NOTE DE CURS

pentru

ETRAWELSPA003 ”Aplicații ale masajului în stațiuni

balneoclimaterice” “

Titlul cursului

Lect. univ. dr.: Tătaru Ana Maria

1
Introducere

Acest curs vine în sprijinul studenţilor prin oferirea celor mai bune informaţii legate
de această temă într-o manieră condensată şi didactică, ca o revizuire a celor mai
actuale materiale disponibile şi website-uri interactive. Autorul a coletat informaţiile
folosind cercetările publicate menţionate în bibliografie. Deoarece acesta este un
curs educaţional mai multe informaţii pot fi găsite urmând link-urile prezentate.

Obiectivele cursului
 însuşirea cunoştinţelor despre originile masajului reflex, ale masajului de
drenaj limfatic precum şi efectele acestora asupra organismului uman
 dezvoltarea capacităţii de a-şi doza propria energie în timpul şedinţelor de
masaj, dar şi de a-şi regla intensitatea şi ritmul de aplicare a procedeelor în
funcţie de particularităţile zonei masate, afecţiune şi vârsta pacientului;
 formarea deprinderii de a concepe protocoale de masaj, care să deservească
planul de tratament al fiecărui pacient în parte.
 cunoaşterea principiilor şi regulilor de aplicare ale masajului şi efectele
acestuia asupra organismului uman

Înainte de a urma acest curs, studentul trebuie să îndeplinească

următoarele:
 Cunoştinţe de bază de anatomie şi fiziologie

După finalizarea acestei discipline studentul ar trebui să fie în măsură să:

 Demonstreze şi să utilizeze metodele şi tehnicile de masaj clasic

Obs. Acest curs vafi vizualizat împreună cu prezentarea PPT şi va fi completat de o
lecţie multimedi şii clase virtuale in timp real pentru aspectele practice şi studiile de
caz.

2
 REPERELE ISTORICE ALE REFLEXOTERAPIEI

In cultura Occidentală prima carte scrisă care face referire la reflexologie a fost

publicată în 1582 de către doi eminenţi medici ai vremii: Dr. Adamus şi Dr. A'tatis.
O a doua carte a fost publicată în aceeaşi perioadă la Leipzig de un anume Dr.Bell.

Dr Fitzgerald se dedica dezvoltării unui nou sistem de reflexologie bazat pe zece

zone distincte de impărţire a corpului de la creştet la tălpi în baza cărora erau identificate
punctele reflexe de pe mâini şi picioare.
 Dr. Edwin Bowers, scriitor şi critic de literatură medicală depăşeşte limitele

propriului scepticism şi publică alături de Dr. Fitzgerald cartea “Zone Therapy” (Terapia pe
Zone) nume sub care a fost cunoscută de altfel reflexokogia până la începutul anilor 1960.
In zilele noastre, în Nord America, Barbara and Kevin Kunz sunt aceia care aduc o

mare contribuţie la recunoaşterea reflexologiei ca valoroasă terapie, prin practica lor şi

cercetarea stiinţifică pe tărâmul acestei minunate metode de vindecare.
Reflexologia – este ştiinţa zonelor reflexogene ale organismului, situate pe suprafaţa

corpului, la distanţă de organele corespondente. Organele interne au legătură vasculară şi

energetică cu zone de proiecţie la nivelul picioarelor, mâinilor, coloanei vertebrale, limbii,
urechii.
Din punctul de vedere al mediciniii alopate, reflexul este activitatea fundamentală a

sistemului nervos, cu ajutorul căruia se reglează relaţiile dintre organe şi se stabilesc relaţiile
dintre organism şi mediul înconjurător.
Componentele principale ale reflexologiei sunt
Reflexodiagnosticul;
Reflexoterapia.
Reflexodiagnosticul
presupune reperarea punctelor sensibile sau dureroase la palpare din anumite
zone reflexogene (vezi anexele) putându-se astfel descoperi o suferinţă morfofuncţională a
organului corespondent;

3
 în cazul unor afecţiuni sau dereglări ale organelor, punctele reflexogene devin
dureroase la palpare, durerea fiind direct proporţională cu gravitatea şi vechimea afecţiunii
organului respectiv;
examinarea trebuie să fie foarte amănunţită deoarece unele puncte pot fi
dureroase şi datorită existenţei unor afecţiuni locale (bătături, tumori, traumatisme,
malformaţii, afecţiuni dermatologice etc.);
diagnosticarea după punctele reflexe din palmă se face în special la persoanele
cu membre inferioare amputate
datorită perioadei mare de timp pe care oamenii o petrec în picioare sau
şezând, toxinele migrează către părţile inferioare ale corpului localizându-se în punctele
reflexogene din tălpi;
diagnosticarea corectă poate fi făcută de un specialist cu o vastă experienţă în
domeniu, care poate face distincţie între intensităţile şi amploarea durerilor produse prin
palparea zonelor reflexe, sensibilitatea proprie permiţându-i să simtă la palpare depunerile
toxice în punctele reflexe (oxalatul de calciu, acizii de proteine, grăsimi toxice etc), le poate
diferenţia de afecţiuni locale şi poate aprecia starea de sănătate a diferitelor organe , cu
conexiunile aferente;
există persoane care acuză durere peste tot în aria plantară la palpare,
acestea fiind hipersensibile, recomandându-se în acest caz, fricţionarea tălpilor pe toată
suprafaţa, până când devin calde, după care, cu apăsări uşoare, se caută punctele reflexe

Pentru mai multe informații privind reflexoterapia vă rog consultați site -ul:
http://books.google.ro/books?id=EDJDtb2V8YkC&printsec=frontcover&hl=ro&source=gbs_ge_
summary_r&cad=0#v=onepage&q&f=false

Examinarea pacientului

în prima şedinţă, zonele corespondente vor fi doar palpate pentru a descoperi
semnele anormale; astfel se exercită o presiune uniformă asupra tuturor zonelor,
urmărindu-se reacţiile pacientului şi în funcţie de sensibilitatea acestuia se pot descoperi
zonele cu probleme;

4
 se va efectua şi o examinare vizuală, urmărind obţinerea unor informaţii asupra
structurii osoase (de ex. un halux valgus semnalează probleme la nivelul gâtului şi a
coloanei cervicale), stării ţesuturilor (blocaje limfatice la nivelul gleznei semnalează
probleme genitale), stări ale pielii (vergeturi, descuamaţii, varice, cicatrici etc)

terapeutul trebuie să discute permanent cu pacientul pentru a afla cât mai multe
informaţii despre boală, ajutându-l în acelaşi timp să se relaxeze

Reflexoterapia

iei şi îşi propune tratarea prin masaj a punctelor reflexe

diagnosticate ca fiind sensibile la palpare.
masajul se execută cu vârful policelui sau cu articulaţiile interfalangiene într-o
anumită ordine;
masajul reflex are ca scop îmbunătăţirea circulaţiei sangvine, prin accelerarea
transportului toxinelor spre organele de eliminare sau detoxifiere şi preluarea materialului
nutritiv şi plastic necesar unei bune funcţionări a fiecărui organ.

Cauzele depunerilor toxice în zonele reflexe

• modul de viaţă (alimentaţie, starea psihică şi starea mentală;

 bătăturile de la mâini şi de la picioare care determină stază circulatorie;

 fracturi consolidate greşit sau calusul vicios la mâini, picioare sau coloană
vertebrală care antrenează presiuni anormale pe vase şi nervi, determinând perturbări
circulatorii zonale care în timp afectează organele corespondente prin insuficienţă circulatorie
sau nervoasă;

 încălţămintea neadecvată care stânjeneşte circulaţia.

Tehnica de execuţie a masajului reflex.

Poziţia terapeutului şi a pacientului

 ambii trebuie să adopte poziţii confortabile, relaxante, specifice punctelor
aflate în tratament;

5
  se va folosi o banchetă confortabilă cu suport reglabil;
 pacientul va fi aşezat în decubit dorsal, relaxat, genunchii extinşi;
 piciorul pe care aplică tratamentul se aşază pe genunchiul terapeutului, care
este aşezat pe un scăunel, plasat mai jos decât patul pe care se află pacientul;
 din această poziţie se lucrează la majoritatea punctelor plantare: rinichi, ficat,
splină, stomac, plămâni, ochi, sinusuri, urechi, cap, intestine, umeri, sâni, limfe etc.
 pentru masarea punctelor laterale solicită ca pacientul să întoarcă picorul pe o
parte sau alta.

Modul de lucru

 nu este indicat să se disloce mai multe toxine decât poate elimina rinichiul, sau
detoxifia ficatul, splina şi sistemul limfatic;

ajunge până la – 40 min .;
 în afecţiunile acute se pot efectua şi 2, 3 şedinţe pe zi;
 dacă pacientul nu suferă de tulburări acute, se aplică 2 tratamente anual numărul
de şedinţe stabilindu-se în funcţie de evoluţia bolii, vârstă, reactivitatea organismului, modul
de viaţă, atitudinea faţă de tratament;
 un tratament cuprinde 10 – 12 şedinţe sau 15 – 20 în funcţie de afecţiune şi de
fiecare organism;


Pentru mai multe informații vă rog consultați site -ul:

http://books.google.ro/books?id=buSuWxtaRyMC&printsec=frontcover&hl=ro&source=
gbs_ge_summary_r&cad=0#v=onepage&q&f=false

Contraindicaţii
 boli infecţioase;
 febră;
 inflamaţii;
 stări necesitând intervenţie chirurgicală;

6
  sarcini cu risc;
 stări depresive cronice sau dependenţă de medicamente;
 afecţiuni ale piciorului care fac imposibilă aplicarea tratamentului.

Ordinea abordării punctelor reflexe

 În cazul afecţiunilor cronice, se impune respectarea următoarei ordini:
 1. Stimularea organelor de eliminare(rinichi, uretere, vezică
urinară, uretră)pentru a le pregăti în vederea eliminării toxinelor eliberate prin masaj,
fără a supraîncărca circulaţia sangvină; 5-7 min. fiecare traseu renal.
 2. Zona capului – 3 min pentru fiecare emisferă, - va determina o
adaptarea a organismului la tratament.
 3. Zonele corespondente organelor metabolice şi detoxifiere
(stomac, vezică biliară, colon) 5-10 min.
 4. Zonele corespondente limfelor pentru stimularea producerii
agenţilor imunitari;
 5. Zonele reflexe corespondente afecţiunilor care urmează a fi
tratate
 Punctele reflexe ale ficatului şi coloanei vertebrale vor fi masate pe
durate mai mici pentru a evita perturbarea circulaţiei ce poate determina apariţia
unor reacţii neplăcute prin supraîncărcarea circulaţiei sangvine în organul bolnav.
 Masajul trebuie efectuat cu 1-2 ore înainte de masă sau la cel puţin 2
ore după masă pentru a putea dirija sângele spre organele afectate. Fiecare punct se
va masa între 3-5 min.

Reacţii posibile
 creşterea în volum a varicelor deja existente
 • inflamaţii articulare datorate stazelor limfatice;
 • dureri vii în organele corespondente datorită creşterii rapide a
volumului sângelui la acest nivel;
 • ameţeală, somnolenţă, cefalee, greţuri, vărsături;
 • febră, dacă în corp există o infecţie latentă şi se stimulează
formaţiunile limfatice;

7
  • apariţia unor pete albăstriu dacă există un dezechilibru în
asimilarea de calciu
 Aceste reacţii sunt normale şi nu prezintă contraindicaţii în aplicarea
masajului reflex, ci impun reglarea intensităţii şi a duratei până la adaptarea
organismului la tratament prin dispariţia tulburărilor

Exemple de scheme reflexe

1. Varice
Obiective de tratament
• eliminarea toxinelor din corp;
• eliminarea surplusului de apă din organism decicombaterea edemului şi
îmbunătăţirea circulaţiei venoase;
Schema de masaj
 zonă reflexă traseu renal - 10 min la fiecare picior;
 Segmentul corespondent celui bolnav – 10 min. la fiecare picior;
 zonă reflexă limfatică corp inferior – 5 min. la fiecare picior
 Dozare: 1 şedinţă/zi, - 20- 30 zile.

Constipaţie
Obiectivele de tratament în constipaţie
• dezvoltarea unei bune circulaţii în zona intestinală;
• creşterea tonusului intestinal;
• dispariţia inflamaţiilor locale;
• ameliorarea sau tratarea hemoroizilor;
• stimularea glandei tiroide când cauza este de natură endocrină.

Schema de tratament
• zonă traseu renal – 10 min. la fiecare picior;
• zone limfatice – 3 min. la fiecare punct;
• zonă intestin gros – 10 min. (colon ascendent, transvers, descendent,
sigmoid);
• zona reflexă anus, rect, hemoroizi – 5-8 min;

8
 • zona reflexă a organului care cauzează boala

Pentru a vizualiza cum se efectuează masajul reflexogen vă rog consultați site-urile:

http://www.youtube.com/watch?v=CW3o8Bz-ISw
http://www.youtube.com/watch?v=G6xl4X6lfxs
http://www.youtube.com/watch?feature=endscreen&v=hkPS7W-uR9M&NR=1

Modalităţile de lucru în reflexoterapie

 În mod tradiţional se crede că energia (Qi) circulă prin intermediul
meridianeleor corpului. Când energia este blocată într-o anumită parte a corpului
acea parte a corpului nu mai este alimentată optim cu energie şi se îmbolnăveşte.
 O teorie mai modernă spune ca în talpă există peste 70000 de
terminaţii nervoase conectate prin maduva spinarii cu toate parţile corpului (după
cum stiti, cand staţi cu picioarele în apă rece sau vă e frig, stranutaţi sau va curge
nasul). Lucrând pe aceste terminaţiile nervoase reflexoterapia stimulează sistemul
nervos spre a călăuzi corpul spre o funcţionare normală. Alte teorii menţionează
interacţiunea dintre câmpul electromagnetic al mâinilor terapeutului (bioenergia a
cărui prezenţă este de altfel confirmată ştiintific) cu corpul celui care este tratat.
 Terapeutul lucrează astfel cu sistemul bioenergetic propriu şi cu
abilităţile de a vindeca deblocând toxinele acumulate în tălpile picioarelor ca urmare a
stresului, bolii sau lipsa de exerciţiu.

Pentru mai multe informații privind rolul reflexoterapiei vă rog consultați site-urile:
http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3203304/
http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/17459741

9
ZONELE REFLEXOGENE DIN TĂLPI

Zone reflexogene picior drept

1.Creier, emisfera stângă

2. Sinusuri frontaIe (stânga)
3. Cerebel (creier mic)
4. Hipofiză
5. Nerv trigemen (dreapta)
6. Nas (narina dreaptă)

10
7. Ceafă
8. Ochi stâng
9. Ureche stângă
10. Muşchi trapez (dreapta)
11. Glanda tiroidă (lob drept)
12. Plămân drept
13. Glande paratiroide (dreapta)
14. Umăr drept
15. Ficat
16. Vezică biliară
17. Stomac
18. Pancreas
19. Duoden
22. Plex solar
23. Glande suprarenale (dreapta)
24. Rinichi drept
25. Ureter drept
26. Vezică urinară
27. Apendice
28. Valvă ileocecală
29. Colon ascendent
30. Colon transvers
34. Intestin subţire
35. Genunchi drept
36. Ovar sau testicul drept

11
Zone reflexogene picior stâng

1.Creier, emisfera dreaptă

2. Sinusuri frontaIe (dreapta)
3. Cerebel (creier mic)
4. Hipofiză
5. Nerv trigemen (stanga)
6. Nas (narina stanga)

12
7. Ceafă
8. Ochi drept
9. Ureche drept
10. Muşchi trapez (stanga)
11. Glanda tiroidă (lob stang)
12. Plămân stang
13. Glande paratiroide (stanga)
14. Umăr stang
17. Stomac
18. Pancreas
19. Duoden
20. Splina
21. Inima

ZONELE REFLEXOGENE ALE PĂRŢII DORSALE A PICIOARELOR

13
 Pentru mai multe imagini privind zonele reflexogene vă rog consultați site-ul :
http://www.bing.com/images/search?q=reflexolyg+foot+chart&id=8FFBA61E062D69F4
8EEE003334BE8D5E222EFE66&FORM=IGRE1#x0y1800

DRENAJUL LIMFATIC MANUAL

 Drenajul limfatic manual a fost practicat la început în scop estetic. În

timp tehnica de aplicare a lui a fost perfecţionată astăzi având următoarele
componente:
 Drenajul ganglionilor limfatici
 Ganglionii limfatici sunt grupaţi în reţele în anumite regiuni ale corpului,
fiind de diferite mărimi de la cea a unui bob de orez la cea a unui sâmbure de
măslină.

14
 Scopul drenajului limfatic
 este acela de a le goli conţinutul, prin presiuni repetate lent şi cu o
intensitate slabă.
 Mâna se aplică pe reţeaua ganglionară, degetele aşezate transversal pa
vasele aferente; degetele întinse, trag pielea şi ganglionii subiacenţi în timp ce o
presiune uşoară contribuie la evacuarea limfei; ritmul mişcărilor este de 2. 3 la
fiecare 10 secunde deoarece „punga” de limfă se goleşte foarte lent; mişcarea se
repetă de 10 ori pe fiecare reţea ganglionară. desen

Tehnicile masajului de drenaj limfatic

Manevrele masajului limfatic sunt neteziri (efleuraje) realizate cu o presiune mult mai
uşoară decât în masajul obişnuit, somatic. Secvenţa corectă de aplicare a manevrei
fundamentale de drenaj limfatic este: faza iniţială de contact, faza de deplasare a mâinilor şi
faza de relaxare a presiunii. Cele trei faze se succed ritmic, prin mişcări circulare, eliptice,
spiralate, executate cu podul palmei, sau cu degetele, astfel încât suprafaţa de contact cu
corpul pacientului să fie cât mai mare posibil.
Mâinile se vor utiliza pentru drenarea unor suprafeţe mai extinse ale corpului (gambe,
MI; torace, spate), pe când degetele sunt folosite pentru drenarea unor zone mai limitate
(gât, mâini, picioare, faţă).
Reglarea sistemului limfatic depinde de mecanisme fiziologice de „filtrare-resorbţie”.
Aceasta se traduce prin două manevre principale care tind să îndeplinească această
funcţie dublă: apelul şi resorbţia.

Drenajul de apel
 Manevra serveşte la golirea nodulilor şi vaselor de conţinutul lor,
dirijând limfa către trunchiurile jugulo-sub-claviculare, unde ea se alătură fluxului
venos. Apelul se efectuează în general la distanţă faţă de edem, dar experienţa a
arătat totuşi că ea este cu atât mai eficace cu cât se practică cât mai aproape posibil
de edem.
 Pentru a efectua apelul asupra nodulilor limfatici, se utilizează pulpa
degetelor care orientează presiunea către nodulii sub-iacenţi, în sensul drenajului
fizilogic. Asupra vaselor, se lucrează cu faţa palmară a mâinilor care imprimă o
presiune identică.

15
  Derularea mişcării mâinii se face de la proximal către distal, pe când
tracţiunea care însoţeşte presiunea este întotdeauna disto-proximală (sensul
drenajului).
 Colectorii limfatici însoţesc reţeaua venoasă. Ei au rolul de a drena
limfa, recoltată în prealabil de capilare. Colectorii limfatici ai membrelor îşi varsă
conţinutul în reţeaua ganglionară.
 Drenajul de apel este aplicat asupra colectorilor de evacuare, mai jos
de regiunea pe care dorim să o drenăm, având ca scop golirea colectorilor

Tehnica de lucru
 mâinile relaxate; presiunea uşoară la început, creşte, apoi se
diminuează, iar în final este anulată; contactul manual cu corpul pacientului începe
din partea proximală a edemului terminându-se distal;
 degetele sunt aşezate transversal pe vasele limfatice, mâinile fiind
plasate pe zona de drenat cu partea radială, executând o mişcare de rulare şi
terminând cu partea cubitală;
 presiunea stimulează limfaticele superficiale. Ea trebuie să fie resimţită
la nivel subcutanat, deci trebuie să fie foarte mică;
 mişcările se execută lent, aproximativ 3 mişcări la 10 secunde şi se
efectuează de ,ai multe ori pe loc înainte de a deplasa mâinile (4-5 ori);
 stimularea colectorilor începe de la rădăcina membrelor, mâinile
deplasându- se progresiv spre regiunea de drenat.

Drenajul de „resorbţie”
 Tehnica se practică direct asupra edemului pentru că ea permite
trecerea excesului de lichid din mediul interstiţial către capilarele limfatice. La
resorbţie, mişcarea mâinii sau a policelui este inversă celei practicate la tehnica de
apel: se face de la distal către proximal. Întinderea (tracţiunea) nu se schimbă pentru
că ea orientează limfa în sens fiziologic. Presiunea însoţită de întindere se face cu faţa
palmară a ambelor mâini (simultan sau alternativ după caz).
 Se foloseşte când este un edem care a invadat ţesuturile situate între
derm şi fascia musculară superficială.

16
  Lichidul este împins progresiv din spaţiul interstiţial spre capilare
limfatice.

Tehnica de lucru
 mâinile relaxate execută o mişcare de rulare la nivelul segmentului sau
zonei de drenat începând cu partea cubitală şi terminând cu partea radială a mâinii;
 presiunea începe distal şi se termină proximal;
 mâinile trebuie să cuprindă întreaga suprafaţă cu edem sau măcar o
porţiune asupra căreia se acţionează în acel moment;
 dacă edemul este mare se va acţiona progresiv din aproape în aproape,
deci edemul va fi fragmentat astfel: BA, apoi CB etc până la drenarea completă a lui;
 mişcarile sunt lente; cea mai importantă fază fiind relaxarea când
capilarele revin la calibrul lor iniţial şi permite reumplerea capilarelor

Principii generale de executare a manevrelor

Executarea DLM presupune o bună cunoaştere a anatomiei şi fiziologiei limfatice.
Este important să fie respectate: presiunea, sensul întinderii, ritmul manevrelor. Fiecare
dintre manevre trebuie repetată între 5 şi 10 ori pe acelaşi loc, înainte de a deplasa mâna
din nou.
a. Presiunea
Dacă pentru masajul somatic, manevrele de netezire se execută cu o presiune de
600-700 mm coloană de mercur, în drenajul limfatic manevrele se execută cu o presiune de
2
30mm coloană de mercur/cm (dar poate fi superioară în afecţiuni patologice), ceea ce este
dificil de menţinut şi cere atenţie şi antrenament. Pentru o mai uşoară reprezentare a
acesteia, presiunea mâinilor trebuie să fie similară cu cea necesară a întoarce o foaie de
hârtie.
Experienţa a permis codificarea manevrelor DLM: mişcarea mâinilor sau a degetelor
singure este imprimată de o mişcare a MS în abducţie/adducţie şi nu numai de articulaţia
pumnului, în scopul obţinerii unei presiuni suficiente dar nu prea puternice, cu atenţie pentru
a nu colaba vasele. Presiunea trebuie să rămână uniformă de la începutul până la finalul
mişcării.
b. Întinderea (tracţiunea)
Fiecare presiune este însoţită de o întindere, pentru a evita colapsul colectorului, prin

17
 deschiderea lumenul său. Pe limfaticele normale, întinderea se dirijează în sensul
circulaţiei limfatice, orientată graţie valvulelor de pe lumenul pre-colectorilor şi colectorilor
către canalul toracic, apoi trunchiul jugulo-sub-clavicular.
c. Ritmul
Dacă ritmul este prea rapid, manevra devine ineficace, nelăsând timp limfei să
înainteze de la o valvulă la alta. Dacă este prea lent, nu stimulează limfangionii (unităţi
motrice contractile limfatice) care fac parte din elementele motoare ale limfei.

Protocolul tratamentului prin DLM

Durata recomandată de numeroşi autori este în jur de 30 minute per membru, când
este vorba de un „braţ gros” sau de o „gambă groasă” (limfedem primar sau secundar).
DLM-ul se poate practica în cazul edemelor, limfatice sau nu, sau în tulburările circulatorii în
general. În acest caz, DLM-ul este integrat în şedinţa de kinetoterapie şi se poate rezuma la
manevre cu o durată de câteva minute
Un tratament mediu cuprinde de obicei 20 de şedinţe. Cu toate acestea, dacă după
10 şedinţe, nu apare nici un rezultat obiectiv (măsura în centimetri al edemului, măsură a
diurezei), şi nici un rezultat subiectiv (din partea bolnavului sau practicianului), trebuie
schimbat tratamentul.
Frecvenţa medie a şedințelor este una pe zi pentru prima săptămână, una la două
zile în a doua săptămână, apoi două şedinţe în a treia săptămână, iar în continuare câte una
pe săptămână.
Această schemă standard trebuie să fie modulată în funcţie de numeroase criterii:
importanţa (mărimea) edemului, vechimea, etiologia, afecţiuni asociate, starea pacientului.
DLM-ul este rareori utilizat singur: el este asociat cu comprimarea (bandajarea), cu
presoterapia, şi exerciţiul fizic. În cazurile benigne, el este adesea integrat în şedinţa de
recuperare.
DLM-ul presupune a priori integritatea nodulilor limfatici. Când ei au fost înlăturaţi
chirurgical, el trebuie totuşi practicat, în scopul de a facilita exploatarea unor noi căi de
derivaţie.

Schema unei şedinţe de DLM tip

Pacientul este în decubit dorsal, MI ridicate la aproximativ 30o faţă de planul mesei,
dacă este vorba de un edem non-limfatic (flebedem), sau mixt (unde componenta limfatică

18
nu este singura la originea edemului). De fapt, limfedemul nefiind sensibil la componenta
posturală, nu este necesar să se ridice un „braţ gros” sau o adevărată „gambă groasă”, din
moment ce fracţiunea lichidiană nu este mobilizabilă la gravitaţie. Se începe prin a goli
nodulii proximali de la rădăcina membrului, prin manevre de apel. Apelul este urmat de
manevre în brăţară, pe tot membrul, de la segmentul proximal până la mână fig Mâinile se
pot deplasa alternativ pe feţele laterale, apoi antero-posterioare, atunci când suprafaţa de
tratat este mai mare decât cea a mâinilor terapeutului. Dacă edemul interesează tot
membrul, după ce a golit nodulii şi vasele, maseurul amorsează resorbţia la rădăcina
membrului, după aceiaşi modalitate. Se alternează apelul, pentru a goli circuitul umplut, cu
resorbţia, pentru a diminua edemul prin reumplerea sistemului, mergând puţin câte puţin
către partea distală a membrului.
După 30-40 de minute, se încheie şedinţa prin golirea nodulilor proximali. Nu este
deci necesar de a începe drenajul sistematic de la baza gâtului şi a trunchiului, oricare ar fi
mărimea, localizarea şi etiologia edemului. Cu toate acestea, trebuie luate în considerare
toate aceste criterii înainte de a începe.
În afara DLM, există tehnici vechi, abandonate fiind prea intense, cum ar fi
compresiunea prin benzi biflex, sau tehnica Guffaz, care este derivată din prima. DLM-ul a
schimbat.

Indicaţii ale drenajului limfatic manual

 în faza incipientă a tuturor formelor de edem de origine venoasă,
cardiacă sau limfatică;
 în tratamentul proceselor inflamatorii cu un mare conţinut de proteine;
 în perioada pre- şi postoperatorie, în cazurile de grefă cutanată;
 în tratamentul leziunilor cutanate (drenajul limfatic accelerează
procesele de regenerare;
 în tratamentul tulburărilor trofice distale ale membrelor, consecutive
insuficienţelor arteriale sau venoase;
 în scopul relaxării psihice şi fizice a pacienţilor datorită ritmului lent şi
blândeţii cu care se execută mişcările.

Contraindicaţii
 procese inflamatorii grave;

19
  recidive metastatice.

Pentru mai multe informații privind drenajul limfactic manual vă rog consultați site-
urile:
http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC2755111/
http://digitalmedicaljournals.com/revista1/arquivos/volume2/Manual%20lymph%20drainage%20
in%20patients%20with%20tumoral%20activity.pdf
http://membership.aamt.com.au/lib/Journals/Spring09/Spr09Ankle.pdf
http://www.amazon.com/Foundations-Manual-Lymph-Drainage-3e/dp/0323030645
http://www.amazon.com/Foeldis-Textbook-Lymphology-Physicians-
Lymphedema/dp/0723436460/ref=pd_sim_b_4
http://www.amazon.com/Lymphedema-Management-Comprehensive-Practitioners-
Complementary/dp/313139482X/ref=pd_sim_b_2

Pentru a vizualiza cum se efectuează drenajul limfatic manual vă rog consultați site-
urile:
http://www.youtube.com/watch?v=XvGqGRecMt0
http://www.youtube.com/watch?v=QAO0Q82YPFg
http://www.youtube.com/watch?v=LjP6X8bR9EU
http://www.youtube.com/watch?v=ZWsM4ohJ77s

Bibliografie:

 Bucur, Gabriela-Floreta, (1997), Terapii reflexogene, Editura Arhetip

R.S., Bucureşti.
 Chiruță, I., Postolică, V., (2005), Incursiune in reflexoterapie, Editura
Polirom, Iași.
 Cosway-Hayes, J., (2005), Reflexologia pentru toți, Editura Polirom,
Iași.

Link-uri
http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC2755111/

20
 http://digitalmedicaljournals.com/revista1/arquivos/volume2/Manual%20lymph%20drainage%20
in%20patients%20with%20tumoral%20activity.pdf
http://membership.aamt.com.au/lib/Journals/Spring09/Spr09Ankle.pdf
http://www.amazon.com/Foundations-Manual-Lymph-Drainage-3e/dp/0323030645
http://www.amazon.com/Foeldis-Textbook-Lymphology-Physicians-
Lymphedema/dp/0723436460/ref=pd_sim_b_4
http://www.amazon.com/Lymphedema-Management-Comprehensive-Practitioners-
Complementary/dp/313139482X/ref=pd_sim_b_2
http://www.bing.com/images/search?q=reflexolyg+foot+chart&id=8FFBA61E062D69F48EEE0
03334BE8D5E222EFE66&FORM=IGRE1#x0y1800
http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3203304/
http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/17459741
http://books.google.ro/books?id=buSuWxtaRyMC&printsec=frontcover&hl=ro&source=gbs_ge_
summary_r&cad=0#v=onepage&q&f=false
http://books.google.ro/books?id=EDJDtb2V8YkC&printsec=frontcover&hl=ro&source=gbs_ge_
summary_r&cad=0#v=onepage&q&f=false

Videos
http://www.youtube.com/watch?v=XvGqGRecMt0
http://www.youtube.com/watch?v=QAO0Q82YPFg
http://www.youtube.com/watch?v=LjP6X8bR9EU
http://www.youtube.com/watch?v=ZWsM4ohJ77s
http://www.youtube.com/watch?v=CW3o8Bz-ISw
http://www.youtube.com/watch?v=G6xl4X6lfxs
http://www.youtube.com/watch?feature=endscreen&v=hkPS7W-uR9M&NR=1

21