ANALIZA TEXTULUI LIRIC

Daţi-mi un trup voi munţilor, Lucian Blaga

Elemente de analiză Răspunsuri
I. INTRODUCERE
Date succcinte despre autor : perioada Lucian Blaga (1895-1961) este un poet modernist, ca și Tudor Arghezi și Ion Barbu și
literară,domeniu literar reprezentativ, aparține perioadei interbelice a literaturii române. Afirmând că „destinul omuluieste
curent literar etc. creația”, el este o personalitate de tip enciclopedic a culturii române, cu o contribuție
marcantă atât în domeniul literar, cât și pe plan filosofic.
Date succinte despre text : data Poezia „Dați-mi un trup, voi munților” face parte din volumul „Pașii profetului”,
scrierii/publicării, volumul din care face publicat în 1921, care a reprezentat un adevărat model de artă poetică pentru stilul
parte etc. epocii.
Specia literară în care se încadrează Viziunea despre lume și viață încadrează poezia în specificul universului liric blagian,
textul mesajul poeziei fiind exprimat cu ajutorul tehnicilor moderniste. Așadar, opera este
una ce se încadrează în curentul modernist.
Surse de inspiraţie; idei filozofice; teorii Lucian Blaga este singurul poet cu sistem filosofic propriu. Poezia sa este, așadar,
care stau la baza textului; variante expresia gândirii filozofice blagiene. În concepția sa, în centrul universului se află
noțiunea de mister asupra căruia se exercită două tipuri de cunoaștere : paradisiacă
și luciferică.
II. CUPRINS
Tema textului În această poezie tema dezvăluie nevoia de adaptare a formei la conținut pornind de la
contrastul dintre fragilitatea și neputința ființei umane și puterea absolută a naturii:
”Pământule larg, fii trunchiul meu”. Poetul este covârșit de tensiunea emoțională
interioară. De asemenea, poetul simte că trupul îi este o piedică în încercarea sa de a
atinge absolutul, cerul, cosmosul.
Motive (specifice unor curente literare Motivele literare sunt cele care completează ideea poetică, potențându-i semnificațiile:
sau stilului individual); laitmotive motivul timpului care intrepatrunde cu celelalte motive : motivul cosmosului,
motivul cerului, motivul iubirii
Comentarea titlului : formă și Titlul este amplu și sintetizează problematica poeziei, anume dorința de comunicare
semnificații, relevanță prin raportare la a sufletului cu elementele naturii eterne, în lipsa unui trup propriu, atotcuprinzător.
mesajul textului
Tip de l Tip de lirism/Prezenţa eului liric: Frenezia trăirilor, sentimentul absolutului sunt exprimate în mod subiectiv, într-un
 eul liric obiectiv monolog adresat, prin mărci lexico-gramaticale care evidențiază prezența eului liric:
 eul liric subiectiv alternarea persoanelor gramaticale I și a II-a în cazul verbelor și al pronumelor,
 eul liric ludic, parodic adjectivul posesiv („trunchiul meu”, „măreții mei pași”) topica afectivă, marcată de
1
 inversiuni.
Structură: •Compozitional, poezia are patru secvente marcate, de obicei, prin scrierea cu initiala
o Părți, secvențe poetice majuscule a primului vers.
o Incipit, final •Prima secventa (strofa I) este un autoportret liric care evidentiaza opozitia dintre
trup (“trecatorul meu trup”) si suflet (“strasnicul suflet”).Adverbele“numai”,“si totusi”
sustin opozitia semnalata.
•A doua secventa lirica (strofeleII si III) aduce invocatia elementelor eternitatii:
“muntilor”, “marilor”; “pamantule”. Nevoia expresionista de“incorporare”a patosului
iesit din comun este comunicata in versuri demare tensiune:“Dati-mi un trup/voi
muntilor,/marilor,/dati-mi un alt trupsa-mi descarc nebunia/in plin!/Pamantule larg
fii trunchiul meu..”.Retorismul aparteeste sustinut de invocatii si exclamatii retorice,de
repetitia vb la imperative “dati-mi”,de personificare si de segmentarea prin cenzura a
versului liber. Metaforele asociate in invocatia pamantului plasticizeaza gradat, prin
imagini poetice, notiunea moderna de forma a continutului, de adecvare a formei la
continut: “trunchiul meu”, “pieptul”,“lacasul furtunilor”, “amfora eului meu
indaratnic”. Imaginile culmineaza cu proiectia hiperbolica a eului lirci dezlantuit:
“Prin cosmos/auzi-s-ar atuncea maretii mei pasi/si-as apare navalnic si liber/cum sunt,
/ pamantule sfant”. Se observa rolul epitetelor calificative, de a releva esenta
sufletului nelimitat.
•A treia secventa lirica (strofele IV si V) surprinde saltul in imaginar, sugerat de
verbul la conditional-optativ, nevoia de absolute in trairea sentimentului de iubire:
“Cand as iubi,/mi-as intinde spre cer toate marile/[..]/ sa-I sarut sclipitoarele stele//
Cand as uri/as zdrobi sub picioarele mele de stanca/bieti sori/calatori…”. Hiperbola si
antiteza “as iubi-as uri” infatiseaza eul stihial inzestrat cu forta, intensitate.
Versul final reda revenirea in contingent, acceptata cu resemnare si tristete, sugerata
de conjunctia adversative “dar”.
- Tehnici de compoziţie a textului poetic:
Prima secvență lirică (strofa I) reprezintă un autoportret ce subliniază diferența dintre
o Recurenţa trup – „trecătorul meu trup” – și suflet – „strașnicul suflet ce-l port“. Aici se remarcă
o Simetria această comparație interesantă. Comparația este o figură de stil ce pune față în față
o Opoziţia doi termeni cu grad diferit de concretețe în scopul realizării expresivității. Versul de la
început „Numai pe tine te am, trecătorul meu trup” (care urmează, mai apoi, să se
repete și la final, dând poeziei o simetrie aparte) reprezintă o mărturisire dureroasă a
omului conștient de limitarea sa trupească, dar și sufletească.
- Modalităţi de realizare a Prima unitate strofică debutează cu o lamentație a spiritului claustrat într-un mult
discursului poetic prea necuprinzător față de elanurile vitale ale sale. Mărcile gramaticale ale prezenței
eului liric în text („am”, „meu”, „eu”, „nu pun ”, „port”) conferă textului caracterul
2

- Limbajul operei lirice:
o Planul fonetic: sonoritate, armonie,
eufonie, muzicalitate; tropi specifici:
aliterație asonanță, repetiție, onomatopee
o Planul lexical:
 Inventar lexical; câmpul
lexical dominant ; termeni ce denumesc
sentimente, trăiri / simțuri, cuvinte-cheie.
 Semnificaţia cuvintelor:
•Semnificaţie concretă
•Semnificaţie simbolică, abstractă
o Planul morfo-sintactic:
 Organizarea limbajului în
propoziţii şi fraze:
•Propoziţii lungi / scurte
•Propoziţii cu structură simplă / complexă
•Topică standard / atipică
 Construcţii morfo-sintactice
predominante:
•Verbale. Justificarea utilizării unor
moduri și timpuri verbale
•Substantivale/adjectivale
 Contribuţia de sens a unor
construcţii gramaticale;
 Paralelismul gramatical –
mijloc de construire
semnificaţiei;
o Rolul punctuației
o Planul imaginilor artistice: vizuale,
auditive, alfactive, tactile gustative,
statice.
o Planul stilistic - figuri de stil/tropi:
epitet, comparație, metaforă,
personificare, hiperbolă
o Caracteristicile limbajului poetic:
de confesiune subiectivă.
Cu ajutorul funcției expresive și estetice a limbajului conotativ (cuvintele capătă un
sens figurat), imaginarul poetic îmbracă realitatea concretă într-o formă artistică
specific blagiană. Fiind o specie a genului liric, poezia surprinde prin îmbinarea
ingenioasă a cuvintelor, încărcate de metafore, podoaba stilistică predominantă, dar și
de alte figuri de stil.
La nivelul morfo-sintactic, mișcarea afectivă este exprimată prin modurile și timpurile
verbale. Năzuința supremă detransgresare a datelor ființei (suflet-trup), canotate de
indicativul prezent,este sugerată de utilizarea celorlalte moduri verbale personale:
imperative,cu exprimare a dorinței –“dați-mi”, conjunctiv – “să-l cuprind”, “să-I sarut”,
condițional-optativ, acțiune dorită și nerealizată – “aș apre”, “aș iubi”, “asuri”.
Imaginile artistice, predominant vizuale, culminează cu proiecția hiperbolică a eului
liric dezlănțuit: „Prin cosmos/ auzi-s-ar atunci măreții mei pași/ și-aș apare năvalnic
și liber/cum sunt,/ pământule sfânt”.
Se remarcă utilizarea metaforei cu semnificații deosebite: „căci lutul tău slab mi-e prea
strâmt“. Lutul reprezintă originea biblică, strâmtorarea și limitarea ființei umane.
Această imagine, a omului conștient de puterile proprii, de acel „cerc strâmt” din care
nu poate evada este cutremurătoare. De altfel, ca figură de stil, metafora are rolul de a
crea expresivitate și imagini sensibile, utilizând sensul conotativ al termenilor.
Fiind o specie a genului liric, poezia surprinde prin îmbinarea ingenioasă a cuvintelor,
încărcate de metafore, podoaba stilistică predominantă, dar și de alte figuri de stil.
Astfel, se remarcă utilizarea metaforei cu semnificații deosebite: „căci lutul tău slab
mi-e prea strâmt“. Lutul reprezintă originea biblică, strâmtorarea și limitarea ființei
umane. Această imagine, a omului conștient de puterile proprii, de acel „cerc strâmt”
din care nu poate evada este cutremurătoare. De altfel, ca figură de stil, metafora are
rolul de a crea expresivitate și imagini sensibile, utilizând sensul conotativ al termenilor.
a Imaginile culminează cu proiecția absolută a eului liric aflat în plină dezlănțuire:„Prin
cosmos auzi-s-ar atuncea măreții mei pași și-aș apare năvalnic și liber cum sunt,
pământule sfânt.“ Se observă și prezența epitetelor calificative,acestea având rolul de a
dezvălui esența sufletului infinit: „năprasnice inimi“; „amfora eului meu îndărătnic“;
„măreții mei pași“.
3
 ambiguitate, expresivitate, sugestie
- Prozodie: Poezia este de factură modernistă, prin înlăturarea rigorilor formale; versul este liber,
o Organizarea în pagină rima lipseste, unitățile strofice sunt inegale.
o Rimă
o Ritm
o Măsură
III. ÎNCHEIERE
Susținerea unei opinii despre modul în În concluzie, poezia discutată este o oglindire a viziunii moderniste despre lume, ea
care tema şi viziunea despre lume a având drept coordonate esențiale principii ale liricii moderne. Astfel, putem spune că
scriitorului se reflectă în textul poetic viziunea despre lume, dar și tematica poeziilor blagiene pot fi analizate prin raportare
studiat permanentă la orientarea modernistă a poetului. Poezia impresionează atât prin
efervescența de sentimente și trăiri, cât și prin reflectarea esenței concrete a vieții
(iubirea, cunoașterea, adevărul și alte categorii morale absolute).