Sunteți pe pagina 1din 2

 

Tulburari alimentare si de comportament alimentar


ale perioadei de sugar

Conform Manualului de diagnostic si statistica a tulburărilor mentale( DSMIV),


tulburările
alimentare si de comportament alimentar ale perioadei de sugar sau ale mici copilării sunt:pica,
ruminația si tulburarea de alimentare a perioadei de sugar.
Pica reprezintă mâncatul persistent de elemente non nutritive o perioada de cel puțin oluna.
Ruminația reprezintă regurgitarea si remestecarea repetata a alimentelor ce durează cel puțin o luna.
Elementul esențial al tulburări de alimentație a perioadei de sugar îl constituie incapacitatea de a
lua in greutate, fiind excluse cauzele de ordin biologic.
In cartea sa, ”Normal si patologic la copil”, Anna Freud încadrează ”tulburările
alimentare intre tulburările de dezvoltare legate de nivelele de creștere ale Sinelui si Eului”(p.37). Ea
considera ca liniile de dezvoltare ale Sinelui si ale Eului conduc de la experiențele de supt către
atitudinea rațională sau emoțională a adultului fata de alimentație.” Sporirea atitudinii raționale față
de mâncare si inițiativa proprie in alimentare reprezintă experiențe care modelează obiceiurile
alimentare ale adultului”(p.74).
Autoarea considera ca primele tulburări alimentare sunt legate de hrănirea la sân, aceasta
fiind prima etapa pe care copilul o parcurge in trecerea sa de la supt la alimentația rațională.
Hrănirea la sân ca prima tulburare alimentara are o cauzalitate mixta astfel:
mama, in ceea ce o privește pot apărea cauze fizice ce țin de lipsa laptelui si cauze
psihice ce țin de o anxietate a mamei;
copilul, unde întâlnim de asemenea cauze fizice ca nevoia scăzută de alimentație si
cauze psihice ca o ”reacție automata negativa la angoasa mamei”(p.140).
A doua etapa  o  reprezintă ”perioada înțărcării care își lasă amprenta sub forma
furiei fata de mâncare sau lăcomiei in exces, frica de a ii fi foame”(p.140). Înțărcarea
trebuie făcută
prudent si gradat.
Etapa a treia si a patra sunt caracterizate prin tranziția de la a fi hrănit la auto-hrănire,
mai întâi cu mâna si apoi cu lingura si furculița.
Primele patru etape sunt caracterizate de egalitatea mâncare = mama, ”refuzul alimentar fiind
îndreptat împotriva mamei”, folosit ca un câmp de lupt intre cei doi.” Refuzul survine si in cazul
despărțirii traumatice de mama ca respingere a substitutului matern sau dimpotrivă lăcomie sau
supra alimentație ca substitut al iubirii materne”(p.75)
Tulburările alimentare caracteristice celei de a cincea etape sunt cauzate de conflictele
interne ale copilului si nu sunt afectate nici de prezenta si nici de absenta
mamei, legătura dintre mâncare=mama fiind slăbită. Aceasta etapa este dominata de fantasmele
proprii ale copilului ca frica de otrăvire ”însămânțarea prin gura", frică de a baga si de
a scoate ”de naștere prin anus”(p.75). Tot in aceasta etapa apar primele dispute din cauza
meselor, asupra cantități de mâncare, asupra timpului, capricii alimentare, manierele la
masa si evitarea anumitor alimente. Ana Freud considera ca vegetarianismul, daca nu este
influențat de mediul familiar, ”rezulta din apărarea împotriva fantasmelor regresive si
canibale”(p.141). Tot aici apare frica de îngrășare si refuzul mâncărurilor care îngrașă
ca”îndepărtarea fantasmelor de însămânțare orala si graviditate”(p.141).
Ultima etapa este considerata una de latenta caracterizata prin ”slăbirea treptata a sexualizări
mâncatului” si ”sporirea atitudinilor raționale fata de mâncare si inițiativa proprie in alimentare”
(p.74).
După parcurgerea acestor etape luarea mesei devine o preocupare personala a individului
matur, bătălia inițială cu mama fiind înlocuită de dezacorduri interne, diverse capricii alimentare si
deranjamente digestive nervoase.
Tulburările alimentare in perioada copilăriei mici sunt tranzitorii si se vindeca spontan si
totuși o perturbare excesivă in procesul alimentar la un stadiu timpuriu va lăsa reziduuri. ”In
general tulburările alimentare ale copiilor lasă zona alimentației vulnerabila pregătind
terenul pentru afecțiuni nevrotice ale stomacului si ale apetitului in viața adulta”(p.141).
 
Bibliografie:
”Normal si patologic la copil ”, Anna Freud, Editura Fundației Generația pentru versiunea
românească, 2002.
Manual de diagnostic si statistica a tulburărilor mentale ( DSM-IV),Editura Asociației
Psihiatrilor Liberi din Romania, București 2003, ediția a IV, coordonator științific AurelRomilă.