Pablo și Virusul Roș

A fost odată ca niciodată, de când se potcovea puricele la un picior cu nouăzeci

și nouă de oca de fier și s-arunca în slava cerului de ne aducea povești înîmpărăția
Maladiva, un împărat farăîmpărăteasă. Însă acesta avea o fată.
Prințesa era atât de frumoasă și fragilă ca o floare, părul de culoarea celor mai
roșii mere din grădina castelului, ochii verzi ca frunza de nuc, iar pielea albă ca
zăpada.Glasul ei, atât de calm precum ciripitul păsărilor de dimineață, te face să uiți de
toate grijile.
Într-o buna zii un zmeu,VirusulRoș, a venit la rege să îi ceară mâna fetei ,însă acesta nu
a fost de acord, gonindu-l din palat.Zmeul l-a avertizat pe rege că refuzul lui va avea
consecințe,dar acesta nu l-a luat în serios.
Următoarea zi lăsa de dorit, fata cade pradă unei bolii cumplite.Împăratul, speriat,
a chemat cei mai buni doctori,dar degeaba. Știind că era mâna zmeului, a dat de veste
înîmpărațiicătânărul care va înfrunta Virusul Roș și îi va aduce leacul din împărăția
Maladiva, va primii mâna fetei sale.
Mii și sute de curajoși s-au prezentat la palat, dar niciunul nu s-a mai întors
înapoi.Starea fetei se înrăutățea pe zice trece,iar împăratul rămânefărăsperanță. Până
cândîntr-obună zi, a venit la palat un tânăr amărât, regele crezând că este un cerșetor a
vrut să-l dea afară, chemând gărzile. În momentul în care paznicii puse mâna pe
băiatacesta grăi:
- Maiestatea ta, te rog frumos, vreau să găsesc leacul pentru prințesă,doar că am
nevoie de ajutorul dumitale.
Regele puținconfuz îi spune:
-Ești sigur că vrei sa pleci la drum, să înfrunți un zmeu pentru fata mea?Ai nevoie
de mult curaj și îndemânare!
-Da, împărate!Mereu vedeam prințesa când ieșea la plimbare, cum vorbea cu
toată lumea, cum ajuta bătrâniiși se juca cu copii. Pe zi ce trece nu-mi pot lua gândul
de la ea, așa că sunt foarte hotărât să plec in aceasta călătorie chiar dacă mă costă
propria viață.
-Bine atunci, spune-mi de ce ai nevoie, iar eu îți voi da.
-Vreau să stau în palat trei zile, să primesc mese îmbelșugate ,un cal demn de o
astfel de călătorie și cea mai bună sabie din întreaga împărăție.
Yg Zis și făcut, împăratul aprobă cererile feciorului de îndată.
 Apoi tânărul nostru, Pablo, s-a dus în grajdurile împărătești unde erau cei mai
frumoșiarmăsarii; pentru a-și alege unul; însă cum punea mâna pe unul îl apuca pe câte
unul de coadă, îl trântea, și astfel toți caii erau la pământ. În sfârșitcând era să iasă din
grajd își mai aruncă o privire și zărind într-un colț un cal slab si bolnav;se duce și la
dânsul, iar când puse mâna pe coada lui acesta și-a întors capul și i-a spus: -Ce
poruncești, stăpâne?Mulțumesc lui Dumnezeu că m-a ajutat să mai puie mâna un
voinic pe mine.
Șiînțepenindu-si picioarele,rămase drept ca lumânarea.Atunci Pablo îi spuse calului ce
avea de gândsă facăși calul îi zise:
-Că să ajungi la dorința ta, trebuie să îi ceri împăratului sabia lui din tinerețe,iar pe mine
sămăhrănești de trei ori pe zi cu ovăz fiert cu lapte și cu merele cele mai roșii din pomul
fermecat al grădinii regatului.
Cerândîmpăratului ce-l povățuise calul acesta îiîndepliniidorințele.
A treia zi dimineața, băiatul merge la cal gata de plecare.Calul se scutura de
doua ori și se transformă într-un adevăratarmăsar chipeș cu doua aripi.Înainte de
plecare toată curtea șiîmpărăția era plină de speranță,iar băiatul pleca.
După patru zile de mers, curajoșiinoștrii au rămasfărămâncare. În timp ce se
îndreptau spre palatul Virusului Roș, Pablo zării un corb cu o aripă ruptă, fericit si
pregătit săîlvâneze,pasărea îi zice:
-Băiete, decât să-ți încarci sufletul cu mine,mai bine ai face să-mi legi aripa.
Voinicul îl asculta căci era băiat viteaz și de treabă și îi lega aripa.Când era sa plece
corbul îi zise:
-Ține pana asta și când te vei gândi la mine,eu voi fi cu tine.
Pablo luă pana și pleca mai departe.
După încă doua zile de mers și mâncat fructe calul îl avertiză pe băiat că
urmează să treacă prin peștera unui balaur roșu cu trei capete.
Ajunși în fața peșterii, băiatul își făcu’ o cruce mare și se dădu’ jos de pe cal și
începu săpășească încetul cu încetul până la ieșirea din peșterauriașă.Aproape de
ajunși de ieșire se aude din spate o voce foarte puternică si înspăimântătoare care
spunea:
-Cum îndrăznești, muritorule, să calci în peștera mea?
Curajosul nostru nici nu a apucat să-și întoarcă capul când un val de flăcări a
trecut deasupra lui.Foarte hotărât, Pablo, și-a scos sabia s-a urcat pe cal și se îndrepta
fix spre capul din mijloc al balaurului.Neatins de flăcările acestuia, fix când era pe cale
să-și înfingă sabia în gâtul din mijloc ,balaurul spuse:
-Te rog, ai milă!
Băiatul se opri.
 -Nu am mai întâlnitfecior care să mânuiască sabia mai bine decât tine,care să
aibă curajul tău.Te rog cruță-mi viața și îți voi rămâne dator,îl imploră balaurul pe băiat.
Om milos,băiatul acceptă iar când coborî de pe balaur, acesta îi cere sabia.
-Drept mulțumire îți voi da acest cristal roșu,îl vei pune pe sabie, iar aceasta va lua foc
când ai nevoie.
-Mulțumesc!
Și băiatul se îndreptă spre palatul zmeului după leacul mult dorit. După
o zi de mers, cei doi se aflau in Împărăția Maladiva,unde zace dușmanul lor.
- Ești pregătit, tinere?îl întreabă armăsarul pe Pablo.
-Mai pregătit ca niciodată,îi răspunse acesta.
Deodată cerul se întunecă mai tare,iar pământul săvuiască: în urma lor venea in
zbor zmeul împreuna cu o armată.Băiatul nu se sperie și luă la rând în sabie fiecare
creatură a zmeului ,până nu a mai rămas nimic.
-Sunt impresionat,mă așteptam la un adversar pe cinste,spune zmeul amuzat.
Băiatul se năpustii asupra zmeului fără milă,dar luat prin surprindere de către acesta
căzură de pe cal, iar sabia se înfipseîn pământ.Căzut la pământ, băiatul scoate pana de
corb din buzunar și strigă după corb, însă nu a apărutpasăreanoastrăși singura șansă
de scăpare a băiatului.
Când băiatul era gata de sfârșit, apăru’ un stol de corbi care îl învăluirăpe zmeu
șiîl trântiră la pământ.Pe dată Pablo îlînșfacă pe zmeu șiîl izbii cu toată puterea lui de
pământ.Acesta se sfărâmăprefăcându-se în pulbere măruntă,iar vântul o risipii pe toată.
Pablo luă leacul pentru prințesăși se îndrepta spre palat.Împăratul când a văzut
băiatul, izbucnii a plânge.Doctorii imediat i-au dat fetei leacul,iar aceasta s-a vindecă pe
loc.De fericire împăratulfăcuse o nuntă de șapte zile și de șaptenopți.
Trecui și eu pe acolo și stătui de mă veselii la nuntă, de unde luai: o bucată de
batoc și-un picior de iepure șchiop.