SCOALA POSTLICEALA SANITARA ,,SFANTUL LUCA”

TULCEA

DISCIPLINA PRACTICA CLINICA

CANNABIS – PLANTA MEDICINALA

PUSCASU IDA

TULCEA
2021
Sistematica genului Cannabis
  După ITIS [2] GRIN Taxonomy for Plants [3] După Systema Naturae 2000 [4]
Cannabaceae Augier, 1801 ex
Familie Cannabaceae Cannabaceae.
Martinov, 1820
Gen Cannabis L. Cannabis Cannabis C. Linnaeus, 1753
Specie Cannabis sativa L. Cannabis sativa L. Cannabis sativa Linnaeus
Specie - - Cannabis indica Lam.
Specie - - Cannabis ruderalis Janischevsky
Varietatea
(Variety în Cannabis sativa var. sativa L. - -
engleză)
Varietatea
(Variety în Cannabis sativa var. spontanea Vavilov - -
engleză)
Cannabis sativa ssp. indica (Lam.) E. Cannabis sativa L. subsp. indica (Lam.) E.
Subspecie -
Small & Cronq. Small & Cronquist
-
Subspecie Cannabis sativa ssp. sativa L. Cannabis sativa L. subsp. sativa
Canabaceele (Cannabaceae) sau canabinaceele (Cannabinaceae) este o familie de plante erbacee
dicotiledonate anuale sau perene holarctice, lipsite de latexuri, dar prevăzute cu glande secretoare de
substanțe aromatice puternic mirositoare. Tulpină este erectă (Cannabis) sau volubilă (Humulus).
Frunze stipelate, simple sau compuse, alterne. Florile sunt unisexuate, dioice, în inflorescențe cimoase,
aflate pe plante diferite. Florile mascule au periantul cu 5 diviziuni sepaloide și androceul cu 5 stamine, iar
florile feminine au periantul rudimentar cu 5 diviziuni sepaloide, așezate la baza ovarului unilocular și
uniovulat. Polenizarea este anemofilă. Fructul este o nuculă (achenă).

Cannabis este un gen de angiosperme ce cuprinde după Systema Nature 2000  trei

specii, Cannabis sativa L. Cannabis indica Lam., și Cannabis ruderalis Janisch. Acești
trei taxoni sunt plante originare din Asia Centrală, Asia de Sud[2], și din regiunile înconjurătoare.

Subiectul canabisului medicinal este unul foarte în vogă. Cu toate acestea,

înțelegerea canabisului și a modului în care acesta oferă multiple beneficii
pentru sănătate poate fi destul de dificil. În acest articol, vom analiza în detaliu
marijuana medicinală și tot ce trebuie să știi despre aceasta.

CE ESTE CANABISUL?
Canabisul este un gen de plantă înfloritoare care aparține familiei Cannabaceae, împreună cu
hameiul și arborii Celtis. Plantele de canabis sunt dioice (ele dezvoltă în mod separat plante de
sex masculin și plante de sex feminin), iar majoritatea produselor de canabis pe care le
consumăm, fie în scopuri recreaționale, fie în scopuri medicinale, provin din florile plantelor de
sex feminin.
Există o mulțime de discuții referitoare la adevărata taxonomie a plantelor de canabis. Cu toate
acestea, plantele de canabis sunt împărțite, în general, în următoarele specii: canabis indica,
canabis sativa și canabis ruderalis.
Originea exactă a plantei de canabis este adesea dezbătută, deși se crede că este o plantă nativă
din Asia Centrală. Utilizarea sa datează de secole, atât în scopuri medicinale, cât și în scopuri
recreative.
Uneori, canabisul este denumit și "cânepă". Cu toate acestea, atunci când folosim termenul de
cânepă ne referim, în general, la plantele de canabis cultivate și crescute pentru fibre, în scopuri
nutriționale sau medicinale. Aceste plante conțin de obicei cantități mici de THC.

ÎNȚELEGEREA COMPUȘILOR CANABISULUI

Planta de canabis conține peste 400 de compuși chimici diferiți. Peste 100 dintre aceștia sunt
canabinoide, compuși care pot acționa direct sau indirect asupra receptorilor canabinoizi.
Cele mai cunoscute două componente ale canabisului sunt THC-ul (tetrahidrocanabinol) și CBD-
ul (cannabidiol). THC-ul este componenta principală găsită în marijuana și este cea care îi conferă
efectele psihoactive. CBD-ul, pe de altă parte, se găsește în concentrații mai mari la soiurile de
cânepă sau de canabis care au fost cultivate în mod special pentru a fi bogate în canabinoizi.
Pe măsură ce plantele de canabis se maturizează, compoziția chimică a acestora se modifică. La
început, plantele produc acid cannabigerol (CBGA), care este canabinoidul părinte al tuturor
celorlalte canabinoide. Mai apoi, enzimele speciale descompun CBGA și îl folosesc pentru a
produce alți acizi canabinoizi, precum acidul tetrahidrocanabinolic (THCA), acidul cannabidiolic
(CBDA) și acidul canabicromenic (CBCA). Expunerea la căldură și la lumina UV transformă
acești compuși în omologii lor non-acizi, precum THC-ul, CBD-ul, CBC-ul etc.
Pe lângă canabinoide, canabisul conține și alți compuși vitali, cum ar fi terpenele. Acestea se
găsesc în uleiurile esențiale ale plantei și joacă un rol vital în aromele unice pe care le emană
canabisul.
Fiecare plantă de canabis va avea propria sa compoziție chimică. De exemplu, anumite plante pot
avea concentrații mai mari din anumite canabinoide și terpene decât altele. Acest lucru se
datorează geneticii diferite a soiurilor.

INDICA VS. SATIVA: CARE ESTE DIFERENȚA?

Canabisul indica și Canabisul sativa sunt foarte diferite. Plantele Sativa cresc foarte mari, cu
frunze înguste și de un verde deschis, având spații mari între ramuri. Pe de altă parte, plantele
Indica sunt mai mici și stufoase, cu o culoare verde închis și cu distanțe internodale mici.
Pe lângă faptul că arată foarte diferit, plantele de canabis indica și sativa au și efecte foarte
diferite; în general, sativele produc o euforie înălțătoare, în timp ce plantele indica sunt mai
relaxante și mai sedative. Din păcate, studiile efectuate nu au explicat încă de ce există aceste
diferențe, dar este foarte probabil să aibă legătură cu compoziția chimică diferită a celor două
specii.

EFECTUL DE ANTURAJ
O mulțime de cercetări în domeniul canabisului se concentrează pe examinarea efectelor unor
compuși izolați. Și, deși acest lucru ne lămurește anumite curiozități legate de acești compuși, a
ridicat și o mulțime de întrebări cu privire la proprietățile unice ale canabisului.
Termenul "efectul de anturaj" a fost descris pentru prima dată de Raphael Mechoulam, un
cercetător important din domeniul canabisului din Israel. În 1998, Mechoulam și o echipă de
colegi au descris efectul de anturaj în lucrarea[1] publicată în Jurnalul European de Farmacologie.
Lucrarea a arătat cum efectele canabisului nu sunt influențate doar de substanțele chimice
individuale din canabis, ci și de modul în care aceste substanțe chimice interacționează în
interiorul corpului.
Un exemplu simplu al efectului de anturaj poate fi observat în interacțiunea dintre THC și CBD.
Numeroase studii au arătat că CBD-ul poate reduce[2] unele dintre efectele psihoactive ale THC-
ului, prin limitarea capacității chimice de a se lega de receptorii CB1 din creier și corp. În acest
sens, CBD-ul poate ajuta la reducerea efectelor secundare negative ale THC-ului, cum ar fi
anxietatea, paranoia, tulburările cognitive etc.
Alte exemple ale efectului de anturaj pot fi observate atunci când se compară efectele
canabinoidelor sintetice izolate, cum ar fi, de exemplu, dronabinolul (THC sintetic pur) cu cele
ale canabinoizilor naturali. Efectele dronabinolului s-au dovedit a fi foarte diferite de cele ale
THC-ului, iar efectele sale secundare tind să fie mult mai intense și mai prelungite.
Acest lucru poate fi destul de greu de înțeles, având în vedere că dronabinolul este foarte
asemănător THC-ului din punct de vedere structural. Cu toate acestea, diferențele puternice dintre
efectele dronabinolului și cele ale THC-ului sunt probabil datorate efectului de anturaj, deoarece
dronabinolul conține numai THC pur, în timp ce canabisul conține o mulțime de alte componente.

ÎNȚELEGEREA SISTEMULUI ENDOCANABINOID

Pentru a înțelege canabisul medicinal, este vital să înțelegem sistemul endocanabinoid - sistemul
care mediază efectele canabisului în corpul nostru.
Când vorbim de sistemul endocanabinoid (ECS) ne putem referi la el ca la un sistem de reglare.
De fapt, unele persoane consideră că acesta este principalul sistem homeostatic din organism,
responsabil pentru menținerea unui echilibru atent care ne ajută corpul să funcționeze în cel mai
optim mod posibil.

În principal, sistemul este compus din trei componente principale:

• Endocanabinoidele, precum anandamida și 2-AG. Acești compuși sunt
asemănători canabinoidelor găsite în canabis, dar sunt produși în mod natural
de către organism.
• Receptorii canabinoizi CB1 și CB2, care primesc endocanabinoidele.
Receptorii CB1 se găsesc în concentrații mari în creier, în timp ce receptorii
CB2 se găsesc în celulele imunitare.
• Enzimele, cum ar fi hidrolaza amidică a acidului gras și citocromul P450, care
ajută la sinteza, transportul și metabolizarea canabinoizilor.
Organismul produce endocanabinoide ca răspuns la o gamă largă de factori,
printre care se numără exercițiile fizice, stresul, timpul zilei și multe altele. De
exemplu, când ne confruntăm cu un eveniment stresant, organismul nostru
produce endocanabinoide pentru a ajuta la minimizarea efectelor negative ale
stresului.
Aceste endocanabinoide sunt mai apoi transportate și activează anumiți
receptori specifici. Pentru a putea vizualiza acest lucru, imaginează-ți că
receptorii canabinoizi sunt lacăte, iar endocanabinoidele sunt cheile care
deschid aceste lacăte. Când un endocanabinoid activează un receptor, acesta
declanșează un răspuns specific în organism.
În prezent, cercetările arată că sistemul endocanabinoid este implicat într-o
multitudine de procese corporale. Printre acestea se numără:
• Inflamația și durerea
• Starea de spirit și sexul
• Somnul
• Temperatura corpului și sistemul imunitar
• Digestia
• Răspunsul la stres

CANABISUL SUB FORMĂ DE MEDICAMENT

Sistemul endocanabinoid a fost descoperit în secolul XX, deoarece cercetătorii
doreau să înțeleagă mecanismele prin care canabisul produce efectele
psihoactive. Astăzi, ECS este considerat a fi o potențială țintă terapeutică
pentru o mare varietate de afecțiuni, iar terapiile care au la bază canabisul
devin din ce în ce mai populare.
Până în prezent, cea mai mare parte a cercetărilor din domeniul canabisului
medicinal s-a concentrat asupra THC-ului și a CBD-ului. THC-ul este un
agonist CB1, ceea ce înseamnă că se leagă direct de receptorii CB1. Când
acest lucru se întâmplă, acesta oferă o gamă largă de efecte care variază în
funcție de modul de administrare, cantitatea administrată, precum și de
persoană și de sensibilitatea acesteia la canabis.
Pe de altă parte, CBD-ul este mult mai complicat. Spre deosebire de THC,
CBD-ul nu are o afinitate mare pentru niciun receptor canabinoid. În schimb,
are efecte asupra serotoninei, vaniloidei, GABA, gamma și o varietate de alți
receptori. De fapt, a fost dovedit cum că CBD-ul acționează prin intermediul a
60 de căi moleculare diferite.
Ceea ce face canabisul medicinal este să folosească componentele din
canabis pentru a restabili echilibrul sistemului endocanabinoid și, prin urmare,
să amelioreze o varietate de afecțiuni și simptomele acestora.
Cu toate acestea, poate fi dificilă înțelegerea canabisului și a modului în care
exercită o multitudine de efecte asupra organismului.

STUDII DESPRE MARIJUANA MEDICINALĂ

INFLAMAȚII
Există un număr mare de studii care arată că sistemul endocanabinoid joacă
un rol cheie în **reglarea proceselor inflamatorii.[3] Mai mult decât atât, studiile
preliminare au arătat cum canabinoizii pot reduce în cazul animalelor
inflamațiile[4] asociate cu diverse probleme de sănătate. Un review din
2018[5] sugerează potențialul pe care îl au canabinoizii în ameliorarea
simptomelor de osteoartrită, prin catalizarea acțiunilor antiinflamatoare,
analgezice și antinociceptive din sistemul endocanabinoid. Cu toate acestea,
cercetătorii susțin că au fost efectuate doar câteva studii clinice privind
siguranța și eficacitatea canabisului medicinal în acest domeniu.

DURERII
Sistemul endocanabinoid joacă, printre altele, un rol important în modul în care
percepem și reacționăm la durere. Cercetările au descoperit receptori
canabinoizi în locurile presinaptice[6] din întregul sistem nervos central și
periferic. Canabinoizii care acționează asupra acestor receptori pot modifica
transmiterea semnalelor de durere. Prin urmare, canabinoidele au devenit un
subiect de interes în tratarea unei largi varietăți de tipuri de durere, incluzând
atât durerea nociceptivă cauzată de leziuni, cât și durerea neuropatică cauzată
de afecțiuni precum scleroza multiplă.[7]

AFECȚIUNILOR PIELII
Sistemul endocanabinoid este activ pe toată suprafața pielii[8] și poate fi activat
folosind produse cu administrare locală cu canabis, cum ar fi creme,
balsamuri, uleiuri și multe altele. Această descoperire a dat naștere unei
industrii uriașe de produse cu canabis cu administrare locală care pot ajuta la
acnee, reacții alergice, dermatită, psoriazis și multe altele.

SĂNĂTATE MENTALĂ
Studiile efectuate asupra canabinoizilor în cazul afecțiunilor psihice sunt încă
frustrant de limitate, deși studii preliminare au dovedit potențialul
neuroprotector[9] al canabinoizilor. Mai mult decât atât, canabinoizii sunt
presupuși a promova neurogeneza[10] (procesul de creare a celulelor cerebrale
noi) în zone cheie ale creierului, zone care sunt asociate cu sănătatea
mentală.

TUMORILOR
Unul dintre rolurile sistemului endocanabinoid este de a reglementa creșterea
și moartea celulelor. În ultimii ani, acest lucru a favorizat o mulțime de discuții
despre potențialul de utilizare al canabinoidelor în tratarea tumorilor. Deși
cercetările sunt încă în stadii incipiente, acestea sugerează că terapiile cu
canabinoide[11] pot ajuta la reglarea creșterii și răspândirii tumorilor.

GREAȚA, VĂRSĂTURILE, APETITUL

Cercetările arată că atât THC-ul, cât și CBD[12]-ul prezintă potențialul de a
reduce greața[13] și vărsăturile în cazul animalelor.

TULBURĂRI ALE SOMNULUI

Având în vedere efectele adesea sedative ale canabisului bogat în THC (în
special în cantități mari), se consideră că acesta poate fi un somnifer valoros.
Din păcate, în acest domeniul nu prea există studii de calitate. Cu toate
acestea, există teorii despre efectele sedative și soporifice ale tulpinilor indica
puternice, de exemplu, cei care doresc să-și accelereze călătoria spre lumea
viselor ar putea lua în considerare canabisul bogat în THC pentru a-și ușura
munca. CBD-ul este, de asemenea, studiat[14] pentru potențialul său în acest
domeniu, totuși rezultatele sunt încă neconcludente.

CUM SĂ ACCESEZI MARIJUANA MEDICINALĂ

Câteva țări din lume, cum ar fi Olanda, Luxemburg, Germania, Canada,

Australia și multe state din SUA, au legalizat canabisul pentru uz medicinal.
Programele medicinale destinate marijuanei în fiecare regiune, dintre cele
menționate mai sus, sunt diferite. Cu toate acestea, în general, majoritatea
țărilor au legalizat canabisul cu privire la o gamă de afecțiuni. Pacienții cu
aceste afecțiuni vor trebui diagnosticați de un medic specialist, care le va
prescrie canabis sau vor primi un card special destinat achiziționării de
marijuana medicinală de la un dispensar sau de la o farmacie.

CUM SĂ UTILIZEZI MARIJUANA MEDICINALĂ

Marijuana medicinală este disponibilă în mai multe forme. Printre acestea se
numără:
• Tincturi și uleiuri de canabis: Tincturile sunt fabricate din canabis macerat în
alcool cu rezistență ridicată, în timp ce uleiurile folosesc un fel de ulei de
transport (de obicei TCM, ulei de semințe de cânepă sau ulei de măsline).
Aceste produse pot conține CBD, THC și orice alt compus găsit în canabis.
Unele produse conțin și alte ingrediente, care ajută la ameliorarea unei
anumite afecțiuni sau unui anumit simptom. Tincturile și uleiurile se
administrează de obicei sub limbă, unde sunt absorbite prin membranele
mucoase din gură și își fac efectul în aproximativ 15 minute.
• Preparate comestibile: Canabisul comestibil poate fi găsit sub diferite forme.
Acestea pot conține doze mari de canabinoide, care trebuie descompuse în
tractul digestiv pentru a-și produce efectele. Acest lucru poate până la o oră,
câteodată chiar și mai mult, dar oferă o eliberare de lungă durată a canabisului
în organism.
• Capsule: Capsulele de canabis conțin o singură doză de ulei de canabis.
Acestea trebuie să fie înghițite și, asemenea produselor comestibile, trebuie să
fie descompuse de sistemul digestiv pentru a-și produce efectele.
• Produse cu administrare locală: Produsele cu canabis cu administrare locală,
precum cremele și balsamurile, se aplică direct pe piele. Acestea pot conține o
gamă largă de alte ingrediente, care ajută la combaterea simptomelor
inflamației, mâncărimii, roșeții, durerii, acneii, erupțiilor și multe altele.
Produsele cu canabis cu aplicare locală își fac efectele în aproximativ 10
minute. Canabinoidele din aceste produse oferă o alinare locală, fără a
pătrunde în fluxul sanguin.
• Floarea de canabis: Florile uscate de canabis sunt bogate în tricomi, care
conțin canabinoide, terpene și alți compuși care dau canabisului proprietăților
sale medicinale unice. Aceste flori sunt de obicei fumate sau vaporizate, dar
pot fi și infuzate în uleiuri, unt și multe altele. Plantele medicinale de canabis
pot fi cultivate din semințe sau din clone, în funcție de disponibilitate și de
configurația încăperii de creștere.
• Concentrate: Concentratele de canabis se obțin prin extragerea
componentelor-cheie din materialul vegetal de canabis pentru a crea un
extract puternic. Aceste extracte au numeroase nume diferite, printre care se
numără cel de hash, ulei, dabs și multe altele. Acestea sunt în mod obișnuit
vaporizate cu ajutorul unui vaporizator sau folosind pipe speciale, dar pot fi, de
asemenea, fumate sau adăugate în comestibile.
• Plasturi transdermici: Plasturii transdermici cu canabis, după cum sugerează
și numele, sunt plasturi cu aplicare locală, care eliberează canabinoide prin
piele și în sânge. Acest lucru le diferențiază de alte produse cu aplicare locală,
deoarece oferă o eliberare constantă și de lungă durată a canabinoidelor în
sistem.

CUM SE ADMINISTREAZĂ CANABISUL MEDICINAL

Administrarea este foarte importantă atunci când vine vorba de utilizarea
canabisului medicinal. Din păcate, canabisul afectează oamenii în mod foarte
diferit, deci nu există încă îndrumări stricte privind modul în care pot fi
măsurate corect cantitățile aplicabile de canabis.
Atunci când se utilizează THC, pacienții pot simți o alinare după administrarea
unei microdoze de 2,5 mg. De fapt, tendința de microdozare a devenit foarte
populară, deoarece permite pacienților să găsească o ameliorare a
simptomelor fără efectele puternice, psihoactive, pe care THC-ul le provoacă
în doze mai mari. Cu toate acestea, unii pacienți pot avea nevoie de doze mai
mari pentru a se bucura de efectele benefice.
De asemenea, administrarea de CBD diferă de la persoană la persoană și, de
obicei, sunt necesare câteva încercări și erori pentru a găsi doza potrivită. De
obicei, pacienților le este recomandat să înceapă cu doze mici de CBD, pe
care să le mărească cu timpul. Ideea de bază este de a progresa încet la o
doză care oferă cele mai multe beneficii, fără a produce efecte secundare.
Din păcate, când vine vorba de dozarea altor canabinoide, precum CBN, CBG
și CBC, există și mai puține informații, deoarece acești compuși nu au fost
studiați precum THC-ul și CBD-ul.
În principal, sistemul este compus din trei componente principale:
• Endocanabinoidele, precum anandamida și 2-AG. Acești compuși sunt
asemănători canabinoidelor găsite în canabis, dar sunt produși în mod natural
de către organism.
• Receptorii canabinoizi CB1 și CB2, care primesc endocanabinoidele.
Receptorii CB1 se găsesc în concentrații mari în creier, în timp ce receptorii
CB2 se găsesc în celulele imunitare.
• Enzimele, cum ar fi hidrolaza amidică a acidului gras și citocromul P450, care
ajută la sinteza, transportul și metabolizarea canabinoizilor.
Organismul produce endocanabinoide ca răspuns la o gamă largă de factori,
printre care se numără exercițiile fizice, stresul, timpul zilei și multe altele. De
exemplu, când ne confruntăm cu un eveniment stresant, organismul nostru
produce endocanabinoide pentru a ajuta la minimizarea efectelor negative ale
stresului.
Aceste endocanabinoide sunt mai apoi transportate și activează anumiți
receptori specifici. Pentru a putea vizualiza acest lucru, imaginează-ți că
receptorii canabinoizi sunt lacăte, iar endocanabinoidele sunt cheile care
deschid aceste lacăte. Când un endocanabinoid activează un receptor, acesta
declanșează un răspuns specific în organism.

BIBLIOGRAFIE :

WIKIPEDIA
www.playtech.com
“Botanica Farmaceutica” de Tatiana Calalb si Mihai Bodrug