Sunteți pe pagina 1din 7

Tema.

Crescind spre maturitate Spirituală

Efeseni4.14-15

Subiectul. Caracteristecele omului Duhovnicesc

Întroducere

I. Trăieşte o viaţă nouă


Romani 8:1-27 (2 Corinteni 5:17)

Scopul lecţiei: Să descoperim cum putem avea o viaţă nouă în Hristos şi care sunt caracteristicile
spirituale ale celor ce trăiesc după îndemnurile Duhului.

Contextul lecţiei: După ce, la începutul epistolei scrisă celor din Roma, apostolul Pavel s-a prezentat pe
sine, mărturie prin care am descoperit portretul spiritual al unui om matur spiritual (Rom. 1:1-17), el şi-a
continuat scrierea, descriindu-ne portretul spiritual al omului firesc (Rom. 1:18-3:20).

Din punct de vedere spiritual, omul fără Dumnezeu, aşa cum ne-a fost prezentat de apostolul Pavel, este
afectat de cea mai cumplită boală spirituală, numită „păcat” (Rom. 1:18-3:20). Soluţia la această
problemă spirituală este „neprihănirea lui Dumnezeu”, un medicament spiritual oferit tuturor prin
Hristos şi care se capătă numai prin credinţă (Rom. 3: 21-4:25).

În următorul pasaj pe care l-am studiat (Rom. 5:1-7:25), am descoperit că în viaţa celor neprihăniţi sunt
evidenţe ale vindecării spirituale. Printre aceste evidenţe pe care le-am intitulat „binecuvântări ale
neprihănirii” am menţionat: împăcarea cu Dumnezeu (Rom. 5:1-11), izbăvirea de păcat (Rom. 5:12-6:23)
şi izbăvirea de sub autoritatea Legii (Rom. 7:1-25).

Începând cu acest capitol vom avea în atenţie un nou paragraf (Rom. 8:1-11:36), în care apostolul Pavel
prezintă caracteristicile spirituale ale vieţii noi în Hristos, caracteristici prin care vom descoperi portretul
spiritual al omului duhovnicesc.

Conţinutul lecţiei: Pentru a prezenta caracteristicile spirituale ale vieţii noi în Hristos, apostolul Pavel
face o nouă comparaţie între viaţa spirituală a celor ce trăiesc după îndemnurile firii pământeşti şi viaţa
spirituală a celor ce trăiesc după îndemnurile Duhului. Urmărind această comparaţie descoperim că:

1. Cei ce au o viaţă nouă în Hristos trăiesc în libertate (Rom. 8:1-4)


Dacă umblarea după lucrurile firii pământeşti înseamnă robie, osândă şi moarte, cei care au dobândit o
viaţă nouă în Hristos au găsit adevărata libertate (Ioan 8:30-36). Ei trăiesc în libertate spirituală fiindcă
au fost izbăviţi de sub osânda păcatului (Rom. 8:1; 33-34; 1 Cor. 15:55-57), de sub robia păcatului (Rom.
8:2-4; Ef. 2:1-5; Rom. 7:14-25), de sub prezenţa păcatului (Rom. 8:6-9; I Ioan 3:2; Fil. 3:21; 1 Cor. 15:40-
49) şi de sub urmările păcatului (Rom. 8:10-11).

2. Cei ce au o viaţă nouă în Hristos trăiesc după îndemnurile Duhului (Rom. 8:5-11)

Cei ce trăiesc o viaţă nouă în Hristos nu mai sunt guvernaţi de legea păcatului şi a morţii şi nici nu mai
trăiesc după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului (Rom. 8:4). Cei ce trăiesc după
îndemnurile Duhului au în atenţie lucrurile de sus (Rom. 8:5; Col. 3:1-3; Gal. 5:16-26), au găsit adevărata
viaţă (Rom. 8:6;13), menţin o bună relaţie cu Dumnezeu (Rom. 8:6-8; Gal. 6:7-8), au o nouă natură
spirituală (Rom. 8:9; 1 Cor. 2:9-16; 1 Cor. 6:19-20; Gal. 6:1) şi o nădejde vie (Rom. 8:10-11; Col. 2:27).

Pentru a dovedi cât de importantă este lucrarea Duhului Sfânt în viaţa unui credincios, apostolul Pavel
arată că Duhul Sfânt locuieşte în cel credincios (Rom. 8:9;11), garantează învierea trupului (Rom. 8:11),
aduce viaţă şi pace (Rom. 8:4), stăvileşte păcatul (Rom. 8:13), călăuzeşte pe cei credincioşi (Rom. 8:14),
garantează înfierea şi moştenirea (Rom. 8:16-17) şi ne ajută în rugăciune ( Rom.8:25-27)

3. Cei ce au o viaţă nouă în Hristos, trăiesc cu o vie nădejde (Rom. 8:12-27)

Dacă aceia care trăiesc umblând după îndemnurile firii pământeşti nu mai au nicio nădejde (Ef. 2:12), cei
ce trăiesc în Hristos au nădejdea vieţii (Rom. 8:11-13), a înfierii (Rom. 8:14-16), a moştenirii (Rom. 8:17),
a proslăvirii (Rom8:17/b-18), a răscumpărării naturii (Rom. 8:19-22), a răscumpărării trupului (Rom.
8:23-25; 2 Cor. 5:1-5; Ef. 4:30; 1 Cor. 15:35-54) şi a unui ajutor permanent (Rom. 8:26-27).

Întrebări pentru discuţii:

1. Ce comparaţie a folosit apostolul Pavel pentru a ne prezenta caracteristicile vieţii

noi în Hristos ?

2. Cum puteţi defini trăirea după îndemnurile firii pământeşti ?

3. Ce înseamnă a trăi după îndemnurile Duhului?

4. Cum dovediţi că viaţa nouă în Hristos înseamnă adevărata libertate?

5. Ce lucruri menţionate în acest capitol definesc lucrarea Duhului Sfânt în viaţa


celui credincios ?

6. Care este nădejdea celor ce trăiesc o viaţă nouă în Hristos ?

7. De ce sunt atât de puţini oameni care trăiesc o viaţă nouă în Hristos ?

II. Trăieşte o viaţă de biruinţă


Romani 8:18-39 (2 Corinteni 2:14)

Scopul lecţiei: Să descoperim factorii care ne garantează biruinţa spirituală şi care sunt domeniile vieţii
în care putem să o experimentăm.

Contextul lecţiei: Continuând prezentarea portretului spiritual al omului duhovnicesc, apostolul Pavel ne
arată că pe lângă faptul că cei neprihăniţi dobândesc o viaţă nouă (Rom. 8:1-27), umblând călăuziţi de
Duhul lui Dumnezeu, aceştia au parte şi de o viaţă de biruinţă (Rom. 8:28-39).

Dacă cei ce trăiesc după îndemnurile firii vechi sunt înfrânţi, aflaţi într-o stare de robie şi condamnare
(Rom. 8:1-3), cei ce sunt în Hristos experimentează biruinţa în toate domeniile vieţii. Acest adevăr este
descoperit prin mărturisirea apostolului care spune: „… în toate aceste lucruri noi suntem mai mult
decât biruitori, prin Acela care ne-a iubit.” (Rom. 8:37). Această biruinţă, care nu poate fi câştigată prin
eforturi personale (Rom. 7:14-25) sau prin lucrarea legii (Rom. 8:1-3), ne este asigurată însă prin Hristos
şi prin lucrarea Duhului Sfânt (Rom. 8:2; 10-11; 28-39).

Conţinutul lecţiei: Pentru a dovedi siguranţa vieţii noi pe care cei neprihăniţi o au în Hristos, în prima
parte a capitolului pe care îl studiem apostolul Pavel a folosit mărturia prezenţei şi a lucrării Duhului
Sfânt (Rom. 8:9; 14-17; 26-27) şi mărturia morţii şi a învierii lui Hristos (Rom. 8:10-11). În cea de-a doua
parte a acestui capitol (Rom. 8:28-39), el adaugă însă noi dovezi, care ne garantează siguranţa biruinţei.
Printre aceste dovezi putem menţiona faptul că:

1. Cei credincioşi trăiesc o viaţă de biruinţă deoarece toate lucrurile lucrează spre bine (Rom. 8:28)

Prin declaraţia din acest verset, apostolul Pavel nu spune că pentru cei credincioşi toate lucrurile sunt
bune, ci că pentru ei toate lucrurile lucrează împreună spre bine! Deşi ne-am dori ca lucrurile care ni se
întâmplă să fie doar bune, în vremea de acum avem parte de încă multe dureri şi necazuri (Rom. 8:18).
Ca să ilustreze acest fapt, apostolul Pavel arată că: firea suspină (Rom. 8:19-22), noi suspinăm (Rom.
8:23) şi chiar Duhul Sfânt suspină (Rom. 8:26). În mijlocul atâtor suspine, cei credincioşi sunt însă mai
mult decât biruitori, fiindcă Dumnezeu, care are control asupra întregii creaţii, rânduieşte toate lucrurile
spre bine (Rom. 8:28/a; 1 Cor. 10:13), iar pentru cei ce-L iubesc planul Lui este bun şi desăvârşit (Rom.
8:28/b).

2. Cei credincioşi trăiesc o viaţă de biruinţă deoarece Dumnezeu Îşi împlineşte planul (Rom. 8:28/b-30)

Pentru că cei credincioşi sunt cuprinşi în planul lui Dumnezeu, aceştia pot fi siguri de biruinţă, fiindcă
Dumnezeu duce la bun sfârşit ceea ce a început (Ap. 22:13). Acest plan include cunoaşterea (Rom. 8:29),
alegerea (Rom. 8:29; Efes. 1:4-5), chemarea (Rom. 8:28/b;30/a; 2 Tes. 2:13-14), justificarea (Rom. 8:30)
şi proslăvirea (Rom. 8:30) tuturor celor ce sunt în Hristos.

Este demn de menţionat faptul că proslăvirea, care va avea loc în viitor ( I Ioan 3:1-2; 1 Cor. 15:46-49),
este prezentată în acest pasaj la timpul trecut (Rom. 8:30). Acest fapt ne arată că din perspectiva lui
Dumnezeu planul mântuirii este deja finalizat.

3. Cei credincioşi trăiesc o viaţă de biruinţă deoarece au un ajutor atotputernic (Rom. 8:31-34)

Continuând lista dovezilor care ne garantează biruinţa, apostolul Pavel arată că cei ce sunt în Hristos au
parte de o biruinţă deplină, fiindcă nu luptă singuri. Ei au de partea lor pe Dumnezeu Tatăl (Rom. 8:31),
pe Duhul Sfânt (Rom. 8:27) şi pe Domnul Isus (Rom. 8:34). O garanţie a faptului că Dumnezeu ne va da
toate lucrurile este dată de faptul că El ne-a dat deja pe Fiul Său (Rom. 8:32), iar Domnul Isus a murit, a
înviat şi stă la dreapta lui Dumnezeu, unde mijloceşte pentru noi (Rom. 8:34).

4. Cei credincioşi trăiesc o viaţă de biruinţă deoarece nimic şi nimeni nu-i mai poate despărţi de Hristos
(Rom.8:35-39)

Pentru a arăta că cei ce sunt în Hristos au parte de biruinţă deplină, în ultima parte a capitolului pe care
îl studiem, apostolul Pavel foloseşte mai multe întrebări retorice: „Cine va fi împotriva noastră?” (Rom.
8:31), „cine va ridica pâră împotriva aleşilor lui Dumnezeu?„(Rom. 8:33), „Cine-i va osândi?”(Rom. 8:34),
şi „Cine ne va despărţi pe noi de dragostea lui Hristos?” (Rom. 8:35). Deşi răspunsul la toate aceste
întrebări este „nimeni şi nimic”, apostolul Pavel întăreşte acest răspuns prin mărturisirea „sunt bine
încredinţat” , arătând astfel că acest răspuns este un adevăr de care este convins deplin.
Pentru că niciun lucru (Rom. 8:35), nicio autoritate (Rom. 8:38-39/a) şi nicio persoană (Rom. 8:38/b) nu
pot să-l despartă pe cel credincios de dragostea lui Dumnezeu, acesta are biruinţă deplină în faţa
împotrivirilor (Rom. 8:31), a acuzaţiilor (Rom. 8:34), a osândirilor (Rom. 8:34), a încercărilor vieţii (Rom.
8:34-35), a autorităţilor de orice rang (Rom. 8:39-39/a) şi a oricărei alte făpturi (Rom. 8:39/b).

Întrebări pentru discuţii:

1. Care este calea prin care cei ce sunt în Hristos câştigă biruinţa ?

2. Cum explicaţi faptul că pentru cei ce-L iubesc pe Dumnezeu toate lucrurile lucrează spre bine?

3. De ce nu mai văd unii oameni astăzi binele în lucrurile care li se întâmplă ?

4. Care este planul lui Dumnezeu pentru cei ce sunt în Hristos ?

5. Cine sunt aliaţii celui credincios, care îi dau siguranţa biruinţei ?

6. Care este garanţia faptului că Dumnezeu ne va da toate lucrurile ?

7. Cum putem dovedi ca nimeni şi nimic nu ne mai poate despărţi de dragostea lui Dumnezeu ?

III. Trăieşte o viaţă dedicată pentru mântuirea altora


Romani 9:1-13 (1 Corinteni 9:19-23)

Scopul lecţiei: Să descoperim exemplul unui câştigător de suflete şi să înţelegem de ce aceia care au o
viaţă de biruinţă împreună cu Hristos trebuie să fie dedicați pentru mântuirea altora.

Contextul lecţiei: În lecţiile anterioare am învăţat că cei ce sunt în Hristos au o viaţă nouă (Rom. 8:1-27)
şi o biruinţă deplină (Rom. 8:28-39), iar cei credincioşi cred în înviere (Rom. 8:11), experimentează
învierea (Rom. 8:2-6), trăiesc în puterea învierii (Rom. 8: 9-10; 12-13; 31-39) şi aşteaptă învierea (Rom.
8:11; 19-25). Cu toate acestea, sunt încă mulţi oameni care nu cunosc aceaste binecuvântări. În rândul
acestora, apostolul Pavel i-a cuprins şi pe cei din neamul său (Rom. 10:1), pe care i-a numit: „fraţii mei”
sau „rudele mele trupeşti” (Rom. 9:3).

După ce a arătat că atât Iudeii cât şi neamurile au ajuns sub păcat (Rom. 3:9-10), iar prin credinţă au
parte fără deosebire de acelaşi dar spiritual (Rom. 3:21-22; 29-30), în paragraful pe care îl studiem (Rom.
9:1-11:36), apostolul Pavel explică cum se aplică planul mântuirii pentru Israel. Deşi planul lui
Dumnezeu cu Israelul este tema generală a acestei secţiuni, în textul pe care îl studiem (Rom.9:1-13),
găsim exemplul unui câştigător de suflete.
Conţinutul lecţiei: Dacă înainte de întâlnirea cu Domnul Isus apostolul Pavel a fost plin de râvnă pentru
lege şi a luptat împotriva celor ce-L urmau pe Hristos, în urma schimbării pe care Dumnezeu a facut-o în
viaţa lui, el a ajuns să ardă pentru mântuirea celor păcătoşi, pregătit să facă totul pentru evanghelie
(Fapte 9:1-2; 22:1-5; Fil. 3:4-6; 1Cor.9:19-23; 10:33; 2 Cor. 11:28). Urmărind exemplul apostolului Pavel,
descoperim că:

1. Un câştigător de suflete are pasiune pentru mântuirea celor pierduţi Rom. 9:1-3

Pasiunea apostolului Pavel pentru câştigarea celor nemântuiţi este evidenţiată de mărturisirea pe care
el a făcut-o (Rom. 9:1; 10:1), experienţa pe care a trăit-o (Rom. 9:2), preţul pe care a fost gata să-l
plătească (Rom. 9:3) şi lucrarea pe care el a împlinit-o (1 Cor. 9:19-23)

Mărturia lui este demnă de luat în considerare fiindcă a declarat adevărul, având drept mărturie cugetul
său şi pe Duhul Sfânt (Rom. 9:1). Pentru apostolul Pavel mântuirea celor din neamul său n-a fost numai
intenţie, ci şi o responsabilitate şi o povară continuă (Rom. 9:2-3; 1:14-15). El avea inimă pentru oameni,
fiindcă s-a făcut părtaş durerilor şi necazurilor prin care aceştia treceau. Datorită acestui fapt, măsura
întristării cauzate de starea celor nemântuiţi pentru el era „mare”, durerea din inima îi era „necurmată”
(Rom. 9:2), iar pentru câştigarea celor nemântuiţi a fost gata să plătească nu numai cu preţul vieţii, ci
chiar cu preţul de a rămâne el însuşi sub blestem, despărţit de Hristos (Rom. 9:3; Ex. 32:32; Fapte 23:14;
16:22; Gal. 1:8-9).

Apostolul Pavel este un model privind dedicarea pentru mântuirea altora fiindcă de la intenţie,
responsabilitate şi preocupare, el a trecut la acţiune. În versetele de aur ale acestei lecţii descoperim
strategia pe care a folosit-o el pentru mântuirea celor pierduţi. Astfel, a propovăduit Evanghelia slujindu-
i pe cei nemântuiţi (1 Cor. 9:18-19), a propovăduit Evanghelia punându-se în locul celor nemântuiţi
(1Cor. 9:20-21), a propovăduit Evanghelia fiind o mărturie pentru cei nemântuiţi (1 Cor. 9:22) şi a
propovăduit Evanghelia fiind gata să facă tot ceea ce i s-ar fi cerut pentru Evanghelie (1 Cor. 9:23).

2. Un câştigător de suflete evalueaza corect starea celor pierduţi Rom. 9:4-5

Deşi evreii se mândreau cu poziţia lor spirituală (Rom. 2:17-20) şi cu binecuvântările pe care le-au primit
din partea lui Dumnezeu (Rom. 3:1-2; 9:4-5), apostolul Pavel nu s-a lăsat influenţat de acest mod de
gândire, apreciindu-le neprihănirea personală, ci le-a arătat că fără Hristos şi ei sunt pierduţi (Rom.
2:25-29; 3:9-11; 9:6-7). Binecuvântările alegerii, slavei, înfierii, legămintelor, Legii, făgăduinţelor, a
lucrărilor înaintaşilor şi chiar a faptului că sunt predecesorii Domnului Isus, nu au adus evreilor merite
pentru a dobândi neprihănirea, ci mai degrabă responsabilităţi care să-i determine să caute mântuirea
prin Hristos (Rom. 2:4; 3:27-30).
3. Un câştigător de suflete contează pe lucrarea lui Dumnezeu pentru mântuirea celor pierduţi Rom.
9:6-13

Cu toate că nu toți cei ce se coboară din Israel sunt Israel (Rom. 9:6) şi nu toţi descendenţii lui Avraam
sunt şi sămânţa lui Avraam (Rom. 9:7), apostolul Pavel arată că Cuvântul lui Dumnezeu este plin de
putere, iar promisiunile făcute de Dumnezeu se împlinesc cu credincioşie. Pentru a dovedi acest fapt, el
prezintă făgăduinţele pe care Dumnezeu le-a făcut pentru Sara (Rom. 9:9) şi pentru Rebeca (Rom. 9:10-
13).

Faptul că aceste promisiuni nu s-au împlinit şi faţă de Ismael şi Esau, ci numai faţă de Isac şi Iacov, ne
arată că Dumnezeu, care este stăpân să aleagă, oferă aceste binecuvântări nu pe baza descendenţei
fizice (Rom. 9:7-8) şi nici a meritelor personale (Rom. 9:11), ci numai prin făgăduinţă (Rom. 9:8; Gal.
4:21-31), ca rezultat al lucrării Cuvântului (Hristos) (Rom. 3:27-30).

Întrebări pentru discuţii:

1. Ce atitudine trebuie să aibă cei credincioşi faţă de înviere ?

2. Care a fost atitudinea apostolului Pavel faţă de cei nemântuiţi din neamul său?

3. De ce sunt astăzi aşa de puţini creştini dedicaţi pentru mântuirea altora?

4. Ce lucruri ne arată că dedicarea lui Pavel pentru mântuirea altora a fost reală?

5. Binecuvântările primite de cei din Israel le-au adus merite sau responsabilităţi?

6. De ce un câştigător de suflete trebuie să cunoască starea celor pierduţi ?

7. Ce mărturii folosite de apostolul Pavel confirmă puterea Cuvântului lui Dumnezeu ?