Sunteți pe pagina 1din 67

Dezvoltarea abilitãþilor de viaþã ale tinerilor din mediul rural

Introducere

Manualul de faţă „Dezvoltarea abilităţilor de viaţă ale tinerilor din mediul rural” este conceput în cadrul
proiectului, „Un start bun în viaţă!” implementat de Fundaţia Pro WOMEN din Iaşi. Proiectul este finanţat
de către Uniunea Europeană prin Programul Facilitatea de Tranziţie 2007 – Integrarea în societate a tinerilor
aparţinând minorităţilor şi grupurilor dezavantajate - cu un buget de 82.800 euro. El se desfăşoară în perioada
ianuarie 2010 – noiembrie 2010 în parteneriat cu Primăriile Comunelor Cristeşti şi Fântânele (judeţul Iaşi),
Vetrişoaia şi Fălciu (judeţul Vaslui), Suliţa şi Truseşti (judeţul Botoşani).

Proiectul Un start bun în viaţă îşi propune să dezvolte în parteneriat cu autorităţi publice locale din judeţele
Iaşi, Botoşani şi Vaslui o strategie comună de dezvoltare a abilităţilor de viaţă ale tinerilor din mediul rural.
De asemenea proiectul are ca obiectiv dezvoltarea abilităţilor sociale, civice şi de viaţă ale tinerilor din aceste
zone folosind instrumente de educaţie non-formală.

Grupul ţintă al proiectului îl constituie tinerii cu vârsta cuprinsă între 15 şi 18 ani din judeţele Iaşi, Botoşani şi
Vaslui, cadrele didactice de la clasele a IX-a – a XII-a din aceleaşi zone, asistenţii sociali din cadrul serviciilor
publice de asistenţă ale primăriilor şi ONG-uri care derulează activităţi în sprijinul tinerilor defavorizaţi din
aceste judeţe.

Principalele activităţi ale proiectului sunt următoarele:


• Elaborarea manualului “Dezvoltarea abilităţilor de viaţă ale tinerilor din mediul rural”
• Instruirea cadrelor didactice şi a asistenţilor sociali din cele 6 comune pe tema dezvoltării abilităţilor
de viaţă a tinerilor
• Susţinerea a 6 sesiuni demonstrative de instruire a tinerilor din mediul rural în vederea dezvoltării
abilităţilor de viaţă
• Derularea timp de 5 luni de activităţi de educaţie non-formală în domeniul abilităţilor de viaţă ale
tinerilor în cele 6 comune partenere
• Schimb de experienţă şi transfer de bune practici în dezvoltarea abilităţilor de viaţă ale tinerilor din
mediul rural
• Diseminarea rezultatelor proiectului

Manualul de instruire „Dezvoltarea abilităţilor de viaţă ale tinerilor din mediul rural” constituie un instrument
important în cadrul proiectului, un punct de reper necesar în conceperea şi derularea programelor de educaţie
non-formală destinate tinerilor defavorizaţi. Parcurgând acest manual, cadrele didactice din şcoli, autorităţile
publice locale şi ONG-urile active în sprijinirea copiilor şi tinerilor defavorizaţi, vor înţelege mai bine care
sunt nevoile specifice tinerilor din mediul rural, vor putea crea noi strategii de lucru în această arie şi vor putea
implementa proiecte pentru dezvoltarea abilităţilor de viaţă independentă a tinerilor.

Acest manual este necesar pentru a oferi asistenţilor sociali/referenţilor, cadrelor didactice şi ONG-urilor
un instrument util în derularea unor programe de educaţie non-formală pentru diminuarea vulnerabilităţii şi
pregătirea pentru viaţă a tinerilor din mediul rural.
Un start bun în viaþã! Un start bun în viaþã!
CUPRINS

I. Ce se înţelege prin abilităţi de viaţă? ............................................................................................................... pg. 3


II. Tipuri de abilităţi de viaţă .................................................................................................................................. pg. 6
III. Evaluarea abilităţilor de viaţă ale tinerilor din mediul rural ..................................................................... pg. 10
IV. Ce sunt şi cum putem dezvolta abilităţile sociale ........................................................................................... pg. 14
a. Autocunoaşterea ................................................................................................................................... pg. 15
b. Soluţionarea conflictelor ...................................................................................................................... pg. 17
c. Stilurile de comunicare ....................................................................................................................... pg. 19
d. Stima de sine .......................................................................................................................................... pg. 21
e. Acceptarea diferenţelor ....................................................................................................................... pg. 23
V. Ce sunt şi cum putem dezvolta abilităţile emoţionale ................................................................................pg. 26
a. Abordarea sentimentelor ......................................................................................................................pg. 27
b. Exprimarea emoţiilor pozitive şi negative ...........................................................................................pg. 29
c. Ajutarea celorlalţi ...................................................................................................................................pg. 31
VI. Ce sunt şi cum putem dezvolta abilităţile cognitive ..................................................................................... pg. 33
a. Abilităţi de negociere .......................................................................................................................... pg. 34
b. Luarea deciziilor ................................................................................................................................. pg. 37
c. Rezolvarea problemelor ...................................................................................................................... pg. 39
d. Învăţarea eficientă ................................................................................................................................ pg. 41
e. Estimarea riscului ................................................................................................................................. pg. 46
VII. Ce sunt şi cum putem dezvolta abilităţile comportamentale .................................................................... pg. 49
a. Planificarea .............................................................................................................................................. pg. 50
b. Comportamentul nonviolent .............................................................................................................. pg. 51
c. Voluntariatul .......................................................................................................................................... pg. 53
d. Lucrul în echipă .................................................................................................................................. pg. 54
e. Drepturi şi responsabilităţi ................................................................................................................. pg. 57
VIII. Metode şi instrumente pentru dezvoltarea abilităţilor de viaţă ale tinerilor .......................................... pg. 59
a. Abilităţi sociale – exerciţii şi jocuri ......................................................................................................... pg. 60
b. Abilităţi emoţionale – exerciţii şi jocuri ................................................................................................ pg. 61
c. Abilităţi cognitive – exerciţii şi jocuri ................................................................................................... pg. 62
d. Abilităţi comportamentale – exerciţii şi jocuri ................................................................................... pg. 63
IX. Bibliografie ...................................................................................................................................................... pg. 65
Capitolul 1

Ce se înţelege prin abilităţi de viaţă?


Un start bun în viaþã! Un start bun în viaþã!
Capitolul I
Ce se înţelege prin abilităţi de viaţă?

„Viaţa este un joc dur şi halucinant, viaţa înseamnă salturi cu paraşuta, înseamnă risc, înseamnă să cazi şi să te
ridici, înseamnă alpinism, înseamnă voinţa de a ajunge în punctul tău cel mai înalt şi a te simţi nemulţumit şi
neliniştit când nu reuşeşti să o faci.” (Paulo Coelho)

Viaţa se aseamănă foarte mult cu o cursă cu obstacole în care tinerii trebuie să apeleze la toate resursele şi
toate abilităţile pe care le au pentru a termina în timp record şi cu un scor cât mai mare. Însă nu se pot avânta
într-o asemenea cursă fără ca înainte să înţeleagă care este pista pe care alergă, care sunt regulile jocului,
pentru ce premii se luptă, ce exerciţii trebuie să facă pentru a se antrena şi chiar să înveţe din experienţa altora
care au concurat cu multă vreme înaintea lor şi au ieşit biruitori.

Abilităţile de viaţă sunt tocmai acele mijloace prin care fiecare se poate înscrie în jocul vieţii pentru ca în
final să poată câştiga marele premiu. Orice persoană are nevoie de anumite abilităţi pentru a se dezvolta şi a
menţine relaţii normale cu ceilalţi, pentru a-şi realiza scopurile propuse la un moment dat şi pentru a face faţă
diferitelor obstacole.

În general, prin abilităţi se înţelege comportamentul controlat care duce la atingerea unor ţeluri, îndeplinirea
unor obligaţii sau abordarea unei situaţii. Se poate referi la abilităţile de comunicare, abilităţi de gândire sau
abilităţi emoţionale. Unii autori folosesc termenul de competenţe referindu-se la o abilitate dezvoltată până
la acel nivel care permite obţinerea de performanţe deosebite în activitate. O persoană este competentă într-un
anumit domeniu dacă aceasta are abilitatea, motivaţia, cunoştinţele şi deprinderile necesare pentru a obţine
performanţe ridicate în respectivul domeniu. Abilităţile de viaţă pot fi definite drept competenţele care ajută
o persoană să facă faţă eficient atât în viaţa de zi cu zi, cât şi în situaţiile dificile şi care contribuie la o calitate a vieţii
mai ridicată.

Istoria ne învaţă că oricine poate învinge obstacolele vieţii odacă ce şi-a dezvoltat abilităţile de viaţă indiferent
de vârstă, de contextul istoric şi familial în care se află, indiferent de capacităţle înnăscute de care dispune, de
statutul său social sau de resursele materiale pe care le are.

Un exemplu elocvent în acest sens pentru tineri şi un model de persoană care a biruit în cursa cu obstacole
a vieţii este Helen Keller. Povesetea vieţii ei este impresionantă şi ne demonstrează cât este de important
să îţi dezvolţi abilităţile de viaţă cu orice preţ. Helen Keller a rămas în memoria posterităţii ca un simbol al
muncii fără preget pentru îmbunătăţirea calităţii vieţii oamenilor orbi şi surzi. Concepţia sa despre viaţă poate
fi redată pintr-un sfat pe care ea i l-a dat unui copil orb în anul 1932: „Să nu-ţi pleci niciodată capul. Să îl ţii
mereu ridicat. Priveşte lumea direct în faţă!” 

Helen Adams Keller s-a născut în Alabama (S.U.A.), în 1880. Când era foarte mică, a făcut febră mare. A
supravieţuit, dar a rămas surdă şi oarbă şi următorii cinci ani au fost trăiţi în izolare într-o lume întunecată.
Incapabilă să vadă şi să audă, Helen a devenit mută. Fiind un copil inteligent, suferea că nu poate să comunice
cu oamenii din jurul ei şi era foarte agitată. Îşi crease singură un limbaj al semnelor care era însă limitat la
situaţiile de viaţă din familie. Nu erau speranţe că ar putea să capete o educaţie, pentru că nu vedea şi nu auzea.

La vârsta de 6 ani, Helen a fost încredinţată lui Anne Sullivan, o profesoară specializată în surdocecitate. La
vârsta de 10 ani, Keller s-a hotărât să înveţe să vorbească şi s-a înscris la o şcoală specială pentru surzi. Şi-a
continuat pregătirea şi, la 20 de ani, a fost admisă la Colegiul Radcliffe, unul dintre cele mai prestigioase la
acea vreme. Annie Sullivan a însoţit-o permanent la cursuri, reproducându-i în palmă cu răbdare literele
prelegerilor. Urma apoi lectura cursului în Braille (alfabetul orbilor). În anul 1904, a absolvit colegiul cu

4
Dezvoltarea abilitãþilor de viaþã ale tinerilor din mediul rural
onoruri deosebite.

Ca tânară femeie a fost hotărâtă să înveţe despre lume şi să îmbunătăţească viaţa altora. Cu intuiţie, energie
şi adâncă dăruire faţă de oameni, s-a adresat Congresului American şi a scris mii de scrisori către donatori
pentru a îmbunătăţi viaţa orbilor. I-a învăţat pe orbi să fie curajoşi şi să-şi îmbogăţească existenţa, făcând-o
productivă şi frumoasă pentru ceilalţi şi pentru ei înşişi. Împreună cu Sullivan, Keller a călătorit şi susţinut
conferinţe de-a lungul Statelor Unite şi peste hotare, expunându-şi opiniile despre o varietate de aspecte
politice şi umanitare. A fost o personalitate progresistă, unul dintre cei mai proeminenţi activişti şi comentatori
politici ai vremii. Ea este autoarea mai multor cărţi, dintre care: Jurnalul lui Helen Keller, Optimism (un eseu),
Viaţa mea din urmă, Lumea în care trăiesc şi Povestea vieţii mele.

Prin eforturile profesoarei sale, Keller a putut să-şi depăşească condiţia de surdă-oarbă, să înveţe să citească şi
să converseze în câteva limbi, să facă studii superioare, să scrie cărţi, să aibă o viaţă socială şi politică activă şi
să cunoască şi să se împrietenească cu unii dintre cei mai celebri oameni ai timpului său. Când Keller a murit,
în 1968, numele său a devenit un simbol internaţional a ceea ce poate realiza spiritul uman, în ciuda unor
limitări fizice severe. Dacă Helen Keller a reuşit să înfrunte viaţa dobândind asemenea abilităţi, cu siguranţă
că şi tinerii noştri vor putea învinge. Tot ce trebuie să facă este să ia un START bun în viaţă fiind gata să înveţe
şi să aplice zi de zi abilităţile dobândite.

Manualul de faţă este conceput special pentru tineri astfel încât viaţa să le fie prezentată drept o cursă cu
obstacole, un concurs în care sunt cu toţii înscrişi. Fiecare capitol prezintă câte un tip de abilităţi de viaţă şi
este strucutrat sub forma unei competiţii. Astfel, la început, Care este pista de alergare? prezintă o definiţie pe
larg a abilităţii, la Regulamentul de joc sunt surprinse lucrurile importante pe care tinerii trebuie să le ştie legat
de abilitatea respectivă, iar Premiile puse în joc se referă la reflecţii cu privire la beneficiile pe care tinerii le pot
dobândi însuşindu-şi abilitatea de viaţă. Exerciţiile de antrenament pentru cursă constau în jocuri şi aplicaţii
practice pentru ca tinerii să poată învăţa mai uşor cum să dobândească o abilitate, iar Cine sunt campionii are
în vedere modele şi exemple de personalităţi, persoane, cazuri care au excelat în domeniul respectiv şi de la
care tinerii pot învăţa.

5
Capitolul 2
1

Ce se înţelege
Tipuri de abilităţi
prinde
abilităţi
viaţă de viaţă?
Dezvoltarea abilitãþilor de viaþã ale tinerilor din mediul rural

Capitolul II
Tipuri de abilităţi de viaţă

“Viaţa este un exerciţiu continuu pentru rezolvarea creativă a problemelor.”


Michael J. Gelb

Viaţa se aseamănă cu un manual de matematică plin de probleme şi exerciţii ce aşteaptă să fie rezolvate de
fiecare în parte în modul său unic. Fiecare zi poate fi o nouă problemă cu care tinerii se pot confrunta şi pe
care încearcă să le rezolve folosindu-se de experienţa şi de cunoştinţele lor. Dobândirea unor abilităţi de viaţă
eficiente poate duce la o rezolvare tot mai rapidă şi mai creativă a tuturor acestor probleme.

Deprinderile pentru viaţa independentă reprezintă:


• acele abilităţi care îi permit tânărului să ducă o existenţă normală, fără a depinde de asistenţă din
partea societăţii şi folosind oportunităţile pe care societatea i le oferă.
• deprinderile care ajută o persoană să facă faţă eficient atât vieţii de zi cu zi cât şi situaţiilor dificile
şi care contribuie la o calitate a vieţii mai ridicată.
• abilităţi de comportament, de adaptare care permit indivizilor să se confrunte eficient cu cerinţele
şi provocările vieţii cotidiene
• un grup de competenţe psihosociale şi deprinderi interpersonale care ajută oamenii să ia decizii
bune, să soluţioneze probleme, să gândească critic şi creativ, să comunice eficient, să stabilească
relaţii sănătoase, să fie empatici cu alţii, să se adapteze şi să gestioneze vieţile lor într-o manieră
sănătoasă şi productivă.

Tipuri de abilităţi de viaţă

Abilităţile de viaţă reprezintă un set de anumite deprinderi necesare oricărei persoane pentru a duce o viata
echilibrată, pentru a dezvolta şi menţine relaţii normale cu ceilalţi, pentru a-şi realiza scopurile propuse şi
pentru a face faţă diferitelor dificultăţi. Noţiunea de abilitate face referire la comportamentul controlat care
duce la atingerea unor ţeluri, îndeplinirea unor obligaţii sau abordarea unor situaţii. Există, deci mai multe
tipuri de abilităţi de viaţă: abilităţi sociale, abilităţi emoţionale, abilităţi cognitive şi abilităţi comportamentale.

Abilităţile sociale sunt deprinderi necesare în relaţionarea adecvată cu cei din jur şi reprezintă o condiţie a
reuşitelor atât în plan profesional, cât şi personal. Oamenii de succes rezolvă problemele comune în aşa fel
încât relaţia cu alte persoane să nu fie periclitată. Problemele relaţionale o dată rezolvate nu reapar în alte
situaţii. Printre caracteristicile personale se evidenţiază flexibilitatea şi evitarea capcanelor prejudecăţilor.
Aceste persoane percep clar şi interpretează adecvat comportamentul celorlalţi. Abilităţile sociale garantează
astfel eficienţa în domeniul relaţiilor interpersonale, al comunicării, al rezolvării situaţiilor conflictuale, al
luării deciziilor etc.

Comunicarea nu este suficientă, atunci când nu este însoţită de ascultare. Ascultarea implică auzirea
semnalelor sonore şi interpretarea lor prin integrarea acestora în propriul sistem de gândire. Oamenii lucrează
cel mai bine în medii în care aşteptările sunt clare, flexibile, în care se simt apreciaţi pentru ceea ce sunt şi sunt
trataţi cu respect. Fiecare dintre noi are nevoie să-şi dezvolte abilităţile de lucru in echipă.

În orice tip de relaţie sau grup apar diferenţe. Oamenii gândesc în mod diferit, au valori diferite, interpretează
informaţia în mod diferit. În echipele eficiente există un sentiment de unitate, de angajament faţă de obiectivele
şi idealurile comune; cu toate acestea în grupuri se dezvoltă şi un sentiment de diversitate care presupune
existenţa diferenţelor. Acestea sunt binevenite şi oferă oamenilor ocazii să îşi lărgească cunoştinţele în diverse
domenii, contribuind astfel la progres. Iată motivul pentru care oricine trebuie încurajat să-şi exprime şi

7
Un start bun în viaþã! Un start bun în viaþã!
să-şi susţină punctele de vedere astfel încât toţi cei implicaţi să îşi aducă aportul, iar părerile fiecăruia să fie
respectate.

Diversitatea se transformă în conflict atunci când oamenii nu sunt dispuşi să accepte alte valori, priorităţi
sau puncte de vedere cu privire la ceea ce este „corect” sau „important”, iar divergenţele nu pot fi împăcate
(negociate în mod satisfăcător). Conflictul nu este neapărat un fapt negativ şi chiar dacă este dificil de rezolvat,
atunci când este bine gestionat, poate oferi unui grup şi membrilor săi ocazia de a învăţa şi evolua.

Abilităţile sociale sunt deprinderi care se referă la teme precum:
• Cine sunt eu
• Soluţionarea conflictelor
• Stilurile de comunicare
• Stima de sine
• Acceptarea diferenţelor

Abilităţile emoţionale se referă la capacitatea de a ne administra pe noi înşine şi relaţiile noastre într-un
mod eficient. Spre deosebire de IQ, care este în mare masură genetic (se modifică foarte puţin din copilărie),
abilităţile de inteligenţă emoţională pot fi învăţate la orice vârstă. Aceste abilităţi se demonstrează într-o
varietate largă de contexte şi au implicaţii asupra dezvoltării emoţionale şi asupra capacităţii de a iniţia şi
construi relaţii sociale.

Cu ajutorul exerciţiilor, tinerii conştientizează rolul influenţelor din mediul şi anturajul lor asupra
comportamentelor pe care le adoptă ulterior. Grupul de prieteni joacă un rol important în viaţa lor, iar
dorinţa de integrare şi acceptare este o pârghie foarte puternică în adoptarea anumitor comportamente. Din
cauza presiunii exercitate de grup este posibil ca unele consecinţe negative pe termen lung să fie ignorate
datorită beneficiilor de moment. Scopul exerciţiilor de dezvoltare a abilităţilor emoţionale este acela de a
ajuta dezvoltarea empatiei tinerilor, a capacităţii de înţelegere şi a capacităţii de oferire a suportului emoţional
prietenilor şi familiei. Tinerii sunt încurajaţi să acorde o atenţie sporită comunicării şi înţelegerii celor din jur,
să acorde sprijin, să se adapteze emoţional în funcţie de situaţie, astfel încât să poată contribui la depăşirea
unor situaţii dificile.

Abilităţile emoţionale sunt deprinderi care se referă la teme precum:


• Abordarea sentimentelor
• Încrederea în sine
• Exprimarea emoţiilor pozitive şi negative
• Controlarea emoţiilor
• Riscurile: expunere şi asumare

Abilităţile cognitive sunt reprezentate de procese mentale şi deprinderi de bază care sunt necesare pentru a
îndeplini o sarcină indiferent de complexitatea acesteia. Orice sarcină poate fi divizată în segmente cognitive
mai mici pe care le conştientizăm, le evaluăm şi le cultivăm prin exersare. Rezolvarea de probleme este un
proces prin care abordăm situaţiile zilnice într-o modalitate sistematică şi raţională.

Etapele procesului de rezolvare a problemei sunt: definirea corectă a problemei prin strângerea tuturor
informaţiilor disponibile, identificarea tuturor soluţiilor posibile, examinarea fiecărei alternative, alegerea
unei soluţii finale şi testarea ei. În selectarea alternativelor de rezolvare a problemelor, individul lucrează
concomitent şi la procesul de luare a deciziilor. Luarea deciziilor este o sarcină ce implică de asemenea
rezolvarea de probleme, însă presupune dezvoltarea capacităţii de a discerne între avantajele şi dezavantajele
fiecărei soluţii pentru a o alege acea posibilitate care răspunde cel mai bine nevoilor noastre. Indiferent de
complexitatea problemei este necesară etapa de strângere a informaţiilor corecte şi relevante, în baza cărora
construim paşii spre soluţie.

8
Dezvoltarea abilitãþilor de viaþã ale tinerilor din mediul rural
Atunci când rezolvăm probleme aproape mereu intrăm în contact cu diverse persoane şi, fără să vrem, modul
nostru de a duce sarcina la capăt influenţează şi viaţa celorlalţi. Avem nevoie de aceea să ţinem cont de
scopurile noastre, de ale lor şi de abilitatea de a negocia şi convinge pe celălalt de soluţia care serveşte cel
mai bine interesele comune. Sarcinile pe care le avem zi de zi de rezolvat comportă şi anumite riscuri de grade
diferite. Estimarea corectă a riscurilor cu care ne confruntăm reprezintă o sursă importantă de informaţii
în luarea deciziilor corecte şi alegerea celor mai potrivite soluţii la probleme noastre.

Abilităţile cognitive sunt deprinderi care se referă la teme precum:


• Abilităţi de negociere
• Luarea deciziilor
• Rezolvarea problemelor
• A învăţa să înveţi
• Estimarea riscului

Abilităţile comportamentale sunt deprinderile necesare pentru a pune în practică ceea ce intenţionăm. Zi
de zi ne confruntăm cu probleme, avem de luat decizii, ne intersectăm cu oameni care ne sunt alături sau nu.
În contextul unui ritm de viaţă din ce în ce mai alert nu trebuie să uităm să ducem un stil de viaţă sănătos,
care presupune să ne alimentăm corect, să ne odihnim, să desfăşurăm activităţi fizice, să ştim să ne dozăm
eforturile şi să recunoaştem factorii care ar putea afecta siguranţa personală.

Pe măsură ce se dezvoltă tinerii doresc să fie implicaţi în activităţi independente de care să se simtă
responsabili şi pentru care să fie recompensaţi adecvat. Acestea presupun folosirea deprinderilor de viaţă
şi gestionarea adecvată a resurselor pe care le au la dispoziţie. Managementul timpului şi a resurselor
materiale reprezintă deprinderi esenţiale care presupun capacitatea de planificare, abilitatea de a căuta
resurse şi asumarea responsabilităţii pentru felul în care tânărul îşi petrece timpul sau îşi cheltuie banii.

Abilităţile comportamentale sunt deprinderi care se referă la teme precum:


• Planificarea
• Comportamentul nonviolent
• Voluntariatul
• Lucrul în echipă
• Drepturi şi responsabilităţi

9
Capitolul 3

Evaluarea abilităţilor de viaţă ale tinerilor


din mediul rural
Dezvoltarea abilitãþilor de viaþã ale tinerilor din mediul rural

Capitolul III
Evaluarea abilităţilor de viaţă ale tinerilor din mediul rural

“Viaţa este o succesiune de lecţii care trebuie trăite pentru a fi înţelese.”


Ralph Waldo Emerson

Potrivit studiului „România – O evaluare rapidă a impactului crizei economice asupra sărăciei”, realizat în
anul 2008, “prin comparaţie cu alte grupe de vârstă, copiii şi tinerii continuă să se confrunte cu cel mai mare
risc de sărăcie. Copiii şi tinerii reprezintă 43% din populaţia afectată de sărăcie, atât în 2008 cât şi în 2009”.
Conform specialiştilor, efectele sărăciei sunt resimţite mai pregnant de către copiii şi tinerii din mediul rural,
iar aceste efecte iau forme dintre cele mai diverse: abandon şcolar, alcoolism, izolare socială, comportamente
agresive, delincvenţă.

Raportul din iulie 2007 al Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza şi Elaborarea Politicilor din Domeniile
Educaţiei şi Cercetării arată, de exemplu, că în anul 2006 numai 24,54% dintre elevii din mediul rural au ajuns
să urmeze liceul, în timp ce în 2005 proporţia lor era de 36,8%. De asemenea, ponderea elevilor din mediul
rural care urmează liceul este în scădere de la an la an.

De aceea tinerii au şi mai mare nevoie să îşi dezvolte abilităţile de viaţă pentru a putea face faţă tuturor
problemelor de zi cu zi. Ei trebuie să ştie cum să reacţioneze atunci când se confruntă cu probleme de ordin
emoţional, social, cognitiv sau comportamental. Primul pas în procesul de formare a abilităţilor de viaţă ale
tinerilor constă în identificarea abilităţilor necesare acestora. Una din metodele ce pot fi utilizate în evaluarea
abilităţilor de viaţă este chestionarul.

Chestionarul permite colectarea unui număr mare de date relevante. Pot fi utilizate atât întrebări închise, cât
şi deschise. Chestionarul poate fi aplicat de un adult (profesor, asistent social, părinte, psiholog) care face
evaluarea adolescentului sau poate fi aplicat chiar de către adolescent pentru a se autoevalua. Iată mai jos un
exemplu de astfel de chestionar:

11
Un start bun în viaþã! Un start bun în viaþã!
CHESTIONAR DE AUTOEVALUARE PENTRU ADOLESCENT

Instrucţiuni: Aceste întrebări vă vor cere să răspundeţi ce cunoaşteţi şi ce puteţi să faceţi. Nu există răspunsuri
corecte sau greşite, încercaţi să răspundeţi la toate întrebările. Dacă sunt prea multe întrebări la care nu
răspundeţi, s-ar putea să nu obţineţi rezultatul dorit.

Eu sunt:
O fată [ ]
Un băiat [ ]

Vârsta actuală [ ]

Nivelul de şcolarizare

[ ] clasa a 7-a [ ] clasa a 12-a


[ ] clasa a 8-a [ ] şcoala complementară
[ ] clasa a 9-a [ ] şcoala profesională
[ ] clasa a 10-a [ ] Nu este la şcoală
[ ] clasa a 11-a [ ] Altele

Selectaţi răspunsul care descrie cel mai bine situaţia în care vă aflaţi
În prezent locuiesc:

[ ] împreună cu părinţii biologici


[ ] împreună cu mama sau tatăl biologic
[ ] împreună cu părinţii /părintele adoptiv
[ ] împreună cu asistentul maternal care nu este rudă
[ ] împreună cu o rudă (nu asistent maternal)
[ ] împreună cu rudele care sunt şi asistenţii săi maternali
[ ] împreună cu un prieten de familie (nu asistent maternal)
[ ] pe cont propriu
[ ] altele

De cât timp locuieşti în aceste condiţii?

______luni_____ani

Vă rugăm să selectaţi răspunsul care vă caracterizează cel mai bine:


Seamănă Seamănă puţin
Nu foarte mult cu mine
cu mine
SARCINI PRIVIND VIAŢA DE ZI CU ZI
1. Ştiu să îmi spăl hainele urmărind eticheta produselor
2. Mă protejez împotriva posibilelor spargeri la domiciliu
3. Îmi aranjez hainele când este nevoie, de exemplu, îmi cos
nasturii
4. Îmi pregătesc masa singur
5. Depozitez mâncarea astfel încât să nu se strice sau să se
altereze
6 .Păstrez curăţenia în spaţiul în care trăiesc
7. Planific mese sănătoase în fiecare săptămână

12
Dezvoltarea abilitãþilor de viaþã ale tinerilor din mediul rural
8. Merg la cumpărături
LOCUINŢA ŞI RESURSELE COMUNITARE
9. Pot să-mi calculez costurile pentru locuinţa în care stau
10. Ştiu unde să mă adresez pentru plăţi serviciile şi utilităţile
gospodăriei în care locuiesc (telefonie, cablu tv, cablu
internet, gaz, apă, electricitate)
11. Cunosc despre existenţa serviciilor sociale din comunitate
12. Ştiu unde să mă adresez în caz de abuz
13. Pot dezvolta un buget lunar necesar vieţii independente
14. Pot calcula costurile de început într-o locuinţă nouă
15. Pot completa un contract de închiriere
16. Pot explica unde pot cere ajutor în cazul unui conflict cu
proprietarul locuinţei
17. Pot explica unde îmi pot obţine carnetul de conducere
AUTOÎNGRIJIREA
18. Pot stabili o întâlnire cu medicul, dentistul sau clinica
atunci când am nevoie
19. Pot descrie două sau mai multe locaţii de unde pot primi
ajutor dacă mă simte în nesiguranţă
20. Pot contacta locaţii în zona în care locuiesc pentru a
obţine informaţii despre viaţa sexuală şi sarcină
21. Pot explica două modalităţi pentru prevenirea bolilor cu
transmitere sexuală precum HIV sau sifilis
22. Pot să mă îngrijesc în cazul rănilor sau bolilor uşoare
23. Pot explica ce se întâmplă cu organismul dacă fumez,
consum alcool sau folosesc droguri
24. Pot refuza avansurile sexuale
25. Cer ajutor atunci când am nevoie
26. Fac faţă mâniei fără a folosi violenţa
27. Sunt politicos cu ceilalţi
28. Apreciez lucrurile pe care ceilalţi le fac pentru mine
29. Respect proprietatea celuilalt
30. Sunt capabil să organizez şi să conduc activităţi de grup
31. Pot descrie trei modalităţi de a găsi un loc de muncă
32. Mă gândesc la mai multe variante atunci când iau o decizie
33. Reflectez asupra propriilor greşeli
34. Mă pregătesc pentru examene sau discursuri
35. Folosesc biblioteca, ziarele, computerul, internetul sau
alte resurse pentru a obţine informaţii
36. Îmi îndeplinesc sarcinile în timp util
37. Ajung la şcoală în timp util
38. Pot exprima idei abstracte în scris
39. Sunt capabil să fac prezentări verbale în faţa unui grup
40. Pot descrie paşii pentru a-mi atinge unul din scopurile
mele
SEAMĂNĂ DESCRIE CEL
TOTAL NU PUŢIN CU MAI BINE
TÂNĂRUL TÂNĂRUL

13
Capitolul 4

Ce sunt şi cum putem dezvolta abilităţile


sociale
Dezvoltarea abilitãþilor de viaþã ale tinerilor din mediul rural

Capitolul IV
Ce sunt şi cum putem dezvolta abilităţile sociale?

“Viaţa este o bibliotecă aparţinând unui autor. Are câteva cărţi scrise de el însuşi,
dar cele mai multe dintre ele au fost scrise pentru el.”
Harry Emerson Fosdick

Abilităţile sociale sunt deprinderi necesare în relaţionarea adecvată cu cei din jur şi reprezintă o condiţie a
reuşitelor atât în plan profesional, cât şi personal. Oamenii de succes rezolvă problemele comune în aşa fel
încât relaţia cu alte persoane să nu fie periclitată. Problemele relaţionale o dată rezolvate nu reapar în alte
situaţii. Printre caracteristicile personale se evidenţiază flexibilitatea şi evitarea capcanelor prejudecăţilor.
Aceste persoane percep clar şi interpretează adecvat comportamentul celorlalţi. Abilităţile sociale garantează
astfel eficienţa în domeniul relaţiilor interpersonale, al comunicării, al rezolvării situaţiilor conflictuale, al
luării deciziilor etc.

Abilităţile sociale sunt deprinderi care se referă la teme precum:


• Cine sunt eu
• Soluţionarea conflictelor
• Stiluir de comunicare
• Stima de sine
• Acceptarea diferenţelor

A. Autocunoaşterea

•• Care este pista de alergare?


Y
Pista pe care tinerii trebuie să înveţe să alerge se numeşte autocunoaşterea. Aceştia trebuie să înveţe să îşi
definească propria personalitate, să facă cunoştinţă cu ei înşişi. Trăsăturile de personalitate reprezină însuşiri
caracteristice unei persoane. Pozitive sunt caracteristicile considerate bune, eficiente şi sunt numite calităţi.
Trăsăturile negative sunt cele care au conotaţie depreciativă. De exemplu: a fi harnic este o calitate, iar a fi
indiferent este o caracteristică negativă.

Toate trăsăturile care se manifestă în comportamentul omului şi arată atitudinile lui faţă de sine (modestie,
orgoliu, culpabilitate etc.), faţă de ceilalţi, faţă de societate (sinceritate, altruism, patriotism etc.) şi faţă de
muncă (hărnicie, meticulozitate etc.) formează ceea ce numim caracter. Fiecare om are propria reprezentare
asupra trăsăturilor pozitive de personalitate, iar această opinie îl ajută să se orienteze în procesul de
autoperfecţionare. De exemplu, dacă cineva consideră că a fi disciplinat este o calitate, atunci îşi va dezvolta
această trăsătură. Dar recunoaşterea acestor părţi mai puţin bune este importantă, deoarece îl ajută pe tânăr
să îşi accepte întregul Eu şi să schimbe trăsăturile de care nu este mulţumit.
•• Regulamentul de joc
.
Pentru a putea intra în această cursă tinerii trebuie să înveţe care sunt regulile jocului, care sunt principiile
importante pe care trebuie să le respecte pentru a putea câştiga. Iată principalele reguli în căutarea răspunsului
la întrebarea cine sunt eu:
• Tinerii trebuie să descopere care este imaginea lor despre trăsăturile ideale de personalitate
• Tinerii trebuie să identifice la ce domenii ale vieţii se referă trăsăturile alese de ei: atitudinea faţă de
sine, atitudinea faţă de alţi oameni, activitate, viaţă emoţională
• Tinerii trebuie să se privească în oglindă şi să identifice cel puţin 5 calităţi şi 5 defecte proprii

15
Un start bun în viaþã! Un start bun în viaþã!
•• Premiile puse în joc

Efortul pe care tinerii îl depun în această cursă a descoperirii sinelui nu este în zadar. La sfârşitul alergării îi
aşteaptă premii importante, beneficii reale care îi vor ajuta să se dezvolte la potenţialul lor maxim. În final
tinerii vor descoperi că:
• Ei sunt fiinţe unice, nu mai este nici un om ca ei
• Ceea ce îi caracterizează pe ei le aparţine doar lor
• Felul în care ei gândesc, amintirile lor, imaginaţia şi visurile lor sunt irepetabile
• Interesele, necesităţile, simpatiile şi dispoziţiile proprii sunt uneori diferite de cele ale altor oameni
• Au o voinţă puternică care îi ajută să se descurce în situaţiile dificile
• Tot ce se întâmplă în vieţile lor, bucurii şi succese, supărări şi decepţii, obişnuinţe şi pasiuni, sunt
experienţele lor pe care le acceptă
•• Exerciţii de antrenament pentru cursă
T
Pentru a se putea înscrie în această cursă tinerii au nevoie să se antreneze mai întâi. Iată câteva exerciţii
ajutătoare:

Autoportretul
Tinerii vor lucra în mod individual. Fiecare este rugat să deseneze pe o foaie de hârtie un obiect care să
exprime cel mai bine trăsăturile sale de personalitate. Apoi fiecare este invitat să îşi prezinte autoportretul în
faţa colegilor şi să îl explice. Acesta trebuie să exprime cel puţin două calităţi şi două defecte.

Ce cântec eşti?
Fiecare tânăr este rugat să înlocuiască numele său cu numele unui cântec care consideră el că îl reprezintă cel
mai mult atât prin versurile, cât şi prin ritmul său. Fiecare trebuie să explice de ce a ales numele acelui cântec
justificând cu trăsături din propria personalitate.

Cine cred ceilalţi că eşti


Tinerii vor fi împărţiţi pe perechi şi li se va acorda un timp de 10 minute în care să stea de vorbă şi să-şi pună
întrebări unul altuia pentru a afla cât mai multe unul despre celălalt. Apoi fiecare va decide cu ce personaj
(actor, cântăreţ, personaj de film, personaj din desene animate etc.) se aseamănă cel mai bine perechea sa şi
va scrie numele acestuia pe o foaie A 4. Apoi o va lipi pe spatele acestuia fără ca el să vadă ce scrie pe ea. După
ce toţi tinerii şi-au lipit foile cu numele de personaje pe ele ei vor încerca să afle cine sunt întrebând pe oricine
din jur doar întrebări la care ceilalţi au voie să răspundă cu da sau nu. În final, după ce fiecare tânăr va afla
ce personaj a avut scris pe spate va trebui să spună celorlalţi de ce crede că el a fost asemănat cu respectivul
personaj.
•• Despre campioni

Tinerii zilelor noastre au nevoie de modele pe care să le urmeze în viaţă pentru a-şi putea însuşi noi calităţi.
Personalităţile prezentate de mass-media lasă o amprentă adâncă asupra lor şi cei mai mulţi îşi doresc să
ajungă asemenea unor vedete de televiziune sau unor politicieni influenţi. Însă nu toate personajele prezentate
de către mass-media sunt modele demne de urmat. De aceea este important ca tinerilor să li se prezinte
viaţa unor personalităţi de calitate, de la care au de învăţat lucruri importante pentru dezvoltarea propriei
lor personalităţi. Astfel, se poate încerca un exerciţiu de şitaţi că din rândul personalităţilor de la care ei pot
învăţa ceva bun.

Ştiaţi că...
• Lui Leonardo da Vinci i-au trebuit mai bine de 10 ani ca sa picteze Mona Lisa
• Motto-ul lui Einstein era: “Nu te lasa invins!” El era pregatit să se gândească la aceeaşi problemă mai
multe ore pe zi, timp de mai multe luni până reuşea ce îşi propusese. El este cel care a făcut afirmaţia
“oamenii îşi folosesc doar 10% din creier”.

16
Dezvoltarea abilitãþilor de viaþã ale tinerilor din mediul rural
• Thomas Edison are mai mult de 1.300 de invenţii brevetate în SUA şi în alte ţări. El şi-a stabilit o
“fabrică de invenţii”, un laborator industrial de invenţii, în care şi-a propus să producă câte o invenţie
la interval de 10 zile. Într-o perioadă de 4 ani el a obţinut 300 de brevete, ceea ce înseamnă o invenţie
la 5 zile!
• Alexander Graham Bell, inventatorul telefonului, era instructor al copiilor surzi. El a inventat
telefonul ca să-şi ajute soţia surdă şi mama să audă.

B. Soluţionarea conflictelor

•• Care este pista de alergare?


Y
Pista pe care trebuie să înveţe tinerii să alerge se numeşte soluţionarea conflictelor. Neînţelegerile care apar
între diferite persoane sunt calificate ca fiind un conflict. Conflictul semnifică orice, începând cu o mică
tensiune până la o ceartă în toată regula. Dar, existenţa unui conflict între două sau mai multe persoane nu
înseamnă un război veşnic.

Conflictele au existat dintotdeauna, ele sunt un fenomen universal care poate fi întâlnit la toate nivelele
convieţuirii umane. Nu prezenţa conflictelor este problematică, nu ea este cea care constituie o ameninţare
la adresa păcii, ci formele ei violente, care propagă sisteme nedrepte, care avantajează doar una dintre părţile
implicate, înclinate spre preluarea puterii şi spre impunerea propriilor interese şi care cred că doar ele deţin
„adevărul absolut“. Asemenea atitudini pot degenera cu uşurinţă în modele de gândire şi de comportament
orientate după cucerirea totală: pierderile suferite de una dintre părţi sunt câştiguri pentru cealaltă.
Câştigătorul, prin asociere, este cel mai puternic, dreptatea stând de partea lui. În uzul zilnic, conflictele sunt
deseori asociate în mod automat cu certurile, cu conflictele de interese, cu puterea sau cu uzul de violenţă.
Cercetătoarea Ulrike C. Wasmuth a atras atenţia asupra faptului că este important să considerăm conflictele
ca pe nişte simple fapte sociale, şi să nu le confundăm cum formele sale mai avansate; conflictele nu trebuie să
fie limitate prin prisma unor evaluări concrete şi nu trebuie confundate cu cauzele lor. Conflictul, în viziunea
lui Wasmuth este prin urmare un „fapt social la care participă cel puţin două părţi (indivizi, grupe, state), care
(a) urmăresc scopuri diferite, neconciliabile sau chiar acelaşi scop, dar care nu poate fi atins decât de o singură
parte, şi/sau (b) doresc să facă uz de mijloace disputate pentru a atinge un scop anume.”
•• Regulamentul de joc
.
Pentru a putea intra în această cursă tinerii trebuie să înveţe care sunt regulile jocului, care sunt principiile
importante pe care trebuie să le respecte pentru a putea câştiga. Pentru a face faţă cu bine conflictelor tinerii
trebuie:
• Să se calmeze. Dacă încearcă să discute atunci când sunt furioşi sau când sunt invadaţi de emoţii
vor ajunge să ţipe sau să spună lucruri pe care mai târziu le vor regreta
• Să aleagă momentul potrivit pentru a discuta. Trebuie să vorbească în particular cu persoana cu
care se află în conflict şi să discute în linişte
• Să spună ce gândesc, să fie sinceri în vederea aplanării conflictului
• Să asculte punctele de vedere ale celorlalţi pentru că într-o ceartă există întotdeauna cel puţin
două puncte de vedere
• Să fie pregătiţi să îşi ceară scuze şi să facă compromisuri.
• Să treacă peste conflictele încheiate. Dosarele încheiate trebuie uitate
•• Premiile puse în joc

Efortul pe care tinerii îl depun în această cursă a învăţării soluţionării de conflicte nu este în zadar. Prin
dobândirea abilităţii de soluţionare a conflictelor tinerii:
• Vor fi capabili să identifice principalele surse de conflict
• Vor putea să dezvolte abilităţi de negociere în soluţionarea conflictelor

17
Un start bun în viaþã! Un start bun în viaþã!
• Vor înţelege faptul că fiecare este diferit şi că dezacordurile generate de puncte de vedere diferite
nu trebuie să se transforme în conflicte distructive
• Vor deveni conştienţi de interacţiunea propriei personalităţi cu factorii externi
•• Exerciţii de antrenament pentru cursă
T
Pentru a se putea înscrie în această cursă tinerii au nevoie să se antreneze mai întâi. Iată câteva exerciţii
ajutătoare:

Ce este conflictul
Desfăşurare: Se scrie cuvântul CONFLICT pe o bucată mare de hârtie care se aşează pe podea în centrul
grupului. Fiecare participant primeşte câte o foaie de hârtie pe care o rupe într-un număr de bucăţi egale cu
numărul de litere din numele său (de ex. ANDREI va rupe foaia în 6 bucăţele de hârtie). Participanţii scriu
pe fiecare bucăţică de hârtie o idee, o acţiune, o emoţie, o reacţie fizică, un sinonim al cuvântului conflict.
Ei aşează hârtiuţele în jurul colii mari din centru pe care scrie CONFLICT. Se citesc cuvintele asociate
conflictului şi se discută pe baza acestora despre:
• aspectele pozitive si negative ale conflictelor,
• trăirile în situaţii de conflict
• posibilitatea de rezolvare a conflictelor prin empatie
• negocierea situaţiilor conflictuale
• managementul tensiunii generate de conflict
Interpretare: Din cuvintele enunţate şi pe baza experienţelor lor conflictuale, se construieşte o situaţie care
va fi scrisă pe o foaie de flipchart. Participanţii vor sugera modalităţi pozitive de rezolvare ale conflictului,
precum şi modalităţi negative de soluţionare ale acestuia. Pot fi identificate de asemenea, prin opoziţie,
aspectele benefice ale situaţiei conflictuale, precum şi cele negative.

Strategii de soluţionare a conflictelor


În situaţiile de conflict fiecare dintre noi recurge la o strategie de comportare:
• Ursuleţul – Aplanare – doreşte să fie plăcut şi acceptat de cilalţi. El crede că toate conflictele ar trebui
evitate în favoarea armoniei şi că oamenii nu pot discuta în contradictoriu fără a strica relaţiile dintre ei
• Bufniţa – Colaborare constructivă – preţuieşte extrem de mult atât scopurile personale, cât şi relaţiile
interpersonale. Vede conflictele ca probleme ce trebuie rezolvate şi caută soluţii care să satisfacă atât
interesele personale, cât şi cele ale taberei adverse
• Broasca ţestoasă – Retragere – se retrage în carapacea ei pentru a evita conflictele. Ea renunţă la
scopurile şi relaţiile ei personale
• Rechinul – Forţare – încearcă să-şi domine adversarii prin a-i face să accepte soluţia sa într-un conflict
• Vulpea – Compromis – tinde să facă compromisuri, renunţă parţial la scopurile ei convingând
cealaltă tabără să procedeze la fel
Tinerii vor fi împărţiţi în 5 grupe şi fiecare grupă va trebui să realizeze o mică scenetă prin care să ilustreze
prin tragere la sorţ una dintre strategiile de soluţionare a conflictelor enumerate mai sus. După prezentarea
fiecărei scenete ceilalţi trebuie să ghicească despre ce tip de strategie era vorba. La final elevii vor discuta
despre avantajele şi dezavantajele fiecărei strategii.
•• Despre campioni

Tinerii vor putea să înveţe mai uşor modalităţi de soluţionare a conflictelor dacă vor face cunoştinţă cu mari
campioni în astfel de situaţii şi vor avea astfel modele pe care ar putea să le urmeze. Tinerii ar putea să înveţe
despre soluţionarea conflictelor făcând cunoştinţă cu unul din laureaţii premiului Nobel pentru Pace, Martin
Luther King.

18
Dezvoltarea abilitãþilor de viaþã ale tinerilor din mediul rural
Martin Luther King Jr. (n. 15 ianuarie 1929, Atlanta, Georgia - d. 4 aprilie 1968, Memphis, Tennessee) a fost un
pastor baptist nord-american, activist politic, cunoscut mai ales ca luptător pentru drepturile civile ale persoanelor de
culoare din Statele Unite ale Americii. A organizat şi a condus marşuri în favoarea dreptului la vot, pentru desegregare
rasială şi alte drepturi civice elementare pentru cetăţenii de culoare nord-americani. Cele mai multe astfel de legi, şi
anume Civil Rights Act, Voting Rights Act, au fost promulgate sub preşedinţia lui Lyndon B. Johnson.
În timpul unui marş pentru libertate (28 august 1963) a pronunţat unul dintre cele mai celebre discursuri:
I have a dream (Am un vis). L-a cunoscut pe John Fitzgerald Kennedy care i-a acordat sprijinul în lupta
împotriva discriminării rasiale. Martin Luther King a fost cel mai tânăr laureat al premiului Nobel pentru Pace
în 1964 pentru lupta împotriva segregaţiei rasiale. Preşedintele american Jimmy Carter i-a acordat Medalia
prezidenţiala pentru libertate. Din 1986, ziua lui Martin Luther este o zi de sărbătoare în Statele Unite.

C. Stilurile de comunicare

•• Care este pista de alergare?


Y
Pista pe care trebuie să înveţe tinerii să alerge se numeşte stilurile de comunicare. Când oamenii comunică, ei
pot fi pasivi, asertivi sau agresivi. Fiecare aplică unul dintre aceste stiluri de comunicare pentru a putea face
faţă situaţiilor de zi cu zi. Dacă un stil de comunicare nu funcţionează bine într-o situaţie sau alta, îl putem
înlocui cu noi comportamente, mai eficiente.

Reacţiile pasive se manifestă prin incapacitatea de a exprima gânduri şi sentimente. Persoanele care aleg stilul
pasiv pot face ceva ce nu doresc. Adesea se simt vinovate şi îşi cer scuze în loc să exprime ceea ce simt sau
cred. Reacţiile agresive implică învinuirea şi criticarea celor din jur. Oamenii agresivi îşi exprimă sentimentele
prin tachinare, intimidare a persoanei sau chiar prin violenţă fizică şi nu iau în considerare drepturile altora.

Deşi în unele situaţii o persoană poate fi pasivă, iar alteori se manifestă agresiv, comunicarea asertivă
funcţionează cel mai bine în majoritatea situaţiilor de viaţă. Asertivitatea este un stil de comunicare care îţi
permite să îţi aperi drepturile, să spui ce crezi cu adevărat, să-ţi exprimi gândurile, sentimentele şi atitudinile
într-un mod direct şi sincer, dar fără a jigni sau a încălca drepturile celeilalte persoane.
•• Regulamentul de joc
.
Pentru a putea intra în această cursă tinerii trebuie să înveţe care sunt regulile jocului, care sunt principiile
importante pe care trebuie să le respecte pentru a putea câştiga. Iată principalele reguli în ce priveşte
comunicarea eficientă:
• utilizarea mesajelor adresate la persoana I (limbajul responsabilităţii), focalizate pe ceea ce simte
emiţătorul si pe comportamentul interlocutorului, prevenind astfel reacţiile defensive în comunicare;
• spontaneietatea în exprimarea opiniilor personale;
• ascultarea cu atenţie, ascultarea activă este o modalitate de a asculta şi a răspunde care duce la
îmbunătăţirea înţelegerii reciproce şi la depăşirea obstacolelor în comunicare; comunicarea empatică
conţine mesaje de înţelegere, compasiune şi afecţiune faţă de interlocutor;
• evitarea stereotipurilor si prejudecăţilor deoarece conduc la opinii negative despre ceilalţi, sunt
cauzele unor acţiuni şi emoţii negative, duc la discriminare, violenţă şi genocid;
• utilizarea mesajelor care să ajute interlocutorul în găsirea de alternative, posibilităţi de rezolvare a
unei situaţii, pentru că deseori sfatul este perceput de cealaltă persoană ca o insultă la inteligenţa sa;
• evitarea ameninţărilor;
• dovedirea egalităţii, atitudinea de superioritate determină formarea unei relaţii defectoase de
comunicare, încurajează dezvoltarea conflictelor;
• solicitarea mai multor informaţii, punerea de întrebări deschise, câte una pe rând, acestea dau
vorbitorului posibilitatea de a se deschide, de a explora gândurile şi sentimentele sale;

19
Un start bun în viaþã! Un start bun în viaþã!
• utilizarea confirmărilor verbale, vizuale şi non verbale, precum şi sunete care îl fac pe vorbitor să
înţeleagă că este ascultat cu interes şi cu respect;
• citirea limbajul corpului: expresia feţei, ochilor, tonul vocii, ţinuta corpului şi gesturile.
•• Premiile puse în joc

Efortul pe care tinerii îl depun în această cursă a comunicării nu este în zadar. Prin exersarea stilurilor eficiente
de comunicare tinerii:
• Vor înţelege dificultatea comunicării fără feedback verbal sau vizual
• Vor vedea importanţa feedback-ului în comunicare
• Vor înţelege că atât comunicarea verbală, cât şi cea non-verbală sunt importante
• Vor învăţa să comunice eficient utilizând anumite stiluri de comunicare

•• Exerciţii de antrenament pentru cursă


T
Pentru a se putea înscrie în această cursă tinerii au nevoie să se antreneze mai întâi. Iată câteva exerciţii
ajutătoare:

Desfăşurare: Invitaţi tinerii să se aşeze în cerc. Plasaţi cămaşa în centrul cercului şi rugaţi 2 voluntari din
rândul tinerilor să se apropie. Rugaţi-i să stea în centrul cercului, cu spatele unul la celălalt. Observatorii
trebuie să păstreze liniştea pe parcursul exerciţiului.
Etapa 1
Unul dintre voluntari trebuie să ia cămaşa, iar celălalt trebuie să-i dea instrucţiuni despre cum să o îmbrace.
Aceste instrucţiuni trebuie urmate întocmai. Cei doi voluntari nu au voie să se uite unul la celălalt sau să pună
întrebări.
Acordaţi 5-6 minute pentru această activitate.
Interpretare:
La final, aflaţi impresiile voluntarilor, cu ajutorul următoarelor întrebări:
• Ai reuşit să îmbraci cămaşa corect datorită instrucţiunilor? Cum ţi s-au părut instrucţiunile date de coleg/
partener?
• Din ce cauză crezi că instrucţiunile nu au fost eficiente?
Etapa 2
Rugaţi voluntarii să stea faţă în faţă. Rugaţi pe unul din ei să dea instrucţiunile iar pe celălalt să le urmeze.
Voluntarii au voie să pună întrebări şi să facă sugestii.
Acordaţi 5 minute pentru a termina, dar este foarte probabil că vor termina mai repede.
Interpretare:
Întrebaţi-i despre a doua experienţă.
• Ai reuşit să urmezi instrucţiunile? Cum ţi s-au părut instrucţiunile date de partener?
• Ce te-a ajutat să urmezi instrucţiunile de data aceasta?
• Ai avut posibilitatea de a da instrucţiunile într-o manieră mai potrivită? De ce?
Puteţi implica observatorii în discuţie cerându-le opiniile. Pot de asemenea să răspundă la întrebările adresate.

Maşina de spălat
Se formează două şiruri de tineri faţa în faţă. Un voluntar, cel care rămâne fără pereche sau animatorul trece
printre cele două şiruri („maşina de spălat”). Când ajunge în dreptul primei perechi din şir se opreşte şi
aşteaptă să fie „spălat”: fiecare participant la joc îi pune mâna pe umăr şi îi spune o caracteristică, o calitate
personală sau o vorbă bună. Cel „spălat” mulţumeşte şi trece mai departe. Atenţie: se va insista de la început
pe caracterul pozitiv al comunicării! Neapărat trebuie să treacă prin „maşina de spălat” tinerii trişti, timizi,
negativişti, pentru a le ridica moralul, pentru a le dezvolta încrederea în sine sau pentru a-i determina să
gândească pozitiv.

20
Dezvoltarea abilitãþilor de viaþã ale tinerilor din mediul rural

•• Despre campioni

Tinerii vor putea să înveţe elemente eseneţiale despre stilurile de comunicare urmărind împreună filmul
Twelve angry men şi discutând pe marginea lui.

Acţiunea filmului se compune din deliberările celor doisprezece juraţi chemaţi să se pronunţe asupra
vinovăţiei unui tânăr de 18 ani, de origine hispanică, învinuit că şi-ar fi ucis tatăl. Ceea ce părea iniţial un caz
limpede, fără complicaţii, se va transforma într-o etalare a prejudecăţilor fiecărui personaj în parte, legate de
proces, de acuzat sau de ceilalţi membri ai juriului. Pe parcursul filmului sunt prezentate motivele mai mult
sau mai puţin corecte care stabilesc viaţa unui om şi modul în care defectele umane pot influenţa viaţa cuiva,
analizând fiecare personaj în parte ca pe o tipologie umană.
Unsprezece dintre jurati votează, de la bun început, pentru condamnarea tânarului. Unul singur - interpretat
de Jack Lemmon - cere ca legea să fie respectată până la capăt. Convins că hotarârea celorlalţi este pripită, el
îşi apară cauza cu obstinaţie, hotarât să îi convingă de faptul că decizia lor se bazează numai pe dovezi neclare
şi, mai ales, pe propriile prejudecăţi. Reuşeşte să identifice destule puncte slabe în teoria procurorilor cât să îi
pună pe ceilalţi pe gânduri, mai ales că verdictul le-ar putea schimba viaţa pentru totdeauna. Pe parcursul a ore
întregi, într-o atmosferă înnăbuşitoare juratul reuşeşte să-i facă pe rând pe fiecare să-şi recunoască propriile
frustări si regrete, greşeli din trecut, chiar cu proprii lor fii şi treptat, din toţi 11, toţi vor vota „nevinovat”. Cu
o distribuţie alesă parcă special, fiecare actor depăşindu-se pe sine în interpretare, filmul este de o valoare
inestimabilă, mai ales că prezintă fapte ce se petrec în mod curent în viaţa de zi cu zi în Justiţie.

D. Stima de sine

•• Care este pista de alergare?


Y
Pista pe care trebuie să înveţe tinerii să alerge se numeşte stima de sine. Stima de sine este felul în care ne
vedem şi dacă ne place sau un ceea ce vedem. Stima de sine constituie o valoare umană fragilă şi schimbătoare.
Ea creşte de fiecare dată când ne străduim să ne respectăm standardele şi scade atunci când nu reuşim să
atingem respectivele standarde. Aşa încât, pe parcursul vieţii, este posibil să cunoaştem valori foarte înalte
ale stimei de sine, dar şi foarte scăzute. Stima de sine se conturează, conform literaturii de specialitate, din 4
componente principale:
• sentimentul de siguranţă
• cunoaşterea de sine
• sentimentul de apartenenţă (la o familie, la un grup etc.)
• sentimentul de competenţă.
•• Regulamentul de joc
.
Pentru a putea intra în această cursă tinerii trebuie să înveţe care sunt regulile jocului, care sunt principiile
importante pe care trebuie să le respecte pentru a putea câştiga. Iată principalele reguli în ce priveşte stima
de sine:

• Cu cât stima de sine este mai bună, cu atât tânărul este mai mulţumit de viaţa sa, mai fericit. Atunci
când este negativă ea provoacă suferinţe şi neplăceri
• Stima de sine înseamnă a se respecta pe sine indiferent de ceea ce i se întâmplă, a asculta necesităţile
şi aspiraţiile sale, a crede în capacităţile sale şi a-şi proiecta un viitor, a acţiona fără teama de eşec şi
de opinia celorlalţi
• Persoanele care au un nivel scăzut al stimei de sine au nevoie de ceilalţi să le aprobe comportamentul,
de aceea ele verifică dacă au acţionat corect după reacţia oamenilor din jur
• Stima de sine este un element destul de mobil al personalităţii tânărului, care nu rămâne neschimbat,
ci are nevoie de o permanentă creştere

21
Un start bun în viaþã! Un start bun în viaþã!
•• Premiile puse în joc

Efortul pe care tinerii îl depun în această cursă a stimei de sine nu este în zadar. Prin înţelegerea impactului
stimei de sine tinerii:
• Vor învăţa să aibă o percepţie corectă despre sine
• Vor fi capabili să se accepte aşa cum sunt, cu toate calităţile şi defectele lor
• Vor putea să aibă mai multă încredere în ei înşişi
•• Exerciţii de antrenament pentru cursă
T
Pentru a se putea înscrie în această cursă tinerii au nevoie să se antreneze mai întâi. Iată câteva exerciţii
ajutătoare:

Priveşte-te în oglindă!
Tinerii vor primi o oglindă pe care o vor da din mână în mână şi în momentul în care fiecare va primi oglinda
va trebui să se privească în ea şi să spună 3 lucruri pe care le apreciază la el însuşi. Acest exerciţiu îi va ajuta pe
tineri să îşi mărească stima de sine dovedind apreciere şi respect faţă de propria persoană.

Testul stimei de sine


Fiecare tânăr va primi un set de 16 întrebări la care va trebui să răspundă cu da sau nu şi fiecare răspuns
afirmativ va fi notat cu câte un punct, iar răspunsurile negative cu câte 0 puncte.
Cum calculăm scorul - fiecare răspuns pozitiv se considera un punct, iar acestea se adună.
Între 15-16 puncte - Tu ai un nivel ridicat de stimă de sine!
Între 12-14 puncte - Nu e rău, dar este loc de mai bine!
Între 8-11 puncte - Stimă de sine scăzută, te trage înapoi!
Mai puţin de  8 puncte - Nivelul stimei de sine este extrem de scăzut!
Testul stimei de sine :
1. Alţi oameni nu sunt mai norocoşi decât mine
2. Mă accept aşa cum sunt şi sunt fericit cu mine însumi
3. Îmi place să socializez
4. Merit dragoste şi respect
5. Mă simt apreciat şi necesar
6. Nu am nevoie de alţii să-mi spună că am făcut o treabă bună
7. Este important sa fiu eu însumi
8. Îmi fac prieteni cu uşurinţă
9. Pot accepta criticile fără a ma simţi doborât
10. Îmi  recunosc greşelile în mod deschis
11. Nu-mi ascund  adevăratele sentimente
12. Întotdeauna spun ce gândesc şi îmi exprim părerile
13. Sunt fericit şi  fără griji
14.  Nu mă interesează ce cred alţii despre opiniile mele
15. Nu am nevoie de aprobarea altora să mă simt bine
16. Nu mă simt vinovat pentru ca fac şi spun ceea ce simt
•• Despre campioni

Tinerii vor putea să înveţe cum să lucreze la ridicarea stimei de sine luând modelul unor campioni în acest
sens. Un astfel de campion care şi-a depăşit condiţia sa fizică deplorabilă şi a reuşit să fie mulţumit de sine
acceptându-şi limitele este cunoscut sub numele de Omul Elefant.
Joseph Merrick s-a născut în Leicester, Anglia, în 1862. Părea să fie un copil normal şi sănătos, până când, la
vârsta de cinci ani, a început să devină diform. După moartea mamei sale, restul familiei l-a dezmoştenit pe
Joseph din cauza faptului că era absolut desfigurat. Singura excepţie a fost unchiul Charles, un bărbier care l-a
luat la el pe micul Joseph şi l-a îngrijit cum nu l-ar fi îngrijit nimeni altcineva.

22
Dezvoltarea abilitãþilor de viaþã ale tinerilor din mediul rural
Joseph credea că este diform pentru că mama lui fusese călcată de un elefant de la circ în perioada când era
însărcinată cu el. În anii care au urmat, din cauza aspectului său hidos, el a devenit cunoscut sub numele de
omul-elefant. La 21 de ani, Joseph Merrick s-a alăturat trupei de circ a lui Tom Norman. Scopul lui era să
câştige suficienţi bani cât să scape de mulţimile care se holbau la el, şi pe care se învăţase să le tolereze. În
secolul XIX, acest gen de atracţii era extrem de răspândit, iar cei afectaţi puteau strânge sume mari de bani
prezentându-se în faţa publicului. După ce a făcut turnee prin toată ţara cu el, Norman l-a expus pe Joseph
în vitrina unui magazin aflat peste drum de Spitalul Regal din Londra, însă acest loc avea să îi schimbe viaţa.
Frederick Treves, medic în spital, l-a văzut pe Joseph, i-a dat cartea sa de vizită şi l-a rugat să ia legatura cu el
dacă va avea vreodată nevoie de ajutor. După ce a făcut un nou turneu, în Franţa, Joseph s-a reîntors în Anglia
în 1886, singur şi sărac. A fost salvat de poliţie din mâinile unei mulţimi dezlănţuite, după ce a scos la iveală
cartea de vizită a doctorului Treves, apoi a fost dus la Spitalul Regal. În acea perioadă a vieţii sale, Joseph a
trecut, practic, de la un spectacol de ciudăţenii la altul, căci a fost transformat într-un exponat viu pentru
Societatea de Patologie, la Spitalul Regal din Londra. El sperase că medicii l-ar putea ajuta, însă aceştia nu au
reuşit să îi diagnosticheze boala şi nu i-au putut oferi nici un tratament.

Până la urmă însă, Joseph avea să îşi găsească liniştea pe care o căuta. Dr. Treves i-a oferit în spital o cameră
plină de cărţi şi tablouri, unde a locuit netulburat. Singurii care mai aveau privilegiul de a-l deranja erau cei
bogaţi şi celebri. El însuşi a devenit o celebritate în rândul claselor privilegiate, printre cei care veneau să
îl vadă numărându-se chiar şi prinţul şi prinţesa de Wales. Joseph se bucura să facă mici călătorii la ţară, în
secret, unde se putea lăsa în voia pasiunii sale pentru natură. A murit împăcat în spital, la vârsta de 27 de ani.
John Merrick, în ciuda aspectului fizic, nu este defel un monstru, ci un om de o mare sensibilitate, inteligenţă
şi cultură. Treves devine mai mult decât doctorul lui Merrick, devine prietenul său, luptând pentru a convinge
lumea să nu-i judece pacientul după imaginea exterioară. Omul Elefant nu s-a plâns niciodată de aspctul său
fizic sau de condiţia sa. A fost mereu mulţumit de ceea ce i-a dăruit Dumnezeu. El şi-a petrecut ultimii ani din
viaţă citindu-l cu pasiune pe Shakespeare şi scriind versuri. El este un model de om care şi-a învins condiţia, a
reuşit să se accepte pe sine aşa cum era şi astfel să trăiască o viaţă împlinită cu o stimă de sine ridicată.

E. Acceptarea diferenţelor

•• Care este pista de alergare?


Y
Pista pe care trebuie să înveţe tinerii să alerge se numeşte acceptarea diferenţelor. Toleranţă (lat.: tolerare = a
suporta) este un termen social, etic şi religios aplicabil unei colectivităţi sau individ, care defineşte respectul
libertăţii altuia, al modului său de gândire şi de comportare, precum şi al opiniilor sale de orice natură
(politice, religioase etc.).

Noţiunea de „toleranţă” apare în istoria culturii europene la începutul secolului al XVI-lea, în strânsă legătură
cu gândirea umanistă, întruchipată în persoana lui Erasmus din Rotterdam, în efortul său de combatere a
fanatismului religios. Alte personalităţi care s-au ilustrat în atitudinea lor consecvent tolerantă în confruntarea
cu alte opinii sau reprezentări asupra lumii au fost John Locke (1632-1704), Voltaire (1694-1778) şi Gotthold
Lessing (1729-1781). John Locke, în „Scrisoarea asupra toleranţei” („A Letter Concerning Toleration”, 1689),
recomandă toleranţa ca reacţie faţă de un comportament aberant, „trebuie suportat ceea ce este contrar
uzanţelor comune”. Lui Voltaire i se atribuie fraza, considerată deviză a toleranţei: „Je n’aime pas vos idées, mais
je me batterai jusqu’à la mort pour que vous puissiez les exprimer” („Nu-mi plac ideile Dumneavoastră, dar voi
lupta până la moarte pentru ca Dumneavoastră să le puteţi exprima”). În drama „Nathan înţeleptul”, Lessing
apără libertatea religioasă.

23
Un start bun în viaþã! Un start bun în viaþã!
•• Regulamentul de joc
.
Pentru a putea intra în această cursă tinerii trebuie să înveţe care sunt regulile jocului, care sunt principiile
importante pe care trebuie să le respecte pentru a putea câştiga. Iată principalele reguli în ce priveşte
acceptarea diferenţelor:
• Acceptarea diferenţelor înseamnă însă mai mult decât o simplă „suportare” în sensul originar, ea
presupune respectul opiniei contrare şi este strâns legată de libertatea persoanei. Prin toleranţă se
respectă deciziile altor oameni, grupuri, popoare, religii, alte moduri de gândire şi puncte de vedere,
alte stiluri şi moduri de viaţă
• Criticile cu privire la opiniile celorlalţi sunt strict interzise
• A fi diferit decât propria persoană nu înseamnă a fi inferior
•• Premiile puse în joc

Efortul pe care tinerii îl depun în această cursă a acceptării diferenţelor nu este în zadar. Prin faptul că ei învaţă
să accepte diferenţele celorlalţi tinerii:
• Îi vor aprecia mai mult pe cei din jurul lor
• Vor transforma diferenţele dintre semeni din conflicte în oportunităţi
• Vor învăţa din diferenţele celorlalţi şi îşi vor însuşi anumite calităţi
• Vor evita conflicte inutile
• Îşi vor face mai mulţi prieteni
•• Exerciţii de antrenament pentru cursă
T
Pentru a se putea înscrie în această cursă tinerii au nevoie să se antreneze mai întâi. Iată câteva exerciţii
ajutătoare:

Desfăşurare: Invitaţi tinerii să se aşeze în cerc. Explicaţi că avem cu toţii laturi bune şi mai puţin bune, şi că
este important să recunoaştem ce este bun în fiecare dintre noi. Acest exerciţiu va permite să ne apreciem
reciproc trasăturile pozitive. Începeţi de la un punct oarecare al cercului şi rugaţi fiecare tânar să-i spună
persoanei din stânga un lucru care îi place la el/ea. Când cercul este complet, repetaţi exerciţiul în sens invers
(fiecare participant îi va spune colegului din dreapta ce îi place la el/ea).
Interpretare: Puteţi folosi următoarele întrebări pentru a facilita discuţia după exerciţiu:
• Cum v-aţi simţit făcând un compliment? Din ce cauză?
• Cum v-aţi simţit primind un compliment? Din ce cauză?

Aceeaşi casă
De regulă nu ne alegem vecinii. Cu ei convieţuim în relaţii mai bune ori nu; pe unii putem spune că îi
cunoaştem - pe alţii nu. Activitatea propusă în continuare explorează câteva din atitudinile de alegere - accept
sau refuz: într-un grup, facilitatorul cere participanţilor să aleagă dintre posibilităţile următoare 3 variante pe
care le agrează şi 3 variante care nu le plac. Apoi, în grupuleţe formate din câţiva participanţi, să-şi discute
opţiunile individuale şi să vadă dacă pot găsi motive pentru care ar putea conveni a avea aceleaşi alegeri si să
prezinte acestea celorlalţi (care lucreaza în paralel pe aceleaşi chestiuni).

Cu cine ţi-ar plăcea să locuieşti în aceeaşi casă ?


• cu o mamă singură cu 3 copii mici al căror tată este negru şi îşi vizitează fiii ocazional, aducându-şi
atunci şi câţiva prieteni
• cu o familie de refugiaţi cu 5 copii între 1 şi 12 ani
• cu o familie cu o fată de 17 ani, din clasa XI; tatăl ei e funcţionar bancar, mama e profesoară
• cu o bătrână de 70 ani trăind dintr-o pensie infimă
• cu un grup de 4 somalezi, toţi lucrând la un depozit

24
Dezvoltarea abilitãþilor de viaþã ale tinerilor din mediul rural
• cu un grup de 5 tineri trăind un stil de viaţă alternativ (ideologia materialistă a consumului maxim)
• cu 3 studenţi palestinieni angajaţi politic
• cu o familie de ţigani, din 5 persoane; tatăl lucrează ocazional şi este şomer aproape totdeauna; ei fac
parte dintr-o familie mare cu obiceiuri puternice şi le place să ţină festivităţi
• cu un cuplu american fără copii; soţul e diplomat, soţia e casnică şi au 3 câini
• cu o fată studiind pianul - şi îl practică regulat după-amiezele
• cu o familie religioasă musulmană cu 5 copii
• cu un grup de 3 studenţi care sunt pasionaţi de muzică hip-hop, rap şi video

La încheiere, în plen, întreg grupul va face un schimb de păreri asupra acestui exerciţiu vizând acceptarea
diferenţelor.
•• Despre campioni

Tinerii vor putea să înveţe despre acceptarea diferenţelor în cadrul societăţii luând modelul unor campioni în
acest sens. Un model de luptă pentru acceptarea diferenţelor poate fi descoperit urmărind filmul Gran Torino
care îl are în rolul principal pe Clint Eastwood.

Clint Eatwood a regizat şi a jucat în acest film în care un bătrân ursuz, rasist, înstrăinat de familia sa reuşeşte să
se împrietenească cu cine nu se aştepta şi ajunge să lupte pentru lucruri care nu mai păreau să fie importante
în amurgul vieţii sale.

În urma vizionării acestui film tinerii vor fi rugaţi să identifice etapele parcurse de către personaje privind
acceptarea diferenţelor pe tot parcursul acţiunii. Apoi ei vor fi rugaţi să se gândească la diferenţele pe care ei
le acceptă cel mai greu la cei din jur.

25
Capitolul 5

Ce sunt şi cum putem dezvolta abilităţile


emoţionale
Dezvoltarea abilitãþilor de viaþã ale tinerilor din mediul rural

Capitolul V
Ce sunt şi cum putem dezvolta abilităţile emoţionale?

“Viaţa este arta de a desena fără radieră.”


John Gardner

Abilităţile emoţionale se referă la capacitatea de a ne administra pe noi înşine şi relaţiile noastre într-un
mod eficient. Spre deosebire de IQ, care este în mare masură genetic (se modifică foarte puţin din copilărie),
abilităţile de inteligenţă emoţională pot fi învăţate la orice vârstă. Aceste abilităţi se demonstrează într-o
varietate largă de contexte şi au implicaţii asupra dezvoltării emoţionale şi asupra capacităţii de a
iniţia şi construi relaţii sociale.

Abilităţile emoţionale sunt deprinderi care se referă la teme precum:


• Abordarea sentimentelor
• Încrederea în sine
• Exprimarea emoţiilor pozitive şi negative
• Controlarea emoţiilor
• Riscurile: expunere şi asumare

A. Abordarea sentimentelor

•• Care este pista de alergare?


Y
Pista pe care trebuie să înveţie tinerii să alerge se numeşte abordarea sentimentelor. Sentimentele sunt acele
stări care ne ajută să facem faţă unei situaţii. Pentru fiecare situaţie există un anumit sentiment adecvat. Astfel
ele sunt aliaţii noştri atât timp cât folosim sentimentul care ne ajută sa rezolvăm situaţia. În psihologie vorbim
despre patru sentimente de bază: bucuria, tristeţea, furia şi teama. Toate celelalte sunt combinaţii din cele
patru; de exemplu când o persoană simte gelozie, se confruntă cu teama de a pierde partenerul şi cu furia că
nu primeşte atenţia de care are nevoie.

Sentimentele în sine transmit un mesaj important pentru noi; modul în care noi alegem să-l folosim nu este
întotdeauna cel potrivit şi de aceea auzim vorbindu-se despre “sentimente negative”. Furia este acel sentiment
care ne semnalizează faptul că o nevoie a noastră nu este împlinită sau o limită personală este încălcată şi
ea conţine şi energia necesară să rezolvăm problema. Dat fiind faptul că nu trăim într-o lume ideală, este
important ca tinerii să fie deschişi la negociere şi să accepte faptul că nu putem obţine întotdeauna tot ce
dorim şi să învăţăm să facem compromisuri acceptabile. Adesea furia este confundată cu agresivitatea; tinerii
îşi pot exprima furia într-un mod acceptabil, asertiv (spunând ce nu este ok pentru ei şi ce au ei nevoie), sau
într-un mod non-ok, agresiv (verbal sau fizic).

Tristeţea este legată de o pierdere (a unei relaţii, a unui job, a sănătăţii, etc). Indiferent de pierdere şi de
semnificaţia ei, tristeteţea este cea care ne ajută să îi facem faţă. Cu alte cuvinte, rolul durerii este de a vindeca
rana. Mulţi oameni nu-şi permit să fie trişti şi să accepte pierderea; tristeţea neexprimată direct, se poate
manifesta indirect, corporal, de exemplu prin dureri de inimă. Teama este acel sentiment care ne semnalizează
pericolul şi ne ajută să ne apărăm. Persoanele care se expun unor situaţii de risc ridicat, îşi reprimă teama. Şi
există şi situaţia inversă, când anumite persoane exacerbează pericolul şi trăiesc cu sentimentul de teamă
aproape în permanenţă. Iar bucuria este modalitatea de a celebra lucrurile bune din viaţa noastră. Din păcate,
chiar şi la acest nivel pot exista blocaje, prin aceea că oamenii nu-şi dau voie să se bucure de propriile succese.

27
Un start bun în viaþã! Un start bun în viaþã!
•• Regulamentul de joc
.
Pentru a putea intra în această cursă tinerii trebuie să înveţe care sunt regulile jocului, care sunt principiile
importante pe care trebuie să le respecte pentru a putea câştiga. Iată principalele reguli în abordarea
sentimentelor:
• Stările afective sunt provocate de persoanele, obiectele şi evenimentele pe care le întâmpină omul
pe parcursul vieţii
• Doi oameni diferiţi pot avea emoţii diferite în legătură cu una şi aceeaşi persoană, obiect sau
eveniment. Şi emoţiile aceleiaşi persoane în privinţa unui anumit lucru se pot schimba
• Emoţiile şi sentimentele sunt semne despre ceea ce se întâmplă în forul interior al persoanei, despre
necesităţile, dorinţele şi tendinţele ei
•• Premiile puse în joc

Efortul pe care tinerii îl depun în această cursă a abordării sentimentelor nu este în zadar. În final tinerii vor
descoperi că tineii care îşi exprimă adecvat emoţiile:
• Depăşesc mai uşor stările negative din societate, au prietenii mai bune
• Învaţă mai bine
• Se descurcă mai bine cu stările sufleteşti negative
• Au mai puţine probleme comportamentale
• Sunt mai puţin vulnerabili faţă de diferite boli şi infecţii
• Rezolvă mai eficient conflictele
•• Exerciţii de antrenament pentru cursă
T
Pentru a se putea înscrie în această cursă tinerii au nevoie să se antreneze mai întâi. Iată câteva exerciţii
ajutătoare:

Iepuraşul roz
Pornind dinspre lumea lucrurilor sensibile înspre interior – înspre sufletul omului – şi de aici urcând spre
transcendent, itinerariul îl duce pe om la ceea ce acesta aspiră (la ceea ce nu-l pot ajuta facultăţile intelectului):
iubirea. Acesta este un joc de energizare, care face apel la emoţii. Participanţii sunt rugaţi să se aşeze într-un
cerc. Facilitatorul începe o poveste astfel: “În această zonă se vorbeşte că trăieşte iepuraşul roz; el este foarte
mic, că poţi să-l ţii ascuns în palmă şi e foarte drăguţ, că îţi vine să-l pupi de cum îl vezi. Ei bine, doar ce l-am
pomenit şi iată că mi-a sărit în braţe şi-l am acum aici, ascuns în căuşul palmei; îl ţin cu grijă înauntru să nu
fugă şi mă uit la el cât e de simpatic, îl alint şi rostesc cu voce tare că l-aş pupa...(şi un loc al corpului este
menţionat)”. De exemplu, să zicem că a fost spusă urechea dreaptă. Facilitatorul apoi cu grijă înmânează
“iepuraşul roz” vecinului (nu contează direcţia - în dreapta sau stânga), spunându-i să privească admirativ aşa-
zisul “iepuraş roz” - făcând un efort de imaginaţie – şi cerându-i să zică, cu voce tare, unde l-ar pupa. Regula
jocului este ca “iepuraşul roz” nu va fi pupat în acelaşi loc. De exemplu, să zicem că a fost aleasă acum urechea
stângă. Vecinul va înmâna următorului membru al grupului acest “iepuraş roz”, care poate găsi că l-ar pupa pe
unul din obrăjiori, o lăbuţă, frunte, etc. - nu pe urechi că deja au fost pupate.

Exerciţiul continuă pâna când “iepuraşul roz” revine la facilitator (deci a trecut pe la toţi din cerc). Facilitatorul
apreciază cu voce tare ce iubit este “iepuraşul roz” de către toată lumea şi...cum îl dezmierdă mai frumos, acesta
deodată ţâşneşte din palmele lui şi se pierde, în afara cercului, fără să se întoarcă. În această situaţie, rămaşi
fără “iepuraşul roz”, facilitatorul remarcă extraordinara dragoste pe care o aveau de împărtăşit participanţii
cu el, dar că totuşi ei nu l-au pupat, ci doar au zis-o; ca atare, el le cere ca fiecare, în sensul în care a circulat
“iepurasul roz” în cerc, să-şi pupe vecinul în locul spus că ar pupa “iepuraşul roz” cu atâta drag. Aşadar, fiecare
membru al grupului, pe rând, va fi pupat de vecinul dintr-o parte şi va pupa pe celălalt vecin exact în locurile
zise cu voce tare la primul tur - când a circulat “iepuraşul roz”. Jocul acesta provoacă reflecţia participanţilor
asupra sentimentelor proprii în raport cu neprevăzutul şi îi face să trateze situaţia fiecare din punct de vedere
al eului său.

28
Dezvoltarea abilitãþilor de viaþã ale tinerilor din mediul rural

Curcubeul
Fiecare participant este rugat să povestească pe scurt un eveniment din viaţa lor şi apoi să spună: “Atunci
m-am simţit...” şi să continue cu o culoare. Ceilalţi colegi trebuie să descopere ce sentiment a vrut să exprime
persoana respectivă prin culoarea aleasă. Aşa vor face toţi participanţii pe rând.

Cum te simţi azi


Fiecare participant este rugat să îşi exprime cum se simte el în acel moment prin intermediul unui desen. Apoi
fiecare îşi prezintă desenul în faţa colegilor explicând sentimentele sale.
•• Despre campioni

Tinerii zilelor noastre au nevoie de modele pe care să le urmeze în viaţă pentru a-şi putea însuşi noi calităţi.
Chiar şi în domeniul abordării sentimentelor este bine să cunoască personalităţi care au excelat la acest capitol
şi care pot fi un bun model pentru ei. Tinerii pot învăţa cum să îşi exprime emoţiile urmărind împreună filmul
Podul către Terabithia şi comentând apoi pe marginea lui.

Acesta este un film fantastic despre prietenie şi puterea imaginaţiei, creat de producătorii Cronicilor din
Narnia. Jess Aarons (Josh Hutcherson) este un neadaptat la şcoală şi chiar şi în numeroasa lui familie. Jess
s-a antrenat toată vara pentru a deveni cel mai rapid alergător din şcoala sa, dar gloria îi este brusc spulberată
când cursa „doar pentru băieţi” este căştigată de o nou-venita, Leslie Burke.

B. Exprimarea emoţiilor pozitive şi negative

•• Care este pista de alergare?


Y
Pista pe care trebuie să înveţie tinerii să alerge se numeşte soluţionarea exprimarea emoţiilor pozitive şi negative.
În viaţă tinerii au parte de diferite experienţe, unele le aduc bucurii, iar altele suferinţă. Când ei se află în
situaţii grele, de exemplu, se ceartă cu un prieten, li se îmbolnăveşte un părinte sau iau o notă mic, emoţiile îi
pot ajuta să depăşească problemele sau pot fi un obstacol pentru ei.

Modul în care acţionează tinerii este influenţat de ceea ce gândesc şi simt. Când ei se află într-o situaţie dificilă
şi doresc să îi facă faţă cât mai eficient, este util ca ei să îşi cunoască sentimentele şi gândurile. Emoţiile le sunt
date pentru ca să îi mobilizeze, să îi facă mai îndrăzneţi şi mai hotărâţi. Acceptarea, exprimarea şi dirijarea
tuturor aspectelor vieţii emoţionale sunt abilităţi care pot fi dezvoltate.
•• Regulamentul de joc
.
Pentru a putea intra în această cursă tinerii trebuie să înveţe care sunt regulile jocului, care sunt principiile
importante pe care trebuie să le respecte pentru a putea câştiga. Pentru a face faţă cu bine exprimării emoţiilor
pozitive şi negative tinerii trebuie să ştie că:
• Există şi emoţii pozitive, dar şi emoţii negative
• Exprimarea tuturor emoţiile constituie o descărcare utilă pentru sufletul lor
• Nu îţi poţi exprima emoţiile afectându-i negativ pe cei din jur
• Exprimarea eomţiilor trebuie să fie acceptabilă din punct de vedere social şi cultural
•• Premiile puse în joc

Efortul pe care tinerii îl depun în această cursă a exprimării emoţiilor pozitive şi negative nu este în zadar. Prin
dobândirea abilităţii de exprimare a emoţiilor tinerii vor învăţa că:
• Orice experienţă de viaţă, fie şi negativă, îi ajută să devină mai puternici şi mai buni, dacă o
utilizează eficient
• Emoţiile îi pot ajuta să depăşească o situaţie dificlă

29
Un start bun în viaþã! Un start bun în viaþã!
• Exersearea abilităţilor de identificare şi exprimare a emoţiilor va duce la o reacţie adecvată într-o
situaţie dificilă
• Gândirea pozitivă favorizează consolidarea sistemului imunitar al organismului
• Starea optimistă de spirit produce mai multe emoţii plăcute decât neplăcute, iar aceasta influenţează
pozitiv sănătatea, relaţiile cu alţi oameni şi viaţa în general
• Optimiştii sunt agreaţi de toţi oamenii care vor să-i aibă în preajmă, deoarece atitudinea lor
acţionează încurajator
•• Exerciţii de antrenament pentru cursă
T
Pentru a se putea înscrie în această cursă tinerii au nevoie să se antreneze mai întâi. Iată câteva exerciţii
ajutătoare:

Inimă zdrobită
Durata: 40 minute
Obiective: Identificarea modului în care comportamentul nostru afectează sentimentele celorlalţi
Echipament: Câte o inimă de culoare roşie decupată dintr-o coală A4 pentru fiecare participant
Desfăşurare: Listaţi pe tablă 21 de comentarii jignitoare pe care tinerii le-au auzit sau le-au folosit vreodată
unii la adresa altora. De exemplu, “nu ai fost invitat”, “nu ai ce căuta cu noi”, etc. Acestea sunt listate fără a
face referire la o persoană anume. Listaţi apoi 21 de afirmaţii pozitive, plăcute pe care ei le-au auzit sau le-
au exprimat unii la adresa altora. Încurajaţi-i să se gândească la lucruri care-i ajută atunci când sunt speriaţi,
singuri, furioşi, excluşi, nesiguri, etc. Apoi citiţi lista cu cuvinte jignitoare. De fiecare dată când citiţi o expresie
dureroasă cereţi copiilor să îndoiască să facă un pliu pe inima pe care o au în faţă. (după ce citiţi câteva expresii
verificaţi dacă toată lumea a făcut îndoiturile corect). Inimile arată oarecum diferit dar toate sunt cu cicatrice.
Urmează să citiţi lista cu expresii plăcute. Regulile sunt de data aceasta următoarele: după fiecare 7 lucruri
plăcute diferite cereţi elevilor să desfacă o îndoitură a inimii.
Discuţii: Împărtăşiţi cu tinerii faptul că e nevoie de cel puţin 7 lucruri plăcute pentru a şterge o remarcă
pozitivă. Chiar dacă dezdoim toate pliurile rămân urmele.

Designul emoţiei
Durata: 30 minute
Obiective: furnizarea unui vehicul pentru comunicarea simbolică sau indirectă prin:
• desenarea modului în care simţi o emoţie
• identificarea culorilor care exprimă emoţia
Echipament: hârtie de desen mare, culori
Desfăşurare: Discutarea diferitelor emoţii (gelozie, anxietate, frustrare, furie, bucurie, singurătate, teamă).
Tinerii sunt rugaţi să dea exemple de experienţe proprii cu astfel de emoţii.Cereţi participantului să găsească
un cuvânt care descrie cel mai bine cum se simte azi. Să închidă ochii şi să-şi imagineze cum arată emoţia. Ce
culoare are? Ce formă are? Fiecare să selecteze două, trei culori care să descrie cel mai bine emoţia pe care o
simte. Să deseneze simbolic emoţia lor.
Variante:
• să deseneze feţe care să exprime diferite emoţii. De exemplu, să deseneze pe o parte a foii o faţă
veselă şi pe cealaltă una tristă.
• se poartă discuţii despre situaţii vesele si triste
• aceste feţe le pot folosi ulterior pentru a arăta cum se simt
• se pot prezenta imagini din reviste cu feţe exprimând diferite sentimente, copiii trebuind să le
identifice
•• Despre campioni

Tinerii vor putea să înveţe mai uşor modalităţi de exprimare a sentimentelor pozitive şi negative dacă vor face
cunoştinţă cu mari campioni în astfel de situaţii şi vor avea astfel modele pe care ar putea să le urmeze. Tinerii ar putea
să înveţe lecţii despre exprimarea emoţiilor făcând cunoştinţă cu unul din cei mai mari poeţi români, Lucian Blaga.

30
Dezvoltarea abilitãþilor de viaþã ale tinerilor din mediul rural
Scriitorul, filosoful şi profesorul Lucian Blaga a fost una dintre cele mai importante figuri ale culturii
româneşti contemporane. Până la vărsta de 4 ani viitorul meşter al cuvântului şi al exprimării sentimentelor
nu a articulat nici o vorbă, nici cuvântul vital „mamă”. S-ar spune că în cei 4 ani de muţenie Blaga şi-a însuşit în
mod inconştient „Înavăţătura lui Atman”(tăcerea), despre care scrie mai târziu în Geneza metaforei şi sensul
culturii (1937). A urmat cursuri liceale la Braşov şi a făcut trei ani de teologie la Sibiu. Studiile filosofice le-a
facut la Universitatea din Viena, unde a obţinut şi titlul de doctor, cu teza Kultur und Erkenntnis (1920).

Sistemul său filosofic, comparabil ca anvergură şi ca arhitectură a ideilor cu acela al lui Hegel, iar ca expresie
literară cu opera lui Nietzsche sau Bergson, este cuprins intr-o suită de trilogii: Trilogia cunoaşterii (Eonul
dogmatic, 1931; Cunoaşterea luciferică, 1933; Cenzura transcendentă, 1937), Trilogia culturii (Orizont
şi stil ,1935 Geneza metaforei şi sensul culturii), Trilogia valorilor (Artă şi valoare, 1939; Despre gândirea
magică; Religie şi spirit, Ştiinţă şi creaţie 1942).

În esenţa sa, filosofia lui Blaga este o reflecţie inspirată asupra condiţiei omului în univers, în faţa aşa-zisului
Mare Anonim. Lucian Blaga a reuşit să exprime prin versuri cele mai diverse emoţii şi sentimente: bucurie,
agonie, disperare, anxietate, furie, teamă, extaz, iubire, ură, speranţă, dezgust, admiraţie, decepţie, confuzie,
mirare, ambiţie, indiferenţă, plăcere, nelinişte.

C. Ajutarea celorlalţi

•• Care este pista de alergare?


Y
Pista pe care trebuie să înveţe tinerii să alerge se numeşte ajutarea celorlalţi. Omul generos este animat de
dorinţa de a realiza ceva folositor pentru cei din jur, de a-i ajuta la nevoie. El nu aşteaptă cerinţe şi rugăminţi
pentru a-şi oferi ajutorul; nu-şi face calcule meschine şi nu-şi trâmbiţează faptele. Generosul împarte
oamenilor cunoştinţele sale, experienţă, sfaturi, cuvinte şi fapte. Răsplata sa este bucuria celorlalţi. Ideea
sacrificiului constă în renunţarea voită la o serie de bunuri sau plăceri pentru dobândirea altor satisfacţii care
ţin de realizarea unor idealuri înalte. “Fericit ori nefericit, omul are nevoie de alt om, căci un trăieşte decât pe
jumătate dacă trăieşte doar pentru el”, spunea poetul Jacques Delille.
•• Regulamentul de joc
.
Pentru a putea intra în această cursă tinerii trebuie să înveţe care sunt regulile jocului, care sunt principiile
importante pe care trebuie să le respecte pentru a putea câştiga. Iată principalele reguli în ce priveşte ajutarea
celorlalţi:
• Atunci când ajutăm pe cineva nu trebuie să aşteptăm o răsplată
• Orice ajutor se duce până la capăt
• Atunci când oferim un ajutor unei persoane nu trebuie să o facem să se simtă datoare faţă de noiDacă
ajutorul oferit nu este răsplătit nu înseamnă că ne oprim din facerea de bine
• Oferim ajutor celor care au cele mai urgente şi mai mari nevoi
•• Premiile puse în joc

Efortul pe care tinerii îl depun în această cursă a oferirii unui ajutor nu este în zadar. Prin dăruirea unui sprijin
tinerii:
• Vor învăţa noi modalităţi în care să-şi ajute prietenii la nevoie
• Vor ajuta persoanele care au nevoie de ei în gestionarea unor situaţii dificile
• Vor dezvolta comportamente altruiste
• Vor beneficia de satisfacţia de a fi făcut un bine cuiva

31
Un start bun în viaþã! Un start bun în viaþã!
•• Exerciţii de antrenament pentru cursă
T
Pentru a se putea înscrie în această cursă tinerii au nevoie să se antreneze mai întâi. Iată câteva exerciţii
ajutătoare:

Desfăşurare: folosiţi un joc interesant pentru a împărţi tinerii în grupuri de cate 4-6. Explicaţi că fiecare
grup va avea de pregătit jocuri de rol pentru a pune în evidenţă moduri în care îşi pot ajuta prietenii, pe baza
scenariilor primite. Daţi câte un scenariu fiecărei echipe. Explicaţi că au 20 de minute pentru a pregăti jocurile
de rol şi pot folosi orice recuzită şi materiale pe care le consideră necesare pentru prezentarea lor.
Interpretare:
După ce toate grupurile şi-au terminat prezentările, invitaţi tinerii să se aşeze în cerc şi facilitaţi o discuţie
folosind următoarele întrebări:
• Cum aţi luat hotărârea asupra lucrurilor pe care să le expuneţi în jocul de rol ?
• Cum te-ai simţit în timpul celorlalte jocuri de rol ? Ce a determinat modul în care te-ai simţit?
• Puteţi folosi moduri similare pentru a vă ajuta prietenii la nevoie ? De ce?
• V-aţi ajutat vreodată prietenii în circumstanţe similare ? Aţi vrea să le împărtăşiţi grupului ?

Scenarii posibile:
Scenariul 1 - Prietenul tău (prietena ta) a devenit brusc foarte retras(ă) şi trist(ă). El (ea) nu mai participă la
activităţile de grup şi îşi petrece majoritatea timpului singur(ă).
Scenariul 2 - Colegul tău nu se poate concentra la ore şi lipseşte destul de des. Ai observat de asemenea că
devine tot mai ciudat, inconstant, şi a scăzut în greutate.
Scenariul 3 - Prietena ta devine din ce în ce mai îngrijorată de propria greutate. Evită să mănânce şi stă
departe de activităţile de grup (ieşiri la picnic, petreceri).
Scenariul 4 - Prietenul tău (prietena ta) şi-a început viaţa sexuală şi acum se teme de posibilitatea de a fi
seropozitiv (ă).
Scenariul 5 - Prietena ta este însărcinată. Este necăsătorită şi speriată cu privire la viitorul ei.
Scenariul 6 - Prietenul tău este căsătorit şi intenţionează să divorţeze.

•• Despre campioni

Tinerii vor putea să înveţe elemente eseneţiale despre ajutorarea celorlalţi cunoscând personalităţi sau
personaje care au ştiut să se sacrifice de dragul altora. Unul dintre personajele recunoscute drept campioane
la acest capitol este Prometeu.

Prometeu a fost unul dintre titani, fiul lui Iapetus şi al Clymenei şi frate cu Atlas, cu Epimetheus şi cu
Menoetius şi a avut la rândul său un fiu, pe nume Deucalion. Prometheus era considerat drept binefăcător al
oamenilor, în pofida lui Zeus. Făcându-le acestora partea cea mai bună la împărţirea unei victime destinate
lui Zeus, titanul şi-a atras pentru prima dată asupră-şi mânia acestuia din urmă. Drept răzbunare, părintele
zeilor le-a luat muritorilor focul. Din nou însă Prometheus a găsit mijlocul de a le veni într-ajutor şi fură focul
din ceruri şi-l dă oamenilor. Acum pedeapsa lui Zeus este şi mai aspră. El răspândeşte în lume toate relele
şi nenorocirile, trimiţând-o pe pământ pe Pandora, pe care o ia de soţie Epimetheus, pe de o parte, iar pe
de altă parte îl înlănţuie pe Prometheus de o stâncă pe muntele Kazbek din Caucaz. Un vultur uriaş, pasăre
monstruoasă zămislită de Typhon şi de Echidna, îi devorează zilnic ficatul, care peste noapte se regenerează.
În felul acesta titanul este supus unui chin veşnic. Din întâmplare însă, pe acolo trece Heracles, în drum spre
Grădina Hesperidelor. El ucide vulturul cu una din săgeţile sale otrăvite şi-l eliberează pe Prometheus, ale
cărui chinuri se sfârşesc.

32
Capitolul 6

Ce sunt şi cum putem dezvolta


abilităţile cognitive
Un start bun în viaþã! Un start bun în viaþã!
Capitolul VI
Ce sunt şi cum putem dezvolta abilităţile cognitive?

“Viaţa este energie, efort interior, năzuinţă şi împlinire. Viaţa este într-un cuvânt, activitate”
Th. Lipps

Abilităţile cognitive sunt reprezentate de procese mentale şi deprinderi de bază care sunt necesare pentru a
îndeplini o sarcină indiferent de complexitatea acesteia. Orice sarcină poate fi divizată în segmente cognitive
mai mici pe care le conştientizăm, le evaluăm şi le cultivăm prin exersare. Rezolvarea de probleme este un
proces prin care abordăm situaţiile zilnice într-o modalitate sistematică şi raţională. Etapele procesului de
rezolvare a problemei sunt: definirea corectă a problemei prin strângerea tuturor informaţiilor disponibile,
identificarea tuturor soluţiilor posibile, examinarea fiecărei alternative, alegerea unei soluţii finale şi testarea ei.

Abilităţile cognitive sunt deprinderi care se referă la teme precum:


• Abilităţi de negociere
• Luarea deciziilor
• Rezolvarea problemelor
• A învăţa să înveţi
• Estimarea riscului

A. Abilitati de negociere

•• Care este pista de alergare?


Y
Pista pe care trebuie să înveţe tinerii să alerge se numeşte negocierea. Abilităţile de negociere se referă la modul
de a aborda o tranzacţie astfel încât aceasta să satisfacă ambele părţi implicate. Cel mai important în negociere
este ascultarea, comunicarea şi să acceptarea compromisurilor. Negocierea implică persoane cu cereri diferite
care caută un teren comun pentru a încheia tranzacţia - orice fel de tranzacţie. Deşi este considerată mai mult
o artă decât o ştiinţă, ea are principiile ei.

Negocierea nu presupune doar a te impune şi a-i face pe ceilalţi să facă ca tine. De fapt, acest lucru se întâmplă
când oamenii eşuează în negociere. Negocierea presupune ca ambele părţi să îşi ducă la îndeplinire scopul,
sau măcar sentimentul că se pot împăca cu situaţia. Negocierea implică de fapt o formă de compromis de
ambele părţi.
•• Regulamentul de joc
.
Pentru a putea intra în această cursă tinerii trebuie să înveţe care sunt regulile jocului, care sunt principiile
importante pe care trebuie să le respecte pentru a putea câştiga. Iată principalele reguli într-o negociere de
succes:
• Cel mai bine este să se ajungă la situaţia win-win. Ambele părţi trebuie să părăsească masa negocierii
cu sentimentul că au câştigat ceva şi că sunt satisfăcuţi.
• Întotdeauna este bine să se înceapă negocierea pozitiv, prin a complimenta persoana cu care se
negociază. De exemplu: „Am observat cât de mult ai muncit” sau „Chiar ai făcut o treabă bună în ceea
ce priveşte raportul acela”. Aceste aprecieri vor creşte respectul de sine de ambele părţi.
• Dacă persoana cu care se negociază este nervoasă sau ostilă, nu este bine să te laşi prins în jocul lui. Este
recomnadat să se zâmbească şi mai devreme sau mai târziu o să se calmeze.
• Tinerii trebuie să se asigure că ştiu care este scopul. Este bine să se hotărască dinainte ce vor şi ce nu
vor de fapt. Cu alte cuvinte, în care problemă vor accepta compromisul şi în care, nu. Dupa ce stabilesc
lucrurile acestea, să nu se abată de la ele.

34
Dezvoltarea abilitãþilor de viaþã ale tinerilor din mediul rural
• Tinerii ar trebui să-şi ofere spaţiu să jongleze cu armele lor, să se asigure că au ceva de oferit şi ceva de
primit.
• Ascultarea este deosebit de importantă. Este vital să înţeleagă cu adevarat ce spune cealalată persoană,
care este punctul de vedere al celuilalt. Dacă ascultă, arată respect şi îşi demonstrează intenţiile bune.
Celălalt se va simţi important şi valoros.
• Este indicat să fie deschişi la alte opţiuni. Dacă nu primesc ceea ce doresc cu adevărat de pe urma
negocierii, trebuie să reziste impulsului de a ceda nervos şi de a insulta cealaltă persoană. E important
să termine negocierea politicos, zâmbind. Adoptând această atitudine, se pot gândi că întotdeauna mai
există o şansă.
•• Premiile puse în joc

Efortul pe care tinerii îl depun în această cursă a negocierii nu este în zadar. Exersarea argumentării,
persuasiunii şi negocierii, într-o situaţie în care fiecare are propriile interese poate avea un final fericit dacă
tinerii:
• Vor deveni conştienţi de influenţa pe care o exercită asupra colegilor lor
• Vor exersa capacitatea de a-şi influenţa în mod pozitiv colegii
• Vor obţine ceea ce doresc fără a răni pe cei din jur
•• Exerciţii de antrenament pentru cursă
T
Pentru a se putea înscrie în această cursă tinerii au nevoie să se antreneze mai întâi. Iată câteva exerciţii
ajutătoare:

Biscuitii
Este un joc despre prospectarea pieţii cu un produs în condiţii dificile de vânzare. Participanţii vor avea de
negociat scopuri opuse într-o situaţie în care beneficiul mutual reciproc este aproape imposibil. Informaţiile
trebuie gospodărite astfel încât părţile să fie capabile să le faca faţă în loc să le discrediteze.
Timp: mai multe ore.
Numărul participanţilor: cel putin 15.
Materiale: descrierea scenariului şi etichete pentru fiecare jucător, plus o mare cantitate de biscuiţi (ori
grisine, etc.).
Scenariu: un puternic trust multinaţional a fost criticat adeseori datorită politicii sale discriminatorii de cadre
în ceea ce priveşte minorităţile şi femeile; printre produsele sale cele mai populare sunt şi faimoşii biscuiţi
care recent prin presă au fost acuzaţi că ar conţine ingrediente cancerigene. Cu alte cuvinte, unii oameni
cred că acei biscuiţi pot cauza cancer deşi nu există nici o dovadă pentru aceasta. Pentru a contracara această
publicitate adversă, trustul a decis să declanşeze o campanie de relaţii publice şi să distribuie biscuiţi gratuit
pe durata jocului care reprezintă orice perioadă de timp (ca o saptamană, lună, etc.). Fiecare reprezentant
regional va distribui biscuiţi vizitând consumatorii, oferindu-le gratuit mostre şi colectând comenzi (sub
formă scrisă / ca şi “cec” bancar) pentru mai mulţi biscuiţi, la preţul promoţional prezentat. Jumătate din
aceşti bani vor fi comisioanele lor, plătite de către şefi atunci când le prezintă “cecurile” completate (de clienţi).
De asemenea, trustul desfăşoară publicitate printr-o agenţie specializată, deoarece grupul advers conduce
un lobby activ direcţionat contra sa - bazat pe motive de sănătate publică. Lobbiştii vizează consumatorii /
clienţii, cerându-le să refuze mostrele gratuite, să semneze o petiţie care cere boicotarea biscuiţilor şi să facă o
donaţie pentru campania contra. (În schimbul darurilor trustului, lobbiştii oferă oamenilor sfaturi gratuite de
nutriţie). Munca şefilor trustului este de a atrage noi consumatori de biscuiţi şi ţin evidenţa lucrului agenţilor
pe teren, calculând care e comisionul lor şi câţi biscuiţi îşi pot permite să ofere gratuit publicului prin oamenii
lor. Pentru aceasta, ei stau la o masă, într-unul din colţurile spaţiului de desfăşurare a simulării, furnizează
biscuiţi agenţilor şi socotesc “cecurile” primite. Obiectivul jocului nu este de a câştiga cât mai mulţi bani
(mituind clienţii cu biscuiţi gratuiţi şi colectând “cecuri”), ci de a promova biscuiţii pe când lobbiştii anti-
biscuiţi sunt pasional opuşi oricărui produs al trustului. Lobbiştii sunt determinaţi să submineze/saboteze
vânzările trustului şi să facă oamenii să abandoneze biscuiţii. Ei încearcă şi chiar ca agenţii să li se alăture
(pe lângă a-i face pe consumatori să le refuze produsele), invitându-i pe toţi la masa lor situată în alt colţ al

35
Un start bun în viaþã! Un start bun în viaþã!
spaţiului simulării ca să primească sfaturi gratuite de alimentaţie sănătoasă şi să semneze petiţia. Desigur că
orice donaţie atunci este binevenită.
Roluri şi reguli: jocul are nevoie de un spaţiu larg, pentru că este flexibil. Facilitatorul dă participanţilor câte o
copie a descrierii scenariului şi fiecare îţi lipeşte o etichetă pe el (la loc vizibil) pentru a-i fi identificat rolul de
către ceilalţi: fiecare trebuie să ştie cine-i celălalt. Mijlocul spaţiului este rezervat clienţilor/publicului. După
ce participanţii şi-au însuşit instrucţiunile şi facilitatorul a răspuns întrebărilor lor, felul acţiunii în simulare
depinde de ei; facilitatorul nu intervine, ci observă jocul şi ia notiţe.

Organizaţia Naţiunilor Unite


Instrucţiuni generale: Zvonuri ciudate circulau pe culoarele Organizaţiei Naţiunilor Unite. Marile puteri au
căzut de acord pentru a căuta mijloace de realizare a unităţii mondiale.
Aceasta uniune a depăşit deja faza de zvonuri de coridor, un număr de comisii lucrând deja pentru a reduce
divergenţele existente între state. Misterul OZN -urilor a fost elucidat în urmă cu un an de patru cercetători,
laureaţi ai premiului Nobel. Cercetările lor au arătat că există şi alte lumi pe care s-a dezvoltat viaţa.

În loc să-şi continue certurile interne, statele Terrei, aflând de existenţa unor posibili inamici comuni, pe
care-i consideră barbari, au decis să-şi unească eforturile pentru a răspunde la un eventual atac. Secretarul
general ONU v-a adresat o invitaţie personală şi confidenţială. Aţi fost desemnat să participaţi la comisia
„Drapelul lumii”.
Cei opt membri ai comisiei voastre trebuie să determine culoarea de fond a drapelului, ţinând cont şi de
instrucţiunile precise pe care fiecare le-a primit de la guvernul vostru.
In mod evident, trebuie să alegeţi o singură culoare. Nu se pune problema dungilor sau altor amestecuri de
culori. Comisia voastră trebuie să ajungă la un acord unanim privind o culoare anume. Vă este interzis să
dezvăluiţi instrucţiunile pe care le-aţi primit de la guvernele voastre; acestea sunt încă secrete de stat.
Instrucţiuni specifice
GUINEEA - Sunteţi pentru albastru. În limba dumneavoastră însă, cuvântul „albastru” acoperă culorile
albastru, galben, portocaliu şi verde. Atunci când vreţi să spuneţi una dintre aceste culori, folosiţi cuvântul
„albastru”. Vă aşteptaţi la mai multe reuniri ale acestei comisii înainte de a se lua o decizie finală, de aceea veţi
relansa discuţiile de fiecare dată când se apropie un acord.
MAROC - Sunteţi pentru galben, dar împotriva violetului care este pentru dumneavoastră o culoare de doliu.
Nu luaţi discuţia prea în serios, dar ţineţi ca steaua verde cu cinci colţuri care figurează în centrul drapelului
naţional să fie reluată pe drapelul lumii.
JAPONIA - Sunteţi pentru violet, contra galbenului şi a portocaliului. Preocupat să terminaţi rapid, încercaţi
să faceţi lucrurile să avanseze. Aveţi treburi mai importante decât aceea de a alege culoarea unui drapel, cu atat
mai mult cu cât drapelul dumneavoastră naţional ar putea foarte bine să devină drapelul mondial. Zâmbiţi de
fiecare dată când nu sunteţi de acord cu ceilalţi colegi.
LUXEMBURG - Sunteţi pentru portocaliu, contra albastrului. Steaua pe care o propune unul dintre colegii
dumneavoastră vă revoltă; aţi dori mai degrabă un leu negru în colţul inferior stâng. Sunteţi de neclintit şi nu
veţi pleca de la sedinţa decât atunci când portocaliul va fi ales.
BOLIVIA - Sunteţi pentru verde, contra portocaliului. Aveţi tot timpul şi nu vă grăbiţi. Fără îndoială, se va
putea ajunge la un acord mâine .
ELVEŢIA - Nu aveţi o preferinţă privind culoarea. Susţineţi toate propunerile interesante. Aţi aflat din surse
secrete că la sfârşitul şedinţei va avea loc alegerea preşedintelui comisiei. Faceţi tot posibilul pentru a fi acest
preşedinte.
CANADA - Sunteţi pentru verde şi contra roşului. Totuşi, daltonismul de care suferiţi vă afectează şi limbajul:
când gândiţi „verde” spuneţi „roşu”, iar când gândiţi „roşu” spuneţi „verde”. De asemenea, confundaţi galbenul
şi albastrul. Dificultăţile vizuale şi lingvistice vă fac să doriţi o finalizare cât mai rapidă a dezbaterilor.
TIMOR - Sunteţi împotriva roşului. Ţara dumneavoastră a devenit recent independentă. Guvernul
dumneavoastră este plin de ambiţie şi caută să pătrundă în mediile internaţionale. Aţi aflat în mod confidenţial
că la sfârşitul şedinţei va avea loc alegerea preşedintelui comisiei. Aţi fi foarte mulţumit să obtineţi această
onoare care s-ar răsfrânge şi asupra ţării.

36
Dezvoltarea abilitãþilor de viaþã ale tinerilor din mediul rural
Interpretare:
Invitaţi grupul să se aşeze şi facilităţi o discuţie utilizând următoarele întrebări:
• Ce anume vi s-a părut cel mai dificil în acest exerciţiu?
• Ce abordare aţi adoptat?
• Cum v-aţi simţit trebuind să agumentaţi împotriva colegilor voştri?
•• Despre campioni

Tinerii zilelor noastre au nevoie de modele pe care să le urmeze în viaţă pentru a putea fi şi ei campioni.
Pentru a dobândi abilităţile de negociere e important ca ei să facă cunoştinţă cu personalităţi care au excelat la
acest capitol. Unul dintre marii negociatori ai lumii este Donald Trump. El este astăzi preşedintele consiliului
de administraţie al organizaţiei Trump, companie care are peste 15.000 de angajaţi. Compania sa este astăzi
cel mai mare jucător de pe piaţa operatorilor hotelieri, acesta deţinând hoteluri de lux precum Trump Palace,
Hotelul International Trump, Seven Springs Mansion ori Plaza Hotel. Mai mult, miliardarul american este cel
care a construit cel mai luxos cazino-hotel din lume: Trump Taj Mahal.

Donald Trump a devenit cel mai faimos negociator din lume în urma publicării cărţii sale The Art of Deal
(Arta negocierii), însă cartea respectivă nu vă explica cum puteţi să negociaţi ca Trump. Cartea începe prin
a expune cele opt principii-cheie pentru negocierile în stil Trump:
• Consolidaţi o atmosferă de încredere, prietenie şi satisfacţie în relaţiile cu partea adversă.
• Descoperiţi ce doreşte partea adversă, determinaţi-i punctele slabe şi dezvăluiţi informaţii ascunde
de valoare.
• Convingeţi partea adversă că va obţine mai mult decât se aştepta.
• Folosiţi în avantajul dumneavoastră timpul, termenele finale, impasurile şi tărăgănările.
• Recurgeţi la tactici psihologice de negociere.
• Deveniţi un expert în subiectul pe care-l negociaţi.
• Fiţi flexibil şi analizaţi mai multe soluţii pentru ieşirea din fiecare impas.
• Apelaţi la puternice instrumente organizatorice şi de planificare menite să vă ajute să câştigaţi.

Negocierea înseamnă înţelegerea naturii umane şi folosirea înţelegerii perspective pentru a-i motiva pe
oameni să ne adopte ideile. Tinerii pot astfel învăţa de la Donald Trump cum să negocieze eficient toate
tipurile de tranzacţii din viaţa profesională şi personală.

B. Luarea deciziilor

•• Care este pista de alergare?


Y
Pista pe care trebuie să înveţe tinerii să alerge se numeşte luarea deciziilor. Deciziile nu sunt altceva decât nişte
alegeri pe care le facem în diferite situaţii. În fiecare zi suntem puşi în faţa alegerilor. Unele sunt simple, de
exemplu, cu ce să ne îmbrăcăm azi. Altele sunt mai dificile, cum ar fi să decizi ce facultate doreşti să urmezi
sau cu cine să te căsătoreşti.

În luarea unor decizii tinerii se pot confrunta cu o mulţime de factori: valorile şi priorităţile lor, sentimentele
şi intuiţia, influenţa oamenilor din jur şi mulţi alţii. De aceea chiar şi cea mai simplă decizie poate lua uneori
foarte mult timp. De asemenea, tinerii învaţă faptul că fiecare alegere făcută are şi consecinţe. Uneori
consecinţele sunt bune, alteori sunt nefaste, însă nu există nici o decizie fără consecinţe.
•• Regulamentul de joc
.
Pentru a putea intra în această cursă tinerii trebuie să înveţe care sunt regulile jocului, care sunt principiile
importante pe care trebuie să le respecte pentru a putea câştiga. Iată principalele reguli în ce priveşte luarea
unei decizii:
• Cum se împacă decizia luată cu valorile personale? Corespunde opţiunea sa celor mai importante

37
Un start bun în viaþã! Un start bun în viaþã!
valori ale sale sau este în dezacord cu ele?
• În ce fel se potriveşte alegerea luată cu priorităţile sale? Este această opţiune legată de ceva ce
reprezintă o prioritate pentru el? Sau nu?
• Ce simte tânărul în legătură cu decizia luată? Această opţiune îl face să se simtă vesel, trist, furios,
jenat, mândru, vinovat? Se va împăca el cu sentimentele sale în urma luării deciziei respective?
• Ce îi spune instinctul? Este potrivită alegerea? Dacă decizia luată îl dezamăgeşte, înseamnă că nu
este ceea ce el îşi doreşte cu adevărat
• Care pot fi consecinţele deciziei luate? Vor fi negative? Vor fi pozitive?
• În ce fel îi va afecta alegerea sa pe ceilalţi? Oare această decizie îi va răni sau le va face necazuri
celorlalţi? Va afecta în vreun fel viaţa cuiva?
•• Premiile puse în joc

Efortul pe care tinerii îl depun în această cursă a luării deciziilor nu este în zadar. La sfârşitul alergării îi
aşteaptă premii importante, beneficii reale care îi vor ajuta să cucerească noi comori ale vieţii. Prin exersarea
capacităţii de a lua o decizie tinerii:
• Vor fi capabili să ia o decizie
• Vor putea să explice procesul de luare a deciziilor
• Vor fi capabili să evite situaţiile şi comportamentele de risc
• Vor putea să identifice punctele tari şi punctele slabe în luarea deciziilor
• Vor putea defini şi înţelege procesul de luare a deciziilor
• Vor fi capabil să ia deciziile cele mai bune
•• Exerciţii de antrenament pentru cursă
T
Pentru a se putea înscrie în această cursă tinerii au nevoie să se antreneze mai întâi. Iată câteva exerciţii
ajutătoare:

Tehnica FAST
Împărţiţi tinerii în grupuri mici de câte 4 persoane fiecare. Fiecare grup va primi câte un scenariu şi va lucra
timp de 25 de minute. Explicaţi metoda de luare a deciziilor FAST şi cereţi grupurilor să utilizeze această
metodă. Fiecare grup va trebui să-şi pregătească prezentarea pe baza metodei FAST.

Explicaţi că pot folosi foi de flipchart şi markere, dar pot folosi de asemenea jocul de rol sau amândouă.
Fiecare grup va face prezentarea. După prezentări, tinerii vor pune întrebări şi îşi vor împărtăşi observaţiile.
Daţi-le feedback şi faceţi un rezumat al exerciţiului. În afară de exemplele de mai jos, pot fi făcute multe alte
scenarii cu probleme reale întâlnite de elevi.
Scenariu 1 - Eşti singurul copil la părinţi şi ei au aşteptări mari de la tine. Adesea îţi spun că le-ar plăcea să
devii un doctor de succes. Şi tu te-ai străduit mereu să le îndeplineşti aşteptările, dar acum când a venit timpul
să te înscrii la facultate nu ştii cum să le spui că de fapt eşti cu adevărat atras de meseria de actor şi nu de cea
de medic. Cum vei comunica acestea părinţilor tăi?
Scenariu 2 - Tocmai ai fost admis la un nou colegiu şi eşti foarte dornic să-ţi faci noi prieteni. Familia ta a
cheltuit o mulţime de bani şi efort pentru a-ţi putea permite să intri la acest colegiu. Ei locuiesc într-un mic
orăşel. Tu eşti foarte încântat de faptul că eşti într-un oraş mare şi vrei să explorezi noile posibilităţi de a-ţi
petrece timpul liber. Te duci la petreceri şi încerci să răspunzi aşteptărilor noilor tăi prieteni. In timpul unei
petreceri, unul din prietenii tai îţi oferă droguri şi te îndeamnă (provoacă) să le foloseşti. Ce faci?
Scenariu 3 - Tu locuieşti cu unchiul şi mătuşa ta şi lucrezi într-un magazin universal. Deşi munceşti din greu
şi stai şi peste program nu reuşeşti să strângi bani să-ţi cumperi o locuinţă. Prietena/prietenul tău insistă că
ar trebui să -ţi iei o nouă slujbă şi să te muţi în altă parte pentru a putea petrece mai mult timp împreună. Ce
faci în situaţia asta?
Scenariu 4 - Eşti foarte implicat într-o relaţie, dar într-o noapte într-un moment de rătăcire faci sex cu altă
persoană. Acum te temi că această persoană ar putea să distrugă relaţia pe care o ai, şi de asemenea eşti
îngrijorat de consecinţele privind sănătatea ta. Ce faci în această situaţie?

38
Dezvoltarea abilitãþilor de viaþã ale tinerilor din mediul rural
Scenariu 5 - Ai 17 ani, dar părinţii cred că eşti încă un copil. Ei îţi spun cum ar trebui să te îmbraci, ce prieteni
ar trebui să ai şi la ce colegiu ar trebui să mergi. Te simţi oprimat şi vrei să iei propriile decizii. Ce faci în situaţia
asta?
Scenariu 6 - Vrei să fii bogată şi să ai succesă. Ai sentimentul că viaţa va fi aşa doar dacă realizezi asta cât mai
curând posibil. O cunoştinţă îţi oferă şansa să câştigi o mulţime de bani lucrând ca prostituată. De asemenea
îţi promite un contract şi oportunitatea unui parteneriat de afaceri pe termen lung. Ce faci în această situaţie?
Scenariu 7 - Tu îţi iubeşti prietena/ prietenul, dar ea/el spune că dacă nu faci sex cu ea/el nu te va mai crede.
Ce faci?
Interpretare: După prezentare, pentru discuţii puteţi folosi următoarele întrebări:
• Cum aţi luat decizia?
• Puteţi identifica ce abilităţi aţi folosit în luarea deciziei?
Sumarizaţi răspunsurile într-un tabel pe o foaie de flipchart şi agăţaţi foaia pe perete.

Supravieţuirea în munţi
Timp de lucru: 2 ore
Un elicopter se prăbuşeşte într-o zonă  muntoasă. Participanţii trebuie să prioritizeze prin consens 12 obiecte
ce le pot salva viața.
Acest exerciţiua contribuie la dezvoltarea abilităţii de luare a deciziilor în cadrul echipei. La sfârşitul
exerciţiului discutaţi cu tinerii care au fost problemele întâmpinate în luarea deciziilor împreună.
•• Despre campioni

Tinerii vor putea să ia mai uşor deciziile cele mai bune dacă vor face cunoştinţă cu mari campioni în astfel
de situaţii. Unul dintre aceştia este Abraham Lincoln. Abraham Lincoln, al 16–lea preşedinte al Americii,
s-a nascut în 12 februarie 1809. Preşedintele Lincoln, rămas în istorie pentru că a abolit sclavia. Sclavia
desemnează condiţia umană a persoanelor (sclavii) care lucrează pentru un stăpân fără remuneraţie şi ce nu
dispun de drepturi asupra propriei persoane. Sclavii trebuie să îndeplinească toate ordinele stăpânului de
la naştere sau capturare până la moarte sau eliberare , iar filozofic sclavii erau consideraţi o specie aparte şi
inferioară. Sclavia poate fi definită şi ca o „stare de totală dependenţă politică, socială şi economică în care este
ţinută o ţară, o categorie socială, un individ“.

Timp de aproape trei secole, 12 milioane de africani au fost duşi în lanţuri spre America. Comerţul cu sclavi
din Africa spre cele două Americi datează din secolul al XVI-lea, perioadă în care europenii au început să
exploreze coasta africană de vest. Sclavii, capturaţi sau cumpăraţi, erau transportaţi cu vaporul în coloniile din
Caraibe, America de Nord şi America de Sud şi erau puşi să muncească din greu pe plantaţii.

Decizia lui Abraham Lincoln de a lupta împotriva sclaviei l-a costat în cele din urmă viaţa şi a declanşat un
întreg război. Deşi nu a fost deloc uşor să ia o astfel de decizie, deşi a avut de înfruntat nenumărate obstacole,
tocmai această decizie a sa a dus la abolirea sclaviei în America şi deci a ajutat la eliberarea a milioane de
oameni.

C. Rezolvarea problemelor

•• Care este pista de alergare?


Y
Pista pe care trebuie să înveţe tinerii să alerge se numeşte rezolvarea problemelor. Confruntarea cu situaţii
problematice şi tentativele de rezolvare a acestora, ocupă o mare parte din sfera comportamentului uman.
Principala finalitate a sistemului cognitiv este de a rezolva probleme. Reprezentarea cognitivă a mediului şi
calculele efectuate asupra acestor reprezentări, sunt realizate cu scopul de a spori adaptabilitatea organismului
la mediu, de a-l ajuta să rezolve problemele cu care se confruntă pentru care instinctele sale nu sunt suficiente.
Diferenţele existente la nivelul stării actuale, a motivaţiei pentru atingerea unei stări dezirabile, a capacităţii
operatorii şi modului de estimare a şanselor de reuşită, rezidă în diferenţe interindividuale a repertoriului

39
Un start bun în viaþã! Un start bun în viaþã!
de probleme. Repertoriul problematic variază de la individ la individ. Acolo unde cineva vede o „problemă”,
altcineva trece nepăsător. Pentru creaţia ştiinţifică, de pildă, surprinderea unei probleme (problem-finding)
este mai importantă decât rezolvarea ei (problem-solving). Parafrazând pe A. Einstein, „formularea
problemei este adesea mult mai importantă decât soluţionarea sa, care poate fi nimic altceva decât o chestiune
de deprinderi matematice sau experimentale”. La o analiză mai profundă, problemele pe care subiectul şi le
pune, depind de baza sa de cunoştinţe declarative şi procedurale.
•• Regulamentul de joc
.
Pentru a putea intra în această cursă tinerii trebuie să înveţe care sunt regulile jocului, care sunt principiile
importante pe care trebuie să le respecte pentru a putea câştiga. Iată principalele reguli în ce priveşte luarea
rezolvarea problemelor:
• Tinerii trebuie să înveţe să perceapă diferite situaţii problematice, să se gândească la discrepanţele şi
cauzele acestora, să judece şi să caute soluţii ale unei probleme folosindu-se de propria judecată şi
experineţă
• Tinerii trebuie să fie capabili să caute o informaţie potrivită pentru soluţionarea unei probleme,
să identifice asemănări şi deosebiri la nivelul unor informaţii, să utilizeze cunoştinţele şi abilităţile
obţinute pentru a descoperi diferite variante de soluţii
• Tinerii trebuie să înveţe să îşi rezolve problemele proprii, să aleagă modalităţile optime de a soluţiona
o problemă, să utilizeze metode matematice, logice şi empirice pentru rezolvarea problemei
• Tinerii trebuie să fie capabili să verifice corectitudinea unei soluţii şi să aplice metodele verificate în
rezolvarea unor probleme sau situaţii similare
• Tinerii vor şti să utilizeze gândirea critică, să ia decizii în cunoştinţă de cauză, să susţină şi să apere
un punct de vedere, să îşi asume responsabilitatea propriilor decizii şi să evalueze propriile acţiuni
•• Premiile puse în joc

Efortul pe care tinerii îl depun în această cursă a rezolvării de probleme nu este în zadar. Prin exersarea
capacităţii de a rezolva probleme tinerii:
• Vor fi cunoaşte etapele de rezolvare de probleme
• Vor putea să dezvolte abilităţi de lucru în echipă în vederea soluţionării unei probleme
• Vor fi capabili să identifice problema
• Vor putea să strângă informaţiile utile pentru rezolvarea problemei
• Vor putea identifica soluţiile posibile şi alege pe cea mai bună
•• Exerciţii de antrenament pentru cursă
T
Pentru a se putea înscrie în această cursă tinerii au nevoie să se antreneze mai întâi. Iată câteva exerciţii
ajutătoare:

Desfăşurare:
Se lucrează în echipe de 11 elevi, 9 participă la sarcina şi doi sunt observatori (se poate lucra şi în grupuri mai
restrânse, dar se vor împărţi mai puţine jetoane de lucru). Instrucţiunile sunt următoarele: fiecare din cei 9
tineri primeşte un set de jetoane numerotate de la 0 la 9; grupul are la dispoziţie 20-25 de minute să identifice
o regulă comună astfel încât oricare ar fi cifra enunţată de conducătorul de exerciţiu de la 0 la maxim 81 (9*9)
simultan cei 9 participanţi să ridice câte o cifră potrivită pentru ca prin însumarea tuturor celor nouă jetoane
ridicate să se obţină exact cifra indicată de către conducător.
Pe parcursul discuţiei cei doi observatori au rolul de a urmări contribuţia fiecăruia dintre participanţi şi de
a remarca momentele de stagnare, precum şi încercările de soluţionare care conduc grupul către o soluţie
finală. Membrii grupului sunt liberi să îşi aleagă un conducător sau dimpotrivă să lucreze în echipă fără a
desemna un leader. De asemenea observatorii îşi vor nota măsura în care membrii grupului parcurg cei 7 paşi
ai rezolvării de probleme:
• Identificarea situaţiei sau problemei - Recunoaşteţi că există o problemă şi decideţi ce să faceţi.

40
Dezvoltarea abilitãþilor de viaþã ale tinerilor din mediul rural
• Strângeţi informaţii - Strângeţi toate informaţiile relevante. Folosiţi cele 6 întrebări ajutătoare: Ce?
De ce? Când? Unde? Cum? Cine?
• Identificaţi posibile soluţii - Gândiţi-vă cu atenţie la toate posibilele alternative pe care le-aţi putea
folosi.
• Examinaţi fiecare alternativă - Luaţi fiecare soluţie în parte şi faceţi o listă cu avantajele şi
dezavantajele fiecăreia. De asemenea luaţi în considerare ceea ce credeţi voi despre soluţia respectivă.
Discutaţi despre acestea cu oamenii care vă pot ajuta. Gândiţi-vă la cel mai rău lucru care se poate
întâmpla.
• Alegeţi o alternativă - Decide-te la una din alternativele din lista facută. Alegerea se va baza pe
informaţii, avantaje şi dezavantaje, valori şi sentimente.
• Implementarea soluţiei
• Evaluaţi decizia. A mers? Cum?/ De ce nu?

Dacă regula este identificată, conducătorul va verifica funcţionalitatea ei cu cel puţin cinci încercări.
Interpretare:
Ulterior grupul va avea la dispoziţie 20 de minute în care să asculte părerea observatorilor şi să discute:
• Cum au simţit ei desfăşurarea sarcinii?
• Cine, ce rol a avut?
• Cum se poate folosi schema de şapte paşi în alte situaţii problematice de viaţă?
•• Despre campioni

Tinerii vor putea să înveţe cum să rezolve problemele cu care se confruntă în viaţa de zi cu zi învăţând de la
campionii în soluţionarea de probleme. Astfel, ei ar putea viziona împreună filmul realizat după un caz real,
În căutarea fericirii, care îl are în rolul principal pe actorul Will Smith.

Oricât de greu ar fi să-ţi urmezi visul, trebuie să ai puterea să treci peste toate momentele de deznădejde,
iar eforturile şi credinţa îţi vor fi răsplătite. Acesta este mesajul filmului, care urmăreşte povestea lui Chris
Gardner, un agent de vanzări extrem de inteligent şi talentat, dar căruia i se refuză şansa vieţii. După ce
primeşte custodia fiului său de numai cinci ani, Chris trăieşte drama de a fi dat afară din apartamentul său
din San Francisco, fără a avea vreun loc în care să meargă. Deznădăjduit, dar îmbărbătându-se pentru a nu-l
descuraja şi pe fiul său, el va gasi puterea de a rămâne drept în faţa furtunii ce pare să-i devasteze viaţa şi va
lupta să găsească o soluţie potrivită pentru fiecare problemă pe care o întâmpină.

Chris este urmărit în mod constant de ghinion; aparatele pe care le comercializează se vând greu, sunt
dificil de cărat; furtul unuia aduce dezastrul economic peste familie. Problemele materiale sunt dublate de
instabilitate emoţională, ceea ce o va determina pe soţia lui să-şi părăsească cu inima zdrobită soţul şi copilul.

Eroul principal îşi încearcă norocul prin înscrierea la un curs de brokeri organizat de o prestigioasă firmă de
marketing bursier în condiţii foarte dure, cu o selecţie draconică a candidaţilor dintre care doar unul, cel mai
bun, va fi ales să lucreze pentru companie. Împrejurările nu îi sunt nici pe mai departe favorabile lui Chris:
aflat în imposibilitatea de a-şi plăti chiria este evacuat din locuinţă, începând să caute, alături de copilul lui,
adăpost în staţii de autobuz sau metrou, în toalete publice sau în adăposturi de noapte pentru vagabonzi,
pentru ca a doua zi dimineaţa să se prezinte la curs la patru ace, cu un „look” proaspăt, odihnit, relaxat, aşa
cum stă bine unui angajat al unei companii de renume. O viaţă dură care, departe de a-i abrutiza pe cei doi,
tată-fiu, îi apropie şi mai mult şi scoate în relief tot ce au mai bun, mai frumos şi mai preţios în suflet: răbdare,
dragoste, compasiune, prietenie şi suţinere reciprocă.

41
Un start bun în viaþã! Un start bun în viaþã!
D. Învăţarea eficientă

•• Care este pista de alergare?


Y
Pista pe care trebuie să înveţe tinerii să alerge se numeşte învăţarea eficientă. După W.S.Hunter, învăţarea este
o schimbare propriu-zisă a comportamentului, cu repetiţia aceleaşi situaţii stimulente, iar după H.Peron, este
o modificare adaptivă a comportamentului în cursul probelor repetate. Montipellier, defineşte învăţarea ca
fiind o modificare sistematică, relaţii permanente de conduită iar pentru W.A.Torpe, învăţarea este organizarea
comportamentului ca rezultat a experienţei individuale.

În accepţiunea ei cea mai largă, învăţarea reprezintă dobândirea de către individ a unei achiziţii, a unei
experienţe în sfera comportamentului, a unei noi forme de comportare, ca urmare a repetării situaţiilor
sau exersării. Învăţarea specific umană, în sensul larg reprezintă însuşirea experienţei sociale, în forme
generalizate; în sens restrâns particular din perspectiva psihologică, învăţarea reprezintă orice nouă achiziţie
a organismului ca urmare a simulării, a interiorizării informaţiilor externe, achiziţie care are ca efect o
schimbare în comportament, iar din perspectivă pedagogică ea este procesul de asimilare a cunoştinţelor
şi de formare a priceperilor şi desprinderilor. A învăţa mai bine nu înseamnă numai a lua note mai bune.
Activitatea de învăţare se referă şi la multe lucruri pe care tinerii le află din afara şcolii. Permanent se învaţă
câte ceva din ceea ce se întâmplă cu fiecare, de la colegi, părinţi, de la televizor sau de pe internet.
•• Regulamentul de joc
.
Pentru a putea intra în această cursă tinerii trebuie să înveţe care sunt regulile jocului, care sunt principiile
importante pe care trebuie să le respecte pentru a putea câştiga. Iată principalele reguli în ce priveşte învăţarea:
• În primul rând, tânărul este implicat activ şi participă la propria sa instruire. Elevul nu primeşte
informaţia, ci şi-o construieşte singur.
• Tinerii au astfel posibilitatea de a stabili, a testa şi a prelucra modele şi conexiuni, în timp ce descifrează
sensul situaţiilor de învăţare.
• Procesul de învăţare nu are loc doar în contextul mediului şcolar şi nici nu se limitează doar la
timpul destinat predării. Învăţarea este informală şi se poate desfăşura oriunde şi oricând.
• Deoarece elevii sunt implicaţi activ în crearea propriilor lor modele şi conexiuni, iar învăţarea poate
avea loc în medii informale, în afara cadrului şcolii, este inevitabil să nu avem concepţii eronate. Este
nevoie de experienţă directă într-un context real pentru ca aceste concepţii eronate să fie înlocuite
sau modificate.
• Dacă un context care favorizează învăţarea reprezintă o situaţie stimulativă, care depăşeşte o
experienţă directă prin faptul ca această situaţie implică consecinţe reale, atunci învăţarea va fi mai
stimulativă şi mai interesantă pentru elevi.
• Este esenţial rolul corector al feedback-ului frecvent pe care tinerii ar trebui să-l primească de la
educatori şi colegi în timpul procesului de învăţare; fără a avea prilejul de a practica cele învăţate,
chiar şi deprinderile cel mai bine fixate vor fi uitate.
• Pe măsură ce tânărul descoperă noi legături între cunoştinţe atunci când se află într-o situaţie
stimulativă, reflecţia devine necesară pentru a atinge acel nivel de învăţare aprofundată care îi va
permite acestuia să folosească eficient informaţia în viitor.
•• Premiile puse în joc

Efortul pe care tinerii îl depun în această cursă a învăţării nu este în zadar. La sfârşitul alergării îi aşteaptă
premii importante, beneficii reale care îi vor ajuta să cucerească noi comori ale vieţii. Prin exersarea capacităţii
de învăţare tinerii:
• Vor învăţa cum îşi pot însuşi mai bine diverse informaţii
• Vor descoperi care este stilul lor de învăţare şi îl vor folosi
• Vor fi capabili să identifice obstacolele ce pot sta în calea învăţării

42
Dezvoltarea abilitãþilor de viaþã ale tinerilor din mediul rural
• Vor putea să înveţe într-un cadru formal, dar şi într-un cadru informal
• Vor învăţa cum să înveţe
•• Exerciţii de antrenament pentru cursă
T
Pentru a se putea înscrie în această cursă tinerii au nevoie să se antreneze mai întâi. Iată câteva exerciţii
ajutătoare:

Desfăşurare:
Tinerilor li se poate oferi o listă de afirmaţii legate de modul în care ei preferă să înveţe. Aceştia îşi vor descoperi
astfel tipul de învăţare. Sunt trei tipuri de bază: vizual, auditiv, motor.
• Tipul vizual – tânărul învaţă mai bine când materialul este prezentat sub formă de grafice, tabele, hărţi,
scheme. La lecţii priveşte profesorul când vorbeşte, participă la discuţii şi îşi ia notiţe. Când învaţă
stă singur într-un loc liniştit şi transcrie materialul pe foaie. Când este posibil îşi face scheme, grafice,
tabele.
• Tipul auditiv – lucrează cel mai bine atunci când aude informaţia. Citeşte materialul cu voce şi vorbeşte
cu sine însuşi despre punctele importante. După ce a finalizat face un rezumat în glas a ceea ce a citit.
Dacă are posibilitatea înregistrează ideile pe o casetă şi vorbeşte cu cineva despre acest material.
• Tipul motor – se referă la persoanele care nu pot sta pe loc. Ei trebuie să se mişte prin cameră, să aibă
muzică sau televizorul incluse şi aproape tot timpul sunt disrase. Tinerii cu un astfel de stil de învăţare
realizează un proces de învăţare mai dinamic, stau în picioare când lucrează, mestecă gumă, merg prin
cameră, citeşte în timp ce face exerciţii, subliniază cu diferite culori ceea ce citeşte, desenează fişe.

Astfel, elevii trebuie să selecteze din lista de afirmaţii cele care li se potrivesc cel mai bine şi apoi să discute
împreună despre acestea:

Prefer să învăţ de unul singur Prefer să învăţ împreună cu alţii


Îmi place să lucrez în linişte Îmi place să lucrez cu muzică sau cu TV
Îmi place să lucrez perioade lungi Îmi place să fac multe pauze
Îmi place să lucrez cu multă lumină Îmi place să lucrez cu lumină palidă
Lucrez mai bine în timpul zilei Lucrez mai bine noaptea
Prefer să învăţ ascultând Prefer să învăţ văzând
Prefer să învăţ din cărţi Prefer să învăţ făcând lucrurile

Chestionar referitor la stilurile de învăţare


Pentru ca fiecare tânăr să îşi poată descoperi propriul stil de învăţare, aceştia pot fi invitaţi să completeze
următorul chestionar:

Acest chestionar te va ajuta să găseşti modul în care poţi învăţa cel mai bine.
• Nu există răspunsuri corecte sau greşite.
• Pentru completarea chestionarului ai la dispoziţie atât timp cât ai nevoie.
• În mod normal, completarea chestionarului durează între 20 şi 30 minute, dar nu este NICI O
PROBLEMĂ dacă durează mai mult.
• Răspunde la întrebări prin DA sau NU.
• Încercuieşte doar un singur răspuns la fiecare întrebare.
• Pentru a obţine cele mai bune rezultate, sinceritatea este foarte importantă pentru completarea
acetui chestioanar.
• Completează chestionarul pe cont propriu.

43
Un start bun în viaþã! Un start bun în viaþã!
1. Când descrii o vacanţă/o petrecere unui prieten, vorbeşti în detaliu despre muzica, DA NU
sunetele şi zgomotele pe care le-ai ascultat acolo?
2. Te foloseşti de gestica mâinii când scrii? DA NU
3. În locul ziarelor, preferi radioul sau televizorul pentru a te ţine la curent cu ultimele DA NU
noutăţi sau ştiri sportive?
4. La utilizarea unui calculator consideri că imaginile vizuale sunt utile, de exemplu: DA NU
icoanele, imaginile din bara de meniuri, sublinierile colorate etc?
5. Când notezi anumite informaţii preferi să nu iei notiţe, ci să desenezi diagrame, DA NU
imagini reprezentative?
6. Când joci ,,X şi O” sau dame poţi să-ţi imaginezi semnele de ,,X” sau ,,O” în diferite DA NU
poziţii?
7. Îţi place să desfaci în elemente componente anumite obiecte şi să repari diferite lucruri DA NU
(ex. bicicleta)?
8. Când încerci să-ţi aminteşti ortografia unui cuvânt ai tendinţa de a scrie cuvântul DA NU
respectiv de câteva ori pe o bucată de hârtie până găseşti o ortografie care arată corect?
9. Când înveţi ceva nou, îţi plac instrucţiunile citite cu voce tare, discuţiile sau/şi DA NU
cursurile orale?
10. Îţi place să asamblezi diferite lucruri? DA NU
11. La utilizarea calculatorului consideri că este util ca sunetele emise să avertizeze DA NU
utilizatorul asupra unei greşeli făcute sau asupra terminării unui moment de lucru?
12. Când recapitulezi/studiezi sau înveţi ceva nou, îţi place să utilizezi diagrame şi/sau DA NU
imagini?
13. Ai rapiditate şi eficienţă la copierea pe hârtie a unor informaţii? DA NU
14. Dacă ţi se spune ceva, îţi aminteşti ce ţi s-a spus, fără repetarea acelei informaţii? DA NU
15. Îţi place să efectuezi activităţi fizice în timpul liber (ex. sport, grădinărit, plimbări DA NU
etc.)?
16. Îţi place să asculţi muzică în timpul liber? DA NU
17. Când vizitezi o galerie sau o expoziţie, sau când te uiţi la vitrinele magazinelor, îţi place DA NU
să priveşti singur, în linişte?
18. Găseşti că este mai uşor să îţi aminteşti numele oamenilor decât feţele lor? DA NU
19. Când ortografiezi un cuvânt, scrii cuvântul pe hârtie înainte? DA NU
20. Îţi place să te mişti în voie când lucrezi? DA NU
21. Înveţi să ortografiezi un cuvânt prin pronunţarea acestuia? DA NU
22. Când descrii o vacanţă/o petrecere unui prieten, vorbeşti despre cum arătau oamenii, DA NU
despre hainele lor şi despre culorile acestora?
23. Când începi o sarcină nouă, îţi place să începi imediat şi să rezolvi ceva atunci, pe loc? DA NU
24. Înveţi mai bine dacă asişti la demonstrarea practică a unei abilităţi? DA NU
25. Găseşti mai uşor să îţi aminteşti feţele oamenilor decât numele lor? DA NU
26. Pronunţarea cu voce tare a unor lucruri te ajută să înveţi mai bine? DA NU
27. Îţi place să demonstrezi şi să araţi altora diverse lucruri? DA NU
28. Îţi plac discuţiile şi îţi place să asculţi opiniile celorlalţi? DA NU
29. La îndeplinirea unei sarcini urmaţi anumite diagrame? DA NU
30. Îţi place să joci diverse roluri? DA NU
31. Preferi să mergi ,,pe teren” şi să afli singur informaţii, decât să îţi petreci timpul singur DA NU
într-o bibliotecă?
32. Când vizitezi o galerie sau o expoziţie, sau când te uiţi la vitrinele magazinelor, îţi place DA NU
să vorbeşti despre articolele expuse şi să asculţi comentariile celorlaţi?
33. Urmăreşti uşor un drum pe hartă? DA NU

44
Dezvoltarea abilitãþilor de viaþã ale tinerilor din mediul rural
34. Crezi că unul din cele mai bune moduri de apreciere a unui exponat sau a unei DA NU
sculpturi este să o atingi?
35. Când citeşti o poveste sau un articol dintr-o revistă, îţi imaginezi scenele descrise în DA NU
text?
36. Când îndeplineşti diferite sarcini, ai tendinţa de a fredona în surdină un cântec sau de DA NU
a vorbi cu tine însuţi?
37. Te uiţi la imaginile dintr-o revistă înainte de a decide ce să îmbraci? DA NU
38. Când planifici o călătorie nouă, îţi place să te sfătuieşti cu cineva în legătură cu locul DA NU
destinaţiei?
39. Ţi-a fost întotdeauna dificil să stai liniştit mult timp şi preferi să stai liniştit puţin timp, DA NU
şi preferi să fii activ aproape tot timpul?

Interpretarea chestionarului
După completarea chestionarului, află care este stilul tău de învăţare. Încercuieşte numai numărul întrebăriilor
la care ai răspuns cu DA.

Auditiv/
Vizual/A vedea Practic
Ascultare
4 1 2
6 3 5
8 9 7
12 11 10
13 14 15
17 16 19
22 18 20
24 21 23
25 26 27
29 28 30
33 32 31
35 36 34
37 38 39
Total întrebări Total întrebări Total întrebări
încercuite: încercuite: încercuite:
............. ............. ............

•• Despre campioni

Tinerii vor putea să înveţe cum să înveţe luând modelul unor campioni în învăţare. Un astfel de model de
învăţare îl constituie Albert Einstein.

Fizician american de origine germană, Einstein s-a născut pe 14 martie 1879 la Ulm. Tinereţea şi-a petrecut-o
la Munchen, unde familia sa avea un mic magazin care producea aparate electrice. Deşi nu a vorbit până
la vârsta de 3 ani, încă de tânăr a arătat o curiozitate vie pentru natură şi o abilitate înăscută în înţelegerea
conceptelor matematice dificile. La 12 ani a învăţat singur geometrie euclidiană. Einstein ura rutina şi spiritul
lipsit de imaginaţie al şcolii din Munchen. Atunci când falimentul repetat al afacerii a determinat familia să
plece din Germania către Milano, în Italia, Einstein, care avea 15 ani, a folosit ocazia ca să se retragă de la şcoală.
A petrecut un an cu părinţii săi la Milano şi, atunci când i-a fost clar că va trebui să-şi croiască propriul drum
în viaţă, a terminat liceul la Arrau, în Elveţia, şi s-a înscris la Politehnica din Zurich. Tânărului nu-i plaăceau
metodele de instruire de aici, de aceea lipsea adesea de la ore, folosindu-şi întregul timp pentru a studia fizica
pe cont propriu sau pentru a cânta la iubita sa vioară. Şi-a dat examenele şi a absolvit în 1900 studiind lucrarea
unui coleg de clasă. Profesorii săi nu aveau o părere bună despre el şi nu l-au recomandat pentru un post universitar.

45
Un start bun în viaþã! Un start bun în viaþã!
Dupa 1919 Einstein a devenit renumit internaţional. A dobândit medalii şi premii, inclusiv Premiul Nobel în 1921,
din partea a diverse societăţi ştiinţifice internaţionale. Vizita sa în orice parte a lumii devenea un eveniment naţional;
fotografi şi reporteri îl urmau pretutindeni. Deşi Einstein s-a dedicat mult cauzelor politice şi sociale, ştiinţa a fost
întotdeauna pe planul întâi, pentru că, spunea el adesea, numai descoperirea naturii universului ar avea un înţeles
de durată. Scrierile sale includ: «Relativitatea: teoria specială şi generalizată»(1916), «Despre sionism»(1931),
«Constructori ai universului»(1932), «De ce razboi?»(scrisă împreună cu Sigmund Freud), «Lumea aşa cum o
văd eu»(1934), «Evoluţia fizicii»(1938), şi «Din ultimii mei ani»(1950). Documentele adunate ale lui Einstein
sunt publicate într-o operă de mai multe volume începând din 1987.

E.Estimarea riscului

•• Care este pista de alergare?


Y
Pista pe care trebuie să înveţe tinerii să alerge se numeşte estimarea riscului. Riscul? Nimic mai simplu şi în
acelaşi timp ceva mai complex de identificat şi mai ales de controlat. Din zorii istoriei, riscurile au constituit
una dintre cele mai mari şi fascinante provocări pentru umanitate datorită omniprezenţei acestuia în toate
domeniile de activitate. Ce este riscul? În accepţiunea teoriei clasice a deciziei, acesta este identificat drept
un element incert, dar posibil ce apare permanent în procesul activităţilor socio-umane, ale cărui efecte
sunt păgubitoare şi ireversibile. Dacă în accepţia dată de dicţionar, se defineşte riscul drept “expunerea la
posibilitatea pierderii sau pagubei”, societăţile de asigurări consideră acest element drept ”hazardul sau
posibilitatea de a pierde”.
Alte definiţii pentru risc:
• Şansa de a pierde
• Posibilitatea de a pierde
• Incertitudinea care afectează rezultatul
• Dispersia actuală a rezultatelor aşteptate
• Concept multidimensional, ce nu poate fi redus la un singur element, la o cifră
•• Regulamentul de joc
.
Pentru a putea intra în această cursă tinerii trebuie să înveţe care sunt regulile jocului, care sunt principiile
importante pe care trebuie să le respecte pentru a putea câştiga. Iată principalele reguli în ce priveşte estimarea
riscului:
• Evitarea riscului: expunerea la risc este mult prea mare şi atunci decid înlocuirea factorului care
ar putea cauza riscul. Acest lucru poate înseamna evitarea unei acţiuni, schimbarea unui furnizor,
reconfigurarea unui proces etc. Însă, trebuie să se ţină cont de faptul că nu pot fi evitate sau eliminate
toate riscurile.
• Atenuarea sau diminuarea efectelor: presupune reducerea expunerii la risc prin scăderea probabilităţii
de apariţie a acestuia.
• Acceptarea riscului: reprezintă acceptarea consecinţelor si reprezintă o metodă de răspuns mai ales
atunci când riscurile sunt necunoscute echipei de proiect sau atunci când avantajele obţinute în caz
de nematerializare a riscului ar fi imense.
• Transferul riscului: presupune căutarea unei modalităţi de a-ţi asigura ieşirea din impas în caz de risc.
•• Premiile puse în joc

Efortul pe care tinerii îl depun în această cursă a estimării riscului nu este în zadar. Prin exersarea capacităţii
de estimare a riscului tinerii:
• Vor identifica situaţiile dificile şi situaţiile uşoare
• Vor deveni conştienţi de abilităţile lor de a face faţă situaţiilor dificile
• Vor descoperi modalităţile de a evita sitauţii sau comportamente de risc
• Vor învăţa faptul că sitauţiile şi comportamentele riscante fac parte din viaţa de zi cu zi
• Vor deveni mai conştienţi de capcanele comportamentelor de risc

46
Dezvoltarea abilitãþilor de viaþã ale tinerilor din mediul rural

•• Exerciţii de antrenament pentru cursă


T
Pentru a se putea înscrie în această cursă tinerii au nevoie să se antreneze mai întâi. Iată câteva exerciţii
ajutătoare:

Desfăşurare: Se formează grupuri de câte şase. În mod ideal, numărul total de grupuri de lucru ar trebui
să fie multiplu de cinci. La nivelul fiecărui grup ar trebui să fie numit un observator care să înregistreze
particularităţile contribuţiei fiecărui membru.
Se oferă grupurilor descrierea situaţiei şi se desemnează câte o poziţie pentru fiecare dintre grupuri:
• O poziţie este cea în care membrii grupului trebuie să meargă până la cea mai apropiată fermă dacă vor
să supravieţuiască. Ei trebuie să planifice cu grijă cea mai bună procedură pentru a reuşi să ducă la capăt
planul. Sarcina este să alegeţi primele cinci cele mai importante obiecte de care aveţi nevoie pentru a
duce la îndeplinire misiunea.
• A doua poziţie presupune ca membrii grupului să strângă mâncare şi apă dacă vor să supravieţuiască. Ei
trebuie să planifice cu grija cea mai bună procedură pentru a reuşi să ducă la capăt planul. Sarcina este
să alegeţi primele cinci cele mai importante obiecte de care aveţi nevoie pentru a duce la îndeplinire
misiunea.
• A treia poziţie este cea în care grupul trebuie să facă tot posibilul pentru a-şi semnaliza poziţia pentru a
fi reperaţi de avioane de căutare sau alte vehicule. Ei trebuie să planifice cu grijă cea mai bună procedură
pentru a reuşi să ducă la capăt planul. Sarcina este să alegeţi primele cinci cele mai importante obiecte
de care aveţi nevoie pentru a duce la îndeplinire misiunea.
• A patra poziţie presupune că grupul trebuie să se ferească de căldura din timpul zilei şi de frigul din
timpul nopţii pentru a putea supravieţui. Ei trebuie să planifice cu grijă cea mai bună procedură pentru
a reuşi să ducă la capăt planul. Sarcina este să alegeţi primele cinci cele mai importante obiecte de care
aveţi nevoie pentru a duce la îndeplinire misiunea.
• A cincea poziţie presupune ca membrii grupului să stea să păzească automobilul răsturnat şi să se mişte
cât mai puţin pentru a putea supravieţui. Ei trebuie să planifice cu grijă cea mai bună procedură pentru
a reuşi să ducă la capăt planul. Sarcina este să alegeţi primele cinci cele mai importante obiecte de care
aveţi nevoie pentru a duce la îndeplinire misiunea.

Instruiţi grupurile să construiască o argumentare cât mai raţională. Formaţi apoi noi grupuri amestecând
membrii din primele grupuri formate şi redistribuiţi poziţiile anterior descrise. La sfârşitul exerciţiului
grupurile se vor reuni pentru a discuta experienţa, dificultăţile întâmpinate şi concluziile.

Material de prezentare a situaţiei de joc


• Sunteţi unul din membrii unui club de geologie care se află într-o excursie de studiu în deşertul New
Mexico. Este ultima săptămână din iulie.
• Aţi tot parcurs rute îndepărtate de drumul principal pentru a studia formaţiunile de interes.
Aproximativ în jurul orei 13.00, minibusul special echipat pentru deplasările clubului dvs se
răstoarnă, se rostogoleşte într-o prăpastie şi arde.
• Şoferul şi conducatorul de club sunt ucişi. Restul sunteţi relativ răniţi.
• Stiţi că cea mai apropiată fermă este la aproximativ 72 de kilometri spre est faţă de locul unde vă aflaţi
acum. Nu există nici un altfel de adăpost mai aproape.
• Când grupul nu va ajunge la motel spre seară se va şti că ceva nu e în regulă. De altfel sunt persoane
care cunosc destinaţia voastră probabilă, dar datorită micilor devieri nimeni nu ştie cu exactitate
unde vă aflaţi.
• Aria în care vă aflaţi este foarte uscată şi pustiită. Există o sursă de apă în apropiere, dar apa este
contaminată de viermi, fecale de animale şi urină şi chiar de câţiva şoareci.
• Aţi auzit la postul de radio înainte de a pleca prognoza meteo care anunţă o creştere a temperaturii
care va face ca temperatura la sol să fie de 53 de grade.
• Sunteţi toţi îmbrăcaţi în haine subţiri de vară, cu pălării de soare şi ochelari.

47
Un start bun în viaþã! Un start bun în viaþã!
• În momentul în care a scăpat din minibus fiecare dintre membrii echipei a salvat câte un obiect. În
total sunt 12 obiecte.
• Sarcina voastră este acum să ordonaţi aceste obiecte în ordinea importanţei pentru sarcina de
supravieţuire pe care aţi primit-o. Obiectele oferite spre clasificare sunt:
o Un compas magnetic
o bucată de pânză tare de 20 pe 20
o carte, „Plantele deşertului”
o oglindă retrovizoare
o Un cuţit mare
o lanternă (cu patru baterii)
o Câte o jachetă de persoană
o pelerină transparentă pentru fiecare persoană
o Un pistol de calibru 38
o Câte o ploscă cu apă pentru fiecare persoană
o harta corectă a zonei
o cutie mare de chibrituri.

Interpretare: puteţi folosi următoarele întrebări pentru a facilita o discuţie:


• Pe ce v-aţti bazat în luarea deciziilor?
• Ce vi s-a părut dificil în acest exerciţiu?
• Cum v-ţi simţit ştiind că este o situaţie de supravieţuire?
•• Despre campioni

Tinerii vor putea să înveţe cum estimeze riscul unei situaţii luând modelul unor campioni în gestionarea
riscului. Un astfel de exemplu de gestionare a situaţiilor de risc poate fi descoperit urmărind filmul The Great
Debaters care îl are în rolul principal pe Denzel Washington.

Filmul este inspirat dintr-o poveste reală, dezvăluindu-ne viaţa profesorului Melvin Tolson, un om genial
însă foarte imprevizibil ce se ocupa de formarea echipei de dezbatere a liceului. Acesta îşi foloseşte talentul de
orator pentru a transforma un grup de elevi ignoranţi şi subestimaţi de toată lumea într-o echipă de dezbateri
ce va intra în istorie. El îşi asumă un foarte mare risc într-o lume rasistă prin faptul că lansează o echipă de
oratori de culoare. O figură extrem de controversată, profesorul Tolson pune la încercare standardele sociale
din acea vreme şi datorită metodelor sale neconvenţionale de predare şi nu în ultimul rând datorită opiniilor
politice radicale e supus unor presiuni şi atacuri constante.

În urma vizionrăii acestui film se poate realiza o dezbatere cu tinerii pentru a pune în evidenţă modul în care
profesorul Melvin Tolson şi-a asumat riscul şi dacă a făcut bine sau nu. De aici elevii pot învţă să estimeze mai
bine riscul, cât şi discrepanţa dintre costuri şi beneficii în luarea unei decizii.

48
Capitolul 7

Ce sunt şi cum putem dezvolta abilităţile


comportamentale
Un start bun în viaþã! Un start bun în viaþã!
Capitolul VII
Ce sunt şi cum putem dezvolta abilităţile comportamentale?

“Viaţa este arta de a desena fără radieră”


Richard Bach

Abilităţile comportamentale sunt deprinderile necesare pentru a pune în practică ceea ce intenţionăm. Zi
de zi ne confruntăm cu probleme, avem de luat decizii, ne intersectăm cu oameni care ne sunt alături sau nu.
În contextul unui ritm de viaţă din ce în ce mai alert nu trebuie să uităm să ducem un stil de viaţă sănătos,
care presupune să ne alimentăm corect, să ne odihnim, să desfăşurăm activităţi fizice, să ştim să ne dozăm
eforturile şi să recunoaştem factorii care ar putea afecta siguranţa personală.

Abilităţile comportamentale sunt deprinderi care se referă la teme precum:


• Planificarea
• Voluntariatul
• Leadership-ul
• Cetăţenia activă
• Lucrul în echipă
• Drepturi şi responsabilităţi

A. Planificarea

•• Care este pista de alergare?


Y
Pista pe care trebuie să înveţe tinerii să alerge se numeşte Planificarea. Aceştia trebuie să înveţe să fie organizaţi,
să îşi planifice timpul cu înţelepciune şi să îşi stabilească scopuri şi obiective pe care doresc să le atingă. Dacă
nu îţi stabileşti nici un obiectiv în viaţă nu ai nici o şansă să îl atingi.

Planificarea reprezintă procesul stabilirii obiectivelor şi a măsurilor privind atingerea acestora. Planificarea
aduce cu sine multiple avantaje:
• Îi determină pe tineri să se gândească la viitor
• Conduce la ridicarea standardelor performanţei
• Formularea planurilor duce la articularea obiectivelor şi a resurselor
•• Regulamentul de joc
.
Pentru a putea intra în această cursă tinerii trebuie să înveţe care sunt regulile jocului, care sunt principiile
importante pe care trebuie să le respecte pentru a putea câştiga. Iată principalele reguli într-o planificare de
succes de succes:
• Planifică un interval de timp în fiecare zi pentru a-ţi face planificarea.
• Anticipează posibile probleme pe care le-ai putea întâlni în proiectul tău din cauza unor oameni,
materiale sau eşecuri ale mecanismului. Furnizează intenţionat acţiuni şi planuri de contingenţă în
situaţii importante de risc înalt.
• Planifică pentru mâine, diseară. Subconştientul tău te va ajuta sa te organizezi în timp ce dormi.
• Foloseşte primele 10 minute ale fiecărei zile pentru a planifica sau reviziona planul acelei zile.
• Gândeşte-te la întreaga săptămână. Cum se vor succede proiectele importante?
• Fă-ţi planificarea pe hartie pentru a captura toate ideile şi pentru a te asigura ca nu se pierde nici una.
Putem lucra mental cu în jur de şapte părţi de informaţie fără a pierde ceva.
• Când dezvolţi un plan specific, listează paşii de activitate individual pe bucăţi mici de hârtie şi apoi
pune-le în ordine. Apoi scrie întregul plan în ordine.

50
Dezvoltarea abilitãþilor de viaþã ale tinerilor din mediul rural
• Nu grăbi procesul. Ceva îţi va scăpa din vedere.
• Când lucrurile merg prost, acest lucru poate de obicei să îşi găsească sursa într-o planificare slabă, sau
în eşecul urmăririi unui plan deja existent.
• Ia în considerare să te mulţumeşti cu completarea a 90% din proiecte. Cei 10% finali nu vor merita
costul îndeplinirii lor.
• Stabileşte-ţi propriile termene limită pentru proiecte mai devreme decât termenul oficial.
• Ţine mine cele mai importante puncte ale planificării: performanţele slabe sunt prevenite de
planificarea timpurie şi adecvată.
•• Premiile puse în joc

Efortul pe care tinerii îl depun în această cursă a palnificării nu este în zadar. La sfârşitul alergării îi aşteaptă
premii importante, beneficii reale care îi vor ajuta să cucerească noi comori ale vieţii. În final tinerii:
• Vor învăţa să îşi planifice timpul şi activităţile în mod eficient
• Vor exersa capacitatea de a-şi stabili obiective
• Vor învăţa să îşi estimeze resursele necesare pentru atingerea obiectivelor
•• Exerciţii de antrenament pentru cursă
T
Pentru a se putea înscrie în această cursă tinerii au nevoie să se antreneze mai întâi. Iată câteva exerciţii
ajutătoare:

Planificarea unei excursii


Tinerii vor fi împărţiţi în 4 grupe şi fiecare grupă este rugată să realizeze pe o foaie de hârtie o planificare a
unei excursii: prima grupă o excursie la munte, a doua grupă o excursie la mare, a treia grupă o excursie de
vizitare a punctelor culturale şi istorice importante, a patra grupă o excursie într-o altă ţară. Fiecare grupă va
avea la dispoziţie 40 de minute pentru realizarea planului şi 10 minute pentru a-l prezenta în faţa celorlalţi.
Apoi se vor analiza punctele tari şi punctele slabe ale planificării.

Planificarea unei zile


Fiecare tânăr este rugat să realizeze o planificare a unei zile pe ore, trecând în registru toate activităţile pe care
le au de realizat şi timpul necesar pentru fiecare în parte. Acest exerciţiu îii va ajuta pe elevi să conştientizeze
faptul că realizarea unui plan este îi poate ajuta foarte mult în atingerea obiectivelor pentru ziua respectivă.
•• Despre campioni

Tinerii zilelor noastre au nevoie de modele pe care să le urmeze în viaţă pentru a putea fi şi ei campioni. Astfel,
se poate organiza o discuţie cu tinerii în care fiecare să povestească despre modelul său personal în ce priveşte
organizarea şi planificarea în viaţa de zi cu zi. Aceşti eroi ar putea fi persoane apropiate, mama, tata, fratele sau
o vedetă.

B. Comportamentul nonviolent

•• Care este pista de alergare?


Y
Pista pe care trebuie să înveţe tinerii să alerge se numeşte comportamentul nonviolent. Violenţa este orice
acţiune prin care se produc vătămări corporale, tulburări emoţionale şi prin care unele persoane se expun
unor situaţii periculoase. Orice violenţă are ca rezultat consecinţe emoţionale negative. Există mai multe
tipuri de violenţă: fizică, emoţională, sexuală.

O persoană care arată că este neajutorată, inferioară, lipsită de apărare este supusă violenţei mai frecvent şi mai
uşor. De aceea este important ca tinerii să-şi dezvolte abilităţile de comunicare asertivă, pentru a manifesta
un comportament hotărât şi ferm. Este dreptul fiecărei persoane de a fi protejată împotriva oricărei forme

51
Un start bun în viaþã! Un start bun în viaþã!
de violenţă şi abuz. Violenţa se poate produce în diferite locuri: familie, şcoală, grupuri de semeni, discoteci,
baruri, stradp, mijloace de transport, locuri publice etc.
•• Regulamentul de joc
.
Pentru a putea intra în această cursă tinerii trebuie să înveţe care sunt regulile jocului, care sunt principiile
importante pe care trebuie să le respecte pentru a putea câştiga. Pentru a evita situaţiile de abuz, tinerilor le
pot fi de folos următoarele tehnici de autoapărare :
• Dacă simt disconfort atunci când se află cu persoane sau într-un grup, să părăsească grupul.
• Să aibă încredere în intuiţia lor, în emoţiile lor şi să nu se preocupe prea mult de ce vor spune sau ce
vor crede ceilalţi.
• Să înveţe să se iubească pe sine. Persoanele cu o imagine de sine pozitivă sunt mai puţin expuse riscului
de a fi silite să ajungă în situaţii în care să fie neputincioase.
• Să îi respecte pe ceilalţi şi să manifeste o atitudine echitabilă faţă de oameni. Să îi privească pe cei din
jur ca persoane care au dreptul să aibă convingerile, opiniile lor.
• Să fie asertivi şi să îşi apere drepturile, dar nu violenţi.
• Să îşi exprime în mod liber opiniile, dorinţele. Să înveţe să refuze, să spună „nu”.
• Să fie atenţi la limbajul celorlalţi. Dacă nu înţeleg clar ce au în vedere alte persoane, să întrebe.
• În orice situaţie care presupune un risc să caute căi de retragere în caz de necesitate.
•• Premiile puse în joc

Efortul pe care tinerii îl depun în această cursă a învăţării comportamentului nonviolent nu este în zadar. Prin
exersarea comportamentului nonviolent tinerii:
• Vor fi capabili să îşi respecte aproapele
• Vor putea să se apere de pericolele unor eventuale abuzuri asupra lor
• Vor fi capabili să evite situaţiile şi comportamentele de risc
• Vor putea să identifice situaţiile cu risc
• Vor putea defini şi înţelege comportamentul nonviolent
• Vor fi capabil să întreţină relaţii sănătoase şi de calitate cu cei din jur
•• Exerciţii de antrenament pentru cursă
T
Pentru a se putea înscrie în această cursă tinerii au nevoie să se antreneze mai întâi. Iată câteva exerciţii
ajutătoare:

Organizarea unei campanii antiviolenţă


Tinerii vor fi rugaţi să îşi folosească imaginaţia şi cunoştineţele pentru a realiza împreună o campanie
antiviolenţă. Astfel, ei vor lucra împreună la realizarea unor pliante, afişe, bennere cu mesaje de impact.

Scenete nonviolenţă
Tinerii vor fi împărţiţi în 4 grupe de câte 8-10 persoane şi fiecare va trebui să realizeze o scurtă scenetă prin
care să pună în evidenţă situaţii dificile în care ei să răspundă printr-un comportament nonviolent. După
prezentarea fiecărei scenete se vor discuta punctele tari şi punctele slabe ale fiecărui scenariu.
•• Despre campioni

Tinerii vor putea să înveţe mai uşor comportamente nonviolente dacă vor face cunoştinţă cu mari campioni
în astfel de situaţii şi vor avea astfel modele pe care ar putea să le urmeze. Tinerii ar putea să înveţe lecţii despre
comportamentul nonviolent urmărind împreună filmul Freedom Writers şi discutând apoi pe marginea lui.

Regizorul Richard LaGravenese aduce în prim-plan proiectul Jurnalele scrise de nişte tineri dintr-o şcoală
la îndemnul profesoarei lor de limba engleză. scris de profesoara Erin Gruwell, impreuna cu elevii ei. Ceea
ce încep să scrie elevii „periculoşi” împreună cu profesoara lor, Erin Gruwell (interpretată de Hilary Swank)

52
Dezvoltarea abilitãþilor de viaþã ale tinerilor din mediul rural
este o odisee împotriva ignoranţei, a neînţelegerii şi a forţelor negative din propriile vieţi, ce le va deschide
ochii şi-i va învăţa să devină eroii propriilor vieţi. Cu ajutorul ambiţioasei şi sufletistei profesoare ei se vor
transforma din nişte elevi însetaţi după răzbunare şi violenţă în nişte tineri maturi gata să lupte pentru o lume
mai bună în care să domnească pacea şi înţelegerea între oameni.

C. Voluntariatul

•• Care este pista de alergare?


Y
Pista pe care trebuie să înveţe tinerii să alerge se numeşte voluntariat. Voluntariatul reprezintă activitatea
desfăşurată din proprie iniţiativă, de orice persoană fizică, în folosul altora, fără a primi o contraprestaţie
materială. Orice acţiune întreprinsă de o persoană fără a se gândi la recompense financiare constituie un act
de voluntariat.

Orice muncă prestată relativ fără constrângere de o persoană cu intenţia de a ajuta şi fără a urmări un câştig
financiar imediat este un act de voluntariat. Munca benevolă, neremunerată, prestată de o persoană în scopul
ajutorării unor alte persoane (care nu fac parte din propria familie şi nu sunt rude sau prieteni apropiaţi) sau
unor instituţii constituie tot un act de voluntariat. Voluntariatul este exprimat prin impulsul de a se orienta
spre satisfacerea nevoilor celorlalţi fără a se gândi la recompense financiare.
•• Regulamentul de joc
.
Pentru a putea intra în această cursă tinerii trebuie să înveţe care sunt regulile jocului, care sunt principiile
importante pe care trebuie să le respecte pentru a putea câştiga. Iată principalele reguli în ce priveşte
voluntariatul:
• Să fie desfăşurată de o persoană
• Să fie desfăşurată în beneficiul altcuiva
• Să fie desfăşurată fără ca cel care o desfăşoară să primească o recompensă
• Să fie desfăşurată din proprie iniţiativă
•• Premiile puse în joc

Efortul pe care tinerii îl depun în această cursă a voluntariatului nu este în zadar. La sfârşitul alergării îi
aşteaptă premii importante, beneficii reale care îi vor ajuta să cucerească noi comori ale vieţii. Prin exersarea
activităţii de voluntariat tinerii:
• Vor căştigi experienţă, abilităţi şi cunoştinţe în vederea  obţinerii unui loc de muncă
• Pot testa o carieră nouă
• Pot să îşi valorifice cunoştinţele sau abilităţile pe care altfel nu le folosesc
• Pot să îşi facă noi prieteni sau să petreacă timp împreună cu prietenii
• Pot să îşi dezvolte o reţea de contacte personale şi profesionale
• Pot să se distreze, dar şi să aibă un sentiment de mulţumire interioară
• Pot contribui la prevenirea sau soluţionarea unei probleme
• Pot marca un moment important din viaţa lor
• Pot realiza ceva semnificativ, de care să fie mandri
• Se pot implica în cadrul unei echipe, îşi pot dezvolta abilităţi
• Pot înţelege mai bine problemele cu care se confruntă comunitate
• Pot deveni persoane mai bune
•• Exerciţii de antrenament pentru cursă
T
Pentru a se putea înscrie în această cursă tinerii au nevoie să se antreneze mai întâi. Iată câteva exerciţii
ajutătoare:

53
Un start bun în viaþã! Un start bun în viaþã!
Ecologizare
Tinerii pot fi provocaţi să organizeze o activitate de ecologizare din comunitatea lor. Ei vor alege împreună
zona din localitatea lor care necesită un ajutor suplimentar la strângerea deşeurilor, se vor echipa cu mănuşi,
saci menajeri şi voie bună şi vor face astfel o activitate în folosul comunităţii de care să fie mândri. Apoi poate
avea loc o discuţie în urma acestui act de voluntariat şi fiecare să mărturisească cum s-a simţit în timpul
acţiunii şi după şi ce efecte a avut asupra sa.
Fii voluntar!
Tinerii pot fi împărţiţi pe grupe de câte 5 persoane şi fiecare grupă va fi rugată să realizeze un proiect de
voluntariat pentru comunitatea din care fac parte. Astfel, fiecare grup va identifica nevoile principale ale
comunităţii şi fiecare va alcătui un plan de ajutorare prin forţele proprii. După ce fiecare şi-a realizat micul
proiect de voluntariat (în aproximativ 30 de minute), acestea vor fi prezentate în faţa celorlalţi şi vor fi
discutate. Îndrumătorul va alege proiectul cel mai realist şi mai eficient şi îl va propune elevilor spre realizare.
•• Despre campioni

Tinerii vor putea să înveţe cum să fie adevăraţi voluntari învăţând de la campionii în facerea de bine. Un
campion în acte voluntare este cu siguranţă Maica Tereza.

Agnes Gonxa Bojaxhiu (viitoarea Maica Tereza) se naşte la 27 august 1910 la Skopje (azi capitala Macedoniei),
într-o familie albaneză catolică. Tatăl, Nicolae, comerciant şi bun patriot, lasă noaptea, pe ascuns, haine şi
hrană familiilor sărace. După moartea soţului ei, Drane, femeia energică, blandă, dar mai ales credincioasă, îşi
va creşte copiii, în ciuda lipsurilor, cu demnitate şi în spirit creştin.

Când împlineşte 18 ani (1928), Agnes părăseşte ţara, plecând în Irlanda, alăturându-se Surorilor Misionare
de Loreto. Înfiinţează, în Calcutta, Casa muribunzilor, apoi, la periferia Calcuttei, Centrul pentru leproşi.
Maicii Tereza i se adaugă treptat voluntari şi multe călugăriţe. Îi aduna de pe stradă pe cei bolnavi, acoperiţi
de viermi, pe cei flămânzi, pe cei singuri îi spăla, le curăţa rănile, le da de mâncare, îi mângâia. India începe
să-i atragă ca un magnet pe cei care vor să ajute neapărat. Deschide ea însăşi Case ale Misionarelor Carităţii
în SUA (una dintre ele este dedicată bolnavilor de SIDA), Insulele Caraibe, America Centrală şi de Sud,
Orientul Mijlociu, Africa, Asia, Australia, Oceania şi în Europa de Est (în 1990 ea vine pentru prima dată în
România). Unde afla că s-a petrecut o nenorocire (război, cutremur, epidemie), Maica Tereza îşi lua surorile
şi pornea să dea o mână de ajutor.

Va primi de-a lungul vieţii peste 124 de premii internaţionale, între care cel mai important este premiul Nobel
pentru Pace în 1979. Ea trăia sărăcia materială în solidaritate cu cei sărci din punct de vedere material, şi trăia
sărăcia spirituală prin obscuritate, în solidaritate cu cei săraci spiritual, a putut atinge sărăcia interioară cea mai
adâncă deoarece ea însăşi a experimentat-o. Insista mereu asupra valorii fiecărei vieţi umane, de la momentul
conceperii până la moartea naturală şi sublinia demnitatea fiecărei persoane ca Fiu al lui Dumnezeu chemat
să facă lucruri mari, pentru a iubi şi a fi iubit. Maica Tereza spunea: “Binele pe care îl faci astăzi, oamenii îl vor
uita mâine... Fă binele, oricum. Dă-i lumii tot ce ai mai bun şi poate nu va fi niciodată de-ajuns... Dă-i lumii tot
ce ai mai bun, oricum.”

D. Lucrul în echipă

•• Care este pista de alergare?


Y
Pista pe care trebuie să înveţe tinerii să alerge se numeşte lucrul în echipă. Lucrul în echipă nu trebuie înţeles
într-un mod extrem. Chiar dacă toţi lucrează pentru binele proiectului, fiecare trebuie să aibă în primul rând
grijă de partea lui. Dacă fiecare îşi face bine şi repede treaba, îi poate ajuta şi pe ceilalţi să şi-o facă pe a lor. Dar
fiecare individ trebuie să se concentreze, în primul rând, pe sarcina sa. Treaba trebuie întotdeauna repartizată
pentru a asigura eficienţa. Este foarte important ca fiecare membru să se adapteze muncii în echipă, să se

54
Dezvoltarea abilitãþilor de viaþã ale tinerilor din mediul rural
poată integra într-un mediu în care rezultatele finale depind nu numai de fiecare sector în parte, ci şi de modul
în care aceste sectoare interactionează.

Echipa în general se concentrează pe scopuri finale care sunt limitate în timp şi măsurabile, ca rezultat
cantitativ şi cu influenţe calitative. Membrii echipei performante au tendinţe de a avea foarte clare rezultatele
dorite ca şi modalităţile de obţinere a lor. Echipa este formată dintr-un număr mic de oameni cu calităţi
complementare, care se obligă la scopuri performante, şi moduri de abordare comune, pentru care ei au
responsabilităţi mutuale. Diferenţa dintre grup şi echipă este dată de concentrarea pe rezultate.
•• Regulamentul de joc
.
Pentru a putea intra în această cursă tinerii trebuie să înveţe care sunt regulile jocului, care sunt principiile
importante pe care trebuie să le respecte pentru a putea câştiga. Iată principalele reguli în ce priveşte lucrul
în echipă:
• Echipele implică prezenţa unui număr mai mare de persoane, ceea ce presupune existenţa mai multor
resurse, mai multor idei şi a unei energii mai mari în cazul unei singure persoane.
• Echipele cresc la maximum potenţialul unui lider şi reduc la minimum punctele sale slabe. Punctele
forte şi punctele slabe mult mai vizibile la o singură persoană decât la o echipă.
• Echipele oferă perspective multiple cu privire la modul în care se poate satisface o nevoie sau se poate
atinge un scop, formulând astfel mai multe alternative pentru fiecare situaţie. Puterea de înţelegere a
unui singur individ este rareori la fel de largă şi profundă ca aceea a unui grup atunci când se confruntă
cu o anumită problemă.
• Echipele împart laudele în cazul unei victorii şi împart vina atunci când suferă o înfrângere. Acest lucru
generează atitudini autentice de modestie şi spirit de echipă. O persoană primeşte singură laudele şi
suportă singură vina. Ceea ce generează stări de mândrie şi câteodată un sentiment al ratării.
•• Premiile puse în joc

Efortul pe care tinerii îl depun în această cursă a lucrului în echipă. La sfârşitul alergării îi aşteaptă premii
importante, beneficii reale care îi vor ajuta să cucerească noi comori ale vieţii. Prin exersarea lucrului în
echipă tinerii:
• Vor învăţa cum să lucreze în echipă
• Vor descoperi care este rolul fiecăruia în cadrul echipei
• Vor fi capabili să identifice punctele tari şi punctele slabe ale echipei
• Vor putea să îşi escopere potenţialul de eficenţă
• Vor învăţa să îi respecte şi să îi aprecieze pe ceilalţi membri ai echipei
•• Exerciţii de antrenament pentru cursă
T
Pentru a se putea înscrie în această cursă tinerii au nevoie să se antreneze mai întâi. Iată câteva exerciţii
ajutătoare:

Rolul tău în echipă


Tinerii vor fi împărţiţi în grupe de câte 8 persoane. Fiecare grupă va primi un set de bileţele cu cele 8 roluri din
cadrul unei echipe. Fiecare ăşi va citi propriul bileţel şi va încerca să ăşi îndelinească rolul respectiv. Potrivit
testului lui Belbin, echipa se autoreglează şi fiecare membru îndeplineşte un rol în funcţie de aptitudinile sale.
1. Realizatorul - Este un membru esenţial al echipei, care îndeplineşte sarcini pe care altcineva nu vrea să şi
le asume. Planifică sistematic şi munceşte constant pentru a transforma planurile în activităţi concrete. Este
cel care organizează operaţiunile. Uneori nu este interesat de ideile netestate şi nu este flexibil.
 2. Coordonatorul - Organizeaă operaţiunile şi resursele echipei în scopul îndeplinirii obiectivelor acesteia.
Îşi cunoaşte echipa şi maximizează potenţialul fiecărui membru şi lucrează foarte bine cu oamenii.
 3. Modelatorul - Este o persoană manipulativă, ambiţioasă, întreprinzătoare şi de multe ori oportunistă.
Modelează eforturile echipei pentru stabilirea obiectivelor şi priorităţilor.
 4. Designerul - Este o persoană introvertită, inventivă şi inteligentă. Este interesat de aspectele generice şi

55
Un start bun în viaþã! Un start bun în viaþã!
aduce idei noi în proiecte. “Cu capul în nori,” ignoră detaliile, protocolurile.
 5. Investigatorul de resurse - Este extravertit, dedicat obţinerii de resurse. Înzestrat în relaţiile cu oamenii,
îşi cunoaşte foarte bine echipa
 6. Monitor evaluatorul - Se lasă rareori purtat de entuziasm, este obiectiv şi împiedică echipa să cedeze unor
impulsuri negândite. Îi poate lipsi inspiraţia şi capacitatea de a-i motiva pe ceilalţi.
 7. Lucrătorul în echipă - Este orientat spre relatii. Popular, sociabil, nu simte nevoia sa domine. Imbunatateste
comunicarea interpersonala. poate fi indecis in momentele de criza.
 8. Finalizatorul - Este un bun planificator. Duce la bun sfârşit proiectele. ÎI este greu să lase o lucrare din
mână.

Fiecare echipă va primi sarcina de a realiza un program pentru Balul Bobocilor. Tinerii trebuie să îşi
îndeplinească rolul primit în cadrul echipei pe parcursul realizării sarcinii. Timp de lucru: 30 de minute. La
sfârşit fiecare va împărtăşi celorlalţi ce rol a avut de îndeplinit în cadrul echipei şi cum s-a simţit, dacă i s-a
potrivit sau nu rolul respectiv.

Creionul în sticlă - dezvoltarea cooperării, respectul faţă de ceilalţi, coordonarea propriilor acţiuni
Se pregateşte o sfoară în formă de cerc (aprox 2 m pentru 15 persoane) de care se leagă diferite eşarfe sau
bucăţi de material în formă de latzuri. În centru se atârnă o bucată de vreo 20 de cm la capătul căreia este
fixat un creion. Grupul se srânge în jurul cercului, fiecare luând un latz, cu care se va controla mişcarea corzii,
extinzând-o sau eliberând-o, scopul fiind introducerea creionului într-o sticlă aşezată jos, în centrul cercului
sau într-o laterală.
•• Despre campioni

Tinerii vor putea să înveţe cum să lucreze eficient în echipe luând modelul unor campioni în acest sens. În
lumea animală sunt nenumărate exemple de echipe care lucrează împreună cu succes.

Albinele şi furnicile dovedesc un spirit de echipă real, spre deosebire de alte vieţuitoare care trăiesc în
grupuri din motive egoiste. Cercetătorii de la universităţile britanice Oxford şi Edinburgh au folosit modele
matematice pentru a studia „comportamentul de turmă”. Ei au descoperit că bizonii şi peştii vor să ajungă de
fiecare dată mai aproape de centrul grupului mare din care fac parte, în scopul de a se afla cât mai departe de
prădători.

Furnicile şi albinele lucrează împreună ca un singur organism şi sunt pregătite să se sacrifice pentru binele
coloniei. Studiul pare să confirme ideea despre lumea insectelor portretizată în filmele de animaţie “Antz
/ Furnicutze” şi “Bee Movie: povestea unei albine”, în care personajele principale trăiau într-o societate
organizată după reguli foarte stricte. Într-un stup, albinele lucrătoare sunt fericite să ajute comunitatea, chiar
cu preţul vieţii, deoarece regina stupului are aceleaşi gene ca şi ele, pe care le va transmite mai departe. În
anumite grupuri de animale care cooperează între ele, denumite supraorganisme, membrii grupului sunt
strâns înrudiţi între ei şi lucrează împreună pentru a se aigura că materialul lor genetic este transmis mai
departe. În alte grupuri, anumiţi indivizi asigură rolul de poliţişti. De exemplu, în cadrul stupilor, câteva albine
lucrătoare au sarcina de a distruge toate ouăle care nu sunt depuse de regină, pentru a se asigura astfel ca doar
urmaşii reginei vor supravieţui. Studiul a fost finanţat de organizaţia Royal Society din Marea Britanie.

Rolul fiecărui “locuitor” din furnicar (alt nume al musuroiului) este foarte bine stabilit şi respectat în cadrul
grupului. Astfel, colonia este condusă de o singură furnică - regina muşuroiului - a cărei unică sarcină este
aceea de a face ouă, fiind mereu îngrijită şi apărată de toate celelalte furnici. Tot ea este cea care, la început, a
format colonia. Dar cum apare, de fapt, şi se formează o nouă familie de furnici? În timpul “zborului nupţial”,
femela se împerechează cu o furnică-mascul, după care coboară pe pamânt, iar după un timp îi cad aripile, ea
nemaiputând să zboare niciodată. Aici începe căutarea unui adăpost (sub o piatră sau într-un lemn scorburos -
în cazul termitelor) sau sapă un tunel subteran. Din acest tunel principal - care poate avea şi 5 metri adâncime
- se formeaza apoi aşa-numitele “camere subterane”, legate prin alte tuneluri mai mici. Aceste camere vor

56
Dezvoltarea abilitãþilor de viaþã ale tinerilor din mediul rural
avea diferite întrebuinţări, pe masură ce colonia creşte ca număr de furnici: depozitarea hranei, hibernare sau
depunerea ouălor. Majoritatea celorlaltor furnici din muşuroi sunt “muncitoare”, hrana adunată de acestea
fiind împărţită “frăţeşte” între toţi membrii coloniei. Grija păstrării ouălor intră tot în atribuţiile furnicilor
muncitoare, care le şterg frecându-le cu corpul, pentru a nu se depune pământ pe ele.

E. Drepturi şi responsabilităţi

•• Care este pista de alergare?


Y
Pista pe care trebuie să înveţe tinerii să alerge se numeşte drepturi şi responsabilităţi. Acestea sunt strâns
legate între ele. Dacă există drepturi este neapărat să existe şi responsabilităţi. Fiecare persoană are un volum
anumit de responsabilităţi, în funcţie de rolul pe care îl are în societate. La vârsta lor, tinerii, au mai puţine
responsabilităţi, dar odată cu maturizarea, vor îndeplini diferite roluri în familie, în comunitate, care vor
presupune responsabilităţi în număr mai mare.

În general responsabilităţile unora decurg din drepturile altora. Astfel, în conformitate cu dreptul tânărului
la educaţie, statul şi familia sunt obligaţi să ofere acestuia educaţie gratuită până la o anumită vârstă. În acelaşi
timp, fiecare din noi este responsabil pentru respectarea drepturilor pe care le are. De exemplu, având dreptul
la ajutor medical de cea mai bună calitate, suntem obligaţi să ne păstrăm sănătatea şi să nu ne punem viaţa în
pericol.

Cea mai importantă responsabilitate pe care o are fiecare este respectarea drepturilor celor din jur şi a
regulilor stabilite de grupul sau societatea din care fiecare face parte. Multe din responsabilităţile tinerilor
sunt scrise în documentele oficiale. Nerespectarea acestora este considerată o încălcare a legii şi a drepturilor
altor persoane. Dar există şi responsabilităţi pe care fiecare persoană în parte şi le asumă. În astfel de situaţii,
nerespectarea obligaţiei nu se pedepseşte prin lege, dar persoana faţă de care tânărul şi-a asumat o anumită
responsabilitate ar putea să adopte o atitudine mai puţin binevoitoare.

•• Regulamentul de joc
.
Pentru a putea intra în această cursă tinerii trebuie să înveţe care sunt regulile jocului, care sunt principiile
importante pe care trebuie să le respecte pentru a putea câştiga. Iată principalele reguli în ce priveşte drepturile
şi responsabilităţile:
• Drepturile nu există fără responsabilităţi şi invers
• Oricărui drept îi corespunde una sau mai multe responsabilităţi
• Fiecare are responsabilităţi faţă de sine şi faţă de ceilalţi
• Îndeplinirea responsabilităţilor conduce direct la respectarea drepturilor proprii şi ale altor persoane

•• Premiile puse în joc



Efortul pe care tinerii îl depun în această cursă a asumării drepturilor şi responsabilităţilor nu este în zadar.
Prin însuşirea drepturilor şi a responsabilităţilor tinerii vor învăţa care sunt drepturile lor principale:
• dreptul la viaţă
• dreptul la libertate
• dreptul la securitate
• dreptul la un proces corect
• dreptul de a fi considerat nevinovat până la dovada contrară
• dreptul la intimitate
• dreptul de a gândi liber
• dreptul de a se exprima liber

57
Un start bun în viaþã! Un start bun în viaþã!
• dreptul la o opinie proprie
• dreptul de a alege o religie
• dreptul la educaţie
•• Exerciţii de antrenament pentru cursă
T
Pentru a se putea înscrie în această cursă tinerii au nevoie să se antreneze mai întâi. Iată câteva exerciţii
ajutătoare:
Ce drept a fost încălcat?
Tinerii vor fi împărţiţi în grupuri de câte 6 şi fiecare grup va primi câte un bileţel pe care va fi trecut unul din
drepturile omului. Fiecare grup va avea la dispoziţie aproximativ 30 de minute să conceapă o scenetă prin
care să exprime încălcarea dreptului primit pe bileţel. Apoi fieare grup va realiza mica scenetă în faţa celorlalţi
care trebuie să ghicească despre ce drept este vorba. La finalul acestui exerciţiu tinerii ar putea să discute
împreună şi să caute soluţii privind respectarea drepturilor prezentate în scenete.
•• Despre campioni

Tinerii vor putea să înveţe despre drepturile şi responsabilităţile lor în cadrul societăţii luând modelul unor
campioni în acest sens. Un model de luptă pentru respectarea drepturilor omului poate fi descoperit urmărind
filmul Blood Diamond care îl are în rolul principal pe Leonardo Dicaprio.

Plasata pe fundalul războiului civil din Sierra Leone de la începutul anilor ’90, acţiunea filmului Blood
Diamond are în centru doi bărbaţi – Danny Archer, un mercenar sud-american, şi Solomon Vandy, un pescar
din Mende. Deşi amândoi sunt africani, poveştile vieţilor lor sunt total diferite, până când destinul îi aduce
împreună şi îi pune în slujba unei misiuni comune: aceea de a recupera un diamant roz, care le poate schimba
vieţile. Aflat în închisoare pentru contrabandă, Archer află că Solomon, care fusese răpit de lângă familia lui
şi obligat să muncească în minele de diamante, a găsit şi ascuns extrem de preţioasa piatră. Ajutaţi de Maddy
Bowen, o jurnalistă americancă, cei doi se vor aventura într-o călătorie plină de pericole, dar la capătul căreia
şi-ar putea recăpăta vieţile.

În urma vizionrăii acestui film tinerii vor fi rugaţi să identifice care sunt drepturile care au fost încălcate pe
tot parcursul acţiunii. Apoi ei vor fi rugaţi să se gândească la modalităţi de promovare a drepturilor tinerilor.

58
Capitolul 8

Metode şi instrumente pentru dezvoltarea


abilităţilor de viaţă ale tinerilor
Un start bun în viaþã! Un start bun în viaþã!
Capitolul VIII
Alte metode şi instrumente pentru dezvoltarea abilităţilor de viaţă ale tinerilor

“Viaţa este o succesiune de momente. A îl trăi pe fiecare înseamnă a reuşi”


Corita Kent

A. Abilităţi sociale – exerciţii şi jocuri

Câinele si pisica
Este un joc de comunicare cu vecinii, de transmitere a mesajului nealterat – fără influenţare (contribuţie
proprie). Se exersează îndemânările/abilităţile de reacţie, urmărindu-se momentul întâlnirii câinelui şi pisicii
- care se ştie că sunt în veşnic conflict. Participanţii sunt dispuşi în cerc. Facilitatorul explică tuturor că are în
palme o pisică imaginară şi o dă vecinului din dreapta, spunându-i “Aceasta este o pisică”. El, mirat, îl întreabă:
“Ce e?”; facilitatorul îi repetă, pentru a-i fi clar: “O pisică”. Dumirit, vecinul pasează „pisica” mai departe
participantului din dreapta sa, spunându-i ca “Asta-i o pisică”. Participantul, ca să-i fie clar, îl întreabă “Ce
e?”; vecinul nu-i raspunde direct ci revine la facilitator - cu aceeaşi întrebare: “Ce e?”. Din nou, facilitatorul
precizează: “O pisică”; vecinul spune mai departe participantului din dreapta sa: “O pisică”. Acesta, având
acum „pisica” în palme, o dă mai departe spunând următorului participant că este “o pisică”, respectivul îl
întreabă “Ce e?” - întrebarea e pasată de la unul la altul până la facilitator, răspunsul revenind prin fiecare (ca
un ecou) şi „pisica” e dată astfel mai departe; tot aşa, se parcurge cercul, în sensul opus acelor ceasornicului.

În partea stângă, facilitatorul dă un câine imaginar, spunând că “Ăsta e un câine”. Vecinul, mirat, îl întreabă:
“Ce e?”. Răspunsul vine de la facilitator: “Un câine”. Vecinul dă atunci participantului din stânga „câinele” şi se
urmează în acea direcţie (sensul acelor ceasornicului) aceeaşi procedură ca şi cea cu “pisica” (întrebări până
la facilitator – şi răspunsuri tot de la el). La un moment dat, „pisica” şi „câinele” ajung la acelaşi participant.
Acesta va avea de primit dintr-o parte “pisica” şi din cealaltă parte “câinele”. Aici poate ieşi un moment de
confuzie - dacă nu este coordonare suficientă – ceea ce ar simboliza lupta câinelui cu pisica dusă în persoana
participantului unde s-au întâlnit. Jocul subliniază şi efectul multiplicator pe care participanţii sunt invitaţi
să-l aibă ca rol în societate sau în cadrul activităţilor pe care le desfăşoară, inclusiv poziţia mediatorului!

Cortina
Este un joc care solicită cunoaşterea numelor participanţilor şi recunoaşterea acestora. Se practică după ce
participanţii au ajuns să se ştie suficient de bine între ei ca să poată să se identifice. Participanţii sunt invitaţi
la început să formeze două grupuri egale ca număr. Ei sunt separaţi de către o “cortină” (pătură de exemplu)
astfel încât nimeni dintr-un grup nu poate vedea pe cineva din celălalt grup. Câte un membru al fiecărui grup
este poftit să se aşeze lângă “cortină”, distinct în faţa propriului grup (căruia îi aparţine).

La un moment dat, facilitatorii îndepartează “cortina” ce-i separă (de exemplu trag brusc pătura ce o ţin
fiecare de câte un capăt la o parte). Participanţii şi grupurile se văd; sunt faţă în faţă! Cei doi din frunte au de
spus fiecare numele celuilalt. Cel care zice primul numele celuilalt, l-a câştigat ca membru în grupul său – care
astfel are un jucător mai mult, iar celălalt grup are mai puţin cu un membru. Din nou “cortina” separă cele
două grupuri şi în faţă (lângă ea) sunt invitaţi alţi doi participanţi - câte unul de fiecare parte. Brusc, “cortina”
este îndepartată şi cei doi vor avea din nou de spus numele celui din faţă. Grupul fiecăruia – din spate - poate
ajuta (zicând numele), dar e necesar ca participantul din faţă să-l pronunţe. Jocul se practică atât timp cât este
agreat de toată lumea sau până când într-una din cele două părţi nu a mai rămas nimeni.

Cum reacţionezi?
Este un joc de adaptare, integrare şi toleranţă, cu exemple curente de incidente critice, care pot provoca
bune începuturi de discuţii, mai ales în grupuri mici. Facilitatorul imaginează unele situaţii şi le propune

60
Dezvoltarea abilitãþilor de viaþã ale tinerilor din mediul rural
participanţilor, înmânându-le scrise pe o foaie; îi invită să gândească asupra celor prezentate, să se imagineze
în postura descrisă şi să spună celorlalţi din grupuleţ ce păreri au. Dacă în grupuleţ s-a găsit aceeaşi opinie pe
caz, aceasta este apoi înfăţişată celorlalte grupuleţe şi explicat modul cum au ajuns membrii săi la acea opinie
comună; în caz că sunt divergente - ceea ce e normal - cu mai multe păreri despre aceeaşi chestiune, este de
asemenea prezentat celorlalţi (ce s-a găsit şi modul de lucru).

Exemple:
• Este ora 17. Trenul tău pleacă peste 20 minute. Şeful îţi cere să-i copiezi o lucrare de 50
• pagini. Cum reacţionezi?
• Sună telefonul. Este un prieten care întotdeauna te ţine mult de vorbă. Eşti ocupat. Cum
reacţionezi?
• Vecinul tău se pare că a aruncat deşeurile de la o construcţie pe un loc viran din spatele casei tale. Cum
reacţionezi?
• Eşti martorul unei ciocniri între două maşini. Unul din şoferi este străin. Poliţia soseşte să consemneze
faptele, dar ei nu înţeleg limba străinului. Tu repede pricepi că poliţia îl apără pe cetăţeanul autohton în
timp ce cealaltă persoană nu este capabilă să se apere singură. Cum reacţionezi?
• Joci într-o echipă sportivă în care contactul fizic este important (fotbal, baschet, handbal, etc.). Unul
din jucători anunţă că este seropozitiv. Cum reacţionezi?
• Locuieşti într-un mic sat. Guvernul decide să înfiinţeze un centru pentru refugiaţi. Mica localitate
rurală, ce în mod obişnuit este foarte liniştita, acum e centrul multor discuţii. Comercianţii nu-i servesc
pe refugiaţi. Sunt descoperite furturi şi sunt acuzaţi automat refugiaţii. Cum reacţionezi?

Desenul chinezesc
Participanţii fac şiruri egale ca număr şi stau unul în spatele celuilalt. Facilitatorul aratş ultimului din fiecare
şir un desen simplu (un triunghi, o casă, etc.) şi cere apoi ca fiind folosit un deget, desenul prezentat să fie
schiţat pe spatele participantului din faţa sa - care nu l-a văzut anterior şi deci nu ştie despre ce-i vorba. Apoi
acesta trasează la rândul său ce a simţit, pe spatele persoanei din faţă şi tot aşa până când este atins primul din
şir, care va desena pe o bucată de hârtie ceea ce crede cş a înţeles. Hârtia este arătată şirului, cel mai în măsură
să aprecieze corectitudinea mesajului (în afara facilitatorului) fiind cel care a văzut desenul original şi a iniţiat
transmiterea. Este un joc de comunicare, neverbal, care energizează participanţii.

B. Abilităţi emoţionale – exerciţii şi jocuri

Colajul
Alege o temă şi oferă participanţilor reviste vechi ilustrate. Cere participanţilor ca decupând (lucru individual)
poze sugestive – să monteze un colaj pe acea temă în funcţie de sentimentele lor legate de aceasta. Rezultatul
va fi prezentat celorlalţi şi discutat.

Povestea
Alege o poveste şi îi taie finalul. Cere participanţilor să îi găsească un sfârşit în mod individual, în funcţie de
sentimentele pozitive sau negative pe care le au cu privire la întâmplările povestite. Dezbate cu participanţii
de ce au ales acea încheiere.

Împachetatul
Oamenii sunt foarte diferiţi între ei. Aceasta poate fi arătată oricui prin propunerea unui exerciţiu foarte simplu:
membrilor unui grup li se cere sp împacheteze acelaşi fel de hârtie, plecând din orice colţ vor. De exemplu:
facilitatorul împarte tuturor câte o bucată de hârtie (identică în mărime şi tip) şi zice participanţilor s-o îndoaie
în două – pentru început. Apoi, ei o mai pot împături o dată în două. Plecând din orice colţ vor ei, o mai pot
împături o dată şi îndoi apoi încă o dată – până când vine decizia de oprire. Hârtiile despăturite vor arăta ulterior
participanţilor că deşi au făcut (fiecare) aceleaşi mişcări cu ale celorlalţi, modelele rezultate nu sunt niciodată
identice, urmele de îndoire ale hârtiilor diferind între ele – ceea ce reflectă diferenţa dintre oameni.

61
Un start bun în viaþã! Un start bun în viaþã!
Încrezatorul
Este un joc bazat pe încrederea în ceilalţi. Activitatea reclamă şi un exerciţiu de forţă din partea membrilor
grupului. Participanţii sunt rugaţi să se apropie cât mai mult între ei, într-un cerc, cu faţa în interior. Palmele
fiecăruia sunt la nivelul pieptului gata pentru împingerea voluntarului ce se va situa în mijlocul cercului.
Voluntarul va închide ochii şi se va lasă drept ca o scândură să cadă în orice direcţie doreşte. Participanţii,
în cercul foarte strâns din jurul său, îl vor opri din cădere împingându-l cu palmele la nivelul umerilor lui
înapoi în poziţia verticală iniţială; după care voluntarul poate opta pentru căderea în partea opusă sau în orice
direcţie - din nou fiind respins de propta grupului. Mişcarea voluntarului este o pendulare, a poziţie fixă fiind
tălpile. Senzaţia trăită de voluntar este foarte interesantă, cu condiţia ca grupul să-şi exercite corect rolul. Prin
greşeală participanţii pot scăpa voluntarul, ceea ce este neplăcut. După câteva mişcări, voluntarul este înlocuit
de alt participant, el devenind un membru al grupului.

C. Abilităţi cognitive – exerciţii şi jocuri

Confruntare pe dileme
Activitatea se introduce pentru dezvoltarea argumentării şi acţiunii în grup. Se culeg doar opţiunile “da” şi
“nu” (fără poziţia intermediară de “nehotărât”) - indicate ca părţi opuse în spaţiul de desfăşurare. Participanţii
sunt invitaţi ca din mijlocul spaţiului de desfăşurare să se îndrepte spre direcţia ce le corespunde părerilor -
la fiecare afişare a dilemelor. La început, facilitatorii, din mijloc, prezintă unele dileme (pregătite dinainte,
funcţie de specificul participanţilor) scrise pe foi mari de hârtie ca de exemplu:
• Bărbatul este egal cu femeia
• Tinerii sunt cauza majorităţii problemelor din societate
• Banii sunt mai importanţi decât democraţia
• Drepturile omului evoluează, ceea ce înseamnă că nu sunt permanente
• Tinerilor trebuie să li se spună ce să facă
• Modernizare înseamnă occidentalizare
• Adulţii nu au respect pentru tineri
• Putem negocia orice
• Personalitatea tinerilor are nevoie de modelare
• Religia divide mai mult decât politica

Instrucţiune: dilemele nu sunt prezentate cu semnul întrebării (ca întrebări) niciodată! Din poziţiile adoptate
(de acord sau împotrivă), grupurile formate la fiecare afişare a unei “dileme” încep să-şi explice opţiunea şi să
convingă pe cei din celălalt grup că greşesc şi nu au dreptate, încercând prin argumentele oferite să-şi câştige
adepţi în partea adversă şi astfel să-şi mărească grupul - ca unul din scopurile vizibile, evidente, ale jocului;
pentru ca la sfârşitul fiecărei confruntări (nu mai lungi de 10 minute), echipa facilitatorilor - ce efectueaza
arbitrajul - invită combatanţii să-şi schimbe locurile în spaţiul de desfăşurare dacă au fost convinşi de partea
cealaltă (adversă).

Ghicitorul:
O persoană (ghicitorul) stă în mijloc cu ochii închişi; 12 participanţi stau în cerc în jurul lui. Fiecare dintre ei
reprezintă o oră pe cadranul unui ceas. Ghicitorul spune: “Alarma pentru deşteptare se declansează la ora...”
(spunând un numar între 1 şi 12). Cel indicat trebuie să imite sunetul unei alarme de ceas. Ghicitorul trebuie
să ghicească numele persoanei care a produs zgomotul respectiv; el rămâne în mijloc până când ghiceşte
corect “persoana-alarmă”. Aceasta devine apoi următorul “ghicitor” iar participanţii, când ea închide ochii se
rearanjează în cadranul ceasului.

Ceapa
Ceapa obişnuită are foiţe; aşa şi identitatea unei persoane este construită din mai multe învelişuri. Miezul
cepei sau al identităţii persoanei este în cel mai intim nivel, bine ascuns înăuntru. O secţiune prin mijlocul
cepei dezvăluie diferitele învelişuri ale miezului. Facilitatorul cere participanţilor să se împartă pe grupuri

62
Dezvoltarea abilitãþilor de viaþã ale tinerilor din mediul rural
de lucru şi fiecare să treacă pe secţiune (o jumătate de ceapă schiţată) ceea ce reprezintă părţile cele mai
importante ale propriei identităţi. Lor li se cere să aprecieze ce lucruri sunt mai importante pentru ei şi să le
plaseze în centru, iar cele mai puţin evidente spre suprafaţă.

Categoriile folosite pentru aceasta pot include: educaţia, familia, cunoştinţele, varietatea, unicitatea, religia,
teritoriul, cultura, sentimentele, etc. La sfârşit, decojirea cepei - prin explicarea pe rând de către grupuri a
lucrului pe care l-au efectuat – oferă participanţilor un bun prilej de analiză a ceea ce este identitatea. De
exemplu: uneori diferite părţi ale vieţii noastre ne domină identitatea (a fi mamă, munca, etc.); adesea
identitatea noastră este bazată pe emoţiile momentului, astfel că la suprafaţa cepei pot apare educaţia,
egalitatea, s.a., sub care pot fi sentimentele, iar în interior sexualitatea, credinţa, etc. Fiecare persoană are o
anume identitate. Adesea putem vedea oameni asemănători cu noi şi îi lua drept identici. Identitatea implică
o sumă de termeni - uneori necunoscuţi chiar nouă înşine!

Întelegerea
Este un test cu durată a 3 minute. Participanţii vor avea de făcut următorul exerciţiu, prezentat lor pe câte o
foaie - individual, în cel mult 3 minute:
1. Citeşte totul înainte de a începe
2. Scrie-ţi numele pe colţul drept-sus al acestei coli
3. Încercuieşte cuvântul “numele” de la punctul 2
4. Desenează 4 pătrate în colţul stâng - sus al acestei coli
5. Înscrie în fiecare pătrat câte un cerculeţ
6. Semnează sub numele tău (colţul drept-sus)
7. Pune titlul acestei coli “DA, DA, DA”
8. Subliniază complet rândurile 6 şi 7
9. Desenează o cruce în colţul din dreapta-jos al acestei coli
10. Trasează un triunghi în jurul crucii
11. Încercuieşte cuvântul “stânga-sus” de la punctul 4
12. Pe spatele acestei coli, înmulţeşte 70 cu 45
13. Rosteşte (tare) prenumele tău
14. Strigă: “urmez instrucţiunile”
15. În josul acestei pagini, adună 107 cu 234
16. Încercuieşte rezultatul obţinut
17. Numără cu voce tare de la 1 la 10
18. Înţeapă de 3 ori coala aici
19. Dacă esti primul care ai ajuns la acest punct, strigă:
“Eu sunt cel care respect instrucţiunile cel mai bine”
20. Dupa ce citeşti, nu urma decât instrucţiunile 1 şi 2
21. Adaugă-ţi prenumele în faţa numelui
22. Sublinează-ţi prenumele
23. Pune jos creionul

După ce facilitatorul explică participanţilor că au maximum 3 minute pentru a face acest exercitiu şi ei
confirmă că au înţeles, graba unora de a se încadra în timp îi poate face să nu dea curs primei instrucţiuni
– care le cere ca întâi să citească toată lista; după cum se observă, instrucţiunea 20 rezumă exerciţiul doar la
primele două puncte!

D. Abilităţi comportamentale – exerciţii şi jocuri

Construcţia podului
Două echipe (egale ca număr) construiesc simultan două jumătăţi de pod; echipele sunt independente -
una de alta - şi nu se văd între ele. Grupurile sunt echipate cu materiale ca hârtie, carton, lipici şi foarfeci. Li

63
Un start bun în viaþã! Un start bun în viaþã!
se permite contactul printr-un reprezentant, la jumătatea distanţei dintre ele (teritoriu neutru), pentru câte
un minut la intervale de 20 minute, de 3 ori; delegaţii fiecărei echipe nu au voie să ia notiţe la aceste scurte
întruniri. La întâlnire, delegaţii trebuie să-şi clarifice cât mai multe amănunte despre lucrul celeilalte echipe,
astfel încât scopul activităţii - de a face două jumătăţi de pod ce îmbinate să fie un pod - să poată fi atins.

Desigur că sunt multe detalii tehnice (ca înalţime, lăţime, lungime, formă, etc.) necunoscute fiecărei părţi;
la sfârşitul activităţii (după maximum o oră), cele două jumătăţi de pod trebuie să se îmbine - eventual să fie
identice. Procesul necesită din partea tuturor lucrul asupra barierelor fizice şi de comunicare. Îndemânarea
în construcţia podului de hârtie nu este prea importantă. Jocul explorează diferitele abordări ale indivizilor şi
grupurilor ca întreg - funcţie de identitate, cultură şi comportament propriu. Rezultatul depinde de abilităţile
delegaţilor de a aduce echipelor cărora aparţin cât mai multe informaţii despre lucrul celeilalte părţi şi munca
în echipă.

Flamingo si pinguinii
Flamingo este o pasăre cu gâtul şi cu picioarele foarte lungi, cu mişcări leneşe. Pinguinul este o pasăre
mai mobilă, care se deplasează prin paşi mărunţi, adăugaţi, mai repede. La început, între participanţi, doi
voluntari sunt “pinguini”, iar restul sunt “flamingo”. “Pinguinii” scot ţipete scurte dar multe (“A”) şi încep să
umble printre restul “păsărilor”, încercând să le atingă. “Flamingo” dau graţios şi lent din “aripi” şi umblă cu
“încetinitorul”, astfel încât “pinguinii” reuşesc - cu toate evitările lor - să le ajungă. “Flamingo” nu scot sunete.
Odată atinse, “flamingo” se transformă (devin) la rândul lor (în) “pinguini” şi încearcă să atingă alţi “flamingo”.
Scopul jocului este de a face pe toată lumea “pinguini”. “Flamingo şi pinguinii” este un joc de energizare care
necesita spaţiu deschis pentru practicare. Nu conteaza numărul participanţilor.

Grădina zoologică
Participanţii formează două şiruri paralele faţă în faţă. Ei iau poziţia şezând, cu picioarele întinse şi tălpile
sprijinite de tălpile partenerului de vizavi. Între cupluri este o distanţă de maxim un metru, la dreapta şi la
stânga. Facilitatorul denumeşte pe rând perechile cu diverse nume de animale (de exemplu: cangurii, urşii,
etc.). Apoi, facilitatorul începe să povestească o vizită imaginară la grădina zoologică. El poate spune că a
intrat şi a văzut...canguri - iar atunci când sunt pronunţate respectivele animale, perechile astfel “botezate” se
ridică. Ele trebuie să alerge peste picioarele întinse ale celorlalţi participanţi, în timp ce povestirea continuă,
alte “animale” luând startul. Scopul lor este de a face un tur peste picioarele întinse ale tuturor şi a reveni
la locul ce l-au avut. Facilitatorul – în relatarea sa – poate repeta “animalele”, ceea ce face jocul deosebit de
amuzant. Jocul dezmorţeşte pe toată lumea, atmosfera depinzând de talentul povestitorului şi dinamica
mişcărilor participanţilor.

☺Insula
Este un exerciţiu fizic ce favorizează, dezvoltă şi întăreşte coeziunea grupului. Facilitatorul alege un mic
perimetru (să zicem de un metru pătrat) în spaţiul unde are loc întrunirea - şi spune că acea zonă, bine
delimitată, este “insula”. În funcţie de distanţa geografică de la care participanţii au venit la întrunire, raportat
proporţional cu ei, participanţii sunt invitaţi să se aranjeze în jurul “insulei”; desigur că participantul venit de
la cea mai mare distanţă va fi cel mai departe de “insulă” iar gazdele chiar lângă ea. Astfel aranjaţi, participanţii
au şi posibilitatea de a-şi face o imagine faţă de locurile de unde sunt originari – pentru aranjarea lor în jurul
“insulei” fiindu-le permisă colaborarea / consultarea între ei, ca să fie bine pozitionaţi. Dar nu acesta este
scopul principal al jocului!

Odată aranjamentul făcut, el reprezintă poziţia de start a jocului: la semnalul facilitatorului, participanţii vor
avea de ajuns pe “insulă” în timpul cel mai scurt şi vor trebui să fie toţi înăuntru. “Insula” se găseşte în mijlocul
unui “ocean” adânc, bântuit de “rechini” – iar participanţii, ca membri ai aceluiaşi grup, “supravieţuiesc” doar
împreună pe mica “insulă”. Ca atare, ei vor fi nevoiţi să se îngrămădească, înghesuie, caţăre, susţine, etc., aşa cum
pot - eforturile lor fiind o rezultantă a cooperării şi solidarităţii manifestate între participanţi. Jocul este amuzant
- dacă participanţii îşi dau silinţa de a nu cădea în “apă” şi deci de a colabora între ei pentru a-i atinge scopul.

64
Dezvoltarea abilitãþilor de viaþã ale tinerilor din mediul rural

Bibliografie

1. Fundaţia pentru Dezvoltarea Societăţii Civile (2007) – “Instruire şi sprijin pentru


dezvoltarea abilităţlor de viaţă ale coppilor şi tinerilor”
2. Iosif Moldovanu, Cluadia Coadă, Daniela Platon, Cezar Gavriliuc, Elena Racu,
Ludmila Mazîlu (2005) – “Deprinderi de viaţă – Manual pentru clasele 5-7”, Editura Ştiinţa,
Republica Moldova
3. Fundaţia Pro WOMEN (2008) – „Abilităţi de viaţă independentă – Ghid de aplicaţii practice
adresat profesorilor şi consilierilor”
4. Lemeni G., Miclea M. (2004) – „Consiliere şi orientare. Activităţi pentru clasele IX-XII”,
Editura ASCR, Cluj Napoca
5. Baban A. (2003) – „Consiliere educaţională. Ghid metodologic pentru orele de dirigenţie şi
consiliere”, Editura sinet, Cluj Napoca

65