Sunteți pe pagina 1din 26

CUPRINS

I Argument............................................................................................................................4

II Internet – Spaţiu informaţional şi de comunicare...............................................................5


II.1 Scurt istoric.................................................................................................................5
II.2 Internetul în România – privire de ansamblu..............................................................5
II.3 Puncte ţari şi puncte slabe...........................................................................................6
II.4 Perspective de dezvoltare..........................................................................................10
II.4.1 Internet2 – reţeaua viitorului.............................................................................11
II.4.2 Internetul mobil.................................................................................................11

III Comunicarea pe internet...............................................................................................13

IV Reţeaua şi serviciile sale – introducere în tehnologia internet......................................15


IV.1 Poşta electronică.......................................................................................................15
IV.2 World Wide Web-ul..................................................................................................16
IV.3 Modalităţi de comunicare directă..............................................................................19
IV.3.1 Listele de discutie (mailing list)........................................................................19
IV.3.2 Grupurile de ştiri (newsgroups)........................................................................19
IV.3.3 IRC (Internet Relay Chat).................................................................................20
IV.3.4 Mesageria instantanee (IM),.............................................................................20
IV.4 Motoarele de căutare.................................................................................................21
IV.5 Portalurile..................................................................................................................23
IV.6 Telefonia prin Internet..............................................................................................24
IV.7 Web-conferinţele.......................................................................................................25
IV.8 Web-blogurile...........................................................................................................26

V Bibliografie.......................................................................................................................28

3
I Argument

Comunicarea nu este doar apanajul oamenilor. Totul în Univers interactionează. La


fiinţe, procesul comunicării este evident, în special când se face conştient - datorită
inteligenţei. De-a lungul existentei sale omenirea a progresat prin îmbunatăţirea comunicării.
Biologii argumentează că atât corpul cât şi creierul oamenilor nu s-au schimbat aproape deloc
în ultimii 100.000 ani. Iar pentru viitorul previzibil nu există nici un indiciu ca s-ar putea
aştepta schimbări evoluţive majore. Ne putem imagina evoluţia comunicării umane transferată
pe durata unei zile (24 ore): momentul de pornire, oră 0.00, este datat cu 36.000 ani în urmă,
când se crede - convenţional - că a aparut limba ca mijloc de comunicare. O scurtă redare a
progreselor ne oferă următoarea imagine: oră 3 noaptea – nu se întâmpla nimic; oră 6
dimineaţa - nu se constată nici o schimbare. La oră 8 dimineaţa începe prima revoluţie în
comunicare: este descoperită pictură rupestră. Privind în continuare dezvoltarea
comunicaţională constatăm: oră 12 amiază - nimic nou, pesterile sunt pictate în continuare.
Oră 18 - aceeaşi imagine: în peşteri activează „artistii”. Oră 20 - se „mişcă” ceva în sectorul
comunicării: sumerienii descoperă (cu 4000 de ani înainte de Christos) scrisul. Oră 20.40 -
egiptenii inventează hieroglifele. Oră 21.28 - se dezvoltă alfabetul. Oră 22.06 - perioada când
traieste Homer (primul mare poet a cărui operă s-a transmis pe cale scrisă). Imperiul Roman
durează între 22.38 şi 23.01. Abia la oră 23.38, la Mainz începe urmatoarea revoluţie în
comunicaţie - Gutenberg tipăreşte Biblia. De acum, invenţiile se succed tot mai repede: 23.53
- presă tipografică pe aburi; 23.54 - telegraful; 23.55 - telefonul. Din acest moment începe
explozia comunicaţională: 23.57 - filmul cu sunet; 23.58 - televiziunea în culori; 23.59 -
primul satelit artificial. Ultimele secunde: comunicaţiile şi computerele converg. Internetul a
deschis larg porţile comunicării între oamenii din toate colturile lumii.
Ceea ce am vrut să arăt prin acest exerciţiu de imaginaţie este faptul că, deşi civilizaţia
îl dotează pe om cu o tehnică prin care puterea şi activitatea să se măresc considerabil natură
să fundamentală (biologică) nu s-a schimbat. Doar mijloacele prin care comunică omenirea a
cunoscut o evoluţie rapidă dintre care cea mai spectaculoasă este cea a Internetului.
În aprilie 1998, Departamentul pentru Comerţ al Statelor Unite a prezentat un raport
despre economia digitală. Probabil că fraza cea mai memorabilă din acel raport este
urmatoarea: „Ritmul de adoptare al Internetului eclipsează toate celelalte tehnologii care l-au
precedat. Radioul a existat cu 38 de ani înainte ca acesta să fie acceptat de cincizeci de
milioane de oameni; televizorului i-au fost necesari 13 ani să ajungă pe bancul de lucru. După
16 ani de la apariţia primului calculator personal, cincizeci de milioane de oameni deja îl
utilizau. Odată ce a fost disponibil marelui public, Internetul a trecut această barieră în doar
patru ani”.

4
II Internet – Spaţiu informaţional şi de comunicare

II.1 Scurt istoric

Istoria Internetului este o lectură fascinanta, plină de paradoxuri, originile sale putând
explica pe deplin configuraţia să actuală. Internetul a aparut din dorinţa armatei Statelor Unite
de a comunica în cazul unui razboi, iar impulsul a fost nevoia SUA de a răspunde provocării
Uniunii Sovietice care a lansat primul satelit artificial al Pamântului în 1957. Armata
americană avea nevoie de o reţea flexibilă pentru cazul în care legătura ar fi fost întreruptă
într-un punct, informaţia să poata fi redirectionata către destinatia initiala. În rimii zece ani
precursorul Internetului a fost folosit doar în mediile academice şi militare. Din 1980
Internetul depăşeşte graniţele locului de naştere, moment în care companiile au început să se
implice în dezvoltarea şi utilizarea unui nou mod de comunicare şi acces la informaţii. Astfel,
unii oameni de afaceri din SUA, cautând noi mijloace de a ajunge cât mai aproape de
consumatori, şi-au întors privirile către Internet şi au decis că merită să investească bani în
dezvoltarea şi promovarea acestuia. În 1990 un consorţiu de companii private a preluat
administrarea reţelei Internet în urma unui acord cu guvernul SUA, acord care prevedea
deschiderea Internetului către activităţi comerciale (Gillies&Cailliau, 2000). Această iniţiativă
a parut multora dacă nu riscantă, cel puţin neprofitabilă. Nu numai economiştii, ci chiar unii
dintre actorii „vechi” pe scena informaticii erau sceptici în privinţa viitorului Internetului, care
trebuia să-şi găsească un loc în mediul foarte concurenţial al telecomunicaţiilor şi transmiterii
de informaţii, mediu dominat de telefon şi televiziune, ambele uşor de folosit şi având o largă
audienţă. Practic, anul 1990 a determinat expansiunea exponenţiala a Internetului, rata să de
creştere urmând curba S, caracteristică marilor inovaţii din istoria omenirii. Un deceniu mai
târziu, oamenii obişnuiţi au început să folosească Internetul pentru orice se bază pe un suport
de comunicare - de la mesaje personale la tranzacţii comerciale, de la scopuri informaţionale
pâna la cumparaturi.
Se poate spune că, odată cu trecerea în secolul XXI, Internetul a trecut şi el într-o nouă
perioadă a existenţei sale. Deşi vârsta de treizeci de ani semnifica pentru oameni atingerea
deplinei maturităţi fizice, pentru o entitate greu de definit precum Internetul ea indică mai
degrabă începutul perioadei de maturizare, creşterea să din ultimii cinci ani fiind perfect
asimilabilă cu cresterea explozivă care are loc în adolescenţa umană. Oricum, este de asteptat
că, mai devreme sau mai târziu, rata adopţarii Internetului să intre într-un declin uşor, ca
urmare a stabilizarii numărului de utilizatori.

II.2 Internetul în România – privire de ansamblu

În România, faţă de alte ţari din Europa, Internetul a pătruns relativ încet. Chiar şi
acum, pentru utilizare personală este destul de puţin întrebuinţat. Dacă din punct de vedere al
infrastructurii lucrurile au avansat destul de mult, din punct de vedere al resurselor
informatice disponibile evoluţia este înca greoaie. Cu toate ca majoritatea companiilor şi chiar
unele structuri administrative au înteles că prezenţa în Internet este foarte importantă, înca nu
există resurse şi depozite informaţionale românesti semnificative. Din acest motiv traficul
observat în reţea este mai mult de aducere de informaţie din exterior decât de export de

5
informaţie sau de schimb de informaţie în cadrul ţării. Având în vedere intervalul mare de
timp pentru care accesul din România la informaţii externe a fost oprit, fenomenul este destul
de natural.

II.3 Puncte ţari şi puncte slabe

Poate că cel mai uşor lucru este să enumerăm beneficiile de ordin financiar, tehnic sau
cultural pe care Internetul le poate aduce.
1. Globalitatea. Prin construcţie Internetul este global, facilitând în mod considerabil
comunicaţiile internaţionale. Mai mult, în navigarea pe Internet, este adesea dificilă
diferenţierea între accesul local şi cel global. Un utilizator poate începe navigarea cu o
pagină locală şi poate descoperi că ea oferă legături către New York sau Oslo.
Sistemul informaţional global reduce importanţa locaţiei. Spre exemplu, aceeaşi
afacere poate fi condusă de la Londra, Paris sau Bucureşti. O comunitate de
organizatii cu interese similare poate fi raspândită pe întreg globul.
2. Descentralizarea. Succesul extraordinar de care se bucură Internetul poate fi atribuit
în parte naturii sale descentralizate, Internetul fiind tehnologia cea mai uşoara,
frecventată şi accesata care a dat noi dimensiuni şi valenţe procesului comunicării.
3. Infocentricitatea. Motivul numărul unu în toate sondajele referitoare la folosirea
reţelei Internet este obţinerea şi schimbul de informaţii. Ca „interfata” a Internetului,
Web-ul a cunoscut în ultimii şapte ani o evoluţie explozivă datorită atât apariţiei
programelor de navigare precum Netscape Navigator sau Internet Explorer cât şi
serviciilor de căutare gen Yahoo sau Google. Programele informatice amintite oferă
utilizatorilor de calculatoare o serie întreagă de facilităţi pentru căutarea şi trierea
informaţiei de pe Web, ar site-urile oferă mai multe informaţii asupră companiilor şi a
produselor oferite, în comparaţie cu instrumentele clasice de informare comercială
(brosuri, afise, cataloage). În plus, Internetul creează posibilitatea reperării produselor
rare sau greu de găsit.
4. Caracterul mulţimedia. Internetul oferă informaţii sub forma de text scris, sunet,
imagini statice sau animate, baze de date consultabile on-line, programe executabile,
elemente interactive precum forumurile şi camerele de discuţii ş.a.m.d.
5. Hipertextualitatea. Informaţiile sunt structurate pe mai multe dimensiuni, prin
intermediul referinţelor. Materialele publicate pe Internet nu sunt închise, ele putând
trimite efectiv cititorul la informaţii relevante prin intermediul legăturilor. Utilizatorul
are astfel libertatea să nu urmeze un traseu liniar, trecând de la secvenţa 1 la secvenţa
2, ci poate sări peste ceea ce decide ca nu-l interesează. Această formă de organizare
este hipertextul.
6. Interactivitatea. Cea mai valoroasă caracteristică a reţelei Internet este interacţiunea
directă cu utilizatorul. Interactivitatea care caracterizează un site poate fi împărţită în
trei mari categorii: navigaţională, funcţională şi adaptabilă la cerinţele utilizatorilor.
a. Interactivitatea navigaţională se referă la indiciile date utilizatorului pentru a
descifra traseul pe care trebuie să îl parcurgă într-un site spre informaţia dorită. Ea
poate fi studiată prin prisma clasificării utilizatorilor, prezentării materialelor,
accesibilităţii şi lizibilităţii textului, elementelor mulţimedia, legăturilor, arhivelor,
căutărilor în site, altor elemente navigaţionale etc.
b. Interactivitatea funcţională este reprezentată de posibilităţile date internautului
de a reacţiona la anumite informaţii, practic obţinerea rapidă a unui feedback din
partea utilizatorului la mesajul transmis.

6
c. Interactivitatea adaptabilă este necesară pentru „supravietuirea” unui site în
memoria navigatorului. Considerat cel mai ridicat grad de interactivitate pentru că
implică foarte mult utilizatorul, interactivitatea adaptabilă oferă acestuia un nivel
mult mai mare de control creativ, permitându-i să adapteze spaţiul informaţional,
să-l personalizeze după propriile dorinte. La cel mai înalt nivel de adaptabilitate
utilizatorii pot modifica ei înşişi site-ul conform modului propriu de consum a
informaţiei. Pentru ca să raspundă însă dorinţelor lor este necesară adăugarea de
servicii complementare precum chat room-urile sau jocurile. Din punct de vedere
tehnic interactivitatea se obţine cu ajutorul mouse-ului. S-a constatat că un
utilizator preferă să facă de 10 ori clic cu mouse-ul decât să bată câteva litere la
tastatură, prin urmare este bine ca în gasirea de soluţii de creştere a interactivităţii
unui site raportul să fie favorabil mouse-ului. Cu cât utilizarea acestuia este mai
intensivă cu atât vizitatorii unui site vor fi mai activi, mai interesati de informaţiile
obtinuţe prin parcurgerea site-ului şi rata de dezertare a clienţilor site-ului scade.
Prin caracterul său subtil, flexibil, pertinent şi convingator interactivitatea este cea
care face unic Internetul printre celelalte mijloace media.
7. Ubicuitatea (eliminarea barierelor de spaţiu şi timp). În primul rând, Internetul
extinde aria geografică de acoperire a vânzarilor şi deschide accesul spre pieţe pe care
altfel ar fi imposibil de ajuns. În al doilea rând, oferă posibilitatea de a promova
produse/servicii sau mărci în locuri unde nu se face publicitate sau unde nu există
prezenţa fizică. Vizitatorii interesaţi de site-ul unei companii pot deveni rapid clienţi
potenţiali şi, apoi, clienţi reali. Nu în ultimul rând, prin Web pot fi oferite în
permanenţă informaţii clienţilor 24 de ore pe zi, 365 zile pe an, din orice loc din lume
unde există conectare la Internet.
8. Instantaneitatea. Caracterul non-linear şi viteză mare de procesare şi transfer a
informaţiei îl transformă în cel mai rapid mediu de comunicare în masă (vezi
atentatele teroriste din 11 septembrie 2001 şi 11 martie 2003, dezastrul tsunami din
Asia din decembrie 2004, moartea papei Ioan Paul al II-lea din aprilie 2005 etc.).
Acest fenomen generează o competiţie economică reală şi sănătoasă, pe piaţa liberă.
În acelaşi timp, însă, poate determina formarea şi dezvoltarea de monopoluri la nivel
global.
9. Măsurabilitatea. Internetul este folositor în construirea unei baze de date cu
informaţii referitoare la consumatori. Prin folosirea de aplicaţii potrivite se pot
contabiliza informaţiile referitoare la toti utilizatorii care au vizitat site-uri. Pe bază
acestor informaţii pot fi întelese nevoile consumatorilor, se pot descoperi noi tipuri, se
pot adapta mai bine ofertele în raport cu cerinţele, se poate identifica segmentul–ţintă,
se poate evalua firma în raport cu cerinţele consumatorilor etc.
10. Costurile reduse. În comparaţie cu alte medii, Web-ul este un mediu ieftin de
comunicare. Atunci când utilizatorii pot avea acces rapid la comunicaţie de presa,
informaţii despre produse şi preturi, costurile şi timpul aferente distribuirii
informaţiilor pe suport tiparit sunt reduse considerabil.
11. Livrarea electronică de bunuri şi servicii. Internetul reprezintă un mediu comercial
privilegiat pentru încheierea tranzacţiilor comerciale directe. Produsele digitale pot fi
transmise direct prin reţeaua informatică de la producător la cumpărător (reducând
foarte mult sau chiar elimina rolul intermediarilor), iar multe alte produse fizice pot fi
transportate prin serviciile poştale, costurile de distribuţie tinzând spre zero.
12. Interoperabilitatea. Internetul este deschis şi independent de platformă (accesul la
resurse nu este condiţionat de tipul de calculator, conexiunea sau programul utilizat
pentru aceasta). Adoptarea ultimelor noutăţi tehnologice precum telecomunicaţiile
mobile şi televiziunea digitală vor conduce la creşterea utilizarii Internetului pentru

7
tranzacţii comerciale. Cercetări recente arată că un consumator de servicii digitale
rapide poate sta conectat la Internet de patru ori mai mult şi face cumpărături on-line
de trei ori mai mult.
13. Siguranţa sporită. În general, Internetul oferă un mecanism de comunicare mult mai
sigur între partenerii de afaceri. Spre exemplu, în cazul marketingului internaţional,
deoarece informaţiile comunicate nu fac obiectul vamuirii, plăţii de taxe poştale sau
de transport şi decalajelor de timp care există între pieţe, Internetul poate fi considerat
mult mai de încredere decât poşta, de exemplu. Chiar dacă ce a fost transmis nu a fost
recepţionat integral sau parţial, informaţia poate fi transmisă din nou fară cheltuieli,
spre deosebire de alte modalităţi de comunicare.
14. Egalitatea sanselor. Site-ul unei organizaţii este cartea să de vizită virtuală. Prin
Internet, mărimea şi resursele sale nu mai sunt decisive pentru efortul de comunicare
şi promovare, deoarece chiar şi o firma medie îsi poate permite un site, egal sau chiar
superior unuia deschis de o firma cu mult mai mare. Cel mai important aspect îl
constituie faptul că utilizatorii site-ului nu pot distinge între cele doua firme, ilustrând
astfel rolul de pârghie al Internetului.
15. Controlul fluxului de informaţii. Firmele deţin controlul complet asupra ceea ce
poate sau nu să fie transmis prin Internet, datorita structurii şi procedurilor de control
instalate odata cu proiectarea siteului. Paginile web pot fi astfel structurate încât
diferite niveluri ale informaţiilor continute pot fi accesate numai de către utilizatorii
autorizati. În cazurile în care menţinerea unei disfuncţii între informaţiile publice şi
private este importantă, pot fi puse la punct pagini separate. Totuşi, firmele trebuie să
ia întotdeauna în considerare impactul pe care îl au pentru interesele lor spargerea
barierelor de securitate. De aceea, este recomandabil ca informaţiile strict
confidenţiale cum ar fi invenţiile, datele referitoare la cercetare-dezvoltare, să nu fie
mentionate pe site.
16. Accesibilitatea. Cumparatorii prin Internet beneficiază de posibilitati de a-si alege
produsele şi serviciile dorite fară a parasi casă sau locul de munca, obtinând astfel în
timp real o mulţime de informaţii privind produsul sau serviciul dorit.
17. Studiile de piata. Cercetarea este domeniul în care au aparut primele utilizari ale
Internetului. La el apelează în special firmele care realizează cerceţari on-line bazate
pe chestionare, anchete şi paneluri (de consumatori, de magazine etc.). Web-ul a
devenit rapid un instrument de cercetare cu importanta critica pentru obtinerea şi
mentinerea succesului pe piata. Au fost şi sunt mereu create site-uri proiectate în mod
special pentru cercetare care implica cheltuieli putine sau deloc.

În ciuda tuturor acestor avantaje incontestabile, Internetul are şi o serie de aspecte


negative, unele identificate şi împotriva caroră există măsuri de evitare sau se caută
minimalizarea dar şi altele pe care doar le intuim sau altele pe care înca nu le identificam.
1. Inechităţi tehnologice între statele bogate şi cele sarace, între regiuni cu
grade de dezvoltare diferite. Experţi în ştiinţe sociale şi factori politici îsi exprimă
îngrijorarea în legătură cu decalajul existent între cei care au acces şi cei care nu au
acces la TIC, aşa numita „diviziune digitală”. Teama lor este ca accesul inegal la
informaţie poate echivala cu un sever handicap economic şi social.
2. Existenţa unui segment redus de populatie care foloseste Internetul. Deşi
cei care au acces la Internet sunt din ce în ce mai numerosi, mai educati, mai tineri şi
cu venituri ridicate decât media consumatorilor, numarul mic al populatiei on-line din
totalul populatiei globale arata ca, pe plan mondial, este înca o piata redusa. Apoi, nu
toti cei care au acces intră frecvent sau regulat pe Internet.

8
3. „Rezistenta la schimbare”. Principalele motive pentru a nu utiliza
Internetul sunt date de neîncrederea în noua tehnologie (alimentata de teama piratarii
calculatoarelor şi invazia hackerilor), lipsă de interes (provenita în buna masură din
lipsă de cunoastere şi de familiarizare cu lucrul pe calculator al populatiei) si, la fel de
important, numarul mic de calculatoare existent în gospodarii sau birouri.
4. Imposibilitatea detectării greşelilor de fabricaţie şi a viciilor ascunse ale
produselor şi imposibilitatea aprecierii anumitor calitati ale produselor (miros, gust).
Actiunea de a cumpară on-line poate să nu produca întotdeauna satisfactie deoarece
cumparatorii nu pot sa-si aleaga pe viu produsul prin analiză psihosenzoriala a
caracteristicilor sale. Se pare ca succesul imens al Amazon.com se datorează alegerii
cartilor ca produse pentru a fi vândute on-line. Din diverse motive, cartile par a fi
produsul perfect pentru comertul electronic. În primul rând, majoritatea oamenilor nu
are nevoie de prea multa informaţie atunci când decide să cumpere o carte. Autorul,
titlul, subiectul, recomandarile altor cumparatori si, eventual, parcurgerea unor pagini
extrase din carte par să fie suficiente în luarea deciziei de cumparare. Asta în timp ce
pentru o mulţitudine de alte produse, oamenii vor să „experimenteze” ceea ce
cumpara. Însă Internetul nu poate reda nicicum sentimentul pe care oamenii îl traiesc
atunci când probează un costum sau se întind pe o canapea. Putini oameni ar cumpară
un automobil înainte de a-l conduce câtiva kilometri.
5. Internet-ul nu este deosebit de potrivit pentru difuzarea informaţiilor
standardizate către o larga audienta. Comunicarea înseamna gânduri, simboluri, valori,
preocupari, idei, asadar accesarea unui site pe Internet reprezintă în ultima instanta o
experienta extrem de personala.
6. Nesiguranta şi cantitatea imensă de informaţii disponibila pe Web.
Internetul reprezintă un teren propice pentru dezinformare, pentru punerea în circulatie
a ideilor false. Nu există o structură organizată şi un control asupră informaţiilor şi
nici un director centralizat al continutului. Deoarece fiecare site este liber sa-si
dezvolte propria ierarhie de informaţii accesarea şi căutarea informaţiilor pe Internet
este încă dificilă, derutantă sau chiar obositoare pentru mulţi utilizatori, în special în
ceea ce priveşte localizarea unor informaţii/site-uri specifice.
7. Lipsa unor standarde de securitate acceptate pe scară largă continua să
influenteze în mod negativ încrederea utilizatorilor în comertul electronic, în special în
ceea ce priveste plata prin Internet, difuzarea unor informaţii confidentiale, intruziunea
în viaţă privata, fraude de tot felul etc. Pe Internet nu poti să identifici cu certitudine
vizitatorul. 26 Nesiguranta în cumpararea pe Internet este sustinuta şi de insuficienta
cunoastere a problemelor referitoare la tehnologia acestuia.
8. Utilizarea în mod tendentios. Cu cât specificaţiile tehnice ale produselor şi
politica de pret sunt mai amanuntite, cu atât concurenta stie mai mult despre acestea.
Informatiile obtinute în acest mod pot fi utilizate pentru contracararea intentiilor şi a
actiunilor firmei proprietare a site-ului. Atâta timp cât firmele care au pagini pe
Internet sunt atente şi pastrează controlul şi masurile de securitate la standarde
ridicate, multe dintre ocaziile pentru utilizarea tendentioasă a informaţiilor sunt
eliminate.
9. Viteza. Nu de putine ori utilizatorii Internetului au spus ca WWW
înseamna World Wide Wait! Problemele privind viteză de transmitere a informaţiilor
se datorează atât cresterii numarului constant de utilizatori de Internet (împartind
aceleasi resurse canalele de comunicaţie devin din ce în ce mai aglomerate si, astfel,
nu se mai poate face faţă traficului în crestere) fie „bogatiei” continutului
informaţional. Provocarea adresata de WWW marketerilor se constituie astfel în a gasi

9
un echilibru între cantitatea de informaţie furnizata şi limita (rezonabila) de accesare a
acesteia.
10. Diversitatea tehnologiei Internet se poate constituie într-o constrângere în
tranzacţiile on-line. De exemplu, utilizarea realităţii virtuale pentru promovarea şi
comercializarea produselor pe Internet este înca irealizăbila din cauză dificultatilor de
transmisie a unui volum mare de informaţie, cu toate ca tehnologia de bază este deja
suficient de dezvoltata.
11. Factorii organizationali se pot constitui în factori limitativi pe de o parte
din cauză neimplicarii efective a guvernelor în promovarea şi organizarea comertului
electronic ca modalitate de creştere economica si, pe de alta parte, prin investitiile
limitate în tehnologie şi a lipsei personalului calificat. Este nevoie, în principal, de
stabilirea unor reguli şi norme, aplicabile e-comertului referitoare la securitate, frauda,
sabotaj şi protectia consumatorului. Este important ca fiecare tară sa-si creeze propriile
politici de acceptare a Internetului şi să le foloseasca, întrucât consumatorii vor să
cumpere de la companii care se supun unor legi care sunt de încredere şi oferă calitate
şi valoare.
12. Lipsă unei „memorii consistente”. Deoarece Internetul este mereu
actualizat, utilizatorul nu are de unde să stie dacă vizitează acelasi continut ca ultima
oară când a accesat un site. Paginile pot parea la fel, însă informaţiile pot fi uşor
schimbate. În sprijinul „memoriei” informaţiilor de pe Internet vine Way Back
Machine (http://web.archive.org), o initiativa a Universitatii Berkeley California care
din aprilie 1996 copiază practic continutul Internetului. Orice internaut are astfel
ocazia de a gasi lucruri pe care nu numai ca nu le mai tine minte dar pe care, uneori, ar
fi preferat să le uite! „Masina de calatorit în timp prin Internet” după cum o denumeste
Lessig (2004) este cea mai mare arhiva a cunoasterii umane din toata istoria, la
sfârsitul anului 2002 având indexate peste 230TB de date, adica de zece ori mai mult
decât Biblioteca Congresului American.
13. Este un mediu în continua schimbare, care pune la încercare capacitatea de
adaptare şi spiritul de initiativa al specialistilor de marketing.
14. Transformari ale vietii individului: depersonalizarea comunicării, izolare,
sedentarism, frica de contacte interumane directe etc.
15. Si, nu în ultimul rând, există în Retea agresivitate, rasism, pornografie,
vulgaritate, impostură şi minciuna... Exista flame wars şi spamming. La fel de
adevarat este ca nici un fel de cenzură nu poate afecta forumurile din Retea. Libertatea
este îngradita doar de responsabilitate.

II.4 Perspective de dezvoltare

Internetul a pornit de la o idee simplă: conectarea tuturor calculatoarelor din lume


pentru a face oamenii să comunice. Dezvoltarea sa din ultimii ani, accentuata de explozia
comerţului electronic, a depăşit însă previziunile chiar şi a celor mai entuziasti futurologi în
tehnologia informatica. Cu privire la evoluţia viitoare a Internetului şi la impactul pe care
acesta îl va avea asupră omenirii, sunt oare cei 35 de ani de Internet o adevarata aventură care
îsi pune amprenta asupră societatii de astăzi? Ar fi viaţa mai grea sau poate mai uşoară astăzi
fară Internet? Ar fi fost lumea mai saraca fară WWW? Ce se va întâmpla în urmatorii 35 de
ani de evoluţie tehnologică şi umană? Spre ce se îndreapta Internetul? Este reţeaua viitorul
spaţiu de dezvoltare al omenirii? Pâna când vom avea un raspuns, două sunt tendinţele pe care
doresc să le prezint pentru dezvoltarea viitoare a Internetului.

10
II.4.1 Internet2 – reţeaua viitorului

Internet2 (www.internet2.edu) este un proiect lansat în 1998 şi în curs de desfăşurare,


de către mari universităţi şi companii de calculatoare şi telecomunicaţii (printre care Cisco
Systems, IBM, AT&T, National Science Foundation din SUA s.a.). În 2002, la Internet2 erau
deja conectate peste 200 de universitati, 60 de corporatii şi 40 de membrii afiliati.
Principalul sau obiectiv este să sporească viteza Retelei, astfel încât să accepte rate de
gigabiti pe secunda sau viteze megarapide. Astfel în septembrie 2004, promotorii standardului
Internet2 au anuntat un nou record de viteză la transmiterea datelor între California Institute
of Technology (Caltech) şi CERN (laborator european cu sediul în Elvetia): 859GB de date în
mai putin de 17 minute pe o distanta de 16.000 de kilometri – obtinând o rata medie de
transfer de 6,63GB/secundă.

II.4.2 Internetul mobil

Mobilitatea se constituie în unul din factorii cheie care contribuie la crearea de noi
moduri de viaţă şi de lucru, care redefineste modul de conducere al afacerilor, interactiunile
între indivizi şi organizatii. Se speră ca dezvoltarea rapida a telecomunicaţiilor va contribui
din plin la mondializarea economiei, utilizarea reţelelor wireless (fară fir) fiind considerata
elementul cheie pentru cresterea productivitatii transmisiilor de date şi informaţie. Mai mult,
Internetul mobil, consultabil direct cu ajutorul unui telefon mobil portabil, fară necesitatea
utilizarii unui calculator, este considerat noul eldorado economic.
Comunicaţiile fară fir includ: telefoane mobile, PDA-uri (Personal Digital Assistant),
pagere şi alte dispozitive şi sunt în general utilizate de companii din sectorul aviatic sau
turism sau de persoane pentru rezervari la spectacole, calatorii, restaurante, operatiuni
bancare, tranzacţii bursiere, descarcarea de muzica, accesarea informaţiilor despre starea
vremii şi sport etc. Ele deschid noi perspective pentru mesajele de marketing orientate precis
şi la momentul stabilit, fiind totodata o alternativa ieftina la reţelele costisitoare de generaţia a
treia, lucru prefigurat şi de giganţii telefoniei mobile. Chiar dacă, în prezent, este greu de
imaginat impactul pe care îl va avea în viitor asupră marketerilor aceasta conectare
omniprezentă pe care o oferă tehnologia mobilă, este însă previzibil că va fi unul demn de luat
în seama.
Boom-ul Internetului mobil va trebui să ţină însă pasul cu explozia telefoanelor
portabile, care depăsesc astăzi miliardul. Se anticipează de către expertii în materie ca „Net-ul
Oricând, Oriunde” va conduce la detronarea computerului personal (Bajenescu, 2003). În mod
paradoxal, unul dintre motivele pentru care SUA a ramas în urma în domeniul comunicaţiilor
fară fir este chiar utilizarea pe scară larga a calculatoarelor personale. Justificarea acestui fapt
este relativ simpla: milioanele de locuitori din lumea a treia care nu au posibilitatea de a-si
cumpară un calculator vor putea, totusi, sa-si cumpere un telefon mobil, ceea ce va da nastere,
implicit, unei societati mobile.
Pentru consumatorii interesati de Internetul mobil, cele mai atractive sunt facilitatile
de comunicare şi de informare, urmate de aplicaţiile financiare de plati mobile, operatii
bancare mobile şi licitatii/comert mobil. De asemenea, par să aiba priză multe aplicaţii de
nisa, cum sunt chat-room-urile şi forumurile de discuţii.
Începutul secolului XXI este profund marcat de goana după informaţie, care determina
dezvoltarea de echipamente din ce în ce mai performante. În „eră digitală”, în care
dispozitivele dispun de abilitatea de a comunica la fel de uşor între ele precum oamenii, lumea

11
va trebui să înteleaga ca nici geografia, nici limba şi nici timpul nu mai constituie bariere în
calea unei comunicări eficiente (Negroponte, 1999).
Problemele tehnice ale Internetului se referă astăzi la vitezele de transmisie a datelor şi
la modul de a trata infrastructură Internet, în mod diferentiat la distante mari şi mici pentru
utilizatorii individuali.
Tehnologia folosită se va schimba probabil de la an la an, pe masură ce puterea digitizării
duce la convergenţa tehnologiilor şi la noi utilizări. În momentul de faţă tendinţele de
dezvoltare ale Internetului sunt dictate de câteva grupuri de interese, cel mai evident fiind
acela al comercianţilor, care văd în el o noua oportunitate de a-şi mări veniturile şi de a
împinge şi mai mult societatea umană către o societate de consum. Ultimul cuvânt îl vor avea
însă tot utilizatorii. Ei vor decide singuri dacă acceptă direcţia de dezvoltare strict materialistă
impusă de grupurile de interese, aşa cum accepta direcţia impusă de aceste grupuri în viaţă
reala sau dacă încearca să defineasca şi să sprijine o alta directie, mai conformă cu natură
umana, direcţie care să ia în consideraţie atât aspectele materiale cât şi cele spirituale, care
definesc omul.

12
III Comunicarea pe internet

Apariţia Internetului ca un nou mediu a generat o serie de aprecieri contrare în privinţa


dezvoltării unor noi structuri şi practici de comunicare. Astfel, pe de o parte, există voci care
argumentează ca Internetul prin atributele sale „ciudate” din întreaga istorie a mijloacelor
media (de exemplu nu are structură centrala şi nici nu este guvernat de nimeni, hardware-ul şi
software-ul sunt independente ca platforme etc.), reprezintă forţa dominantă a comunicării,
„agoră comunitatii globale”, o adevarata arena de atitudini şi piata imensă a ideilor. Practic i
s-a conferit acestui nou mediu un statut mitic. Pe de altă parte, atunci când au aparut radioul şi
televiziunea comunicarea s-a schimbat. Deşi au existat temeri ca noile forme de mass-media
vor înlocui ziarele şi presă tiparită, practica a demonstrat ca ele nu au dus la dispariţia
formelor tradiţionale de mass-media. În realitate, acestea au continuat să existe şi să se
dezvolte împreuna. Atunci de ce ar fi o problema Internetul? Cum este el privit? Ca un mediu
de comunicare aditional, complementar, o extensie a vechilor mijloace de comunicare în masă
sau la fel de important ca şi alte canale media? Literatură actuala insista mai ales pe
dezbaterile asupră problemelor legăte de depasirea limitelor mass-media traditionale de către
cea mai mare reţea de reţele de calculatoare din lume. Exista astfel multe comparari ale
Internetului cu mediile de comunicare traditionale (vezi ministudiul de caz din caseta nr. 4.2)
care iau în considerare caracteristici precum accesibilitatea, dimensiunea pietei, masă critica
de consumatori atinsa, nivelul de penetrare, interactivitatea şi repartitia geografica
(acoperirea), feedbackul, capacitatea informaţiei transmise, costul şi masurarea audientei etc.
Practic, în studiile de acest tip Internetul este vazut ca un mediu liber, egal, descentralizat,
autonom, interactiv, pe care sunt posibile toate formele de comunicare: interpersonala şi de
masă sau combinatii ale acestora, proces greu de conceput în cadrul mediei clasice. Din toate
aceste caracteristici trebuie extrase acele aspecte care conduc la avantajele Internetului în
comunicarea de marketing. Procesul comunicării în mai multe directii, oriunde, oricând, de
oricine este cel care i-a conferit Internetului avantajul faţă de celelalte mijloace media28, după
ziare, radio şi televiziune, Internetul fiind denumit „a patră forma de mass-media”. Reteaua
are astfel sansă de a fi cel mai utilizat mediu din istoria mijloacelor media.
Comunicarea on-line este prin definitie un subiect greoi şi tehnic. În sensul cel mai
larg cibercomunicarea se referă la interactiunile dintre indivizi prin intermediul Internetului.
Formele de interactiune pot varia de la text, semnal audio şi video la web conferinţe. În ciber-
comunicare modelul emitator-mesaj-receptor urmează modelul traditional al comunicării de
masa. Sursele de mesaje variază de la email-uri personale la liste de discuţii sau grupuri
profesionale. Mesajul poate fi o poveste sau o simpla discutie. Receptorul diferă şi el fiindca
poate fi unul singur sau milioane, depinzând de modul de acces al mesajului (prin email sau
pagina web). Dimensiunile multiplicarii mesajului sunt impresionante, în care fiecare este atât
producator cât şi consumator de informaţie. De la comunicarea unidirectionala, în care
mesajul pleaca de la organizatie către public, acesta neavând posibilitatea să raspunda, la
comunicarea mulţidirectionala, interactiva. Aceasta este noutatea adusă de Internet.
În cadrul Internetului pot fi delimitate două forme fundamentale de comunicare:
sincronă şi asincronă. Fară a intră în detalii relative la funcţionarea celor doua forme as dori
doar să trec în revista câteva caracteristici mai relevante.
 Comunicarea asincronă este o forma pasivă de schimb de mesaje pe o durata mai
îndelungata, fară o interactiune propriu-zisă în timp real (nu implica prezenta
simultana a participantilor). Tehnologia care sta la bază comunicării asincrone face
mai puternica conexiunea dintre o organizatie şi clientii acesteia, interni sau externi,

13
întrucât le permite să comunice oricând şi oricât ar fi de dispersati din punct de vedere
geografic şi presupune un nivel cognitiv minim pentru asigurarea transferului
informaţional. Principalele forme de comunicare sunt poşta electronică, listele şi
forumurile de discuţii, grupurile de ştiri, pagina web, weblog-urile şi prezentarile web.
 Comunicarea sincronă este o manifestare dinamica în care emisia şi receptia au loc
simultan în timp real. Principiul de realizare presupune emiterea şi receptarea unor
mesaje scurte, într-o succesiune în care participantii devin alternativ şi emitatori şi
receptori. Acest tip de comunicare se poate realiză între doi sau mai mulţi participanti
sub forma unor „discuţii” interpersonale sau de grup. Principala forma de comunicare
sincronă dezvoltata pe Internet este reprezentata de diferitele programe de chat, bazate
în principal pe text, dar mai există şi alte forme ale comunicării sincrone ca de
exemplu: audio/video conferinţele sau web conferinţele etc.

În literatură de specialitate referinta centrala pentru ciber-comunicare este data de studiile


cercetatorilor americani Merrill Morris şi Christine Ogan30 care au grupat posibilitatile
comunicaţionale pe Internet în urmatoarele patru categorii:
1. comunicarea asincronă „one-to-one” – email-ul;
2. comunicarea asincronă „many-to-many” – listele de distributie, forumurile de
discuţii şi grupurile de ştiri;
3. comunicarea sincronă „one-to-one”, „one-to-few” sau „one-to-many” – IRC-ul
sau chat-ul;
4. comunicarea asincronă „many-to-one”, „one-to-one” sau „one-to-many” – site-
urile Web etc.

Observatie: Comunicarea este în grup dacă orice mesaj al unui participant este
accesibil tuturor celorlalti participanti si, în plus, fiecare participant are în egala masură acces
la mediul de comunicare. Prima parte a acestei pseudo-definitii distinge comunicarea în grup
de comunicarea „punct la punct”, în timp ce a doua parte o distinge de comunicarea în masa.
Pe bază acestei observatii sugerez pentru categoriile anterioare denumirile: comunicare
punctuala (directa) interpersonala, comunicare în grup (colectiva), comunicare punctuala de
masă şi comunicarea de masă interactiva.
De la prima încercare de analiză a comunicării de masă pe Internet din 1996 a
cercetatorilor Merrill şi Ogan aceasta clasificare a cunoscut opozănti şi sustinatori însa, în
opinia mea, modificarile sunt doar reluari într-o forma sau alta ale modelului de bază propus,
confirmat de altfel sase ani mai târziu de studiile specialistilor americani.
În literatură de specialitate româneasca o prima încercare de „rearanjare” a
instrumentelor comunicare pe Internet pe bază celor patru categorii definite de Morris şi
Ogan apartine lui Veghes-Ruff şi Grigore (2003). Contributia specialistilor români la
schematizarea comunicării pe Internet este reprezentata de încercarea de definire a unui nou
model pentru comunicarea în mediul on-line, pe care l-au numit model molecular prin
asemanarea structurii Internetului cu structură moleculara. Practic este vorba de o noua
distributie a participantilor la comunicarea pe Internet ce pot interactiona fiecare cu fiecare.
Poate vor aparea şi alte clasificari însa, în momentul de fata, aceasta tipologie reprezintă
punctul de referinta în ceea ce priveste comunicarea de masă în mediul on-line.

14
IV Reţeaua şi serviciile sale – introducere în tehnologia internet

Din punct de vedere fizic, Internet este un termen folosit pentru a descrie
interconectarea mai multor reţele de calculatoare într-un mod ce permite calculatoarelor să
comunice şi să transfere fisiere direct şi transparent dintr-o parte a lumii în cealalta. Accesul
la resursele existente în Internet se poate face prin modem, cablu, satelit sau dispozitive
mobile.
Din punct de vedere tehnic, comunicarea prin Internet este usurata de folosirea
protocolului cunoscut ca TCP/IP. Toate computerele conectate la Internet folosesc acest
protocol pentru a comunica unele cu celelalte şi pentru a transmite mesajele (informaţiile).
Avantajul TCP/IP este ca acesta este într-adevar o platforma independenta care permite
computerelor şi altor reţele de diferite forme, marimi şi structuri să schimbe informaţiile între
ele (sau cu altele). Astfel, nu mai contează tipul calculatorului sau al conexiunii la Internet;
protocolul TCP/IP permite folosirea facilitatilor Internetului într-un mod transparent.
Internet-ul poate fi asemănat cu o autostrada pe care circulă date si, conceptual,
funcţiile sale pot fi asemanate cu funcţiile unei autostrazi. Cu toate ca termenul popular de
autostrada informaţionala6, sub care mai este cunoscut Internetul, este exagerat totusi, aceasta
metaforă este foarte folositoare atunci când încercam să explicam cum funcţionează reţeaua
reţelelor (Reteaua, pe scurt).
Chiar dacă veteranii Internetului au înca retineri în a enunta o definitie acestui
concept, ei au cazut totusi de acord ca poate fi definit prin ceea ce nu este: nu este o
organizatie; nu este o institutie; nu are proprietar; nu este controlat şi guvernat de o autoritate
anume (vezi caseta 1).
Dacă ar fi să enumerăm câteva dintre cele mai populare facilităţi oferite de Internet
astăzi, am putea vorbi despre poşta electronică, paginile Web, ziarele electronice, transferul
de fisiere, transmiterea în timp real a programelor radio şi TV, transferuri de bani,
cumparaturi în timp real şi lista ar putea continua. Astazi îl regasim în cele mai multe din
domeniile vietii economico-sociale şi sta la bază unor strapungeri tehnologice nevisate cu
doar câtiva ani în urma. În continuare sunt prezentate cele mai importante instrumente şi
servicii de comunicare Internet cu aplicabilitate directa în domeniul sociologiei.

IV.1 Poşta electronică

Unul dintre cele mai complexe servicii care tin Internetul în viaţă este poşta
electronică. Punctul forte al Retelei - email-ul (engl. electronic mail), cum este cunoscuta
poşta electronică în mod curent, reprezintă cel mai popular serviciu Internet.
O adresă de email va arata întotdeauna de forma nume_utilizator@adresa_calculator.
Prima parte conţine identificatorul utilizatorului, după cum este el înregistrat pe calculatorul
unde este creata casuta poştala, iar a doua parte reprezintă informaţiile de identificare în
Internet a calculatorului unde se afla casuta poştală (mail-server), organizatia de care apartine
sau tară unde este situat. Cele doua parti ale adresei sunt despartite prin simbolul @ (se citeste
at). Numele poate fi orice combinaţie de litere şi cifre, fară diferentieri între literele mari şi
mici. De exemplu adresă ggrosseck@socio.uvt.ro se referă la casuta poştala a utilizatorului
Grosseck Gabriela aflata pe serverul Facultatii de Sociologie şi Psihologie (socio) din cadrul
Universitatii de Vest din Timisoară (uvt), România (ro).

15
Unii cercetatori sustin ideea ca email-ul este similar comunicării verbale orale. Totusi,
există câteva diferente esentiale. De exemplu, comunicarea prin email este mai rarefiata decât
cea prin viu-grai. Prin email, participantii la comunicare nu se pot vedea unii pe ceilalti, fata-
în-fata, nu-si pot auzi vocile, nu se pot exprima prin gestica, nu pot percepe alte semnale
vizuale etc.
Conţinutul de informaţie dintr-un email poate include text simplu sau detaliat pentru a
conferi informaţii suplimentare. Unii expeditori de email utilizează exclusiv textul limbilor
naturale pentru a formula continutul informaţiei transmise, altii au dezvoltat un limbaj
electronic artificial, un „para-limbaj”, pentru a-si marca mesajele şi pentru a transmite
informaţii de natură afectiva şi socio-emotionala. Astfel de coduri lingvistice denumite
„emotexte” conţin greseli intentionate de ortografie (de exemplu: „u r ssoooo kooool” pentru
„you’re so cool”), loctiitori lexicali de oralitate (hmm), marci gramaticale (folosirea în exces a
literelor majuscule, semne de întrebare repetate) şi aranjamente vizuale ale textului în
„emoticoane” (combinatii scurte de caractere normale şi rotante care seamana cu expresia
faciala a unor emotii, precum bucuria - _, tristetea _ etc.), acronime (BTW – By the
way/apropo) s.a.m.d.
Utilizatorii de email pot fi împărţiţi în trei categorii:
a. după gradul de familiarizare cu tehnologia în dependenti şi independenti. În primul caz
utilizatorii, chiar dacă stiu să foloseasca calculatorul, apelează la altcineva pentru a le
trimite mesajele, constatându-se un comportament anormal, deviant, deoarece folosind
resurse de calcul şi umane altele decât cele proprii trebuie să aiba tot timpul în minte
aspecte precum lungimea mesajelor, faptul ca mesajul poate fi citit de o alta persoana
care nu e nici expeditor, nici destinatar, ci un „intrus”, de unde rezulta o autocenzura,
un control al continutului;
b. după gradul de relationare vorbim de utilizatori „apropiati” şi „la distanta”. Prima
categorie este constituita din membrii şi prietenii de familie, cea de a doua fiind
alcatuita pe bază contactelor profesionale;
c. după continutul mesajelor se disting: informaţorii (cei care pasează informaţia),
tranzacţionalii, negociatorii, manipulatorii, comunicaţorii de dragul comunicării etc.

Poşta electronică nu este însă un serviciu exclusiv al Internetului: există reţele locale
sau de arie larga private care dispun de sisteme de mesagerie electronică. Ea prestează servicii
de curier şi factor poştal, permitând comunicarea şi transmiterea de informaţii între utilizatori,
indiferent de localizarea geografica şi de fusul orar la o viteză remarcabila. Datorită
popularitatii sale, email-ul continua să ramâna cea mai buna modalitate de a trimite şi a primi
corespondenta comerciala. Având livrare instantanee, poşta electronică este descrisă de
Kilmer (2002) ca o alternativa excelenta la „poştalion” (snail mail), termen folosit pentru
sistemul poştal clasic. Exista mai multe modalitati distincte de a trimite mesaje: unu-la-unu,
distributie în masă prin intermediul listei de adrese şi poştarea de mesaje pe listele de discuţii.
Indiscutabil, pentru milioane de utilizatori ai Internetului, email-ul este o parte esentiala a unei
zile obisnuite, uneori consumând destul de mult timp pentru a fi citite. În plus, un procent
însemnat dintre internauti dispun de mai multe conturi de email.

IV.2 World Wide Web-ul

World Wide Web-ul (WWW sau Web pe scurt), atât de popular astăzi, este un sistem de
stocare şi citire a documentelor aflate pe Internet într-un format care include legături către alte
documente, grafice şi elemente mulţimedia. Stocarea şi citirea datelor este posibila datorita
hipertextului (text care conţine legături electronice - link-uri, către alte pagini) codificat cu

16
ajutorul limbajului HTML (Hypertext Mark-Up Language - Limbaj de Codificare a
Hipertextului). Acest limbaj permite afisarea documentelor Web pe orice calculator dotat cu
un software denumit browser de web. Cele mai cunoscute aplicaţii de navigare sunt Microsoft
Internet Explorer, Netscape Navigator, Mozilla sau Opera.
Pentru a aborda corect subiectul marketing-ului practicat pe reţeaua reţelelor, trebuie să
facem diferentierea dintre Internet, în totalitatea să şi WWW, ca parte vizuala a acestuia. În
sprijinul acestei afirmatii consideram ca opinia lui Tim Berners-Lee9, creatorul WWW-ului,
este cea mai elocventa pledoarie: „O mulţime de programe folosesc Internetul: poşta
electronică, spre exemplu, există cu mult înaintea sistemului bazat pe hipertext pe care l-am
inventat, numit World Wide Web. Web-ul este un spaţiu virtual de informaţie. În Internet
gasiti calculatoare – în Web gasiti documente, sunete, imagini, animatii … într-un cuvânt:
informaţie. În Internet conexiunile sunt cabluri ce leaga calculatoarele – în Web conexiunile
sunt legăturile hipertext dintre documente (link-urile). Web-ul există datorita programelor
care asigură comunicarea între computerele conectate la Internet. Webul nu poate există
independent de Net. Raportul între Internet şi Web este unul de la parte la întreg, deoarece
Web-ul nu ar fi putut există fară aportul Internetului. Sunt doua sisteme compatibile care
interactionează într-un scop unic, acela de a oferi cât mai multe informaţii utilizatorului. Web-
ul a facut Internetul accesibil deoarece oamenii sunt interesati de informaţie şi nu prea vor să
stie de calculatoarele şi cablurile din spatele acestuia.”
Structura dominantă a WWW-ului este pagina. Mai multe pagini alcatuiesc un site. Un
site web poate fi definit ca fiind locul virtual prin care o persoana sau o organizatie îsi declina
identitatea, îsi prezinta competentele şi îsi afirma optiunile. Paginile unui site sunt documente
mulţimedia în sistem hipertext care includ texte, imagini (uneori animate), fisiere sonore sau
video. Scopul unui site este de a prezenta informaţia în timp real.
Resursele Internet se identifică printr-un URL (Uniform Locator Resource) unic şi sunt
organizate pe domenii. Acestea sunt dispuse pe mai multe nivele ierarhice, cele inferioare
adesea cu referire la site-uri web dintr-un domeniu de nivel superior. Cea mai semnificativa
parte a adresei este la sfârsit (domeniile de pe primul nivel ierarhic se termina în .com, .edu,
.gov, .org, care la rândul lor se împart pe arii de folosire, de exemplu .edu.ro, .edu.fr). Exista
de asemenea şi o împartire a domeniilor pe zone geografice, acestea facând parte din primul
nivel ierarhic (de exemplu .ro, .de, .fr etc.) fiecare referindu-se la o anumita tară (de exemplu
www.uvt.ro este URL-ul pentru Universitatea de Vest din Timisoara, România).
În funcţie de mesajul tematic transmis, există mai multe tipuri de site-uri web. De la
paginile personale, în care indivizii se exprima pe ei însisi pentru a-si gasi interlocutori
similari interesati de aceleasi subiecte, pâna la societati comerciale care îsi vând produsele
prin Internet, de la organisme cu caracter nonlucrativ ce-si enunta public scopurile şi pâna la
site-urile prin care se practica învatamântul la distanta diferenta de concepere, structură şi de
realizare a paginilor HTML este evidenta.
Pentru volumul de date şi informaţii disponibil pe Internetul românesc consider ca
potrivita structurarea site-urilor conform Internetics în patru categorii majore, fiecare cu mai
multe subcategorii:
 de informaţii – cuprind acele site-uri care oferă publicului un continut informaţiv (tot
ce se referă la politica, istorie, economie, cultură etc.):
a) media on-line: site-uri de ştiri si/sau de continut editorial (Stiri24.ro,
Capital, Imagoo, Radio 21, Antena1 s.a.);
b) portaluri tematice: site-uri care acoperă cât mai mult un domeniu
anume al cunoasterii şi care oferă referinte şi informaţii pe o tema bine
conturata (Iqads, VisualArt, Denominare.ro s.a.);
c) portaluri generaliste: site-uri care îsi propun să ofere un continut
generalist unui public cât mai diversificat. În general cuprind portaluri

17
„orizontale” cu legături sau directoare către alte site-uri şi pun la dispozitia
utilizatorilor servicii diverse (Hoteluri din România, AlpiNet etc.);
d) arta şi cultura: site-uri de arte vizuale şi expresie artistica, teatru,
literatura, muzica, arhitectură care includ elemente de continut precum cronici,
recenzii, expozitii, galerii, portofolii etc. (LiterNet.ro, Observatorul Cultural);
e) educatie: site-uri cu un continut educational pentru copii sau adulti,
resurse pentru cadre didactice, cursuri de învatamânt la distanta, programe de
studiu on-line sau alte servicii educationale (Muzeul Grigore Antipa,
Universitatea Bucuresti);
f) activism social: site-uri care promovează o cauză sociala şi au ca scop
mobilizarea sau obtinerea sprijinului unor categorii de public (Parohia Sf.
Gheorghe, Voluntariat.ro);
g) informaţii de interes public: site-uri ale unor institutii publice care
oferă diverse servicii de informare contribuabililor (informaţii despre proiecte,
hotarâri legislative, persoane de decizie, buget, audiente etc.) (Memoria.ro,
Cameră de Comert şi Industrie).

 de prezentare - scopul acestor site-uri consta în prezentarea unei companii, a unui


produs sau o activitate comerciala:
a) corporatie: site-uri ale unor mari companii cu peste 250 de angajati,
având ca scop prezentarea profilului, istoricului, portofoliului, produselor şi
serviciilor acestoră (Poşta Româna, Connex, CFR, Bega Group);
b) IMM-uri: site-uri ale unor întreprinderi mici şi mijlocii cu mai putin
de 250 de angajati, al caror scop este prezentarea profilului, istoricului,
portofoliului, produselor şi serviciilor acestoră (TimProtection, Lackro,
Renania, Velvet Dental, Yama Studios, Centum);
c) brand/produs/eveniment: site-uri al caror scop este să prezinte un
brand, un produs, o gama unitară de produse sau un eveniment (Ginkor Gel,
Delta Distribution, Cadillac, Murfatlar, Wembley, Kinder, Kent);

 de servicii şi tranzacţii on-line: sunt axate pe vânzarea unui produs sau serviciu în
mediul on-line:
a) servicii on-line: site-uri care pun la dispozitia utilizatorilor, gratuit sau
contră cost, o serie de servicii on-line, precum site-urile de recrutare, întâlniri,
albume foto on-line, înregistrarea domeniului, descarcare etc. (Bilete de avion,
Aman2, Eva.ro, Best Jobs);
b) comert electronic: site-uri al caror scop principal este expunerea şi
vânzarea on-line a unor produse sau servicii off-line - magazine virtuale, site-
uri de licitatii etc. (eMag.ro, Comenzi.ro, Diverta Online, Magazinul Tau);
c) servicii financiare: site-uri care au facilitati pentru operatiuni bancare
on-line, investitii şi tranzacţii financiare (Banca Româneasca, MiroBank,
EstInvest, Vanguard);
d) e-guvernare: site-uri ale unor institutii ale administratiei publice
centrale sau locale care permit tranzacţii on-line (plata taxelor şi impozitelor,
formulare on-line de solicitare sau de depunere a unor documente etc.)
(Primaria Timisoara, e-Guvernare.ro);

 de divertisment şi comunitati on-line – sunt site-uri dedicate


jocurilor, hobby-urilor, sportului, muzicii, umorului etc.:

18
a) comunitati virtuale: site-uri care facilitează interactiunea şi comunicarea on-
line în jurul unor interese şi preocupari comune (H2o.ro, Desprecopii.com);
b) celebritati şi personalitati: site-uri dedicate unor muzicieni, actori sau actrite,
simboluri ale culturii, echipe de sport, personalitati de televiziune, politicieni
etc., care se adresează comunitatii de fani sau de suporteri şi care pun accentul
pe noutati, rezultate deosebite, interese sau biografia completa etc. (Mircea
Daneliuc, Nicu Alifantis, Cristian Topescu);
c) jocuri on-line: site-uri care permit accesul direct la jocuri on-line mono sau
mulţi-player, jocuri de orice tip incluzând actiune, sport, fantezie, cunostinte,
logica etc. (Indebara.ro, www.doizece.ro - jocuri on-line mulţiplayer);
d) timp liber: site-uri care oferă variante de petrecere a timpului liber: ghiduri
turistice, ghiduri TV, de cinema, de calatorii etc. (Sapte seri, Programe TV);
e) divertisment: site-uri dedicate hobby-urilor, sportului, muzicii, umorului etc.
(Parazitii, Divertis, Muzica Buna, SportExtrem).

IV.3 Modalităţi de comunicare directă

Din categoria „convorbirilor on-line” fac parte grupurile de discuţii şi ştiri iar în cazul în
care acestea sunt considerate prea lente se poate conversă în timp real cu serviciul de discuţii
prin Internet sau mesageria instantanee.

IV.3.1 Listele de discutie (mailing list)


Nu reprezintă doar o extensie a unui mesaj email către mai mulţi destinaţari ci permit
utilizatorilor să comunice, să schimbe idei, să solicite informaţii în legătură cu o tema sau un
subiect definite în prealabil. Unele liste au o tematica foarte bine definita (de pilda utilizarea
unui anumit produs, cercetarile dintr-un anumit domeniu stiintific etc.), altele grupează doar
persoane care au anumite interese sau doar pasiuni comune (de exemplu posesorii de pisici
dintr-o anumita rasa, vorbitorii unei anumite limbi, membrii unei comunitati etc.).
Pentru listele de discuţtii este destul de dificil de facut estimăari, dar câteva aproximari
se pot face pe marginea statisticilor existente. ListServ, de exemplu, cel mai utilizat serviciu
de distributie a listelor de email, rulează un numar de aproximativ 25 milioane de email-uri pe
zi în aproximativ 300 mii de liste. Astfel ca, volumul de date se poate estima undeva în jurul a
600 de terabiti de date.

IV.3.2 Grupurile de ştiri (newsgroups)


Sunt de fapt grupuri electronice de discuţii, locuri unde oamenii se aduna pentru a
schimba idei şi opinii, pentru a trimite note pe care le poate citi oricine sau pentru a cere
sprijin. Aceste grupuri sunt ceva mai complicate din punct de vedere cultural şi nu tehnic.
Conceptul de bază este asemanator listelor de discuţii: cititorii trimit mesaje sau articole unui
grup pentru ca altii să le poata citi şi să poata raspunde la articolele pe care le citesc. Multe
grupuri au o lista cu Frequently Asked Questions (FAQ), care raspund practic la cele mai
obisnuite întrebari ale grupului. Citirea acestor FAQ este o ideea buna înainte de a pune
întrebari întregului grup.
FAQ este un excelent instrument de furnizare a specificatiilor de produs (din
perspectiva de marketing şi nu tehnica). Unele subiecte cad sub incidenta relatiilor publice dar
ele pot fi adaptate foarte bine în avantajul marketingului. Ca exemple amintesc discuţiile
despre schimbarile de preturi per sezon, comparatiile cu alte produse etc.

19
IV.3.3 IRC (Internet Relay Chat)
Pe scurt chat, este, după poşta electronică, cea mai raspândităa modalitate de
comunicare directa pe Internet. Practic, chatul reprezintă o oportunitate de dialog informal,
prin intermediul Internetului între persoane aflate la distanta. În engleză „to chat” înseamna a
sta de vorba, a vorbi de una şi de alta, a sporovai. Tradus cuvânt cu cuvânt chat-room
înseamna cameră de discutie. De fapt exprimarea este putin ambigua de vreme ce în realitate
nu „se vorbeste”, ci doar se scrie şi se citesc mesajele celorlalti sau se ia parte la conversatie
prin scrierea propriilor mesaje. IRC-ul este îndragit nu numai pentru ca este folosit ca
modalitate de convorbire în direct ci şi pentru facilitarea comunicaţiilor în timpul dezăstrelor
naturale, razboaielor şi a altor crize. Decesul Papei Ioan Paul al II-lea a provocat la începutul
lunii aprilie 2005 ca milioane de internauti din toata lumea sa-si îndrepte căutările virtuale
către Cetatea Vaticanului care a realizat un canal IRC special de ştiri pentru a transmite în
timp real relaţari de la evenimentele ce aveau loc. Crestini, musulmani, budisti, atei si-au
împartasit în diverse comunitati din ciberspaţiu parerile despre Suveranul Pontif. Site-ul
oficial al Vaticanului a fost efectiv blocat din cauză afluxului de vizitatori.
Un fenomen cu influenta asupră comunicării pe Internet în continua expansiune, îl reprezintă
videochatul, adica discuţii dintre unul sau mai mulţi parteneri, prin intermediul unei camere
digitale (webcam) conectate la calculator.

IV.3.4 Mesageria instantanee (IM),


Se spune despre el ca va detrona în viitor email-ul, este un mijloc de comunicare
destinat tuturor categoriilor de internauti, fie ei adolescenti sau oameni de afaceri14. Acest
mijloc de comunicare îl regasim sub diferite nume, cele mai cunoscute fiind AIM (AOL
Instant Messenger), MSN (Microsoft Messenger), ICQ (I Seek You) şi YIM (Yahoo! Instant
Messenger).
Serviciile de Instant Messaging au adus schimbari majore în domeniul comunicării on-
line, dintre avantaje punctez: oportunitatile extraordinare pentru îmbunatatirea productivitatii
şi colaborare, timpul scurt de comunicare, usurinta în utilizare, posibilitatea de a gasi şi
consulta foarte uşor persoane cu aceleasi interese, reducerea facturilor telefonice şi faptul ca
se gasesc gratuite pe Retea. Dintre dezăvantaje se remarca posibilitatea de infectare speculând
erorile de programare; „deranjul" produs când volumul de munca este foarte mare (spiming-
ul); incompatibilitatile între diferitele sisteme de instant messaging existente, pericolul
infectarilor virale, riscul furtului sau pierderii informaţiilor sensibile etc.
Prin urmare problema spinoasă ridicata de aceste sisteme este legăta de orientarea lor
spre afaceri. Se pune astfel întrebarea: câta încredere se poate acorda acestor instrumente de
comunicare si, în conditiile în care milioane de oameni le folosesc sunt ele suficient de rapide
şi sigure? Raspunsul la aceste chestiuni este dat de aplicaţiile messenger particularizate,
dezvoltate de diverse companii.
Se impune o precizare. Pentru un debutant în comunicarea pe Internet este destul de
dificil să faca diferenţta între email-ul clasic, o lista de difuzare şi un forum de discuţii
întrucât aceste resurse informaţionale funcţionează pe bază acelorasi principii: identificarea
emitatorului, identificarea subiectului mesajului, a domeniului de interes (numele listei de
difuzare sau forumul care conţine elemente informaţionale şi tema aleasa); identificarea
precisă a schimbului informaţional (a indivizilor în cadrul postei electronice, a indivizilor într-
un ansamblu de abonati în cadrul listelor de difuzare, a site-ului, a mesajului, a indivizilor în
cazul forumurilor publice); definirea continutului mesajului etc.

20
Tendinta este de a crea o platforma comuna pentru tehnologiile de comunicare Internet
(voce, chat/IM, web, email) astfel încât cel putin o tehnologie să devina pârghie pentru alta
(cum ar fi utilizarea email-ului pentru a initia o sesiune IM etc.).

IV.4 Motoarele de căutare

Internetul este o sursă dinamică de informaţie de care are nevoie orice persoana dar şi o
posibilitate de clarificare şi aprofundare a unui subiect despre care vrea să stie. Începatorii se
bucură din plin de simpla navigare printre site-urile Web, descoperind la întâmplare informaţii
interesante. Dar putini îsi permit sa-si iroseasca timpul în acest mod. De aceea, oricine doreste
să beneficieze de resursele Internetului trebuie să foloseasca metodele consacrate de localizare
a informaţiei în Web - unele sistematice, iar altele ce se bazează pe cunoasterea modului în
care funcţionează Reteaua. Numai astfel internautii vor putea efectua o căutare eficienta iar
responsabilii de marketing vor putea trece la optimizarea site-ului.
Există două modalităţi de regăsire a informaţiei ce ne interesează: cu ajutorul motoarelor
de căutare şi cu ajutorul directoarelor de subiecte sau a cataloagelor. Un motor de căutare
(search engine) include în general trei componente:
 Componenta de căutare: reprezentata de un program automat
numit spider (paianjen) sau crawler. Mai este cunoscuta şi sub numele de robot Web
(sau bot, pe scurt). Acesta caută în permanenta textul şi codul din spatele site-urilor Web
şi adauga paginile respective în baze de date imense.
 Indexul conţine un numar impresionant de informaţii despre
site-urile Web (titlul, adresa, cuvintele cheie, legăturile către alte pagini etc.). La
momentul scrierii acestei lucrari, pe site-ul Google se putea citi ca sunt indexate
8.168.684.336 pagini web.
 Aplicatia software care prezinta rezultatele căutării pe
calculatorul utilizatorului.

Un director de căutare (search directory) este o colectie organizată de site-uri Web,


încadrate în categorii, pe structuri ierarhice, în funcţie de subiectul acestora.
Printre cele mai populare servicii de căutare se gasesc gigantii Google (www.google.com),
Yahoo! (www.yahoo.com), Microsoft (http://search.msn.com), Netscape
(www.netscape.com) sau mai noul-venit în familia motoarelor de căutare - A9 (http://a9.com)
de la Amazon, lansat în 2004 şi construit pe bază tehnologiei Google, cu multe optiuni de
personalizare a interfetei şi căutărilor. Pentru o căutare eficienta se poate apela şi la meta-
motoarele de căutare (cum ar fi MetaCrawler, www.metacrawler.com). Acestea parcurg
simultan mai multe motoare de căutare, eliminând site-urile duplicat. Deşi există diferente de
ordin tehnic între motorul şi directorul de căutare, linia de demarcatie dintre cei doi este din ce
în ce mai putin clara.
A cauta ceva pe Internet astăzi seamană cu întreaga suprafaţă a unui ocean cu o plasă
de pescuit. Chiar dacă în ea se prind pesti există riscul ca cei doriti să nu se afle în plasa. În
mod similar, informaţia „aflata” la suprafaţă Internetului este doar o mica parte din „oceanul
de cunoastere” virtual. Adesea motoarele de căutare nu gasesc ceea ce noi cautăm, cu toate ca
se bazează pe indexarea paginilor cu ajutorul robotilor sau agentilor de căutare. Pentru a fi
descoperita o pagina trebuie să fie statica şi legăta de alte pagini. Dar cum Webul este dinamic
există toate sansele ca informaţia cautăta să nu fie gasita în urma unei cauţari standard.
Teoretic Webul are doua parti mari: Web-ul de suprafaţă şi Web-ul de adâncime (profund).

Cautarea de informaţii într-un motor de căutare decurge relativ simplu:

21
 Se afisează site-ul Web al motorului de căutare.
 Utilizatorul introduce anumite cuvinte într-o caseta a aplicaţiei de căutare, care
reprezintă subiectul despre care doreste să obtina informaţii şi face clic pe Go, Search,
Cauta sau tastează Enter. Acesti termeni folositi în căutare se numesc cuvinte cheie
(keywords) iar procesul care combina scrierea acestei expresii urmat de afisarea de
rezultate se numeste interogarea serviciului de căutare (query). În afară de text
utilizatorul poate caută şi imagini (statice sau animate) iar recent a fost introdusă
căutarea video (clipuri video sau emisiuni televizate) pentru persoanele care caută să
vizioneze media.
 Motorul de căutare parcurge bazele de date în care a indexat paginile şi afisează
rezultatele, care sunt de fapt hiperlegături către continutul Web la care conduc
cuvintele cheie introduse şi pe care utilizatorul face clic pentru a accesă informaţiile
dorite. O interogare are potentialul de a întoarce câteva mii sau chiar milioane de
rezultate. În funcţie de motorul de căutare se afisează şi o scurta descriere per rezultat.
Fiecare motor de căutare are propriul set de reguli şi proceduri asupră modului
de indexare a paginilor Web, denumit algoritm. Din cauză diferentelor dintre algoritmi
este posibil ca aceleasi cuvinte cheie să genereze rezultate diferite în motoare de
căutare diferite.
Capacitatea motoarelor de căutare de a afişa informaţii relevante depinde de
relatiile dezvoltate între acestea. Cu alte cuvinte dacă îsi foloseste propria bază de
date, a altor motoare sau oferă informaţii şi pentru alte motoare de căutare. Astfel,
ierarhia rezultatelor „scotocitorilor digitali” poate fi urmarita pe patru nivele:
 Rezultate oferite de către furnizori
principali de informaţie. Motoarele de căutare se bizuie în primul rând pe
rezultatele proprii. Google, de exemplu, si-a dezvoltat propriul algoritm:
o căutare cu acest motor nu depinde de alte servicii de căutare.
 Rezultate oferite de către furnizori
secundari de informaţie. Dacă primul provider esuează în a caută
informaţii relevante, atunci motoarele apelează la furnizori secundari de
informaţie. Este un fel de optiune de backup.
 Rezultate extrase din directori de căutare.
Motoarele de căutare se folosesc şi de rezultatele din directoare.
 Rezultate platite (mai sunt numite şi link-
uri sponsorizate): clientii platesc pentru a se afla în topul căutărilor
pentru anumite cuvinte cheie.
 Uneori, în partea superioară sau dreapta a paginii de rezultate este evidentiat un grup
de rezultate. Acestea se numesc legături sponsorizate şi sunt de obicei afisate contră
cost în aceste pozitii, considerate critice de majoritatea companiilor. Acestea platesc
serviciilor de căutare pentru ca site-urile lor să fie pozitionate în partea de superioară a
listei de rezultate. Unele studii au demonstrat ca utilizatorii au o intoleranta marcata la
parcurgerea mai multor pagini de rezultate; spre exemplu 80% dintre ei nu consulta
niciodata a doua pagina a căutării.
 Rezultatele sunt afisate de obicei în ordinea relevantei raportata la expresia introdusa.
Aceasta pozitionare se numeste rangul (rank) site-ului.

În ceea ce priveşte serviciile româneşti de căutare ele sunt în general neprofitabile şi


ameninţate cu dispariţie dacă nu-şi găsesc o nişă în piata. Şansele motoarelor de căutare locale
în competitia globala sunt destul de mici, de departe, versiunea româneasca a lui Google
(www.google.ro) fiind cea mai performanta decât marea majoritate a motoarelor de căutare
autohtone, ca urmare atât a tehnologiei care se afla în spatele acestuia, cât şi a numelui

22
Google. Trebuie însă să subliniez faptul ca motoarele de căutare din România constituie totusi
o alternativa care merita luata în considerare, şi aceasta deoarece bază lor de date este diferita.
Practic multe din motoarele de căutare românesti sunt sustinute din alte activitati, fiind
mai mult instrumente de marketing, servind la atragerea vizitatorilor spre alte tipuri de servicii
oferite de firmele care le administrează.

IV.5 Portalurile

În modul cel mai simplist, un portal poate fi definit ca o poarta de intrare în depozitul
imens de documente electronice de pe Web. El permite căutarea de informaţii specifice unui
domeniu de interes si, în plus, oferă servicii de poşta electronică, informaţii financiare,
sportive, starea vremii, liste de discuţii, anunturi, servicii de descarcare programe s.a.m.d. În
ultima perioada, în literatură de specialitate, termenul „portal” este folosit abuziv şi adesea
generic, astfel ca se întâlnesc mai multe definitii, de aceea este important ca, mai întâi de
toate, să se înteleaga tipurile şi funcţiile diverselor categorii de portaluri existente în prezent.
Portalurile le putem împarti în patru categorii mari, care nu se exclud una pe alta:
 Megaportalurile (denumite şi portaluri orizontale) sunt, de fapt, portalurile originale
ale Internetului, multe din ele fiind la început doar mecanisme de căutare ca apoi să
creasca rapid pâna la site-uri complexe, care aduna informaţii cu privire la o gama
extrem de larga de subiecte. Acestea se caracterizează prin interfete relativ simple,
foarte uşor de încarcat chiar şi pe conexiuni slabe, respectiv sisteme performante de
căutare şi indexare de informaţie. Practic, auditoriul acestor portaluri coincide cu toata
societatea Internet. Exemple: Yahoo!, America Online (AOL), InfoSeek sau la noi
Kappa (www.kappa.ro18), Romania Online (www.rol.ro), o divizie a furnizorului de
servicii Internet PCNet, Apropo (www.apropo.ro), relansat recent ca un portal de
interes general, după ce funcţionase o vreme ca o bază de date pe Internet a agentiei de
ştiri Mediafax, Home.ro etc.
 Portalurile verticale se adresează unor segmente specifice ale pietii, deservind practic
unele comunitati sau piete specializate înguste. Cele mai bune exemple de portaluri
verticale ar fi: www.info-romania.ro - un portal cu informaţii despre România, unde se
gaseste o categorisire extrem de utila a unor companii românesti şi straine care
activează pe piata româneasca; www.farmaline.ro – portal în domeniul farmaceutic şi
parafarmaceutic; www.masini.ro, catalog auto on-line unde se regaseste diversitatea şi
bogatia informaţiilor din domeniul auto; www.eva.ro – portal dedicat femeilor,
www.bestjobs.ro – portal de resurse umane s.a.m.d.
 Portalurile „business to business” – prezinta o piata electronică pentru organizarea
afacerilor şi operatiunilor între diferite întreprinderi. Aceste portaluri oferă clientilor
sai o varietate de mecanisme de afaceri electronice: licitatii, vânzari şi cumparari
(exemplu: www.AgroInfo.ro destinat în principal producatorilor, comerciantilor şi
prestatorilor de servicii din domeniul agroalimentar şi din domeniile conexe – turism
agrar; AfaceriLemn.ro – portal de afaceri al industriei lemnului; AfaceriTextile.ro –
portal de afaceri al industriei textile, www.1001case.ro – portal de constructii,
amenajari interioare, electrocasnice şi electronice etc.).
 Portalurile de companie. Organizatiile progresiste caută în permanenta metode de a
îmbunatati atât accesul angajatilor la informaţie, organizarea şi partajarea lor
(documente interne, depozite de date s.a.) cât şi comunicarea cu persoane din toate
departamentele companiei (acces la pagini web, mesagerie, produse groupware şi

23
teamware etc.). Principalul instrument pentru atingerea acestor obiective este portalul
companiei.

Categorii aparte reprezintă:


 Portalurile de mobilitate, portaluri special concepute pentru dispozitivele mobile
(celulare, PDA-uri, pagere etc.) prin care consumatori şi angajati deopotriva au
posibilitatea să obtina informaţii despre produsele şi serviciile dorite, preturi, reduceri,
marfurile din stoc, plati, livrari s.a.m.d. Potrivit unui raport IDC portalurile mobile vor
avea peste 42 milioane de utilizatori numai în vestul Europei pâna în 2007, iar
valoarea pe piata va depasi 0.9 mld. euro. În România portaluri cu continut în limba
româna sunt WapNET, Wap.Acasa.Ro, www.leasing.ro/wap/index.wml care conţine
informaţii despre International Leasing precum şi oferte concreţe de masini Daewoo;
KMarket (http://wap.kmarket.ro/index.wml) - pagina pietei de capital din România;
RoWap (http://wap.rowap.ro/) - servicii (în lucru): curs valutar, meteo, ştiri, link-uri,
bancuri; Petar Computers (http://wap.petar.ro/) - site-ul unei companii TIC; Fotbal
XTREM (http://wappy.to/fotbal) - primul site WAP dedicat fotbalului românesc s.a.
 Portalurile de administratie (guvernamentale). În general sunt site-uri finantate din
proiecte de administratie care oferă utilizatorilor un pachet de informaţii şi servicii
specializate şi în strânsă legătură cu institutia ce îl operează (www.guv.ro,
www.mfinante.ro etc.).
Cerintele de exploatare ale portalurilor, indiferent de categoria în care se încadrează sunt, în
general, similare cu cele ale sistemelor de gestiune a bazelor de date: posibilitati de căutare,
filtrare automata a informaţiilor, gestiune documente etc. Principalele avantaje constau în
atragerea de noi clienti, sporirea cifrei de afaceri si, mai ales, obtinerea de venituri prin
vânzarea de spaţiu publicitar.
În România, portalurile sunt sustinute de cele mai multe ori mai mult din pasiune de către
dezvoltatori, implicarea companiilor fiind destul de redusă în sustinerea şi dezvoltarea acestui
gen de afacere.
Aceasta situatie se regaseste şi mai pronuntat în cazul portalurilor verticale, care ar trebui să
fie locul central în care să poata fi regasit un anumit produs sau serviciu.

IV.6 Telefonia prin Internet

Telefonia prin Internet (VoIP). Voice over IP este numele tehnic pentru ceea ce
înseamna telefonia Internet. Ideea de bază este ca, în loc să fie folosite ca mediu de transmisie
pentru voce reţelele fixe de cabluri, se utilizează reţeaua Internet, fară ca utilizatorii să fie
preocupati de costul convorbirilor telefonice. Chiar dacă aceasta aplicaţie este disponibila de
putin timp, ea este folosita din ce în ce mai mult. Principalul avantaj consta în faptul ca costul
asociat unei convorbiri este extrem de scazut (practic, acesta fiind reprezentat doar de costul
legăturii Internet) iar inconvenientele majore le reprezintă cerintele de sistem destul de mari
(computerele prin intermediul caroră se accesează aceasta facilitate trebuie să fie prevazute cu
placi de sunet, microfoane, casti sau difuzoare şi alte componente) şi problemele de securitate
(precum firewall-uri şi criptari). Acestea ar putea reduce calitatea vocii şi ar putea bloca
apelurile dacă nu sunt facute corespunzator şi fară un echipament adecvat.

24
IV.7 Web-conferinţele

Ultimele servicii introduse şi disponibile în Retea, conferinţele web, nu înseamna nimic


altceva decât conferinţe cu sunet şi imagine la distanta, în timp real prin intermediul
tehnologiilor Internet. Conferintele web nu numai ca reduc costurile şi cresc productivitatea şi
vânzarile, ci oferă mai multe perspective pentru dezvoltarea şi promovarea oricarui tip de
afacere pe web prin încurajarea colaborarii şi înlesnirea interactiunii cu clientii, partenerii sau
colegii de firma, oricând şi oricât ar fi de dispersati geografic. Conferintele web sunt din ce în
ce mai mult preferate de către companii ca medii de comunicare deoarece combina usurinta
cu care au loc teleconferinţele cu interactivitatea data de conferinţele video. Nu este nevoie
decât de un computer şi o conexiune Internet. O alta solutie oferita de Web pentru substituirea
întâlnirilor fata-în-faţă este data de către prezentarile-web, o platforma pentru distribuirea pe
Internet a prezentarilor (audio-video) către un numar nelimitat de persoane interesate.
Cele mai importante întrebuinţari pentru care pot fi folosite prezentarile web sunt:
 prezenţari efectuate în scopul cresterii vânzarilor;
 prezenţari standardizate pentru anumite produse;
 anunturi speciale (mesajul conducerii companiei, anuntarea lansarii unui nou produs);
 cursuri (de vânzari, tehnice, de educare a reţelei de parteneri etc.);
 sondaje de opinie;
 raspunsuri la întrebari frecvente (FAQ), eliminându-se astfel avalansele de întrebari
asemanatoare către angajatii responsabili cu servicii de suport şi mentenanta.

Avantaje:
 Reducerea costurilor, prin posibilitatea contactarii mai multor persoane, cu o frecventa
mult mai mare. Se reduc de asemenea şi cheltuielile cu telefoanele, copierea
documentelor, expedierea acestora, scade numarul deplasarilor în interes de serviciu.
 Cresterea productivitatii în activitatea de vânzare. Deoarece prezentarile on-line pot fi
realizate de un profesionist al vânzarilor şi pot fi trimise oferte personalizate sub forma
de web-cast, timpul reprezentantilor de vânzari este folosit mult mai eficient.
 Consistenta în comunicare şi astfel îmbunatatirea activitatii de marketing. Punând
prezentarile pe website compania îsi fidelizează vizitatorii, fie ei clienti existenti,
potentiali, angajati sau parteneri, ajungând să se diferentieze de competitie. Poate
creste credibilitatea companiei.
 Îmbunatatirea serviciilor destinate clientilor, oferindu-le acestoră posibilitatea de a
avea acces la informaţia pe care o doresc, atunci când au nevoie (pot fi puse la
dispozitie prezenţari on-line cu ajutor în rezolvarea unor defectiuni sau erori de
funcţionare a produselor, în diagnoze, demonstratii de instalare a produselor, descrieri
a caracteristicilor şi beneficiilor acestoră etc.).
 Punerea prezentarii pe site asigură accesul la aceasta 24 ore, 7 zile pe saptamâna, fară
să mai existe limiţari date de programul de munca. În plus, permite educarea eficienta
a angajatilor şi a canalelor de distributie, împartasirea celor mai bune tactici de
vânzari, reducerea timpului necesar încheierii unei tranzacţii, îmbunatatirea
comunicării şi colaborarii etc.

Dacă ar fi să facem o comparaţie între cele două mijloace de comunicare - prezentarea-


web (comunicare asincronă) şi conferinţa-web (comunicare sincronă), am obtine urmatoarele:

25
În timp ce prima se caracterizează prin faptul ca persoana asista şi receptionează informaţia
când are nevoie sau când timpul îi permite, prezentarea poate fi livrata la cerere, poate să aiba
un numar foarte mare de participanti, se bazează pe livrare de continut conceput special, cea
de-a doua - conferinţa-web - are loc live, în timp real şi presupune comunicare directa şi
colaborare.
Întâlnirile faţă-în-faţă nu vor fi putea fi însă înlăturate niciodată de nici o tehnologie
avansată, deoarece sta în firea omului să doreasca să se întâlneasca cu o persoana cu care
poate să construiasca o relatie bazata pe încredere. Iar încrederea este o componenta esentiala.
Odata câstigata, aceasta va permite organizarea întâlnirilor on-line mult mai eficient şi mai
productiv.

IV.8 Web-blogurile

În forma să cea mai simplă un blog (prescurtarea de la web log) este cel mai recent
instrument de comunicare (anul aparitiei este 2003) sub forma unui site special care a
revoluţionat nu numai Internetul ci şi multe din profesiile ce se bazează pe acesta, precum
jurnalistica, relatiile publice, marketingul, managementul informaţiei, comunitatile virtuale
sau networkingul social. Internetul abunda în definitii despre ce sunt blogurile, de la cele care
le privesc ca pe o forma autentica, necenzurata de exprimare a eului, la definitii mai
descriptive de publicare frecventa şi cronologica a reflectiilor personale şi legături către alte
site-uri considerate de către autor(i) interesante.
Blogul este un fenomen atât de important încât are propriul sau eveniment, Global PR Blog
Week (http://www.globalprblogweek.com/) şi proprii sai vizionari.
În general, un blog este definit de:
 personalitate: felul de a fi al creatorului, opiniile şi valorile sale, subiectivitatea
inerenta a acestuia şi stilul propriu de scriere;
 frecventa: puterea de generare de continut al blogger-ului, versatilitatea platformei sau
editorului (care permit şi persoanelor fară cunostiinte tehnice să creeze şi să modifice
pagini web în timp foarte scurt);
 interactivitate: adaugarea de comentarii21;
 conexiuni: posibilitatea de a da raspunsuri la post-urile altui autor în paginile blog-ului
propriu;
 flux de informaţie asigurat prin RSS, acronim pentru Reach Site Summary Feed, o
metoda de publicare a informaţiilor pe Web. Practic este un fisier de tip XML care
descrie continutul unui site, fiind actualizat odata cu acesta.

Cele mai cunoscute servicii gratuite pentru crearea blogurilor sunt: Blogger.com,
Typepad.com, Livejournal.com, Movabletype.org şi Wordpress.com iar cele pentru indexarea
blogurilor de limba româna sau create de români se gasesc la: www.weblog.ro,
rss.mioritics.ro şi www.jurnale.ro. Ultimele doua permit şi crearea unor jurnale pe serverele
lor.
Există numeroase bloguri în limba română. Cu toate că tehnologia este relativ nouă s-
au nascut deja şi variaţii ale acestora, jurnalele audio - podcast şi jurnalele în format video -
vlog. Avantajul principal al acestoră asupră jurnalelor sub forma de text este ca pot fi
încarcate pe dispozitive mobile, playere video, telefoane mulţimedia sau organizere, astfel ca
cei care calatoresc mult timp să le poata urmari. Pentru marketing vlogurile sunt utile în
special pentru faptul ca în ele se gasesc informaţii despre produsele şi serviciile pe care autorii
jurnalelor video le cumpară sau le utilizează.

26
Una dintre facilitatile recente oferite de bloguri se datorează expansiunii uimitoare a
telefoniei mobile. Astfel, înca de la începutul anului 2005, Google a anuntat aparitia blog-
urilor mobile (mobloguri) care permit trimiterea de fotografii direct de pe telefonul mobil cu
cameră foto încorporata prin intermediul postei electronice (practic se trimite un mesaj la
adresă go@blogger.com) sau a mesageriei mulţimedia, MMS. Google va trimite apoi prin
email adresă şi codul de accesare al blog-ului nou creat, astfel încât utilizatorul să poata
vizualiză şi edita imediat blog-ul respectiv. Cu toate ca utilizatorii sunt obligati sa-si creeze
noi blog-uri mobile, mutarea materialului publicat către un alt blog deja existent nu pune mari
dificultati.
Cu toate ca sunt milioane de bloguri create în lume, putine sunt active si, şi mai
putine, sunt de calitate. Deşi este accesibil oricui, nu oricine poate să tina un blog. Pentru ca
„a bloga” înseamna a comunica, pur şi simplu. Si sunt foarte mulţi oameni care nu pot
comunica nici direct, când stai de vorba cu ei. Iar din cei care cât de cât pot comunica şi mai
putini sunt cei ce au ceva interesant de spus.

27
V Bibliografie
1. J.J.Van Cuilenburg; O. Scholten, G.W. Noomen, Stiinta comunicarii, editia a II-a, Editura Humanitas,
Bucuresti, 2000
2. INTERNET SI WEB. GHID COMPLET, Editura: ALL ,autor: Snell Ned, Temple Bob,
Clark T. Michaell, 2004
3. http://www.anisp.ro

28