CUZA
FACULTATEA DE GEOGRAFIE SI GEOLOGIE
Master Turism si Dezvoltare Regionalǎ
TEHNICI DE ANCHETĂ
Cuprins
2
1. Cercetare ştiinţificǎ privind ecoturismul
3
conservare fie indirect prin generarea de resurse financiare pentru comunităţile
locale(Goodwin 1996).
Organizaţia Mondială a Turismului (OMT) defineşte ecoturismul ca fiind „forma de
turism în care principala motivaţie este observarea şi aprecierea naturii şi a tradiţiilor
locale”. Indiferent ce definiţie se adoptă putem concluziona că ecoturismul este o variantă
a unei alternative turistice, care are la bază promovarea turismului durabil, ce constă în
deplasarea omului în areale naturale atractive pentru a se relaxa, fără a produce pierderi
sau distrugeri ale calităţii mediului. Ecoturismul reprezintă una din formele turistice cu
cea mai mare tendinţă de creştere în ultimii ani, întrucât omul simte tot mai mult nevoia
de a se rupe de cotidian şi de a evada în natură. Totodată ecoturismul este forma de
turism care poate aduce venituri semnificative industriei turistice, fiind considerat o
necesitate a mileniului III .
1.2. Argumente privind practicarea ecoturismului
Dezvoltarea turismului contemporan a adus la edificarea unor adevărate "cetăţi
turistice” în regiuni pline de pitoresc şi inedit de lumini şi totodată a scos la iveală, mai
ales în ultima perioadă, un aspect deosebit de interesant, în explorarea căruia converg mai
multe discipline. Cerinţa crescândă pentru turismul din regiunile rurale, de reorientare a
unor aspiraţii, gusturi, tendinţe către folclor, tradiţie şi puritate a naturii necesită un
comportament turistic care, la rândul său, implică un set de motivaţii adecvate.
O analiză mai profundă, făcută din punct de vedere psiho-sociologic, pune în
evidenţă ansamblul de impulsuri, activări şi imbolduri, care se constituie într-un proces
psihic determinant pentru acţiunea umană, adevărată forţă dinamică în complexul psiho-
social. Observaţiile repetate şi experienţa care s-a acumulat în aprecierea calitativă a
fenomenelor psiho-sociale legate de turism se cristalizează într-o concepţie generală
asupra motivaţiei legate, în cazul de faţă, de turismul în zone naturale. Omul citadin simte
tot mai mult nevoia de a evada din aşa numita „maşinărie urbană” pentru a se relaxa
într-un colţ din natură neafectat de intervenţia antropică. Reîntoarcerea la natură,
motivaţie valabilă pentru toate categoriile de vârstă, sex, profesiune, statut social este
rezultatul necesităţii de relaxare, sănătate, confort fizic şi intelectual. Ea demonstrează că
omul modern nu se poate rupe de modul natural de viaţă, iar contactul lui cu mediul
rustic are efecte în menţinerea echilibrului său.
4
Cunoaşterea, înţelegerea şi creativitatea sunt, de asemenea , motivaţii care se pot
realiza cu succes în cadrul naturii. Contactul nemijlocit cu piese ale tezaurului istoric
naţional, ale folclorului, ocupaţiilor tradiţionale şi obiceiurilor populare, transformă
vacanţele rustice într-un veritabil proces de asimilare a unor noi şi numeroase cunoştinţe
şi de dobândire a unor deprinderi ce dau turiştilor satisfacţii personale şi sentimentul
utilităţii. În ultimul timp, prin iniţierea în meşteşuguri şi ocupaţii tradiţionale locale
turiştii îşi pot manifesta din plin aptitudinile creative personale, ieşind din monotonia şi
rutina activităţilor cotidiene.
Motivaţiile estetice ce decurg din nevoia de frumos, ordine, puritate, armonie,
naturaleţe, îndeamnă pe majoritatea turiştilor care iau contact cu natura să se considere
privilegiaţi pentru posibilitatea de a vizita locuri atractive prin pitorescul şi farmecul lor.
Totodată, curiozitatea ce decurge din informaţii asupra ospitalităţii populare, obiceiurile
gastronomice, artizanatului şi ritualurilor săteşti, determină largi categorii de turişti să
cunoască la faţa locului toate acestea şi să păstreze amintiri durabile din vacanţele inedite
petrecute în mijlocul naturii.
Odihna, cura de aer şi de fructe, consumul de alimente proaspete, de care doresc
să beneficieze cei ce îşi îngrijesc sănătatea în vacanţă, se îmbină armonios în raza
aşezărilor rurale, concurând adesea prin particularităţile lor cu regimul de cură oferit de
staţiunile balneare.
Nu poate să lipsească din sfera motivaţiilor nici sportul, vânătoarea, pescuitul
sportiv, ascensiunile şi drumeţiile, care capătă o notă autentică, lăsând loc suficient
iniţiativei, imaginaţiei şi înclinaţiilor individuale.
Turistul care aspiră la o „vacanţă ideală”, ale cărei efecte pozitive să dureze cât
mai mult în timp, găseşte în natură resursele care atenuează impactul cu mediul urban, cu
elementele de stres ale vieţii citadine şi totodată îi măresc considerabil şansele de
adaptare la condiţiile traiului modern.
5
1.3. Principiile ecoturismului
Programul de certificare australian NEAP- Nature and Ecotourism Accreditation
Program a identificat opt principii de ecoturism, adaptate necesităţii turismului şi
conservării naturii din România.
1.3.1. Unul dintre principiile ecoturismului este acela al orientării turistului către
zonele naturale. Prin urmare, ecoturismul se axează pe experienţa directă si personală a
turistului în natură, se desfăsoară în cadrul naturii şi se bazează pe utilizarea acesteia.
Folosindu-se de caracteristicile geomorfologice, biologice, fizice şi culturale ale naturii,
turistul va beneficia de o mai mare apropiere de valorile naturale şi spirituale. De aceea,
pentru operatorii interesaţi în planificarea, dezvoltarea şi managementul ecoturismului,
accentul pe zona naturală este esenţial.
1.3.2. Cel de-al doilea principiu este acela al interpretării produsului ecoturistic.
Interpretarea reprezintă modalitatea prin care operatorul oferă turiştilor şi comunităţii
locale informatii si experienţe în legătură cu potenţialul zonei, valorile ei naturale şi
culturale, astfel încât să determine o lărgire a nivelului de cunoaştere şi apreciere din
partea acestora.
1.3.3. Un alt principiu al ecoturismului se referă la planificarea şi derularea
activităţilor ecoturistice astfel încât aceste activităţi să nu afecteze mediul înconjurător,
impactul produs de acestea asupra naturii trebuie să fie minim. Toate activităţile
ecoturistice sunt menite să ofere cele mai bune practici de turism şi planificare din punct
de vedere al conservării naturii şi dezvoltării durabile.
1.3.4. Cel de-al patrulea principiu al ecoturismului este acela al contribuţiei
organismelor şi comunităţilor locale la conservarea ariilor naturale. Ecoturismul
presupune participarea operatorilor la conservarea ariilor naturale vizitate, oferind
modalităţi constructive pentru bunul management si conservarea acestor arii naturale (de
exemplu oferirea ajutorului financiar în acţiunile de reabilitare a ariilor naturale,
colectarea deşeurilor lăsate de turişti sau contribuţia către organizaţiile de conservare).
1.3.5. În anumite zone, ecoturismul reprezintă o sursă de dezvoltare, oferind
contribuţii durabile privind dezvoltarea comunităţilor locale. De aceea, beneficiile
rezultate din activităţile ecoturistice ar trebui să se îndrepte cel puţin în parte şi asupra
comunităţilor. În afara contribuţiilor financiare, beneficiile pentru comunităţi pot proveni
6
şi din folosirea ghizilor locali, cumpărarea de bunuri şi servicii locale şi folosirea
facilităţilor locale.
1.3.6. Deşi accentul în ecoturism se pune în general pe valorile naturale ale
regiunii, multe din aceste regiuni au şi o importantă valoare culturală. Activităţile de
ecoturism şi planificarea lor trebuie să asigure o reducere a impactului negativ asupra
comunităţii locale vizitate şi asupra stilului de viaţă al locuitorilor, oferind în acelaşi timp
contribuţii constructive pe termen lung acestor comunităţi. În consecinţă, ecoturismul
trebuie să pună în evidenţă şi componenţa culturală a ariei vizitate şi să contribuie la
conservarea acestei componente.
1.3.7. Totodată ecoturismul trebuie să răspundă aşteptărilor turiştilor. În
dezvoltarea produselor ecoturistice trebuie avut în vedere faptul că, în general, potenţialii
turişti din acest domeniu au un nivel ridicat de educaţie şi de aşteptări. Astfel, gradul de
satisfacere legat de produsul ecoturistic este esenţial, experienţa oferită trebuie să
îndeplinească sau chiar să depaşească gradul de aşteptare al turiştilor.
1.3.8. În cadrul produsului ecoturistic, se urmăreşte realizarea unui marketing
corect, care trebuie să ducă la aşteptări realiste din partea vizitatorilor. Marketingul
pentru ecoturism oferă clienţilor informaţii complete şi responsabile care conduc la
creşterea respectului pentru mediul natural şi cultural al zonelor vizitate şi a gradului de
satisfacere a turiştilor.
Aplicarea ecoturismului ca model de dezvoltare a turismului cu deosebire în
zonele protejate şi a principiilor sale are o dublă ţintă. Pe de o parte are în vedere
valorificarea integrată a resurselor naturale şi culturale de excepţie cu îmbunătăţirea
calităţii vieţii în comunităţile locale iar pe de altă parte se urmăreşte satisfacerea
motivaţiilor şi cerinţelor turiştilor în concordanţă cu conservarea mediului pentru
generaţiile viitoare.
Resursele cele mai atractive de pe piaţa ecoturistică sunt cazarea în locuri
sălbatice, vizitarea unor resurse faunistice rare, drumeţii în natură etc. Ecoturiştii ramân
fideli acestei experienţe, astfel că cei mai mulţi au ca motivaţie plăcerea de a călători în
natură, de a schimba stresul urban cu relaxarea oferită de mediul nepoluat, de a cunoaşte
alte areale naturale. Ecoturismul este focalizat pe descoperirea naturii, învăţarea modului
în care funcţionează aceasta şi mai ales a atitudinii pozitive a omului, pentru ca această
7
resursă să rămână inepuizabilă. Activităţile ecoturistice promovate pe piaţa turistică sunt:
vizitarea parcurilor naturale sau naţionale, drumeţiile în natură, admirarea faunei, pescuit
ecologic, admirarea păsărilor, alpinism ecologic, cunoaşterea tradiţiilor comunităţilor
locale (dans, meşteşuguri, arta culinară), admirarea peisajelor.
ECOTURISMUL ÎN ROMÂNIA
1.4 Resurse ecoturistice
Ecoturismul este acel tip de turism practicat în zone naturale neatinse,
neexplorate, nemodificate prin intervenţia omului, practicat astfel încât să nu aducă daune
mediului, ci dimpotrivă, să contribuie la protecţia şi gospodărirea zonelor respective. El a
apărut pentru prima dată în America de Nord, la mijlocul anilor ’80, şi a început să fie
practicat şi în România (Rezervaţia Biosferei Delta Dunării, Parcul Naţional Retezat,
Parcul Natural Apuseni, Parcul Naţional Piatra Craiului, sunt doar câteva dintre zonele
ecoturistice).
Majoritatea destinaţiilor ecoturistice sunt plasate în apropierea ariilor protejate sau
chiar în interiorul acestora. Ecoturismul este diferit de turismul clasic deoarece este
practicat în zone cu un habitat natural, nemodificat, cu o vegetaţie sălbatică, cu specii rare
de faună şi floră de importanţă biogeografică. Urbanizarea nu a pătruns aici, iar toate
„artificiile” care atrag în mod normal turistul lipsesc.
Astfel putem spune că ecoturismul are drept „materie primă”, sau destinaţie de
consum turistic zonele protejate, rezervaţiile naturale, ale biosferei şi parcurile
naţionale.
Conservarea şi protecţia naturii în România au tradiţie îndelungată, unele documente
sugerează că încă din Evul Mediu existau intenţii de protejare a mediului, exprimate în
interdicţii de a „doborî copacii”, de a vâna, de a pescui, a cosi sau a păşuna pe anumite
proprietăţi (domenii domneşti, boiereşti, mănăstireşti, etc.) şi erau prevăzute pedepse
aspre pentru încălcarea regulilor.
8
Prima recunoaştere internaţională a valorii ariilor naturale protejate româneşti are
loc în 1979 când Retezatul şi Pietrosul Rodnei devin rezervaţii naturale declarate de
UNESCO, prin programul „Omul şi Biosfera”.
După 1990 se extinde treptat reţeaua de arii naturale protejate, cu scopul de a
acoperi întreaga diversitate a ecosistemelor la nivelul ţării, dar şi pentru a se lua măsuri
concrete în plan legislativ şi instituţional, capabile să asigure un management eficient al
ariilor protejate.
1.5. Valorificarea ecoturismului în România
În România primele programe de ecoturism au început să apară în jurul anului
2000, iniţiate de câteva Parcuri Naţionale şi Naturale (Retezat, Piatra Craiului, Vânători
Neamţ), cât şi de proiecte de conservare a naturii care aveau şi o componentă de
ecoturism: Proiectul Carnivore Mari în Carpaţi care a dezvoltat programe axate pe
ocrotirea animalelor prin lege (urşi, lupi, râşi). Un alt proiect cu privire la ecoturism se
intitulează „Acţiuni combinate pentru protecţia şi valorificarea patrimoniului natural al
Munţilor Apuseni”, implementat de către Federaţia Română de Speologie, ce a dezvoltat
programe de ecoturism axate pe peşteri şi carst în general şi a tradiţiilor locale.
Ecoturismul implică, atât vizitarea ariilor naturale în scop educaţional, cât şi
implementarea unor soluţii cu impact minim asupra ecosistemului, în vederea dezvoltării
comunităţii locale. În acest moment programele de ecoturism din România se
concentrează în următoarele zone:
a. Delta Dunării şi Dobrogea (observarea păsărilor, plimbări cu barca),
b. Parcul Naţional Piatra Craiului şi împrejurimi (programe bazate în special pe
observarea carnivorelor mari: lup, urs, râs, dar şi a unor specii de plante specifice,
practicarea turismului ecvestru, plimbări cu bicicleta, plimbare cu rachete de zăpadă, etc);
c.Munţii Carpaţi (numeroase arii naturale protejate, unele cu statut de parc
naţional sau natural) cu programe axate pe: turism ecvestru, cicloturism, drumeţie
tematică, schi de tură, plimbare cu rachete de zăpadă, etc);
d. Munţii Apuseni (Parcul Natural Apuseni, rezervaţii speologice, geologice şi
mixte): speoturism, drumeţii tematice, programe culturale, schi de tură, turism ecvestru,
biciclete, etc);
9
e. Transilvania (descoperirea culturii săseşti şi secuieşti, călărie, drumeţii
tematice, etc);
f. Maramureş (programe culturale, descoperirea naturii: fauna şi flora, ocupaţii
tradiţionale, arhitectură, călărie, cicloturism, etc);
g. Bucovina, (turism cultural şi monahal, combinat cu observarea naturii: flora şi
fauna, drumeţii tematice, etc).
1.6. Dezvoltarea ecoturismului în România
În ultimii ani ecoturismul a luat amploare şi în România prin diferite programe
ecoturistice, care au rolul de a promova turismul în natură şi totodată se are în vedere
conservarea resurselor naturale fără a aduce vreun impact negativ asupra mediului.
România este o ţară cu o mare disponibilitate pentru turism, conferită de resurse
variate, naturale şi antropice cu care este înzestrată. Prin diversele forme de relief
repartizate armonios pe întreg teritoriul ţării, prin clima sa propice practicării turismului
tot timpul anului, prin floră, faună şi prin monumentele sale istorice şi arhitectonice,
România poate să satisfacă pretenţiile celui mai exigent turist, român sau străin.
Ecoturismul este considerat în România o nişă foarte îngustă, însă datorită
impactului negativ a activităţilor turistice asupra mediului se încearcă să se dezvolte şi la
noi ideea protejării naturii prin diferite programe de promovare.
Astfel a apărut AER (Asociaţia de Ecoturism din România), care este un parteneriat
pentru conservarea naturii, a dezvoltării durabile a comunităţilor locale din zonele cu
valori naturale şi pentru creşterea calităţii serviciilor legate de ecoturism, cât şi
promovarea naturii ca element esenţial al imaginii turistice a României.
Misiunea asociaţiei este promovarea conceptului de ecoturism şi a dezvoltării
ecoturismului în vederea sprijinirii conservării naturii, a dezvoltării durabile a
comunităţilor locale din zonele cu valori naturale şi pentru creşterea calităţii serviciilor
legate de ecoturism, cât şi promovarea naturii ca element esenţial al imaginii turistice a
României.
Obiective AER:
promovarea conceptului şi a principiilor ecoturismului la nivel local, regional
şi naţional;
promovarea ecoturismului ca instrument de conservare a naturii;
10
promovarea valorilor naturale şi tradiţionale ce respectă natura, ca atracţii
ecoturistice şi păstrarea acestor valori;
implicarea comunităţilor locale în dezvoltarea infrastructurii şi serviciilor
ecoturistice;
promovarea ecoturismului ca instrument prin care comunităţile locale
realizează venituri;
încurajarea folosirii resurselor locale de către ofertanţii de produse
ecoturistice;
crearea şi menţinerea unui sistem de servicii de calitate în ecoturism;
crearea şi implementarea unui sistem de certificare în ecoturism.
AER a considerat absolut necesară dezvoltarea unui Sistem de Certificare în
Ecoturism – care aplică în mod practic principiile de bază ale ecoturismului, pentru a
asigura conservarea naturii şi dezvoltarea durabilă a comunităţilor locale prin turism.
Acesta este un pas important având în vedere că Organizaţia Mondială a Turismului a
recomandat guvernelor, începând încă din martie 2003, să sprijine iniţiativele care
promovează certificarea în turism durabil.
Sistemul de Certificare în Ecoturism se aplică pe trei categorii diferite:
programe de ecoturism oferite de tur-operatori sau ghizi (maxim 15 participanţi);
pensiuni mici în zone rurale şi naturale (maxim 25 de camere);
eco-destinaţii (una sau mai multe comunităţi în cadrul zonelor naturale).
AER se bazează pe aplicarea unor modele internaţionale de succes, cum sunt:
Strategia de Ecoturism a Australiei şi Programul de acreditare în domeniul ecoturismului
şi a turismului legat de natură (Nature and Ecotourism Acreditation Program) cât şi
programul de acreditare aplicat în Suedia „Nature is the best”, acesta din urmă fiind
primul program de acreditare în ecoturism din emisfera nordică.
Dezvoltarea şi promovarea ecoturismului reprezintă un instrument pentru
conservarea naturii ce se poate materializa în diferite feluri, cum ar fi: finanţare directă
către proiecte de conservare a naturii şi arii protejate, dezvoltarea de surse alternative de
venit pentru comunităţile locale, încurajarea dezvoltării durabile la nivel local pentru
comunităţile din zone naturale, conştientizarea populaţiei locale şi a turiştilor de
importanţa naturii, diminuarea consumului de energie şi depozitarea ecologică a naturii.
11
Trebuie subliniat că dezvoltarea ecoturismului în România are trei priorităţi şi
anume:
îmbunătăţirea cooperării între Parcurile Naţionale, Parcurile Naturale,
Rezervaţia Biosferei şi comunităţile locale (susţinerea realizării de întâlniri cu
reprezentanţii comunităţilor locale adiacente ariilor naturale protejate);
semnalizarea Parcurilor Naţionale, Parcurilor Naturale, Rezervaţia Biosferei
(realizarea şi montarea de panouri informative – educative privind ariile naturale
protejate în zonele cele mai vizitate de turişti);
constă în educaţia ecologică a turiştilor (elaborarea unui manual de educaţie
ecologică care să fie distribuit în şcolile adiacente ariilor naturale protejate).
România are un patrimoniu natural şi cultural unic, ce poate deveni o atracţie
deosebită pentru turismul mondial, în condiţiile în care una dintre tendinţele în momentul
de faţă a turiştilor este de a căuta destinaţii cu potenţial natural unic, neafectate de
turismul de masă. România trebuie sa-şi conserve acest capital natural printr-o politică de
dezvoltare pe termen lung, ce trebuie să includă conservarea naturii.
2. Metodologia cercetǎrii
Pentru cercetarea din mai 2009 tema aleasǎ este Dezvoltarea ecoturismului în
România. Cercetarea are urmǎtoarele repere metodologice:
- volumul eşantionului 150 persoane;
- ancheta de teren: 10 mai- 20 mai;
- valorile prezentate sunt cele rezultate direct din teren (nu s-au fǎcut ponderǎri)
- chestionarele au fost completate în cartiere ale oraşului Iasi : Copou, Podu Roş,
Alexandru.
- eşantionul a fost proiectat aleatoriu asigurând în acest mod consultarea persoanelor de
diferite vârste, sexe şi studii ;
- reprezentativitate : aflarea gradului de cunoaştere al oamenilor despre ecoturism;
12
3.Ipotezele chestionarului
13
UNIVERSITATEA “ ALEXANDRU IOAN CUZA”, IASI
Facultatea de Geografie şi Geologie
Master: Turism şi dezvoltare regionalǎ
Chestionar
1. Pentru început, v-aş ruga sǎ ne spuneţi unde aţi auzit vorbindu-se despre
ecoturism?
presǎ scrisă
televiziune
radio
internet
prieten, coleg sau rudă
reclame
agenţie de turism
Altele :
5. Care sunt primele cuvinte care vǎ trec prin minte când auziţi de noţiunea
14
"Ecoturism"?
Raspuns :______________
a. Turism rural
b. Turism litoral
c. Turism religios
d. Ecoturism
e. Turism de tratament
f. Turism cultural
g. Altceva____________
11. A fost ceva în călătoria dvs. care v-a dezamăgit foarte tare?
Da Daca da, daţi şi un exemplu _______________
Nu
15
13. În ce categorie de turişti vǎ incadraţi în practicarea activitǎţilor ecoturistice?
turişti dornici de aventurǎ
turişti dornici de relaxare
16. Gândindu-vǎ la produse/servicii similare oferite de alte ţǎri , cum aţi caracteriza
produsul/serviciul ecoturistic românesc în raport cu acestea?
Mult mai bun
Aproximativ la fel
Ceva mai slab
Mult mai slab
17. Aţi recomandat un produs ecoturistic românesc la rude, prieteni, colegi din
domeniul în care lucraţi?
Sigur ca da
Sigur nu
18. În ce sezon aţi prefera sa faceţi ecoturism?
[ ] Februarie – Aprilie
[ ] Mai- Iulie
[ ] August – Octombrie
[ ] Noiembrie - Ianuarie
Date socio-demografice:
16
Sex:
feminin masculin
Vârsta:
Studii:
Ocupaţia:
student
angajat în sistemul bugetar
angajat în sistemul privat
liber profesionist
şomer
pensionar
altele
Starea dumneavoastră civilă :
Casatorit (ă ) Necasatorit Văduv(ă) Divorţat (ă)
17
4.Interpretarea rezultatelor
Q1.Pentru început, v-aş ruga sǎ ne spuneţi unde aţi auzit vorbindu-se despre ecoturism?
presǎ scrisă
televiziune
radio
internet
prieten, coleg sau rudă
reclame
agenţie de turism
Altele :
ne di
o et . e m a
isa u ra rn a.. lam ris ev
scr izi te
g s c tu la tc
a lev in l e re e
es te , co ed
pr n nti
e
i et ag
e
pr
18
Q2 : Cât de des aţi luat la cunoştinţǎ informaţii despre ecoturism?
zilnic
sǎptǎmânal
lunar
semestrial
10
zilnic
44.6 saptamanal
lunar
semestrial
34
Q3:În general, cât de multǎ atenţie acordaţi noutǎţilor, ştirilor, informaţiilor legate
de Ecoturismul naţional / internaţional?
Foarta multǎ
Destul de mult
Destul de puţin
Deloc
19
Atentia acordata ecoturismului
15.3 12
foarte mult
destul de mult
destul de putin
33.3 39.3 deloc
20
Frecventa discutiilor despre
ecologie
8.6
16
10.6
frecvent
ocazional
niciodata
nu stiu
64.6
Q5: Care sunt primele cuvinte care vǎ trec prin minte când auziţi de noţiunea
"Ecoturism"?
Cea mai mare parte a respondentilor au asociat ecoturismul cu natura, verde, cadru
natural, mediu, protectia mediului, turism ecologic, parcuri, rezervatii, arii protejate,
fapt ce demonstreaza ca au cunoştinte sau mǎcar deduc ceea ce presupune acest termen.
21
Q6: Consideraţi cǎ ECOTURISMUL se referǎ la :
Da Nu un turism în mijlocul naturii
Da Nu un turism orientat cǎtre cunoaşterea naturii
Da Nu un turism care protejeazǎ mediul
Da Nu un turism urban sau/şi de staţiune
Da Nu un turism dedicat tuturor categoriilor sociale, cu tarife modice
22
Q7: Consideraţi cǎ România deţine un potenţial ecoturistic?(Pentru cei care aleg
varianta Nu treceţi la întrebarea 10)
Da Nu
Da
Nu
71.3
40.2
Da
59.8 Nu
23
Potenţialul ecoturistic al României este cunoscut doar de 59,8% dintre persoanele
evaluate. Exemplele menţionate cel mai frecvent sunt: Maramureş, Bucovina, Delta
Dunǎrii, Apuseni, Valea Prahovei, Cheile Nerei, Bicazului, Ceahlaul. Restul de 40,18%
dintre cei care au susţinut cǎ România deţine potenţial ecoturistic nu au ştiut sǎ dea nici
mǎcar un exemplu de zonǎ ecoturisticǎ.
Q9: Pentru dumneavoastrǎ, personal care forme de turism sunt mai atractive?
(alegeţi cel mult 3 variante de rǎspuns)
a. Turism rural
b. Turism litoral
c. Turism religios
d. Ecoturism
e. Turism de tratament
f. Turism cultural
g. Altceva____________
24
Q.10 În ultima dumneavoastra cǎlǎtorie ce formǎ de turism aţi practicat?
__________________
6 t.de tratament
t.cultural
16 14 t.montan
Q11: A fost ceva în călătoria dvs. care v-a dezamăgit foarte tare?
Da Daca da, daţi şi un exemplu _______________
Nu
25
80
70
60
50
40
Da
30
20 Nu
10
0
Dezamagiri din ultima calatorie
26
Costurile ultimei calatorii au
fost:
60
40
20
0
<800 ron 801-1200 ron 1201-1800 ron >1801 ron
27
Tipologia practicantilor de
ecoturism este:
38.6
28
Q14:Referitor la ecoturismul românesc în ce mǎsurǎ sunteţi sau nu de acord cu
urmatoarele afirmaţii:
Afirmaţii Dezacord Dezacord Acord Acord
total parţial parţial total
a...În prezent existǎ servicii de calitate
b...Avem infrastructura necesarǎ
dezvoltǎrii ecoturismului
c…Preţurile sunt prea mari în
comparaţie cu oferta
d…Lipsa de informare privind
ecoturismul în ţarǎ
70
60
50
40
Dezacord total
30
Dezacord partial
20
Acord partial
10
Acord Total
0
In prezent avem preturile sunt lipsa de
exista servicii infrastructura prea mari in informare
de calitate necesara comparatie cu privind
dezvoltarii oferta ecoturismul in
ecoturismului tara
29
acord şi mulţumite de calitatea serviciilor: de starea bună a marcajelor montane, a traseelor
montane, de infrastructura de cazare. O altă categorie de nemulţimiri este cea legată de lipsă
infrasturcturii pentru dezvoltarea ecoturismului. 35,33% din cei anchetaţi au declarat că încă nu
suntem pregătiţi pentru a desfăşura astfel de programe şi activităţi ecoturistice deşi ne aflăm
într-o perioadă când urmele dezvoltării şi tehnologiei ar trebuie să se vadă peste tot mai ales că
suntem parte integrantă a Uniunii Europene. Într-o ultimă categorie îi găsim pe cei care şi-au
dat acordul parţial în ceea ce priveşte raportul preţ-calitate. 44,66% dintre cei chestionaţi
consideră că oferta ecoturistică autohtonă este exagerată şi nu îşi merită preţul cerut.
34.66
Da
Nu
65.33
30
Q16:Gândindu-vǎ la produse/servicii similare oferite de alte ţǎri , cum aţi caracteriza
produsul/serviciul ecoturistic românesc în raport cu acestea?
Mult mai bun
Aproximativ la fel
Ceva mai slab
Mult mai slab
32.6
31
Recomandari privind produsele
ecoturistice romanesti
46.7 sigur ca da
53.3
sigur nu
februarie-aprilie
38.6
mai-iulie
august-octombrie
52.6 noiembrie-ianuarie
32
Referitor la sezoanele preferate de cǎtre turişti pentru practicarea ecoturismului se
poate observa cǎ majoritatea preferǎ sezonul situat în intervalul mai-iulie fiind urmat de
august-octombrie. De aici se poate identifica preferinţa celor chestionaţi pentru lunile
calde acest lucru fiind datorat şi de faptul cǎ cei mai mulţi beneficiazǎ de vacanţe,
concedii pe parcursul verii dorind astfel sǎ se relaxeze într-un cadru natural departe de
zgomotul, aglomeraţia şi poluarea din oraşe.
Date socio-demografice:
I1 :Sex:
feminin masculin
Structura pe sexe
Feminin
Masculin
0 10 20 30 40 50 60 70
I2 :Vârsta:
33
>61 ani
Structura pe 46-60
varste
31-45
21-30
<20 ani
0 10 20 30 40 50
I3: Studii:
34
Studii
studii
postuniversitare
studii universitare
studii medii
studii gimnaziale
0 10 20 30 40 50 60
I4:Ocupaţia:
student
angajat în sistemul bugetar
angajat în sistemul privat
liber profesionist
şomer
pensionar
altele
35
Ocupatia
altele
pensionar
somer
liber profesionist
angajat in sist.privat
angajat in sist.bugetar
student
0 5 10 15 20 25 30 35
Starea civila
vaduv(a)
divortat(a)
necasatorit(a)
casatorit(a)
0 10 20 30 40 50 60
Starea civilǎ evidenţiazǎ faptul cǎ cele mai multe persoane care au acceptat sǎ
participe la acest chestionar sunt necǎsatorite, fiind însǎ urmate în clasament de cele
36
cǎsatorite. Urmeazǎ apoi cu valori mult mai reduse persoanele divorţate şi cu valori foarte
modeste cele văduve.
0 5 10 15 20 25 30 35 40
37
I7:În care dintre urmatoarele intervale se incadrează venitul dumneavoastră lunar:
< 800 ron
801-1000ron
1001- 1500 ron
1501-2000 ron
> 2001 ron
Venitul lunar
>2000
1501-2000
1001-1500
801-1000
<800
0 10 20 30 40 50
Împǎrţirea veniturilor lunare pe anumite categorii aratǎ cǎ cele mai multe persoane au
venituri reduse > 800 ron., fiind urmate de persoanele care au venituri cuprinse între 1001-
1500 ron şi cele cu un venit cuprins între 801-1000 Ron. Se poate trage concluzia cǎ cele mai
multe persoane care au participat la acest chestionar au venituri lunare modeste acest lucru
datorându-se şi faptului cǎ cele mai multe persoane care au participat la acest chestionar sunt
studenţi, mulţi dintre aceştia neavând un loc de muncǎ şi trǎind din veniturile primite de la
familie.
38
Cheltuieli - luna precedenta
>1501
1001-1500
501-1000
<500
0 10 20 30 40 50
39
Bibliografie:
1.Bran F., Simon T., Nistoreanu P. – „Ecoturism”, ed. Economică, Bucureşti,
2000
2.Chelcea S.-“Chestionarul în investigaţia sociologică”, ed. Ştiinţifică şi
Enciclopedică, Bucureşti, 1975
3. Dinu M. – „România, destinaţie ecoturistică europeană”,Sesiunea ştiinţifică
Univ.Româno-Americană, 2003
4.Marton A. – „Ecologie şi turism, ed. Mirton, Timişoara, 2000
5.Matei E. – „Ecoturism”, ed. Top Form, Bucureşti, 2005
6.Matei E. – „Mediul şi turismul”, ed. Credis, Bucureşti, 2004
7. Vlăsceanu L., Zamfir C.-“Dicţionar de sociologie”, ed. Babel, Bucureşti,
1993
40