de asthi, în care se poate privi ca intr'un sistem cit-
cu1ator al culturii prin publicaţii, e un lung drum 5uitor stri-
www.dacoromanica.ro
I C A
bitul, 'dar un drum insemnat prin lumini biruitoare. Librarul
este, împreuni cu scriitorul şi editorul, tot aş.a de strlns legat,
deşi In alt chip,'de viaţa drţii. El trebue luat deopotrivl in
comunitatu n�tri.
Când am bolitÎt si aritim Într'un fel vi%ut de tOli interesul
Statului şi a! $ocietiţii rom�neşti faţi de carte ,iam ales aceastl
formă, a %ilei a d.tJii, care a glsit numai deelt buna primire şi
inalta ocrotire Maiestlţii V�tre, Intliul glnd a fost si pun
Impreună şi si le cer si ajute pe reprezentanţi
i celor trei bresle,
hotlritoare in acest domeniu: scriitori, editori şi librari, Ei au
răspuns tOli, cu o Însufletire mai presus de orice atteptlri, şi au
dat printr'o colaborare str!lnsl şi jertfe de tot felul reuşita
otganÎ%aţiei de asthi.
I. Aghbiceanu
Aşa inue cele mai mari d.ştiguri ale zilei drlii actaliti
conlucrare neprecupelitl şi rodnic! Între asocia[ii1e de scriitori,
editori, librari şi Stat, Ea e plină de nldejdi pentru viitor.
Ziua elrlii a fost gAnditl ca o mare manifestare in toa.!.5 [ara,
care si aibl un îndoit caracter: de serbare a culturii şi de tirg
al publicaţiilor. Congresul deţii, In care se vor discuta proble-
mele ei de dIre cei internaţi şi se vor propune îndreptări,
expozilia drţii vechi rom�neşti organiuti prin bun3voinţa
AeademieiRomânedin colecţiileşiin localulei, upoziţiacirţi1or,
documentelor, stampelor dela Arbivele Statului, Fundatia Uni-
versitară Carol I şi biblioteca I. I. C. Btitianu, şedinţele Aso-
cialiei bibliolecadlor şi a SeCţiei bibllologice a Institutului
Social Român, fac parte din întlia categorie; Libriria festivl
a Societilii Scriitorilor Români din foyerul Teatrului Naţional,
l!Şturca artistiel a librJriilor şi vitrinelor pentru eafe s'au
37' B O A B E D E G R Â U

in.sutuit premii ;I.nUrJK, toat1 publicitatu, fac parte mai mult
din a doua categorie. Nu vn:;!U sli trec sub t!lcere
şcolile din ţară ;!U slirb�torit ast!lz.i z.iU;!
I;! CU13 şi vi:ite de expo:titii, biblioteci şi Iibr!lrii, cee;! ce îi
�mă In grija nemlrginit1 a Maiest!llii Voastre, vom indrb.ni
d toate sli st!lruim. pentru binele şi imllarea neamului nostru •.
elirlii prin oonferi
nle M. S. Regele a incheiat cu aceste cuvinte, ascultate cu
o insuflelire şi cu o mişcare, pe ClIre nu ştiu daeli le-a
mai cunoscut Aula Fundaţiei Universi­
tare Carol 1:
Cele câteva cuvinte pe care le voiu
rosti, lin 53 le incep printr'o declaraliune,
care pleacă din ad�ncul sufletului Meu:
sunt fericit de a fi astbi in mijloculd-v.,
pentrucă Mli simt Imr'un cerc de prie­
teni_
Această prietenie, de care sunt legat şi
personal şi ca Suveran cu aceia cari sunt
cheffi.31i de a rlispindi cultura in popor,
este o legătură care - dupl cum a spus
d-I preşedinte al Societllii Scriitori
l or
Români - dlinu�te de mai bine de 20
de ani. Mie Mi-au rlimas adânc intip1-
rite in suflet şi in minte acele şezători,
in care erau chemali scriitorii ca sli-şi
arate ceea ce au publicat nou. Acel grup,
care se Întrunise atunci in Palatul din
Calea Victoriei - ,i dintre cari astlz.i
din nenorocire mulli au displitut - sunt
sigur că a fost un pretios indemn la
munca scriitorilor romini. Asupra sufle-_

Libr3ria Sociel11i1 Scriitorilor Romini la Teatrul Nalional tului Meu ind a avul un adinc efect, ,dei
prin leg3tura personală care am putut-o
sporeşte incă acel caracter de serbare a culturii de către tot face, am invltat .'1'3 iubesc, nu numai ca protector, dar şi ca
Jineretul nostru indreptat astfel clitre izvoarele de mângâiere om, pe scriitori. Şi din aceast1 leg3tud suflettasc3, din aceast1
,i de putue ale drlii.
Ministerul lnstrucliei, Culteior şi Arte­
lor, pe Ungl panea lui de inţiativl [n
orJ;!nizarea acestei z.ile, in dorinţa s1 do­
vedusc:t şi prin fapte deadreptul d in­
,e1ege s3 desf1şoare o intrug!l politic:t a
drlii, institue un premiu de literouură
• Regele Carol al 1I-lu _, in valo�re de
�5.000 lei, care s1 se dea in fiecare �n in
:tiua c:trlii, celei mai bune lucdri literare
:l anului,printr'un juriu ales de Societatea
Scriitorilor Rom:1ni şi prezidat de mini­
Slrul lnstrucliei, Cultelor şi Artelor; hoIă­
r:'şte s! publice două bibliolec, una a
clasici[or rom!ni in editii definitive şi
alta a clasicilor str1ini in traducere, Udnd
apel lacei mai buni cunoscători şi la cei
ffi.3i indeminatici sc;riitori, c� şi la editu­
rile care pot $-'o dea o elt mai frumoas:i
hain! tehnică; iar pentru pUliciparea la
tirgul c:trlii, cumpără opere ale scriitori­
lor rOln!ni moderni in valoare de 100.000 Libriria Akalay in Ziua C1rţii
de lei, care se vor distnbui prin Socie-
tltile mari culturale celor mai active biblioteci populare din dugosle, a zvorît
i in mare parte gindul şi hot:5.rirea Mea de a
ti
nulul lor. proteja şi incuraja oriunde cultura românească.
Si", Ceea ce am pus la cale ,i am ÎnUptuit astlzi este nu- In noianul indtletniciri
l or şi grijilor defiecare zi, adunarea de
mai uo tnceput. Dar ajutaţi de credinţa n�trl in puterile asl!lzi, s:5.rb:5.toarea de astăz.i, este una dintre acelea care trebue d
drţii, In rSvm. de cultură a neamului rom!nesc şi mai cu umple sufletele tuturor de un imbold nespus spre zile mai bune.

www.dacoromanica.ro
 C R O N I C A 379

De a vedea aci Îmruniti - aş putea zice - pe produdtorii culturii. Pun nesf1rşite n1dejdi in conducerea d-vQaSlfe, c..re
culturii nationale, În acelaş gind JÎ acelaş suflet, este pentru siogurli va putea sli dea roadele pe cate toti le aştept1m.
Mine o nespusl bucurie. In acest glod salut pe toti cu toati dragostea Mea şi vli
Cartea este acel negriil motor de Yi
alli, acel nespus În­ asigur ind odat1 de ntsflrşitul Meu sprijin şi grijli.
demnlitor Inspre fapte, care, din mica copillirie pinli in ad1nci
blitrlnete, este un tovariş nespus al omului. Dela copilul mic, Dela Congresul Clirlii, M. S. Regele, miniştrii, scri
itorii
care rlisfoeşte - adesea rupându-Ie - foile, in care nu-I atrag şi cei mai mulţi dintre participanţi s'au dus la Teatrul Na­
dedt pozele, la tlnlirul adolescent, care se Imhatli de ritmul ţional, unde Societatea Scriitorilor Români organizase un
poeziei, pânl la omul matur, care citeşte ca sli-şi intlireascli bazar al clrţii româneşti, la care vindeau operele lot şi dldeau
sufletul, ute Intreaga desU.şurare a vieţii. autografe scriitori
i inşişi. A fost una din cele mai bine pri­
Şi acum, privind drumul ca� s'a parcurs in ţara noastri, mite şi izbutite manifest1ri. Niciodatl scriitorul român şi
Imi aduc amime ind, -şi nu este aşa de mult de atunci ­
de vremea dnd abia una SOIU douli mici biblioteci - una cu
hirtie roşie şi alta cu hirtie albastrli - erau c1rţiJe rlspindite
in popor şi pe lingi ele dteva calendare cu mai mult sau
mai puţin interes.
Asthi cartea, cu tot numlrul restrins al cititorilor, Începe
totuş s1 pltrundli În masele poporului. Colaborarea dintre
scriitori, editori şi librari, va fi factorul care va immulţi citi­
torii lor ,i care va fi deci organul principal al rhpândiri
i cul­
turii În mase.
Pentru Mine riua de astlli are şi un alt rost, dci ea Însem­
neau inceputul activitliţii nou organixate a Fundaliilor
Regale şi in special inceputul de vi"Il al Fundaţiei Regele
Carol II . Pe aceast1 fundaţie se vor putea bzui
i şi vor gisi
oricind sprijinul cel mai neprecupeţit toţi Uuritori
i culturii
romlneşti. SI ştie toţi d prin organul acestei Fundaţii sunt
chiar Eu care veghez.
In rlisplndi�a drti
i avem loii o datorie: Uri a fi moralişti
excesivi, avem totuş datoria de a Încuraja În prim dnd acele
clrţi cafe pot folosi spre ridicarta moraU a poporUlui şi care pot
re neapl­
53 Împr1ştie in Întreaga naţiune cunoştinţele de care ..
ratli nevoie.
Urmlnd acut program vi pol ..nunl" d Fundaţia Regele
Carol II va Începe publiCOIrea a doul biblioteci.
Prima este aceea pe care am numit-o Eu ' Biblioteca Ener­
giei ,. Sunt drti prin care se va pune la indemina, atit a
tineretului cit şi a omului matur, glorificarea actelor de nruod,
de energie şi de strlduinţl, care vor servi - sper Eu - pentru
incurajarea acestui spirit atit de necesar in desvoltarea naţiu-
nilor.
A doua va fi , Biblioteca Enciclopedici ' in care se va putea
pune la Indemlna fiedruia un m3nunchiu de cunoştinţe
absolut necesare.
Aceste douli biblioteci poate cl intri Inu'o nouli categorie,
clci ele nu sunt biblioteci propriu zise populare, cât sunt Afişe ale Clirţii pe sulzile Bucureştiului
biblioteci care pot sta 1.. indemln.. oriclrei plturi imelect\J;lle.
F..c astlti deci apel la scriitorii noştri, ca sli vin1 I1ngl cartta ca atare, nrl altă Încadrare, nu s'au bucurat de o mai
Mint 1i sli-Mi dea tot sprijinul lor, pentru pro�irea cit mai vie iubire şi dutare din partu publicului. Bazarul, gindit
repede a acestor noui publicaţiuni. numai pentru o singurl zi, a trebuit prelungit şi in ziua ur-
Un al doilea fapt al inceputului activitliţii Fundaliei Regele mltoare, cu slli pline şi cu vân%liti ca� au intrecut pe ale
Carol II, este acela d pune la di
spozili.. scri
itorilor Iipsili celei mai puternice ibrlirii
l din oraş, cu atracţia vadului şi
de mijloace un numlir de locuinţe pentru vara aceasta in loca- a drţii str�ine. Rabatul a fost dlruit de editori rondului de
Iitatea Buşteni, pensii al Societăţii Scriitorilor Români.
Sper că În acele frumoase colţuri ale muntilor noştri scri- Editorii au hotlrlt, pentru întreaga dptlim111ă Începul3 de
tarii vor glsi odihna şi oxigenul necesar pentru rdntmrta Ziua C1rlii, un rabat de 20°/., ceea ce a adus un mare spor
muncii lor. de y5nure in toall tara. Afişele de propagandl şi circulă-
Mli bucur d am avut asllizi prilejul de .. vi putea saluta riie d<ate tuturor librăriilor au lucrat In acelaş scop. Apariţia
pe tOli, acest mlinunchiu - cum am zis - al produdtorilor cu comunicliri, propuneti şi discuţ.ii la Congresul Clrţii, al1-

www.dacoromanica.ro
 ,80 B O. A B E
turi de seri ilori şi librari. a Intrtgit doctrinar, ceea cea fost
ap de bine preg3tit comercial pentru aducerea la Indeplinire
a iniţiativei Ministerului Instrucţiei şi a Direcliei Educaţiei
Poporului. Editorii au fost din tntAia zj şi pl.n3 la urml, la
datorie.
Librarii şi-au schimbat magazjnele În adevlrale ezpoziţii
ale drlii curente romAneşti. Colecliile velhi ale Academiei Ro­
mAne impreun3 cu vitrinele şi cu aşeurî1e dinliuntru pe
pupitre şi rafturi ale libr3riilor, cu o grijli deosebitl atAt
pentru bogllia dt şi pentru frumuseţea preuntlirii, insem­
nau realitarea celei mai felurite şi mai iru:tlitrate ezpozjlÎi a
La o mid librlrie in Ziua ClIrţii
clirlii româneşti din dte puteam face ,i din clte am avut.
MifCarea In librllrii şi pe strll:ti In faţa lor a dat actlitti :tile
o Inf3iJ şare de slrblltoare şi de mare târg. Cele mai fru­
moase vitrine au fost premiate cu diplome de onoare, date
de un juriu anume aldlu1t din preşedintele Societ3ţii Scrii­
torilor Români, dintr'un repre:ttntant al editorilor fir3 li­
brlde proprie şi dintr'un arhitect decontor. M. S. Regele
insolit de Voitvodul Mihai a cercetat cele mai multe din
librliri
i, Ie;-a I:ludat şi admirat a.Jetarea şi a cumplrat c1rţi.
Seara. Ziua artii s'a incheiat cu o şedin!! a Secliei Bi­
bliologice a Inlnitutului Social Rom�n, când d-I G. Ada­
mescu 011 Ucut o comunicare despre Bibliografia r omSneascli,
www.dacoromanica.ro
D E G R A U
Ştirile, venite din ţ;lIi arat:l el Ziua CJrlli 011 fost pretu­
tindeni imbdliptll. In oraşele universitare, cu mari bIblio­
teci. s'au organiui expoziţi i ale drţii cu serb3ri la care au
luat cuvântul rectorii sau bibliotecari i şi profesorii de litera­
turi român:l, iar in celelalte or�e, librarii şi intelectualii au
lucrat alllturi pentru inviorarea publicului şi propaganda
cllrlÎÎ româneşti. Direcţia Educaliei Poporului stdnge d3ri
de seam3. statistici şi fotogralii. pentru -o lucrare din care
51 se poat! urmlri In Întregime şi In am3nunt ceea ce a fO$t
IntAia zi a drlii. Ea rimAne o dovad3 strilucit:l de ceea ce
poate da conlucrarea bine Indrumatlli, chiu intr'un domeniu
c.;a acesta, cue, mai mult din vina nOOll!Stri. este la noi pAnl
ast3zj mai pUIin r3scolitor şi popular.
ANAL/ZE L1TERARE. - A ieşit de curlnd o carte, grea
de liter3 mlrunti ,i de .subtitluri şcolăreştÎ. care intlmpini
chiar dela coperti: ' 3� opere din literaturii romlni. Analize
literare (re:tumate. comentarii, disculii, aprecieri). Activitatea
societliţii pentru sludiul literaturii române a elevilor din clasele
VI şi VII ale Liceului Gheorghe Şincai din Bucureşti. 193�-
1933 f. S'ar p:lrea d e vorba de o lucrare strict din cuprinsul
şcoli i " care n'a fo.st tiplritl dedt ca un indreptar ,i ajutor la
eumenul de bacalaureat; carte UcuI:l de şcolari pentru şcolari.
Cred el e mai mult.
Mai tntliiu. aceste anali:te îl intorc din nou printre noi pe
poetul I. M, Raşcu. Il intorc, e drept, mai mult ca profesor,
totduuna metodic şi pe alocuri pedant, cum le sl:I bine oame·
nilor de catedrl, dar, cellilalt" visătorul acoperit de rme,
i nu
lipseşte nici el. Un cuvânt îl d:l de gol, pe neaşteptate. din
mijlocul celei mai cenuşii expuneri. Autorii cerceta!i sum
clOll!Sici. Alecsandri. Odobescu. Alecu Russo. C, Negruzzi, Duiiu l
Zamfirescu şi chiar Miron Castin ,i Ion Neculce. Ori�ontul,
pe COIre sunt chemaţi s1 se mişte. e abia al unei clase de liceu.
Amintirea lui Ovid Densusianu, nu a filologului, ci a literatului
,i a judeclitorului de act3, rlmâne covâllit�le. Ce inseamnl
toate acestea, pentru credinta in Iiteraturli, inv3llitura migliloas3
şi puterile de rostire alt poetului ascuns destul de slângaciu În
haillOII lui de profesort' Lecţiile de felul cum se line o disertaţie
se lumineazl deodat3 de văpaia acutor Însuşiri, Pentru atitu
fapte şi leglituri mai ales Înlre noi şi cultura france%l cartu
aceasta, nevinovati la Inflţi;are, va fi intrebat:l ,i amintită de
cunosclitori Col un i%Vor, Ele rlsfdng ani de cliutări prin bi·
bliotecile Puisului şi un interes, care e tot pe atAta glas al
omului de Şti inli. pe cât e glas al singelui. Nu e nimic dacl
sunt strecurate tntlmplător " flir3 stlruinţă. pentruc1 stirnesc
numaidec1t luarea aminte ,i se plstrta.t1, Poate eli va sosi odall
timpul, prea mult amAnat, al unor prelucr3ri temeinice, Sunt
at51ia cari il aşteaptli, Printre ei indrilsnesc si mli numir şi eu.
1. M. Raşcu a fost membru al Şcoalei Române din Franţa.
S'a dus acolo, In pliol b3rbllie, Ibându-şi catedra dela Focşani
şi o Indeletnicire impreuol cu elevi i dela Liceul Unirea, in
societatea literarl Gr. Alexandrescu, pe care o reia acum cu
puteri crescute . Mi·e vie incl in minte plăcerea spirituală pe
care o aveam rllsfoind Anuarele cu dliri de sumă despre cirţi
şi scriitori şi despre elII3toru prin munţii Putnei. � putea s1
povestesc, UrI si caut in rafturi volumaşele vechi şi poate
pierdute, popasurile 1011 unele pagini frumoase SOIU pe unele
culmi de unde se vedeau lidrind departe In vlii focurile oraşelor,
totdeauna cu 1. M. Raşcu al3turi. Nu se poate sli nu fi spus un
 C R O N I C A 38,

cuvint in , Ideea Europeanl ' sau în altl revistl unde scriam acum un sIert de secol, a hot!ri! ca Muzeul 51 se cheme de
pe atunci. VibralÎ.;l aceasta de ordin mai mult cultural nu e azi inainte , Antipa >, dupl numele directorului� organiza­
deloc: mai prejos şi mai trecltoare decit una curat literar1. torului lui. A fost o recunoa,tue cuvcnid. � cu atit mai
Apoi anii s'au pus sl alerge ! Ca o seoorl1 frumoasl pe un prelioasli cu cAt se rostea intr'o asemenea formil şi zi, pline
balcon inu'o li de serbare, pe unii din ei spânzurli citeva deopotrid de strălucire.
m1nunchiuri de alexandrine. Dar poetul p1rea n1vllit de cer· Oamenii, cari au patruzeci de ani, îşi aduc antinte, ca
cetltor şi de omul de carte: In locul cununei de cintlret ispitea mine, de Inceputul de Muzeu adlipostit In nişte case destul
diploma de doctor. n dutai In înf.liţişarea dorilli şi nu-I mai de pUlin potrivite din strada Polo"!. Parcl dd cQCostircii
intl1neai. şi paslrile de ap'- cOCOf;l,te pe: un dulap şi vitrinele cu marile
Mi·aduc aminte, şi pard-i ieri, de un drum la Fontenay­ lighioni păroase, Ingrlrnlidite in dli menite 51 fie locuinţe
aux-Roses. M1 duceam ca 51 ies din Paris, ca sli v.lid strl­ omeneşti şi nu iDclperi largi pentru viata naturii. De-aici
ule povârnite pe care umblase A1ecu Golescu in pribegia dela le-a luat omul acesta mic, hot!dl şi neastlmp!rat, care ori
.849 şi puţin ca sli cunosc şi s1 întl1ntse pe I. M. Raşcu, pe unde a trecut, pe la PescArii, pe Ia Academia Romln1
..
pe care il ştiam acolo. Mli cooorisem tocmai din vestitul
tramvai, cotisem pe dupl rampl şi mli Indreptam incet spre
drumul cu nume lupg. Copii se fupreau, drucioare cu zar­
zavat treceau dela un trotoar la altul, muncitori cu haina
pe un umlir se Intorceau acasl. Inaintal]1 Url grab3, incintat
de tot ce ml intâmpina ca şi cum aş fi fost acolo pentru fiecare
din acele lucruri tn parte. Atunci am v1:z:ut venind de de­
parte un om, deosebit de toli ceilalţi. Umbla prin mij[()(;U1
str1:z:ii şi era imbrlcat de sus pânli jos fn negru, inalt, gln­
ditor şi alb trandaliriu la obraz. P1rea un pastor hughenot,
care se ducea cu o carte sub bral [a cine ştie ce adu­
nare sUnli. Am ,tiul din intâia c1ipl, printr'un presimt
sigur, el e I. M. Raşcu, dar prea trecea frumos şi nu I·am
oprit. Ml temtam chiar 51 nu-şi lase ochii pe mine şi 51
ghiceasc3 astfel d mli aflam acolo pentru el. Am urcat pin!
la şcoaU, mai mult ca sli mA Incredinţez el nu ml lnşe[asem, şi
am plet.lt din Paris Bri 51-1 mai caut. 11 v.5.d şi acum, in aceastli
t.lrte, treclind ca atunci, prin forfota unui cartier de miel
provincie didactic1, In haine Închise, Înalt şi pe gânduri, ca un
pastor. Toţi il privesc, dar el lşi vede de drum, Url sl prind!
de veste, de prea mult3 adincire in sine, el pe margini sunt
oameni veniţi anume ca d-i vorbeasel şi sl-I asculte. Crede el
se pierele cu totul în cadrul şcolăresc in care se mişel. Nu vrea
sl fie mai mult, aproape dintr'o consideraţie de stil şi de armo­
nizare cu mediul. A:stlzi, ca p odinioarl, nu mli pot bot!ri
51-1 smulg din aceastA amlgire. profesorul dÎ5cutli cu elevi
i
chestii de plan şi de prezentare de distrtatii.
In al doilea dnd, aceste simple analite deşteaptli in noi ca
o mare dorinl! dup1 o istorie a literaturii romine, care ne
lipseşte. De secolul al XIX-lea dupli Gheorghe Lulir sau
dupl Regulamentul Organic n'a indrlznit sl se apropie ni·
meni, decit sau In unde monografii rlislele de am.linunt sau
M. S. Regele In Muzeul de Istorie Natl!raJil
rn fresce prea largi şi personale, de socioJogie literari.. O ti:·
punere d()(;Umentarl p critică a ind.iului nostru secol literar, sau pe la alte aşezliminte a Ilsat urme adinci ale unei munci
cu toatli strllucirea, fOvlieiiie şi rlsplntiile lui, ne lipseşte. Ur1 preget, chibzuite şi rodnice, E vorba. de d·1 Grigore
lat'- d o lucrare de şcoalJ, in t.lre un poet, nu un critic sau Antipa.
un storic
i literar, a aIIezat In treael! citiva liruşi de botar, ne Le-a luat, e o vorbll care mai de grab3 inşeal�. Aproape
aduce deodat'- aminte de aceast! mare durere ,i datorie a cul­ toate colecţwe, care fac ispita şi fala Muzeului, sunt noui.
turii noastre. Cele ale Iări
i au fost strlose şi preglitite, fie de·a-dreptul fie
Sli desprindem din foile ei şi acest înţeles mai ad�nc, pe care prin neobosite ntijlociri, iar cele exotice, prin lepturi cu
nu şi l-a ştiut, şi s'o preţuim cu atlt mai mult. oamenii de ştiinlli ai strlinlt!ţii, capi şi ei de aşezliminte ase­
m!n!toare. Istoria cre,teri
lor şi a organidri
i acestui Muteu
MUZEUL ANTIPA. - In luna Maiu s'au slrbltorit 25 se glseşte însă scrisă, cu o documentare deslivAilitA, intr'un
de ani de. când Muzeul de Istorie Natura"- din Bucureşti s'a num�r din ani i trecuţi al • Boabelor de griu . Tot ce vreau
aIIezat in localul dela intrarea şoselei KÎ5selef. M. '5. Regele sA adaug e eli au fost timpuri, numaidecit Inainte de rAzboiu,
carol II, care a fost de fală, ca şi marele du unchiu, Carol r, dnd el era mai bogat decât este ast.li%i. In subsoluri l e lui

www.dacoromanica.ro
 B O A B E.
:se g1se;lU, nu diot2mele flUmQ;lSe de ;lcum, Insi nu nui putin
%ugtivite şi moa"e, ci un ticoros � t;linic Aq.urium cu peşti
şi ;alti locuitori ;li Duolrii ,i ;li Mlrii Negre, u
i în Pucul
Carol, ca un cadru şi ca o intregire vie, schita de grădină
M. S. Regele, Ministrul lostlUCfiei, Cultelor şi Artelor,
d-l D. Gusti, şi d-l Gr. Antipa
zoologicl, atilt de bine în%tstratl In deosebi cu plsări de
balt3. Oriclt de împotrivl ar fi Imprejurlrile, aşteptlm dela
Muzeu o Intoarcere la preocuplrile din trecut, cu atilt mai
uşor de înfăptuit astlzi cu elt sunt şi alte puteri gata si!.
ajute. EI ar trebui s3 dea mai cu stama Indemnul şi îndru-
Turism, sport, educaţie fizică
EXCURS/ILE ŞCOLARE. - De mulţi ani etle din urml
zile de şcoaIlln România sunt zile de excursii. Obiceiul inceput
de marele ministru Harel şi pe care l-am apueat şi noi cari
prin 1907 mai eram în liceu, s'a plstrat. Acum chiar, vapoare
Înclrcate de elevi coboar3 spre Vâlcov sau vagoane de tren
şi autobuze cu verdeaţil la ferestre şi cu nume de '/Coli din tot
întinsul llriiscrise cu creta pe învelişul de tabll, ureli pe toate
vlile la munte. Cursurile se incheie cu aceastil vedenie zâmbi­
toare a c111toriei. Şcoala se umple de veselie şi de toate pri­
vel�tile sttibltute Într'o incintare care e mai cu staml a
v1rstei.
Excursia şcolari are În sine ceva care o deosebeşte de oria
www.dacoromanica.ro
D E G R Â U
m;lre;l. Incepe, de pldl,
i d. se vorbeasd de un Aquarium la
Const;lnt;l, de care Muzeul nu trebue si timlnl stdin. Ar
fi ca o reinviere şi o mut;lre intr'un nu:diu mai prielnic ;l
unei sectii pe care ti cel dintliu a avut-o ,i a popubrWt-o.
Cine il c;lută pe. d-l Antip;l acasl şi e primit în odaia de
lucru lşi dil. mai bine sunu, dintr'o rotite de ochi peste
rafturile de c3rti şi publicatii de specialitate sau peste in­
clirdtura de manuscrise, de albume şi de preparate de pe
masli, atlt de personalitatea omului clt şi de lucrul mâinilor
lui. O;lmeni de ştiintl, biologi şi biologi ai apei mai avem.
Spirite intreprinutoare şi condudtori practici, mai cunoaştem.
MI indoiesc insi că ar putu cultura româneasd sl ne uate
ashi
t. o mai norocoasl îmbinare a celor doul insuşiri, intr'un
singur om, pus pfÎn ravna lui şi prin potrivub Imprejurl­
rilor la locuri de comandă. Nimeni nu cunoaşte mai bine
printre noi problema apelor romlneşti,. fluviale şi maritime,
in latura lor de cercetare obiectivi sau de tehnică şi ex­
ploatoore comerciall. Dtoparte stau drtile, dela tratate şi
comunidiri de ihtiologie, panil. la lucril.ri speciale despre Du­
nhe şi zona ei inundabilli, despre pucuit sau monografia
in pregltire a Mării Negre, iar de cealaltl, canale prin plaur
şi stuflr�, institute de hidrobiologie, o relta de organiz.1ri,
un nou trident de Poseidon care se ridid şi stlpâneşte
peste apele nQ;lStre. Astlzi d-l Antipa e plecat pentru o c0-
municare la Institutul Oceanografie din Paris sau pentru o
conferinll la radio din Viena, iar mâine am.m ci a fost la
portul pesclresc dela Tusla, Ilngl Balcic, sau inspecttall în -
Deltl luctiri de canalizare şi de indiguire. Iar de câte ori
îl int;\lneşlÎ e deopotrivl de vioiu, cu noui planuri, plin de
ştiri şi de anecdote, sc1p3r3tor de voie bud şi de duh de
luptl, mai cu seaml tol.nlir În ciuda celor şaizeci de ani.
Academician la seclia ştiinţifici şi preşedinte ;al PARIO-ului,
In acela, timp; Director al Muzeului de I5torie Naturală şi
om numai bine fleut pentru tratative de diplomaţie financiar3,
all-1
i pe d-I Antipa, aproape nstituţionalitat,
i prin voia regall!
Sunt atltia COlri cred el doctorul Cantacuzino e numa
i un
Institut de Seruri, el Simu e numai un Muzeu de arte
plastice; ei au si creadă de acum inainte şi ci doctorul Gri­
gore Antipa, ghemui acesta de idei pururi noui, de iuţeli
dmbitoare şi de bune hotlriri, de care avem ntvoie şi pe care
il dutilm ca si!. ne regbim Încrederea şi dragostea de lucru,
e numai un muzeu de animale Imp�iate, prinse in ace sau
pbtrate În spirt.
intreprindere asemlnltoare. Ea nu Inseamnil o rupere de
şcoaIl, ci o Ilrgire şi o infrumuseţare a şcolii cu tot acest
orizont. Dt altminteri, mica excursie şcolati, aceea care se
poate incadra :aproape în orar Uri o intrerupere de cursuri,
fa�e parte mai de mult din mijloacele didactice. O lecţie despre
curentul electric şi aplicaţiile lui, nielieri nu se poate Înţelege
mai bine deCilI ·inaintta dinamurilor sCilnteietoare şi a ta­
blourilor de distribulie de putere dintr'o uzinl de lumină sau
de tramvai. Intilniţi deseori sau aţi Ucut pane din grupe de
elevi cari intri uimiti in sil,lile de sticlil şi de fier şi vild cum
foaia de carle se face viatl. La fel cu o lecţie de ÎlItorie sau de
geografie şi cu cercetarea unei vechi m�nlstiri a oraşului sau
 C R O N I C A
:l Imprejurimi l or roase de du şi umplute de pietriJuri şi
:lluviuni. Din materialul mărunt didactic şi din laboratorul
clasei se trece deodată în natură şi În creaţiile mari ale civili-
uţiei. E vorba mai cud-nd de o leCţie de lucruri utraşcolară,
decât de o excursie propriu ::isă. Din excursie ea are numai
partea de ieşire din mediul obişnuit şi de mişcare, într'o
disciplină liberă faţă de disciplina supraveghiată a orei de CUB.
Excursia şcolară de sUrşit de an e pUfin acelaş lucru şi
mai mult altceva, Itinerarul, programul fn general şi condu-
cerea ei trebue să oglindească acest caracter. Ea trebue să
0-1 Gr. Antipa, lin1ndu-şi cuvântarta. In fund membrii Academiei RomSne
fie, Înt;\iu, destul de depărtată ca să scoală din locurile cu care
şcolarul e deprins. In intâile timpuri se şi hotlirised două
feluri de excursii : una la munte şi alta 1;1 mare adiel in regiunile
de contrast, unde deosebirta de imprejurările de acasA puttaU
Soli sad mai limpede În ochi. In fapt atunci şi mai ales acum,
clasificarea e mOl.Î puţin hotărîtă şi simplificatoare. Principiul
rlimas acelaş, COlre e tot pe atât ped;lgogic pe d! e de turism,
înseamnă trimeterea grupului şcolar spre un punct C;lrdin;ll
unde lumea să-i apară nouă. Nu e vorba atât, ca la mica plimbare
�colad, Inlregitoare a lecţiilor, de o OIdâncire şi mai mult în
mediu şi de dutarea legliturilor cu el, ci de descoperirea,
03recum, a adedrului că putem trece prin cadre naturale şi
sociale, foarte deosebite, în. care t03Iă şti inţa e să ştim cum
i
să ne cuiblirim ş să ne aflăm putinţele � uneltele de lucru.
De aici uimirea, care nu se mai satură, eroismul şi creşterea
micii personalităţi in incredere, initiatid şi dor de bptă, pe
care le dă la iveaa in participanlii ei, excursia şcolară de in-
www.dacoromanica.ro
i
cheiere de an. Ea :lre acest rost de rhullet nui viu ş de mărire
a perimetrului sufletesc.
La noi, În România nouă, alături de punctul de vedere
geografic, atunci d.nd e vorba de :llegerea drumului, şi-a
făcut loc din ce în ce mai mult un punct de vedere regional
cultural. Păm;'\nturi, 03meni şi feluri de cultură neaştept�te
s'au alipit deodată pământurilor, oamenilor şi felului nOSTru
de cultură vechiu. InUlişarea Basarabiei sau a Bucovinei
sau a Transilvaniei poate, în multe părli ale ei, să fie întâlnit3.
şi în Moldova sau in Oltenia vecină. Lumea de acolo nu e
însă mai pulin noul şi spititoare.
i S'a pornit atunci un fel de
schimb de excursionişti şcolari din provinciile vechi dIre
nouile provinci i. Incepe să fie centru de turism şcolar Braşovul,
cu Tâmpa, cu Biserica Ne<lgr�, dar şi cu Şcheii şi cu Tocilele.
Mormintul lui Andrei Murqanu, căruia Ucentsc�. dnt1re\ul
de bisericl �i ucenicul lui Anton Pann i-a dat melodia lui
Deşteaptă-te Române, primeşte alte Sleaguri şi la alte date
dedt tricolorul pândit ::iua �i noaptea de jandarmii unguri
din uua de 3/r5 Mai, ;lniversarea revolUţiei transilvlinene
dela 1848, Incepe sli fie umblat Blaiul, pentru stdlucirea lui
de btinism şi de drturlirie vie şi pentru amintirea mari l or
fapte şi lupte date în cuprinsul lui. Dela anul s'ar pute;l ca
orăşelul dela vărsarea T1rn;lvelor una în alta să aibă un stadion
pentru Intreceri sportive şcolare la Inceputul fiecărui Mai, ceea
ce ar însemna Înd un element de ispită şi de chemare. Incepe
sli fie căutată Suceava, aburitl ca In pulberi de s i torie şi de
uitare pe coastele ei pline de biserici, de cetăţi, de sfinti şi
,,. B O A B E D E
de croi. Incepe sI,",i prime.ucl oaspeJii neobosiţi, Chişin1ul,
cu uliţele lui lineare, prea largi şi crescute cu iubi. Ţara
se invioread tn plrtile ci de cea mai slabi mişcare prin
paljii acestor zeci de mii de c1lltori tineri şi veseli. Ea e
descoperiti, ca Inlt'o mare expediţie de explorare de cei mai
ascuţiţi şi mai irulufJetiţi observatori. Pc de alll parte, Bucu·
rqtiul ajunge o loz.incl pentru 101 tinerelul $COlar de pesle
munti şi de peste Dunlre şi Prut. Metropola romlnismului,
In care s'au ingrlmldit atStea comori şi unde viaţa neamului
nostru bate mai pUlcrnid iŞi mai frumoasl, trebue vl%ull
cel pUţin odatl de orice Rom!n şi cu atât mai mult de orice
iŞcolar. Alte prilejuri, de concursuri interşcolare, sunt menite
parel abia bine ca si poarte vorba prin câţiva in cele mai
rlsleţe unghiuri şi si truc.ascl in cei rlm� acad dorul lil ia
acelealji drumuri de mic hagiaUc. Nu mai amintesc de alte
plrţi dorile şi cercelale, valea Prahovei, oraiJele � dda Du·
nlre, Corl$tanJOI sau MJrlşqtii, mlnbtirile din Vtlcea şi din
Neamţu sau Delta Dunlrii.
Excursia şcoladirl$l mai urmlreşte ceva şi alj zice d acesta
e scopul, pe când locul ales e numai un mijloc, allturÎ de
allele. Acc.astl laturi de iovltltud, o'are de ce sl sperie,
pentrucl ea se intllnqte In orice Cltcursie, de oricine ar fi
Ucutl. Orice u:cursie ou e decâl un drum pentru petrecere
iŞi Invlţlturl. Intru eSt se poate vorbi mai mult de o petrecere
cu Invltlturi sau de o lnvlţlturl pllcutl, atârni mai curând
de firi decât de planuri dinainte ticJuite, dar una şi alu, In cât
de deoubite mbuti, nu lipsesc niciodată. Cea mai bogati iŞi
mai vutitl căllu%l gbitl p5nl asllzi pentru turistul interna·
tional, e &edcckerul, pe care a' putut--o gindi şi tipiti dorul
de duel schimbat intr'o adevlratl ştiinţi Inel din Evul Mediu,
pornirea spre documentare şi spiritul de intreprindeu al p0-
porului german. RlsJoiţi insI Baedeckcrul, cei cari nu I·ali
folosit pâni asl1zi, şi veti descoperi cu mirare el el ute o enciclo--
1 U iI av � " P o �
��:: 7�� ::��; ���; �� � :� �� �:�: :�:� ; � �
�d
infOrml i
u rea t ţ n
ezi, adiel o faptl de invlţlturl. Şi dael aceasta
o vor iŞi o umplrl cu mari jertfe blnqti toţi drumeJii pl·
.
mlntu l n'are de ce si pari ciudat el Irebue si fie şi calea
de urmat a excursiilor iJCOlare. Baedeckerul lor trebue si fie
propriu %is, in general, tot anul şcolar, dat mai cu lieaml o
,edinţl anume cu conlucrarea profesorilor de mai multe
obiecte, unde si se descrie ţinutul care arc si se cerceteze
,i tot ceea ce neaplrat nu trebue si scape. FIri aceastl pregl­
tire, L.l are parte din foloasele excursiei se pierd. Atentia şi
curiO%itatea şcoJarului sunt mult mai fUmlnde iJÎ mai nesl1·
plnite dedl ale omului mare, p de atSta alergltud din sen·
upe In seruaţie uşor se pol alege numai cu oboseala sau cu
o intiplri re prea latiti iŞi ,tearsl. Fireşte el aceastl introducere
trebue Ucutl cu tot tactul ca si nu ia dela inceput excursiei
caracterul ei specific, iŞi care nu e de leclie, ci de pltrundere
liberi Intr'o Daturl şi Inlr'o lume nou�.
DÎlIciplina unei excursii �lare sl1 intre aceea de dasl şi
de recreatie, nici atIt de strolnsl şi de aUloritativl ca Intilia,
dar nici atIt de dcscltllptl, ca a doua. Invlţltura pe latura ei
didactici, se face aici prin instq;irea in treaelt, de bun1 voie p
Intr'adevlr in joacă de cun�tinte ale drumului, dar pe latura
ei educativl se face prin viaţa aceasta in comun, at!t a şcolarilor
cât şi a profesorilor, şi cu care nici unii nici aIţii, oricit ar
plrea de ntcretul, nu sunt deprinşi, Comunitatea de lucru a
www.dacoromanica.ro
G R Â U
clasei e subilitl prio vraja personalitltii profesorului �u prin
sugulia şi unitatea de atentie a unei lectii bine conduse. Şco.
larul se pierde in aceastl uoitate şi dod priDlr'o intrebare,
recapJtl conşti inţa individuali de sine, chiar prin aceasta iese
din comunitate. Comunitatea de joc a recrealiei e'prea sflrilmatl
şi mai mult aoarhică, cu o dutare a {ieclruia si lie {oloseasd
de ea ieşind din ea. Singuri acc.astl comunitate nesiliti a
excursiei se implrtlşe!jte pc din doul, de COlI$trlngere şi de
libertate, ambele primite nrJ murmur pentrucă toţi cei ce se
supun lor sunt deopotrivl. Profesorul insuiŞ nu e dedt un
membru mai mare al excursiei. Folosul acestei convietuiri
se poate descoperi din amintirile care mai cu seam! se pl·
strud şi se intilnesc la şcolari in vreo lucrare scrisl, iar la
noi in ce ne·a rlma.s mai iubit din timpurile Innorite ale copi·
13riei. Fireşte el ,tii si spui 'despre o piaţJ, o biserid, un
tablou, o cascadl sau un stol de pelicani plutind aurii peste
balt3, care se incadrea%l In anumite cunoştinte de carte, dar
$tii 10 deosebi si povute,ti despre bucuria afllri i impreunl,
ştreng!riile fiecăruia, sufletul şi firea cutăruia şi cut�ruia,
care nicăieri nu se dau la iveall mai nderit iŞi mai din plin decât
in timpul uoei ucursii. laii aci momtntul :social al excursiei
�Iare de sUrşit de an, care tocmai prin loc mai Indeplrtat
iŞi prin timp mai lung. dl putinţa acestei infloriri in vot a
personalitlţii şi a simlului de grup intre cei de o indeletnicire
şi de o volrstl asemenea. Şcoala işi găseşte In excursie nu numai
o aplicare a atâtei teorii, dar şi o intregire, cu elemtDle directe
de naturi şi de viatl.
De aceea o excursie şcolad trebue pusi la cale cu toatl
grija. Pe vremuri, Ministerul Instrucţiei !,i organizase chiar
un serviciu anume, care Ucea itioerarii fi conducea grupuri
de �lari, dupl principiul economic, minuoat realizat de
oameni'de carte, al celei mai mici sforţlri pentru cel mai mare
rezultat. Serviciul apoi s'a risipit. Excursiile Ind continu� şi
cad cu totul in sarcina fieelrei şcoli. Ele au Joc intr'o vreme
dnd, impinşi de marea Irebuinll a cunOaljterii Intre sine a
popoarelor, oamenii s'au Invăţat si viziteze In grupuri cele mai
deplrtate ţlri. Romlnia 111$'" a cunoscut epoca soeietlţi l or de
turism, academice sau comerciale, cuc au dus In condiţii
optime de tihol şi de ieftinitate, mii şi zeci de mii de drumeti
dela insulele Spitzberg plnl la digurile albe ale Nilului la
Assuan şi dela MUDlcle SUnt Athos şi insulele Arhipelagului
plnl pc coastele americane ale Atlanticului şi Pa.cificului.
Turismul a ajuns o atll şi turistul de atItea ori, o profesie.
Excursiile şcolau ou se poate si nu tragi toate inviţlmintele
acestei desvoltlri şi, firi si se lase abltute pe căi care nu
Irebue si fie ale lor, si nu ia aminte. Vremea dtlcirilor In
vagoaoe ingrlmldite, firi somn noaptea, Uri apl şi firi me·
rinde, de dragul unor frumuseţi mai mult leoretice dela
capătul acestei mucenici i, cu oameni lidrobiţi şi neştiutori. a
trecut. Se poate acum cliitori ieftin şi bine, ca In adevlrate
plimblri de plăcere. Turismul modern a arllat el acest lu�ru
e cu putin� şi mai alu I·a flcut. Eltcursiile şcolare n'au de
ce u fie mai prejos. Veselia tlolrl şi setoasl de frumuseţi de
tot felul a şcolarilor e vrednicl de aceastl rlsplatl la sfârşitul
unui an sau a mai bine de noul luni de şcoală. Ascultati-le
dntecul! Priviţi·le alergltura, lacomi u fie cea dind.iu la
locurile cu faiml'! Ochii senini cari sunt attnli la o explicalie
pe O terasă cu largă vedere ! Ţara tânld a pornit la drum,
ca u ia cunoştinţl de sine.
 INSTITUTUL SOCIAL ROMAN
POUT/CA CULTURIl (N. Iorga, G. Br3tianu, Dragoş Prolopopescu,
N. Bagdasac, M. Sanie.levici, AI. Qaudian, P. P. Panailcscu, Traian
Brăileanu, D. 1. Suchianu, G. G. Antonescu, M. Ralea, F. Ştefă­
nescu-Goangă, C. Kiriţe.scu, C. R.li.dulescu-Motru, G. lonescu-Siseşti,
V. Vâlcovici. Paul Negulescu, V. N. Madgearu, P. Andrei, Mircea
Djuvara, I. Petrovici, E. Racoviţă, Emanoil Bucuţ�. I. Simionescu,
Ion Marin Sadoveanu, G. Breazul, Tudor Vianu, Eugen Fi l otti, Fr.
Mullet, D. Gusti) 558 pag. Lei 400

TRANS ILVA N I A
B A N A T U L, C R IŞ A N A, M A R A M U R E Ş U L
1918-1928
O monografie putecnid a pămânrurilor român!7ti alipire {ării prin
hotărârea Adunării dela Alba-Iulia, cu prilejul impltnirii a zece ani dela
acest fapt. Scrisă de cei mai buni cunoscători ai problemelor şi imbrăţişând
toate domeniile, istoric, cosmologic, economic, etnografic şi social, admi·
nistrativ. cultural, 1582 de pagini in trei mari volume, cu nenumărate
planşe În afară de text. diagrame, hărţi, ilustraţii, reproduceri colorate.
Preţul celor trei volume 2000 lei (Ia administratia _ Boabelor de Grâu .)

Vor apărea În curând in editura Boabe de Grdu şi În conlucrare cu

P. E. N. clubul român :
S LIŞTENCELE, Povestire de Coloman Mikszath,
Ă
din ungureşte de A. Todor. cu desene de Demian.

RUVA, roman macedonean, de Marcu Beza, cu

reproduceri după călători vechi engle2;i.

Din cuprinsul numertlor viitnare: Biblioteca Brukentbal; Batthyanuum din Alba •

Iulia; Colegiul Bethlen din Aiud; Colegiul national Sf�nlu Sava; Şcoala de arhitec{u�
din Bucureşti; Conservatorul din Bucureşti; Şcoala de arte frumoase din Bucurq:ti; Ti·
pografia cărlilor bisericeşti din Bucureşti; Tipografia din Blaj; Fabrica de h�"ie Buşteru;
AşeZlminttle muncitoreşti; Societatea Scriitorilor Rom�ni (s. S. R.); Societatea femeilor or·
todoxe; S. K. V. (Societatea carpatinJ ardeleanJ); Liga Navali; Mw:eul de arII bisericeasa;
Muzeul Kalinderu; Muzeul Ţlrii din CernJuti: Muzeul slicuiesc din Sf.\ntu Gheorghe; Mu·
zeul Geologic; Coloana TraianJ: Sarmizegetuta; Adam Klissi; Castelul Pelq; Castelul Mo-­
I�.iai Casttlul lui Huniadi; Castelul Kemeny de pe Mureş; Conacul Cioclneşti; Coleclia
de picturii Zambaccian; Cet1lile tlrlnq:ti dseşti; Mitropolia din Bucureşti; Catedrala melto-­
poJitanJ. din Sibiu; Palatul metropolitan din CerDluţÎ; Biserica romlneascl din Sofia; Turnu·
Severin; Delta; Valea Pu.hovei; DuDlrea noastril; Piatra Craiului; Manllalia; Un sat din
Basaubia (Cornova): Copacul romlnac.

1!5.VII •• n

www.dacoromanica.ro
 o
AU APARUT : '
\
�� A�HIVA PENTRU ŞTIINŢA ŞI REFORMA SOCl,A.LA
J 1"\

)
ORGAN AL INSTITUTULUI SOCIAL ROMAN

� Director: D. G US T I ..
'�'-, Anul X, Ne. (-4. 987 jJai,:Îru, cu un rezumat francez de 40 pagini, •

şi un indice de 19 pagini, 48 planşe hors-texte p� hârtie cretată, 1 5

planşe î n culori, planşe geografice, muzicale, statistiee. ��tudii (148
pag.) ; Arhiva monogra!lcă (59-587 pag.)j Arhiva fegislalilld (5'-
623 pag.) ; Arhiva documentară (624-654 pag.) j Mişcarea i/ei{1'
(655-680 pag.); Recenzii (681-814 pag.) ; CroniCj (815�84Ş'

,
",ag.) i Buletinul ln.stitu.tului Social Român (899-918 pag.) ; Balerinu '
{fiii
.
tr -= BIbliografic : Sociologia 1930 (9J9---g41 pag.) ; Buletinul de ..
��!. , �'
lectură (942 987 pag.). Pretul 500 lei.
,
fi)

., -----

\ '
CATALOGUL BIBLIOTECII POPULARE
,
.. !
c u {.; N CUVANT INAINTE DE D . GUSTI

#'
\ . .,
P R O G R A M D E L U C R U '"
, ?ENTRU

.ACŢIUNEA C U L T U: R ALĂ
cu UN CUVÂNT INAINTE DE D . GUSTI
" ..

, .

•
• NOPTI LA HANUL DI ANTIMOVO
; ·lordan (. o aw;d I
ronicl.roman de l v in bulg3reşte

• de V. C. Hrisi c� cupesene <\1. Teodorescu·Sion•

_ .,.' � I PREŢUL ,O LEI

o • . .

"

• o '.
�

M O N I T O R U I. O P I C I .... L
ŞI IMPRIMHIUILE ST....TULUI

PREŢUL LEI 25
IM,PRIMBRfA N" TI 'l)l \

B U C "" .. J> <' T I

,
I 9 .1
.'

.
. .

www.dacoromanica.ro