MINISTERUL APĂRĂRII AL REPUBLICII MOLDOVA

COMANDAMENTUL ARTILERIEI

REGULILE

de tragere şi de conducere a focului de artilerie

CHIŞINĂU
 Capitolul 1

GENERALITAŢI

1. Lovirea inamicului cu foc constituie conţinutul principal al acţiunilor de luptă ale artileriei.
Focul de artilerie trebuie să fie oportun şi eficace.
Oportunitatea focului se obţine:
— prin starea de pregătire permanentă a subunităţilor de artilerie pentru executarea misiunilor de foc;
— prin menţinerea cooperării neîntrerupte cu subunităţile (unităţile) de arme întrunite;
— prin cercetarea neîntreruptă a inamicului şi supravegherea acţiunilor propriilor trupe;
— prin planificarea oportună a focului şi manevrei subunităţilor de artilerie şi prin darea (precizarea) la timp
a misiunilor acestora;
— prin conducerea operativă, stabilă şi în secret a focului.
Eficacitatea focului se obţine:
— prin primirea datelor sigure şi precise despre poziţia, dimensiunile şi caracterul obiectivelor;
— prin alegerea corectă a mijloacelor de lovire a obiectivelor;
— prin precizia înaltă şi executarea prin surprindere a focului;
— prin determinarea modului raţional de executare a misiunii de foc şi a procedeului de lovire cu foc a
obiectivului.
Precizia focului se obţine:
— prin оntrebuinţarea muniţiei de înaltă precizie;
— prin executarea minuţioasă şi la timp în volum complet a măsurilor de pregătire a tragerii şi a conducerii
focului;
— prin aplicarea celor mai precise procedee de determinare a elementelor de tragere;
— prin corectarea focului оn cursul tragerii de efect.

Surprinderea în deschiderea focului se obţine:

— prin desfăşurarea în ascuns a subunităţilor de artilerie în dispozitiv de luptă şi prin manevră în cursul
luptei;
— prin pregătirea în ascuns a focului;
— prin alegerea celui mai raţional timp de deschidere a focului;
— prin folosirea sistemelor automatizate de conducere a focului, prin respectarea regulilor de conducere оn
secret a trupelor.
Surprinderea în deschiderea focului are o importanţă deosebită la lovirea forţei vii şi tehnicii de luptă a
inamicului cu mare capacitate de manevră.
2. Subunităţile de artilerie execută misiuni de foc de lovire a diferitelor obiective, de asigurare a iluminării
pe timpul acţiunilor de luptă ale subunităţilor de arme întrunite şi a tragerilor de artilerie noaptea, de fumizare a
inamicului, de răspândire a materialelor de agitaţie, de creare a reperelor de tragere (de reglaj pe repere de
tragere), de indicare a obiectivelor şi altele.
La executarea misiunilor de foc de lovire a diferitelor obiective subunităţile de artilerie execută focul din
poziţii de tragere acoperite, prin ochire directă sau semidirectă.
3. La lovirea obiectivului, în funcţie de caracterul lui, importanţa şi condiţiile situaţiei misiunile tragerii pot
fi nimicirea, distrugerea, neutralizarea şi hărţuirea obiectivului.
 Nimicirea obiectivului constă în producerea acestuia a unor astfel de pierderi (de deteriorări), din cauza
cărora el îşi pierde complet capacitatea de luptă.
Distrugerea obiectivului constă în aducerea acestuia într-o stare inutilizabilă în viitor.
Neutralizarea obiectivului constă în producerea acestuia a unor pierderi (deteriorări) şi în crearea unor
condiţii, din cauza cărora el îşi pierde temporar capacitatea de luptă, i se limitează (i se interzice) manevrarea sau i
se dezorganizează conducerea.
Hărţuirea constă în influenţarea psihologico-morală a forţei vii a inamicului prin executarea tragerii de
hărţuială cu un număr limitat de piese şi muniţii în cursul unui timp stabilit.
La asigurarea iluminării pe timpul acţiunilor de luptă ale subunităţilor de arme întrunite şi a tragerilor
artileriei noaptea drept misiuni ale tragerii pot fi iluminarea terenului, orbirea punctelor de observare (mijloacelor
optico-electronice) şi mijloacelor de foc ale inamicului, instalarea reperelor (aliniamentelor) luminoase.
In cazul fumizării inamicului drept misiuni ale tragerii pot îi punerea perdelelor de fum, fumizarea (orbirea)
mijloacelor de foc ale inamicului, punctelor de comandă şi de observare ale acestuia.
4. In cazul lovirii cu foc a inamicului subunităţile de artilerie întrebuinţează de sine stătător următoarele
feluri de foc: divizionul, bateria — foc concentrat (FC), foc de baraj mobil (FBM) simplu şi foc de baraj fix
(FBF); bateria, plutonul sau piesa (tunul, aruncătorul, instalaţia RATD)*—foc asupra obiectivelor izolate.
* Mai departe ceea ce se spune despre piesă, dacă nu se fac menţiuni speciale, se referă de asemenea la
aruncător şi la instalaţia RATD.
In afară de aceasta, divizionul poate să participe la focul concentrat şi de baraj al grupării de artilerie, la
focul masat (FM) al artileriei marii unităţi şi la concentrarea succesivă a focului (CSF).
5. Numărul bateriilor (plutoanelor, pieselor antrenate la executarea misiunilor de foc depinde de caracterul,
importanţa şi dimensiunile obiectivului, de misiunile tragerii, precum şi de timpul existent şi de condiţiile de
executare a misiunii de foc.
6. Proiectilul*, focosul şi gradaţia acestuia se aleg bazându-se pe caracterul obiectivului şi misiunile tragerii.
Misiunile de foc se execută cu proiectile (cu bombe) explozive cu focos percutant (reglat instantaneu,
exploziv sau întârziat), cu focos fuzant sau radio, cu proiectile cu elemente de nimicire în formă de săgeată
(proiectile cu tub), cu proiectile cu casete, proiectile dirijate, proiectile (cu bombe) incendiare, proiectile
perforante, cumulative, subcalibru şi cu proiectile de ruptură beton, precum şi cu proiectile (bombe) de iluminare,
fumigene şi de difuzare a materialului de agitaţie.
7. Încărcătura şi forma traiectoriei se aleg, ţinînd cont de distanţa de tragere, felul proiectilului, tipul şi
gradaţiunea focosului, de caracterul obiectivului şi poziţia acestuia pe teren, astfel încât să se asigure o acţiune
distructivă maximă a proiectilului asupra obiectivului şi să existe o rezervă de distanţă necesară pentru terminarea
reglajului sau pentru transportul de foc fără schimbarea încărcăturii.
La executarea focului cu tunurile se întrebuinţează tragerea curbă, tragerea întinsă şi tragerea verticală.
In cazul tragerii întinse şi curbe se stabileşte încărcătura maximă sau o încărcătură apropiată de aceasta la
lovirea obiectivelor blindate (tancurilor, MLI, TB, pieselor autopropulsate etc.) neadăpostite, precum şi la
executarea focului cu proiectile cu focos fuzant (tub) şi cu focos radio. In celelalte cazuri se stabileşte încărcătura
minimă.
In cazul tragerii verticale cu tunurile şi tragerii cu aruncătoarele încărcătura se alege conform
recomandaţiilor Tablelor de tragere.
8. Gradaţiile aparatelor de ochire şi focosului, după care se execută focul, se numesc elemente de tragere.
Procedeele de determinare a elementelor de tragere sunt:
— pregătirea completă;
— reglajul pe obiectiv;
— folosirea datelor piesei de reglaj (PR);
— transportul de foc de la un obiectiv (un reper de tragere) de reglaj;
— pregătirea sumară;
 — transportul de foc din vedere.
* Ceea ce se spune despre proiectil, dacă nu se fac menţiuni speciale, se referă de asemenea şi la bombă.
Pregătirea completă este procedeul de bază de determinare a elementelor pentru tragerea de efect. Ea
asigură deschiderea rapidă şi prin surprindere a focului la tragerea de efect; întrebuinţarea acesteia nu depinde de
condiţiile meteorologice şi de condiţiile de vizibilitate.
Reglajul pe obiectiv este cel mai precis procedeu de determinare a elementelor pentru tragerea de efect. El
se întrebuinţează la lovirea obiectivelor cu capacitate mică de manevră şi atunci cînd deschiderea prin surprindere
a focului nu are o importanţă hotărâtoare.
Elementele de tragere cu folosirea datelor piesei de reglaj se determină atunci cînd nu poate fi întrebuinţată
pregătirea completă, dar e necesară asigurarea deschiderii prin surprindere a focului la tragerea de efect. Acest
procedeu se întrebuinţează, de regulă, la executarea de sine stătătoare a misiunilor de foc cu divizionul.
Transportul de foc de la un obiectiv (un reper de tragere) de reglaj se întrebuinţează atunci cînd e necesară
asigurarea preciziei înalte a focului asupra unui obiectiv nou, iar reglajul pe acesta e imposibil sau iraţional. Acest
procedeu se întrebuinţează la bateria care a creat (a făcut reglajul pe) reperul de tragere sau mai înainte a executat
focul asupra obiectivului din această poziţie de tragere.
Pregătirea sumară se întrebuinţează la deschiderea focului asupra unui obiectiv (unui reper de tragere)
pentru efectuarea reglajului ulterior pe acesta, iar în unele cazuri şi pentru trage-rea de neutralizare a obiectivelor
grupate cu divizionul.
Transportul de foc din vedere se întrebuinţează pentru deschiderea focului оn cel mai scurt timp la
efectuarea reglajului pe obiective noi.
In toate condiţiile situaţiei de luptă divizionul (bateria) trebuie să fie gata pentru determinarea elementelor
de tragere prin procedeul pregătirii complete (pregătirii sumare).
Comandantul subunităţii de artilerie este obligat să precizeze elementele de tragere pe măsura primirii
informaţiilor mai precise despre locul poziţiei de tragere, punctului de comandă şi observare, obiectivului şi
despre condiţiile de tragere, precum şi în cursul tragerii de efect. El trebuie să folosească rezultatele tragerilor
precedente ale divizionului (bateriei) său şi ale altor baterii pentru precizarea elementelor la tragerea asupra
obiectivului nou.
9. La determinarea ordinii de executare a misiunii de foc se stabileşte:
— timpul total de acţiune asupra obiectivului;
— numărul de ciocane de foc şi de focuri de supraveghere, durata acestora şi repartizarea în timp;
— repartiţia proiectilelor între ciocanele de foc şi focurile de supraveghere;
— modul de executare a focului: focul lovitură cu lovitură, focul metodic (seria de foc metodic), focul de
vijelie (seria de lovituri pe vijelie), focul în salve.
Ciocanul de foc este focul în cursul unui timp limitat, care se caracterizează printr-o densitate mare şi
deschidere prin surprindere; poate fi executat sau ca foc de vijelie (cînd durata ciocanului de foc nu e stabilită),
sau poate fi început prin vijelie şi continuat ca foc metodic (cînd e stabilită durata ciocanului de foc).
Focul de supraveghere este focul în intervalele dintre ciocanele de foc cu misiunea de a nu permite reluarea
activităţii obiectivului; se execută prin foc metodic, serii de lovituri pe vijelie (metodice) sau prin îmbinări ale
acestora.
Seria de lovituri pe vijelie (metodice) este un număr limitat de lovituri (2...4 lovituri de piesă) executate prin
foc de vijelie (metodic) fără schimbarea elementelor de tragere.
10. La executarea misiunilor de foc cu divizionul se întrebuinţează următoarele procedee de tragere asupra
obiectivului:
— tragerea suprapusă cu bateriile;
— tragerea cu scara cu bateriile;
— tragerea cu repartizarea sectoarelor obiectivului (aliniamentului) şi a obiectivelor izolate între baterii.
 La executarea misiunii de foc cu toate bateriile (cu cea mai mare parte din baterii) divizionului prin tragere
suprapusă bateriile divizionului de artilerie cu ţeavă execută focul pe trei reglări de înălţător şi pe una sau două
reglări de derivă, iar bateriile divizionului de artilerie cu reacţie — pe o reglare de înălţător şi o reglare de derivă.
La executarea misiunilor de foc atât de sine stătător, cît şi în componenţa divizionului bateria execută
tragerea pe una sau trei reglări de înălţător şi pe una sau două reglări de derivă.
La stabilirea procedeului de tragere asupra obiectivului cu bateria se determină:
— numărul reglărilor de înălţător;
— mărimea saltului de înălţător (de scară) şi scării focosului (tubului);
— numărul reglărilor de derivă;
— intervalul fasciculului şi modificarea de derivă spre dreapta în cazul tragerii pe două reglări de derivă;
— consumul de proiectile pentru piesă-reglare.
11. Pentru asigurarea securităţii propriilor trupe în timpul tragerii asupra obiectivelor situate în apropiere de
acestea comandantul de artilerie este obligat:
— să întrebuinţeze cele mai precise procedee de determinare a elementelor de tragere;
— să folosească proiectilele şi încărcăturile care asigură cea mai mică împrăştiere;
— să evite trecerea de la o încărcătură la alta şi tragerea cu diferite loturi de încărcături;
— să înceapă reglajul cu intenţia de a obţine abaterea primei spargeri de la obiectiv spre partea opusă
dispunerii propriilor trupe,
— să execute supravegherea neîntreruptă a tragerii şi a subunităţilor înaintate ale propriilor trupe, mai ales
la executarea concentrării succesive a focului; să întrerupă imediat focul la primirea semnalului corespunzător.
12. Cunoaşterea fermă şi aplicarea cu pricepere a metodelor şi procedeelor expuse în Regulile de tragere şi
de conducere a focului de artilerie asigură executarea eficace şi la timp a misiunilor de foc. În condiţiile concrete
ale situaţiei nu este exclusă aplicarea altor metode şi procedee care asigură îndeplinirea misiunilor de foc.

Capitolul II

PREGĂTIREA TRAGERII ŞI CONDUCERII FOCULUI

13. Pregătirea tragerii şi conducerii focului în cadrul divizionului (bateriei) se efectuează în scopul
menţinerii permanente a subunităţilor de artilerie în stare gata pentru executarea eficace a misiunilor de foc.
Ea include:
— cercetarea şi determinarea coordonatelor obiectivelor;
— pregătirea topogeodezică;
— pregătirea meteorologică;
— pregătirea balistică;
— pregătirea tehnică;
— organizarea determinării şi determinarea elementelor de tragere;
— organizarea conducerii focului.
Comandantul de divizion (de baterie) organizează şi răspunde nemijlocit pentru realizarea tuturor măsurilor
de pregătire a tragerii şi de conducere a focului în cadrul divizionului (bateriei).
Comandanţii subunităţilor de artilerie sunt obligaţi să realizeze în orice situaţie măsurile de pregătire a
tragerii şi conducerii focului într-un volum cît mai complet posibil.
 Cercetarea şi determinarea coordonatelor obiectivelor

14. Cercetarea în cadrul divizionului (bateriei) este executată fără întrerupere ziua şi noaptea de ofiţerii
divizionului (bateriei), de efectivul grupelor de cercetare (de echipele maşinilor de comandament pentru
conducerea automatizată a focului, de punctul mobil de cercetare PMC*), precum şi de subunităţile de cercetare
de artilerie afectate divizionului.
15. Datele de cercetare despre obiective comandantul de divizion (de baterie) le primeşte de la subunităţile
de cercetare de artilerie organice şi afectate, de la comandantul (şeful) superior sau statul-major al acestuia,
precum şi de la comandantul (statul-major) de arme întrunite.
Datele de cercetare despre obiectiv includ:
— numărul şi caracterul obiectivului;
— coordonatele şi altitudinea (unghiul de teren) centrului obiectivului şi în măsura posibilităţilor
coordonatele elementelor principale ale obiectivului grupat;
— dimensiunile obiectivului pe front şi în adâncime,
— caracterul activităţii obiectivului, gradul de protecţie a forţei vii şi tehnicii;
— timpul şi mijlocul de descoperire a obiectivului
16. Locul de dispunere a obiectivului se determină în coordonate polare sau rectangulare cu ajutorul
aparatelor (mijloacelor) de cercetare, precum şi după fotografia aeriană, hartă sau din vedere Altitudinea
obiectivului se determină după hartă sau cu ajutorul aparatelor goniometrice (prin calcul după unghiul de înălţare
al obiectivului).
Condiţiile de determinare a coordonatelor obiectivelor cu diferite mijloace de cercetare, la folosirea cărora e
posibilă determinarea elementelor pentru tragerea de efect prin procedeul de pregătire completă, sunt prezentate în
tab. 1
17. Pentru determinarea coordonatelor şi dimensiunilor obiectivului grupat toate obiectivele izolate, care
intră în componenţa acestuia, se încadrează într-un dreptunghi, laturile căruia trec prin obiectivele marginale
izolate paralel şi perpendicular pe direcţia de tragere; оn calitate de coordonate ale centrului obiectivului grupat se
iau coordonatele centrului acestui dreptunghi.
18. Pentru determinarea erorilor sistematice la subunităţile de cercetare prin sunet, la staţiile de radiolocaţie
tip “SNAR” şi “ARK” în fâşia de cercetare a acestor subunităţi se creează 1..3 repere de tragere. Intersectarea
spargerilor o execută simultan subunitatea de cercetare prin sunet şi mijloacele de cercetare ale divizionului cu
ajutorul staţiei de radiolocaţie tip “SNAR” şi “ARK”. Coordonatele reperelor de tragere se aduc la cunoştinţa
subunităţilor de cercetare prin sunet, staţiilor de radiolocaţie tip “SNAR” şi “ARK”.
* Mai departe au denumirea maşini de comandament .

Pregătirea topogeodezică

19. Misiunea pregătirii topogeodezice în cadrul divizionului (bateriei) constă în determinarea coordonatelor
şi altitudinilor absolute ale poziţiilor de tragere, punctelor de observare (de comandă şi observare), posturilor
(poziţiilor) mijloacelor de cercetare de artilerie, precum şi a gismentelor direcţiilor de orientare pentru ochirea
pieselor şi orientarea aparatelor.
20. Coordonatele poziţiilor de tragere, punctelor de observare (de comandă şi observare), posturilor
(poziţiilor) mijloacelor de cercetare de artilerie ale divizionului (bateriei) se determină cu ajutorul aparaturii de
radionavigaţie, aparatelor sau cu ajutorul aparaturii autonome de navigaţie de la punctele reţelelor geodezice,
punctelor caracteristice din hărţi, datelor geodezice, hărţilor la scară mare.
Tabelul 1
Mijloacele şi condiţiile de determinare a coordonatelor obiectivelor
Mijloacele Condiţiile de determinare a Condiţiile de executare a legării
coordonatelor obiectivelor, distanţa topogeodezice a punctelor de
pînă la obiectiv, distanţa de observare, a posturilor (poziţiilor)
intersecţie mijloacelor de cercetare de artilerie,
 metoda de calcul a coordonatelor şi
alte condiţii
1 2 3
Telemetru cuantic În limitele razei de acţiune a 1. Coordonatele sunt deter-minate
telemetrului de subunităţile topogeo-dezice
Telemetru DS-1 Distanţa de intersecţie cel mult 5 (3) afectate sau de mijloacele divizionului
km (bateriei), subunităţilor de cercetare de
Telemetru DS-2 Distanţa de intersecţie cel mult 3 (2) artilerie cu ajutorul aparaturii de
km radionavigaţie, apa-ratelor sau a
Observare Distanţa de intersecţie cel mult 10 aparaturii autonome de navigaţie de la
conjugată (8) dimensiuni ale lungimii bazei punctele reţe-lelor geodezice,
SRL de cercetare Distanţa pînă la obiectiv cel mult 20 punctelor carac-teristice din hărţi,
tip SNAR - 25 (10 – 15) km datelor geode-zice din hărţile cu scara
SRL de cercetare Distanţa pînă la obiectiv cel mult 20 de 1:25 000 la o lungime a itinerarului
tip ARK a pieselor - 25 km (drumuirii) nu mai mult de 3 km.
care execută Orientarea aparatelor (mijloa-
tragerea celor) de cercetare este executată prin
(ARPR), SRL de Distanţa pînă la obiectiv cel mult 12 procedeele giroscopic, astro-nomic;
cercetare tip ARK -13 km prin transmiterea gismen-tului de la
a aruncătoarelor punctele reţelelor geo-dezice prin
care execută drumuire unghiulară, prin reperarea
tragerea simultană pe un corp ceresc, cu
Cercetare prin Distanţa pînă la obiectiv 7 9 km ajutorul acului magnetic al
sunet (coordonatele obiectivului sunt goniometrului-busolă, determinată la
determinate cu caracteristica “precis” o depărtare de cel mult 5 km de la
ţinînd cont de eroarea sistematică) punctul de observare.
Elicopter de cer- Distanţa de intersecţie: pînă la 8 km Altitudinile absolute sunt deter-
cetare şi corectare – cu un aparat optic; pînă la 10 km – minate cu ajutorul aparaturii de ra-
cu telemetrul cuantic dionavigaţie, aparatelor speciale,
Fotografia aeriană Coordonatele obiectivului sunt aparatelor goniometrice (prin calcul
determinate după o fotografie aeriană după unghiul de nivel) sau după o
cu reţea de coordonate dau prin hartă cu scara nu mai mică de 1.50000
trecerea obiectivului din fotografia la o înclinare a pantei de cel mult 6°
de cercetare pe o hartă cu scara nu 2. Coordonatele sunt deter-minate
mai mică de 1:50 000 cu mijloacele divizionului (bateriei),
subunităţilor de cerce-tare de artilerie
cu ajutorul apara-telor sau al
aparaturii autonome de navigaţie de la
punctele carac-teristice ale hărţilor(ale
fotografiei aeriene) cu scara nu mai
mică
 1 2 3
de 1:50000 la o lungime a itine-
rarului (drumuirii) nU mai mult de 3
km.
Orientarea aparatelor (mijloa-celor)
de cercetare este executată prin
procedeele indicate în p. 1 sau cu
ajutorul acului magnetic al
goniometrului-busolă, ţinînd cont de
corecţia busolei determinată la o
depărtare de cel mult 10 km de la
punctul de observare, de la post
(poziţie); prin transmiterea gis-
mentului cu ajutorul indicatorului
giroscopic de curs al aparaturii
autonome de navigaţie (la o orientare
iniţială cu o precizie de 0-01 şi o
durată de funcţionare de cel mult 20
min).
Altitudinile absolute sunt
determinate după o hartă cu scara nu
mai mică de 1 100000.
Metoda de prelucrare a datelor de
intersectare a obiectivelor cu ajutorul
observării conjugate — analitică.
Lungimea bazei este determinată cu
ajutorul telemetrului cuantic, după
baza auxiliară si prin măsurare.

Notă: In coloana a doua în paranteze sunt indicate distanţele pînă la obiectiv, distanţele de intersecţie pentru
p. 2 al condiţiilor de executare a legării topogeodezice a punctelor de observare, a posturilor (poziţiilor)
mijloacelor de cercetare de artilerie.
 Altitudinile absolute ale punctelor de legare se determină cu ajutorul aparatelor goniometrice (prin calcul
după unghiul de nivel) sau după hartă.
Gismentele direcţiilor de orientare se determină prin procedeul giroscopic sau astronomic (anexa 1), prin
transmiterea gismentului de la punctele reţelelor geodezice la drumuire unghiulară, prin repararea simultană pe
acelaşi corp ceresc sau cu ajutorul indicatorului giroscopic de curs al aparaturii autonome de navigaţie, cu ajutorul
acului magnetic al goniometrului-busolă.
În caz de necesitate coordonatele punctelor de legare se transformă în zona contigua şi se determină corecţia
gismentului pentru trecerea în această zonă.
21. Legarea topogeodezică este executată de echipele maşini-lor de comandament dotate cu aparatură
autonomă de navigaţie, de echipele de autolegare ale subunităţilor de artilerie sau de subunităţile topogeodezice
afectate.
22. Subunităţile topogeodezice afectate determină, de regulă, coordonatele punctelor de legare cu ajutorul
aparaturii de radio-navigaţie, aparatelor sau aparaturii autonome de navigaţie de la punctele reţelelor geodezice.
Gismentele direcţiilor de orientare se determină prin procedeu giroscopic sau astronomic. Altitudinile absolute ale
punctelor de legare se determină cu ajutorul aparatelor speciale sau goniometrice (prin calcul după unghiul de
teren).
23. Legarea topogeodezică este executată prin procedee care asigură oportunitatea deschiderii focului, cu
mărirea ulterioară a preciziei legării.
Executarea lucrărilor de legare nu trebuie să întârzie pregătirea divizionului (bateriei) pentru executarea
misiunilor de foc.
24. In scopul asigurării fiabilităţii şi măririi preciziei de determinare a coordonatelor, altitudinilor absolute şi
gismentelor direcţiilor de orientare se realizează controlul legării topogeodezice. Acest control constă în
determinarea repetată a coordonatelor punctelor de legare, altitudinilor absolute ale acestora şi gismentelor
direcţiilor de orientare cu folosirea, de regulă, a altor date iniţiale, aparate sau procedee de lucru.
25. Dacă punctele reţelelor geodezice lipsesc sau se găsesc prea departe, dacă lipsesc hărţile la scară mare,
precum şi pe un teren cu puţine puncte caracteristice şi dacă se dispune de timp, legarea topogeodezică o
precizează subunităţile de tragere şi de cercetare cu folosirea pieselor-ghid (anexa 2).

Pregătirea meteorologică

26. Misiunea pregătirii meteorologice constă în determinarea variaţiei condiţiilor meteorologice de care se
ţine seama la tragere. Determinarea condiţiilor meteorologice este realizată de staţiile meteorologice şi posturile
meteorologice ale divizioanelor.
Staţia meteorologică execută măsurările meteorologice terestre şi sondarea complexă de temperatură-vânt a
atmosferei, întocmeşte şi transmite buletinele meteo-mediu.
Postul meteorologic al divizionului realizează măsurări meteorologice terestre şi întocmeşte buletine
aproximative meteo-mediu.
27. Pregătirea meteorologică în cadrul divizionului se organizează în conformitate cu indicaţiile
comandantului (statului-major) superior. Ea include organizarea recepţionării directe a buletinelor meteorologice
de la staţia meteorologică, iar cînd nu e posibilă recepţionarea directă — primirea buletinelor de la statul-major
superior, controlul pregătirii meteorologice la baterii şi transmiterea buletinelor la acestea, întocmirea buletinelor
aproximative meteo-mediu cu ajutorul postului meteorologic al divizionului şi transmiterea acestora la baterii
(anexa 3).
28. Pregătirea meteorologică în cadrul bateriei se organizează în conformitate cu indicaţiile comandantului
(şefului de stat-major) de divizion. Ea include organizarea recepţionării buletinelor meteorologice, iar în caz de
imposibilitate a recepţionării — primirea acestora de la punctul de conducere a focului de divizion (PCFD);
primirea buletinului aproximativ meteo-mediu de la POFD; controlul pregătirii meteorologice.
 Pregătirea balistică

29. Misiunea pregătirii balistice constă în determinarea condiţiilor balistice de care se ţine seama la tragere.
Pregătirea balistică în cadrul divizionului este organizată de comandantul (şeful de stat-major) de divizion, iar în
cadrul bateriei de comandantul de baterie. Ea se realizează prin forţele şi mijloacele subunităţilor de tragere cu
participarea serviciului de înzestrare artileristică.
30. Din condiţiile balistice de care se ţine seama la tragerea cu piesele de artilerie fac parte:
— variaţia sumară a vitezei iniţiale a proiectilelor pentru piesa de control a divizionului (pentru piesele de
bază ale bateriilor);
— diferenţa de bătaie a pieselor de bază ale bateriilor în raport cu piesa de control a divizionului;
— diferenţa de bătaie a pieselor bateriei în raport cu piesa de bază;
— variaţia temperaturii încărcăturilor;
— caracteristicile balistice ale muniţiilor, evidenţa cărora e prevăzută în Tablele de tragere.
In afară de aceasta, pot fi luate în consideraţie variaţiile vitezei iniţiale şi coeficientului balistic al
proiectilelor ca urmare a încălzirii ţevilor pieselor la executarea misiunilor de foc.
Din condiţiile balistice de care se ţine seama la tragerea cu aruncătoarele fac parte:
— variaţia sumară a vitezei iniţiale a bombelor;
— variaţia temperaturii încărcăturilor;
— caracteristicile balistice ale bombelor, evidenţa cărora e prevăzută în Tablele de tragere.
31. Pentru asigurarea efectuării la timp şi calitative a pregătirii balistice se realizează din timp următoarele
măsuri:
— se completează bateriile divizionului cu piese, astfel încât diferenţa de bătaie a pieselor bateriei în raport
cu piesa de bază şi a pieselor de bază ale bateriilor în raport cu piesa de control a divizionului pe cît e posibil să nu
depăşească 0,5%;
— se stabilesc piesele de bază ale bateriilor, iar una dintre ele — piesa de control a divizionului, astfel încât
uzura ţevilor la aceste piese să fie mijlocie în raport cu uzura ţevilor celorlalte piese ale bateriei şi, respectiv, ale
divizionului;
— se completează stocul de muniţie transportat pe cît e posibil cu un număr minim de loturi de încărcături;
— se sortează şi se distribuie muniţia primită între baterii (între piese), astfel încât fiecare baterie să aibă în
special muniţie cu încărcături din unul şi acelaşi lot, iar la baterii muniţia cu încărcături din acelaşi lot se distribuie
egal între piese sau ţinînd seama de particularităţile executării misiunilor de foc.
32. Variaţia sumară a vitezei iniţiale a proiectilelor (bombelor) pentru piesa de control a divizionului şi
pentru piesele de bază ale bateriilor se determină cu ajutorul staţiei balistice de artilerie (SBA) (anexa 4). Ea se
determină pentru fiecare lot şi număr de încărcătură, pentru care se presupune construirea graficelor corecţiilor
calculate.
33. Dacă nu e posibilă determinarea variaţiei sumare a vitezei iniţiale a proiectilelor pentru piesele de bază
ale bateriilor cu ajutorul S'BA, aceasta se determină după datele piesei de control ca suma variaţiei sumare a
vitezei iniţiale a proiectilelor pentru piesa de control a divizionului şi diferenţei de bătaie a piesei de bază a
bateriei în raport cu piesa de control.
34. Dacă SBA lipseşte, variaţia sumară a vitezei iniţiale a proiectilelor pentru piesele de bază ale bateriilor
se determină prin tragerea de taraj a unui lot de încărcături cu un lot, pentru care variaţia sumară a vitezei iniţiale a
proiectilelor este cunoscută.
Pentru numerele încărcăturilor cu care nu s-a tras se permite ca variaţia sumară a vitezei iniţiale a
proiectilelor să fie determinată prin calcul cu ajutorul coeficienţilor de trecere.
 35. Dacă nu e posibilă determinarea variaţiei sumare a vitezei iniţiale a proiectilelor cu ajutorul SBA sau
prin tragerea de taraj a unui lot de încărcături cu un lot, pentru care variaţia sumară a vitezei iniţiale a proiectilelor
este cunoscută, se ia în consideraţie numai variaţia vitezei iniţiale a proiectilelor cauzată de uzura canalului ţevii
piesei.
36. Diferenţa de bătaie a pieselor de bază ale bateriilor în raport cu piesa de control şi a pieselor bateriei în
raport cu piesa de bază se determină ca diferenţa variaţiilor sumare respective ale vitezei iniţiale a proiectilelor,
obţinute după rezultatele tragerii de regimaj cu ajutorul SBA (anexa 5).
Dacă SBA lipseşte, diferenţa de bătaie a pieselor se determină după rezultatele creării reperului de tragere
(prin tragerea de regimaj fără SBA).
Dacă nu e posibilă efectuarea tragerii de regimaj, diferenţa de bătaie se determină prin calcul după
rezultatele determinării variaţiei vitezei iniţiale a proiectilelor cauzată de uzura canalelor la ţevile pieselor.
Diferenţa de bătaie a pieselor determinată prin calcul în caz de posibilitate se precizează printr-o tragere de
regimaj.
37. Pe poziţiile de tragere ale bateriilor se asigură păstrarea muniţiei pe cît e posibil în aceleaşi condiţii de
temperatură şi se organizează măsurarea temperaturii încărcăturilor la momentul întocmirii (înnoirii) graficului
corecţiilor calculate. Pentru piesele autopropulsate se măsoară separat temperatura încărcăturilor din
compartimentul de luptă şi a celor aşezate pe sol.
38. Caracteristicile balistice ale muniţiilor, evidenţa cărora este prevăzută în Tablele de tragere, se determină
folosind inscripţionarea (semnele convenţionale, marcajul şi inscripţiile aplicate cu vopsea pe proiectile, tuburi,
încărcături şi ambalaj) şi după aspectul exterior al acestora.

Pregătirea tehnică

39. Misiunea pregătirii tehnice constă în pregătirea pieselor, maşinilor de comandament şi punctelor mobile
de cercetare, calculatoarelor electronice, aparatelor de cercetare şi conducere a focului, staţiei balistice şi
aparatelor postului meteorologic, __precum şi muniţiei pentru tragere (pentru activitatea de luptă).
Pregătirea tehnică în cadrul divizionului (bateriei) se realizează cu forţele subunităţilor şi cu participarea
serviciului de înzestrare artileristică.
Drept rezultat al realizării măsurilor de pregătire tehnică se determină corecţiile aparatelor de ochire şi
dispozitivelor care se iau în consideraţie în timpul tragerii şi activităţii de luptă.
Pregătirea tehnică se face în conformitate cu cerinţele din descrierile tehnice şi instrucţiunile de exploatare
ale modelelor de armament.
Rezultatele pregătirii tehnice se înregistrează regulat în formularele (pa°oartele tehnice) ale pieselor şi
aparatelor.
 PARTEA INTII

ORGANIZAREA DETERMINARII ŞI DETERMINAREA

ELEMENTELOR DE TRAGERE

Capitolul III

ORGANIZAREA DETERMINARII ELEMENTELOR DE TRACERE

40. Organizarea determinării elementelor de tragere este realizată de către comandantul de divizion (de
baterie). Ea include:
— însuşirea misiunii de luptă a subunităţii (unităţii) de arme întrunite şi a misiunilor de foc primite de la
comandantul de arme întrunite şi comandantul (şeful) superior de artilerie;
— determinarea (însuşirea) direcţiei de bază a tragerii;
— alegerea (însuşirea) procedeului de determinare şi de înnoire a elementelor de tragere potrivit misiunilor
de luptă (perioadelor de lovire cu foc);
— precizarea datelor despre subunităţi şi despre condiţiile de tragere, necesare pentru determinarea
elementelor;
— determinarea corecţiilor pentru abaterea condiţiilor de tragere de la cele tabulare şi construirea graficelor
corecţiilor calculate şi coeficienţilor de tragere, iar în caz de necesitate şi transmiterea corecţiilor la baterii;
— pregătirea mijloacelor de determinare a elementelor de tragere şi controlul corectitudinii pregătirii
acestora.
41. La însuşirea misiunii de luptă a subunităţi (unităţii) de arme întrunite şi a misiunilor de foc primite de la
comandantul de arme întrunite şi comandantul (şeful) superior de artilerie, comandantul de divizion (de baterie)
determină raionul presupus al obiectivelor, distanţele minimă şi maximă şi direcţiile marginale de tragere din
dreapta şi din stânga.
42. Distanţa minimă de tragere se determină de la limita dinainte a raionului poziţiilor de tragere ale
divizionului pînă la limita apropiată a raionului obiectivelor, iar distanţa maximă — de la limita din spate a
raionului poziţiilor de tragere ale divizionului pînă la limita îndepărtată a raionului obiectivelor.
Direcţia marginală de tragere din dreapta se determină de la poziţia de tragere a bateriei din stânga a
divizionului spre limita din dreapta a raionului obiectivelor, iar direcţia marginală din stânga — de la poziţia de
tragere a bateriei din dreapta a divizionului spre limita din stвnga a raionului obiectivelor.
43. Direcţia de bază a tragerii se indică prin gismentul direcţiei (cu o rotunjire pînă la 1-00) pe mijlocul
raionului presupus al obiectivelor.
44. Procedeul de determinare a elementelor de tragere se stabileşte în funcţie de condiţiile situaţiei, de
plenitudinea şi precizia executării măsurilor de pregătire a tragerii şi conducerii focului, de existenţa datelor
despre condiţiile tragerii, de posibilităţile mijloacelor de cercetare şi de deservire a tragerii.
Elementele de tragere se determină la punctul de conducere a focului de divizion şi pe poziţiile de tragere
ale bateriilor. In scopul excluderii erorilor grave şi la transportul de foc din vedere elementele de tragere se
determină şi la PCO al divizionului (bateriilor).
Mijlocul principal pentru determinarea elementelor de trage-re este calculatorul electronic (MEC).
45. Comandantul bateriei de tragere raportează la punctul de conducere a focului de divizion şi
comandantului de baterie:
— coordonatele şi altitudinea poziţiei de tragere a bateriei;
— numărul de piese la baterie;
— distanţele minime de tragere (înălţătoarele minime);
 — existentul în muniţie pe categorii şi loturi;
— variaţia sumară a vitezei iniţiale a proiectilelor pentru fiecare lot şi număr al încărcăturii (dacă e necesar);
— temperatura încărcăturilor (dacă e necesar);
— rezultatele creării reperelor (reglajului pe reperele) de tragere.
46. Comandantul de baterie raportează comandantului (şefului de stat-major) divizionului:
— coordonatele şi altitudinea punctului de comandă şi observare a bateriei;
— datele indicate оn art. 45.
Coordonatele şi altitudinea PCO comandantul de baterie te aduce la cunoştinţa comandantului bateriei de
tragere.
47. Comandantul divizionului transmite la punctul de condu-cere a focului de divizion şi la baterii
coordonatele şi altitudinea punctului de comanda şi observare al divizionului, punctelor de observare conjugată
(dacă e necesar) şi coordonatele SRL.
48. Raportarea coordonatelor se realizează numai după o harţă codificată sau prin alte metode secrete.
49. La baterii după determinarea (primirea) corecţiilor calculate sau reglate şi datelor topografice se
construiesc graficele corecţiilor calculate (coeficientului de tragere).
La punctul de conducere a focului de divizion graficul corecţiilor calculate se construieşte pentru condiţiile
de tragere ale piesei de control.
50. Reglarea calculată (verificată prin reglaj) a înălţătorului, focosului (tubului), nivelei şi modificarea de
derivă de la direcţia de bază a tragerii se determină în baterie pentru piesa de bază, în divizion — pentru piesele de
bază ale bateriilor.
Ca piesă de bază a bateriei este stabilită, de regulă, piesa a treia la bateria cu şase piese sau piesa a doua la
bateria cu patru piese.
In cazul dispunerii dispersate sau pe plutoane a pieselor pe poziţia de tragere elementele de tragere se
determină pentru punctul considerat ca punct al PT.
51. Pentru reglaj şi pentru tragerea de efect asupra obiectivelor izolate observate se aplică fasciculul
concentrat, pentru tragerea asupra obiectivelor observate grupate şi neobservate (izolate şi grupate) — fasciculul
pe lăţimea obiectivului.
Pentru determinarea intervalului fasciculului pe lăţimea obiectivului se împarte frontul obiectivului în metri
la numărul de piese ale bateriei (plutonului) şi la o miime a distanţei topografice pînă la obiectiv (0,001 D *** ).
Dacă frontul obiectivului este măsurat de la punctul de observare în unităţi de derivă, atunci pentru determinarea
intervalului fasciculului se împarte frontul obiectivului la numărul de piese şi' se înmulţeşte cu coeficientul de
distanţă.
Dacă unghiul la obiectiv este 5-00 şi mai mult, se determină frontul obiectivului în unităţi de derivă din
poziţia de tragere ca corecţie în direcţie, obţinută cu ajutorul aparatului de calcul a corecţiilor ACC (aparatului
pentru conducerea focului ACF, microcalculatorului MC), corespunzător cu abaterile în bătaie şi în direcţie a unei
margini a obiectivului faţă de cealaltă. Pentru calculul intervalului fasciculului corecţia se împarte la numărul de
piese ale bateriei (plutonului).
52. La organizarea verificării corectitudini determinării elementelor de tragere se determină ordinea
controlului corectitudinii pregătirii aparatelor de conducere a focului şi de determinare a elementelor de tragere.
Ordinea controlului corectitudinii pregătirii de funcţionare a aparatelor de conducere a focului şi construirii
graficelor corecţiilor calculate se stabileşte din timp, în care scop se fixează un punct, de exemplu, pe direcţia de
bază de la PCO al divizionului la o distanţă de 3 km. După acest punct se verifică datele topografice (semnalul
“Control-l”) şi elementele calculate (semnalul “Control-2”). La comenzile şefului de stat-major al divizionului
“Vişinul”. “Control-l”, “Vişinul”. “Control-2” comandanţii bateriilor de tragere (comandanţii de baterii)
controlează activitatea calculatorilor şi raportează la punctul de conducerea focului de divizion datele necesare.
Se socoate că aparatele de conducere a focului sunt pregătite corect dacă divergenţa la distanţele topografice
(calculate) nu depăşeşte 50 m, iar divergenţa la modificările de derivă topografice (calculate) — 0-05.
 Şeful de stat-major al divizionului confruntă datele primite de la baterii cu cele calculate la punctul de
conducere a focului de divizion şi în caz de necesitate dă indicaţii pentru înlăturarea erorilor.
Exemple: 1. “Vişinul”, “Control-l, corect”.
2. “Mărul”. “Prunul”. “'Control-2, corect”. “Vişinul”. Verificaţi înălţătorul”.
Verificarea corectitudinii calculului elementelor de tragere cu ajutorul MEC şeful de stat-major al
divizionului o realizează controlând corectitudinea datelor iniţiale introduse în MEC.
53. Elementele de tragere calculate (verificate prin reglaj) asupra obiectivelor, reperelor de tragere şi
reperelor, precum şi datele din tablele de tragere şi coeficienţii necesari pentru de-terminarea corecţiilor în cursul
reglajului şi tragerii de efect, se înregistrează în tabelele cu elemente calculate pentru tragerea divizionului şi
bateriei (anexa 6).
54. La determinarea elementelor de tragere comandanţii de piese introduc în elementele calculate primite
corecţiile individuale ale pieselor sale:
— pe nivelă (înălţător) — pentru diferenţa de bătaie, pentru diferenţa de temperatură a încărcăturilor (pentru
artileria auto-propulsată), pentru eşalonare în adâncime şi pentru diferenţa de altitudine faţă de piesa de bază (de
punctul PT), pentru necorespunderea unghiului de nivel al ţevii după înălţător şi cadran şi pentru variaţia masei
proiectilelor;
— pe derivă — pentru zvâcnirea liniei de ochire şi pentru interval (în cazul dispunerii pe plutoane sau
dispersate a pieselor pe poziţia de tragere);
— pe focos — pentru diferenţa de bătaie şi pentru eşalonarea pieselor în adâncime faţă de piesa de bază (de
punctul PT). Corecţiile individuale pot fi neglijate:
— pe nivelă (înălţător) şi pe focos — pentru diferenţa de bă-taie, dacă diferenţa de bătaie a pieselor faţă de
cea de bază nu depăşeşte 0,5% din *Vo;
— pe nivelă (înălţător) şi pe focos — pentru eşalonare în adâncime, dacă piesele sunt dispuse liniar pe PT;
— pe nivelă (înălţător) — pentru diferenţa de temperatură a încărcăturilor, dacă aceasta nu depăşeşte 2°C;
— pe nivelă (înălţător) — pentru diferenţa de altitudine, dacă supraînălţarea piesei faţă de cea de bază nu
depăşeşte 0,001 D;
— pe nivelă (înălţător) — pentru variaţia masei proiectilelor, dacă abaterea masei proiectilelor de la cea
normală nu depăşeşte două semne;
— pe nivelă (înălţător) — pentru necorespunderea unghiului de nivel al ţevii după înălţător şi cadran, dacă
necorespunderea nu depăşeşte 2 miimi;
— pe derivă — pentru zvâcnirea liniei de ochire, dacă zvâcni-rea nu depăşeşte 3 unităţi de derivă.
 Capitolul IV

DETERMINAREA ELEMENTELOR DE TRAGERE PRIN PROCEDEELE

DE PREGATIRE COMPLETA (SUMARA) ŞI TRANSPORTULUL
DE FOC DIN VEDERE

55. La determinarea elementelor de tragere prin procedeul pregătirii complete (sumare) se aleg forma
traiectoriei, proiectilele şi încărcăturile (de obicei nu mai mult de două), pentru care trebuie calculate corecţiile.
Una dintre încărcăturile alese trebuie să asigure posibilitatea tragerii la distanţa maximă asupra raionului
presupus al obiectivelor. Cealaltă încărcătură se alege cu intenţia de a obţine cea mai avantajoasă înclinare a
traiectoriei.
Corecţiile se calculează pe distanţele topografice de bază pentru direcţia de bază a tragerii şi pentru
direcţiile care diferă de cea de bază pînă la 8-00. Dacă frontul raionului presupus al obiectivelor este limitat, pot fi
luate 1—2 direcţii.
Distanţele topografice de bază se iau cu un interval de 4 km pentru piese şi pînă la 2 km pentru aruncătoare
şi piese în cazul tragerii verticale.

Pregătirea completă

56. Elementele de tragere sunt considerate ca determinate prin procedeul pregătirii complete dacă:
— coordonatele obiectivelor sunt determinate în conformitate cu condiţiile din tab. 1;
— legarea topogeodezică a poziţiilor de tragere şi mijloacelor de cercetare este efectuată de către
subunităţile geodezice afectate, mijloacele divizionului (bateriei) sau cu folosirea piesei-ghid (anexa 2):
coordonatele PT sunt determinate cu ajutorul aparaturii de radionavigaţie, aparatelor sau aparaturii
autonome de navigaţie de la punctele reţelelor geodezice, de la punctele caracteristice ale hărţilor cu date
geodezice, din hărţile cu scara nu mai mică de 1:50000 la o lungime a drumuirii (itinerarului) de cel mult 3 km;
altitudinile absolute ale PT sunt determinate cu ajutorul apa-ratelor goniometrice speciale (după unghiul de
nivel) sau după o hartă cu scara nu mai mică de 1:50000 la o оnclinare a pantei de cel mult 6°;
gismentele direcţiilor de orientare sunt determinate prin procedeu giroscopic sau astronomic, prin
transmiterea gismentului de la punctele reţelelor geodezice printr-o drumuire unghiulară, prin reperarea simultană
pe acelaşi corp ceresc sau cu ajutorul indicatorului giroscopic de curs al aparaturii autonome de navigate (la o
orientare iniţială cu o precizie de 0-01 şi o durată de funcţionare de cel mult 20 min) şi cu ajutorul acului magnetic
al goniometrului-busolă, ţinînd cont de corecţia busolei determinată la o depărtare de cel mult 5 km de la PT
(pentru ochirea aruncătoarelor—cel mult 10 km);
— condiţiile meteorologice ale tragerii sunt determinate după buletinul meteo-mediu, întocmit la staţia
meteorologică cu o vechime de cel mult 3 ore, sau după un buletin meteo-mediu aproximativ întocmit la postul
meteorologic al divizionului cu o vechime de cel mult o oră la o altitudine de intrare în buletin pînă la 800 m;
datele despre vânt în limitele porţiunii active a traiectoriei pentru tragerea cu proiectile active-reactive sunt
determinate după buletinul meteo-mediu aproximativ cu o vechime de cel mult 30 min.;
— condiţiile balistice ale tragerii sunt determinate:
variaţia sumară a vitezei iniţiale a proiectilelor (bombelor) pentru piesele de bază ale bateriilor şi pentru
piesa de control a divizionului sunt determinate cu ajutorul SBA, iar în caz de imposibilitate de a o determina cu
ajutorul SBA pentru piesele de bază ale bateriilor — luând în consideraţie diferenţa de bătaie a pieselor de bază
ale bateriilor în raport cu piesa de control, determinată cu ajutorul SBA;
temperatura încărcăturilor este determinată cu ajutorul termometrului;
caracteristicile balistice ale muniţiilor, evidenţa cărora e prevăzută, sunt cunoscute;
— condiţiile geofizice ale tragerii sunt determinate.
 57. La determinarea elementelor de tragere prin procedeul de pregătire completă cu ajutorul aparatelor se
calculează corecţiile în bătaie, în direcţie şi de reglare a focosului fuzant (pentru proiectile cu elemente de
nimicire în formă de săgeată, proiectile de 152 mm cu casete şi proiectile reactive de 220 mm), corecţiile pentru
variaţia condiţiilor balistice şi meteorologice de tragere faţă de cele tabulare şi, dacă e necesar, corecţia de rotaţie
a Pămвntului.
Corecţiile se determină pentru încărcăturile distanţelor topo-grafice de bază şi direcţiile de tragere cu
ajutorul MEC, iar în caz de lipsă a acesteia—prin calcule sau cu ajutorul corectoarelor.
58. Corecţiile în bătaie pentru variaţia condiţiilor balistice de tragere faţă de cele tabulare se calculează:
— pentru variaţia sumară a vitezei iniţiale a proiectilelor (bombelor) pentru piesele de bază ale bateriilor;
— pentru variaţia temperaturii încărcăturilor;
— pentru variaţia altor caracteristici balistice ale muniţiilor, de care nu s-a ţinut seama la determinarea
variaţiei sumare a vitezei iniţiale a proiectilelor şi bombelor Vosum (pentru căpăcelul focosului, pentru substanţa
antiflacără, pentru proiectilul sau bomba nevopsite etc.).
Corecţia în direcţie pentru variaţia condiţiilor balistice de tragere faţă de cele tabulare este corecţia de
derivaţie.
59. Corecţiile în bătaie pentru variaţia condiţiilor meteorologice de tragere faţă de cele tabulare se
calculează:
— pentru variaţia presiunii atmosferice;
— pentru variaţia balistică a temperaturii aerului;
— pentru componenţa longitudinală a vântului balistic;
— pentru componenţa longitudinală a vântului balistic pe sec-torul de deschidere a proiectilului (numai la
tragerea cu proiectile cu casete).
Corecţiile în direcţie pentru variaţia condiţiilor meteorologice de tragere faţă de cele tabulare se calculează:
— pentru componenţa transversală a vântului balistic;
— pentru componenţa transversală a vântului balistic pe sec-torul de deschidere a proiectilului (numai la
tragerea cu proiectile cu casete).
60. Corecţiile în bătaie şi în direcţie pentru rotaţia Pământului se determină în conformitate cu
recomandaţiile Tablelor de tragere.
61. In caz de tragere cu proiectile cu tub şi cu proiectile cu casete se calculează suplimentar corecţiile pe
focos pentru variaţia condiţiilor balistice şi meteorologice de tragere faţă de cele tabulare:
— pentru variaţia sumară a vitezei iniţiale a proiectilelor pentru piesele de bază ale bateriilor;
— pentru variaţia temperaturii încărcăturilor;
— pentru variaţia presiunii atmosferice (numai la tragerea cu proiectile cu tub);
— pentru variaţia balistică a temperaturii aerului (numai la tragerea cu proiectile cu tub).
La calcularea corecţiilor pe focos se folosesc aceleaşi va-lori ale variaţiilor condiţiilor de tragere faţă de cele
tabulare ca şi la calcularea corecţiilor în bătaie.
62. La calcularea corecţiilor se determină variaţia temperaturii încărcăturilor; variaţia presiunii atmosferice,
care figurează în buletinul meteorologic, se reduce la altitudinea PT a bateriei; variaţia balistică a temperaturii
aerului, gismentul direcţiei şi viteza vântului balistic se iau din buletinul meteorologic la altitudinea de intrare
Уbu1.
La calcularea corecţiilor pentru proiectilele cu casete gismentul direcţiei şi viteza vântului pe sectorul de
deschidere se determină prin interpolare după datele despre vântul mediu din buletinul meteorologic; pentru
proiectilele cu casete — pentru altitudinile standard 800 şi 1200 m; pentru proiectilele reactive cu casete— pentru
altitudinile 1200 şi 1600 m.
Vântul balistic şi vântul pe sectorul de deschidere a proiectilului cu casete se descompune în componente
longitudinală şi transversală.
 63. Drept rezultat al calculelor se determină corecţiile suma-re în bătaie, în direcţie şi pe focos pentru
variaţiile condiţiilor balistice, meteorologice şi geofizice de tragere faţă de cele tabulare. După corecţiile sumare
în bătaie, în direcţie şi pe focos obţinute se construieşte graficul corecţiilor calculate la aparatul pentru conducerea
focului sau pe hârtie milimetrică.
Dacă corecţiile se calculează cu ajutorul MEC, drept distanţe topografice pentru construirea graficului
corecţiilor calculate se iau distanţele topografice de bază respective, pentru care au fost calculate corecţiile.
La determinarea corecţiilor prin calcul sau cu ajutorul corectoarelor distanţele topografice pentru construirea
graficului corecţiilor calculate se determină prin scăderea corecţiilor sumare în bătaie (ţinînd cont de semnele
acestora) din distanţele topografice de bază, pentru care ele au fost calculate.
Un exemplu de calculare a corecţiilor pe distanţele topografice de bază şi de construire a graficului
corecţilor calculate este prezentat în anexa 7.
64. Determinarea elementelor calculate de tragere se face în următoarea succesiune (anexa 8) :
— se determină distanţa topografică DT ob , modificarea de derivă de la direcţia de bază de tragere Md T ob şi
supraînălţarea obiectivului deasupra poziţiei de tragere h (unghiul de teren al obiectivului),
— după distanţa topografică şi modificarea de derivă de la direcţia de bază se determină cu ajutorul
graficului corecţiilor calculate pentru încărcătura aleasă corecţiile în bătaie şi în direcţie, interpolând între liniile
graficului. Dincolo de limitele direcţiilor marginale se permite folosirea corecţiilor pînă la 3-00;
— se adaugă corecţia în bătaie (ţinînd cont de semn) la distanţa topografică şi se obţine distanţa calculată;
— corecţia în direcţie luată din grafic se adaugă (ţinînd cont de semn) la modificarea de deriva topografică
şi se obţine modificarea de derivă calculată;
— după distanţa calculată şi încărcătura aleasă se găseşte în Tablele de tragere reglarea calculată a
înălţătorului;
— se determină corecţia pentru supraînălţarea obiectivului deasupra poziţiei de tragere, se introduce (ţinînd
cont de semn) pe nivelă şi se obţine gradaţia calculată pe nivelă
In caz de tragere după scara miimilor corecţia pentru supraînălţarea obiectivului poate fi luată în
consideraţie schimbând reglarea înălţătorului. Pentru aruncătoare corecţia pentru supraînălţarea obiectivului
totdeauna se introduce în reglarea înălţătorului.
65. Distanţa topografică pînă la obiectiv şi modificarea de derivă de la direcţia de bază spre obiectiv se
determină grafic pe aparatul pentru conducerea focului sau prin calcul cu ajutorul riglei logaritmice,
microcalculatorului etc.
Supraînălţarea obiectivului se găseşte ca diferenţa de altitudine dintre obiectiv şi poziţia de tragere.
Pentru determinarea unghiului de teren al obiectivului se împarte supraînălţarea obiectivului în metri la
0,001 DT ob şi se micşorează valoarea absolută a rezultatului cu 5% sau se folosesc în acest scop graficele.
66. Corecţia pentru diferenţa de altitudine a obiectivului  se determină ca suma unghiului de teren al
obiectivului  şi corecţiei complementare a unghiului de teren al obiectivului .
Corecţia pentru diferenţa de altitudine a obiectivului şi cea complementară a unghiului de teren al
obiectivului se determină cu ajutorul Tablelor de tragere sau graficelor.
67. În caz de tragere cu proiectile cu tub şi cu proiectile cu casete distanţele şi modificarea de derivă
calculate, corecţia pentru diferenţa de altitudine dintre obiectiv şi poziţia de tragere, precum şi înălţătorul (nivela)
calculat se determină după regulile generale.
Gradaţia calculată a tubului se determină folosind Tablele de tragere respective în următoarea succesiune
(anexa 8):
— după distanţa calculată se determină gradaţia tabulară a tubului;
— după distanţa topografică şi după modificarea de derivă de la direcţia de bază se determină cu ajutorul
graficului corecţiilor calculate corecţia gradaţiei de pe tub;
— se determină corecţia gradaţiei de pe tub pentru diferenţa de altitudine a obiectivului;
 — se determină gradaţia calculată pe tub, în acest scop la gradaţia tabulară a tubului se adaugă (cu semnele
sale) corecţia determinata după graficul corecţiilor calculate şi corecţia gradaţiei de pe tub pentru diferenţa de
altitudine a obiectivului.
Corecţia gradaţiei de pe tub pentru diferenţa de altitudine se determină după Tablele de tragere.
In cazul tragerii cu proiectile cu tub pentru obţinerea spargerilor la cea mai avantajoasă înălţime şi interval
gradaţia calculată a tubului se micşorează cu 3 diviziuni.
68. La tragerea cu proiectile activ-reactive se determină suplimentar corecţiile în bătaie şi în direcţie pentru
componentele longitudinală şi transversală ale vântului balistic în limitele porţiunii active a traiectoriei. Modul de
determinare a acestor corecţii şi a elementelor calculate de tragere este prezentat оn Tablele de tragere.
69. Dacă în raionul obiectivelor există un reper de tragere creat (de reglaj) sau un obiectiv, asupra căruia s-a
executat tragerea de efect, şi timpul creării (reglajului pe) reperului de tragere sau tragerii asupra obiectivului este
apropiat de timpul întocmirii buletinului meteorologic (diferenţa cel mult 2 ore), atunci se determină diferenţele
dintre distanţele, direcţiile şi valorile reglărilor focosului (tubului) pe care s-a efectuat reglajul şi cele calculate pe
acest reper de tragere (obiectiv). Aceste diferenţe se iau drept corecţii de îmbunătăţire, respectiv, în bătaie, direcţie
şi pe focos (tub); ele se introduc (ţinînd cont de semnul lor) în elementele pe alte obiective, dacă diferenţa
gismentelor altui obiectiv şi reper de tragere (obiectiv) nu depăşeşte 6-00, iar diferenţa distanţelor topografice —
4 km, sau cu corecţiile de îmbunătăţire se corectează graficul corecţiilor calculate.
Corecţiile de îmbunătăţire determinate pentru bateria dată pot fi folosite de alte baterii la tragerea cu
divizionul asupra aceluiaşi obiectiv, dacă legarea PT este centralizată.
70. La primirea buletinului meteorologic nou sau la schimbarea condiţiilor balistice de tragere elementele
calculate se înnoiesc. Pentru aceasta se construiesc grafice noi ale corecţiilor calculate, care se folosesc pentru
determinarea elementelor calculate pe obiective noi şi pentru îmbunătăţirea elementelor calculate mai înainte.

Pregătirea sumară

71. La pregătirea sumară elementele de tragere se determină după regulile pregătirii complete.
Elementele de tragere sunt considerate ca fiind determinate prin procedeul de pregătire sumară, dacă are loc
măcar o singură abatere de la cerinţele art. 56.
72. In cazul pregătirii sumare, de regulă, e necesară efectua-rea reglajului pe obiectiv.
Pregătirea sumară pentru tragerea de neutralizare fără reglaj este permisă la executarea focului cu divizionul
asupra obiectivelor grupate, dacă coordonatele obiectivului sunt determinate în conformitate cu cerinţele tab. 1,
însă există abateri de la cerinţele art. 56 simultan cel mult după două condiţii care nu ies din următoarele limite:
— coordonatele poziţiilor de tragere sunt determinate după o hartă cu scara 1:100000 cu ajutorul aparatelor
sau aparaturii autonome de navigaţie;
— altitudinile absolute ale poziţiilor de tragere sunt determinate după o hartă cu scara 1:100000;
— gismentele direcţiilor de orientare sunt determinate cu ajutorul indicatorului giroscopic de curs al
aparaturii autonome de navigaţie sau cu ajutorul acului magnetic al goniometrului-busolă;
— condiţiile meteorologice de tragere sunt determinate după buletinul “meteo-mediu” cu o vechime, de
pînă la 8 ore sau după un buletin meteorologic aproximativ cu o vechime de cel mult o oră la o altitudine de
intrare în buletin pînă la 1600 m;
— variaţia vitezei iniţiale a proiectilelor este luată în consideraţie numai după uzura canalului ţevii piesei de
bază a bateriei; în acest caz se iau în consideraţie corecţiile pentru variaţia tuturor caracteristicilor balistice ale
muniţiilor prevăzute în Tablele de tragere (pentru căpăcelul focosului, pentru substanţa antiflacără, pentru
proiectilele nevopsite etc.).
73. Pregătirea elementelor este considerată de asemenea ca sumară, dacă la determinarea elementelor de
tragere se folosesc date de creare (de reglaj pe) a reperului de tragere sau pentru tragerea de efect asupra
obiectivului cu o vechime de la 3 la 8 ore, precum şi atunci cînd limitele pentru transportul de foc de la reperul de
tragere (de la obiectiv) depăşesc după distanţă sau direcţie valorile prezentate în art. 145, 148 nu mai mult decît de
1,5 ori.
 Transportul de foc din vedere

74. Transportul de foc din vedere se realizează de la un obiectiv, asupra căruia s-a executat mai оnainte
tragerea de efect. Pentru executarea transportului de foc din vedere:
— se determină de la PCO diferenţa dintre distanţele pînă la obiectivul nou şi cel vechi, se modifică cu
această valoare reglarea verificată a înălţătorului pe obiectivul vechi şi se obţine reglarea calculată a înălţătorului
pe obiectivul nou;
— se măsoară de la PCO unghiul dintre obiectivul nou şi cel vechi, se înmulţeşte acesta cu coeficientul de
distanţă după obiectivul vechi şi se obţine unghiul de transport;
— se modifică unghiul de transport cu un salt de derivă pe obiectivul vechi corespunzător diferenţei dintre
distanţele pînă la obiectivul nou şi cel vechi din punctul de observare şi se obţine modificarea de derivă calculată
de la obiectivul vechi la cel nou din poziţia de tragere.
Dacă unghiul la obiectiv e mai mare decît 5-00, diferenţa dintre distanţele topografice pînă la obiectivul nou
şi cel vechi şi unghiul de transport se determină la aparatul pentru conducerea focului (ACF) sau pe hartă.
75. Elementele calculate pe obiectivul nou pot fi determinate folosind corecţiile verificate prin reglaj pe
obiectivul vechi. În acest caz corecţiile în distanţă şi direcţie verificate prin reglaj pe obiectivul vechi se adaugă
(cu semnele sale) corespunzător la distanţa şi modificarea de derivă topografice spre obiectivul nou şi se obţine pe
acesta distanţa şi modificarea de derivă calculate.

Capitolul V

REGLAJUL PE OBIECTIV

76. Reglajul se execută prin măsurarea abaterilor sau prin observarea sensului spargerilor.
Prin măsurarea abaterilor reglajul se execută cu ajutorul telemetrului, observării conjugate, cronometrului,
staţiei de radiolocaţie, subunităţii de cercetare prin sunet.
Prin observarea sensului spargerilor reglajul se execută cînd reglajul prin măsurarea abaterilor cu ajutorul
telemetrului şi observării conjugate este îngreuiat (ceaţă, pîclă, ploaie, ninsoare etc.), iar cu ajutorul altor mijloace
tehnice de cercetare e imposibil
77. Pentru reglaj se iau, de regulă, aceleaşi formă a traiectoriei, proiectil, tip de focos, număr şi lot de
încărcături, ca şi pentru tragerea de efect.
Se permite executarea reglajului cu proiectile fumigene şi alte proiectile sau cu alt tip de focos, dacă
corecţiile tabulare pentru variaţia condiţiilor de tragere ale acestor proiectile şi ale proiectilelor destinate pentru
tragerea de efect sunt identice In aceste cazuri, cînd se trece la tragerea de efect, reglarea înălţătorului se găseşte
după distanţa de reglaj din Tablele de tragere cu proiectilele destinate pentru tragerea de efect
Executarea reglajului cu încărcături din alt lot se admite în condiţiile cînd este determinată variaţia sumară a
vitezei iniţiale a proiectilelor pentru aceste loturi de încărcături. Cînd se trece la tragerea de efect, se corectează
elementul de reglaj al înălţătorului la diferenţa de bătaie a lotului de încărcături
78. Reglajul se asigură prin observarea eficientă şi neîntreruptă a spargerilor, în acest caz:
— se determina (se apreciază) abaterile spargerilor de la obiectiv în bătaie în metri (semnele spargerilor) şi
în direcţie în unităţi de derivă,
— se apreciază categoriile spargerilor (spargere aeriană, spargere la sol) la tragerea prin ricoşet;
— se apreciază categoriile spargerilor (spargere aeriană, spargere la sol, “lovitură percutantă în tragere
fuzanta”) şi se măsoară unghiul de teren al spargerilor aeriene de la orizontala punctului de observare la tragerea
cu proiectile cu focos fuzant.
Locul de dispunere a spargerii se determină în momentul apariţiei ei după flacăra şi norul spargerii, după
locul de cădere a schijelor sau după pîlnie. Urmărirea norului spargerii pentru aprecierea sensului acesteia se
poate face numai în cazul unui vânt lateral faţă de linia de observare
 Prima spargere se observă, de regulă, cu ochiul liber sau cu ajutorul unui aparat cu câmp vizual maxim;
totodată în primul rând se observă locul unde s-a produs spargerea, apoi se măsoară abaterea acesteia de la
obiectiv.
Dacă prima spargere n-a fost observată, se trage a doua lovitură cu aceleaşi elemente sau cu elemente
modificate cu intenţia de a obţine spargerea în sectorul observat al terenului.
Pentru a înlesni descoperirea primelor spargeri se permite începerea reglajului cu proiectile cu focos fuzant
şi reglarea tabulară a focosului şi gradaţia nivelei mărită cu 10.. 20 diviziuni, cu proiectile cu focos radio sau cu
proiectile fumigene.
In cursul reglajului pe obiectivul observat comandantul sub-unităţii, care execută misiunea de foc, este
obligat să observe şi să aprecieze personal abaterile spargerilor de la obiectiv şi în caz de necesitate să continue
reglajul în conformitate cu rezultatele acestor observări.
79. Abaterea spargerilor de la obiectiv (de la centrul obiectivului grupat) în bătaie în metri se determină cu
ajutorul aparatelor.
Dacă nu e posibilă determinarea abaterilor spargerilor de la obiectiv în bătaie în metri, poziţia acestora în
raport cu obiectivul se apreciază ca lovitură lungă sau lovitură scurtă, lovitura lungă se înseamnă cu semnul “+”
(“plus”), iar lovitura scurtă— cu semnul “—” (“minus”).
In cazul tragerii prin ricoşet şi tragerii cu proiectile cu focos radio, abaterile spargerilor de la obiectiv în
bătaie (semnele spargerilor) se determină după spargerile aeriene, spargerile la sol şi după locurile de cădere a
schijelor în egală măsură.
Abaterile în direcţie ale spargerilor se măsoară în unităţi de derivă de la obiectiv (de la centrul obiectivului
grupat).
Unghiul de teren al spargerilor aeriene în unităţi de derivă se măsoară de la orizontul PCO (unuia dintre
punctele de observare conjugată) cu ajutorul telemetrului cuantic (goniometrului-busolă, teodolitului de cercetare)
80. Corecţiile în bătaie şi în direcţie se determină cu ajutorul aparatelor sau prin calcul.
La determinarea corecţiilor prin calcul se aplică coeficientul de distanţă K d şi saltul de derivă S d.
Corecţiile se introduc cu precizia posibilă a aparatelor de ochire.
81. Coeficientul de distanţă se calculează cu o precizie de pînă la 0,1 după formula:
Do
K d = --------
DT ob

оn care: D o — distanţa de observare de la punctul de observare

pînă la obiectiv;
DT ob —distanţa topografică de la poziţia de tragere pînă la obiectiv.
La determinarea corecţiei în direcţie pentru aducerea spargerilor pe linia de observare abaterea spargerii
(centrului grupului de spargeri) în direcţie, luată cu semnul opus, se înmulţeşte cu coeficientul de distanţă.
82. Saltul de derivă serveşte pentru menţinerea spargerilor pe linia de observare la modificarea distanţei de
tragere.
Saltul de derivă corespunzător modificării de distanţă cu 100 m se calculează cu o precizie de pînă la 0-01
după formula:
P
S d = --------
0,01 DTob
оn care P — unghiul la obiectiv.
Pentru determinarea modificării de derivă cu saltul __de derivă corespunzător corecţiei în bătaie, o sutime
din valoarea corecţiei în bătaie se înmulţeşte cu saltul de derivă.
 Modificarea de derivă cu saltul de derivă se execută în direcţia punctului de observare, dacă distanţa se
micşorează, şi în direcţia opusă,— dacă distanţa se măreşte.
83. Executarea reglajului оncepe cu elementele calculate pe obiectiv (pe centrul obiectivului grupat). Dacă
obiectivul este dispus în imediata apropiere de propriile trupe, atunci elementele calculate se determină pe un
punct scos în afara obiectivului la 200 ..400 m în direcţia opusă poziţiei propriilor trupe.
84. La executarea misiunilor de foc cu bateria (cu plutonul) reglajul se execută, de regulă, cu ajutorul
telemetrului şi în unele cazuri prin observarea sensului spargerilor. In afară de aceasta, reglajul poate fi executat
cu ajutorul cronometrului sau prin observare conjugată.
Pentru executarea reglajului cu ajutorul observării conjugate comandantul (ďul de stat-major) de divizion
indică comandanţilor de baterii coordonatele punctelor de observare conjugată.
85. La executarea misiunilor de foc cu divizionul reglajul se execută cu o baterie (de obicei cu cea aflată la
îndemână) sau cu fiecare baterie a divizionului cu ajutorul mijloacelor enumerate în art. 76, cu excepţia
cronometrului.
Reglajul pe obiectiv cu o singură baterie se întrebuinţează respectând următoarele condiţii: legarea
topogeodezică a poziţiilor de tragere este executată cu precizia ce satisface cerinţele pregătirii complete sau este
executată centralizat; poziţiile de tragere se găsesc într-un singur raion; se iau în consideraţie corecţiile pentru
diferenţa de bătaie a pieselor de bază ale bateriilor în raport cu piesa de control a divizionului; tragerea se execută
cu încărcături din acelaşi lot sau cu introducerea corecţiilor pentru diferenţa de bătaie a loturilor de încărcături la
tragerea cu încărcături din diferite loturi.
Reglajul pe obiectiv cu fiecare baterie se întrebuinţează la nerespectarea măcar a unei singure condiţii din
cele enumerate, precum şi atunci cînd factorul de timp nu are însemnătate hotărâtoare.
La reglajul pe obiectiv cu o singură baterie corecţiile sunt luate în consideraţie simultan de toate bateriile,
iar la reglajul cu fiecare baterie — numai de bateriile care execută reglajul.

Reglajul cu ajutorul telemetrului

86. Reglajul se execută la distanţe de observare ce nu depăşesc 3 km pentru DS-1 (DS-0,9) şi limitele razei
de acţiune pentru telemetrul cuantic.
Telemetristul determină şi raportează distanţa şi gismentul pe centrul (pe punctul indicat al) obiectivului, iar
în cursul reglajului — pe fiecare spargere.
Abaterile spargerilor în bătaie se determină ca diferenţa distanţelor pînă la spargeri şi obiectiv măsurate cu
telemetrul.
Abaterile spargerilor în direcţie se calculează ca diferenţa gismentelor pe spargeri şi obiectiv sau se măsoară
cu ajutorul altui aparat optic (goniometrului-busolă, binoclului etc.).
87. Corecţiile în bătaie şi în direcţie se determină cu ajutorul ACC, ACF sau MC, iar în cazul unghiului la
obiectiv mai mic de 5 00— şi prin calcul.
Corecţiile în bătaie şi în direcţie se determină cu ajutorul ACF şi MC ca diferenţa distanţelor topografice şi
gismentelor pe obiectiv şi pe spargere (pe centrul grupului de spargeri).
La determinarea corecţiilor prin calcul drept corecţie în bătaie se ia abaterea spargerii (centrului grupului de
spargeri) în bătaie de la obiectiv cu semn opus. Corecţia în direcţie se determină ca suma corecţiilor (ţinînd cont
de semne) pentru aducerea spargerii (centrului grupului de spargeri) pe linia de observare şi modificării de derivă
cu saltul de derivă, corespunzător corecţiei în bătaie.
88. Reglajul începe cu o lovitură a piesei de bază pe elementele calculate. După abaterile măsurate ale
spargerii de la obiectiv se determină corecţiile şi se execută trei lovituri pe elementele calculate cu un ritm ce
asigură intersectarea fiecărei spargeri. La tragerea de efect se trece introducând corecţiile determinate după
abaterea de la obiectiv a centrului grupului de spargeri (nu mai puţin de două).
La tragerea de efect se trece de asemenea dacă în cursul reglajului s-a obţinut lovitura obiectivului. Dacă
este lovit un obiectiv grupat, se introduc corecţii pentru abaterea măsurată a spargerii (a centrului grupului de
spargeri) de la centrul obiectivului.
 89. Dacă prima lovitură a fost executată cu un proiectil cu focos fuzant, atunci după rezultatele observări
spargerii aeriene se corectează, dacă e necesar, direcţia de tragere, se ia gradaţia nivelei calculată pe obiectiv şi se
prelungeşte reglajul cu proiectile explozive în conformitate cu art. 88.
90. La executarea misiunii de foc cu divizionul, reglajul pe obiectiv cu o singură baterie sau cu fiecare
baterie se execută după regulile expuse în art. 88.
La executarea reglajului pe obiectiv cu fiecare baterie cu ajutorul telemetrului cuantic se permite pieselor de
bază ale bateriilor să execute pe rând cîte două lovituri pe elementele calculate cu un ritm ce asigură intersectarea
fiecărei spargeri şi să treacă la tragerea de efect după introducerea corecţiilor măcar după o singură spargere
intersectată cu siguranţă.

Reglajul cu ajutorul observării conjugate

91. Reglajul cu ajutorul observării conjugate se foloseşte la unghiuri de intersecţie nu mai mici de 1-00.
Observatorilor la punctele de observare conjugată li se indică punctul obiectivului, pe care trebuie să fie
îndreptat reticulul aparatelor.
La punctele de observare conjugată se măsoară cu ajutorul aparatelor optice gismentele obiectivului şi
spargerii (centrului grupului de spargeri) sau abaterile în direcţie ale spargerii (centrului grupului de spargeri) de
la obiectiv.
Şeful observării conjugate calculează cu ajutorul riglei logaritmice, calculatorului STM, ACC sau MC
distanţa pînă la obiectiv şi spargere (centrul grupului de spargeri) pentru punctul principal de observare conjugată.
Distanţele calculate şi gismentele măsurate el le raportează comandantului de baterie (de divizion).
Reglajul se execută în aceeaşi ordine ca şi cu ajutorul telemetrului.
92. Dacă la punctele de observare conjugată se măsoară gismentele obiectivului şi spargerii (centrului
grupului de spargeri), atunci corecţiile în bătaie şi în direcţie se determină cu ajutorul ACC, ACF, MC sau prin
calcul, ca şi la reglajul cu telemetrul.
Corecţiile în bătaie şi în direcţie se determină prin calcul, dacă unghiul la obiectiv pentru punctul principal
de observare Conjugată e mai mic de 5-00.
93. Dacă la punctele de observare conjugată (cînd unghiul la obiectiv e mai mic de 5-00 pentru cel mai
deplasat punct de observare conjugată) se măsoară abaterile în direcţie ale spargerii (centrului grupului de
spargeri) de la obiectiv, atunci corecţiile în bătaie se determină cu ajutorul AOC sau se calculează după formula:
Dst Ddr
D = ----- St - ------ Dr
 
оn care: Dst şi Ddr - distanţele pînă la obiectiv în metri de la punctul de observare din
stînga şi de la cel din dreapta;
 -unghiul de intersecţie în unităţi de derivă;
St şi Dr — abaterile spargerilor în direcţie de la obiectiv respectiv pentru punctul de observare din stânga şi
cel din dreapta cu semnele lor (spre dreapta + “plus”, spre stânga — “minus”) în unităţi de derivă.
Coeficienţii :
Dst Ddr
----- şi ------
 
se calculează cu o rotunjire pînă la numere întregi.
Corecţiile în direcţie se determină cu ajutorul ACC sau prin calcul la fel ca şi la reglajul cu ajutorul
telemetrului.
 94. La executarea misiunii de foc cu divizionul reglajul pe obiectiv cu o singură sau cu fiecare baterie se
execută după regulile expuse în art. 88.

Reglajul cu ajutorul cronometrului

95. Reglajul cu ajutorul cronometrului se întrebuinţează pentru tragere asupra obiectivelor care se descoperă
prin flacăra şi zgomotul împuşcăturii.
Pentru determinarea distanţei de la punctul de observare pînă la obiectiv se fac.4 citiri pe cronometru din
momentul observării flăcării împuşcăturii (pornirea cronometrului) pînă în momentul sosirii sunetului (oprirea
cronometrului). Valoarea medie a citirilor (cu o precizie de pînă la 0,1 s) se înmulţeşte cu 1000, se împarte la 3 şi
se obţine distanţa în metri. Citirile pe cronometru obţinute numai la observarea fumului împuşcăturii nu se iau în
consideraţie. Dacă nu pot fi obţinute 4 citiri, se permite a determina distanţa pînă la obiectiv după 2—3 citiri.
Direcţia la obiectiv de la punctul de observare se determină cu ajutorul unui aparat optic orientat ca valoarea
medie a gismentelor (citirilor) pe flacăra împuşcăturilor.
Reglajul pe obiectiv se execută nemijlocit după intersectarea lui; intersectarea obiectivului şi spargerilor
trebuie să fie executate de una şi aceeaşi persoană.
96. Reglajul se începe cu o lovitură a piesei de bază pe elementele calculate. După abaterea măsurată a
spargerii de la obiectiv se determină corecţiile în bătaie şi în direcţie şi pe elementele corectate se destinează
piesei de bază 4 proiectile. Ritmul tragerii se ia egal cu citirea pe cronometru asupra obiectivului mărită cu 10...15
s. La tragerea de efect se trece introducând corecţiile determinate pe abaterea de la obiectiv a centru-lui grupului
de spargeri (nu mai puţin de trei).
Pentru determinarea abaterii în bătaie a spargerilor de la obiectiv în metri din citirea obţinută pe cronometru
pentru spargere (citirea medie pe grupul de spargeri) se. scade citirea medie pe cronometru pentru obiectiv,
diferenţa obţinută se înmulţeşte cu 1000 şi se împarte la 3. Abaterea în direcţie se determină ca diferenţa
gismentelor (citirilor) pe spargere (pe centru grupului de spargeri) şi pe obiectiv.
Corecţiile în bătaie şi în direcţie se determină la fel ca şi în cazul reglajului cu ajutorul telemetrului.

Reglajul cu ajutorul subunităţii de cercetare prin sunet

97. Cu ajutorul subunităţii de cercetare prin sunet reglajul se face pe obiectivele, coordonatele cărora sunt
determinate, de regulă, de aceeaşi subunitate de cercetare prin sunet.
Folosirea subunităţii de cercetare prin sunet pentru reglaj pe obiectivele, coordonatele cărora au fost
determinate cu alte mijloace tab. 1), se admite, dacă subunitatea de cercetare prin su-net determină coordonatele
spargerilor cu caracteristica “precis”. In acest caz reglajul se face cu fiecare baterie.
98. La pregătirea tragerii subunităţii de cercetare prin sunet i se comunica numerele bateriilor, calibrul
pieselor şi coordonatele poziţiilor de tragere.
La darea misiunii pentru reglaj pe obiectiv subunităţii de cercetare prin sunet i se indică numărul şi
coordonatele obiectivului, numerele bateriilor, reglajul cărora trebuie deservit, şi durata de traiect a proiectilelor
pentru fiecare baterie.
Comandantul subunităţii de cercetare prin sunet raportează comandantului (şefului de stat-major) de
divizion că este gata pentru deservirea tragerii şi indică ritmul de tragere a bateriei.
Subunitatea de cercetare prin sunet determină abaterile spargerii (centrului grupului de spargeri) de la
obiectiv în bătaie în metri şi în direcţie în unităţi de derivă pentru poziţia de tragere. Corecţiile în bătaie şi în
direcţie se iau egale cu valorile abaterilor obţinute cu semne opuse.
99. Reglajul se execută cu focosul reglat instantaneu sau cu proiectile cu focos radio.
Reglajul se începe cu o lovitură izolată. Dacă comandantul subunităţii de cercetare prin sunet raportează
“Spargerea n-a fost intersectată”, se repetă lovitura după verificarea elementelor de tragere, ochirea pieselor şi
verificarea aparaturii mijloacelor de cercetare prin sunet. După abaterile obţinute ale spargerii se introduc
corecţiile şi se comandă o serie cu bateria cu un ritm determinat pe fascicul concentrat. După abaterea centrului
grupului, obţinută cel puţin pe trei spargeri, se introduc-corecţiile şi se trece la tragerea de efect.
In cazul reglajului cu ajutorul subunităţii, care are aparat de rezolvare, se comandă o serie cu bateria,
excluzând de la tragere una sau câteva piese, astfel încât seria să conţină cel mult cinci lovituri, iar în cazul
reglajului cu ajutorul subunităţii, care are aparat de rezolvare modernizat, se comandă o serie cu bateria cu toate
piesele.
100. La executarea misiunii de foc cu divizionul reglajul pe obiectiv cu una sau cu fiecare baterie se execută
în ordinea indicată mai înainte.

Reglajul cu ajutorul staţiei de radiolocaţie tip ARK

101. Cu ajutorul staţiei de radiolocaţie tip ARK se execută reglajul pe obiectivele, coordonatele cărora sunt
determinate de aceeaşi staţie, iar în caz de legare a poziţiei staţiei în conformitate cu cerinţele art. 56 — de
asemenea pe obiectivele, coordonatele cărora sunt determinate şi de alte mijloace (tab. 1).
Staţia se dispune, de regulă, în raionul poziţiilor de tragere ale divizionului.
Pentru tragere se alege încărcătura care asigură un unghi de cădere de cel puţin 20° şi o durată de traiect a
proiectilului de cel puţin 15 s.
La pregătirea tragerii şefului staţiei de radiolocaţie i se comunică calibrul şi modelul pieselor, gismentul
direcţiei de bază a tragerii, numărul, coordonatele şi altitudinea poziţiei' de tragere a fiecărei baterii.
102. Misiunea pentru reglaj i se dă şefului staţiei de radio-locaţie după determinarea elementelor de tragere,
îndicîndu-i numărul bateriei care execută reglajul, numărul, coordonatele şi altitudinea obiectivului, felul
proiectilului, modificarea de derivă calculată de la direcţia de bază, unghiul de nivel în grade (miimi) şi distanţa,
înălţimea traiectoriei, durata de traiect a proiectilului şi derivaţia corespunzătoare acestuia.
Şeful staţiei raportează că este gata pentru deservirea tragerii.
103. Reglajul se începe cu o lovitură a piesei de bază. Primind de la şeful staţiei raportul “0biectivul este
reperat”, se trage a doua lovitură pe aceleaşi elemente.
Dacă spargerea nu s-a intersectat (raportul şefului staţiei “0biectivul nu este reperat), se repetă lovitura după
verificarea elementelor de tragere, ochirea piesei şi orientarea staţiei de radiolocaţie. Dacă şeful staţiei raportează
“0biectivul este pierdut”, lovitura repetată se trage după primirea raportului despre starea gata a staţiei pentru
intersectare.
Primind de la şeful staţiei abaterile punctului mediu de cădere a două proiectile de la obiectiv în bătaie (în
metri) şi în direcţie (în unităţi de derivă) pentru poziţia de tragere, se schimbă semnele acestora, se introduc
corecţiile obţinute şi se trece la tragerea de efect.
104. La executarea misiunii de foc cu divizionul reglajul pe obiectiv cu una sau pe rând fiecare baterie se
execută în ordinea indicată mai înainte, cînd staţia de radiolocaţie este gata. La tragerea de efect se trece
introducând corecţiile pentru fiecare baterie.

Reglajul cu ajutorul staţiei de radiolocaţie tip SNAR

105. Cu ajutorul staţiei de radiolocaţie tip SNAR se execută reglajul pe obiectivele dispuse pe sectoarele de
teren observate din poziţia staţiei.
Reglajul pe obiective se execută, dacă poziţia staţiei este le-gată în conformitate cu cerinţele art. 56.
La pregătirea tragerii şeful staţiei raportează coordonatele poziţiei staţiei.
Pentru asigurarea intersectării spargerilor se reglează focosul pe acţiune explozivă şi se alege încărcătura în
aşa fel, încât unghiu'1 de cădere al proiectilelor să nu fie mai mic de 20°.
106. La darea misiunii de reglaj şefului staţiei de radiolocaţie i se indică numărul obiectivului, coordonatele
polare ale acestuia, calculate pentru poziţia staţiei, şi durata de traiect a proiectilului.
 Reglajul cu ajutorul staţiei de radiolocaţie tip SNAR se execută în aceeaşi ordine ca şi reglajul cu ajutorul
subunităţii de cercetare prin sunet (art. 99, 100), stabilind pentru baterie în loc de serie o salvă cu toate piesele.
Şeful staţiei de radiolocaţie raportează coordonatele polare ale spargerilor (ale centrului salvei) în raport cu
poziţia staţiei. Corecţiile în bătaie şi în direcţie se determină la fel ca şi la reglajul cu telemetrul, considerând
poziţia staţiei ca punct de observare.

Reglajul prin observarea sensului spargerilor

107. Corecţiile în bătaie si în direcţie se determină cu ajutorul ACC, AGF sau MC.
Reglajul se începe printr-o lovitură pe elementele calculate. Dacă la prima lovitură a fost măsurată numai
abaterea în direcţie a spargerii, se aduce spargerea pe linia de observare, considerând abaterea în bătaie egală cu
zero.
Obţinând semnul, se ia în consideraţie spargerea lungă (scurtă) pe linia de observare pe mărimea primei
furcuţe, egală cu 200 m, se introduc corecţiile, ţinînd cont de abaterea măsurată a spargerii în direcţie şi se trage
următoarea lovitură. In funcţie de abaterea spargerii de la obiectiv în bătaie mărimea primei furcuţe poate îi
micşorată sau mărită.
Aşa se procedează pînă la obţinerea spargerii de semn opus. După aceea se introduc corecţiile, luând
abaterea spargerii pe linia de observare de două ori mai mică decît abaterea precedentă şi, dacă e necesar, se
continuă reglajul.
La tragerea de efect se trece după introducerea corecţiei pentru abaterea acceptată a spargerilor pe linia de
observare, care este egală cu:
— 50 m — la tragere asupra obiectivelor cu adâncimea de pînă la 100 m;
— 100 m—la tragere asupra obiectivelor cu adâncimea de 100 m şi mai mult.
La tragerea de efect se trece, de asemenea, dacă în cursul reglajului s-a nimerit în obiectiv. La lovirea
obiectivului grupat se introduc corecţii, ţinînd cont de abaterea măsurată a spargerii în direcţie şi de aprecierea din
vedere a abaterii spargerii în bătaie de la centrul obiectivului, iar la spargerea proiectilului în apropiere de limita
îndepărtată sau cea apropiată a obiectivului, spargerea se consideră, respectiv, lungă sau scurtă cu o mărime egală
cu 1/2 de adâncime a obiectivului.
108. Dacă unghiul la obiectiv e mai mic de 5-00, corecţiile se determină, în afară de aceasta, şi prin calcul.
Dacă la prima lovitură e măsurată numai abaterea în direcţie a spargerii, se aduce spargerea pe linia de
observare, folosind coeficientul de distanţă K d.
Obţinând semnul spargerii, se modifică înălţătorul spre obiectiv corespunzător mărimii primei furcuţe (art.
107), se introduce corecţia în direcţie pentru abaterea în direcţie măsurată şi pentru menţinerea spargerii pe linia
de observare se foloseşte saltul de derivă S d.
Aşa se procedează pînă la obţinerea spargerii de semn opus” apoi furcuţa se înjumătăţeşte şi, dacă e necesar,
se continuă reglajul.
La tragerea de efect se trece:
— pe mijlocul furcuţei egale cu 100 m—dacă adâncimea obiectivului e mai mică de 100 m;
— pe mijlocul furcuţei egale cu 200 m — dacă adâncimea obiectivului e de 100 m şi mai mult;
— în caz de lovire a obiectivului — procedând conform indicaţiilor art. 107.
109. In caz de tragere asupra obiectivelor situate оn imediata apropiere de propriile trupe, se apropie
spargerile de obiectiv din partea inamicului prin salturi cu mărimea de 100...200 m (dacă unghiul la obiectiv p 5-
00—prin salturi pe linia de observare) pînă la obţinerea semnului opus (furcuţei) sau lovirea obiectivului, apoi
furcuţa se înjumătăţeşte şi în caz de necesitate se continuă reglajul sau, introducând corecţia, se trece la tragerea
de efect. Pe măsura apropierii spargerii de obiectiv mărimea saltului poate fi micşorată.
 Dacă la începutul reglajului s-a obţinut o spargere între obiectiv şi propriile trupe, reglajul se execută după
regulile generale.

Particularităţile reglajului pe obiective

la tragerea verticală şi tragerea prin ricoşet

110. Reglajul pe obiective în cazul tragerii verticale (unghiul de nivel mai mult de 45°) se execută după
regulile generale.
La corectarea distanţei, folosind scara miimilor sau nivela, pentru mărirea distanţei reglarea înălţătorului
(nivelei) se micşorează, pentru micşorarea distanţei — se măreşte.
Corectarea distanţei, folosind scara “roşie”, se introduce la fel ca şi în cazul tragerii cu unghiuri de nivel de
pînă la 45.
Dacă cu cel mai mic unghi de nivel (de circa 45°) s-au obţinut lovituri scurte, se trece la cea mai apropiată
încărcătură mai mare; dacă cu cel mai mare unghi de nivel s-au obţinut lovituri lungi, se trece la cea mai apropiată
încărcătură mai mică. La încărcătura nouă se trece pe înălţătorul corespunzător distanţei tabulare pentru
încărcătura precedentă.
La trecerea de la o încărcătură la alta se corectează direcţia de tragere cu diferenţa corecţiilor de derivaţie.
111. Reglajul la tragerea prin ricoşet se execută după regulile generale.
Pentru tragere se alege încărcătura cea mai mare sau apropiată de aceasta în aşa fel, încât distanţa calculată
pînă la obiectiv să nu depăşească distanţa indicată în Tablele de tragere, care asigură obţinerea ricoşeturilor
(unghiul de cădere la tragerea asupra obiectivelor terestre pînă la 20°, asupra celor de la suprafaţa apei—pînă la
10°); focosul se reglează pentru acţiune întârziată.
Dacă la începutul reglajului s-au obţinut spargeri aeriene, care nu au dat observări în bătaie, se reglează
focosul pentru acţiune explozivă şi, terminând reglajul, se trece la tragerea de efect, reglând focosul pentru acţiune
întârziată.

Particularităţile reglajului pe obiective la tragerea

cu proiectile cu focos radio, cu focos fuzant (cu tub)
şi la tragerea cu proiectile cu casete

112. Reglajul pe obiective cu proiectile cu focos radio se execută după abaterile măsurate conform regulilor
generale. Focosul se reglează în conformitate cu indicaţiile din Tablele de tragere.
113. Reglajul cu proiectile cu focos fuzant (cu tub) se execută pe spargeri aeriene sau la sol cu reglarea
înălţătorului după scara miimilor.
Încărcătura pentru tragerea cu proiectile cu focos fuzant se alege, astfel încât eroarea probabilă a împrăştierii
în înălţime să nu depăşească 20 m.
114. Reglajul pe obiectiv pe spargerile aeriene se execută cu ajutorul telemetrului cuantic sau observării
conjugate. Distanţa, direcţia şi înălţimea spargerilor se reglează simultan.
Înălţimea spargerilor în unităţi de derivă se măsoară de la PCO (de la unul dintre punctele de observare
conjugată) cu ajutorul telemetrului cuantic (goniometrului-busolă, teodolitului de cercetare) sau se determină ca
diferenţa unghiurilor de teren. ale spargerilor şi obiectivului (ţinînd seama de semne).
115. In cazul reglajului pe obiectiv cu elemente de tragere calculate pentru înălţător, derivă, focos (tub) şi
gradaţia calculată pe nivelă, mărită cu 10—20 diviziuni, se trage o lovitură cu piesa de bază. Obţinând spargerea
(“lovitura percutantă”) la sol, se măreşte gradaţia de pe nivelă cu 5—10 diviziuni şi se repetă lovitura. Aşa se
procedează pînă la obţinerea spargerii aeriene, apoi se trage tot cu această piesă un grup din patru lovituri cu un
ritm ce asigură intersectarea fiecărei spargeri. După rezultatele intersectării spargerilor aeriene (nu mai puţin de
trei) se introduc corecţiile de înălţător, derivă, focos (pe tub) şi pe nivelă şi se trece la tragerea de efect.
 116. Pentru determinarea corecţiei pe focos (la tragerea cu proiectile cu focos fuzant) se calculează valoarea
modificării reglării focosului N miimi, corespunzătoare modificării unghiului de teren al spargerilor de la poziţia de
tragere sau înălţătorului cu o miime.
Calculul se face cu o precizie de pînă la 0,1 după formula:
0,01 DTob
N miime = --------------,
 YN
în care  YN este variaţia înălţimii spargerii în metri la modificarea reglării focosului cu o diviziune (se ia
din Tablele de tragere după distanţa topografică).
Pentru proiectilele cu focos fuzant N miime se găseşte în Tablele de tragere după distanţa topografică şi se
rotunjeşte pînă la 0,1.
117. Cînd se trece la tragerea de efect, corecţia în bătaie şi în direcţie se determină după abaterile centrului
grupului de spargeri aeriene de la obiectiv după regulile generale. Corecţia de înălţător Î în miimi se determină
prin împărţirea corecţiei în bătaie la Xmiime.
Corecţia înălţătorului este însoţită de modificarea reglării focosului (tubului) N, care se calculează după
formula:
N = Î * N miime
Pentru determinarea corecţiei la gradaţia de pe nivelă se calculează înălţimea medie a spargerilor s în unităţi
de derivă pentru poziţia de tragere după formula:
s = Ms * Kd
în care Ms — înălţimea medie a spargerilor aeriene în unităţi de derivă de la punctul de observare.
Corecţia la gradaţia pe nivelă în cazul trageriicu proiectile cu focos fuzant se determină după formula:
Niv = a - s
Mărimea a se determină după formula:
h
a = ----------
0,01DobT
оn care a —cea mai avantajoasă înălţime de spargere a proiectilelor în unităţi de derivă pentru poziţia de
tragere;
h — cea mai avantajoasă înălţime de spargere a proiectilelor în metri.
Cea mai avantajoasă înălţime de spargere a proiectilelor e considerată înălţimea de 10 m—la tragerea asupra
obiectivelor neblindate şi uşor blindate dispuse neprotejat şi 20 m—la tragerea asupra obiectivelor neblindate
dispuse în şanţuri de tragere (tranşee) descoperite.
In cazul tragerii cu proiectile cu tub gradaţia reglată a nivelei se micşorează cu valoarea s, iar gradaţia
tubului — cu 3 diviziuni (pentru obţinerea spargerilor la cele mai avantajoase înălţime şi interval).
118. Reglajul pe obiectiv pe spargerile la sol se execută cînd lipsesc mijloacele pentru intersectarea
spargerilor aeriene.
In acest caz mai întâi se execută reglajul în bătaie şi în direcţie, apoi reglajul înălţimii spargerilor (numai
pentru proiectilele cu focos fuzant).
Reglajul în bătaie şi în direcţie prin măsurarea abaterilor şi prin observarea sensului spargerilor se execută
după regulile generale la o gradaţie pe nivelă corespunzătoare supraînălţării obiectivului deasupra poziţiei de
tragere cu proiectile explozive sau cu proiectile cu focos fuzant cu reglarea focosului “percutant”.
119. In caz de tragere cu proiectile cu tub după reglajul în bătaie şi în direcţie pe spargerile la sol se trece la
tragerea de efect.
 Pentru aceasta după distanţa de reglaj se găsesc în Tablele de tragere cu proiectile cu tub reglarea
înălţătorului şi gradaţia tabulară pe tub NT. Gradaţia calculată pe focos Ncob se găseşte după formula:
Ncob = NT +  Ncob
оn care  Ncob —corecţia calculată pe gradaţia focosului pentru variaţia condiţiilor balistice şi meteorologice
de tragere (determinate chiar şi aproximativ) faţă de cele tabulare, luată din graficul corecţiilor calculate (GCC)
sau calculată după unghiul de înălţător reglat.
Pentru obţinerea spargerilor la cele mai avantajoase înălţime şi interval, gradaţia calculată a tubului se
micşorează cu 3 diviziuni. La tragerea cu proiectile cu focos fuzant după reglajul în bătaie şi în direcţie pe
spargerile la sol se permite de asemenea trecerea la tragerea de efect, dacă este cunoscută corecţia pe focos reglată
Nr; în acest caz gradaţia calculată a focosului Ncob găseşte din formula:
Ncob = NT + Nr
iar gradaţia reglată a nivelei se măreşte cu valoarea a (art. 117).
120. La tragerea cu proiectile cu focos fuzant, dacă nu e determinată corecţia reglată pe focos, atunci după
reglajul în direcţie şi în bătaie pe spargerile la sol se face reglajul înălţimii spargerilor.
Pentru reglajul înălţimii spargerilor cu înălţătorul şi deriva reglate, nivela fiind mărită cu 10—20 diviziuni şi
gradaţia tabulară a focosului corespunzătoare distanţei de reglaj, se trage o lovitură cu piesa de bază. Obţinând
spargerea la sol, se procedează în conformitate cu recomandaţiile art. 115. Obţinând spargerea aeriană, se trage cu
aceeaşi piesă un grup din patru lovituri cu un ritm ce asigură măsurarea înălţimii fiecărei spargeri. După
rezultatele măsurării înălţimii spargerilor aeriene (nu mai puţin de trei) se introduc corecţiile pe focos şi nivelă şi
se trece la tragerea de efect.
121. Corecţia focosului N se determină cu o precizie de pînă la 0,5 ,de diviziune după formula:
N = (s - Nivsum ) N miime
оn care Nivsum — corecţia sumară a nivelei la reglajul pe înălţimea spargerilor. Corecţia la gradaţia pe
nivelă Niv se determină după formula:
Niv = a - Nivsum
122. Reglajul cu proiectilele cu casete se execută cu ajutorul telemetrului (în conformitate cu recomandaţiile
din art. 86—90) sau prin observarea sensului spargerilor (art. 107—109), apreciind abaterile spargerilor
elementelor de luptă explozive de la obiectiv (de la centrul obiectivului grupat). Totodată fiecare corecţie pe
înălţător se însoţeşte cu o corecţie corespunzătoare pe focos (art. 117).
 Capitolul VI
DETERMINAREA ELEMENTELOR DE'TRAGERE DUPA DATELE REGLAJULUI
PE OBIECTIV Şl CREAR1I REPERULUI DE TRAGERE (REGLAJULUI PE REPER DE
TRAGERE)

123. Elementele de tragere după datele creării reperelor de tragere (reglajului pe repere de tragere) se
determină în cadrul divizionului cu folosirea datelor piesei de reglaj, precum şi după datele reglajului pe obiectiv,
iar în cadrul bateriei — prin transport de foc de la obiectiv (de la un reper de tragere).
La determinarea elementelor de tragere după datele creării reperelor de tragere (reglajului pe repere de
tragere) coordonatele poziţiilor de tragere, reperului de tragere şi obiectivului trebuie să fie determinate cu o
precizie nu mai joasă decît la pregătirea completă.
124. Reperele de tragere pot fi fictive sau reale Drept reper de tragere fictiv (terestru, la suprafaţa apei,
aerian şi sonor) serveşte centrul grupului de spargeri, coordonatele căruia sunt determinate cu ajutorul mijloacelor
tehnice de cercetare.
Ca reper de tragere real poate fi un obiect din teren bine observat, coordonatele căruia sunt cunoscute
(determinate).
Reperele de tragere se creează (se verifică prin reglaj) cu ajutorul piesei de reglaj a divizionului sau piesei
de bază a bateriei.
Reperele de tragere terestre se creează (se verifică prin reglaj) cu ajutorul proiectilelor explozive sau
fumigene, iar cele aeriene—cu ajutorul proiectilelor cu focos fuzant (tub), folosind încărcăturile de acelaşi număr
şi, de regulă, din acelaşi lot cu care se programează tragerea asupra obiectivului. Dacă tragerea asupra obiectivului
se programează cu încărcături din alte loturi, atunci se ia în consideraţie corecţia pentru diferenţa de bătaie a
acestor loturi de încărcături.
Corecţiile reglate în bătaie şi în direcţie pe reperul de tragere pentru proiectilul dat se permite să fie folosite
pentru alt proiectil, dacă corecţiile din table pentru variaţia condiţiilor de tragere ale acestor proiectile sunt
identice.
Elementele de tragere la crearea reperelor de tragere (la reglajul pe reperele de tragere) se determină după
regulile generale. Se permite crearea reperului de tragere terestru fictiv pe gradaţia de nivelă 30-00; în acest caz
corecţia pentru diferenţa de altitudine a punctului de ochire pentru crearea reperului de tragere se introduce pe
înălţător.
125. La crearea reperului de tragere cu ajutorul mijloacelor tehnice de cercetare distanţa de intersecţie a
spargerilor nu trebuie să depăşească:
— 2 km—pentru telemetrul DS-1 (DS-0,9);
— 4 km — pentru telemetrul DS-2;
— limitele razelor de acţiune — pentru telemetrul cuantic, staţia de radiolocaţie şi subunitatea de cercetare
prin sunet.
Dacă reperul de tragere se creează cu ajutorul observării conjugate, atunci distanţa de intersecţie a
spargerilor nu trebuie să depăşească 4 km la o vizibilitate reciprocă a punctelor şi un unghi de intersecţie nu mai
mic de 1-00. Dacă lipseşte vizibilitatea reciprocă a punctelor, precum şi la distanţe de intersecţie mai mari de 4
km, unghiul de intersecţie trebuie să fie nu mai mic de 2 50 Metoda de prelucrare a acestor intersecţii este
analitică (la unghiul de intersecţie de 2-50 şi mai mult se per-mite folosirea procedeului grafic).

Crearea reperului de tragere fictiv (reglajul pe reper de tragere)

126. Crearea reperului de tragere terestru fictiv se realizează cu ajutorul telemetrului, observării conjugate,
staţiei de radiolocaţie şi subunităţii de cercetare prin sunet.
 127. La crearea reperului de tragere terestru fictiv se alege în raionul obiectivelor un loc care asigură
condiţii favorabile pentru intersectarea spargerilor, se marchează pe ACF (pe hartă) un punct şi se determină pe
acesta elementele de tragere. Coordonatele punctului de ochire (gismentele sau citirile pe acesta) se comunică la
mijloacele de intersectare a spargerilor pentru orientarea acestora spre raionul de creare a reperului de tragere.
128. La crearea reperului de tragere fictiv pe elemente calculate se trage o lovitură. După primirea raportului
despre intersectarea spargerii se trage un grup din patru lovituri. Dacă prima spargere n-a fost intersectată, atunci
lovitura se repetă, corectând în caz de necesitate elementele de tragere sau orientarea aparatelor (mijloacelor de
intersectare).
Crearea reperului de tragere fictiv se termină dacă sunt intersectate cu siguranţă cel puţin patru spargeri.
129. La crearea reperului de tragere fictiv terestru cu ajutorul telemetrului şi observării conjugate se
raportează gismentul şi distanţa pe fiecare spargere
130. La darea misiunii pentru crearea reperului de tragere cu ajutorul staţiei de radiolocaţie tip ARK i se
comunică şefului staţiei şi se primesc de la acesta datele indicate în art. 101, 102 (cu excepţia coordonatelor şi
altitudinii obiectivului); în acest caz drept altitudine a reperului de tragere se ia altitudinea poziţiei de tragere.
La crearea reperului de tragere şeful staţiei raportează abaterea punctului mediu de cădere a proiectilelor
calculată după unghiul de nivel corespunzător (după distanţa în metri şi direcţia în unităţi de derivă pentru poziţia
de tragere).
131. La darea misiunii pentru crearea reperului, de tragere terestru cu ajutorul staţiei de radiolocaţie tip
SNAR i se comunică şefului staţiei şi se primesc de la acesta datele indicate în art. 105, 106. Pentru crearea
reperului de tragere se iau o astfel de încărcătură şi distanţă, încât unghiul de cădere a proiectilelor să constituie nu
mai puţin de 20°; focosul se reglează pentru acţiune explozivă. Şeful staţiei raportează coordonatele polare ale
centrului grupului de spargeri faţă de poziţia staţiei sau coordonatele rectangulare ale reperului de tragere.
132. La crearea reperului de tragere terestru fictiv cu ajutorul subunităţii de cercetare prin sunet
coordonatele reperului de tragere se determină, luând în consideraţie sau fără luare în consideraţie a erorii
sistematice. Coordonatele obiectivului la determinarea elementelor de tragere prin transportul de foc de la reperul
de tragere trebuie să fie determinate de aceeaşi subunitate de cercetare prin sunet, luând în consideraţie eroarea
sistematică.
La darea misiunii pentru crearea reperului de tragere i se comunică comandantului subunităţii de cercetare
prin sunet şi se primesc de la acesta datele indicate în art. 98. Pentru crearea reperului de tragere focosul se
reglează instantaneu.
Comandantul subunităţii de cercetare prin sunet raportează coordonatele rectangulare ale reperului de
tragere, dacă e necesar.

Crearea reperului de tragere real (reglajul pe reper de tragere)

133. Reglajul pe reperul de tragere real prin observarea sensului spargerilor se execută, dacă unghiul la
obiectiv e mai mic de 5-00.
La aducerea spargerii pe linia de observare şi încadrarea reperului de tragere în prima furcuţă (art. 107)
reglajul se execută prin lovituri izolate. Dacă saltul de înălţător este egal cu 100 m, se trag două proiectile.
Reglajul se execută pînă la obţinerea unei furcuţe asigurate de cel mult 100 m sau a unei grupe acoperitoare
asigurate.
Furcuţa se consideră asigurată, dacă s-au obţinut cel puţin două spargeri scurte pe limita apropiată şi cel
puţin două spargeri lungi — pe cea îndepărtată.
Grupa acoperitoare se consideră asigurată, dacă la tragerea pe unul şi acelaşi unghi de nivel s-au obţinut cel
puţin două spargeri lungi şi două scurte.
Dacă în cursul reglajului pe reperul de tragere s-a obţinut o grupă acoperitoare neasigurată nu mai puţin
decît din patru semne, dar furcuţa lipseşte, atunci se caută o furcuţă egală cu 100 m. Reglajul se considera
terminat, dacă pe o limită a furcuţei s-a obţinut una sau câteva observări de acelaşi sens, iar pe cealaltă — o grupă
acoperitoare neasigurată cel puţin din patru observări cu predominarea semnelor opuse celor obţinute pe prima
limită.
Drept elemente reglate pe reperul de tragere se consideră elementele corespunzătoare grupei acoperitoare
asigurate sau mijlocului furcuţei asigurate, iar în caz de existenţă pe limita furcuţei a unei grupe acoperitoare
neasigurate — elementele corespunzătoare grupei acoperitoare cu introducerea corecţiei de 1 A pb spre partea
numărului mai mic de semne.

Determinarea corecţiilor de reglaj în bătaie şi în direcţie

134. Corecţia de reglaj în bătaie (în direcţie) se determină, scăzând din distanţa de reglaj (din modificarea de
derivă de reglaj de la direcţia de bază) distanţa topografică pînă la reperul de tragere (modificarea de derivă
topografică).
135. Distanţa şi modificarea de derivă topografice se determină prin metodă grafică pe aparatul de
conducere a focului sau prin metodă analitică. Reperul de tragere fictiv se trece pe ACF după rezultatele
intersectării centrului grupului de spargeri.
Înălţimea reperului de tragere *se determină după hartă sau se calculează după formula:
hR = hpo +  hR
Оn care hpo — înălţimea punctului de observare în metri;
 hR = MR * 0,001 DR—supraînălţarea reperului de tragere în metri (aici MR — unghiul de teren al re-
perului de tragere în unităţi de derivă măsurat de la orizontala punctului de observare; DR — distanţa pînă la
reperul de tragere în metri).
Valoarea  hR se măreşte cu 5%.
Supraînălţarea reperului de tragere deasupra poziţiei de tragere şi unghiul de teren al reperului de tragere se
determină după regulile generale.
136. Distanţa de reglaj se găseşte în Tablele de tragere după unghiul de înălţător de reglaj.
Unghiul de înălţător de reglaj este egal cu înălţătorul de reglaj (în miimi), dacă gradaţia de reglaj a nivelei
corespunde supraînălţării reperului de tragere deasupra poziţiei de tragere.
Dacă gradaţia de reglaj a nivelei nu corespunde supraînălţării reperului de tragere deasupra poziţiei de
tragere, atunci pentru determinarea unghiului de înălţător de reglaj:
— se determină unghiul de nivel de reglaj ca suma înălţătorului de reglaj în miimi şi gradaţiei de pe nivelă
modificată cu 30-00 (în cazul tragerii cu aruncătoarele si sistemele care nu au mecanism de determinare a
unghiului de teren al obiectivului, unghiul de nivel de reglaj este egal cu înălţătorul de reglaj);
— se găseşte corecţia complementară a unghiului de teren în funcţie de valoarea unghiului de nivel de
reglaj;
— se scade corecţia complementară a unghiului de teren (ţinînd seama de semn) din unghiul de nivel de
reglaj şi se obţine-unghiul de înălţător de reglaj.
Corecţia pentru diferenţa de altitudine dintre reperul de tragere şi poziţia de tragere în cazul tragerii întinse
şi curbe se determină în următoarea ordine:
— se calculează unghiul de înălţător ca diferenţa dintre unghiul de nivel de reglaj şi unghiul de teren al
reperului de tragere;
— după unghiul de înălţător şi unghiul de teren al reperului de tragere se găseşte în Tablele de tragere
corecţia unghiului de înălţător pe unghiul de teren al reperului de tragere, se adaugă aceasta (ţinînd seama de
semn) la unghiul de teren al reperului de tragere şi se obţine corecţia complementară a unghiului de teren.
In cazul tragerii verticale, precum şi atunci cînd Tablele de. tragere conţin corecţia pentru diferenţa de
altitudine a obiectivului, aceasta se găseşte după unghiul de nivel de reglaj şi după supraînălţarea reperului de
tragere deasupra poziţiei de tragere.
137. Dacă reperul de tragere terestru fictiv a fost creat cu gradaţia pe nivelă 30-00, atunci pentru
determinarea unghiului de înălţător de reglaj:
 — se găseşte corecţia pentru diferenţa de altitudine dintre reperul de tragere şi poziţia de tragere (art. 136);
— se scade corecţia pentru diferenţa de altitudine (ţinînd. seama de semn) din unghiul de nivel de reglaj şi
se obţine unghiul de înălţător de reglaj.
138. La crearea reperului de tragere fictiv cu ajutorul staţiei de radiolocaţie tip ARK corecţiile de reglaj în
bătaie şi direcţie pe reperul de tragere se obţin, schimbând semnele abaterilor centrului grupului de spargeri,
raportate de şeful staţiei pe semne opuse.
Pentru determinarea distanţei topografice pînă la reperul de tragere din distanţa corespunzătoare unghiului
de nivel se scade (ţinînd seama de semn) corecţia de reglaj în bătaie pe reperul de tragere.

Determinarea elementelor de tragere оn cadrul divizionului

cu folosirea datelor piesei de reglaj

139. Crearea (reglajul pe) reperelor de tragere cu ajutorul piesei de reglaj şi determinarea corecţiilor de
reglaj se execută după regulile generale.
140. Comandantul de baterie (comandantul bateriei de tragere), de la care se destinează piesa de reglaj, la
terminarea creării (reglajului pe) reperelor de tragere raportează comandantului (la punctul de conducere a
focului) de divizion pe fiecare reper de tragere:
— numărul reperului de tragere;
— ora terminării creării (reglajului pe) reperului de tragere;
— felul proiectilului, tipul focosului şi caracteristicile balistice ale loviturilor;
— lotul, numărul şi temperatura încărcăturii;
— elementele de reglaj pe reperul de tragere (înălţătorul, nivela şi modificarea de derivă de la direcţia de
bază);
— coordonatele şi altitudinea reperului de tragere;
— datele topografice ale reperului de tragere (distanţa, modificarea de derivă de la direcţia de bază) şi
supraînălţarea reperului de tragere;
— distanţa de reglaj pînă la reperul de tragere şi corecţiile de reglaj în bătaie şi în direcţie.
La punctul de conducere a focului de divizion datele primite de la comandantul bateriei de tragere se
introduc în MEC şi se determină elementele de tragere asupra obiectivelor, procedând în conformitate cu
documentaţia specială.
141. Pentru determinarea elementelor cu ajutorul aparatelor şeful de stat-major al divizionului verifică
corectitudinea calculării corecţiilor de reglaj şi transmite la baterii pe fiecare reper ide tragere:
— ora terminării creării (reglajului pe) reperului de tragere;
— felul proiectilului;
— lotul şi numărul încărcăturii;
— temperatura încărcăturii;
— numărul reperului de tragere;
— gismentul topografic al direcţiei spre reperul de tragere;
— distanţa de reglaj pînă la reperul de tragere;
— corecţiile de reglaj în bătaie şi în direcţie cu semnele lor.
142. La bateria care a primit datele piesei de reglaj se determină:
— corecţiile sumare în bătaie pe fiecare reper de tragere, iar pentru aceasta la corecţiile de reglaj pe reperul
de tragere se adaugă (ţinînd seama de semn) corecţiile în bătaie pentru diferenţa de bătaie a piesei de bază a
bateriei în raport cu cea e reglaj şi pentru diferenţa de temperatură a încărcăturilor (pentru artileria autopropulsată)
calculate după distanţa de reglaj la reperul de tragere;
 — distanţa topografică pînă la fiecare reper de tragere, iar pentru aceasta din distanţa de reglaj pînă la
reperul de tragere se scade corecţia sumară în bătaie (ţinînd seama de semn).
143. La baterii după determinarea corecţiilor sumare şi datelor topografice pe reperele de tragere se
construiesc graficele coeficientului de tragere.
La punctul de conducere a focului de divizion graficul se construieşte, de regulă, pentru condiţiile de tragere
ale bateriei, de la care este repartizată piesa de reglaj. La determinarea elementelor la alte baterii se iau în
consideraţie diferenţa de bătaie a pieselor de bază ale bateriilor în raport cu piesa de reglaj şi corecţia pentru
diferenţa de temperatură (pentru artileria autopropulsată).

Determinarea elementelor de tragere оn cadrul bateriei prin transportul

de foc de la obiectiv (de la reperul de tragere)

144. Transportul de foc de la obiectiv (de la reperul de tragere) trebuie să urmeze după reglajul pe obiectiv
prin crearea (reglarea pe) reperului de tragere peste un interval de timp cît e posibil mai mic, însă nu mai mult
decît peste 3 ore pe un timp stabil.
Elementele de tragere prin transport de foc se determină prin procedeul coeficientului de tragere sau printr-
un procedeu simplificat.
145. Transportul de foc prin procedeul coeficientului de tragere se întrebuinţează în cazul tragerii întinse sau
curbe cu piesele, cînd diferenţa direcţiilor de tragere pe obiectiv şi pe reperul de tragere (unghiul transportului de
foc) nu depăşeşte 3 - 00, iar diferenţa distanţelor topografice— 2 km.
146. Distanţa calculată pînă la obiectiv se determină cu ajutorul ACF sau prin calcul.
Distanţa calculată se determină prin calcul ca suma distanţei topografice pînă la obiectiv şi corecţiei
calculate în bătaie.
Corecţia calculată în bătaie se determină după graficul coeficientului de tragere construit pe hârtie
milimetrică sau se calculează după formula:
Dcob = 0,01 DTob * K

оn care DRr
K= ----------- coeficientul de tragere, calculat cu o rotunjire
0,01DRT
pînă la o zecime.
Pentru determinarea modificării de derivă calculate de la direcţia de bază pe obiectiv, la modificarea
topografică de derivă se adaugă corecţia calculată în direcţie, egală cu suma corecţiei de reglaj în direcţie şi
corecţiei pentru diferenţa de derivaţie pe obiectiv şi pe reperul de tragere.
Se permite ca în loc de modificare de derivă calculată de la direcţia de bază să se determine unghiul de
transport de la reperul de tragere pe obiectiv, ţinînd cont de diferenţa corecţiilor de derivaţie pe obiectiv şi pe
reperul de tragere.
147. La construirea graficului coeficientului de tragere pe o foaie de hârtie milimetrică de la originea
coordonatelor, însemnată prin zero, se trec la o scară aleasă pe axa orizontală distanţele topografice, iar pe cea
verticală — corecţiile de reglaj în bătaie.
După distanţa topografică a reperului de tragere DRT şi valoarea corecţiei de reglaj DRr se reportează pe
grafic punctul reperului de tragere R, se uneşte acesta cu originea coordonatelor şi se obţine linia graficului
coeficientului de tragere, care se prelungeşte, luând în consideraţie diferenţa admisibilă a distanţelor pînă la
reperul de tragere şi obiectiv (fig. 1).
Deasupra liniei graficului coeficientului de tragere se trec corecţiile de reglaj în direcţie, ţinînd cont de
diferenţa corecţiilor de derivaţie pe obiectiv şi pe reperul de tragere.
 Pentru obţinerea corecţiilor calculate pe obiectiv, din punctul corespunzător valorii distanţei topografice a
obiectivului se ridică o perpendiculară pînă la intersecţia cu linia graficului şi se determină corecţia calculată în
direcţie, iar în dreptul punctului obţinut pe axa verticală a graficului — corecţia calculată în bătaie.
148. In cazul tragerii cu aruncătoarele şi tragerii verticale cu piesele transportul de foc se realizează prin
procedeul simplificat; în acest caz unghiul de transport nu trebuie să depăşească 3-00, iar diferenţa distanţelor la
obiectiv şi la reperul de tragere — 1 km.
Distanţa calculată pînă la obiectiv în cazul transportului de foc prin procedeul simplificat se determină ca
suma distanţei topografice a obiectivului şi corecţiei de reglaj în bătaie pe reperul de tragere (ţinînd seama de
semnul acesteia), modificarea de derivă calculată de la direcţia de bază la obiectiv — ca suma modificării de
derivă topografice şi corecţiei de reglaj în direcţie (cu semnul său), ţinînd cont de diferenţa corecţiilor de derivaţie
pe obiectiv şi reperul de tragere.

Particularităţile creării (reglajului pe) reperelor de tragere şi transportului

de foc cu bateria cu proiectile cu focos fuzant (cu tub)

149. Pentru executarea transportului de foc cu proiectile completate cu focos fuzant (cu tub) se creează (se
reglează tragerea pe) repere de tragere terestre sau aeriene.
Reperele de tragere terestre se creează cu ajutorul telemetru-lui, observării conjugate sau se reglează
tragerea pe ele prin observarea sensului spargerilor. Reperele de tragere aeriene se creează cu ajutorul telemetrului
cuantic sau observării conjugate.
Încărcătura pentru crearea (reglajul pe) reperului de tragere cu proiectile completate cu focos fuzant se aleg,
astfel încât la tragere asupra obiectivului eroarea medie a împrăştierii în înălţime Aоpf să nu depăşească 20 m.
La crearea (reglajul pe) reperului de tragere cu proiectile completate cu focos fuzant (cu tub), în afară de
corecţiile de reglaj în bătaie şi în direcţie, se determină corecţia de reglaj pe focos (pe tub).
150. Reperele terestre se creează (se reglează tragerea pe ele) cu ajutorul proiectilelor completate cu focos
fuzant reglat percutant sau cu ajutorul proiectilelor explozive cu focos percutant reglat instantaneu.
Crearea (reglajul pe) reperului de tragere şi determinarea corecţiilor de reglaj în bătaie şi în direcţie se
execută după regulile generale.
Pentru determinarea corecţiei de reglaj pe focosul (tubul) fuzant se execută reglajul înălţimii spargerilor
după regulile art. 120, stabilind gradaţia pe înălţător (după crearea reperului de tragere terestru cu ajutorul
proiectilelor explozive) şi gradaţia pe focos după distanţa de reglaj. Corecţia de reglaj a focosului fuzant NRr se
ia egală cu mărimea corecţiei focosului N (art. 121). Dacă corecţia complementară a unghiului de teren al
reperului de tragere terestru e mai mare de 1 miime, atunci pentru obţinerea corecţiei de reglaj pe focos din
corecţia focosului (tubului) se scade (cu semnul său) mărimea N  (art. 152).
151. La crearea reperului de tragere aerian gradaţia de pe nivelă calculată pentru punctul reperului de tragere
însemnat pe hartă se măreşte cu 10—20 diviziuni. Reperul de tragere se creează după regulile expuse în art. 128.
Altitudinea reperului de tragere aerian se determină în conformitate cu recomandaţiile art. 136.
Corecţiile de reglaj în bătaie şi în direcţie se determină după regulile generale.
Corecţia de reglaj a focosului fuzant (a tubului) NRr se găseşte ca diferenţa dintre gradaţia reglată a
focosului NRr şi gradaţia tabulară NT, determinată din Tablele de tragere după distanţa de reglaj după formula:
NRr = NRr - NT .
Dacă corecţia complementară a unghiului de teren al reperului de tragere aerian e mai mare de 1 miime,
atunci din corecţia de reglaj NRr se scade (cu semnul său) mărimea N .
152. Transportul de foc pe obiectiv cu proiectile completate cu focos fuzant (cu tub) se face în aceleaşi
limite (de timp, distanţă şi direcţie) şi prin aceleaşi procedee ca şi în cazul transportului de foc cu proiectile
completate cu focos percutant la tragerea curbă şi întinsă.
Distanţa şi modificarea de derivă de la direcţia de bază calculate. corecţia pentru diferenţa de altitudine
dintre obiectiv şi poziţia de tragere, precum şi gradaţia calculată pe înălţător (pe nivelă) se determină după regulile
generale.
 Gradaţia calculată pe focosul fuzant (pe tub) se determină ca suma gradaţiei tabulare a focosului (a tubului),
corespunzătoare distanţei calculate pînă la obiectiv, corecţiei calculate pe focos (pe tub) şi corecţiei pe focos (pe
tub) pentru diferenţa de altitudine a obiectivului.
În cazul transportului de foc prin procedeul coeficientului de tragere corecţia calculată pe gradaţia tubului
N c se determină din graficul coeficientului de tragere, prin calcul sau cu ajutorul MEC (MC). Prin calcul
ob

corecţia calculată se determină după formula:

Nobc = 0,001 DTob * KN

оn care
NRr
KN= --------- coeficientul de tragere pe gradaţia tubului,
0,001DRT
calculat cu o rotunjire pînă 0,1.
Corecţia calculată pe focosul fuzant se ia egală cu corecţia de reglaj NRr .
Corecţia pe focosul fuzant (pe tub) pentru diferenţa de altitudine a obiectivului N se determină din Tablele
de tragere (art. 61) sau se calculează după formula:
N =  * Nmiime ,
оn care  — corecţia complementară a unghiului de teren al obiectivului.
Pentru obţinerea spargerilor aeriene la cea mai avantajoasă înălţime şi interval gradaţia calculată a tubului se
micşorează cu 3 diviziuni.
La tragerea cu proiectile cu focos fuzant pentru obţinerea spargerilor aeriene la cea mai avantajoasă înălţime
gradaţia calculată pe nivelă se măreşte cu mărimea ea (art. 117).
153. Corecţiile pe gradaţia focosului fuzant (tubului) se înscriu deasupra liniei graficului corecţiilor de
reglaj.
Dacă e necesară construirea graficului coeficientului de tragere pe gradaţia tubului şi a graficului corecţiilor
de reglaj pe gradaţia focosului fuzant (tubului), se procedează în conformitate cu art. 147. In acest caz pe axa
verticală în locul corecţiilor în bătaie se introduc corecţiile pe gradaţia focosului fuzant (tubului).

Reоnnoirea elementelor pentru tragerea de efect

154. Elementele pentru tragerea de efect determinate după datele creării (reglajului pe) reperelor de tragere
se reînnoiesc după rezultatele creării repetate a aceluiaşi (reglajului repetat pe acelaşi) reper de tragere şi
determinării corecţiilor noi de reglaj.
Reînnoirea elementelor se realizează dacă după crearea (reglajul pe) reperului de tragere au trecut mai mult
de 3 ore.
Crearea repetată a (reglajul repetat pe) reperului de tragere se execută din aceeaşi poziţie de tragere şi cu
aceeaşi piesă cu care s-a executat crearea iniţială a (reglajul iniţial pe) reperului de tragere.
Corecţiile de reglaj în bătaie, în direcţie şi pe focos (pe tub) se determină după regulile generale.
155. Pentru reоnnoirea elementelor pe obiective acestea se corectează cu valoarea diferenţei corecţiilor
obţinute la crearea repetată şi cea iniţială a (la reglajul repetat şi cel iniţial pe) reperului de tragere. Pentru
determinarea elementelor pe obiectivele noi se construieşte un grafic nou al coeficientului de tragere sau se
calculează coeficientul nou de tragere care se foloseşte în mod obişnuit.
 GRAFICUL COEFICIENTULUI DE TRAGERE

Bateria a 3-a 152 mm OT D-20 18.04.96 OF-540 încărcătura completă (J-10, lotul 1-0-00)

Fig. 1. Graficul corecţiilor în bătaie şi în direcţie la transportul de foc prin procedeul coeficientului de
tragere.
PARTEA A DOUA
TRAGEREA DE EFECT

Capitolul VII
LOVIREA OBIECTIVELOR TERESTRE FIXE NEOBSERVATE

156. Obiectivele fixe neblindate neobservate (vizual de la punctele terestre de observare) dispuse neprotejat
se neutralizează.
Tragerea de efect se execută pînă la consumarea cantităţii destinate de proiectile, respectînd totodată
procedeele stabilite de tragere asupra obiectivului şi ordinea executării misiunii de foc.
157. Frontul şi adîncimea obiectivului grupat lovit cu focul concentrat al divizionului cu bateriile suprapus
şi cu scara sau cu focul unei singure baterii nu trebuie să depăşească valorile indicate оn tab. 2.
Divizionul execută focul cu bateriile cu scara la lovirea obiectivelor cu mare capacitate de manevră
(obiectivelor capabile să-şi schimbe locul de dispunere într-un timp scurt: instalaţii de lansare, baterii, plutoane,
secţii* de autotunuri şi aruncătoare autopropulsate, aruncătoare de proiectile cu reacţie, tunuri antiaeriene
autopropulsate şi rachete antiaeriene dirijate, elicoptere pe terenuri de aterizare), la tragerea cu proiectile cu
casete, precum şi la executarea concentrării succesive a focului, participarea la focul concentrat al grupării de
artilerie şi la focul masat. In celelalte cazuri obiectivele se lovesc cu divizionul prin foc de baterii suprapus.
Dacă dimensiunile obiectivului depăşesc cele indicate în tab. 2, atunci divizionul execută foc concentrat cu
repartizarea sectoarelor obiectivului între baterii; totodată dimensiunile sectoarelor obiectivului pentru baterii nu
trebuie să depăşească valorile indicate în tab. 2.
158. Dacă frontul sau adîncimea obiectivului grupat lovit cu focul divizionului sau bateriei e mai mic de 150
m la o distanţă de tragere de pînă la 6 km, 200 m — la o distanţă de tragere de la 6 pînă la 16 km şi 300 m — la o
distanţă de tragere de peste 16 km, atunci dimensiunile respective ale obiectivului la determinarea consumului de
proiectile (în cazul tragerii asupra obiectivelor pentru care normele de consum de proiectile sunt date la 1 ha) şi
procedeului de tragere asupra obiectivului se iau, respectiv, egale cu 150, 200 şi 300 m.
 * Mai departe cuvintele “pluton” şi “secţie” sunt exprimate printr-o singură noţiune “pluton”.

Tabelul 2
Dimensiunile maxime ale obiectivului grupat neobservat

Subunitatea Numărul de piese la baterie Dimensiunea obiectivului, m

Frontul adвncimea
Divizion 4...6 400 400
Baterie 4...6 300 200
8 şi mai mult 400 200

Dimensiunile obiectivului izolat pentru determinarea consumului de proiectile şi procedeului de tragere

asupra acestuia se iau pe front şi în adîncime egale cu 150 m la o distanţă de tragere de pînă la 6 km, 200 m — la
o distanţă de tragere de la 6 pînă la 16 km şi 300 m— la o distanţă de tragere de peste 16 km.
159. In cazul tragerii divizionului cu bateriile cu scara, precum şi la tragerea independentă cu proiectile cu
casete, bateria execută focul pe o singură gradaţie de înălţător şi de derivă. In celelalte cazuri bateria execută focul
pe trei gradaţii de înălţător şi pe una sau două gradaţii de derivă.
Pe două gradaţii de derivă tragerea se execută dacă intervalul fasciculului depăşeşte 25 m la lovirea
obiectivelor adăpostite şi blindate şi 50 m — obiectivelor neblindate neadăpostite.
Pe fiecare gradaţie de înălţător şi de derivă se consumă ace-laşi număr de proiectile.
160. În cazul tragerii de efect asupra obiectivelor grupate şi izolate cu divizionul şi cu bateria se stabileşte:
— saltul de înălţător sau valoarea scării egal cu 1/3 din adîncimea obiectivului rotunjit în minus la diviziuni
întregi de înălţător;
— intervalul fasciculului egal cu lăţimea frontului obiectivului împărţit la numărul pieselor din baterie.
161. La tragerea de efect cu divizionul toate bateriile deschid focul simultan pe diferite gradaţii de înălţător
faţă de obiectiv (de centrul obiectivului).
La tragerea suprapusă cu bateriile gradaţiile pe înălţător se stabilesc, apoi se schimbă în succesiunea indicată
în tab. 3, la tragerea bateriilor cu scara acestea se stabilesc după cum se indică în tab. 4.
In cazul tragerii independente şi tragerii în componenţa divizionului cu repartizarea sectoarelor obiectivului
între baterii schimbarea gradaţiilor pe înălţător acestea o realizează după cum e indicat în tab. 3 pentru bateria a
doua.
La tragerea pe două gradaţii de derivă bateria mai întîi execută focul pe gradaţia calculată de derivă şi pe
rînd pe toate gradaţie de înălţător, apoi face o modificare de derivă spre dreapta cu o jumătate de interval al
fasciculului şi execută focul pe cealaltă gradaţie de derivă în aceeaşi ordine.
Bateriile de aruncătoare, care nu fac parte din componenţa divizioanelor. realizează schimbarea gradaţiilor
de înălţător după cum e indicat în tab. 3 pentru bateria a doua.

Tabelul 3
Succesiunea schimbării gradaţiilor de înălţător la tragerea suprapusă a bateriilor asupra unui
obiectiv în cadrul divizionului

Ordinea schimbării gradaţiilor de înălţător

Numărul bateriei
Primul înălţător Al doilea înălţător Al treilea
Divizionului înălţător
Prima I - I I
I + I
A doua I I - I
I + I
A treia I - I I
I + I

Notă. 1—gradaţia calculată a înălţătorului pe obiectiv (pe centrul obiectivului); ***—mărimea saltului de
înălţător.
Tabelul 4
Numărul bateriei Gradaţiile de înălţător
la executarea focului
Prima I - I
A doua I
A treia I + I

Note:

1. 1—gradaţia calculată a înălţătorului pe obiectiv; ***I—mărimea scării.

2. La executarea focului cu două baterii se stabileşte înălţătorul:
*** pentru o baterie — **** , pentru cealaltă baterie ******

162. Divizionul (bateria) loveşte obiectivul cu unul sau cu cîteva ciocane de foc. Durata totală a acţiunii prin
foc asupra obiectivului, numărul ciocanelor de foc şi durata fiecărui dintre acestea se stabileşte pornind de la
condiţiile situaţiei, misiunea primită şi regimul focului.
Un singur ciocan de foc se aplică la tragerea de neutralizare a obiectivelor cu mare capacitate de manevră şi
a celor dispuse neprotejat şi în alte cazuri determinate de condiţiile situaţiei. In cursul luptei obiectivele se lovesc,
de regulă, cu un singur ciocan de foc. La tragerea de neutralizare a obiectivelor cu mare capacitate de manevră şi a
celor dispuse neprotejat, precum şi asupra obiectivelor care trebuie lovite în cel mai scurt timp, ciocanul de foc se
execută prin foc de vijelie.
Cîteva ciocane de joc se aplică asupra unui obiectiv, de regula, în cazul tragerii de neutralizare a
obiectivelor acoperite, manevra cărora este imposibilă sau limitată. Ciocanele de foc în acest caz pot fi de durata
stabilită şi executate prin foc de vijelie. Numărul ciocanelor de foc se determină în funcţie de condiţiile situaţiei,
astfel încît ele să fie repartizate pe tot timpul, în cursul căruia obiectivul trebuie să se găsească în stare
neutralizată.
Durata ciocanelor de foc poate îi diferită; în caz de necesita-te, în intervalele dintre ele poate fi executat
focul de supraveghere.
163. Focul de supraveghere se execută în cazurile cînd intervalul dintre ciocanele de foc asupra obiectivului
depăşeşte 15 min. Pentru focul de supraveghere se consumă pînă la 1/10 din cantitatea totală de proiectile
destinate pentru lovirea obiectivului.
Pentru executarea focului de supraveghere se antrenează, de regulă, o singură baterie, stabilind-ui acelaşi
procedeu de tragere asupra obiectivului, ca şi la ciocanele de foc.
164. La executarea ciocanului de foc prin foc de vijelie schimbarea gradaţiei înălţătorului şi derivei se
realizează la comanda comandanţilor de piese.
La executarea ciocanului de foc de durata stabilită tragerea se începe prin foc de vijelie, destinînd cîte 2...4
proiectile pentru fiecare piesă, apoi se continuă prin foc metodic într-un astfel de ritm, încît cantitatea de proiectile
destinată pentru ciocanul de foc să fie consumată în cursul timpului stabilit.
165. Consumul de proiectile pentru neutralizarea obiectivelor se determină în conformitate cu normele
(anexa 9).
 In funcţie de importanţa obiectivului, de gradul amenajării genistice a acestuia, de starea morală a
inamicului, de existentul în muniţie şi de timpul disponibil pentru executarea misiunii de foc consumul de
proiectile determinat în conformitate cu normele poate fi mărit sau micşorat.
Dacă după ciocanul de foc asupra unei baterii (pluton) de artilerie (de artilerie reactivă, de aruncătoare, de
artilerie antiaeriană) sau asupra unui mijloc de foc izolat (unei instalaţii de lansare, unei piese etc.) se va constata
că obiectivul îşi continuă activitatea de foc, atunci ciocanul de foc se repetă cu acelaşi consum de proiectile,
introducând corecţii în caz de necesitate.
166. Durata executării tragerii de hărţuire şi consumul de proiectile se determină în funcţie de condiţii şi
situaţie. Focul se execută prin lovituri izolate, serii de lovituri pe vijelie (metodice) cu bateria (plutonul, piesa) sau
prin combinarea acestora cu intervale de timp diferite оntre seriile de lovituri (оntre lovituri).

Lovirea obiectivelor izolate

167. Instalaţiile de lansare pentru rachete tactice şi alte obiective izolate importante (tunuri, aruncătoare cu
reacţie, aruncătoare, instalaţii RATD şi tunuri antitanc, tunuri antiaeriene şi instalaţii autopropulsate, rachete
antiaeriene dirijate şi tunuri antiaeriene autopropulsate cu sistem autonom de dirijare, staţii de radiolocaţie şi
radiotehnice, staţii de bruiaj pentru focoase radio etc.) se neutralizează. Nu e raţional de lovit tancurile izolate prin
trageri din poziţii de tragere acoperite.
Pentru lovirea instalaţiilor de lansare se antrenează cel puţin un divizion, altor obiective — de la una pînă la
trei baterii. Obiectivele se lovesc, de regulă, cu un singur ciocan de foc.
168. Tragerea de efect asupra obiectivelor blindate se execută cu proiectile completate cu focos radio sau cu
focos percutant reglat instantaneu. La lovirea obiectivelor neblindate, în afară de aceasta, se întrebuinţează
proiectilele cu casete explozive.

Lovirea bateriilor (plutoanelor) de artilerie*, de artilerie cu reacţie,

de aruncătoare şi de artilerie antiaeriană

169. Bateriile (plutoanele) de artilerie se lovesc de obicei pe poziţii de tragere. Frontul, adâncimea si
coordonatele centrului, poziţiei de tragere a bateriei (plutonului) de artilerie se determină în conformitate cu art.
17. Dacă frontul şi adîncimea bateriei (plutonului) nu sunt determinate sau sunt mai mici de 150, 200 sau 300 m,
ele se consideră, respectiv, egale cu 150, 200 sau 300 m (art. 158).
Frontul, adîncimea şi coordonatele bateriei (plutonului) de instalaţii cu rachete antiaeriene dirijate cu sistem
unic de dirijare se determina pornind de la dispunerea reală a acestor instalaţii şi a staţiilor de radiolocaţie pe
poziţie. Daca dimensiunile obiectivului nu sunt determinate, atunci ele se iau egale cu 300 m pe front şi în
adîncime.
Dacă frontul şi adâncimea bateriei inamicului nu depăşeşte 300 m la o distanţă de tragere de pînă la 6 km
(400 m la o distanţă de tragere de 6 km şi mai mult), atunci ea se loveşte ca un singur obiectiv. Dacă dimensiunile
obiectivului sunt mari, focul se execută asupra grupelor din două şi mai multe piese amplasate apropiat,
considerвndu-le drept un pluton.
* Ceea ce se spune despre bateria (plutonul) de artilerie dacă nu există vreo precizare specială, se referă de
asemenea la bateriile (plutoanele) de artilerie reactivă, de aruncatoare şi de artilerie antiaeriană.
 Dacă datele de cercetare nu permit de a ajunge la concluzia despre faptul cu ce fel de piese este înarmată
bateria descoperită (blindate sau neblindate), atunci ea se loveşte ca o baterie cu piese blindate.
170. Bateriile (plutoanele) de piese (aruncătoare) autopropulsate se neutralizează, de regulă, imediat după
descoperirea lor, pentru aceasta se antrenează subunităţi de artilerie tunuri şi artilerie obuziere calibrul 100 mm şi
mai mult.
Obiectivul se loveşte cu un ciocan de foc care se execută printre loc de vijelie Pentru neutralizarea bateriei
(plutonului) de piese (aruncătoare) autopropulsate blindate în cazul tragerii la distanţa de pînă la 10 km se
antrenează cel puţin un divizion şi suplimentar cîte un divizion pentru fiecare următorii 5 km ai distanţei de
tragere.
Dacă bateria (plutonul) cercetată nu a fost supusă bombardamentului imediat după descoperirea ei, atunci
focul asupra acesteia se deschide numai după o recercetare.
171. Bateriile (plutoanele) de aruncătoare cu reacţie şi de piese (aruncătoare) tractate se neutralizează.
Bateriile (plutoanele) de aruncătoare cu reacţie se lovesc cu un ciocan de foc, antrenând cel puţin un
divizion în cazul tragerii la o distanţă de pînă la 10 km şi cel puţin două divizioane — în cazul tragerii la distanţe
mai mari.
Bateriile (plutoanele) de piese (aruncătoare) tractate se lovesc cu unul sau cu cîteva ciocane de foc,
antrenând pentru. aceasta, în funcţie de distanţa de tragere, de la una pînă la trei baterii.
172. Bateriile de tunuri antiaeriene şi bateriile (plutoanele) de instalaţii cu rachete antiaeriene dirijate, care
au sistem unic de dirijare pentru toate instalaţiile, se neutralizează. La tragere se antrenează cel puţin două baterii.
Lovirea se realizează cu unul sau cu cîteva ciocane de foc. Instalaţiile de rachete antiaeriene dirijate (piesele
antiaeriene autopropulsate), care au sistem autonom de dirijare, se lovesc ca şi obiectivele izolate (art. 167, 168).
173. Tragerea de efect asupra bateriilor (plutoanelor) de artilerie se execută cu proiectile completate cu
focos radio sau cu. focos percutant reglat instantaneu, iar asupra bateriilor (plutoanelor) de piese (aruncătoare)
tractate, în afară de aceasta,— cu proiectile cu casete explozive.
Tragerea asupra bateriei (plutonului) în adăposturi din lemn pământ se execută cu proiectile cu focos
percutant reglat pentru acţiune explozivă sau întârziată.
Pentru lovirea plutoanelor de aruncătoare care se găsesc după adăposturi (în răpi, depresiuni, pe
contrapantele înălţimilor, la spatele clădirilor etc.), se întrebuinţează aruncătoarele sau se execută tragerea
verticală cu piesele.
În timpul tragerii asupra bateriilor (plutoanelor) simultan cu lovirea acestora pot fi întrebuinţate proiectile
fumigene pentru fumizarea poziţiei de tragere.

Lovirea forţei vii şi mijloacelor de foc, tancurilor, maşinilor de luptă

pentru infanterie şi transportoarelor blindate

174. Forţa vie şi mijloacele de foc, subunităţile de tancuri, MLI, TB, instalaţiile RATD şi tunurile antitanc
se nimicesc.
La tragerea asupra obiectivelor blindate se antrenează, de regulă, subunităţile de artilerie înarmate cu piese
şi aruncătoare calibrul 100 mm şi mai mult.
Forţa vie şi mijloacele de foc dispuse neprotejat se lovesc cu un ciocan de foc care se execută cu foc de
vijelie, iar forţa vie şi mijloacele de foc în adăposturi, subunităţile de tancuri, MLI şi TB — prin unul sau cîteva
ciocane de foc.
Mijloacele antitanc (instalaţiile RATD şi tunurile antitanc) dispuse pe poziţii (aliniamente) dispersat (frontul
obiectivului mai mult de 300 m la o distanţă de tragere pînă la 6 km şi mai mult, 400 m — la o distanţă de tragere
de 6 km şi mai mult) se lovesc ca şi obiectivele izolate.
175. Asupra forţei vii şi mijloacelor de foc dispuse neprotejat tragerea se execută cu proiectile cu casete
explozive, cu proiectile cu focos radio sau cu focos percutant reglat instantaneu.
 In caz de tragere asupra forţei vii şi mijloacelor de foc în poziţii amenajate cu şanţuri de tragere (tranşee)
acoperite se întrebuinţează proiectile cu focos percutant, totodată pe fiecare gradaţie de înălţător şi de derivă se
consumă aproximativ o jumătate din proiectile cu focosul reglat instantaneu, iar celelalte — pe acţiune întârziată
sau explozivă; primele 2—4 proiectile de piesă în fiecare ciocan de foc se trag cu focosul reglat instantaneu, mai
departe fiecare piesă a bateriei alternează reglarea focosului pe acţiune întârziată (explozivă) şi instantaneu.
Tragerea asupra forţei vii şi mijloacelor de foc în raioanele de concentrare (în raioanele de aşteptare şi de
plecare) şi pe poziţiile amenajate cu şanţuri de tragere neacoperite se execută cu proiectile cu casete explozive, cu
proiectile completate cu focos radio sau cu focos percutant reglat instantaneu.
Asupra tancurilor, MLI, TB şi asupra mijloacelor antitanc blindate dispuse în raioanele de concentrare (în
raioanele de aşteptare şi de plecare) tragerea se execută cu proiectile cu focos percutant reglat instantaneu (la
tragere asupra tancurilor reglările focosului pot fi schimbate pe rînd pentru efect percutant şi exploziv). Pentru
tragere asupra MLI, TB, mijloacelor antitanc blindate şi neblindate pot fi întrebuinţate de asemenea proiectilele cu
focos radio.

Lovirea elicopterelor pe terenurile de aterizare

176. Elicopterele de pe terenurile de aterizare se neutralizează. Dacă dispunerea elicopterelor pe terenul de

aterizare este cunoscută, atunci dimensiunile obiectivului şi coordonatele centrului lui se determină în
conformitate cu art. 17. Dacă dimensiunile obiectivului nu sunt determinate, atunci ele se iau egale cu 300 m pe
front şi în adîncime.
177. Pentru lovirea elicopterelor pe terenul de aterizare se antrenează, de regulă, un divizion. Obiectivul se
loveşte cu un ciocan de foc prin foc de vijelie.
178. Tragerea se execută cu. proiectile completate cu focos radio sau cu focos percutant reglat instantaneu,
precum şi cu proiectile cu casete explozive.

Lovirea punctelor de comandă şi punctelor de conducere

179. Punctele de comandă şi punctele de conducere se neutralizează.

La tragere se antrenează, de regulă, un divizion. Dacă punctul de comandă este dispus dispersat pe o
suprafaţă ce depăşeşte dimensiunile maxime (tab. 2), atunci se lovesc cele mai importante elemente ale acestuia:
centrul de conducere a acţiunilor de luptă, centrul de transmisiuni ş a.
180. La tragerea de neutralizare se aplică unul sau cîteva ciocane de foc.
181. Tragerea asupra punctelor de comandă şi punctelor de conducere dispuse neprotejat în automobile
(autobuze), transportoare blindate sau în şanţuri neacoperite se execută cu proiectile cu casete explozive, cu
proiectile cu focos radio sau focos percutant reglat instantaneu.
Dacă obiectivele sunt dispuse în şanţuri acoperite, în blindaje şi în adăposturi, tragerea se execută cu
proiectile cu focos percutant reglat pentru acţiune întârziată sau explozivă.

Corectarea focului оn cursul tragerii de efect

182. Corectarea focului în cursul tragerii de efect se efectuează cu ajutorul staţiei de radiolocaţie tip ARK
cînd elementele pentru tragerea de efect asupra obiectivului sunt determinate fără reglaj şi constă în determinarea
abaterilor spargerilor (centrului grupului de spargeri) de la obiectiv (de la centrul obiectivului), în calcularea şi
introducerea corecţiilor în bătaie şi direcţie.
La darea misiunii şefului staţiei de radiolocaţie se indică aceleaşi date, ca şi la reglajul pe obiectiv.
La executarea focului cu divizionul corecţiile se determină după rezultatele măsurării abaterilor spargerilor
unei singure bateri' (la îndemână) sau a întregului divizion cu introducerea unei corecţii generale la toate bateriile
divizionului. Corectarea după rezultatele executării focului unei singure baterii (la îndemână) se aplică, dacă sunt
respectate condiţiile indicate în art. 85.
183. Corectarea focului cu ajutorul staţiei de radiolocaţie tip ARK se face, trăgând lovituri izolate cu piesa
de bază a bateriei (cu bateria la îndemână în cazul executării focului cu divizionul) nemijlocit înaintea începerii
ciocanului de foc. Corectarea focului se face la fel ca şi la reglajul pe obiectiv (art. 103), în acest caz trebuie să fie
intersectată spargerea măcar a unui proiectil.

Capitolul VIII
LOVIREA OBIECTIVELOR TERESTRE FIXE OBSERVATE

184. La lovirea obiectivelor observate felul proiectilului, tipul focosului şi reglarea acestuia se determină,
procedînd conform regulilor de lovire a obiectivelor neobservate analogice.
Forţa vie şi obiectivele neblindate dispuse neprotejat sau în şanţuri (tranşee) de tragere neacoperite, în afară
de aceasta, se lovesc cu o tragere prin ricoşet sau cu proiectile completate cu tub.

Lovirea obiectivelor izolate şi grupate

185. Obiectivele izolate blindate (tancurile, MLI, TB, instalaţiile RATD, tunurile antitanc etc.), mijloacele
de foc izolate în lucrări din lemn şi pămînt şi lucrări din elemente prefabricate se nimicesc, de regulă, cu muniţii
de înaltă precizie cu tragere prin ochire directă. Dacă acest lucru e imposibil şi la lovirea altor obiective izolate, se
întrebuinţează proiectile cu focos radio sau cu focos percutant reglat instantaneu sau exploziv în funcţie de
caracterul obiectivului. Tragerea se execută cu bateria (cu plutonul) prin serii de lovituri pe vijelie a cîte 2. .4
proiectile de piesă pe o singură gradaţie de înălţător şi fascicul concentrat pînă la îndeplinirea misiunii de foc. În
intervalele dintre seriile de lovituri pe vijelie se apreciază starea obiectivului, se determină şi se introduc
corecţiile.
186. Obiectivele grupate în funcţie de caracterul lor, de importanţă şi de condiţiile situaţiei se neutralizează
cu tocul divizionului sau bateriei, procedeul de tragere asupra obiectivului se determină pornind de la
dimensiunile reale ale acestuia, care nu trebuie să le depăşească pe cele maxime (art. 157). Fasciculul se aplică pe
lăţimea obiectivului. Tragerea de efect se execută prin unul sau cîteva ciocane de foc pînă la îndeplinirea misiunii
de foc.
187. Tragerea asupra obiectivelor grupate cu adîncimea mai mică de 100 m se execută cu bateria pe o
singură gradaţie de înălţător şi pe una sau pe două gradaţii de derivă prin serii de lovituri pe vijelie a cîte 2...4
proiectile de piesă.
188. La lovirea obiectivelor grupate cu adîncimea de 100 m şi mai mult (cu excepţia lovirii forţei vii şi
mijloacelor de foc adăpostite dispuse în punctele de sprijin de pluton sau pe poziţiile de apărare de pluton)
divizionul execută tragerea cu bateriile cu scara sau foc suprapus (art. 160, 161), iar bateria—ca şi în cazul tragerii
de sine stătătoare, asupra obiectivelor neobservate (art. 159). In acest caz se destinează cîte 2...4 proiectile de
piesă-reglare.
Divizionul execută tragerea cu bateriile cu scara şi pe o sin-gură gradaţie de derivă la lovirea obiectivelor cu
mare capacitate de manevră, precum şi la tragerea cu proiectile cu casete şi cu proiectile cu focos fuzant (cu tub).
189. Forţa vie şi mijloacele de foc adăpostite dispuse în punctele de sprijin de pluton (pe poziţiile de apărare
de pluton) se lovesc în perioada pregătirii de artilerie a atacului prin unul sau cîteva ciocane de foc, între care se
poate executa focul de supraveghere.
La tragere se antrenează cel puţin un divizion (două baterii). Consumul de proiectile se determină la fel ca şi
la lovirea obiectivelor neobservate. Tragerea se execută pînă la consumarea cantităţii destinate de proiectile cu
bateriile prin foc suprapus sau cu repartizarea sectoarelor obiectivului (grupurilor de obiective vădit pronunţate)
între baterii. În ultimul caz consumul total de proiectile pe obiectiv se repartizează egal între baterii, se determină
procedeul de tragere corespunzător dimensiunilor sectoarelor obiectivului (grupurilor de obiective) şi se realizează
corectarea focului fiecărei baterii.
 Tancurile, MLI, TB, instalaţiile RATD, tunurile antitanc şi alte mijloace de foc importante din componenţa
punctelor de sprijin de pluton (pe poziţiile de apărare de pluton) se nimicesc, de regulă, cu muniţii de înaltă
precizie cu tragere prin ochire directă.
190. La lupta în adîncime, forţa vie şi mijloacele de foc adăpostite în punctele de sprijin (pe poziţii de
apărare), care prezintă obiective de atac, se lovesc procedînd conform regulilor de executare a concentrării
succesive a focului pe un aliniament.
191. In cursul tragerii de efect între seriile de lovituri pe vijelie sau între ciocanele de foc se apreciază starea
obiectivului, se determină şi se introduc corecţii.
Dacă în cursul reglajului obiectivul izolat sau grupat a de-62 venit neobservat (reglajul nu s-a terminat),
atunci acesta se loveşte, stabilind procedeul de tragere şi consumul de proiectile prevăzut pentru lovirea
obiectivului neobservat de caracter analogic.
Dacă obiectivul a devenit neobservat după reglaj sau în cursul tragerii de efect, atunci procedeul de tragere
nu se schimbă, iar consumul de proiectile se determină ca pentru obiectivul neobservat, micşorîndu-1 cu 1/4 de
normă, fără a ţine seama de proiectilele consumate mai înainte.

Corectarea focului оn cursul tragerii de efect

192. La lovirea obiectivelor observate se determină şi se introduc corecţiile în bătaie, în direcţie, pe fascicul,
pe înălţimea spargerilor şi pe saltul de înălţător (pe valoarea scării).
Corectarea focului оn cursul tragerii de efect se face potrivit rezultatelor aprecierii din vedere a abaterii
centrului grupului de spargeri de la obiectiv (de la centrul obiectivului grupat) prin observarea sensului
spargerilor, iar în condiţii favorabile — şi cu ajutorul telemetrului.
193. In cazul tragerii de sine stătătoare cu bateria şi la executarea focului concentrat cu divizionul cu
repartizarea sectoarelor obiectivului (grupului de obiective) între baterii corectarea focului o fac comandantii
bateriilor după salva bateriei.
La tragerea cu divizionul focul îl corectează comandantul de divizion, de regulă, după salva divizionului
(bateriei aflate Ia îndemână) executată între seriile de lovituri pe vijelie (оntre ciocanele de foc).
194. Corecţiile în bătaie şi în direcţie se determină cu ajutorul ACC, ACF sau MC, iar în cazul unghiului la
obiectiv mai mic de 5-00—şi prin calcul folosind Kd şi Sd. La tragerea cu divizionul Kd şi Sd se determină pentru
bateria dispusa in centrul raionului poziţiilor de tragere ale divizionului.
195. La corectarea focului după rezultatele aprecierii din vedere a abaterii centrului grupului de spargeri de
la obiectiv (de la centrul obiectivului grupat) corecţiile în bătaie şi în direcţie se determină la fel ca şi la reglajul
cu ajutorul telemetrului.
Dacă aprecierea abaterii centrului grupului de spargeri de la obiectiv (de la centrul obiectivului grupat) e
imposibila sau dificilă, atunci corectarea focului se face prin observarea sensului spargerilor.
196. La corectarea focului prin observarea sensului spargerilor, abaterile de la centrul grupului de spargeri
în bătaie de la obiectiv (de la centrul obiectivului grupat) pe linia de observare se iau egale:
— cu 50 m după reglaj, cu 100 m la determinarea elementelor pentru tragerea de efect prin alte procedee,
dacă au fost obţinute toate spargerile lungi sau scurte, şi cu 25 m, dacă a fost obţinută o grupă acoperitoare cu
predominarea spargerilor lungi sau scurte—pentru cazurile cînd adâncimea obiectivului e mai mică de 100 m;
— cu adîncimea obiectivului după reglaj, cu 1,5 de adîncime a obiectivului la determinarea elementelor
pentru tragerea de efect prin alte procedee, dacă au fost obţinute toate spargerile lungi faţă de limita îndepărtată a
obiectivului (toate spargerile scurte faţă de limita apropiată), şi cu 2/3 de adîncime a obiectivului, dacă a fost
obţinută predominarea spargerilor lungi (spargerilor scurte) faţă de limita îndepărtată (apropiată) a obiectivului —
pentru cazurile cînd adîncimea obiectivului e de 100 m şi mai mult.
Corecţiile în bătaie şi în direcţie se determină în conformitate cu art. 194.
 197. La corectarea focului cu ajutorul telemetrului corecţiile se determină la fel ca şi la reglajul pe obiectiv.
Corectarea focului cu ajutorul telemetrului se face dacă există posibilitatea intersectării sigure a centrului grupului
de spargeri (salvei).
198. Fasciculul spargerilor se corectează cînd unghiul la obiectiv e mai mic de 5-00 în cazurile, cînd frontul
spargerilor observate e mai mare sau mai mic decît frontul obiectivului mai mult decît de 1,5 ori, prin strângerea
sau desfacerea fasciculului. Dacă în timpul tragerii de efect se observă că este lovit cu foc nu tot frontul
obiectivului, ci numai o parte a acestuia, atunci se introduce o corecţie unică pentru divizion (baterie) pentru
suprapunerea centrului fasciculului spargerilor cu frontul obiectivului.
Saltul de înălţător (valoarea scării) se corectează în cazurile cînd se loveşte cu foc nu toată adîncimea
obiectivului sau cînd o parte mare a spargerilor ies simultan dincolo de limitele îndepărtată şi apropiată ale
obiectivului.
199. La corectarea tragerii de efect cu proiectile completate cu focos radio şi tragerii prin ricoşet observarea
sensului spargerilor aeriene (în cazul tragerii prin ricoşet — a spargerilor aeriene şi terestre) şi a locurilor de
căderea schijelor se foloseşte în egală măsură.
In cursul tragerii prin ricoşet se urmăreşte ca numărul spargerilor aeriene să nu fie mai mic de jumătate; în
caz contrar tragerea prin ricoşet se abandonează şi se trece la tragerea cu focosul reglat instantaneu.
200. In cazul tragerii cu proiectile cu focos fuzant corecţiile în bătaie, în direcţie, pe fasciculul spargerilor şi
valoarea scării se determină după regulile generale; corecţia în bătaie se însoţeşte cu modificarea reglării
focosului.
Supraînălţarea spargerilor proiectilelor cu focos fuzant deasupra obiectivului se corectează prin schimbarea
gradaţiei nivelei la fel ca şi la reglajul pe obiectiv, procedând conform indicaţiilor art. 117, iar pentru aceasta se
măsoară unghiul de teren al spargerilor.
La tragerea cu proiectile completate cu tub supraînălţarea spargerilor se corectează prin modificarea
gradaţiei tubului cu o diviziune, dacă supraînălţarea spargerilor aeriene se deosebeşte de cea mai avantajoasă
înălţime cu o jumătate din valoarea ei. Gradaţia tubului se măreşte, dacă spargerile sunt mai sus de cea mai
avantajoasă înălţime şi se micşorează, dacă sunt mai jos. In cazul condiţiilor favorabile de observare corecţiile în
bătaie şi în direcţie pot fi determinate după locurile de cădere a corpurilor de proiectile cu tub în conformitate cu
art. 195 şi 196. Corecţia în bătaie se însoţeşte prin modificarea gradaţiei tubului.

Particularităţile tragerii de distrugere

201. Nimicirea forţei vii, mijloacelor de foc şi tehnicii de luptă dispuse în lucrări de apărare acoperite şi în
şanţuri de tragere (tranşee) acoperite se realizează prin distrugerea adăposturilor. Tragerea de distrugere se
execută de asemenea asupra podurilor, pistelor de decolare şi aterizare, clădirilor şi altor obiective cu scopul de a
le aduce într-o stare inutilizabilă pentru folosirea ulterioară.
202. Tragerea de distrugere cu proiectile explozive (de rup-tură beton) se execută în cazurile cînd misiunea
tragerii nu poate fi îndeplinită cu muniţie de înaltă precizie.
Pentru tragerea de distrugere se alege un punct de observare pe cît e posibil mai aproape de obiectiv şi de
aliniamentul baterie — obiectiv (P trebuie să fie nu mai mare de 3-00).
Tragerea de distrugere se execută cu bateria, cu plutonul sau cu piesa. Lucrările deosebit de rezistente se
distrug cu focul pieselor de calibrul 152 mm.
Elementele pentru tragerea de efect se determină prin reglaj pe obiectiv.
Tragerea de distrugere se execută prin foc metodic cîte 4...6 proiectile de piesă cu un ritm ce asigură
observarea fiecărei spargeri, pînă la îndeplinirea misiunii de foc—distrugerea completă clar vizibilă a
obiectivului.
203. Pentru distrugerea lucrărilor de apărare se execută tragerea întinsă cu tunurile şi obuzierele (tunurile-
obuzier) asupra peretelui din faţă (vertical) sau tragerea curbă (verticală) cu obuzierele (tunurile-obuzier) şi cu
aruncătoarele asupra tavanului (planşeului lucrării).
Prin tragere întinsă cu tunurile asupra peretelui din faţă (vertical) e mai avantajos de distrus lucrările ridicate
deasupra suprafeţei solului. Tragerea se execută cu încărcătura maximă. Reglajul în acest caz se execută cu
proiectile, focosul cărora este reglat instantaneu sau exploziv.
 Tragerea curbă asupra tavanului (planşeului lucrării) se execută numai în cazul imposibilităţii complete de a
distruge lucrarea prin tragere cu ochire directă sau prin tragere întinsă. Pentru tragerea curbă (verticală) cu piesele
se ia o încărcătură care asigură cea mai mică împrăştiere la cel mai mare unghi de cădere (fiind asigurată
capacitatea suficientă de ruptură beton în cazul tragerii asupra lucrărilor permanente pentru mijloace de foc). La
tragerea cu aruncătoarele se alege cea mar mică încărcătură posibilă.
204. Distrugerea lucrărilor permanente pentru mijloace de foc prin tragere din poziţii de tragere acoperite se
face numai în cazul imposibilităţii de a executa această misiune prin tragere cu ochire directă.
Poziţia de tragere în cazul tragerii întinse asupra lucrărilor permanente pentru mijloace de foc se alege astfel
încît planul tragerii să treacă aproximativ perpendicular pe peretele de distrugere al lucrării, iar în cazul tragerii
curbe (verticale)—la o astfel de depărtare, încît să se obţină cel mai mare unghi de cădere (nu mai mic de 58°).
Înaintea tragerii de distrugere a lucrării permanente pentru mijloace de foc se distruge terasamentul de
protecţie, care protejează peretele din faţă sau tavanul lucrării, cu scopul de a face un canal în terasament pe
direcţia de tragere (în cazul tragerii asupra peretelui din faţă) sau de a îndepărta terasamentul de protecţie de pe
tavan pînă la formarea unei curmături în acesta deasupra centrului cazematei care ajunge pînă la tavan (în cazul
tragerii asupra tavanului). Tragerea se execută cu bateria (cu plutonul) calibrul 122 mm şi mai mult cu proiectile
explozive completate cu focos percutant reglat pentru acţiune întârziată sau explozivă.
Tragerea de distrugere a lucrărilor permanente pentru mijloace de foc se execută pînă se obţine una sau mai
multe spărturi în peretele (tavanul) fiecărei lucrări.
Turelele şi cupolele blindate se distrug prin tragere cu ochire directă cu piesele cu proiectile perforante
(subcalibru, cumulative) sau cu RATD.
In cazurile cînd prin observare nu se reuşeşte a determina dacă lucrarea este de luptă sau falsă, permanentă
din beton armat sau din lemn şi pămînt, se face o cercetare prin focul artileriei pentru care se antrenează o baterie
de calibrul 152 mm sau 122 mm. Tragerea se execută cu proiectile explozive completate cu focos percutant reglat
pentru acţiune întârziată sau explozivă.
Dacă lucrarea este făcută din beton armat, după o lovitură directă a proiectilului pe aceasta apar raze cenuşii
în norul spargerii şi un depozit cenuşiu pe terasament, pe sol şi pe vegetaţia de lângă obiectiv, norul spargerii se
formează lat, la înălţime mică ca şi în cazul reglării focosului instantaneu, se produce o flacără; se produce o
detunătură stridentă a spargerii care se deosebeşte de detunătura la pătrunderea proiectilului în sol.
205. Tragerea de distrugere a lucrărilor pentru mijloace de foc se execută: a lucrărilor permanente—cu
proiectile de ruptura. beton, focoasele cărora sunt reglate pentru acţiune întârziată; a lucrărilor din lemn şi pămînt
şi din piatră şi pămînt — cu proiectile explozive completate cu focos percutant reglat pentru acţiune întârziată sau
explozivă.
206. In caz de necesitate şanţurile de tragere şi tranşeele, precum şi intrările în galeriile subterane şi ieşirile
din acestea se distrug prin foc cu aruncătoarele sau prin tragere curbă cu obuzierele (cu tunurile-obuzier).
Tragerea se execută cu proiectile (bombe) completate cu focos percutant reglat pentru acţiune explozivă sau
întârziată. Încărcătura se ia cu intenţia de a obţine o împrăştiere pe cît e posibil mai mică (pentru aruncătoare —
încărcătura minimă).
În cazul dispunerii frontale a şanţurilor de tragere (tranşelor) intervalul fasciculului nu trebuie să depăşească
10 m (25 m—pentru aruncătoare), iar în cazul dispunerii pe flanc— fasciculul concentrat.
207. Clădirile de piatră şi de cărămidă, precum şi construcţiile de beton se distrug cu focul pieselor calibrul
122 mm şi mai mult. Tragerea se execută cu proiectile completate cu focos percutant reglat pentru acţiune
întârziată sau explozivă. In cazul tragerii întinse se ia încărcătura cea mai mare sau apropiată de aceasta.
208. Tragerea de distrugere a clădirilor din lemn se execută cu proiectile completate cu focos percutant
reglat pentru acţiune explozivă.
Dacă în clădire sau lîngă aceasta există materiale uşor inflamabile, poate fi întrebuinţat proiectilul fumigen
(bomba incendiară).
209. Podurile se distrug:
— cele din lemn — cu proiectile completate cu focos percutant reglat pentru acţiune explozivă;
— cele metalice, de piatră şi din beton armat—cu proiectile calibrul 122 mm şi mai mult completate cu
focos percutant reglat pentru acţiune explozivă.
 Focul se concentrează asupra uneia dintre deschiderile podului.
210. la tragerea asupra depozitelor încăperile acestora se distrug după regulile de distrugere a clădirilor.
Asupra depozitelor dispuse neprotejat focul se execută cu proiectile completate cu focos percutant reglat
instantaneu. Asupra depozitelor cu materiale uşor inflamabile, în afară de aceasta, poate fi întrebuinţat proiectilul
fumigen (bomba incendiară).
211. La tragerea de distrugere focul se corectează prin observarea sensului spargerilor. Corecţiile în bătaie
se introduc la fiecare piesă, procedînd conform următoarelor reguli:
— dacă raportul semnelor la grupa acoperitoare e mai mic decît 3:1, distanţa de tragere nu se schimbă;
— dacă raportul semnelor e de la 3:1 pînă la 4:1 inclusiv, se schimbă distanţa cu 1 A pb spre partea numărului
mai mic de semne;
— dacă raportul semnelor e mai mare decît 4:1, precum şi în cazul obţinerii aceluiaşi semn la toate
observările (nu mai puţine de trei), se schimbă distanţa cu 2 A pb spre partea numărului mai mic de semne (spre
obiectiv, dacă la toate observările s-a obţinut acelaşi semn).
Pentru menţinerea spargerilor pe linia de observare se foloseşte saltul de derivă.
Corecţiile în bătaie se introduc pe ultima serie de lovituri, ţinînd cont de semnele obţinute în seria
precedentă de lovituri pe acelaşi unghi de nivel. Dacă după introducerea corecţiei în bătaie vor predomina
observări de acelaşi semn (3:1 şi mai mult) opus semnului observărilor care a predominat la reglarea precedentă,
atunci se introduce o corecţie intermediară egală cu o jumătate din cea precedentă.
Pentru determinarea corecţiei în direcţie, abaterea medie în direcţie a grupului de spargeri al fiecărei piese se
înmulţeşte cu coeficientul de distanţă.

Capitolul IX
LOVIREA OBIECTIVELOR TERESTRE IN MIŞCARE

Lovirea coloanelor

212. Lovirea coloanelor se realizează, de regulă, cu scopul de a le reţine sau a le interzice mişcarea.
Pentru cercetarea coloanelor şi corectarea focului asupra lor se antrenează o staţie de radiolocaţie de tip
SNAR sau un telemetru cuantic. In afară de aceasta, cercetarea coloanelor poate fi realizată cu ajutorul
elicopterului şi subunităţilor de cerce-tare a armelor*.
213. Pentru tragerea asupra coloanelor de automobile şi de infanterie pe jos cu lungimea de pînă la 700 m se
antrenează un divizion. Dacă coloana e mai lungă, se antrenează cîteva divizioane. In acest caz unul dintre
divizioane execută tragerea asupra capului coloanei, iar focul celorlalte divizioane se repartizează pe lungimea ei,
astfel încît distanţa dintre punctele de ochire ale divizioanelor să nu depăşească 700 m.
* Ceea ce se spune despre elicopter şi subunităţile de cercetare a arme-lor la lovirea coloanelor se referă şi la
staţiile de radiolocaţie tip SNAR şi telemetrul cuantic.
La executarea focului asupra coloanelor de tancuri (MLI, TB, piese autopropulsate) asupra fiecărei porţiuni
a coloanei cu lungimea de 700 m se antrenează cu foc suprapus cel puţin două divizioane înarmate cu piese
calibrul 100 mm şi mai mult.
214. Pentru lovirea coloanelor elementele de tragere asupra punctelor de întîlnire se determină din timp. În
acest scop comandantul (şeful de stat-major) de divizion trasează pe hartă cele mai probabile itinerare de
deplasare a coloanelor, ţinînd seama de reţeaua de drumuri în dispozitivul inamicului. Punctele de întâlnire se
marchează în limitele vizibilităţii mijloacelor de cercetare, de regulă, la nodurile de drumuri, precum şi la punctele
de trecere (la poduri), defileuri şi alte sectoare de teren, unde mişcarea coloanelor în afara drumurilor este dificilă
sau imposibilă.
 Itinerarele şi punctele de întîlnire marcate se trec pe hartă (pe planşetă). Itinerarelor li se acordă denumiri
convenţionale după nume de reptile, de exemplu “Boa”, “Piton” etc., iar punctelor de întâlnire pe ele, în afară de
aceasta, şi numere de ordine, începînd de la cel mai îndepărtat, de exemplu “Boa-l”, “Boa-2” etc.
215. Elementele pentru tragerea de efect pe fiecare punct de întîlnire marcat se determină prin procedeul de
pregătire completă, prin transportul de foc de la obiectiv (de la reperul de tragere) şi prin folosirea datelor piesei
de reglaj. Dacă permite situaţia, ele se verifică prin lovituri izolate.
216. Descoperind coloana, şeful staţiei de radiolocaţie (telemetristul) raportează comandantului (şefului de
stat-major) de divizion caracterul obiectivului, ora descoperirii, coordonatele poare (rectangulare) ale capului
coloanei, lungimea ei, viteza de deplasare (km/h), denumirea şi numărul punctului de întîlnire spre care se mişcă
obiectivul.
Exemplu. “Nistru”. O coloană de automobile, 3.30. Capul:
48-15, 13800 Lungimea 600 Se mişcă spre “Piton-l”. Viteza 15. Aici “Fascicul” (indicativul SRL).
217. Comandantul (şeful de stat-major) de divizion, primind raportul şefului staţiei de radiolocaţie
(telemetristului), determină punctul de întîlnire, în care va fi lovită coloana, şi dă comanda pentru cererea de foc
asupra acestui punct, de exemplu: “Nistru” Stai “Boa 2” “încărcaţi”. Denumirea punctului de întîlnire i se
comunică şefului SRL (telemetristului).
Focul se deschide la apropierea capului coloanei de punctul de оntоlnire la raportul (semnalul) şefului staţiei
de radiolocaţie (telemetristului) sau (dacă e imposibilă observarea coloanei) după timpul calculat, luînd în
consideraţie distanţa de la punctul unde ea a fost observată pînă la punctul de întîlnire marcat şi viteza de
deplasare a coloanei.
218. Coloanele de infanterie pe jos se lovesc оn punctul de оntоlnire prin serii de lovituri pe vijelie.
 Coloanele de automobile, de tancuri (MLI, TB, piese auto-propulsate) se lovesc оn punctul de оntîlnire cu
ciocan de foc care se execută pe vijelie.
Asupra coloanei divizionul execută tragerea pe baterii cu scara, luînd mărimea scării egală cu 100 m, pe o
singură gradaţie de derivă cu intervalul fasciculului egal cu 50 m indiferent de direcţia de deplasare a coloanei.
219. In cursul tragerii de efect şeful staţiei de radiolocaţie (telemetristul) determină şi raportează
comandantului (şefului de stat-major) de divizion coordonatele polare (abaterile) ale centrului grupului principal
de spargeri de la punctul de оntвlnire.
Dacă se va constata că după ciocanul de foc coloana s-a oprit, atunci aceasta se loveşte ca un obiectiv fix
neobservat (observat), ţinînd cont de dimensiunile coloanei şi introducând la necesitate corecţii.
Dacă coloana îşi continuă mişcarea, atunci se pregăteşte şi se execută un ciocan de foc asupra noului punct
de întîlnire; totodată se iau în consideraţie corecţiile obţinute la executarea focului asupra punctului precedent de
întîlnire.
220. Asupra coloanelor de tancuri tragerea se execută cu proiectile explozive completate cu focos percutant
reglat instantaneu şi exploziv (aproximativ în cantităţi egale).
La lovirea coloanelor de MLI, TB şi piese autopropulsate se întrebuinţează proiectile cu focos radio sau cu
focos percutant reglat instantaneu, iar la lovirea coloanelor de automobile şi de infanterie pe jos, în afară de
aceasta,— proiectile cu casete explozive. Asupra coloanelor observate de automobile şi de infanterie pe jos se
întrebuinţează de asemenea proiectile cu focos fuzant (cu tub).

Lovirea grupurilor izolate observate de infanterie motorizată

(de infanterie) în mişcare

221. Grupurile izolate observate de infanterie motorizată (de infanterie) se lovesc, de regulă, cu foc de
baterie.
Pentru cercetarea şi determinarea coordonatelor obiectivelor în mişcare se foloseşte telemetrul.
222. Elementele pentru tragerea de efect se determină după regulile generale şi se precizează în cursul
executării focului.
Tragerea de efect bateria o execută pe o singură gradaţie de înălţător şi o gradaţie de derivă cu fascicul pe
lăţimea obiectivului prin serii de lovituri pe vijelie a cîte 2...4 proiectile de piesă.
223. Grupurile de infanterie motorizată (de infanterie) se lovesc cu proiectile completate cu focos fuzant (cu
tub), cu proiectile cu casete explozive, proiectile cu focos radio sau focos percutant reglat instantaneu sau întârziat
(pentru obţinerea ricoşeturilor).
224. Descoperind obiectivul, comandantul de baterie determină itinerarul de deplasare al acestuia, pe care
marchează aliniamentul (punctul de întîlnire) pentru trecerea ulterioară pe acesta la tragerea de efect.
Distanţa aliniamentului (punctului de întîlnire) ales de la locul unde se află obiectivul în momentul
descoperirii lui se determină, ţinînd cont de viteza de deplasare a obiectivului şi de timpul necesar pentru
pregătirea focului de baterie.
225. Luînd hotărîrea pentru lovirea obiectivului, comandantul de baterie dă comanda pentru pregătirea
tragerii, de exemplu: “Vişinul”. Stai. Obiectivul 47. Infanterie. Proiectil cu casete explozive. Gismentul: 41-30,
2140, minus 0-03. Cîte 2 proiectile vijelie. Încărcaţi”.
Dacă e posibil, elementele pentru tragerea de efect asupra punctului de întîlnire se verifică prin lovituri
izolate cu piesa de bază. Tragerea de efect se deschide la apropierea obiectivului de punctul de оntоlnire marcat.
226. Dacă spargerile au fost obţinute dinaintea obiectivului pe traseul lui de deplasare, se execută o nouă
serie de lovituri pe vijelie în momentul cînd obiectivul ajunge la aliniamentul pe care s-a executat reglajul.
La ieşirea obiectivului din zona spargerilor, precum şi în caz de obţinere a spargerilor lungi la deplasarea
obiectivului spre punctul de observare (spargerilor scurte la îndepărtarea obiectivului de la acesta), se modifică
reglările înălţătorului şi derivei şi se execută din nou o serie de lovituri pe vijelie. Corecţiile se determină în
funcţie de direcţia şi viteza de deplasare a obiectivului, ţinînd cont de abaterile spargerilor în seriile precedente de
lovituri pe vijelie.

Focul de baraj

227. Focul de baraj se pregăteşte, de regulă, din timp pe direcţiile probabile de atac (de contraatac) al
inamicului. Acesta se execută cu scopul de a interzice înaintarea tancurilor, MLI, TB şi infanteriei inamicului care
atacă (contraatacă), de a dezorganiza dispozitivele de luptă ale acestuia şi a crea condiţii favorabile pentru lovirea
inamicului cu foc concentrat din poziţii de tragere acoperite prin tragere cu muniţii de înaltă precizie şi prin ochire
directă cu tunurile şi instalaţii RATD.
Focul de baraj se pregăteşte pe un aliniament (foc de baraj fix simplu) sau pe cîteva aliniamente (foc de
baraj fix adînc, foc de baraj mobil simplu sau dublu), care se execută pe sectoare de teren observate de la punctele
de observare terestre.
Divizionul poate pregăti şi executa de sine stătător focul de baraj mobil simplu şi focul de baraj fix simplu.
Divizionului i se destinează pe aliniamentul focului de baraj (pe unul din fiecare grup de aliniamente de
FBM dublu şi pe unul din aliniamentele de FBF adînc) un singur sector. Lăţimea sectorului de FBF şi FBM pentru
divizion (baterie) se stabileşte, luînd în calcul cel mult cîte 50 m pentru fiecare piesă.
La respingerea atacului (contraatacului) de tancuri, MU, TB şi de infanterie din direcţiile, pe care focul de
baraj n a fost pregătit din timp, acesta se pregăteşte nemijlocit înaintea tragerii.
228. Comandantului de divizion antrenat la executarea focului de baraj al grupării de artilerie i se indică
denumirea focului de baraj, numerele aliniamentelor, asupra cărora divizionul va executa focul, si poziţia lor prin
coordonatele; flancurilor focului grupat de baraj, altitudinea medie a aliniamentelor şi dimensiunile sectorului de
divizion La pregătirea focului de baraj mobil în locul coordonatelor flancurilor aliniamentelor se indică frontul
(lungimea) sectorului focului de baraj mobil grupat, coordonatele şi altitudinea centrului primului (în cazul FBM
dublu — primului şi al doilea) aliniament, gismentul direcţiei probabile de atac cu tancurile inamicului şi
dimensiunile sectoarelor FBM pentru divizioane.
229. Elementele de tragere se determină prin procedeul pregătirii complete, cu folosirea datelor piesei de
reglaj, prin transportul de foc de la obiectiv (de la reperul de tragere) şi în măsura posibilităţilor se verifică prin
lovituri ale pieselor de bază ale bateriilor.
La determinarea elementelor de tragere cu ajutorul ACF pe acesta se reportează sectoarele focului de baraj
al divizionului, se împart în sectoare de baterii, se determină centrele sectoarelor de baterii şi se calculează pe
acestea elementele de tragere Locul fiecărei baterii pe sectorul divizionar al focului de baraj comandantul de
divizion îl stabileşte din timp.
230. In privinţa direcţiei de tragere focul de baraj poate fi frontal sau de flanc Dacă unghiul dintre direcţia
medie de tragere a divizionului şi aliniamentul focului de baraj e mai mic de 45°, focul este considerat ca foc de
flanc, dacă acest unghi e de 45° şi mai mult — foc frontal.
Tragerea asupra aliniamentelor focului de baraj se execută prin foc de vijelie pe o singură gradaţie de
înălţător şi de derivă.
Focul de baraj frontal al bateriei se execută pe gradaţia calculată a înălţătorului şi derivei pe centrul
sectorului de baterie cu fascicul pe lăţimea sectorului de baterie
Focul de baraj de flanc se execută cu fascicul concentrat, stabilind gradaţia de înălţător pe plutoane eşalonat
cu treapta egală cu o jumătate din lăţimea sectorului de baterie, pentru aceasta gradaţia calculată a înălţătorului pe
centrul obiectivului pentru primul pluton se micşorează, iar pentru al doilea — se măreşte cu 1/4 din lăţimea
sectorului de baterie

Focul de baraj mobil simplu

231. Focul de baraj nobil se întrebuinţează pentru respingerea atacului (contraatacului) cu tancuri, MLI, TB
ale inamicului şi se pregăteşte pe cîteva aliniamente dispuse în calea de deplasare a acestora. Pentru executarea
FBM se antrenează artileria de calibrul 100 mm si mult.
 Primul aliniament (cel mai îndepărtat) al FBM se pregăteşte pe al FBM se pregăteşte probabil de
desfăşurare a inamicului în dispozitiv de luptă (ta o distanţă de 1000... 2000 m de la limita dinainte). Distanţa
dintre aliniamentele FBM în funcţie de viteza de deplasare a inamicului şi de condiţiile de observare poate sa
constituie 400... 600 m, iar distanţa celui mai apropiat aliniament al FBA de la propriile trupe 300... 400 m.
Pe fiecare direcţie expusă atacului cu tancuri aliniamentelor li se dau denumiri după nume de fiare, de
exemplu, “Lup”, “Tigru”, “Panteră” etc., iar fiecărui aliniament, începând de la cel mai îndepărtat,— numărul său
de ordine, de exemplu, “Tigru-l”, “tigru-2 etc.
La executarea FBM simplu focul se deschide în momentul apropierii tancurilor; MLI, TB din capul coloanei
de primul aliniament şi se execută pînă ce masa principală a acestora iese din zona spargerilor, după aceea focul
se transportă pe următorul aliniament Focul se deschide şi se transportă de pe un aliniament (pe altul la comanda
comandantului de divizion.
În caz de abatere a direcţiei de atac (de contraatac) a tancurilor, MLI, TB de la aliniamentele FBM pregătite
se introduc corecţiile necesită comune pentru toate bateriile divizionului.
Tragerea se execută:
— asupra tancurilor — cu proiectile explozive completate cu focos percutant reglat instantaneu şi exploziv
(aproximativ în proporţii egale);
— asupra MLI şi TB — cu proiectile completate cu focos radio, focos fuzant şi focos percutant reglat
instantaneu.

Focul de baraj mobil dublu

232. Acesta se întrebuinţează pentru respingerea atacului (contraatacului) tancurilor (MLI, TB) în cazul
dispozitivului de luptă adânc al inamicului. Pentru executarea FBM dublu se antrenează cel puţin două divizioane
Distanţa dintre aliniamentele asupra cărora divizioanele execută focul simultan se stabileşte-150—200 m, iar între
grupurile unor astfel de aliniamente— 400—600 m.
Sistemului de aliniamente pe fiecare direcţie expusă atacului cu tancuri i se dă o denumire generală după
numele unei fiare, iar fiecărui aliniament, începând de la cel mai îndepărtat, - numărul său de ordine, de exemplu,
“Leu-l” şi “Leu-2”, “Leu-3” şi “Leu-4” etc.
Divizionului i se stabileşte un sector pe un aliniament în frecare grup de aliniamente, acesta se împarte în
sectoare de baterii.
Lăţimea sectorului de FBM dublu al divizionului, proiectilul, focosul, modul de executare a focului,
procedeul de tragere şi elementele de tragere se determină ca şi la FB.M simplu.
Focul se deschide în momentul apropierii tancurilor (MLI, TB) din capul coloanei de primul (cel mai
îndepărtat) aliniament al primului grup de aliniamente şi se execută pînă la ieşirea masei principale de tancuri
(MLI, TB) din zona spargerilor de pe al doilea aliniament, după aceea, la comanda comandantului grupării de
artilerie, focul se transportă pe următoarele două aliniamente.

Focul de baraj fix simplu

233. Focul de baraj fix se întrebuinţează pentru respingerea atacului (contraatacului) infanteriei şi tancurilor
inamicului nemijlocit pe limita dinainte (subunităţile înaintate) a propriilor trupe, pentru acoperirea flancurilor
deschise, intervalelor, joncţiunilor, breşelor şi aliniamentelor de desfăşurare pentru contraatac. Pentru executarea
FBF se antrenează piesele ş-i aruncătoarele de toate calibrele.
Aliniamentele FBF se stabilesc nu mai aproape de 300...400 m de la propriile trupe. Acestora li se dau
denumiri convenţionale după denumirile speciilor foioase, de exemplu, “Arţar”, “Mesteacăn” etc.
Focul se deschide în momentul apropierii infanteriei şi tancurilor de aliniamentul FBF şi se execută pînă ce
infanteria va îi separată de tancuri şi va înceta atacul (contraatacul).
 Dacă infanteria inamicului s-a culcat, ea se loveşte prin serii de lovituri pe vijelie de 2...4 .proiectile de piesă
pînă la îndeplinirea misiunii de foc. Tragerea se execută pe fasciculul care a fost stabilit pentru executarea FBF: în
cazul FBF frontal — schimbând gradaţia înălţătorului înainte (înapoi) cu 50 m după fiecare serie de lovituri pe
vijelie; în cazul FBF de flanc—pe gradaţiile înălţătorului stabilite, executând modificări de derivă spre dreapta
(spre stînga) cu 50 m după fiecare serie de lovituri pe vijelie.
In caz de necesitate se introduc corecţii potrivite rezultatelor observării şi se repetă ciocanul de foc.
Dacă infanteria inamicului ocoleşte aliniamentul FBF, atunci introducând corecţii comune pentru toate
bateriile divizionului, se transportă focul pe direcţia de atac a acesteia.
Tragerea se execută cu proiectile cu casete explozive, proiectile cu focos radio, cu focos fuzant şi cu focos
percutant reglat instantaneu, iar la respingerea atacurilor (contraatacurilor) infanteriei şi infanteriei motorizate
debarcate, în afară de aceasta, şi cu proiectile cu tub.

Focul de baraj fix adоnc (FBF adоnc)

234. FBF adînc este o perdea de foc neîntrerupta creată simultan pe câteva aliniamente în faţa frontului
inamicului care atacă (contraatacă).
Acesta se întrebuinţează pentru respingerea atacului (contraatacului) cînd dispozitivul de luptă al inamicului
este adînc.
Pentru executarea FBF adînc se antrenează cel puţin două divizioane. Distanţa între aliniamentele asupra
cărora divizioanele execută focul simultan se stabileşte 150—200 m.
Sistemului de aliniamente ale FBF adânc i se dă o denumire generală după denumirea unui copac, iar
fiecărui aliniament, începând cu cel mai îndepărtat,—numărul său de ordine, de exemplu, “Arţar-l”, “Arţar-2” etc.
Divizionului i se stabileşte un sector pe unul dintre aliniamente care se împarte în sectoare de baterie.
Lăţimea sectorului FBF adînc al divizionului, proiectilul, focosul, modul de executare a focului, procedeul
de tragere, elementele de tragere se determină ca şi în cazul FBF simplu.
Focul se deschide în momentul apropierii infanteriei şi tancurilor de
primul (cel mai îndepărtat) aliniament al FBF adînc şi se execută în
conformitate cu recomandaţiile din art. 233.

Capitolul X

CONCENTRAREA SUCCESIVA A FOCULUI

235. Pentru concentrarea succesivă a focului, divizionului (bateriei) i se stabilesc, ţinînd cont de structura
apărării inamicului, în calitate de obiective poziţii de apărare ale plutoanelor ocupate (pregătite), unele obiective
izolate importante, sectoare de teren pregătite care pot fi folosite de inamic pentru apărare în cursul luptei.
Obiectivele destinate pentru CSF, care se găsesc aproximativ la aceeaşi distanţă de la limita dinainte a
apărării inamicului, se grupează în aliniamente, distanţele dintre care pot fi egale cu 300...600 m. Repartizarea
obiectivelor pe aliniamente se realizează astfel încât după transportul focului pe aliniament durata ciocanului de
foc al artileriei asupra obiectivelor dispuse pe acesta să constituie cel puţin 5 min.
Aliniamentelor de concentrare succesivă a focului li se atribuie numere, începînd de la cel mai apropiat, şi
denumiri convenţionale după nume de fiare, de exemplu, “Leu” (primul aliniament), “Tigru” (al doilea
aliniament), “Lup” (al treilea aliniament) etc.
Obiectivele pe aliniamentele CSF se numerotează (în fâşia marii unităţi) prin numere din trei cifre, prima
cifră a cărora indică numărul aliniamentului, iar a doua şi a treia — numărul obiectivului pe aliniament (de la
dreapta spre stоnga).
236. Pe aliniamentul CSF divizionului i se destinează pentru nimicire 2—3 obiective izolate sau un obiectiv
grupat cu aria de cel mult 9 ha, (pentru divizioanele cu 18 piese înarmate cu piese calibrul 100 mm şi mai mult
sau cu aruncătoare de toate calibrele).
 Bateria execută focul în componenţa divizionului sau de sine stătător. La executarea de sine stătătoare a
focului bateriei i se destinează un obiectiv, aria căruia (pentru bateria cu 6 piese) nu trebuie să depăşească pentru
calibrele indicate 2 şi 3 ha respectiv.
Dacă numărul de piese ale divizionului (bateriei) se deosebeşte de cel indicat mai sus, atunci dimensiunile
maxime ale obiectivului grupat se schimbă proporţional.
237. Proiectilele şi focoasele pentru executarea CSF se iau corespunzător recomandaţiilor din art. 175.
Consumul de proiectile se determină corespunzător normelor. Pentru fumizarea şi orbirea mijloacelor de foc
ale inamicului (mai ales a celor antitanc), punctelor (posturilor) de comandă şi observare ale acestuia în cazul
condiţiilor meteorologice favorabile (vânt stabil spre inamic cu viteza de pînă la 5 m/s) în combinare cu
proiectilele explozive pot fi întrebuinţate proiectile fumigene (un proiectil fumigen pe minut la fiecare 100 m de
front al obiectivului grupat sau pe obiectivul izolat).
238. Divizionul execută focul asupra obiectivelor pe aliniamentele CSF prin tragerea bateriilor cu scara pe o
singură gradaţie de derivă.
Tragerea asupra obiectivelor pe primul aliniament de CSF se execută prin foc metodic cu ritmul stabilit în
perioada ultimului ciocan de foc al pregătirii de artilerie; pe celelalte aliniamente tragerea se începe printr-o salvă
şi continuă prin foc metodic de ritm stabilit.
Dacă după expirarea timpului planificat pentru executarea focului asupra obiectivelor pe aliniamentul dat nu
a urmat comanda (semnalul) pentru transportul de foc pe aliniamentul următor de CSF, se continuă focul metodic
pe ultimele elemente de tragere pînă la primirea comenzii (semnalului).
239. Comandantului de divizion antrenat pentru executarea CSF la darea misiunii i se indică:
— adоncimea sprijinului de artilerie al atacului;
— numărul şi denumirea aliniamentelor de CSF pe care sunt destinate obiectivele divizionului;
— numerele obiectivelor pe fiecare aliniament, caracterul, coordonatele şi dimensiunile acestora;
— consumul de proiectile pe obiectiv (pe obiective) pe fiecare aliniament, felul proiectilului, tipul şi
reglarea focosului;
— durata executării focului asupra obiectivelor de pe fiecare aliniament;
— semnalele pentru cererea şi pentru transportul focului.
240. La pregătirea CSF comandantul (şeful de stat-major) de divizion este obligat:
— să repartizeze obiectivele între baterii (dacă e necesar), să determine pentru baterii consumul de
proiectile, procedeul de tragere şi modul de executare a focului asupra fiecărui obiectiv, să elaboreze graficul de
executare a CSF;
— să indice comandanţilor de baterii denumirile aliniamentelor de CSF, poziţiile obiectivelor observate pe
teren, numerele tuturor obiectivelor destinate bateriilor, coordonatele şi dimensiunile acestora, consumul de
proiectile, durata executării focului asupra obiectivelor pe fiecare aliniament, semnalele de cerere şi de încetare a
focului;
— să organizeze determinarea elementelor de tragere;
— să stabilească cooperarea cu comandantul batalionului sprijinit şi să dea indicaţiile necesare referitoare la
chestiunile de cooperare comandanţilor de baterii;
— să organizeze controlul gradului de pregătire a bateriilor pentru executarea misiunilor de foc.
Pe baza indicaţiilor primite şi extrasului din tabelul focului de divizion la baterii se determină elementele
pentru tragerea de efect asupra obiectivelor, se întocmeşte fişa CSF şi se pregătesc muniţiile.
241. La executarea CSF comandantul de divizion (de baterie) este obligat:
— să execute observarea neîntreruptă a acţiunilor subunităţi-lor care atacă, a semnalelor date şi rezultatelor
focului de divizion (de baterie);
— să dea comenzile pentru transportul de foc pe următorul aliniament, procedînd în conformitate cu
semnalele (comenzile) primite şi cu graficul de executare a CSF (cu fişa CSF);
 — să raporteze despre deschiderea focului asupra obiectivelor pe fiecare aliniament şi despre acţiunile
subunităţilor care atacă.
 Capitolul XI
TRAGEREA CU PROIECTILE FUMIGENE, CU PROIECTILE DE DIFUZARE A
MATERIALULUI DE AGITAŢIE ŞI CU BOMBE INCENDIARE

Tragerea cu proiectile fumigene

242. Proiectilele fumigene se întrebuinţează pentru punerea" perdelelor de fum şi fumizarea (orbirea)
mijloacelor de foc ale inamicului, punctelor de comandă şi observare ale acestuia (în primul rând mijloacelor
optico-electronice de cercetare, de indicare a obiectivelor şi de dirijare a armamentului). In afară de aceasta,
proiectilele fumigene. pot fi întrebuinţate pentru reglaj, indicarea obiectivelor, crearea reperelor de tragere, focare-
lor izolate de incendiu (dacă există vegetaţie uscată în dispozitivul inamicului) şi pentru aprinderea lucrărilor
izolate din lemn sau din alte materiale uşor inflamabile.
243. Favorabile pentru tragerea de fumizare sunt următoarele condiţii:
— vвntul lateral cu viteza de cel mult 5 m/s;
— lipsa curenţilor ascendenţi de aer;
— tăria mijlocie a terenului în raionul obiectivului (aliniamentului de punere a perdelei de fum).
Tragerea cu proiectile fumigene asupra obiectivelor din apro-pierea propriilor trupe cînd vântul bate dinspre
inamic, precum şi atunci cînd viteza vântului e mai mare de 7 m/s nu se execută.
244. La tragerea pentru fumizarea (orbirea) obiectivelor izolate, pentru crearea focarelor izolate de incendiu
şi aprinderea lucrărilor izolate din lemn sau din alte materiale uşor inflamabile se antrenează o piesă, un pluton
sau o baterie, iar pentru punerea perdelelor de fum — una sau cоteva baterii.
Numărul de piese (de plutoane, baterii) antrenate pentru tragerea cu proiectile fumigene se determină
pornind de la dimensiunile sectorului fumizat sau orbit eficient de către o singură. piesă, care constituie:
— 25 m — cоnd vвntul bate spre inamic (dinspre inamic);
— 100 m — cоnd vвntul este lateral.
Pentru determinarea numărului necesar de piese la fumizarea (orbirea) unui obiectiv izolat frontul fumizării 1
(orbirii) se ia egal cu 100 m.
245. Tragerea cu proiectile fumigene se execută la reglarea focosului instantaneu.
Elementele pentru tragerea cu proiectile fumigene se determină, de regulă, prin reglaj. Reglajul se face prin
măsurarea abaterilor sau prin observarea sensului spargerilor după regulile generale.
La tragerea cu proiectile fumigene cu bateria (cu plutonul) se comandă:
— fascicul concentrat — la tragerea de fumizare (de orbire) a obiectivului izolat, dacă este vânt lateral;
— fascicul pe lăţimea obiectivului (sectorului de fumizare al bateriei) — оn toate celelalte cazuri.
Dacă vântul bate spre inamic, punctul mediu al spargerilor trebuie să se găsească cu 100...200 m în faţa
aliniamentului fumizat şi cu 50...100 m în faţa obiectivului izolat; dacă vântul bate dinspre inamic, punctul mediu
al spargerilor se suprapune pe obiectiv (pe aliniament). In cazul vвntului lateral punctul mediu .al spargerilor se
scoate cu 50...100 m spre partea de unde bate vвntul.
246. Tragerea cu proiectile fumigene la executarea misiunilor de fumizare (de orbire) a unui obiectiv izolat
şi de punere a perdelei de fum se începe cu foc de vijelie a cîte 4...6 proiectile pentru fiecare piesă şi se execută pe
o singură gradaţie de înălţător şi de derivă. Norul (perdeaua) creat se menţine cu foc metodic în cursul timpului
stabilit; consumul de proiectile se determină în conformitate cu normele.
Dacă norul (perdeaua) de fum începe să se împrăştie, atunci din nou se destinează cîte 4...6 proiectile de foc
pe vijelie şi se schimbă ritmul focului metodic.
247. Tragerea pentru aprinderea lucrărilor izolate din lemn sau din alte materiale uşor inflamabile pînă la
inflamarea sigură a acestora după terminarea reglajului se execută prin serii de lovituri pe vijelie sau metodice a
cîte 2...4 proiectile pentru piesă.
 Tragerea cu proiectile de difuzare a materialului de agitaţie

248. Proiectilele de difuzare a materialului de agitaţie se întrebuinţează pentru aducerea materialului de

agitaţie (foilor volante, proclamaţiilor, apelurilor etc.) în dispozitivul inamicului cu scopul de a influenţa ideologic
sau moral asupra lui.
Drept condiţii favorabile pentru tragerea cu proiectile de difuzare a materialului de agitaţie sunt lipsa
vântului puternic în rafale, curenţilor ascendenţi de aer, ploii şi ceţii.
Comandantului de divizion (de baterie) la darea misiunii de foc privind difuzarea materialului de agitaţie i
se indică:
— raionul de difuzare a materialului de agitaţie, dimensiunile acestuia pe front şi în adîncime;
— termenele şi modul de aducere a proiectilelor de difuzare a materialului de agitaţie la subunităţi şi modul
de încărcare a acestora;
— consumul de proiectile;
— termenul de execuţie a misiunii de foc.
249. La tragerea cu proiectile de difuzare a materialului de agitaţie asupra raioanelor neobservate se
antrenează, de regulă, cel mult un divizion de artilerie.
La tragerea cu divizionul raionul de difuzare a materialului de agitaţie se împarte în sectoare de baterii,
dimensiunile cărora nu trebuie să depăşească 500 m pe front şi în adîncime.
Elementele de tragere asupra raioanelor neobservate se determină priii procedeele pregătirii complete şi
pregătirii sumare.
Punctul de ochire se scoate faţă de sectorul de baterie spre partea de unde bate vântul, cu o valoare egală
numeric cu produsul dintre viteza vântului mediu (în m/s) şi înălţimea tabulară a spargerii (în metri). Viteza şi
direcţia vântului mediu se ia din buletinul meteo-mediu din grupa corespunzătoare înălţimii 200 m; reglarea
focosului se alege corespunzător distanţei calculate de tragere.
Bateria de artilerie execută tragerea pe trei gradaţii de înălţător cu un salt egal cu 1/3 din adîncimea
sectorului îşi pe o gradaţie de derivă cu fascicul pe lăţimea frontului sectorului.
250. La tragerea cu proiectile de difuzare a materialului de agitaţie asupra raioanelor observate se
antrenează o baterie (un pluton, o piesă). Elementele de tragere se determină prin procedeul de pregătire completă
sau de pregătire sumară şi se verifică prin lovituri izolate; în caz de necesitate se introduc corecţii potrivit
abaterilor obţinute ale centrului de grupare a masei principale a materialului de agitaţie de la centrul raionului
marcat. Înălţimea spargerilor nu se corectează, dacă ea se găseşte între limitele de 50 150 m.
Tragerea asupra ariei raionului cu bateria se face оn conformitate cu art. 249.
251. La tragerea asupra raioanelor neobservate se consumă 1—2 proiectile pe 1 ha de ane. Asupra
raioanelor observate consumul de proiectile poate fi micşorat de două ori.

Tragerea cu bombe incendiare

252. Bombele incendiare se întrebuinţează pentru crearea unor focare de incendiu şi nimicirea lucrărilor din
lemn sau alte materiale uşor inflamabile pe sectoarele de teren observate.
253. Pentru tragerea cu bombe incendiare se antrenează bateriile (plutoanele) de aruncătoare.
Numărul de baterii (plutoane) de aruncătoare antrenate pentru tragerea cu bombe incendiare se determină
pornind de la mărimea sectorului pe care se creează focare izolate de incendiu cu un singur aruncător. Acest
sector constituie 150 m pe front şi în adîncime.
254. Elementele de tragere cu bombe incendiare se determină prin reglaj cu bombe explozive după abaterile
măsurate sau prin observarea sensului spargerilor după regulile generale. La terminarea reglajului se determină
după înălţătorul reglat distanţa corespunzătoare acestuia, după care, folosind Tablele de tragere cu bombe
incendiare, se determină gradaţia calculată a înălţătorului, iar pentru bombele cu elemente incendiare şi gradaţia
tabulară pe focos NT
Gradaţia calculată pe focos Nc pentru obţinerea spargerilor la cea mai avantajoasă înălţime se determină
după formula:
200
Nc = NT - ---------
YN
La tragerea cu bombe completate cu elemente incendiare asupra unor lucrări din lemn sau din alte materiale
uşor inflamabile focosul se reglează pentru acţiune percutantă.
255. In cazul trecerii la tragerea de efect cu bombe incendiare se stabileşte:
— fascicul concentrat — la tragerea cu bateria (cu plutonul) cu misiunea de a nimici lucrările din lemn sau
alte materiale uşor inflamabile,
— fascicul pe lăţimea obiectivului — la crearea focarelor de incendiu în limitele sectorului destinat.
Tragerea se execută prin serii de lovituri pe vijelie a cîte 2—4 bombe de aruncător pe o singură gradaţie de
înălţător şi de derivă (în cazul tragerii asupra lucrărilor) sau pe trei gradaţii de înălţător şi pe una de derivă (la
crearea focarelor de incendiu) pînă la inflamarea sigură a lucrării sau obţinerea unei zone de foc continuu în
limitele sectorului destinat.
PARTEA A TREIA
CONDUCEREA FOCULUI SUBUNITATILOR DE ARTILERIE

256. Conducerea focului de divizion (de baterie) este o activitate a comandantului (şefului de stat-major) de
divizion şi comandanţilor de baterii privind conducerea subunităţilor la pregătirea şi executarea de către acestea a
misiunilor de foc. Ea constituie partea componentă principală a conducerii subunităţilor de artilerie în luptă şi
trebuie să asigure îndeplinirea eficientă şi la timp a misiunilor de foc.
Conducerea focului de divizion (de baterie) include: primirea misiunilor de foc (alegerea obiectivelor pentru
lovire la executarea misiunilor prin propria iniţiativă); însuşirea misiunilor de foc şi condiţiilor de executare a
acestora; luarea hotărîrii ,pentru executarea misiunilor de foc, darea misiunilor de foc şi controlul îndeplinirii
acestora.
Drept bază a conducerii focului este hotărîrea comandantului de divizion (de baterie) pentru executarea
misiunilor de foc.
257. Conducerea focului de divizion (de baterie) trebuie să fie stabilă, operativă, continuă, secretă şi
realizată, astfel încît gradul necesar de centralizare la conducerea focului să se îmbine cu acordarea iniţiativei
subalternilor la executarea misiunilor de foc în interesele unităţilor (subunităţilor) de arme оntrunite.
Aceasta se obţine:
prin însuşirea misiunilor de foc primite de la comandantul (şeful) superior, succesiunii şi condiţiilor de
executare a acestora;
prin luarea (precizarea) la timp a hotărîrii pentru executarea misiunilor de foc şi darea precisă a misiunilor la
subalterni;
prin existenţa legăturii stabile cu subalternii, cu subunităţile care cooperează şi cu comandantul (şeful)
superior;
prin folosirea complexă, raţională şi cu pricepere a tuturor mijloacelor tehnice de conducere şi de legătură;
prin luarea măsurilor de protecţie a propriilor mijloace radioelectronice împotriva suprimării
radioelectronice şi armelor de înaltă precizie ale inamicului;
prin amplasarea оn ascuns a punctelor de conducere şi deplasarea la timp a acestora în cursul acţiunilor de
luptă;
 prin transmiterea rapidă a conducerii (în caz de necesitate) de la un punct la altul şi restabilirea conducerii
dezorganizate;
prin respectarea strictă a regulilor şi ordinii de ducere a convorbirilor, de dare a comenzilor şi dispoziţiunilor
prin mijloacele tehnice de legătură;
prin întrebuinţarea cu pricepere a aparaturii de secretizare a transmisiunilor şi altor mijloace de conducere în
secret.
258. Hotărîrea pentru executarea misiunilor de foc comandantul de divizion (de baterie) o ia pe baza
însuşirii misiunilor primite de la comandantul subunităţii (unităţii) de arme întrunite şi de la comandantul (şeful)
de artilerie superior şi aprecierii condiţiilor de executare a acestora.
Hotărîrea pentru executarea misiunilor de foc prin propria' iniţiativă comandantul de divizion (de baterie) o
ia pe baza studierii obiectivelor alese pentru lovire şi condiţiilor de executare a misiunilor de foc.
259. La însuşirea misiunilor de foc primite de la comandantul de arme întrunite sau de la comandantul
(şeful) superior de artilerie, comandantul de divizion (de baterie) însuşeşte modul şi succesiunea executării
acestora, poziţia propriilor trupe şi a obiectivelor pe teren, caracterul şi dimensiunile acestora, poziţia şi
dimensiunile obiectivelor pe aliniamentele de CSF, poziţia flancurilor la sectoarele FBM şi FBF, iar dacă e posibil
şi poziţia elementelor principale ale obiectivului grupat.
La executarea misiunilor de foc din propria iniţiativă comandantul de divizion (de baterie) alege obiectivele
pentru lovire pe baza analizei importanţei şi poziţiei acestora în dispozitivul de luptă al inamicului, misiunilor şi
caracterului acţiunii subunităţii de arme întrunite în luptă.
260. Apreciind condiţiile de executare a misiunilor de foc, comandantul de divizion (de baterie) însuşeşte:
posibilităţile de foc ale subunităţilor subordonate; posibilităţile de deservire a tragerii cu subunităţi de cercetare
organice şi afectate; distanţa de tragere; condiţiile de observare a obiectivelor şi spargerilor; natura solului şi
învelişul vegetal оn raionul obiectivului;
situaţia propriilor trupe, siguranţa acestora în timpul tragerii şi alte condiţii care influenţează luarea hotărîrii.
261. Luînd hotărârea pentru executarea misiunilor de foc, co-mandantul de divizion (de baterie) determină:
— obiectivele pentru lovire;
— misiunile tragerii;
— timpul deschiderii (ora terminării pregătirii) şi încetării focului;
— numărul de baterii (plutoane, piese) antrenate pentru tragere asupra fiecărui obiectiv;
— felurile focului;
— procedeele de tragere asupra obiectivelor;
— proiectilul, focosul, încărcătura şi forma traiectoriei;
— succesiunea executării misiunilor de foc;
— procedeul de determinare a elementelor pentru tragerea de efect;
— mijloacele antrenate pentru corectarea focului;
— consumul de proiectile;
— măsurile de siguranţă pentru propriile trupe;
— semnalele pentru chemarea (deschiderea), transportul şi încetarea focului.
La executarea misiunilor din propria iniţiativă comandantul de divizion (de baterie) ia hotărîri în privinţa
tuturor chestiunilor, iar la executarea misiunilor de foc primite de la comandantul (şeful) superior de arme
întrunite sau de artilerie,— în privinţa chestiunilor neindicate оn comanda (dispoziţiunea) comandantului (şefului)
care i-a dat misiunea de foc.
262. Misiunea tragerii se determină pornind de la caracterul şi importanţa fiecărui obiectiv, misiunea
subunităţii (unităţii) de arme întrunite, posibilităţile de foc ale subunităţilor de artilerie şi de la existentul în
muniţie de categorii corespunzătoare.
 263. La determinarea timpului deschiderii (orei de terminare a pregătirii) şi încetării focului se iau în
consideraţie caracterul obiectivului, situaţia şi misiunea subunităţilor de arme întrunite. Ora şi semnalele de
deschidere şi de încetare a focului asupra obiectivelor care sunt obiecte de atac se coordonează cu acţiunile
subunităţilor de arme оntrunite.
264. La determinarea numărului necesar de baterii (plutoane, piese) pentru antrenare la tragere se iau în
consideraţie posibilităţile de foc ale subunităţilor.
Pentru mărirea eficacităţii şi reducerea timpului tragerii de efect e raţional de atras la executarea misiunii de
foc un număr maxim posibil în condiţiile date de baterii (plutoane, piese).
265. Consumul de proiectile se determină în conformitate cu normele şi cu misiunea stabilită de
comandantul (şeful) superior a tragerii de efect asupra fiecărui obiectiv.
Consumul de proiectile la darea misiunilor comandantului de divizion de către comandantul (şeful) superior
de artilerie poate ti indicat оn norme (fracţiuni de normă) sau în cantităţi (în bucăţi pe obiectiv, în bucăţi pe
divizion, în bucăţi pe piesă, în fracţiuni ale unităţii de foc*).
Dacă comanda primită conţine consumul de proiectile în fracţiuni de normă (în norme), comandantul (şeful
de stat-major) de divizion calculează norma de consum de proiectile pe obiectiv în bucăţi pentru condiţiile
concrete (caracterul obiectivului, misiunea tragerii de efect, distanţa de tragere, felul şi calibrul proiectilului, tipul
şi reglarea focosului). După aceea el înmulţeşte această normă cu fracţiunea de normă (numărul de norme)
indicată şi obţine consumul de proiectile în bucăţi pe divizion.
Dacă comanda primită conţine consumul de proiectile în fracţiuni ale unităţii de foc (în unităţi de foc),
comandantul (şeful de stat-major) de divizion le оnmulţeşte cu numărul de proiectile al unităţii de foc a piesei, cu
numărul de piese ale divizionului şi obţine consumul de proiectile în bucăţi pe divizion.
* Indicaţia consumului de proiectile оn unităţi de foc presupune оntrebuinţarea acesteia ca o măsură
cantitativă fără a ţine cont de componenţa calitativă a unităţii de foc a piesei.
Consumul de proiectile în bucăţi pe divizion (în .bucăţi pe obiectiv) comandantul (şeful de stat-major) de
divizion îl împarte la numărul de baterii (de plutoane) sau la numărul de piese şi obţine respectiv consumul de
proiectile pe baterie (pluton) sau pe piesă.
Consumul de proiectile în bucăţi pe piesă comandantul (şeful de stat-major) de divizion îl transmite fără
schimbare.
266. Pentru asigurarea siguranţei trupelor împotriva spargerilor propriilor proiectile în cazul tragerii de efect
(reglajului pe obiectiv) comandantul de divizion (de baterie) apreciază (clarifică) şi ia în consideraţie depărtarea
propriilor trupe de la obiectiv, gradul de protecţie a acestora, tipul muniţiilor, precum şi timpul, raioanele şi
înălţimile de zbor ale elicopterelor (avioanelor).
267. Semnalele de chemare (de deschidere), de transport şi de încetare a focului sunt stabilite, de regulă, de
comandantul (şeful) superior de arme оntrunite sau de artilerie. Оn caz de necesitate aceste semnale le poate
stabili comandantul de divizion.
268. оn caz de schimbare a situaţiei sau de primire a datelor noi de cercetare despre inamic, comandantul de
divizion îşi precizează hotărîrea, iar şeful de stat-major la indicaţia comandantului de divizion introduce
schimbările necesare în documentele de luptă elaborate şi aduce aceste schimbări la cunoştinţa comandanţilor de
baterii (comandanţilor bateriilor de tragere).
Capitolul XII
ORGANIZAREA CONDUCERII FOCULUI, OBLIGAŢIILE PERSOANELOR CU
FUNCŢIE ALE DIVIZIONULUI ÎN PR1VINŢA CONDUCERII FOCULUI

Organizarea conducerii focului

269. Prin organizarea conducerii focului se înţelege un ansamblu de măsuri realizate de comandantul de
divizion (de baterie) şi de ofiţerii de stat-major al divizionului pentru asigurarea funcţionării sigure a sistemului de
conducere a subunităţilor de artilerie la pregătirea şi executarea misiunilor de foc cu o eficacitate înaltă.
 Organizarea conducerii focului de divizion (de baterie) include: organizarea activităţii ia punctele de
comandă şi observare (de observare), la punctul de conducere a focului de divizion şi pe poziţiile de tragere ale
bateriilor; organizarea legăturii; organizarea cooperării cu subunităţile de cercetare de artilerie afectate şi destinate
pentru deservirea tragerii, cu unităţile (subunităţile) de arme întrunite; controlul gradului de pregătire pentru
executarea misiunilor primite.
270. La organizarea activităţii la punctele de comandă şi observare (de observare), la punctul de conducere a
focului de divizion şi pe poziţiile de tragere ale bateriilor comandantul (şeful de stat-major) de divizion,
comandantul (comandantul bateriei de tragere) de baterie sunt obligaţi:
— să determine (să precizeze) componenţa punctelor de conducere, amplasarea efectivului şi aparatelor la
punctele de comandă şi observare (de observare), la punctul de conducere a focului de divizion şi pe poziţiile de
tragere ale bateriilor;
— să precizeze, dacă e necesar, obligaţiile persoanelor cu funcţie ale divizionului (bateriei) la conducerea
focului şi succesiunea acţiunilor la executarea misiunilor de foc;
— să organizeze indicarea precisă, rapidă şi simplă a obiectivelor;
— să stabilească semnalele de conducere a focului şi modul de transmitere (în caz de necesitate) a
conducerii de la unele puncte la altele;
— să stabilească ordinea prezentării rapoartelor la punctele de conducere privind datele despre baterii,
despre punctele de comandă şi observare (de observare), despre posturile (poziţiile) mijloacelor de cercetare de
artilerie şi de deservire a tragerii;
— să atribuie, dacă e necesar, numere convenţionale bateriilor, punctelor de comandă şi observare (de
observare), posturilor (poziţiilor) mijloacelor de cercetare de artilerie şi de deservire a tragerii; să determine
modul de folosire a punctelor de comandă şi observare ale bateriilor în calitate de puncte laterale de observare
conjugată ale divizionului.
Una dintre bateriile divizionului este considerată de obicei ca baterie la îndemână. Punctul de comandă şi
observare al acestei baterii se dispune, de regulă, în apropiere de punctul de comandă şi observare al divizionului.
271. Indicarea obiectivelor trebuie să fie precisă, concisă, clară şi să asigure celui care o primeşte rapiditatea
găsirii obiectivului pe teren sau trecerii acestuia pe hartă (aparatul de conducere a focului).
Aceasta se asigură prin:
— studierea minuţioasă a terenului în fîşiile de cercetare de la punctele de comandă şi observare (de
observare);
— studierea inamicului şi observarea neîntreruptă a acţiunilor acestuia;
— stabilirea reperelor şi denumirilor convenţionale unice ale obiectelor din teren şi cunoaşterea locurilor de
dispunere a acestora pe teren;
— cunoaşterea locului de dispunere şi coordonatelor punctelor de comandă şi observare ale comandanţilor
(şefilor) superiori de artilerie şi ale subalternilor;
— stabilirea direcţiei unice de bază a tragerii şi cunoaşterea faptului cum aceasta trece pe teren;
— orientarea precisă a aparatelor de observare;
— pregătirea din timp a aparatelor, graficelor şi tabelelor necesare pentru indicarea obiectivelor;
— cunoaşterea procedeelor de indicare a obiectivelor şi aplicarea corectă a acestora în conformitate cu
situaţia.
Comandantul de divizion indică obiectivele comandanţilor de baterii:
— prin coordonate polare faţă de punctul de comandă şi observare al comandantului de divizion;
— prin coordonate rectangulare;
— faţă de un reper (un obiect din teren) sau faţă de punctul
asupra căruia este pregătită tragerea;
— după citirea modificată;
 — după harta codificată;
— prin spargerile proiectilelor (bombelor).
272. Legătura în cadrul divizionului (bateriei) trebuie să asigure:
posibilitatea recepţionării comenzilor (dispoziţiunilor) comandantului (şefului) superior de artilerie şi
comandantului subunităţii de arme întrunite pentru pregătirea şi executarea misiunilor de foc;
transmiterea comenzilor (dispoziţiunilor) de către comandantul de divizion la punctul de conducere a
focului de divizion şi la comandanţii de baterii;
posibilitatea recepţionării dispoziţiunilor de la statul-major superior şi transmiterii acestuia a datelor
necesare;
posibilitatea conducerii focului de divizion de către comandantul de baterie care a preluat conducerea;
darea misiunilor subunităţilor de cercetare de artilerie afectate şi recepţionarea rapoartelor de la acestea;
recepţionarea rapoartelor de la punctele de observare înaintate şi laterale, de la punctele de observare
conjugată (dacă aceasta e organizată) şi transmiterea dispoziţiunilor la acestea;
posibilitatea recepţionării buletinelor meteo-mediu.
Pentru conducerea stabilă a focului comandantul de divizion trebuie să aibă cel puţin două canale de
legătură cu punctul de conducere a focului de divizion, iar şeful de stat-major al divizionului — cel puţin două
canale de legătură (unul din acestea de legătură cu fir) cu poziţiile de tragere ale bateriilor.
Legătura în cadrul divizionului se organizează pe baza hotărârii comandantului de divizion şi dispoziţiunii
pentru transmisiuni a statului-major superior, ţinînd cont de măsurile privind conducerea în secret şi protecţia
radioelectronică.
273. Organizînd cooperarea cu subunităţile de cercetare de artilerie afectate şi destinate pentru deservirea
tragerii, comandantul (şeful de stat-major) de divizion este obligat:
— să organizeze legătura de la punctul de comandă şi observare şi punctul de conducere a observare de
divizion cu comandanţii subunităţilor de cercetare de artilerie;
— să determine procedeele şi modul de reglaj (de corectare a focului în cursul tragerii de efect), să aducă la
cunoştinţa subunităţilor de cercetare informaţiile necesare pentru aceasta;
— să aducă la cunoştinţa comandanţilor subunităţilor de cercetare de artilerie codificarea hărţilor şi
semnalele de conducere;
— să determine ora terminării pregătirii subunităţilor de cercetare de artilerie pentru deservirea tragerii.
Legătura comandantului si şefului de stat-major al divizionului cu subunităţile organice şi afectate de
cercetare de artilerie se realizează, de regulă, în aceeaşi reţea radio. Legătura comandanţilor de baterii cu aceste
subunităţi în caz de necesitate se realizează prin comandantul sau şeful de stat-major al divizionului.
274. Comandantul (şeful de stat - major) de divizion la organizarea conducerii focului de divizion determină
(daca aceasta n-a fost indicată de comandantul superior de artilerie) şi indică subunităţilor subordonate şi afectate
(destinate pentru deservirea tragerii) direcţia de bază a tragerea (art. 43)
275. Organizоnd conducerea focului, comandantul (şeful de stat-major) de divizion exercită controlul
gradului de pregătire a bateriilor şi divizionului pentru executarea misiunilor primite. Controlul gradului de
pregătire include:
— controlul plenitudinii şi calităţii realizării măsurilor necesare de pregătire a tragerii şi conducerii focului;
— verificarea cunoaşterii de către persoanele cu funcţie ale divizionului a obligaţiilor sale privind
conducerea focului şi a misiunilor primite de divizion (de baterie);
— controlul reglării şi orientării aparatelor de observare şi aparatelor de conducere a focului, controlul
gradului de pregătire a altor mijloace auxiliare întrebuinţate la conducerea focului;
— controlul gradului de pregătire a mijloacelor de legătură şi corespunderii schemei transmisiunilor
organizate cu hotărîrea comandantului de divizion şi cu indicaţiile statului-major superior.
 Obligaţiile persoanelor cu funcţie ale divizionului privind conducerea focului

276. Comandantul (şeful de stat-major) de divizion, comandantul de baterie poartă răspunderea pentru
organizarea, operativitatea, stabilitatea, secretul conducerii şi pentru executarea la timp a misiunilor de foc cu o
eficacitate înaltă.
277. Comandantul de divizion (de baterie) conduce focul de la punctul de comandă şi observare al
divizionului amplasat în maşina comandantului de divizion (de baterie) sau оn afara acesteia pe teren.
Оn timpul conducerii focului comandantul de divizion (de baterie) este obligat:
— să cunoască permanent situaţia, componenţa de luptă, starea, asigurarea cu muniţii şi posibilităţile de foc
ale subunităţilor subordonate, modul de funcţionare şi posibilităţile mijloacelor tehnice de conducere a focului de
divizion, mijloacelor de cercetare şi de deservire a tragerii;
— să execute personal cercetarea inamicului, să efectueze reglajul pe obiective, să supravegheze
desfăşurarea luptei şi rezultatele tragerii;
— la timp să ia (să precizeze) hotărârile pentru executarea misiunilor de foc;
— la timp să dea (să precizeze) misiunile de foc subunităţi-lor subordonate, comenzile (semnalele) pentru
chemarea (deschiderea), transportul şi оncetarea focului;
— să exercite controlul executării misiunilor de foc;
— să raporteze comandantului (şefului) superior despre executarea misiunilor de foc, despre deschiderea şi
încetarea focului asupra obiectivelor şi despre consumul de muniţii;
— să fie gata, în caz de necesitate, pentru a prelua conducerea focului grupării (divizionului) de artilerie în
componenţa căreia intră divizionul (bateria), a lua măsurile necesare pentru restabilirea imediată a conducerii
dezorganizate.
278. Şeful de stat major al divizionului organizează şi participă la conducerea focului de divizion, aflîndu-
se la punctul de conducere a focului de divizion dispus, de regulă, în raionul poziţiilor de tragere ale divizionului.
El este obligat:
— să cunoască permanent situaţia, componenţa de luptă, starea, asigurarea cu muniţii şi posibilităţile de foc
ale subunităţilor divizionului, modul de funcţionare şi posibilităţile mijloacelor tehnice de conducere a focului de
divizion, mijloacelor de cerce-tare şi de deservire a tragerii;
— să pregătească datele necesare comandantului de divizion pentru luarea hotărîrii de executare a
misiunilor de foc;
— să planifice executarea misiunilor de foc primite de divizion;
— să organizeze determinarea elementelor de tragere şi să conducă activitatea de luptă a punctului de
conducere a focului de divizion şi a subunităţilor de tragere la pregătirea şi executarea misiunilor de foc;
— să exercite controlul gradului de pregătire a subunităţilor pentru executarea misiunilor de foc;
— La comanda comandantului de divizion şi potrivit rapoartelor comandanţilor de subunităţi, care
deservesc tragerea, să calculeze şi sa introducă corecţii subunităţilor de tragere оn cursul reglajului şi tragerii de
efect;
— să organizeze legătura, protecţia acesteia împotriva suprimării radioelectronice de către inamic şi să
asigure conducerea în secret a subunităţilor;
— să raporteze comandantului de divizion şi la statul-major superior despre starea gata pentru executare şi
despre executarea misiunilor de foc, despre consumul şi existentul în muniţie;
— să preia în caz de necesitate conducerea focului de divizion şi să organizeze restabilirea conducerii
dezorganizate.
279. Şeful cercetării divizionului (comandantul plutonului de conducere al bateriei) răspunde pentru precizia
şi oportunitatea determinării coordonatelor, dimensiunilor obiectivelor şi abaterilor spargerilor de la obiectiv la
corectarea focului cu mijloacele divizionului. El este obligat:
 — să execute personal cercetarea, să controleze precizia determinării coordonatelor obiectivelor şi să
determine altitudinea acestora;
— să raporteze comandantului şi şefului de stat-major al divizionului (comandantului de baterie)
informaţiile procurate de cercetare despre obiective, primite de la mijloacele organice şi afectate de cercetare;
— să determine (să primească de la mijloacele afectate de cercetare) abaterile spargerilor de la obiectiv la
corectarea focului.
280. Şeful transmisiunilor divizionului răspunde pentru menţinerea legăturii stabile şi neîntrerupte în cadrul
divizionului, pentru respectarea măsurilor privind conducerea în secret, exercită controlul recepţionării şi
transmiterii buletinelor meteorologice, comenzilor şi dispoziţiunilor.
281. Comandantul bateriei de tragere (comandantul plutonului de tragere) răspunde pentru pregătirea
tragerii şi executarea misiunilor de foc de către plutoanele de tragere (plutonul de tragere), pentru corectitudinea
determinării elementelor şi precizia ochirii pieselor. El este obligat:
— să raporteze la timp la punctul de conducere a focului de divizion şi comandantului de baterie datele
necesare pentru determinarea elementelor şi calcularea corecţiilor;
— să cunoască starea subunităţilor de tragere, modul de funcţionare şi posibilităţile tuturor mijloacelor
tehnice de conducerea focului;
— să primească şi să execute precis comenzile de la punctul de conducere a focului de divizion (de la
comandantul de baterie);
— să îndrumeze activitatea calculatorului la determinarea elementelor de tragere şi să raporteze elementele
calculate şi alte date la punctul de conducere a focului de divizion (comandantului de baterie) dacă e necesar;
— să calculeze în caz de necesitate (la indicaţia comandantului de baterie) corecţiile în cursul reglajului şi
tragerii de efect;
— să dea misiuni comandanţilor de piese pentru pregătirea şi executarea misiunilor de foc, să controleze
îndeplinirea acestora,
— să raporteze şefului de stat-major al divizionului şi comandantului de baterie despre starea gata pentru
executare şi despre executarea misiunilor de foc, despre consumul şi completarea muniţiilor;
— să ţină evidenţa consumului şi existentului оn muniţie,
— să conducă focul plutoanelor de tragere (pieselor) la executarea misiunilor de foc prin tragere directă.
Capitolul XIII
DAREA MISIUNILOR DE FOC ŞI CONTROLUL EXECUTARII ACESTORA

282. Misiunile de foc se dau prin comenzi şi dispoziţiuni care se transmit prin mijloace de transmisiuni de
către comandant personal sau prin subalterni, iar misiunile de foc planificate, în afară de aceasta, în scris.
Prin comenzi (semnale) se realizează de asemenea chemarea, corectarea, transportul şi încetarea focului.
Comenzile se dau respectвndu-se regulile stabilite, iar dispoziţiunile —în formă arbitrară.
Se permite schimbarea succesiunii comenzilor dacă aceasta nu reţine îndeplinirea misiunii de foc.
Comenzile şi dispoziţiunile prin mijloacele tehnice de transmisiuni se transmit în clar, totodată în locul
denumirilor (numerelor) adevărate ale subunităţilor şi punctelor de conducere se indică indicativele acestora.
283. Оn dispoziţiunea pentru deschiderea focului de obicei se indică: subunitatea antrenată la executarea
misiunii de foc; tensiunea tragerii; caracterul şi locul de dispunere al obiectivului (reperului de tragere); termenul
de execuţie a misiunii de foc. In caz de necesitate în dispoziţiune pot fi indicate alte informaţii (de exemplu,
consumul de proiectile, ora terminării pregătirii etc. )
Exemple: 1) “Nistru” (indicativul bateriei). Neutralizaţi grupul de infanterie pe cota “Plată”.
2) “Răut”. Interziceţi atacul de pe cota “Rotundă” în direcţia dumbravei “Topor”. Pregătiţi FBF
“Mesteacăn”.
 3) “Prut”. La 8.30 creaţi un reper de tragere în raionul cotei “Dinte”. Оncărcătura a doua, lotul 2-
77-85. Rezultatele raportaţi la 8.50.
284. La darea misiunilor de foc în comandă se indică:
— indicativele subunităţilor antrenate la executarea misiunii de foc sau indicativul circular al divizionului,
dacă la tragere se antrenează toate bateriile divizionului;
— comanda prevestitoare “Stai” sau “Atenţiune”;
— numărul şi caracterul obiectivului;
— indiciile vizibilităţii sau mobilităţii obiectivului;
— misiunea tragerii;
— coordonatele şi altitudinea (unghiul de teren) obiectivului sau elementele de tragere;
— cuvоntul “Suprapus” sau “Cu scara” (оn cazul tragerii cu bateriile cu foc suprapus sau cu scara);
— frontul obiectivului sau intervalul fasciculului;
— numărul gradaţiilor de derivă (în cazul tragerii pe două gradaţii);
— adîncimea obiectivului sau mărimea saltului de înălţător (scării);
— durata şi modul de executare a focului;
— consumul de proiectile;
— proiectilul (felul proiectilului);
— tipul focosului şi reglarea acestuia (instantaneu, exploziv etc.);
— încărcătura (varianta balistică a bombei);
— felul de tragere;
— procedeul de reglaj (de corectare a focului), subunităţile destinate pentru reglaj, mijloacele de cercetare
antrenate la deservirea tragerii;
— comanda de execuţie.
285. Comanda “Stai” se dă în cazurile cînd e necesară încetarea focului sau pregătirea imediată a focului
asupra altui obiectiv, iar comanda “Atenţiune” — în toate celelalte cazuri. La comanda “Stai” subunităţile, la care
se referă comanda, încetează executarea focului şi încep să execute comanda care li se dă.
286. Caracterul obiectivului se indică (după numărul obiectivului) printr-o denumire scurtă a obiectivului,
de exemplu: “Baterie”, “Baterie blindată”, “Coloană”, “Elicopter” etc. Dacă obiectivul se mişcă, atunci se indică
suplimentar: “Mobil”. Dacă obiectivul cu adâncimea mai mică de 100 m este observat de la PCO, atunci se indică:
“0bservat”.
Dacă obiectivul este dispus în şanţuri de tragere (în adăposturi), se indică: “Adăpostit”.
Exemple: 1. “...0biectivul 125, infanterie în mişcare”.
2: “.. Obiectivul 110, o instalaţie RATD observată...”.
3. “...0biectivul 145, o baterie adăpostită...”.
Dacă pentru lovire este destinat un obiectiv, caracterul căruia nu coincide nici cu una dintre denumirile
pentru care sunt determinate normele de consum de proiectile, atunci în comandă se indică denumirea obiectivului
care este cel mai apropiat după caracter de obiectivul care trebuie lovit. Corespunzător acestei denumiri se
determină consumul de proiectile, felul proiectilului, tipul focosului şi reglarea acestuia.
287. La darea comenzii pentru pregătirea focului de baraj în locul numărului şi caracterului obiectivului se
indică denumirea focului de baraj şi poziţia acestuia (dacă el e foc de flanc), de exemplu: “FBM “Tigru”; “FBF
“Mesteacăn”. De flanc”.
288. Misiunea tragerii în comandă se indică prin cuvintele:
“De nimicit”, “De neutralizat”, “De distrus”, “De pus repere luminoase”, “De orbit”, “De pus o perdea de
fum” etc.
 Misiunea tragerii de efect poate să nu fie indicată, dacă în comandă consumul de proiectile este dat оn
cantitate.
289. Locul de dispunere a obiectivului izolat (centrului obiectivului grupat, punctului de întîlnire) se indică
prin coordonate rectangulare sau polare, iar altitudinea obiectivului—în metri faţă de nivelul mării sau prin
unghiul de teren al obiectivului din punctul de unde se dă indicarea obiectivului. La indicarea obiectivului prin
coordonate polare se indică: denumirea sau numărul convenţional al punctului din care sunt determinate
coordonatele, de exemplu: “De baterie”, “De divizion”, “De grup”, “Dreptul”, “Stоngul”, “Punctul оntоi”,
“Punctul doi” etc.; gismentul direcţiei spre obiectiv în unităţi de derivă, de exemplu: “47-80”; distanţa pînă la
acesta în metri, de exemplu: “4820”; altitudinea obiectivului în metri, de exemplu: “Altitudinea 120” — sau
semnul şi valoarea unghiului de teren al obiectivului în unităţi de derivă din acest punct, de exemplu: “Plus 0-20”.
La pregătirea focului de baraj se indică coordonatele flancurilor sectorului focului de baraj şi altitudinea
medie a acestuia, de exemplu: “FBF “Arţar”, “Dreptul” x=43050, y=38400. Stângul: x=43200, y=39350.
Altitudinea 120”.
La pregătirea FBM neplanificat în locul coordonatelor flancurilor sectoarelor pe fiecare aliniament se
permite a indica frontul sectorului, numărul de aliniamente şi distanţa dintre ele (dacă distanţele sunt diferite—
toate distanţele succesiv, începînd cu cea mai îndepărtată), coordonatele şi altitudinea centrului sectorului de pe
primul aliniament şi gismentul direcţiei probabile a atacului cu tancuri al inamicului, de exemplu: “FBM “Lup”.
Front 700. Aliniamente 3. Distanţa 500. “Lup-l”. Centru x =23650, y=64800. Altitudinea 80. Unghiul 46-40”.
La lovirea coloanelor locul de dispunere al punctului de întâlnire se indică prin denumirea convenţională a
acestuia, de exemplu: “Boa-l”, “Piton-2”.
290. La lovirea obiectivelor grupate şi obiectivelor izolate neobservate se indică frontul şi adîncimea
obiectivului în metri şi numărul gradaţiunilor de derivă (cînd sunt două), de exemplu. “400 pe 200. Gradaţii
două”.
Cоnd elementele pentru tragerea de efect se transmit la poziţiile de tragere, în comandă se indică mărimea
saltului (scării) de înălţător în diviziuni ale înălţătorului, intervalul fasciculului în unităţi de derivă şi numărul
gradaţiunilor de derivă în cazul tragerii pe două gradaţii, de exemplu: “Saltul 2. Fascicul 0-08. Gradaţii două”.
291. Durata executării focului se indică prin cuvintele: “Ciocan de foc atвtea minute, “Foc de supraveghere
atвtea minute” sau, luоnd оn consideraţie durata ciocanului de foc (focului de supraveghere) şi consumul destinat
de proiectile, se indică consumul de proiectile pe piesă-reglare şi modul de executare a focului, de exemplu: “0te 8
proiectile: 4 proiectile de vijelie, restul la 10 secunde lovitura”.
Pentru executarea focului cu ritmul maxim posibil admis de regimul de foc durata ciocanului de foc nu se
indică, ci se comandă: “Ciocan de foc. Consumul atâtea proiectile”. Pentru executarea focului în salvă (în salve)
se comandă: “In salvă” sau “In salve”.
292. In cadrul divizionului consumul de proiectile se indică:
— în fracţiuni de normă sau în cantitate pe obiective, de exemplu: “Consumul o treime de normă” sau
“Consumul 216”— prin transmiterea comenzilor la punctul de conducere a focului de divizion;
— оn cantitate pe baterie, de exemplu: “Consumul 108 pe baterie — la transmiterea comenzilor
comandanţilor de baterii;
— pe piesă-reglare, de exemplu: “Cîte 3 proiectile de vijelie* sau “Cоte 6 proiectile: 3 proiectile de vijelie,
restul la 15 secunde lovitura” — prin transmiterea comenzilor la poziţiile de tragere ale bateriilor (la punctul de
conducere a focului de divizion) şi comandanţilor de baterii;
— pe piesă, de exemplu: “2 proiectile de vijelie” sau “3 proiectile la 8 secunde lovitura” — la tragere asupra
obiectivelor observate prin serii de lovituri pe vijelie (de foc metodic) şi la reglajul pe obiectiv, de exemplu: “A1
treilea, un proiectil”.
Consumul de proiectile indicat prin cantitate pe obiectiv sau pe baterie trebuie să fie multiplu numărului de
piese-reglare ale divizionului (bateriei).
293. Proiectilul în comandă se indică prin cuvintele: “Cu ca-sete explozive”, “Cu proiectil cu tub”,
“Exploziv”, “Fumigen”, “De difuzare a materialului de agitaţie” etc. — sau prin indicele acestuia: “30F39”,
“3FS” etc.
 Reglarea focosului percutant se indică prin cuvintele: “Focos cu întârziere”, “Focos exploziv”, “Focos
instantaneu şi exploziv”.
La tragerea cu proiectile explozive cu reglarea focosului instantaneu se permite ca felul proiectilului şi tipul
focosului să nu se indice în comanda comandantului de divizion (de baterie).
La tragerea cu proiectile cu focos fuzant (cu tub) fără reglaj după denumirea proiectilului se indică corecţia
nivelei (tubului) pentru obţinerea spargerilor la cea mai avantajoasă înălţime, de exemplu: “Proiectil cu focos
fuzant. Nivela mai mult 0-04 sau “Cu proiectile cu tub. Tubul mai puţin trei”.
La tragerea cu proiectile cu focos radio se comandă: “Cu proiectil cu focos radio. Focos atâta, înalt (jos)”.
294. Încărcătura se indică prin cuvintele: “Încărcătură completă (micşorată, întâia etc.)”. Varianta balistică a
proiectilului (bombei) se indică prin cuvintele: “Cu inel de frânare”. În caz de tragere fără inel de frânare, se
permite ca varianta balistică a proiectilului (bombei) să nu se indice.
295. Felul de tragere (dacă e necesar) se indică în comandă prin cuvintele: “Verticală”, “Prin ricoşet”, “Prin
ricoşet pe apă”.
296. Procedeul de reglaj (de corectare a focului) şi indicativul subunităţii (denumirea mijlocului) de
cercetare antrenat la deservirea tragerii comandantul de divizion în comandă indică:
— pentru executarea reglajului (corectarea focului) comandanţilor de baterii prin cuvintele: “Executaţi
reglajul” sau “Executaţi corectarea focului”; dacă pentru reglaj bateriilor li se repartizează subunităţi (mijloace) de
cercetare, atunci în comandă se indică indicativul subunităţii (denumirea mijlocului) de cerce-tare, de exemplu:
“Executaţi reglajul. Deserveşte “Curcubeul” sau “Executaţi reglajul prin observare conjugată”;
— pentru executarea reglajului (corectarea focului) de la punctul de conducere a focului de divizion prin
cuvintele: “Executaţi reglajul cu bateria la îndemână. Deserveşte “Curcubeul” sau “Executaţi corectarea focului
cu fiecare. Deserveşte “Bananul”.
Dacă reglajul (corectarea focului) îl realizează comandantul (şeful de stat-major) de divizion sau
comandantul de baterie, atunci în comandă se indică: “Reglaj cu telemetrul”, “Corectarea focului cu fiecare.
Deserveşte “Curcubeul”.
297. Comanda de execuţie se dă prin cuvintele: “Foc”, “Încărcaţi”, “0chiţi”, “Terminarea pregătirii ora
cutare”, “Terminarea pregătirii ora cutare, focul la semnalul cutare”, “Înscrieţi”.
Comanda “Foc” se dă cînd e necesar de deschis imediat focul asupra obiectivului.
Pentru deschiderea simultană a focului asupra obiectivului cu cîteva baterii se comandă: “Încărcaţi”, iar
după primirea raportului despre terminarea pregătirii — “Foc”.
Comanda “0chiţi” se dă cînd e necesar de pregătit focul asupra obiectivului.
Comanda “Terminarea pregătirii ora cutare” (“Terminarea pregătirii ora cutare, focul la semnalul cutare”) se
dă în cazurile, cînd focul trebuie să fie pregătit către ora indicată (pregătit către ora indicată şi deschis la semnalul
stabilit).
Piesele se încarcă numai la comanda “Încărcaţi” sau “Foc”.
Comanda “Înscrieţi” se dă la pregătirea din timp a focului asupra obiectivului; la această comandă se
determină şi se înscriu elementele de tragere, modul de executare a misiunii de foc şi procedeul de tragere asupra
obiectivului.
Comanda “Оnscrieţi” se dă de asemenea pentru înscrierea elementelor verificate prin reglaj pe obiectiv (pe
reperul de tragere)
298. La darea simultană a misiunilor la câteva subunităţi după indicarea indicativului circular (indicativelor
subunităţilor antrenate) se dau comenzile referitoare la toate subunităţile, iar pe urmă — referitoare la fiecare
subunitate aparte. Se permite la pregătirea focului de către cîteva subunităţi de dat comenzile în volum complet
fiecărei subunităţi aparte. Se procedează în mod analogic cоnd unei subunităţi i se dau simultan cоteva misiuni de
foc.
299. Comenzile se dau, de regulă, fără confirmarea recepţionării fiecărei părţi a comenzii, totodată
coordonatele se repetă de două ori. După terminarea transmiterii comenzi în întregime, radiotelefonistul punctului
de conducere a focului de divizion (de baterie) repetă toată comanda în întregime sau numai coordonatele
obiectivului, radiotelefoniştii celorlalte baterii verifică corectitudinea recepţionării comenzilor şi raportează în
ordinea stabilită, de exemplu: “Răut”, corect”, “Prut”, corect” etc.
Modul de repetare a comenzilor îl stabileşte comandantul (şeful de stat-major) de divizion din timp, iar în
caz de necesitate poate fi indicat nemijlocit în comandă, de exemplu: “Prut”. Repetaţi comanda” sau “Prut”.
Repetaţi coordonatele”
In cazul tragerii de sine stătătoare cu bateria se admite repetarea de către telefonistul la recepţie a fiecărei
părţi de comandă recepţionate şi confirmarea acesteia de către telefonistul transmiţător prin cuvîntul “Da” la
recepţionarea corectă sau “Nu” la recepţionarea incorectă.

Darea misiunilor de foc de către comandantul

(şeful de stat-major) de divizion

300. Comenzile (dispoziţiunile) comandantului de divizion la darea misiunilor de foc bateriilor se transmit
simultan la punctul de conducere a focului de divizion şi la PCO ale bateriilor antrenate la executarea misiunilor
de foc
Radiotelefonistul punctului de conducere a focului de divizion transmite comanda comandantului de
divizion la poziţiile de tragere ale bateriilor fără schimbări, cu excepţia consumului de proiectile. Şeful de stat-
major al divizionului controlează corectitudinea transmiterii comenzilor la poziţiile de tragere, în caz de necesitate
completează comanda cu datele care lipsesc (de exemplu, numărul încărcăturii) şi dă indicaţii calculatorilor
privind calcularea elementelor de tragere.
Dacă în comanda comandantului de divizion consumul de proiectile este indicat prin cantitate pe obiectiv
sau în fracţiuni de normă, şeful de stat-major al divizionului calculează şi transmite la poziţiile de tragere
consumul de proiectile pe piesă sau piesă-reglare şi, dacă e necesar, ritmul focului metodic.
Misiunile de deservire a tragerii comandantul de divizion le dă subunităţilor de cercetare de artilerie
personal sau prin şeful de stat-major al divizionului.
301. La darea misiunilor de foc, care se execută fără reglaj pe obiectiv, comandantul de divizion dă
comanda respectînd următoarea succesiune:
— indicativul circular al divizionului (indicativele PCO ale bateriilor antrenate la executarea misiunilor de
foc);
— comanda prevestitoare “Stai” sau “Atenţiune”;
— durata executării focului (dacă e necesar);
— numărul şi caracterul obiectivului;
— misiunea tragerii (dacă e necesar); coordonatele şi altitudinea (unghiul de teren) obiectivului;
— cuvоntul “Suprapus” sau “Cu scara”;
— frontul şi adîncimea obiectivului în metri, numărul gradaţiunilor de derivă (dacă sunt două);
— consumul de proiectile;
— comanda de execuţie.
In caz de necesitate, în afară de aceasta, în comandă pot fi indicate: indiciile vizibilităţii şi mobilităţii
obiectivului; proiectilul; focosul şi reglarea acestuia; încărcătura (varianta balistică a bombei); felul tragerii.
Exemple:
1. “Nistru” (indicativul circular al divizionului). Atenţiune. Ciocan de foc 14 minute. Obiectivul 109,
infanterie adăpostită. De neutralizat. x=22430, y=39810, altitudinea 75. Suprapus. 300 pe 200. Gradaţii două.
Consumul o treime de normă. Ora terminării pregătirii 12.30”.
2. “Răut” (indicativul RCO al bateriei 1), “Prut” (indicativul bateriei 3). Stai. Ciocan de foc 14 minute.
Obiectivul 109, infanterie adăpostită. x=22230, y=49810, altitudinea 75. Suprapus, 300 pe 200. Gradaţii două.
Consumul 216 pe baterie. Încărcaţi.
 3. “Nistru”. Atenţiune. FBM “Lup”. “Lup-l”: dreapta x=22940, y=46260; stоnga x=22800, y=45850;
altitudinea 125. “Lup-2”: dreapta x=22500, y=46400; stвnga x=22350, y=45980; altitudinea 120. “Lup-3”:
dreapta x=21950, y=46570; stвnga x=21820, y=46130; altitudinea 115. Înscrieţi.
4 “Nistru”. Stai. Ciocan de foc. Obiectivul 35, infanterie. Proiectil cu focos radio, înalt. “Răut”, “Botna”:
x=18720, y=42500, altitudinea 65. Suprapus. 300 pe 200. Gradaţii două. Consumul 216 pe baterie. “Prut”:
x=18450, y=42500, altitudinea 70. 200 pe 200. Gradaţii două. Consumul 108 pe baterie. “Nistru”. Încărcaţi.
302. La darea misiunilor de foc, care se execută cu reglaj pe obiectiv, comandantul de divizion dă comanda
în următoarea succesiune:
— indicativul circular al divizionului (indicativele PCO ale bateriilor antrenate la executarea misiunilor de
foc);
— comanda prevestitoare “Stai”;
— numărul şi caracterul obiectivului;
— coordonatele şi altitudinea (unghiul de teren) obiectivului;
— modul de reglaj (cu una sau cu fiecare baterie) şi procedeul de reglaj; felul proiectilului, tipul focosului şi
reglarea acestuia (dacă e necesar);
— felul tragerii (dacă e necesar);
— fasciculul (оn cazul reglajului prin salve sau serii de ba-terii);
— modul de executare a focului;
— comanda de execuţie “Încărcaţi” sau “Foc”.
Exemplu. “Nistru”. Stai. Obiectivul 410, infanterie adăpostită Punctul al treilea (PCO al divizionului): 4370,
2130, minus 0 12 Reglajul cu “Botna” cu telemetrul. “Botna”, piesa de bază un proiectil. Foc. In caz de reglaj cu
proiectile cu focos fuzant (cu tub) pe spargeri aeriene după indicarea altitudinii (un-ghiului de teren) obiectivului
se comandă: “Nivela mai mult atâta”.
Determinвnd abaterea (poziţia) spargerii (spargerilor) faţă de obiectiv, comandantul de divizion o transmite
la punctul de conducere a focului de divizion, de exemplu: “Spargere Dreapta 30„ spargere scurtă 200” sau
“Punctul al treilea pe spargere 43- 40, 1850, aeriană plus 0-20” Corecţiile comandantul de divizion le transmite,
de regulă, la punctul de conducere a focului de divizion, de exemplu: “Distanţa mai puţin 200” sau “Înălţător mai
puţin 4, stоnga 0-15” etc.
După terminarea reglajului comandantul de divizion dă comanda pentru trecere la tragerea de efect
(art.301), totodată datele, indicate în comanda pentru reglajul pe obiectiv, nu le repetă.
Exemplu. “Nistru”. Distanţa mai puţin 100. Ciocan de foc. De neutralizat. Suprapus 400 pe 200. Gradaţii
două. Consumul o jumătate de normă Foc”.
La punctul de conducere a focului de divizion se calculează corecţiile şi consumul de proiectile, care se
transmit la poziţiile de tragere ale bateriilor.
Exemplu “Răut” Înălţător mai puţin 2 Salt 3 Fascicul 0 -12. Gradaţii două. Cîte 5 proiectile de vijelie.
Încărcaţi”
După primirea raportului despre starea gata a bateriilor pentru executarea focului şeful de stat-major
comandă: “Nistru”. “Foc”.
303. Dacă reglajul pe obiectivul observat se realizează de la punctul de conducere a focului de divizion,
atunci comandantul de divizion dă misiunea şefului de stat major al divizionului оn conformitate cu art. 296,
indicоnd suplimentar subunităţile destinate pentru reglaj şi deservirea tragerii.
Exemplu. “Nistru” Stai. Ciocan de foc Obiectivul 422, o baterie. x=22450, y=48280, altitudinea 120.
Suprapus 200 pe 150. Consumul 216. “Prut” (indicativul punctului de conducere al şefului de stat-major al
divizionului). Executaţi reglajul cu “Botna” (indicativul bateriei la îndemână). Deserveşte “Curcubeul”
(indicativul staţiei de radiolocaţie). Foc”.
Şeful de stat-major al divizionului, primind de la mijloacele de cercetare abaterile spargerilor de la obiectiv,
determină şi transmite la poziţiile de tragere corecţiile în bătaie şi direcţie, iar după terminarea reglajului —
comanda pentru trecere la tragerea de efect în conformitate cu art. 301 şi 302.
 304. La transmiterea elementelor calculate la punctul de conducere a focului de divizion în comanda şefului
de stat-major transmisă la poziţiile de tragere ale bateriilor se indică următoarele.
In partea generală a comenzii: indicativele poziţiilor de tragere ale bateriilor antrenate la executarea focului
sau indicativul circular оn reţeaua radio a şefului de stat-major al divizionului;
numărul obiectivului; felul proiectilului, tipul focosului şi reglarea acestuia;
încărcătura (varianta balistică a bombei);
scara оnălţătorului (dacă e necesar);
saltul (valoarea scării) de înălţător (dacă e necesar);
valoarea gradaţiei focosului fuzant (tubului);
cuvintele “Direcţia de bază”;
intervalul fasciculului în unităţi de derivă şi numărul de gradaţii pe derivă (dacă e necesar);
consumul de proiectile pe piesă (piesă-reglare) şi modul de executare a focului.
Pentru fiecare baterie: indicativul poziţiei de tragere a bateriei; reglarea înălţătorului şi focosului fuzant
(tubului) pe centrul obiectivului, modificarea de derivă de la direcţia de bază.
După transmiterea elementelor la baterii: comanda de execuţie.
Exemplu. “Răut”. Obiectivul 109. Încărcătura a doua. Scara miimilor Saltul patru Direcţia de bază. Fascicul
0-08. Gradaţii două. Cîte 6 proiectile: 3 proiectile de vijelie, restul la 4 secunde lovitura. “Vişinul”. Înălţător 210.
Dreapta 1-08. “Cireşul”. Înălţător 202. Dreapta 1-27. “Prunul” Înălţător 190. Dreapta 1-68. “Răut”. Încărcaţi”.

Darea misiunilor de foc de către comandanţii de baterii

305. La executarea misiunilor de foc оn componenţa divizionului comandanţii de baterii transmit comanda
primită de la comandantul de divizion (în privinţa propriilor baterii) la poziţiile de tragere. Totodată consumul de
proiectile indicat оn comanda comandantului de divizion se recalculează (dacă e necesar) şi se dă comanda în
conformitate cu art. 292.
Mai departe comandanţii de baterii controlează pregătirea focului de baterii, caută (precizează) obiectivul pe
teren, organizează observarea acestuia şi оn caz de necesitate introduc corecţii оn cursul tragerii de efect.
306. Comandantul de baterie la executarea misiunii de foc cu bateria de sine stătător fără reglaj pe
obiectiv în comandă indică:
— indicativul poziţiei de tragere;
— comanda prevestitoare “Stai” sau “Atenţiune”;
— numărul şi caracterul obiectivului;
— coordonatele şi altitudinea (unghiul de teren) obiectivului;
— frontul şi adâncimea obiectivului în metri, numărul de gradaţiuni pe derivă (dacă sunt două);
— felul proiectilului, tipul focosului şi reglarea acestuia (da-că e necesar);
— felul tragerii (dacă e necesar);
— consumul de proiectile pe piesă-reglare şi modul de executare a focului sau consumul de proiectile pe
piesă în serii de lovituri pe vijelie (metodice);
— comanda de execuţie.
Exemplu. “Vişinul”. Stai. Obiectivul 25, un pluton de aruncătoare. De baterie 48 - 25, 2200, minus 0-12 150
pe 150. Cîte 3 proiectile de vijelie. Foc”.
307. Comandantul de baterie la executarea misiunii de foc cu bateria de sine stătător cu reglaj pe obiectiv,
cînd elementele se determină la poziţia de tragere, în comandă indică:
 — indicativul poziţiei de tragere;
— comanda prevestitoare “Stai”, dacă la executarea misiunii de foc se antrenează bateria, sau “Trage
plutonul cutare”, “Trage piesa cutare”;
— numărul şi caracterul obiectivului;
— coordonatele şi altitudinea (unghiul de teren) obiectivului;
— frontul obiectivului sau intervalul fasciculului;
— procedeul de reglaj;
— felul proiectilului, tipul focosului şi reglarea acestuia (dacă e necesar);
— felul tragerii (dacă e necesar);
— modul de executare a focului şi comanda de execute. Exemplu. “Vişinul”. Stai. Obiectivul 52, o instalaţie
RATD adăpostită. De baterie: 47-38, 1870, plus 0 - 08 Fascicul concentrat Reglaj cu telemetrul Piesei a treia un
proiectil Încărcaţi”.
După primirea raportului despre terminarea pregătirii comandantul de baterie comandă: “Foc”.
Comanda pentru tragerea de efect (art. 306) se dă după terminarea reglajului; totodată datele indicate în
comanda pentru reglajul pe obiectiv nu se repetă.
Exemplu. “Bateriei 3 proiectile de vijelie. Foc”. Dacă reglajul pe obiectiv se face pe spargeri aeriene şi se
creează un reper de tragere aerian cu proiectile cu focos fuzant (cu tub), după indicarea altitudinii obiectivului
(reperului de tragere) se comandă: “Nivela mai mult atâta”.
308. Comandantul de baterie la executarea misiunii de foc cu bateria de sine stătător cu reglaj pe obiectiv,
cînd elementele se determină la punctul de comandă şi observare, în comandă indică:
— indicativul poziţiei de tragere;
— comanda prevestitoare “Stai”, dacă la executarea misiunii de foc se antrenează bateria, sau “Trage
plutonul cutare”, “Trage piesa cutare”;
— numărul şi caracterul obiectivului;
— felul proiectilului, tipul focosului şi reglarea acestuia (dacă e necesar);
— încărcătura (varianta balistică a bombei);
— scara înălţătorului (dacă e necesar);
— reglarea înălţătorului şi focosului fuzant (tubului);
— gradaţia pe nivelă;
— modificarea de derivă la obiectiv de la direcţia de bază (de la reperul de tragere, de la obiectivul pe care
s-a efectuat reglajul mai оnainte);
— intervalul fasciculului;
— modul de executare a focului;
— comanda de execuţie.
Exemplu. “Vişinul” Stai. Obiectivul 51, o staţie de radiolocaţie. Proiectil cu focos radio, JOS. Оncărcătura a
doua, scara miimilor. Înălţător 204 Focos 48. Nivela 30-02. Direcţia de bază, dreapta 0-40. Fascicul concentrat.
Piesei a treia un proiectil. Foc”.
Comanda pentru tragerea de efect comandantul de baterie o dă după terminarea reglajului; totodată datele
indicate оn comanda pentru reglajul pe obiectiv nu le repetă.
Exemple:
1. “Bateriei 2 proiectile de vijelie. Foc”.
2. “Gradaţii două. Saltul 5. Bateriei cîte 4 proiectile:
2 proiectile de vijelie, restul la 7 secunde lovitura. Foc”.
309. Pentru chemarea focului planificat (pregătit) se comandă:
 — indicativul circular al divizionului (indicativul subunităţii antrenate la executarea misiunii de foc);
— comanda prevestitoare “Stai”;
— semnalul pentru chemarea focului (dacă e necesar);
— numărul obiectivului (denumirea aliniamentului focului de baraj, denumirea aliniamentului CSF);
— comanda de execuţie.
Exemple: 1. “Prut”. Stai. Obiectivul 215. Foc”.
2. “Nistru”. Stai. FBF “Mesteacăn-2”. Încărcaţi”.
3. “Nistru”. Stai. FBM “Tigru-l”. Foc”.
În perioada pregătirii de artilerie a atacului, primind semnalul de la comandantul (şeful) superior de artilerie,
de exemplu:
“Zăpadă”. Încărcaţi”, comandantul (şeful de stat-major) de divizion comandă: “Nistru”. Stai. “Zăpadă”.
“Încărcaţi”, iar comandantul de baterie: “Botna”. Stai. “Zăpadă”. Obiectivul 125. Încărcaţi”.
În perioada sprijinului de artilerie al atacului, primind semnalul comandantului (şefului) superior, de
exemplu: “Pantera”. Stai. “Vulpe”. Foc”, comandantul (şeful de stat-major) de divizion comandă: “Nistru”. Stai.
“Vulpe”. Foc”, iar comandantul de baterie: “Botna”. Stai. “Vulpe”. Obiectivul 123. Foc”.

Controlul executării misiunilor de foc

310. Controlul executării misiunilor de foc include:

— controlul gradului de pregătire pentru executarea misiunilor de foc;
— controlul tragerii de efect.
Controlul gradului de pregătire pentru executarea misiunilor de foc include:
— controlul cunoaşterii de către subalterni a misiunilor de foc şi a modului de executare a acestora;
— verificarea corectitudinii determinării elementelor pentru tragerea de efect şi stabilirii procedeului de
tragere asupra obiectivelor.
Controlul tragerii de efect include:
— controlul oportunităţii deschiderii (transportului, încetării) focului şi terminării tragerii asupra
obiectivului;
— corectarea focului оn cursul tragerii de efect;
— controlul consumului cantităţii destinate de proiectile;
— determinarea rezultatelor tragerii de efect
311. Verificarea cunoaşterii de către subalterni a misiunilor de foc şi modului de executare a acestora se
realizează, de regulă, la deplasarea comandantului (şefului de stat-major) de divizion şi comandanţilor de baterii
la subunităţi sau prin controlul corectitudinii recepţionării comenzilor (dispoziţiunilor) transmise.
312. Pentru controlul elementelor calculate pe obiectiv determinate cu ajutorul aparatelor, comandanţii
bateriilor de tragere pe măsura pregătirii elementelor raportează la punctul de conducere a focului de divizion
elementele pe centrul obiectivului, de exemplu: “Vişinul”. Obiectivul 121. Scara miimilor. Înălţător 248 .Focos
120 Nivela 30-07. Dreapta 0-93.
Şeful de stat-major al divizionului confirmă corectitudinea elementelor sau dă indicaţii pentru verificarea
acestora. In caz de necesitate comandă elementele determinate la punctul de conducere a focului, de exemplu
“Vişinul”. Obiectivul 121 Primiţi elementele. Înălţător 258. Focos 125. Nivela 30-07. Dreapta 0 - 82.
313. Controlul oportunităţii pregătirii, deschiderii (transportului) focului şi terminării tragerii asupra
obiectivului, precum şi consumului de proiectile se realizează pe baza rapoartelor.
Comandanţii de subunităţi în timpul executării misiunilor de foc raportează:
 — despre оndeplinirea comenzilor de execuţie, de exemplu:
“Botna” asupra obiectivului 210 gata”; “Prut” la semnalul “Zăpadă” gata; “Nistru” la “Marte-5” gata”;
— despre deschiderea (transportul) focului, de exemplu: “Botna” asupra obiectivului 121 a deschis focul”,
— despre terminarea tragerii şi consumul de proiectile, de exemplu Botna” asupra obiectivului 121 tragerea
a terminat. Consumul 108”.
In cursul pregătirii de artilerie şi sprijinirii atacului comandantul (şeful de stat-major) de divizion
raportează:
— despre deschiderea (transportul) focului, de exemplu: “Nistru” la semnalul “Zăpadă” focul a deschis” sau
“Prut” asupra “Tigru” focul a deschis”;
— despre terminarea tragerii, de exemplu: “Nistru” la semnalul “Zăpadă” tragerea a terminat” sau “Prut”
asupra “Tigru” tragerea a terminat”.
Despre consumul de proiectile în perioadele pregătirii de artilerie şi sprijinului de artilerie al atacului se
raportează, de regulă, după terminarea sprijinului de artilerie al atacului.
314. La corectarea focului comandantul (şeful de stat-major) de divizion şi comandantul de baterie
comandă:
— corecţia în bătaie în metri, de exemplu: “Bătaia mai puţin 200” sau în gradaţii de оnălţător, de exemplu:
“Înălţător mai puţin 3”;
— corecţia în direcţie în unităţi de derivă, de exemplu: “Stânga 0- 15”;
— corecţia înălţimii spargerilor în gradaţii de nivelă sau în gradaţii pe focos (pe tub), de exemplu: “Nivela
mai puţin 0-02” sau “Tubul mai mult 2”.
În loc de corecţii în comandă pot fi indicate abaterile spargerilor (centrului grupului de spargeri) de la
obiectiv sau coordonatele polare ale acestora, de exemplu: “Spargere. Dreapta 30. Scurtă 200” sau “De baterie
pe spargere 43-40, 1850, aeriană plus 0-20”.
Pentru schimbarea fasciculului spargerilor se comandă, de exemplu: “Desfaceţi fasciculul de la a treia cu 0
02”.
Un exemplu de conducere a focului de divizion la executarea unei misiuni de foc neplanificate оn lipsa la
divizion a MEC este prezentat оn anexa 10.
PARTEA A PATRA

TRAGEREA ŞI CONDUCEREA FOCULUI SUBUNITAŢILOR DE ARTILERIE LA

EXECUTAREA MISIUNILOR DE FOC PRIN OCHIRE DIRECTĂ

315. Tragerea prin ochire directă asigură cea mai rapidă executare a misiunii de foc cu consum minim de
muniţie.
Pentru tragere prin ochire directă trebuie să fie gata artileria de toate calibrele
Misiunile de foc în funcţie de situaţie se execută cu piesa (cu instalaţia RATD), cu plutonul, cu bateria sau
cu divizionul.
316. Pregătirea tragerii şi conducerii focului prin ochire directă se realizează în conformitate cu cerinţele
cap. II. Plenitudinea efectuării acesteia se determină prin condiţiile situaţiei, existenţa timpului şi mijloacelor
pentru îndeplinire. Pregătirea tragerii efectuata minuţios, mai ales pregătirea tehnică a pieselor, asigură lovirea
obiectivului din prima lovitură.

Capitolul XIV

LOVIREA OBIECT1VELOR LA TRAGEREA PRIN OCHIRE DIRECTA

 317. Misiunea tragerii prin ochire directă în funcţie de caracterul obiectivului, importanţa acestuia şi de
condiţiile situaţiei constă în nimicirea, distrugerea sau neutralizarea obiectivului.
318. La tragerea prin ochire directă obiectivele blindate şi forţa vie şi mijloacele de foc dispuse neprotejat,
de regulă, se nimicesc, iar lucrările de fortificaţie permanente—se distrug.

Lovirea obiectivelor la tragerea prin ochire directă cu tunurile

319. Pentru lovirea obiectivelor blindate se ia proiectilul cumulativ, subcalibru sau perforant, iar dacă
acestea lipsesc— proiectilul exploziv cu focos percutant reglat pentru acţiune explozivă sau proiectilul de ruptură
beton cu focos percutant reglat pentru acţiune întârziată.
Pentru distrugerea lucrărilor de fortificaţie permanente se întrebuinţează proiectilul de ruptură beton cu
focos reglat pentru acţiune întârziată sau proiectilul exploziv cu focosul reglat pentru acţiune explozivă; pentru
primele lovituri pînă la lovirea obiectivului sau pînă la obţinerea spargerii nemijlocit lângă obiectiv focosul se
reglează instantaneu sau exploziv.
Pentru lovirea forţei vii şi mijloacelor de foc dispuse neprotejat se întrebuinţează proiectilul exploziv cu
focos percutant reglat pentru acţiune întârziată pentru obţinerea ricoşeturilor, iar daca tragerea prin ricoşet e
imposibilă—instantaneu sau proiectilul cu focos fuzant (cu tub); dacă forţa vie şi mijloacele de foc sunt dispuse în
clădiri de piatră şi cărămidă, se întrebuinţează proiectilul exploziv cu focos percutant reglat pentru acţiune
explozivă sau întârziată.
În toate cazurile tragerea se execută cu încărcătura maximă sau apropiată de aceasta.
320. Distanţa pînă la obiectiv se determină cu ajutorul apa-ratelor, după fişa focului piesei, după hartă sau
din vedere.
Gradaţia calculată pe înălţător şi corecţia în direcţie (deriva) se determină ţinînd cont de corecţiile pentru
variaţia condiţiilor de tragere faţă de cele tabulare.
Pentru determinarea corecţiilor se folosesc rezultatele tragerilor precedente. Dacă astfel de date lipsesc,
comandantul de baterie (de pluton) determină şi aduce la cunoştinţa comandanţilor de piese corecţiile pentru
variaţia condiţiilor de tragere faţă de cele tabulare. In cazul lipsei de timp sau imposibilităţii determinării
condiţiilor de tragere se iau în consideraţie corecţii aproximative.
321. Punctul de ochire se alege оn centrul obiectivului sau оn partea cea mai vulnerabilă a acestuia
Reperul de ochire (reticulul lunetei panoramice) la tragerea asupra obiectivelor fixe se suprapune pe punctul
de ochire rotind mecanismele de ochire în înălţime şi în direcţie într-o singură parte, de exemplu de la stânga spre
dreapta şi de jos оn sus.
In caz de tragere asupra obiectivelor mobile ochitorul scoate reperul de ochire (reticulul lunetei panoramice)
înainte pe direcţia de deplasare a obiectivului şi la suprapunerea punctului de ochire pe reperul de ochire (pe
reticulul lunetei panoramice) executa lovitura.
322. Abaterea proiectilelor de la obiectiv în bătaie (semnele spargerilor) şi în direcţie se determină după
locul de cădere a, proiectilelor, a schijelor (după norul spargerii sau după pâlnie) sau prin observarea abaterii
traseului faţă de obiectiv (de punctul de ochire).
Norul spargerii se observă în momentul apariţiei lui. Abaterea
traseului în direcţie şi înălţime se măsoară pe aliniamentul obiectivului;
înălţătorul şi ochirea după înălţime se consideră corecte, dacă traseul trece
mai jos de marginea superioară a obiectivului şi mai sus de baza acestuia.

Lovirea obiectivelor fixe la tragerea cu tunul

323. Tunul se ocheşte pe punctul de ochire stabilit şi prima lovitură se trage pe elementele calculate. La
lovirea obiectivului pentru nimicirea (distrugerea) căruia sunt necesare câteva lovituri, se continuă tragerea pe
aceleaşi elemente sau se schimbă punctul de ochire pentru a lovi partea nelovită a obiectivului. Tragerea se
execută pînă la îndeplinirea misiunii de foc.
324. Dacă obiectivul n-a fost lovit, se apreciază abaterea spargerii de la obiectiv în bătaie în metri şi în
direcţie în unităţi de derivă, se introduc corecţii la reglarea aparatelor de ochire egale cu abaterile obţinute, luate
cu semne opuse, şi se trage următoarea lovitură.
325. Dacă condiţiile sunt favorabile (se trage asupra obiectivelor dispuse pe panta orientată spre piesă,
precum şi la o supraînălţare considerabilă a poziţiei de tragere deasupra obiectivului, distanţa şi direcţia se
corectează prin reperare pe pâlnie (pe locul de cădere a proiectilului), pentru aceasta:
— după executarea loviturii se restabileşte ochirea piesei:
— cu ajutorul mecanismelor unghiurilor de înălţător (reflectorului lunetei panoramice) şi corecţiilor în
direcţie (tamburului derivelor lunetei panoramice se suprapune reperul de ochire (reticulul lunetei panoramice) pe
pâlnie (pe locul de cădere a proiectilului);
— cu ajutorul mecanismelor de ochire în înălţime şi în direcţie ale piesei se îndreaptă reperul de ochire
(reticulul lunetei panoramice) asupra punctului de ochire şi se continuă tragerea.
În caz de tragere cu înălţătorul optic tip OP-2 se măsoară pe reticulul înălţătorului abaterea pâlniei (locul de
cădere a proiectilului) de la punctul de ochire în direcţie şi în înălţime şi se schimbă punctul de ochire cu valorile
abaterilor măsurate spre partea opusă abaterilor pâlniei (proiectilului).
326. Dacă nu e posibilă determinarea abaterii spargerii în bătaie în metri (prin reperare pe pâlnie), se
apreciază semnul spargerii şi se schimbă înălţătorul spre obiectiv cu o valoare de 100 m. Aşa se procedează pînă
ce se nimereşte obiectivul sau se obţine o observare de semn invers. Obţinînd spargerea de semn opus, se
modifică înălţătorul spre obiectiv cu o valoare de 50 m şi se continuă tragerea, introducând în caz de necesitate
corecţii prin schimbarea punctului de ochire pe înălţime.
Dacă există şi o abatere în direcţie, atunci simultan cu modificarea reglării înălţătorului se execută şi o
modificare de derivă spre obiectiv sau se schimbă punctul de ochire cu valoarea abaterii obţinute.
Dacă abaterea în direcţie (a traseului) de la obiectiv nu este măsurată,
atunci se ia o modificare de derivă de 0-02 spre obiectiv sau se schimbă
punctul de ochire în direcţie cu o jumătate de siluetă a obiectivului.

Dacă în cursul tragerii este determinată abaterea spargerii de la obiectiv în bătaie în metri sau e posibilă
reperarea pe pâlnie (pe locul căderii proiectilului), se procedează în conformitate cu art. 324 şi 325.
327 Asupra obiectivelor care se găsesc în apropiere periculoasă de propriile trupe înălţătorul calculat se
măreşte cu 200 m.
Obtinînd spargerea lungă, se apropie spargerea spre obiectiv prin
reperaj pe pâlnie (pe locul căderii proiectilului) sau prin salturi succesive de
înălţător de 100 m pentru toate sistemele. Încadrând obiectivul în furcuţă, se
continuă tragerea după regulile generale.

Lovirea obiectivelor fixe la tragerea cu bateria (cu plutonul)

328 Cu foc de baterie (de pluton) se loveşte un obiectiv grupat sau un obiectiv izolat important cu condiţia
că piesele antrenate la tragere sunt dispuse pe aceeaşi poziţie de tragere.
329 Gradaţia calculată pe înălţător şi corecţia in direcţia (deriva) se determină pentru piesa de bază prin
procedeul de pregătire completă sau sumară. Aceste elemente se transmit la toate piesele bateriei (plutonului) şi li
se indica un punct unic de ochire în centrul obiectivului grupat sau în partea vulnerabila a obiectivului izolat.
Fiecare piesă ia în consideraţie corecţiile individuale după regulile generale. La lovirea obiectivului grupat, în
afară de aceasta, se determina un fascicul pe lăţimea obiectivului sau fiecărei piese i se indica punctul ei de ochire.
 330 Reglajul pe obiectiv se executa prin lovituri izolate ale piesei de bază cu ajutorul telemetrului sau prin
observarea sensului spargerilor şi în caz de necesitate se introduc corecţii comune pentru toate piesele.
331 în cazul tragerii cu proiectile cu focos fuzant (cu tub) reglajul în bătaie şi în direcţie se execută cu
reglarea focosului fuzant “pe percuţie” sau cu proiectile explozive cu focos percutant.
Tragerea cu proiectile cu focos fuzant se execută Ia distanţe de tragere de cel mult 4000 m. După reglajul în
bătaie şi în direcţie potrivit gradaţiei reglate pe înălţător se determină reglarea focosului fuzant; gradaţia reglată pe
înălţător se măreşte în cazul tragerii asupra MLI, TB, pieselor autopropulsate şi asupra obiectivelor neblindate
dispuse neprotejat cu 3 miimi, asupra obiectivelor neblindate dispuse în şanţuri de tragere (tranşee) descoperite—
cu 6 miimi şi se trece la tragerea de efect.
În cazul tragerii cu proiectile cu tub reglarea înălţătorului şi a tubului
se determină potrivit distanţe de reglaj. Gradaţia obţinută pe tub se
micşorează cu 3 diviziuni şi se trece la tragerea de efect.

332. Tragerea de efect se execută după aceleaşi reguli ca şi în cazul tragerii din poziţii de tragere acoperite
(art. 185, 187 şi 188).

Lovirea obiectivelor mobile la tragerea cu tunul

333. Deplasarea obiectivului în funcţie de gisment (unghiul dintre direcţia de deplasare a obiectivului şi
direcţia spre piesa) poate fi frontală, oblică sau de flanc şi se determină după raportul dintre dimensiunile vizibile
ale obiectivului (fig. 2).
334. Tragerea asupra obiectivelor mobile din poziţii de tragere pregătite se începe, de regulă, odată cu
ieşirea obiectivelor pe aliniamentul de deschidere a focului. Gradaţia pe înălţător se determină după distanţa
calculată pînă la acest aliniament. Corecţia calculată în direcţie se însumează cu corecţia pentru deplasarea laterală
a obiectivului şi se introduc pe scara corecţiilor în direcţie a înălţătorului optic (pe tamburul derivelor lunetei
panoramice). Drept punct de ochire se ia mijlocul obiectivului.

Fig. 2. Determinarea direcţiei de deplasare a obiectivului după raportul dintre lungimea (L) şi lăţimea (1)
acestuia.
În cazul tragerii cu înălţător optic tip OP reperul de ochire se scoate de la mijlocul obiectivului cu o valoare
egală cu suma corecţiei calculate în direcţie şi corecţiei pentru deplasarea laterală a obiectivului.
335. Corecţia pentru deplasarea laterală a obiectivului se determină cu ajutorul înălţătorului (lunetei
panoramice), măsurând deplasarea laterală a obiectivului în unităţi de derivă pe durata de traiect a proiectilului
(fig. 3). Dacă acest lucru e imposibil, corecţia în cazul deplasărilor oblice şi de flanc ale obiectivului se ia egală cu
0-05 pentru tunuri şi 0-07 pentru obuziere.
336. Tragerea se execută prin lovituri izolate la un ritm maxim pînă la nimicirea obiectivului. Direcţia şi
distanţa se corectează după fiecare lovitură după abaterea punctului de cădere a proiectilului (traseului).
Abaterile în direcţie şi în bătaie (în înălţime) se măsoară de la mijlocul obiectivului.
 337. Obţinând abaterea proiectilului în direcţie, se introduce corectarea pe scara corecţiilor în direcţie (pe
tamburul derivelor lunetei panoramice), fără a schimba punctul de ochire (fig. 4), iar în cazul tragerii cu înălţător
optic de tip OP se schimbă punctul de ochire cu valoarea abaterii obţinute spre partea opusă abaterii.
Daca abaterea în direcţie a traseului proiectilului de la obiectiv nu e
măsurată, atunci se ia o modificare de derivă de 0-02 spre obiectiv sau se
schimbă punctul de ochire în direcţie cu o jumătate de siluetă a obiectivului.

Fig. 3. Determinarea şi luarea în consideraţie a deplasării laterale a obiectivului mobil cu ajutorul

înălţătorului optic tip OP

Fig. 4. Introducerea corecţiei în direcţie la tragerea cu tunul completat cu înălţător optic tip OP
338. Obţinând o lovitură scurtă, în cazul deplasării obiectivului spre piesă, sau una lungă — la îndepărtarea
obiectivului de la piesă, reglarea înălţătorului nu se schimbă.
Obţinând o lovitură lungă (una scurtă) la deplasarea obiectivului spre piesă (de la piesă), precum şi o
lovitură lungă sau scurtă la deplasarea de flanc a obiectivului, reglarea înălţătorului se schimbă cu 200 m spre
obiectiv.
339. Dacă aliniamentul de deschidere a focului nu a fost stabilit, atunci tragerea pe distanţe mai mari decît
distanţa loviturii directe se începe cu reglarea înălţătorului corespunzătoare distanţei calculate pînă la obiectiv.
Ochirea în direcţie se realizează în conformitate cu recomandaţiile art. 334.
Tragerea se execută şi corecţiile în bătaie şi direcţie se determina în conformitate cu recomandaţiile art. 336
—338.
340. Tragerea pe distanţa loviturii directe şi distanţe mai mic în toate cazurile se execută pe gradaţia
permanentă a înălţătorului, corespunzătoare distanţei loviturii directe micşorate cu 200 m (la tragerea cu sistemele
tip T-12 cu proiectile perforante— micşorate cu 300 m). Drept punct de ochire se ia mijlocul obiectivului.
Ochirea în direcţie se realizează în conformitate cu recomandaţiile art. 334. Se permite a lua în consideraţie
deplasarea laterală a obiectivului prin scoaterea punctului de ochire spre partea. de deplasare a obiectivului cu
siluete de obiectiv (fig. 5).
Tragerea se execută şi corecţiile în direcţie se determină în conformitate cu recomandaţiile art. 336 şi 337.
Distanţa se corectează prin schimbarea punctului de ochire după înălţime. Obţinând o lovitura scurta la
deplasarea obiectivului spre piesă sau una lungă la îndepărtarea obiectivului de la piesă, punctul de ochire nu se
schimbă. Obţinând o lovitură lungă (una scurta) la deplasarea obiectivului spre piesă (de la piesă), se schimbă
punctul de ochire după înălţime cu o jumătate de înălţime a obiectivului.
 Pe distanţe de tragere mai mici de o jumătate din distanţa loviturii
directe corecţiile se introduc urmărind scopul de a lovi locul vulnerabil al
obiectivului.

Lovirea obiectivelor mobile la tragerea cu bateria (cu plutonul)

341. Lovirea tancurilor şi maşinilor de luptă pentru infanterie în mişcare prin tragere cu bateria (cu plutonul)
se realizează cu repartizarea obiectivelor între piese. Fiecare piesă execută trage rea de sine stătător după regulile
generale.
342. Pentru lovirea infanteriei (infanteriei motorizate debarcate) în mişcare se marchează pe calea de
deplasare a obiectivului aliniamentul şi punctul de ochire.
Reglarea înălţătorului şi corecţia calculată în direcţie se determină şi piesele se ochesc la fel, ca şi la tragerea
asupra obiectivelor fixe (art. 329); intervalul fasciculului se ia cel mult 50 m.
Dacă e posibil, elementele de tragere se verifică printr-o lovitură izolată a piesei de bază şi, dacă e necesar,
se introduc corecţii comune pentru toate piesele.
343. Focul se deschide la apropierea obiectivului de aliniamentul stabilit. Tragerea se execută pe o singură
reglare a înălţătorului şi derivei prin serii de lovituri pe vijelie a cîte 2...4 proiectile de piesă.
Corecţiile se introduc potrivit rezultatelor
observării spargerilor în fiecare serie de lovituri,
precum şi la ieşirea obiectivului din zona
spargerilor.
Frontală Oblică De flanc

Frontală Oblică De flanc

Fig. 5. Poziţia punctului de ochirile оn funcţie de direcţia de deplasare a obiectivului şi de distanta pînă la
acesta la viteza de deplasare pînă la 20 km/h:
a — de la distanţa loviturii directe pînă la 1/2 a distanţei loviturii directe; b — mai puţin de 1/2 a distanţei
loviturii directe (pînă la 200 m)
Tragerea se execută cu proiectile cu focos fuzant (cu tub), proiectile explozive cu focos percutant (cu tub),
proiectile explozive cu focos percutant reglat instantaneu sau întârziat (pentru obţinerea ricoşeturilor).
344. La apropierea subunităţilor de infanterie motorizată debarcată (de infanterie) la 400...500 m de poziţia
de tragere acestea se lovesc cu proiectile cu tub; tragerea se execută la reglarea tubului pe “K”. Focul se deschide
pe gradaţia zero a înălţătorului şi reflectorului lunetei panoramice. Drept punct de ochire se ia marginea
superioara a obiectivului.
Tragerea se execută prin serii de lovituri pe vijelie a cîte 2...4 lovituri
de piesă.
 Lovirea obiectivelor prin tragere cu RATD

345. Tragerea cu RATD se execută, de regulă, asupra obiectivelor care se înalţă cel puţin cu 1 m deasupra
solului.
Înainte de a lansa rachete asupra obiectivului fix se îndreaptă reticulul vizorului pe punctul preconizat al
obiectivului (centrul obiectivului, ambrazura lucrării pentru mijloace de foc tec )
346. La tragerea asupra obiectivului mobil, daca deplasarea acestuia este frontală, reticulul vizorului se
suprapune pe centrul obiectivului şi se realizează lansarea rachetei.
în cazul deplasării de flanc sau oblice a obiectivului ochirea se
realizează astfel încât obiectivul să fie vizibil la marginea câmpului vizual şi
să se mişte spre centrul câmpului vizual al vizorului.

Tragerea cu RATD оn regim de dirijare manuala

347. La tragerea asupra obiectivului fix, după plecarea rachetei de pe ghidaj se dau comenzile în tangaj sau
curs în funcţie de mărimea şi caracterul abaterii respective.
Dacă abaterile rachetei sunt mari, precum şi în cazul tragerii la distanţe mici, comenzile în tangaj şi curs se
dau simultan
348. În cazul tragerii la distanţe pînă la 1000 m racheta se aduce în conturul obiectivului imediat după
apariţia ei în cîmpul vizual al vizorului.
În celelalte cazuri după ieşirea rachetei pe linia de vizare si realizarea dirijării stabile, ţinînd seama de
poziţia obiectivului şi relieful terenului, treptat, prin comenzi mici şi line se aduce racheta în conturul obiectivului
(nu mai târziu decît la 400...700 m pînă la obiectiv) şi se menţine în acesta pînă la lovirea obiectivului.
349. Оn cazul tragerii asupra obiectivului mobil dirijarea rachetei se realizează la fel ca şi la tragerea asupra
obiectivului fix.
în cazul tragerii la distanţe care nu depăşesc o jumătate din distanţa maximă, racheta se aduce în conturul
obiectivului dinspre partea în care se mişcă obiectivul. Dacă distanţele de tragere depăşesc o jumătate din distanţa
maximă, racheta se aduce în conturul obiectivului dinspre partea de unde se mişcă acesta (în urmărire), iar
obiectivul se menţine în partea centrală a câmpului vizual al vizorului cu ajutorul aparatului de dirijare
350. Tragerea la distanţe pînă la 1000 m cu complexul portabil şi de la pupitrul de dirijare portativ se poate
executa fără întrebuinţarea vizorului.
În cazul tragerii la distanţe mai mari de 1000 m cu complexul portabil deja pupitrul de dirijare portativ,
vizorul se întrebuinţează după realizarea zborului stabil al rachetei
351. Tragerea asupra obiectivelor iluminate se execută după regulile generale, totodată după intrarea
rachetei în cîmpul vizual al vizorului aceasta se dirijează pe marginea de sus a obiectivului şi se menţine la
această înălţime pînă în momentul introducerii în conturul obiectivului.
352. În cazul tragerii asupra obiectivelor de la suprafaţa apei, racheta se aduce în conturul obiectivului
imediat după apariţia ei în cîmpul vizual al vizorului şi se menţine în el pînă la lovirea obiectivului.
La tragerea asupra obiectivului de înălţime mică, racheta si dirijează
pe centrul jumătăţii de sus a obiectivului; daca obiectivul are dimensiuni
mari, atunci racheta se dirijează pe centrul obiectivului.

Observarea rachetei şi obiectivului prin vizor pe timp cu soare se execută folosind filtrele de lumină.

Tragerea cu RATD оn regim semiautomat de dirijare

 353. Înainte de lansare a RATD se verifică existenţa bruiajului. Dacă acesta lipseşte, reperul (reticulul)
vizorului se îndreaptă pe punctul preconizat al obiectivului şi se menţine în această poziţie cu ajutorul manetelor
pupitrului de dirijare pînă la lovirea obiectivului.
354. Dacă s-a constatat existenţa bruiajului înainte de lansarea RATD, se verifică posibilitatea tragerii cu
schimbarea direcţiei. Dacă la întoarcerea vizorului într-o parte de la obiectiv bruiajul dispare, atunci, fără a
schimba poziţia vizorului, se execută lansarea rachetei în regim semiautomat de dirijare, iar la apropierea RATD
de obiectiv reperul vizorului se suprapune pe obiectiv (pe partea vulnerabilă a acestuia).
Dacă la întoarcerea vizorului într-o parte de la obiectiv bruiajul nu
dispare, tragerea se execută în regim manual de dirijare.

Dacă bruiajul a fost detectat după lansarea RATD, dirijarea rachetei se continuă în regim manual.

Capitolul XV

CONDUCEREA FOCULUI LA EXECUTAREA MISIUNILOR DE FOC

PRIN TRAGERE DIRECTA

355. Subunităţile de artilerie pot executa prin tragere directă misiuni de foc planificate şi neplanificate.
Misiunile de foc planificate de nimicire (distrugere) a obiectivelor se execută de obicei în perioada pregătirii
şi sprijinului de artilerie al atacului.
Misiunile de foc neplanificate se execută, de regulă, în cursul acţiunilor de luptă la lovirea tancurilor, MLI,
TB care atacă (contraatacă) şi altor obiective ale inamicului.
356. La executarea misiunilor de foc prin tragere directă co-mandantul de divizion conduce focul
divizionului de la PCO amplasat în maşina de comandament sau pe teren în apropiere de poziţia de tragere a unei
baterii. Statul-major al divizionului se găseşte, de regulă, în imediata apropiere de PCO al divizionului.
Comandantul de baterie îşi amplasează punctul său de comandă şi observare acolo, de unde îi vine mai
comod să conducă focul bateriei (de obicei în apropiere de poziţia de tragere a unuia dintre plutoane).
Comandantul de pluton se găseşte lângă una dintre piesele plutonului.
Comandantul de piesă se găseşte din dreapta sau din stânga de la piesă din partea expusă vântului la o
depărtare ce asigură conducerea activităţii de luptă a servanţilor şi observarea rezultatelor tragerii. În caz de
necesitate el trimite un observator, care apreciază şi raportează semnele spargerilor.
La artileria autopropulsată comandantul de piesă conduce focul nemijlocit din compartimentul de luptă al
piesei.
357. Punctele de comandă şi observare ale subunităţilor de artilerie repartizate pentru lovirea obiectivelor
prin tragere directă în perioada pregătirii de artilerie a atacului se instalează înainte de aducerea subunităţilor de
tragere pe poziţiile de tragere, iar punctele de comandă şi observare ale subunităţilor de artilerie, care acţionează
în componenţa rezervelor antitanc — odată cu ieşirea subunităţilor pe aliniamentul de desfăşurare.
In cursul instalării punctelor de comandă şi observare comandanţii de
subunităţi precizează obligaţiile efectivului la conducerea focului,
organizează şi menţin legătura permanentă cu comandantul (şeful) superior
şi cu subalternii, iar comandanţii rezervelor antitanc, în afara de aceasta,
organizează legătura şi cooperarea cu comandantul detaşamentului mobil de
baraje.

Obligaţiile comandanţilor în privinţa conducerii focului

 358. Comandantul de divizion (de baterie, pluton), primind misiunea de foc:
— însuşeşte fâşia de foc a divizionului (bateriei, plutonului); obiectivele şi succesiunea lovirii acestora; ora
terminării pregătirii (deschiderii focului); proiectilul, focosul; consumul de proiectile; raionul probabil al poziţiilor
de tragere (aliniamentul de desfăşurare), itinerarele de aducere şi ordinea de desfăşurare a subunităţilor; semnalele
pentru chemarea (deschiderea), transportul şi încetarea focului;
— precizează pe teren misiunile cercetării (recercetării) obiectivelor care vor fi supuse bombardamentului;
caracterul, poziţia, dimensiunile şi locurile vulnerabile ale obiectivelor;
— determină fâşiile de foc pentru baterii (plutoane) şi sectoarele de tragere pentru piese;
— stabileşte locurile pentru poziţiile de tragere ale bateriilor (plutoanelor), poziţiile de tragere de bază şi de
rezervă pentru piese;
— determină aliniamentele de deschidere a focului;
— repartizează misiunile de foc între baterii (plutoane, piese), stabilind pentru fiecare baterie (pluton, piesă)
obiective de bază şi de rezervă (la executarea misiunilor de foc planificate) şi ţinînd seama de posibilităţile de foc
ale acestora, situaţia şi caracterul obiectivelor şi starea poziţiilor de tragere ale bateriilor (plutoanelor, pieselor);
— determină ordinea acţiunilor subunităţilor după executarea misiunilor de foc;
— dă statului-major indicaţii referitoare la planificarea focului, organizarea cercetării, legăturii, la pregătirea
balistică, meteorologică şi tehnica a tragerii şi la organizarea controlului;
— ia hotărârea şi dă (precizează) comandanţilor de subunităţi misiuni de foc pe teren.
359. In hotărârea pentru executarea misiunilor de foc comandantul de divizion (de baterie, pluton)
determină:
— obiectivele pentru lovire;
— misiunile tragerii;
— ora deschiderii focului (terminării pregătirii) şi, dacă e necesar, durata executării focului;
— subunităţile antrenate la tragere asupra fiecărui obiectiv;
— proiectilul, focosul;
— consumul de proiectile;
— modul şi succesiunea lovirii obiectivelor;
— procedeul de determinare a elementelor;
— aliniamentul de desfăşurare (poziţiile de tragere), itinerarele de deplasare, ora şi ordinea de desfăşurare a
subunităţilor;
— aliniamentele de deschidere a focului;
— mijloacele şi procedeele de indicare a obiectivelor;
— semnalele pentru chemarea (deschiderea), transportul şi încetarea focului.
Hotărârea pentru executarea misiunilor de foc se reflectă pe harta de lucru a comandantului de divizion (de
baterie, pluton) şi în schema focului bateriei (plutonului) prin ochire directă.
360. Comandantul de piesă (de instalaţie RATD), primind misiunile de foc planificate:
— le însuşeşte, precizează pe teren caracterul obiectivelor, poziţia obiectivelor de bază şi de rezervă şi
locurile vulnerabile ale acestora; situaţia poziţiilor de tragere de bază şi de rezervă; denumirile convenţionale ale
obiectelor din teren, reperelor şi numerele acestora;
— determină (precizează) elementele de tragere asupra obiectivelor (pentru piesă);
— dă misiunea servanţilor;
— întocmeşte fişa focului piesei (instalaţiei RATD). Primind o
misiune de foc neplanificată, comandantul de piesă (de instalaţie RATD) o
însuşeşte, găseşte obiectivul pe teren, determină reglarea înălţătorului şi
 corecţia de devansare în direcţie (pentru piesă), punctul de ochire, dă
misiunea servanţilor şi execută misiunea de foc.

Darea misiunilor de foc

361. La darea misiunilor de foc planificate comandantul de divizion (de baterie, pluton) indică:
— obiectivele de bază şi de rezervă, numerele acestora;
— modul de executare a misiunilor de foc şi succesiunea lovirii obiectivelor; ora terminării pregătirii
(deschiderii) focului;
— proiectilul, focosul; consumul de proiectile;
— fâşiile de foc ale bateriilor (plutoanelor), sectoarele de tragere ale pieselor;
— locul de dispunere a poziţiilor de tragere ale bateriilor (plutoanelor), poziţiile de tragere de bază şi de
rezervă ale pieselor;
— itinerarele, timpul, ordinea ocupării şi schimbării poziţiilor de tragere, precum şi semnalele pentru
chemarea (deschiderea), transportul şi încetarea focului;
— mijloacele şi procedeele de indicare a obiectivelor şi ordinea acţiunilor subunităţilor după îndeplinirea
misiunilor de foc.
362. La darea misiunilor de foc neplanificate comandantul de divizion (de baterie, pluton după ocuparea
aliniamentului de desfăşurare (poziţiei de tragere) indică:
— indicativele subunităţilor antrenate la executarea misiunilor de foc sau indicativul circular al divizionului,
dacă sunt antrenate toate subunităţile divizionului;
— comanda prevestitoare “stai” sau “atenţiune”;
— caracterul obiectivului (obiectivelor), poziţia lui faţă de obiectele (reperele) din teren şi direcţia de
deplasare;
— repartizarea obiectivelor între subunităţi, modul şi succesiunea lovirii acestora;
— proiectilul, reglarea focosului (dacă e necesar);
— comanda de execuţie.
Dacă comandantul de baterie (de pluton) nu a primit misiuni de foc, el este obligat în ;caz de necesitate să ia
din propria iniţiativă hotărârea pentru lovirea obiectivelor şi să raporteze despre aceasta comandantului de
divizion (de baterie).
363. Caracterul obiectivului în comandă se indică prin cuvintele: “Tancuri”, “Transportoare blindate”
(inclusiv maşinile de luptă), “Grupări de tancuri”, “Trei transportoare blindate” etc.
Proiectilele în comandă se indică prin cuvintele: “Perforant”,
“Cumulativ” etc.

Drept comenzi de execuţie pot fî: “Foc”, “Încărcaţi”, “Focul la semnalul cutare”, “FocuI de la aliniamentul
cutare”.
Comanda “Foc” se dă cînd focul asupra obiectivului trebuie deschis imediat.
Dacă asupra grupărilor de obiective divizionul (bateria) trebuie să deschidă focul simultan cu toate
subunităţile, atunci se dă comanda “încărcaţi”, iar după primirea raportului despre terminarea pregătirii şi
ajungerea obiectivelor la aliniamentul de deschidere a focului—comanda “Foc”.
Comenzile “FocuI la semnalul cutare”, “FocuI de la aliniamentul cutare” se dau în cazurile, cînd focul
trebuie să fie deschis în urma unui semnal stabilit sau odată cu ajungerea obiectivelor la aliniamentul stabilit.
364. In caz de lipsă de timp pentru repartizarea obiectivelor care atacă pe front larg nemijlocit în fâşiile de
foc ale bateriilor, comandantul de divizion poate să dea comanda pentru nimicirea lanurilor fără a le repartiza între
baterii, de exemplu: “Nistru”, stai. Tancuri. Foc”.
 La această comandă comandanţii de baterii repartizează de sine stătător obiectivele în fâşiile sale de foc,
conduc focul bateriilor, raportează comandantului de divizion despre deschiderea focului şi rezultatele tragerii.
365. Comandanţii subunităţilor de artilerie raportează comandantului (şefului) superior:
— despre deschiderea focului asupra obiectivelor, de exemplu:
“Răut” la semnalul “Furtună” focul a deschis”;
— despre terminarea, despre rezultatele tragerii asupra obiectivelor şi consumul de proiectile, de exemplu:
“.Răut” tragerea a terminat. A nimicit 15 tancuri. Consumul 24”.
Un exemplu de conducere a focului divizionului de artilerie antitanc la
executarea misiunilor de foc neplanificate de nimicire a tancurilor
inamicului în atac prin tragere directă este prezentat оn anexa 11.

Particularităţile tragerii şi conducerii focului cu întrebuinţarea

complexurilor de aparate

366. Complexurile de aparate se folosesc, de regulă, la tragerea pe timp de noapte şi în alte condiţii de
vizibilitate Imitata. Pregătirea acestora pentru tragere se realizează procedând conform recomandaţiilor din
instrucţiunile corespunzătoare.
367. La desfăşurarea bateriei pe poziţia de tragere se stabileşte un aliniament de căutare a obiectivelor care
se alege la 300...500 m dincolo de aliniamentul de deschidere a focului. Poziţia acestor aliniamente se reportează
pe fişele focului pieselor bateriei.
Legarea fiecărei piese se realizează faţă de PCO al bateriei.
368. Comandantul de baterie (de pluton) organizează determinarea condiţiilor meteorologice şi balistice de
tragere şi le aduce la cunoştinţa comandanţilor de piese, care introduc aceste date odată cu corecţiile individuale
ale pieselor în aparatul de calcul.
369. Cercetarea obiectivelor mobile se execută prin punerea periodică în funcţiune a staţiei de radiolocaţie
de tip PSNR.
Cînd tancurile, MLI şi TB ajung la aliniamentul de începere-a căutării obiectivelor, comandantul de baterie
(de pluton) dă comanda pentru punerea în funcţiune a complexurilor de aparate în regim de căutare, iar cоnd
acestea ajung la aliniamentele de deschidere a focului—comanda pentru lovirea obiectivelor.
Comandanţii de piese realizează lovirea obiectivelor de sine stătător. Tragerea se execută pînă la nimicirea
obiectivului (pînă la încetarea mişcării impulsului reflectat de obiectiv sau dispariţia acestuia), după care
complexul de aparate se comută la regimul de căutare şi se caută următorul obiectiv.
370. Dacă pe ecranul indicatorului complexului de aparate apar perturbaţii, ochitorul la comanda
comandantului de piesă transportă focul pe alt obiectiv (dacă perturbaţia acoperă o parte a ecranului) sau execută
căutarea obiectivelor mobile în sectorul de tragere complementar (dacă perturbaţia din sectorul de tragere de bază
acoperă tot ecranul).
PARTEA A CINCEA

TRAGEREA SI CONDUCEREA FOCULUI ARTILERIEI CU REACTIE

371. Artileria cu reacţie este antrenată, de regulă, pentru lovirea obiectivelor grupate de dimensiuni mari,
pentru minarea la distanţă a terenului şi crearea incendiilor masive.
Focul artileriei cu reacţie este cel mai eficient la lovirea forţei vii şi mijloacelor de foc neblindate dispuse
neprotejat.
 Capitolul XVI

PREGATIREA TRAGERII ŞI CONDUCERII FOCULUI

372. Pregătirea tragerii şi conducerii focului artileriei cu reacţie include toate măsurile, expuse în art. 13, şi
se realizează în conformitate cu recomandaţiile din cap. II.
373. Datele de cercetare despre obiective comandantul divizionului (bateriei) de artilerie cu reacţie le
primeşte, de regulă, de la comandantul (şeful) superior de artilerie sau statul-major al acestuia, de la comandantul
(statul-major) de arme întrunite, precum şi de la subunităţile de cercetare de artilerie organice şi afectate.
374. La legarea topogeodezică a poziţiei de tragere în cazul dispunerii pe plutoane a maşinilor de luptă
(aruncătoarelor de proiectile reactive) se determină coordonatele poziţiei de tragere a fiecărui pluton.
375. Sarcina pregătirii meteorologice constă în determinarea abaterilor condiţiilor meteorologice care se iau
în consideraţie în timpul tragerii.
Condiţiile meteorologice în limitele porţiunii pasive a traiectoriei (PPT) se determină din buletinul meteo-
mediu, întocmit de staţia meteorologică, din buletinul meteo-mediu aproximativ, întocmit de postul meteorologic
al bateriei.
Datele despre vânt în limitele porţiunii active a traiectoriei (PAT) se determină după rezultatele măsurărilor
postului meteorologic al bateriei.
Datele despre vânt în limitele înălţimii de deschidere a proiectilelor cu casete se determină din buletinul
meteo-mediu, din buletinul meteo-mediu aproximativ.
376. Sarcina pregătirii balistice constă în determinarea:
— variaţiei temperaturii încărcăturilor;
— caracteristicilor balistice ale proiectilelor, evidenţa cărora este prevăzută de Tablele de tragere.
377. Variaţia temperaturii încărcăturilor se determină în conformitate cu indicaţiile din instrucţiunile
corespunzătoare şi Tablele de tragere.
Pentru ca încărcăturile să aibă aceeaşi temperatură, proiectilele care se găsesc în ambalaj şi cele
despachetate trebuie ferite de influenţa precipitaţiilor atmosferice şi razelor solare directe.
378. Caracteristicile balistice ale proiectilelor reactive, evidenţa cărora este prevăzută de Tablele de tragere,
se determina folosind marcajul aplicat pe proiectile şi ambalaj, precum şi după aspectul exterior al proiectilelor.
379. La pregătirea tehnică se acorda o atenţie deosebită verificării aparatului de executare a focului
(circuitelor electrice pentru executarea focului din cabină şi adăpost, blocărilor), stării tuburilor de lansare
(tuburilor de ghidare) şi fixării acestora, rezistenţei dispozitivelor de fixare (de înzăvorîre) (inclusiv minuţiozităţii
reglării efortului de desprindere a fixatori1or), capacităţii de funcţionare a dispozitivelor de acţionare
(dispozitivelor de acţionare electrică) a dirijării, mecanismelor de blocare, cricurilor maşinilor de luptă,
dispozitivelor de ridicare şi mecanismelor de alimentare ale maşinilor de transport-încărcare.
380. Determinarea elementelor pentru tragerea de efect se realizează prin procedeul de pregătire completă
sau sumară.
381. La organizarea determinării elementelor de tragere prin procedeul de pregătire completă (sumară) se
determină felurile şi variantele balistice ale proiectilelor, pentru care trebuie calculate corecţiile.
Corecţiile se calculează pe distanţele topografice de bază pentru direcţia de bază de tragere şi pentru
direcţiile care se deosebesc de cea de bază pînă la 8 00. Distanţele topografice de bază se stabilesc cu un interval
de pînă la 4 km.
Raionul presupus al obiectivelor şi distanţa minima de tragere se determină ţinînd seama de distanţa minimă
de tragere a sistemului şi de măsurile de siguranţă pentru propriile trupe în conformitate cu indicaţiile prezentate
în Tablele de tragere. În caz de lipsă a datelor necesare în Tablele de tragere, tragerea artileriei cu reacţie se
permite asupra obiectivelor dispuse nu mai aproape de 1000 m de la propriile trupe.
 382. Elementele de tragere se determină pe poziţiile de tragere ale bateriilor (plutoanelor) şi la punctul de
conducere a focului de divizion; totodată corecţiile de vânt pe înălţător şi derivă în limitele PAT le introduc
comandanţii bateriilor de tragere.
În scopul excluderii erorilor grave la determinarea corecţiilor de vânt în limitele PAT, la punctul de
conducere a focului de divizion se realizează controlul calculării corecţiilor pe baza rapoartelor comandanţilor
baterilor de tragere despre vânt în limitele PAT.
Dacă maşinile de luptă simt dispuse pe poziţia de tragere pe plutoane, elementele de tragere se determină
pentru fiecare pluton.
383. La baterii şi la punctul de conducere a focului de divizion după determinarea (primirea) corecţiilor
calculate (fără a ţine seama de corecţiile de vânt în limitele PAT) se construiesc graficele corecţiilor calculate.
La punctul de conducere a focului de divizion graficul corecţiilor calculate se construieşte pentru o baterie;
la determinarea (controlarea) elementelor pentru alte baterii se iau în consideraţie (dacă e necesar) corecţiile
pentru diferenţa de temperatură a încărcăturilor şi de altitudine a poziţiilor de tragere în raport cu bateria, pentru
care s-a construit graficul corecţiilor calculate.
384. Comandanţii maşinilor de luptă introduc corecţii individuale:
— pe înălţător — pentru eşalonare în adîncime şi pentru diferenţa de altitudine a maşinii de luptă în raport
cu cea de bază, pentru necorespunderea unghiului de nivel al pachetului de ghidaje după înălţător şi cadran;
— pe derivă — pentru zvâcnirea liniei de ochire.
385. Elementele de tragere sunt considerate ca determinate prin procedeul de pregătire completa, dacă se
îndeplinesc condiţiile expuse în art. 56. Totodată datele despre vânt în limitele PAT trebuie să fie determinate nu
mai devreme decît cu 10...15 min. înainte de tragere. iar pregătirea balistică efectuată în conformitate cu
recomandaţiile art. 376—378. Se permite determinarea .gismentelor direcţiilor de orientare pentru îndreptarea
maşinilor de luptă cu ajutorul acului magnetic al goniometrului-busolă, ţinînd cont de corecţia busolei,
determinată la o depărtare de cel mult 10 km de la PT.
386. Elementele de tragere sunt considerate ca determinate prin procedeul de pregătire sumară, dacă au loc
abateri de la cerinţele art. 56 simultan nu mai mult decît pe două condiţii, care nu ies din limitele indicate în art.
72. Totodată e obligatorie luarea în consideraţie a vântului în limitele PAT.
387. La determinarea elementelor de tragere calculul corecţiilor se realizează separat pentru porţiunile
pasivă şi activă ale traiectoriei.
Pentru PPT se calculează corecţiile în bătaie, în direcţie, iar pentru proiectilele cu casete (proiectilele cu
focos fuzant) şi corecţia pe focosul fuzant (pe tub) pentru variaţia condiţiilor de tragere faţă de cele tabulare, din
timp înainte de primirea misiunii de foc. Potrivit corecţiilor obţinute se construieşte graficul corecţiilor calculate
pe ACF sau pe hârtie milimetrică în conformitate cu recomandaţiile art. 63.
După primirea misiunii de foc se determină corecţiile pe înălţător şi pe derivă pentru vânt în limitele PAT.
388. Corecţiile în bătaie pentru variaţia condiţiilor balistice de tragere faţă de cele tabulare se calculează:
— pentru variaţia temperaturii încărcăturilor;
— pentru variaţia altor caracteristici balistice, evidenţa cărora este prevăzută de Tablele de tragere.
Drept corecţie în direcţie pentru variaţia condiţiilor balistice de tragere faţă de cele tabulare este corecţia de
derivaţie.
389. Corecţiile în bătaie şi direcţie pentru variaţia condiţiilor meteorologice de tragere faţă de cele tabulare
(în limitele PPT) se calculează în conformitate cu art. 59.
390. Corecţiile în bătaie şi direcţie pentru rotaţia Pământului se determină în conformitate cu recomandaţiile
Tablelor de tragere.
391. Corecţiile pe focos (pe tub) se calculează:
— pentru variaţia temperaturii încărcăturilor;
— pentru variaţia presiunii atmosferice;
— pentru variaţia balistică a temperaturii aerului;
 — pentru componenta longitudinală a vântului balistic. La calcularea corecţiilor pe focos (pe tub) se
folosesc aceleaşi valori ale variaţiilor condiţiilor de tragere faţă de cele tabulare, ca şi la calcularea corecţiilor în
bătaie.
392. Corecţiile pe înălţător (nivelat şi pe derivă pentru componentele longitudinală şi transversală ale
vântului balistic în limitele PAT se determină în conformitate cu indicaţiile din Tablele de tragere.
393. Gismentul şi viteza vântului în limitele înălţimii de deschidere a proiectilelor cu casete se iau din
buletinul meteorologic după înălţimea punctului de deschidere Yd luată din tablele de tragere.
394. Elementele de tragere se determină în următoarea succesiune:
— se determină distanţa şi modificarea de derivă topografice pe la direcţia de bază;
— după distanta şi modificarea de derivă topografice de la direcţia de bază, cu ajutorul graficului corecţiilor
calculate se determina pentru varianta balistică aleasă a proiectilului corecţiile în bătaie, în direcţie şi, în caz de
necesitate, pe focos (pe tub), interpolând între liniile graficului; dincolo de limitele direcţiilor marginale se
permite folosirea corecţiilor pînă la 3-00;
— se adaugă corecţia în bătaie (ţinînd seama de semnul ei), la distanţa topografică şi se obţine distanţa
intermediară;
— dopă distanţa intermediară se determină unghiul de înălţător (înălţătorul) în miimi;
— se determină corecţia pentru supraînălţarea obiectivului deasupra poziţiei de tragere în miimi;
— se adaugă (ţinînd seama de semn) la unghiul de înălţător (la înălţător) corecţia pentru supraînălţarea
obiectivului şi se obţine înălţătorul intermediar;
— se adaugă (ţinînd seama de semn) corecţia în direcţie luată din grafic la modificarea de derivă topografică
şi se obţine modificarea de derivă intermediară.
Primind datele despre vântul balistic în limitele PAT, se determină corecţiile pe înălţător şi derivă potrivit
înălţătorului intermediar.
Corecţia pe înălţător (ţinînd seama de semn) se adaugă la înălţătorul intermediar şi se obţine gradaţia
calculată pe înălţător. Corecţia în direcţie se adaugă la modificarea de derivă intermediară şi se obţine modificarea
de derivă calculată.
După înălţătorul calculat se găseşte în Tablele de tragere reglarea tabulară a focosului (tubului), la care se
adaugă (ţinînd seama de semn) corecţia pe tub luată din graficul corecţiilor calculate, si se obţine reglarea
calculată a focosului (tubului).
395. La primirea buletinului meteorologic nou sau la schimbarea condiţiilor balistice se construiesc grafice
noi ale corecţiilor calculate.

Capitolul XVII

TRAGEREA DE EFECT

Lovirea obiectivelor terestre fixe neobservate şi observate

396. Obiectivele fixe neobservate şi observate artileria cu reacţie le loveşte, de regulă, printr-o singură salvă.
Consumul de proiectile pe salvă se determină conform normelor (anexa 9) în funcţie de caracterul şi dimensiunile
obiectivului, de misiunea şi condiţiile tragerii.
Numărul de baterii (plutoane) antrenate la executarea misiunii de foc se determină în funcţie de caracterul
obiectivului, felul proiectilului şi consumul necesar de muniţie.
Pentru lovirea bateriilor (plutoanelor) de tunuri tractate şi autopropulsate neblindate, precum şi de
aruncătoare de proiectile cu reacţie, se antrenează cel puţin un divizion (un pluton de artilerie cu reacţie în caz de
tragere cu proiectile cu casete).
 397. Forţa vie, mijloacele de foc şi tehnica neblindată, dispuse neprotejat, se lovesc cu proiectile explozive
cu casete, cu proiectile cu focos radio sau focos percutant reglat instantaneu.
Pentru lovirea bateriilor (plutoanelor) de tunuri (aruncătoare) autopropulsate blindate, MLI, TB dispuse
neprotejat, precum şi MLI, TB, mijloacelor de foc, tehnicii neblindate şi forţei vii, dispuse în amplasamente şi
şanţuri de tragere neacoperite se întrebuinţează proiectile cu focos radio sau focos percutant reglat instantaneu.
Forţa vie şi mijloacele de foc, dispuse în şanţuri şi amplasamente de tragere acoperite, în blindaje şi clădiri
rezistente, se lovesc cu proiectile explozive cu focos reglat pentru acţiune explozivă.
Tancurile se lovesc cu proiectile cu focos percutant reglat pentru acţiune explozivă; în cazul dispunerii
acestora în raioanele de concentrare (în raioanele de aşteptare şi de plecare) se stabileşte reglarea pentru acţiune
explozivă şi instantanee (aproximativ în cantităţi egale).
398. Pentru lovirea obiectivelor fixe neobservate şi observate se antrenează, de regulă, cel puţin o baterie
(un pluton) оn cazul tragerii cu proiectile cu casete.
399. Dimensiunile obiectivului grupat, destinat pentru lovire cu focul de divizion şi baterie, nu trebuie să
depăşească dimensiunile indicate în tab. 5.
Tabelul 5
Dimensiunile maxime ale obiectivului grupat

Artileria Felul Misiunea Dimensiunile obiectivului, m

cu reacţie proiectilului tragerii
pentru baterie pentru divizion
frontul adвnci- frontul adвnci-
mea mea
cu bătaie Exploziv Neutrali- 600 400 1100 600
lungă de ca-libru zare
mijlociu
cu bătaie Exploziv Neutrali- 700 500 1300 700
lungă de ca-libru zare
mare
Cu casete Neutrali- 2400 600 2400 1800
explozive zare

Dacă la tragerea cu divizionul cu proiectile cu casete aria obiectivului depăşeşte 450 ha şi totodată este
cunoscută dispunerea diferitelor elemente ale acestuia, atunci punctele de ochire pentru baterii (plutoane se
stabilesc pe centrele acestor elemente. Dacă lipsesc informaţiile despre poziţia diferitelor elemente ale
obiectivului, aria acestuia se împarte între baterii corespunzător posibilităţilor de foc ale acestora.
400. În cazul tragerii cu proiectile cu casete dimensiunile maxime ale obiectivului grupat, destinat
plutonului de artilerie cu reacţie de calibru mare cu bătaie lungă, constituie:
— 1200 m pe front şi 600 m în adâncime la tragerea pe o sin-gură gradaţie de înălţător;
— 600 m pe front şi 1200 m în adâncime la tragerea cu maşinile de luptă cu scara.
401. Dimensiunile minime ale obiectivelor grupate şi izolate pe front şi în adâncime la determinarea
consumului de proiectile şi procedeului de tragere asupra acestora se iau egale cu:
— 400 m—pentru artileria cu reacţie de calibru mijlociu cu bătaie lungă;
— 500 m—pentru artileria cu reacţie de calibru mare cu bătaie lungă la tragerea cu proiectile explozive şi
600 m — la tragerea cu proiectile cu casete explozive.
402. În cazul tragerii de efect asupra obiectivului, dimensiunile căruia pe front şi în adâncime nu depăşesc
pe cele minime, divizionul execută focul suprapus cu bateriile pe reglări de înălţător calculate pe centrul
obiectivului la un fascicul concentrat. Bateria (plutonul), care execută misiunea de foc asupra unui astfel de
obiectiv de sine stătător, de asemenea execută tragerea pe o singură gradaţie de înălţător cu un fascicul concentrat.
 403. Dacă adâncimea obiectivului e mai mare de cea minimă, atunci divizionul (bateria şi plutonul în cazul
tragerii de sine stătătoare) execută focul cu bateriile (cu plutoanele, cu maşinile de luptă) cu scara, stabilind
reglările de înălţător în conformitate cu tab. 6
Tabelul 6
Reglările de înălţător pentru subunităţile de artilerie
cu reacţie la tragerea cu scara

Numărul bateriei (plutonului, maşini de luptă) la Reglarea înălţătorului la executarea focului cu

divizion (la baterie, pluton) trei baterii (plutoane, maşini de luptă)
Prima О-О
A doua О
A treia О+О

Note: 1. Î — reglarea înălţătorului calculată pe centrul obiectivului;

 Î —valoarea scării egală cu 1/3 de adâncime a obiectivului
2. In cazu'1 efectuării focului cu două baterii (plutoane, maşini de
luptă) reglarea înălţătorului se stabileşte: unei baterii (unui pluton, maşini de
lupta, maşini de luptă) - Î +  Î/2; celeilalte baterii (pluton, AI maşini de
luptă) - Î -  О/2.

Fasciculul se stabileşte pe lăţimea obiectivului, dacă frontul acestuia e mai mare decоt frontul minim.

Lovirea coloanelor

404. Tragerea de efect asupra coloanelor se execută cu ajutorul staţiilor de radiolocaţie tip SNAR.
Pentru lovirea coloanelor auto şi pedestre se antrenează: asupra coloanei cu lungimea pînă la 700 m—cel
puţin o baterie (un pluton de artilerie cu reacţie de calibru mare cu bătaie lungă la tragerea cu proiectile explozive
cu casete), iar dacă coloana e mai lungă—cel puţin un divizion (o baterie).

La lovirea tancurilor (MLI, TB, pieselor autopropulsate) asupra fiecărui sector de coloană cu lungimea de
700 m se antrenează cel puţin un divizion.
405. Bateriilor (plutoanelor) li se repartizează sectoare independente de coloană. Una dintre baterii
(plutoane) execută focul asupra punctului de întâlnire preconizat, focul celorlalte baterii (plutoane) se repartizează
pe lungimea coloanei astfel, încât distanţa dintre punctele, asupra cărora se pregăteşte focul fiecărei baterii
(pluton), să constituie cel mult 700 m indiferent de direcţia de deplasare a coloanei.
406. La tragerea de efect bateriile (plutoanele) execută focul asupra punctelor de ochire stabilite în salve pe
o singură gradaţie de înălţător cu un fascicul concentrat.
Divizioanele execută tragerea de efect asupra punctelor de ochire stabilite cu bateriile prin foc suprapus pe
un fascicul concentrat.
407. Pentru lovirea coloanelor auto şi pedestre se întrebuinţează proiectile explozive cu casete, proiectile cu
focos radio sau cu focos percutant reglat instantaneu.
Pentru lovirea coloanelor de tancuri (MLI, TB, piese autopropulsate) se întrebuinţează proiectile cu focos
percutant reglat instantaneu (pentru tancuri—efect exploziv), iar la tragerea asupra coloanelor de MLI (TB, piese
autopropulsate), în afară de aceasta, proiectile cu focos radio.
 Minarea la distanţă

408. Minarea la distanţă se execută prin plantarea câmpurilor de mine de protecţie şi de paralizare.
Cîmpul de mine de protecţie se creează pe unul sau pe câteva aliniamente pe căile subunităţilor care atacă
(contraatacă) ale inamicului sau pe direcţiile înaintării posibile a acestora.
Aliniamentul apropiat al câmpului de mine de protecţie se instalează ţinînd seama de asigurarea securităţii
propriilor trupe.
Cîmpul de mine de paralizare se creează prin acoperirea cu mine a întregii arii a obiectivului fix sau mobil.
Pentru minarea la distanţă se întrebuinţează proiectilele cu casete cu mine antitanc sau antiinfanterie.
Dacă stratul de zăpadă are 15 cm şi mai mult, plantarea minelor antiinfanterie nu e raţională.
409. în funcţie de aria (de lăţimea sectorului) minării la plantarea câmpului de mine se antrenează un pluton,
o baterie sau un divizion de artilerie cu reacţie de calibru mijlociu cu bătaie mijlocie şi lungă sau de calibru mare
cu bătaie lungă.
Consumul de proiectile se determină în conformitate cu normele.
410. Cîmpul de mine de protecţie se plantează la 500...1000 m înaintea frontului subunităţilor care atacă
(înaintează) ale inamicului.
Lăţimea sectoarelor de minare pentru divizion şi baterie la plantarea câmpului de mine antitanc se stabileşte
luând m calcul cel mult 1500 m (1200 m la plantarea câmpului de mine antiinfanterie) pentru fiecare pluton.
Pentru artileria cu reacţie de calibru mare cu bătaie lungă lăţimea sectorul de minare pentru pluton se la cel mult
1600 m în toate cazurile.
În comanda se indica coordonatele flancurilor câmpului de mine şi altitudinea medie a sectorului de minare
La plantarea câmpului de mine frontal fiecare pluton antrenat la tragere execută focul pe gradaţia de
înălţător calculată pentru centrul sectorului de minare de pluton cu fascicul pe lăţimea sectorului, iar în cazul
plantării câmpului de mine flanc—prin tragerea maşinilor de luptă cu scara cu fascicul concentrat.
Dacă la plantarea câmpului de mine este antrenată bateria, atunci ea execută focul cu repartizarea
sectoarelor cвmpului de mine оntre plutoane.
411. Cîmpul de mine de paralizare în raioanele de dispunere a subunităţilor inamicului se plantează după
regulile de lovire a obiectivelor grupate fixe, iar pe aliniamentele de desfăşurare a acestor subunităţi pentru atac
(contraatac) — după regulile de plantare a câmpului de mine de protecţie, totodată lăţimea sectorului de pluton la
plantarea câmpului de mine antitanc se la egală cu 800 m (1200 m pentru TB şi MLI). Focul se deschide la
descoperirea începutului ieşirii subunităţilor din raionul de concentrare sau la ajungerea subunităţilor pe sectorul
de minare.
Plantarea câmpului de mine de paralizare a coloanelor se execută după regulile de lovire a coloanelor,
stabilind fiecărui pluton un sector de minare cu dimensiunile de cel mult 700X700 m, indiferent de direcţia de
deplasare a coloanei.

Tragerea cu proiectile incendiare şi de difuzare a

materialului de agitaţie

412. Proiectilele incendiare se întrebuinţează dacă în locul de dispunere a inamicului există vegetaţie uscată
sau lucrări uşor inflamabile cu scopul:
— lovirii forţei vii, mijloacelor de foc şi tehnicii de luptă cu foc de incendiu masiv;
— nimicirii depozitelor şi mijloacelor de transportare (păstrare) a combustibilului şi muniţiilor;
 — interzicerii manevrei trupelor inamicului, preîntîmpinării ocupării sau menţinerii de către acestea a
aliniamentelor (poziţiilor) 'de apărare prin crearea focarelor masive sau izolate de incendiu pe căile de înaintare şi
pe aliniamentele de desfăşurare a subunităţilor acestuia, precum şi în raioanele lor de dispunere.
Posibilitatea întrebuinţării proiectilelor incendiare în condiţii concrete se apreciază prin rezultatele
incendierilor de probă a învelişului vegetal în propriul dispozitiv. Dacă învelişul vegetal caracteristic pentru
terenul de faţă se aprinde bine şi flacăra focarului de aprindere nu se stinge spontan, atunci condiţiile sunt
favorabile pentru întrebuinţarea proiectilelor incendiare.
413. Tragerea cu proiectile incendiare se execută cînd vântul bate spre inamic.
În cazul vântului lateral executarea tragerii se permite, dacă viteza vântului în stratul de la suprafaţa
pământului nu depăşeşte 10 m/s şi în calea incendiului există obstacole antiincendiare râuri, mlaştini, lunci verzi,
arături etc.) cu o lăţime de cel puţin 200 m, care împiedică extinderea acestuia pe dispozitivul propriilor trupe.
Dacă vântul bate dinspre inamic, precum şi în caz de tragere asupra obiectivelor dispuse în acelaşi masiv
păduros cu propriile trupe, întrebuinţarea proiectilelor incendiare este interzisă.
Direcţia şi viteza vântului în stratul de la suprafaţa pământului se determină din buletinul meteorologic pe
înălţimea de intrare de 200 m.
414. Pentru lovirea forţei vii, mijloacelor de foc şi tehnicii de luptă prin foc de incendiu masiv se antrenează
o baterie (un pluton).
Оn cazul tragerii de neutralizare asupra unui obiectiv grupat, dimensiunile sectorului incendiului masiv se
iau egale cu dimensiunile obiectivului.
Elementele de tragere se determină prin procedeul de pregătire completă sau pregătire sumară.
La tragerea artileriei cu reacţie de calibru mijlociu cu bătaie lungă pentru a ţine seama de împrăştierea prin
inerţie a elementelor incendiare ale proiectilelor distanţa calculată se micşorează cu 500 m După această distanţă
se reglează şi focosul (tubul). Pentru a obţine spargerile proiectilelor la cea mai avantajoasă înălţime gradaţia
calculată de pe nivelă se măreşte cu valoarea Niv, care se determină din formula:
Niv = 400/0,001 DobT

415. Depozitele şi mijloacele de transportare (păstrare) a combustibilului şi muniţiilor se nimicesc printr-o

tragere combinată cu proiectile explozive având focosul reglat instantaneu şi cu proiectile incendiare.
Elementele de tragere se determină după regulile generale. Consumul de proiectile incendiare se determină
în conformitate cu normele. Numărul de proiectile explozive se determina luând în calcul cîte 4 proiectile pentru 1
ha de arie a obiectivului.
Procedeul de tragere asupra obiectivului se determină în conformitate cu recomandaţiile art. 402 şi 403.
Numărul total de proiectile incendiare şi explozive se repartizează uniform între baterii (plutoane). La
baterie proiectilele se repartizează uniform:
— cele explozive—între maşinile de luptă cu numere impare;
— cele incendiare—între maşinile de luptă cu numere pare.
416. Incendiile masive pentru interzicerea manevrei trupelor inamicului se creează, procedând conform
recomandaţiilor art. 414 referitor la neutralizarea obiectivelor grupate.
417. La tragerea cu proiectile de difuzare a materialului de agitaţie se antrenează o baterie (un pluton).
Elementele de tragere se determină prin procedeele de pregătire completă sau sumară. Procedeul de tragere
asupra raionului de difuzare a materialului de agitaţie se determină după regulile generale.
În caz de tragere asupra raioanelor neobservate se consumă 1—2 proiectile pe 1 ha de arie, asupra
raioanelor observate consumul de proiectile poate fi micşorat de două ori.

Particularităţile tragerii prin ochire directă

 418. Artileria cu reacţie este antrenată la tragerea prin ochire directă în scopul propriei apărări, precum şi în
cazuri excepţionale şi numai dacă nu există trupe proprii în direcţia tragerii.
Tragerea se execută cu maşina de luptă, cu plutonul. cu bateria. Pentru a le dirija pe obiectiv maşinilor de
luptă li se indică unul şi acelaşi punct de ochire aproximativ în centrul obiectivului.
419. În caz de tragere asupra obiectivelor fixe şi a obiectivelor, care se mişcă cu o viteză ce nu depăşeşte
viteza de deplasare a infanteriei, dacă la determinarea elementelor de tragere sunt luate în consideraţie corecţiile
pentru variaţia condiţiilor de tragere faţă de cele tabulare, iar distanţa pînă la obiectiv e determinată cu ajutorul
telemetrului, se aplică o salvă de efect.
Оn toate celelalte cazuri tragerea se începe cu o singură maşină de luptă, aplicînd un grup din 4 lovituri.
După abaterea centrului grupului de spargeri de la punctul de ochire preconizat se determina corecţiile şi se
transmit la toate maşinile de luptă. Pe elementele corectate se aplica salva de efect.
420. Pentru tragerea asupra obiectivelor, care se mişcă cu o viteză ce depăşeşte viteza de deplasare a
infanteriei, se marchează din timp aliniamente pe căile de deplasare posibilă a obiectivului şi se determină pe
acestea elementele calculate La apropierea obiectivului de aliniamentul marcat se deschide focul de efect.

Capitolul XVIII

CONDUCEREA FOCULUI

421. Conducerea focului de divizion (de baterie) include primirea misiunilor de foc, însuşirea acestora,
luarea hotărârii, darea misiunilor de foc şi controlul executării acestora.
422. Comandantul de divizion (de baterie) conduce focul de la punctul de comandă şi observare al
divizionului (bateriei) amplasat în maşina comandantului de divizion (de baterie) sau în afara acesteia.
Comandantul de baterie poate să se găsească în raionul poziţiei de tragere a bateriei pe unul din flancurile
acesteia sau în raionul de dispunere a unuia dintre plutoanele de tragere — în cazul dispunerii pe plutoane a
maşinilor de luptă pe PT.
423. Comandantul (şeful de stat-major) de divizion, comandantul de baterie, şeful cercetării divizionului
(comandatul plutonului de conducere al bateriei) şi şeful transmisiunilor divizionului în timpul conducerii focului
îşi îndeplinesc îndatoririle procedând conform recomandaţiilor art. 277—280
424. Comandantul bateriei de tragere în timpul conducerii focului procedează conform art. 281. În afară de
aceasta, el conduce activitatea postului meteorologic al bateriei, determină şi introduce corecţiile de vвnt оn
limitele PAT.
425. Hotărârea pentru executarea misiunilor de foc comandantul de divizion (de baterie) o ia pe baza
însuşirii misiunilor, primite de la comandantul (şeful) superior de artilerie sau comandantul unităţii de arme
întrunite, şi aprecierii condiţiilor de executare a acestora.
426. Luând hotărârea pentru executarea misiunilor de foc, co-mandantul de divizion (de baterie) însuşeşte
(determină)
— obiectivele pentru lovire;
— misiunile tragerii;
— ora deschiderii (terminării pregătirii) focului,
— numărul de baterii (plutoane, maşini de luptă) antrenate la tragere asupra fiecărui obiectiv;
— procedeele de tragere asupra obiectivelor;
— proiectilul (varianta balistică), focosul,
— procedeul de determinare a elementelor pentru tragerea de efect;
— consumul de proiectile;
— măsurile de siguranţă pentru propriile trupe;
 — poziţiile de tragere din care vor fi executate misiunile;
— semnalele pentru chemarea (deschiderea) şi încetarea focului.
Comandantul de divizion (de baterie) ia hotărâri în privinţa chestiunilor neindicate în comanda
(dispoziţiunea) comandantului (şefului) superior de artilerie sau de arme întrunite.

Darea misiunilor de foc

427. Darea misiunilor de foc se realizează prin comenzi şi dispoziţiunii transmise prin mijloacele de
transmisiuni cu respectarea regulilor stabilite de câtre comandant personal sau prin subalterni. Misiunile de foc
planificate pot fi aduse la cunoştinţă şi în scris.
Prin comenzi (semnale) se realizează de asemenea chemarea focului.
428. La darea misiunilor de foc în comandă se indică:
— indicativele subunităţilor (numerele plutoanelor) antrenate la executarea misiunilor de foc sau indicativul
circular al divizionului, daca la tragere sunt antrenate toate bateriile divizionului;
— comanda prevestitoare “Stai” sau “Atenţiune”;
— numărul şi caracterul obiectivului;
— indiciul mobilităţii obiectivului;
— misiunea tragerii (misiunea tragerii de efect nu se indică, dacă în comandă consumul de proiectile este
dat prin cantitate);
— coordonatele şi altitudinea (unghiul de teren) obiectivului;
— cuvвntul “Suprapus” sau “Cu scara” (la tragerea cu bateriile cu foc suprapus sau cu scara);
— frontul obiectivului sau intervalul fasciculului;
— adâncimea obiectivului sau valoarea scării;
— consumul de proiectile;
— proiectilul (felul proiectilelor);
— tipul focosului şi reglarea acestuia (instantaneu, exploziv etc.);
— varianta balistică a proiectilului;
— comanda de execuţie.
În comanda pentru plantarea câmpului de mine de protecţie $i câmpului de mine de paralizare împotriva
tancurilor (MLI, TB) şi infanteriei inamicului pe aliniamentele de desfăşurare pentru atac se indică coordonatele
flancurilor acestuia şi altitudinea medie.
429. Comanda “Stai” se dă în cazurile, cînd trebuie imediat de pregătit focul asupra unui obiectiv nou, iar
comanda “Atenţiune” — în toate celelalte cazuri.
430. Caracterul şi locul de dispunere a obiectivului se indică în conformitate cu recomandaţiile art. 286 şi
289.
431. Consumul de proiectile comandantul (şeful) superior de artilerie îl indică comandantului de divizion
prin numărul de proiectile pe obiectiv în salve (în fracţiuni de salvă) sau în bucăţi.
La darea misiunilor de foc comandantului de divizion de către comandantul de arme întrunite în locul
numărului de proiectile poate îi indicată misiunea tragerii. În acest caz numărul de proiectile pe obiectiv este
determinat la divizion în conformitate cu normele.
432. La divizion consumul de proiectile se indică:
— cantitativ (în fracţiuni de salvă sau în bucăţi) sau în fracţiuni de normă pe obiectiv—la transmiterea
comenzii la punctul de conducere a focului de divizion;
 — cantitativ (în fracţiuni de salvă sau în bucăţi) pentru maşina de luptă—la transmiterea comenzii la poziţia
de tragere.
433. Misiunea tragem de efect în comanda se indică prin cuvântul “Neutralizaţi”. Misiunea tragerii de efect
nu se indică. dacă în comandă consumul de proiectile este dat cantitativ.
în cazul minării la distanţă a terenului, misiunea tragerii se indică prin cuvintele: “Protejaţi”—la plantarea
câmpului de mine de protecţie, “Paralizaţi”—la plantarea câmpului de mine de paralizare.
434. Proiectilul în comandă se indică prin cuvintele: “Exploziv cu casete”, “Incendiar” etc.—sau prin
indicele lui.
Reglarea focosului percutant se indică prin cuvintele: “Focos exploziv”, “Focos cu оntвrziere”.
în caz de tragere cu proiectile având focosul reglat instantaneu, reglarea focosului poate să nu se indice.
În caz de tragere cu proiectile cu focos radio se comandă:
“Proiectil cu focos radio”.
435. Varianta balistică a proiectilului se indică prin cuvintele: “Cu inel mare”, “Cu inel mic”, “Cu inel de
frânare”.
Dacă se trage fără inel de frânare, se permite ca varianta balistică a proiectilului să nu se indice.
436. Comanda de execuţie se indică prin cuvintele: “Foc”, “0chiţi”, “Starea gata ora cutare”, “Starea gata
ora cutare, focul la semnalul cutare”, “Înscrieţi”.

Darea misiunilor de foc de către comandantul (şeful de stat-major) de divizion şi comandantul de baterie

437. Comenzile comandantului de divizion la darea misiunilor de foc se transmit simultan la punctul de
conducere a focului de divizion şi PCO ale bateriilor.
438. Şeful de stat-major al divizionului transmite comanda divizion la poziţiile de tragere ale bateriilor
excepţia consumului de proiectile (dacă acesta este indicat nu în fracţiuni. de salvă). În caz de necesitate el
completează comanda cu datele care Lipsesc, controlează corectitudinea transmiterii acesteia la poziţiile de
tragere ale bateriilor şi dă indicaţii calculatorilor referitoare la calculul elementelor de tragere.
439. La darea misiunilor de foc comandantul de divizion dă comanda în următoarea succesiune:
— indicativele PCO ale bateriilor (numerele plutoanelor) antrenate la executarea misiunilor de foc
(indicativul circular al divizionului, daca la executarea misiuni; de foc sunt antrenate toate bateriile divizionului);
—comanda prevestitoare. “Stai” sau “Atenţiune”;
— numărul şi caracterul obiectivului;
— misiunea tragerii (dacă e necesar);
— coordonatele şi altitudinea obiectivului (coordonatele flancurilor şi altitudinea medie a câmpului de
midie de protecţie);
— cuvвntul “Suprapus” sau “Cu scara”;
— frontul şi adâncimea obiectivului în metri;
— consumul de proiectile;
— comanda de execuţie.
În caz de necesitate în comandă, în afară de aceasta, pot fi indicate proiectilul, focosul şi varianta balistică a
proiectilului.
Exemple: I. “Nistru” (indicativul circular al divizionului). “Staj”. Obiectivul 101, pluton autopropulsat.
x=23740, y=483i0, altitudinea 60. Suprapus. 400 pe 400. Consumul 3/5 de salvă. Foc.
2. “Răut”, primului pluton (“Răut”—indicativul bateriei). Atenţiune. Obiectivul 51, un punct de comandă.
x=37490, y=56810, altitudinea 50. 600 pe 600. Consumul o salvă. Exploziv cu casete. Ochiţi.
 440. La transmiterea elementelor calculate la punctul de conducere a focului de divizion în comanda şefului
de stat-major transmisa la poziţiilor de tragere aici bateriilor se indică următoarele.
În partea gen__erală a comenzii: indicativele poziţiilor de tragere ale bateriilor antrenate la executarea
focului sau indicativul circular în reţeaua radio a şefului de stat-major al divionului;
numărul obiectivului; felul proiectilului, tipul focosului şi reglarea acestuia; varianta balistică a proiectilului;
cuvintele “Direcţia de bază”; consumul de proiectile pentru o maşină de luptă.
Pentru fiecare baterie: indicativul poziţiei de tragere a bateriei; reglarea înălţătorului şi focosului fuzant
(tubului); modificarea de derivă de la direcţia de baza şi intervalul fasciculului.
După transmiterea elementelor la baterii: indicativul circular al divizionului şi comanda de execuţie.
Exemplu. “Nistru”. Obiectivul 107. Exploziv cu casete. Cu inel mic. Direcţia de bază. Consumul 1/2 de
salvă. “Vişinul”. Înălţător 587. Focos 57. Stânga 0-87. Fascicul 0-15. “CireşuI”. Înălţător 607. Focos 59. Stânga 0-
12. Fascicul 0-14. “Prunul. Înălţător 630. Focos 61,Dreapta 0-10. Fascicul 0-13. “Nistru”. “0chiţi”.
441. La executarea misiunilor de foc în componenţa divizionului comandanţii de baterii aflaţi la PCO
transmit comanda primită de la comandantul de divizion (în ceea ce priveşte bateriile sale) la poziţiile de tragere.
Totodată consumul de proiectile indicat în comanda comandantului de divizion se recalculează (dacă e necesar).
Comandantul de baterie la executarea de sine stătătoare a misiunii de foc indică în comandă aceleaşi date, ca şi
comandantul de divizion.
Mai departe comandanţii de baterii controlează pregătirea de tragere a bateriilor.
Dacă comandanţii de baterii se găsesc la poziţia de tragere a bateriei, atunci după primirea comenzii ei
organizează nemijlocit determinarea elementelor de tragere şi pregătirea subunităţilor de tragere pentru executarea
misiunii.
442. Controlul executării misiunilor de foc se realizează în conformitate cu recomandaţiile art. 310—313.
Totodată corectarea focului оn cursul tragerii de efect nu se face.
PARTEA A ŞASEA

PARTICLLARITATILE TRAGERH ŞI CONDUCERII

FOCULUI PE TIMP DE NOAPTE
Capitolul XIX

PARTICULARITÂŢILE TRAGERII ŞI CONDUCERH FOCULUI PE TIMP DE NOAPTE ŞI IN

ALTE CONDIŢI1 DE V1ZIBILITATE LIMITATĂ

443. La ducerea acţiunilor de luptă pe timp de noapte subunităţile de artilerie, în afară de misiunile de foc de
lovire a obiectivelor, execută misiuni de iluminare a terenului, de instalare a reperelor (aliniamentelor) luminoase,
precum şi de orbire a punctelor de observare (mijloacelor optico-electronice) şi mijloacelor de foc ale inamicului.
La pregătirea tragerii şi conducerii focului pe timp de noapte se procedează conform recomandaţiilor din
capitolul II; totodată o .parte pe cît e posibil mai mare de măsuri se realizează pe timp de lumină. Suplimentar se
organizează pregătirea aparatelor de vedere pe timp de noapte, aparatelor pentru ochire pe timp de noapte,
mijloacelor de iluminare şi se realizează măsurile de mascare a luminii.
444. Pentru cercetarea inamicului, reglajul pe obiective (pe reperele de tragere) şi pentru corectarea focului
se întrebuinţează în primul rînd staţiile de radiolocaţie tip SNAR şi ARK, subunităţile de cercetare prin sunet şi
aparatele de vedere pe timp de noapte.
Punctele de comandă şi observare (de observare) se dispun pe cît e posibil mai aproape de inamic, se
instalează puncte de observare laterale şi înaintate, se jalonează direcţii spre unele repere de zi şi obiective.
La intersectarea obiectivelor (reperelor de tragere) întotdeauna se determină unghiurile de teren de la
punctele de observare.
 Proiectilele de iluminare şi fumigene se repartizează din timp între baterii ţinînd seama de misiunile
executate.
445. Elementele pentru tragerea de efect se determină după regulile generale.
Pentru a observa mai bine spargerile, reglajul se face pe tragerea prin ricoşet cu proiectile completate cu
focos radio, cu focos fuzant şi proiectile fumigene.
446. Reglajul pe obiectivele neluminate se execută după aba-terile măsurate cu ajutorul staţiei de
radiolocaţie, subunităţii de cercetare prin sunet, observării conjugate, telemetrului (cu proiectile fumigene) şi
cronometrului dupa regulile generale.
Pentru reglajul cu ajutorul telemetrului şi observării conjugate aparatele de observare se îndreaptă asupra
obiectivului după gismentul (citirea) şi unghiul de teren al obiectivului măsurate ziua. In cazurile cînd sunt
cunoscute numai coordonatele rectangulare ale obiectivului, direcţia de tragere se determină prin calcul sau pe
aparatul de conducere a focului, iar unghiul de teren al obiectivului — prin calcul. Abaterile spargerilor de la
obiectiv se determină după flacăra lor (după locul unde arde compoziţia fumigenă.
447. Tragerea de efect pe timp de noapte şi în alte condiţii de vizibilitate limitată se execută de obicei la fel
ca şi asupra obiectivelor neobservate.
La iluminarea obiectivelor cu proiectile de iluminare ele se lovesc ca şi obiectivele observate.
448. Iluminarea terenului cu proiectile de iluminare se face cu scopul:
— cercetării (intersectării) obiectivelor;
— asigurării reglajului şi corectării focului în cursul tragerii de efect;
— observării obiectivelor de atac (de contraatac) ale subunităţilor de arme întrunite;
— observării inamicului care atacă (contraatac), inclusiv pe aliniamentele focului de baraj;
— asigurării tragerii cu RATD şi cu tunurile prin ochire directă.
Cel mai apropiat aliniament (raion) pentru iluminare se stabileşte, de regulă, la o distanţă ce exclude
posibilitatea iluminării propriilor trupe, ţinînd seama de diametrul zonei iluminate de un proiectil (art. 450).
449. Iluminarea terenului poate fi periodică sau neîntreruptă. Iluminarea periodică se întrebuinţează pentru
cercetarea obiectivelor, orientarea aparatelor şi asigurarea reglajului (corectării focului). Iluminarea periodica se
execută prin lovituri sau serii izolate de foc metodic de piesa (pluton, baterie).
Iluminarea neîntreruptă se întrebuinţează la respingerea atacurilor (contraatacurilor) inamicului, la
asigurarea tragerii cu RATD şi cu piesele prin ochire directă şi se execută în cursul timpului stabilit prin foc
metodic cu piesa (plutonul, bateria) sau în salve cu cîteva piese (cu plutonul, bateria). Ritmul focului metodic
(salvelor) dacă vântul are o viteză pînâ la 10 m/s se ia egal cu 20...35 s, dacă viteza vântului e mare— 15 s
lovitura (salva).
450. Pentru determinarea numărului necesar de piese pentru iluminarea obiectivului se împarte frontul care
trebuie iluminat la diametrul zonei iluminate de un proiectil (o bombă). Totodată se considera că proiectilul
(bomba) de iluminare calibrul 120 mm şi mai mare iluminează o zonă cu diametrul de 800 m, iar calibrul mai mic
de 120 mm—400 m. La iluminarea terenului intervalele dintre spargerile vecine se iau egale cu diametrul zonei
iluminate de un proiectil (o bomba).
451. Elementele pentru tragerea cu proiectile de iluminare se determină prin procedeele de pregătire
completă şi sumară după regulile generale; reglarea focosului se face după distanţa calculată.
Dacă permite situaţia, cu una şi aceeaşi piesă se execută reglajul în bătaie, în direcţie şi altitudinii
spargerilor. Dacă executarea reglajului nu e posibilă, se introduc corecţii în procesul tragerii de iluminare. Pentru
determinarea corecţiilor în bătaie şi direcţie se măsoară abaterea centrului zonei iluminate de la obiectiv. Dacă
obiectivul se observă în apropiere de limita zonei iluminate; se introduce o corectură egală cu o jumătate de
diametru al zonei iluminate şi reglajul în bătaie şi direcţie se termină. Corecţiile în bătaie sunt însoţite de
schimbarea reglării tubului.
Bătaia şi direcţia se corectează ţinînd cont de devierea faclei din cauza vântului.
452. Drept indiciu al celei mai favorabile supraînălţări a spargerii este arderea completă a faclei la o
supraînălţare deasupra. obiectivului (aliniamentului) de cel mult 50 m.
 Supraînălţarea spargerilor se corectează în procesul reglajului în bătaie şi direcţie; la tragerea cu proiectile
de iluminare— cu ajutorul nivelei; la tragerea cu bombe luminoase—prin schimbarea reglării tubului.
Pentru determinarea corecţiei pe nivelă sau pe tub se măsoară de la orizontul PCO unghiul de stingere a
faclei, se calculează supraînălţarea punctului de stingere a faclei deasupra obiectivului (aliniamentului) şi se scade
din aceasta 50 m. Corecţia pe nivelă se găseşte prin împărţirea diferenţei obţinute la 0,001 D obT şi se schimbă
semnul obţinut cu cel opus; corecţia pe tub se găseşte împărţind diferenţa obţinută la valoarea YN luată din
Tablele de tragere după distanţa calculată.
Daca facla continuă să ardă pe pămînt, se măsoară cu cronometrul timpul arderii reziduale a acesteia, se
înmulţeşte cu10, în cazul tragerii cu proiectile luminoase, sau cu 5, în cazul tragerii cu bombe luminoase; la
rezultat se adaugă 50 m şi se obţine corecţia altitudinii în metri. Corecţia obţinută se transformă în diviziuni de
nivelă (de tub). Gradaţia pe nivelă se măreşte, iar gradaţia pe tub se micşorează.
453. Pentru cercetarea obiectivelor se trage o lovitură sau cîteva lovituri cu proiectile de iluminare cu scopul
de a ilumina raionul dispunerii presupuse a acestora. După descoperirea obiectivului se continuă iluminarea în
cursul timpului necesar pentru intersectarea acestuia.
454. Pentru asigurarea reglajului pe obiectiv (pe reperul de tragere) loviturile cu proiectile de iluminare se
trag cu intenţia ca spargerea proiectilului (bombei) de iluminare să preceadă cu 10...15 s spargerea proiectilului
(bombei), cu care se execută reglajul. Pentru determinarea momentelor de producere a loviturilor, din durata de
traiect a proiectilului (bombei) de iluminare, mărită cu 10...15 s, se scade durata de traiect a proiectilului (bombei)
cu care se face reglajul. Diferenţa cu semnul “+” (plus) va ară-ta cu cîte secunde mai devreme, iar cu semnul “—”
(minus) — cu cîte secunde mai tîrziu trebuie executate loviturile cu proiectilele de iluminare.
La executarea reglajului pe obiectiv tragerea cu proiectile de iluminare se face lovitură cu lovitura. Cînd se
frece la tragerea de efect se execută serii de foc metodic cu proiectile (bombe) de iluminare cu un ritm ce asigură
observarea spargerilor proiectilelor (bombelor) explozive.
455. Asigurarea iluminării pe timpul reglajului (corectării focului în cursul tragerii de efect) poate fi
realizată cu una-două piese (aruncătoare) ale bateriei, care execută misiunea de foc de lovire a obiectivului, sau cu
piesele (aruncătoarele) altei baterii.
În primul caz după reglajul cu proiectile de iluminare comandantul de baterie comandă, de exemplu: “AI
şaselea. Iluminare periodică. In devansare 10 secunde. Celelalte, obiectivul 115, infanterie adăpostita. Exploziv.
De baterie: 45-3!, 1850, minus 0-05. AI treilea. Un proiectil. Foc”. Două terminarea reglajului:
“Al şaselea de iluminare. 3 proiectile 20 secunde lovitura. Celelalte, 150 pe 150. Cîte 2 proiectile de vijelie.
Foc”. După introducerea corecţiilor tragerea de efect se continuă la fel ca şi asupra unui obiectiv neobservat.
Dacă iluminarea la indicaţia comandantului de divizion este realizată de piesele (aruncătoarele) altei baterii,
atunci misiunea de iluminare este dată acestei baterii de către comandantul bateriei care execută misiunea de foc
de lovire a obiectivului, de exemplu: “Răut”. Atenţiune. Obiectivul 201, infanterie pe cota “Fasonată” (sau
x=47410, y=38150, altitudinea 140). Iluminaţi. Cu o piesă. Iluminarea periodică. Raportaţi durata de traiect. Un
proiectil. Încărcaţi.
Corecţiile în bătaie, în direcţie şi înălţimii spargerilor proiectilelor (bombelor) de iluminare le determină
comandantul bateriei, care îndeplineşte misiunea de foc de lovire a obiectivului.
456. Observarea obiectivelor de atac (de contraatac) ale subunitarilor de arme întrunite se asigură prin
iluminarea neîntreruptă sau periodică a aliniamentelor (raioanelor).
În prevederea atacului (contraatacului) inamicului pe direcţia mişcării probabile a acestuia la o distanţă de
4...4,5 km de la propriile trupe se iluminează periodic terenul. La apropierea inamicului de aliniamentul îndepărtat
de foc de baraj mobil pregătit se începe iluminarea neîntreruptă a acestuia.
Iluminarea o realizează două subunităţi, dacă între aliniamentele focului de baraj mobil este o distanţă de
400 m, şi trei subunităţi—dacă distanţa e de 600 m. Unei subunităţi se destinează aliniamentele principale, care
coincid cu aliniamentele focului de baraj mobil, celorlalte subunităţi — aliniamentele intermediare la o distanţa de
200 m de la cele principale (intermediare) pe direcţia de mişcare a inamicului.
La iluminarea aliniamentului principal (intermediar) următor se trece după ieşirea masei principale a
inamicului care atacă din zona de iluminare a aliniamentului intermediar (spargerilor).
 457. Pentru asigurarea tragerii cu RATD şi cu tunurile printre ochire directă asupra tancurilor care atacă ale
inamicului aliniamentele de iluminare se stabilesc peste 400...600 m unul de la altul. Aliniamentul îndepărtat de
iluminare se alege la o distanţă de:300...400 m dincolo de aliniamentul de deschidere a focului cu RATD (cu
tunurile).
Pentru determinarea numărului necesar de piese pentru iluminarea aliniamentului se împarte frontul necesar
al iluminării la jumătatea diametrului zonei, valorile căruia sunt indicate în art. 450.
Sistemului de aliniamente de iluminare pe fiecare direcţie expusă atacului cu tancuri i se atribuie o denumire
convenţională, iar fiecărui aliniament, începînd de la cel mai îndepărtat, numărul lui de ordine, de exemplu:
“Lumină-l”, “Luminâ-2” etc.
Focul de iluminare a terenului se execută în salve de baterie (de pluton) cu ritmul necesar conform art. 449,
tinzînd a obţine o iluminare neîntreruptă şi uniformă a întregului aliniament.
Iluminarea fiecărui aliniament se execută pînă la ieşirea tancurilor din capul formaţiei din zona iluminată.
Pentru asigurarea iluminării permanente focul asupra aliniamentelor este executat pe rînd de două subunităţi;
totodată iluminarea aliniamentului din zona de iluminare a căruia tancurile din capul formaţiei au ieşit, una dintre
subunităţi o întrerupe după ce cealaltă subunitate începe iluminarea următorului aliniament.
In cadrul bateriilor se determină elementele pe toate aliniamentele destinate lor pentru iluminare. Iluminarea
fiecărui aliniament se începe la comanda (semnalul) şefului superior sau comandantului subunităţii antitanc.
458. La darea misiunii bateriilor pentru iluminarea aliniamentelor comandantul de divizion indică:
— indicativele PCO ale bateriilor antrenate la executarea misiunilor de foc;
— comanda prevestitoare “Stai” sau “Atenţiune”;
— numărul de piese antrenate;
— misiunea tragerii;
— denumirea convenţională şi numărul aliniamentului de iluminare;
— coordonatele flancurilor aliniamentului;
— felul iluminării şi modul de executare a focului;
— consumul de proiectile (bombe) de iluminare;
— comanda de execuţie.
Exemplu. “Răut”. Atenţiune. Cu plutonul. Iluminaţi aliniamentul. “Lumina-l”: dreapta x=31150, y=85730;
stânga x=25310, y=84800 Iluminare neîntrerupta. In salve. 20 secunde salva. Consumul 90. încărcaţi.
La baterie aliniamentul se reportează pe aparatul de conducere a focului (pe hartă) şi, împărţindu-l în părţi
egale la numărul de piese antrenate la tragere, se determină elementele separat pentru fiecare piesă pe centrele
sectoarelor destinate lor pentru iluminare.
459. Reperele luminoase se plasează în adîncimea dispozitivului inamicului pentru orientarea trupelor în
ofensivă cu privire la direcţia generală a ofensivei şi acestora li se atribuie denumiri convenţionale, de exemplu
“Faclă”, şi numere de ordine Cel mai apropiat reper se plasează la 2...3 km de la propriile trupe, iar următoarele—
la aceeaşi distanţă Unul de altul.
La apropierea trupelor de reper cu 1,5...2 km focul asupra acestuia se întrerupe şi se transportă în adîncime
la următorul reper.
Reperele se marchează prin salve de pluton sau serii de foc metodic de pluton (de piesă) peste fiecare 3...5
min.
Aliniamentele luminoase se creează, de regulă, pentru marcarea liniilor de despărţire, iar uneori şi pentru
indicarea mai precisă a direcţiilor de ofensivă (de deplasare) a trupelor. Crearea aliniamentelor luminoase se
realizează prin executarea simultană a focului asupra a două repere luminoase limitrofe în adâncime. Reperele
diferitelor aliniamente luminoase se marchează printr-un număr diferit de lovituri la diferite moduri de executare a
focului, de exemplu prin lovituri izolate, în salve de două piese sau de pluton, în serii de foc metodic etc.
Comandantul de divizion la darea misiunii pentru crearea reperelor (aliniamentelor) luminoase
comandantului de baterie dă comanda în conformitate cu art. 458.
 Exemple: 1. “Prut”. Atenţiune. Cu plutonul. Repere luminoase. “Faclă-l”: x=85150, y=41410. “Faclă-2”...
etc. In salve. 5 minute salva. Consumul 18. Înscrieţi.
2. “Prut”. Atenţiune. Aliniament luminos. “Faclă-l”: x=85150, y=41410. “Faclă-2”: x=85340, y=43410. în
serii de plutoane 10 secunde lovitura. 5 minute seria. Consumul 30. în-scrieţi.
460. Orbirea punctelor de observare (mijloacelor optico-electronice) şi mijloacelor de foc ale inamicului se
obţine în timpul arderii faclelor proiectilelor (bombelor) de iluminare pe pămînt la o distanţa de 100...150 m
înaintea obiectivului care se orbeşte. Pentru aceasta se trage o lovitură de reglaj pe gradaţia tabelară a tubului.
Obţinând o spargere aeriană, se reduce înălţimea acesteia cu ajutorul nivelei (pentru aruncătoare—schimbând
gradaţia pe tub cu intenţia ca înflăcărarea maximă să se producă pe pământ.
Tragerea de orbire se execută prin lovituri (salve) ale pieselor antrenate la executarea misiunii de foc cu un
ritm de 1 min. lovitura (salva) în cursul timpului stabilit sau până la consumarea numărului stabilit de proiectile;
intervalul dintre spargerile Proiectilelor de iluminare nu trebuie să depăşească 100 m.
Comandantul de divizion la darea misiunii pentru orbire comandantului de baterie dă comanda în
conformitate cu art. 458, indicînd coordonatele centrului, înălţimea şi dimensiunile obiectivului de orbire pe front
sau coordonatele flancurilor aliniamentului de orbire.
Exemplu. “Răut”. Atenţiune. Cu plutonul. Orbire. “Rug-l”. x=25690, y=87930, altitudinea 60. Front 300. In
salve. 1 minut salva. Consumul 45. Încărcaţi.
PARTEA A ŞAPTEA

PARTICULARITĂŢILE TRAGERH ŞI CONDUCERII FOCULUI SUBUNITAŢILOR DE

ARTILERIE CU FOLOSIREA COMPLEXURILOR DE CONDUCERE
AUTOMATIZATA A FOCULUI

461. Complexurile de conducere automatizată a focului (CCAF) sunt destinate pentru conducerea focului de
divizion (de baterii) la artileria autopropulsată, tractată şi cu reacţie, precum şi pentru menţinerea cooperării
permanente cu subunităţile de infanterie motorizată în luptă.

După posibilităţile sale complexurile de conducere automatizată a focului se împart în trei grupuri: grupul
întîi—complexurile tip 1V12 (1V17); grupul doi — complexurile tip 1V12M (1V17-1); grupul trei—
complexurile cu caracteristici îmbunătăţite ale aparaturii şi dispozitivelor, precum şi cu asigurare matematică,
informativă şi programatică îmbunătăţită.

CCAF au în componenţa sa următoarele tipuri de maşini de-comandament:

— maşina comandantului de divizion (MCD);

— maşina şefului de stat-major al divizionului (MŞSMD);

— maşina comandantului de baterie (MCB);

— maşina comandantului bateriei de tragere (MCBT).

462. Problemele de conducere a focului în cadrul divizionului (bateriei) se rezolvă la CCAF cu ajutorul
asigurării matematice şi informative a maşinii electronice de calcul de bord (MECB).

Asigurarea matematică include un complex de probleme speciale, care asigură calcularea datelor necesare la
pregătirea şi executarea focului.
 Asigurarea informativă a complexurilor include mesajele formalizate şi mesajele cu informaţie de comandă
şi semnalizare (ICS). Ea asigură: adunarea datelor despre situaţia, starea, gradul de asigurare a propriilor trupe;
situaţia şi starea trupelor inamicului; transmiterea comenzilor, semnalelor, dispoziţiunilor, rapoartelor şi
rezultatelor rezolvării problemelor.

La CCAF circulă următoarele mesaje formalizate:

— comenzile pentru pregătirea focului;

— datele despre obiectele (obiectivele) inamicului;

— datele despre situaţia, starea şi gradul de asigurare a divizionului (bateriilor), despre punctele de comandă
şi observare şi mijloacele afectate de cercetare de artilerie;

— datele meteorologice;

— dispoziţiunile pentru pregătirea şi deservirea tragerii;

— rapoartele despre rezultatele controlului tragerii;

— rezultatele rezolvării problemelor speciale;

— rapoartele despre îndeplinirea misiunilor de foc şi alte in-formaţii necesare la conducerea focului.

Capitolul XX

PARTICULAR1TÂŢILE PREGATIRII TRAGERII Şl CONDUCERI1 FOCULUI

463. Cercetarea de artilerie în cadrul divizionului (bateriei) se execută de la punctul de comandă şi

observare instalat atît nemijlocit în maşina comandantului de divizion (de baterie), cît şi în afara acesteia.

Comandantul de divizion la organizarea cercetării determină:

— modul de cooperare între maşinile de comandament;

— problemele de cooperare cu subunitatea de cercetare de artilerie afectată la divizion, sau care deserveşte
tragerea acestuia;

— ordinea raportării datelor de cercetare despre obiective la statul-major al comandantului (şefului) superior
de artilerie.

464. Datele de cercetare despre obiective se primesc la maşinile de comandament de la mijloacele de

cercetare de artilerie organice şi afectate, de la comandantul (şeful) superior sau statul-major al acestuia prin
mesaje formalizate.

Mesajele trebuie să conţină în mod obligatoriu următoarele informaţii:

— numărul obiectivului;

— caracterul obiectivului (denumirea obiectivului);

— coordonatele şi altitudinea centrului obiectivului.

 Mesajul despre obiectivul cercetat poate să conţină informaţii
suplimentare:

— dimensiunile obiectivului pe front şi în adîncime;

— caracterul acţiunilor obiectivului;

— gradul de acoperire;

— ora descoperirii ş.a.

Legătura în cadrul divizionului se organizează ţinînd seama de benzile de frecvenţe posibile ale staţiilor
radio şi de particularităţile comutaţiei mijloacelor de legătură cu mijloacele de schimb de informaţii prin canalele
de transmitere a datelor. Legătura cu fir între maşinile de comandament se stabileşte pe măsura posibilităţilor în
toate cazurile.

Comandantul (şeful de stat-major) de divizion dă indicaţii în privinţa schimbului de informaţii prin canalele
de transmitere a datelor între maşinile de comandament; între maşinile de comandament şi mijloacele de cercetare
afectate; în privinţa modului de raportare comandantului {şefului) superior de artilerie şi statului-major al
acestuia.

Pentru organizarea schimbului de informaţii prin canalele de transmitere a datelor, în maşinile de

comandament se instalează un sistem de adresare a informaţiilor, care periodic se schimbă.

465. La organizarea legării topogeodezice trebuie de stabilit ordinea de întrebuinţare a MECB pentru
prelucrarea rezultate-lor măsurărilor pe teren şi calcularea gismentelor aştrilor (Soarelui, Stelei Polare, Lunii)
pentru raioanele planificate pentru desfăşurarea divizionului în dispozitiv de luptă.

оn cursul luptei comandantul de divizion (comandantul de baterie şi comandantul bateriei de tragere)

personal dă misiunea echipajului maşinii de comandament pentru legarea topogeodezică, indicînd locul PCO
(PT), gismentul direcţiei de bază a tragerii, procedeele de determinare a coordonatelor rectangulare ale PCO (PT),
a altitudinilor şi gismentelor direcţiilor de orientare, punctele caracteristice iniţial şi de referinţă din teren, precum
şi succesiunea şi termenele de executare a legării.

466. La organizarea pregatirii meteorologice în cadrul divizionului întocmirea buletinului meteo-mediu

aproximativ se re-înnoirea buletinului meteo-mediu se realizează cu ajutorul MECB.

467. La organizarea pregătirii balistice în cadrul divizionului (baterie) se introduc în MECB variaţia sumară
a vitezei iniţiale a proiectilelor pentru loturile de încărcături încercate prin tragere (pentru piesele de bază ale
bateriilor), variaţia vitezei iniţiale a proiectilelor din cauza uzurii canalelor la ţevile tunurilor (pentru CCAF de
grupul III), temperatura proiectilului şi încărcăturii (în caz de necesitate), variaţia masei proiectilului şi
încărcăturii (în caz de necesitate), indiciul de vopsire.

Pentru cazul cînd executarea tragerii se planifica cu încărcă-tura pentru care nu s-a determinat variaţia
sumara a vitezei iniţiale a proiectilului, aceasta se determină la MECB cu ajutorul coeficientului de transformare.
 In timpul executării focului se realizează precizarea variaţiei sumare a vitezei iniţiale a proiectilelor după
primele lovituri (salve) la tragerea de efect, precum şi determinarea acesteia pentru loviturile de încărcături
neîncercate prin tragere.

468. La efectuarea pregătirii tehnice în cadrul divizionului (bateriei) se realizează verificarea funcţionării
aparaturii de interconectare a maşinilor de comandament pe canalele de transmitere a datelor.

469. La organizarea determinării elementelor de tragere co-mandantul (şeful de stat-major) de divizion

indică ordinea:

— raportării datelor despre baterii, punctele de comandă si observare şi despre poziţiile mijloacelor de
cercetare;

— folosirii MECB la determinarea elementelor şi altor date pentru tragere asupra obiectivelor planificate şi
neplanificate;

— calculării corecţiilor la reglajul pe obiective şi în cursul tragerii de efect;

— determinării datelor pentru construirea graficului corecţiilor

calculate;

— determinării şi luării în consideraţie a datelor măsurate de postul meteorologic al divizionului (bateriei);

— prelucrării şi folosirii rezultatelor creării (reglajului pe) reperelor de tragere;

— determinării datelor despre crestele acoperirii, introducerii acestora în MECB şi luării în consideraţie la
rezolvarea problemelor de calculare a elementelor de tragere;

— calculării şi transmiterii datelor pentru deservirea tragerii la mijloacele de cercetare;

— raportării despre îndeplinirea misiunilor de foc.

In afară de aceasta, el indică ordinea şi succesiunea raportării despre situaţia şi starea divizionului şi
îndeplinirea misiunilor de foc comandantului (sefului) superior de artilerie sau statului-major al acestuia.

470. Determinarea elementelor pentru tragerea cu proiectilele datele cărora lipsesc la MECB este realizată
de către calculatorii divizionului (bateriei) cu ajutorul mijloacelor de dublare.

Verificarea corectitudinii calculării elementelor şi altor date pentru tragere cu ajutorul MECB este realizată
de către şeful de stat-major al divizionului (de către comandantul bateriei de tragere) prin controlul introducerii
datelor iniţiale.

Capitolul XXI

PARTICULARITAŢILE CONDUCERII FOCULUI

471. Conducerea locului divizioanelor (bateriilor) de artilerie dotate cu CCAF este realizată de către
persoane cu funcţie de la locurile de muncă automatizate (LMA) ale maşinilor de comandament.
 Darea misiunilor de foc şi adunarea datelor despre inamic, despre propriile subunităţi şi subunităţile de
cercetare de artilerie afectate (destinate) pentru asigurarea trageri se realizează cu folosirea mesajelor formalizate
transmise prin canalele de transmitere a datelor.

Chemarea (deschiderea), corectarea, transportul şi încetarea focului, precum şi alte comenzi scurte, se
realizează cu ajutorul mesajelor formalizate stabilite.

Mijlocul principal pentru calculele executate la punctele de conducere la planificarea şi pregatirea focului de
divizion este maşina electronică de calcul de bord.

În caz de defectare a MECB toate calculele necesare se realizează folosind mijloacele de calcul de dublare.

La defectarea aparaturii de transmitere a datelor (ATD) comenzile, dispoziţiunile, rapoartele şi semnalele de

înştiinţare se transmit prin radio sau prin canalul de legătură cu fir, respectînd regulile de conducere în secret a
trupelor.

472. Persoanele cu funcţie ale divizionului (bateriei) care activează pe LMA ale maşinilor de comandament
sunt obligate:

— să cunoască posibilităţile, construcţia generală a dispozitivelor şi aparatelor, precum şi regulile de

manipulare a mijloacelor tehnice de automatizare (MTA);

— să cunoască destinaţia problemelor care se rezolvă la A1ECB, esenţa şi posibilităţile acestora, lista
datelor iniţiale şi rezultatele rezolvării;

— să cunoască lista muniţiilor pentru care e posibilă calcularea elementelor şi altor date pentru tragere;

— să cunoască modul de organizare a cooperării cu alte maşini de comandament, cu mijloacele de

automatizare ale comandantului (şefului) superior şi cu mijloacele de cercetare care deservesc tragerea
divizionului (bateriei);

— să cunoască ordinea şi regulile de delimitare a accesului la informaţiile care circulă în CCAF;

— să efectueze periodic rezolvarea problemelor de testare pentru verificarea corectitudinii funcţionării

aparaturii;

— să realizeze introducerea din timp şi controlul informaţiei introduse;

— sa cunoască volumul informaţiei acumulate la MECB, să reînnoiască la timp şi în caz de necesitate să

şteargă informaţia existentă;

— să respecte regulile de siguranţa la manipularea MTA;

— să ia măsuri pentru restabilirea capacităţii de funcţionare a mijloacelor tehnice de automatizare, ATD şi

mijloacelor de legătură în caz de defectare o acestora;

— să verifice periodic interconectarea maşinilor de comandament pe canalele de transmitere a datelor;

— să ţină evidenţa informaţiilor care se documentează.

 473. Rezolvarea problemelor la MECB se realizează conform cererilor care se formează la LMA. Inainte de
a începe rezolvarea problemelor în MECB trebuie să fie introduse datele iniţiale necesare.

Pentru introducerea datelor în MECB de la LMA servesc bancurile-sugestie, în care sunt indicate cuvintele-
reper ale in-formaţiei ce se introduce, iar informaţia însăşi (partea substanţială) se Introduce prin claviatura LMA.

Cei ce activează la LMA se folosesc de dicţionarul de noţiuni tactico-operative şi de regulile de formalizare

a mesajelor.

0 parte din datele iniţiale poate intra în MCCB sub formă de mesaje formalizate prin canalele de transmitere
a datelor.

474. Misiunile de foc pot îi date prin comenzi ale comandanţilor (şefilor) superiori prin canalele de
transmitere a datelor în mesaje formalizate, prin radio sau prin canalul de legătură cu fir prin voce, precum şi pot
fi executate la iniţiativa comandantului de divizion (de baterie).

475. La darea misiunilor de foc de către comandantul (şeful) superior prin canalele de transmitere a datelor
în mesaje se indică informaţia obligatorie şi i(în caz de necesitate) informaţii suplimentare.

476. In mesajul cu comanda pentru pregătirea (executarea) focului concentrat informaţia obligatorie este:

— felul focului;

— comanda de execuţie;

— numărul şi caracterul obiectivului;

— coordonatele şi dimensiunile obiectivului (dacă acestea n-au fost transmise mai оnainte).

477. în comanda pentru pregătirea focului de baraj (fix şi mobil) se indică obligatoriu:

— felul focului;

— semnalul pentru chemarea focului;

— comanda de execuţie;

— numărul, coordonatele flancurilor şi altitudinea medie a' aliniamentului (sectorului de aliniament).

478. In comanda pentru participarea divizionului la concentrarea succesivă a focului se indică în mod
obligatoriu:

— felul focului;

— semnalul pentru chemarea focului;

— durata executării focului;

— numărul şi caracterul obiectivului;

— coordonatele şi dimensiunile obiectivului;

— tipul şi consumul de muniţie.

 479. În calitate de informaţie suplimentară în comenzile pentru pregătirea FC, FB, CSF pot fi indicate:

— perioada lovirii cu foc;

— numărul ciocanului de foc;

— starea adăpostirii obiectivului;

— misiunea tragerii;

— gradaţia pe focos;

— mijlocul de cercetare antrenat pentru deservirea tragerii.

480. La darea misiunilor de foc de către comandantul de divizion informaţia minimă necesară a mesajului o
constituie nu-mărul, caracterul şi coordonatele obiectivului.

481. La darea misiunii de foc prin radio sau prin canalul de legătură cu fir prin voce, comenzile se dau în
succesiunea şi rit-mul ce asigură introducerea datelor în MECB prin claviatura LMA.

482. Dacă în comanda primită (introdusă) la MECB nu este indicată în volum complet informaţia pentru
executarea focului, atunci ea se determină în mod automat în procesul rezolvării problemei la MECB.

Lista datelor, care se determină la MECB în cazul lipsei !or în comandă, este prezentată în anexa 13.

483. Pentru rezolvarea problemei de planificare a focului de divizion la MECB a şefului de stat-major (a
comandantului de divizion) trebuie de introdus:

— datele generale despre divizion;

— datele despre baterii;

— datele despre existentul în muniţie la baterii;

— datele despre obiective;

— datele despre misiunile de foc;

— datele meteorologice;

— datele despre reperele de tragere;

— datele despre crestele acoperirii;

—-- datele despre PCO ale divizionului (bateriilor). Suplimentar poate fi introdusă poziţia limitei dinainte a
propriilor trupe.

484. Dacă în momentul rezolvării problemelor lipsesc datele complete despre condiţiile meteorologice,
balistice şi alte condiţii de tragere, planificarea focului poate fi realizata pentru condiţiile tabulare (prognozate).

485. Rezolvarea problemei de planificare a focului de divizion se realizează în următoarele variante:

— оn volum complet (pe toate misiunile de foc planificate, in-scrise оn baza de date);

— pe misiunile (perioadele) lovirii cu foc;

 — pe o misiune de foc izolată (pe un ciocan de foc).

Fiecare variantă de rezolvare a problemei poate fi îndeplinită în regim de folosire a datelor despre muniţii
înscrise în baza de date sau în regim de elaborare a propunerilor privind cantitatea necesară de muniţie pentru
executarea misiunilor de foc.

486. Drept rezultate ale rezolvării problemei de planificare a focului cu întrebuinţarea MECB sunt:

— datele pentru luarea hotărîrii;

— tabelul focului de divizion;

— lista obiectivelor;

— graficul executării CSF;

— tabelele cu elemente de tragere calculate pentru baterii;

— comenzile pentru pregătirea focului de baterii;

— tabelele necesarului in muniţie;

— tabelele cauzelor imposibilităţii tragerii cu bateriile;

— tabelul cu avertismente.

487. Pentru rezolvarea problemei de planificare a focului de baterie sunt necesare aceleaşi date, ca şi pentru
rezolvarea problemei de planificare a focului de divizion, precum şi datele despre poziţia pieselor bateriei.

Rezolvarea problemei poate fi realizată după două variante pe toate misiunile de loc sau separat pe fiecare
misiune de foc.

Drept rezultate ale rezolvării problemei de planificare a focului în cadrul bateriei sunt:

— datele pentru luarea hotărîrii;

— tabelul cu elemente de tragere calculate pentru baterie;

— comenzile către piese pentru pregătirea focului;

— tabelul cauzelor imposibilităţii tragerii cu piesele;

— tabelul cu avertismente.

488. Tabelul cauzelor imposibilităţii tragerii cu bateria (cu piesele) asupra obiectivelor de lovit se eliberează
în cazul imposibilităţii tragerii cu bateriile (cu piesele) asupra obiectivului dat.

489. Tabelul cu avertismente se formează în cazul abaterii condiţiilor de executare a misiunii de foc de la
cele recomandate de Regulile de tragere şi de conducere a focului de artilerie (de exemplu: depăşirea limitelor de
transport al focului în bătaie sau în direcţie de la reperul de tragere; imposibilitatea tragerii cu încărcătura dată;
probabilitatea de lovire a crestei acoperirii mai mare decît cea admisibilă s.a.).

490. Rezultatele planificării se precizează la primirea datelor iniţiale noi prin rezolvarea repetata a
problemelor.
 Toate rezultatele planificării se documentează cu ajutorul dispozitivului de tipărire. Datele pentru luarea
hotărîrii se reprezintă pe ecranul luminos al LMA.

491. La primirea comenzii pentru pregătirea focului neplanificat de divizion de la comandantul (şeful)
superior printr-un mesaj pe canalul de transmitere a datelor comandantul (şeful de stat-major) de divizion este
obligat:

— să însuşească misiunea dupa conţinutul mesajului (de unde este primit mesajul, numărul si caracterul
obiectivului, misiunea tragerii, comanda de execuţie) şi în caz de necesitate să introducă informaţia care lipseşte;

— să rezolve problema de pregătire a focului de divizion la MECB sau să formeze si să transmită pe adresa
MŞSMD comanda pentru pregatirea focului;

— să aprecieze rezultatele rezolvării problemei şi să le aprobe;

— să transmită la baterii comanda pentru pregătirea focului;

— sa primească raportul despre starea gata a bateriilor pentru executarea focului şi să dea comanda pentru
deschiderea focului prin codograma ICS (dacă în comandă a fost indicată deschiderea focului la terminarea
pregătirii pentru tragere);

— să primească rapoartele despre deschiderea şi terminarea executării focului;

— să întocmească si să transmită comandantului (şefului) superior raportul despre îndeplinirea misiunii de

foc.

492. La executarea misiunii de foc neplanificate prin propria iniţiativa comandantul de divizion (de baterie)
este obligat:

— sa aprecieze situaţia şi caracterul obiectivului pe teren;

— să determine coordonatele şi dimensiunile obiectivului;

— sa rezolve problema de pregătire a focului la MECB sau să formuleze şi să transmită pe adresa MŞSMD
(MCBT) comanda pentru pregătirea focului;

— să aprecieze rezultatele rezolvării şi să le aprobe;

— să primească rapoartele despre terminarea pregatirii, deschiderea şi terminarea executării focului.

493. La executarea misiunii de foc cu reglaj pe obiectiv co-mandantul de divizion (de baterie) este obligat:

— să formuleze şi să transmită pe adresa MŞSMD (MCBT) comanda pentru pregătirea focului, indicînd
totodată procedeul de determinare a elementelor de tragere, numărul şi tipul mijlocului de cercetare şi modul de
executare a reglajului pe obiectiv;

— sa dea misiunea pentru reperarea spargerilor;

— să formuleze şi sa transmită pe adresa MŞŞMD (MCBT) mesajul despre rezultatele reperării spargerilor;

— sa dea comanda pentru trecerea la tragerea de efect;

 — sa controleze rezultatele tragerii (în caz de necesitate), să corecteze focul, transmiţînd pe adresa MŞSMD
(MCBT) mesaje despre rezultatele reperării spargerilor.

494. La executarea misiunii de foc cu reglaj pe obiectiv şeful de stat-major al divizionului este obligat:

— să rezolve problema de pregatire a focului de divizion ţinînd cont

de determinarea elementelor de tragere cu reglaj pe obiectiv;

— să rezolve problema determinării corecţiilor după rezultatele reperării spargerilor;

— sa transmită la bateriile antrenate la tragerea de efect rezultatele rezolvării problemelor.

495. La executarea misiunii de foc cu reglaj pe obiectiv comandantul de bateriei de tragere este obligat:

— primind de la comandantul de divizion (de baterie) comanda pentru pregătirea focului, să rezolve la
MECB problema calculării elementelor de tragere pentru prima lovitură;

— să transmită comanda cu elementele de tragere la piese;

— să calculeze corecţiile sumare şi sa le transmită la piese;

— sa formuleze şi să transmită pe adresa MŞSMD mesajul despre rezultatele reglajului pe obiectiv.

496. Rezolvarea problemei de pregătire a focului la MECB include calculul elementelor de tragere şi
determinarea parametrilor procedeului de bombardare a obiectivului şi consumului de muniţie.

497. Calculul elementelor de tragere se realizează pentru unul sau doua tipuri de muniţie întrebuinţate în
misiunea de foc dată. Totodată la complexurile de grupul I rezolvarea problemei de calculare a elementelor de
tragere cu fiecare tip de muniţie şi transmiterea rezultatului rezolvării la MCBT se realizează separat pentru
fiecare munitie, iar la complexurile de grupul II şi III —simultan pentru două tipuri de muniţie.

498. Elementele de tragere primite de comandantul bateriei de tragere de la şeful de stat-major al

divizionului la complexurile de grupul I şi II se precizează pentru fiecare piesă prin introducerea corecţiilor
individuale. La complexurile de grupul III elementele de tragere se calculează la MECB MCBT pentru fiecare
piesă ţinînd cont de corecţiile individuale.

Elementele de tragere se transmit la piese cu ajutorul ATD sau prin voce pe canalul de legătura cu fir sau
prin radio.

499. Ca rezultat al rezolvării problemelor de determinare a parametrilor procedeului de bombardare a

obiectivului şi elementelor de tragere în cazul general se eliberează următoarele date:

— numărul obiectivului (aliniamentului, sectorului);

— codul caracterului obiectivului (denumirea obiectivului);

— codul (denumirea) comenzii de execuţie si ora terminării pregătirii;

— distanţa topografică pînâ la obiectiv (în sute de metri);

— intervalul fasciculului (în unităţi de derivă);

 — codul (indexul) primului fel de proiectil si tip de focos (reglării focosului);

— numărul încărcăturii pentru primul fel de proiectil;

— înălţătorul (nivela fiind stabilită la 3000) în miimi (pentru aruncătoare—în diviziuni de înălţător) pentru
primul fel de proiectil;

— valoarea scării pentru primul fel de proiectil;

— reglarea focosului fuzant sau tubului (оn diviziuni) pentru primul fel de proiectil;

— valoarea scării focosului fuzant sau tubului pentru primul fel de proiectil;

— modificarea de deriva de la direcţia de bază de tragere pentru primul fel de proiectil (ţinînd cont de
corecţia pentru suprapunerea mijlocului fasciculului bateriei pe centrul obiectivului);

— consumul de proiectile pe piesa-reglare pentru primul fel de proiectil;

— codul (indexul) celui de-al doilea fel de proiectil si tip de focos (reglării focosului);

—numărul încărcăturii celui de-al doilea fel de proiectil;

— înălţătorul (nivela fiind stabilită la 30-00) în miimi (pentru aruncătoare—în diviziuni de înălţător) pentru
cel de-al doilea fel de proiectil;

— saltul înălţătorului (scării) pentru cel de-al doilea fel de proiectil;

— modificarea de derivă de la direcţia de bază de tragere în unităţi de derivă pentru cel de-al doilea fel de
proiectil (ţinînd cont de corecţia pentru suprapunerea mijlocului fasciculului bateriei pe centrul obiectivului);

— numărul de gradaţii pe derivă pentru cel de-al doilea fel de proiectil;

— consumul de proiectile pe piesă-reglare pentru cel de-al doilea fel de proiectil;

— consumul de proiectile pentru executarea focului de vijelie pentru o piesă (la executarea focului cu
proiectil de un singur fel);

— ritmul focului metodic pentru baterie;

— durata de traiect a proiectilului (la executarea focului cu proiectil de un singur fel);

— numărul de baterii antrenate;

— ora de dare a comenzii “Foc” (la tragerea asupra obiectivului mobil).

500. La organizarea cooperării cu subunitatea de cercetare afectata comandantul (şeful de stat-major) de

divizion dă misiunea de cercetare printr-un mesaj formalizat în care indică:

— numărul şi coordonatele aliniamentului de desfăşurare;

— ora ocupării aliniamentului şi terminării pregătirii pentru executarea cercetării;

— liniile de despărţire ale fîşie de cercetare din dreapta şi din stînga;

— gismentul de executare a cercetării;

 — numărul şi coordonatele raionului de atenţie deosebită;

— numerotarea obiectivelor.

Tot prin acest mesaj formalizat se da şi misiunea pentru recercetarea obiectivului. Totodată în mesaj se
indică numărul obiectivului, denumirea acestuia, coordonatele lui sau direcţia de deplasare.

501. Datele despre obiectul cercetat obţinute de către sub-unitatea de cercetare se transmit la statul-major al
divizionului printr-un mesaj formalizat.

După luarea hotărîrii pentru lovirea obiectivului şi rezolvarea problemelor de determinare a parametrilor
procedeului de bombardare şi elementelor de tragere, se alcătuieşte оn mod automat un mesaj cu datele pentru
deservirea tragerii, care se transmite оn mod ierarhic la poziţia mijlocului de cercetare.

Оn mesaj se indica:

— numărul bateriei, tragerea căreia este deservită de către subunitatea de cercetare;

— numărul şi caracterul (denumirea) obiectivului;

— coordonatele şi altitudinea obiectivului;

— ora terminării pregătirii sau deschiderii focului;

— tipul şi consumul de proiectile;

— durata de traiect a proiectilului.

In mesaj pot fi indicate date ce caracterizează traiectoria de zbor a proiectilului, precum şi alte date necesare
pentru deservirea tragerii de câtre mijloacele de cercetare prin radiolocaţie.

502. La executarea misiunii de foc cu reglaj pe obiectiv оn mesajul cu comanda pentru pregătirea focului se
indică procedeul de determinare a elementelor de tragere (reglajul) şi tipul mijlocului de cercetare antrenat la
deservirea tragerii sau numărul PCO care realizează reglajul pe obiectiv.

După primirea comenzii se realizează calcularea elementelor de tragere pentru bateriile antrenate la reglaj şi
calcularea parametrilor procedeului de bombardare a obiectivului şi consumului de muniţie pentru tragerea de
efect.

503. оn cursul reglajului pe obiectiv se realizează reperarea spargerilor cu ajutorul mijlocului de cercetare şi
transmiterea coordonatelor spargerilor (centrului grupului de spargeri) la MŞSMD. La complexurile de grupul III
aceste date pot fi transmise la MCBT.

După primirea datelor despre spargeri la MECB se rezolvă problema de calculare a corecţiilor, care se
transmit la poziţiile de tragere ale bateriilor antrenate la reglajul pe obiectiv.

După terminarea reglajului corecţiile sumare pe reglarea înălţătorului, focosului şi pe direcţie, precum şi
valorile corectate ale reglărilor pe înălţător şi focos se transmit la poziţiile de tragere ale bateriilor antrenate la
lovirea obiectivului.
 504. Prelucrarea rezultatelor creării (reglajului pe) reperelor de tragere se realizează cu ajutorul MECB.
Inainte de rezolvarea problemei se introduc datele despre bateria care a creat (a executat reglajul pe) reperul de
tragere, coordonatele P'CO (punctelor de observare conjugată, poziţiei mijlocului de cercetare) care a executat
reperarea spargerilor proiectilelor şi rezultatele creării (reglajului pe) reperului de tragere.

Rezultatele creării (reglajului pe) reperului de tragere sunt primite la MŞSMD (MCBT) în mesaj formalizat
оn care se indică:

— numărul reperului de tragere;

— ora terminării creării (reglajului pe) reperului de tragere;

—— numărul bateriei (piesei de reglaj) care a creat (a executat reglajul pe) reperul de tragere;

— proiectilul şi focosul (reglarea focosului);

— încărcătura;

— lotul de încărcături;

— unghiul de nivel verificat prin reglaj (înălţătorul de reglaj pe reperul de tragere cu nivela stabilită la 30-
00);

— gismentul de reglaj pe reperul de tragere;

— elementul de reglaj pe focos (pe tub), dacă a fost creat un reper de tragere aerian cu proiectile cu focos
fuzant (cu tub);

— coordonatele şi altitudinea reperului de tragere (dacă acestea nu au fost introduse оn MECB din timp).

505. în consecinţa rezolvării problemei de prelucrare a rezultatelor creării (reglajului pe) reperelor de tragere
se documentează şi se păstrează оn memoria MECB următoarele date de bază:

— numărul reperului de tragere;

— ora terminării creării (reglajului pe) reperului de tragere;

— proiectilul şi focosul (reglarea focosului);

— încărcătura cu care s-a efectuat crearea (reglajul pe) re-perului de tragere;

— gismentul topografic pe direcţia reperului de tragere;

— distanţa topografică pînă la reperul de tragere;

— înălţătorul dereglaj;

— distanţa de reglaj;

— corecţia de reglaj în bătaie;

— corecţia de reglaj în direcţie;

 — corecţia de reglaj pe gradaţia focosului fuzant (tubului). Aceste date se folosesc ulterior la rezolvarea
problemei de calculare a elementelor de tragere prin procedeul de transport al focului de la reperul de tragere
(folosind datele piesei de reglaj).

506. În cazul pregătirii din timp a locului asupra coloanelor pe itinerarele (drumurile) probabile de deplasare
a acestora se calculează cu ajutorul MECB elementele şi alte date de tragere asupra fiecărui punct de оntоlnire
preconizat.

După calcularea şi transmiterea elementelor de tragere pe fiecare punct de оntоlnire la poziţiile de tragere
ale bateriilor, la-poziţia mijlocului de cercetare (PCO) se transmite un mesaj cu datele pentru deservirea tragerii,
оn care se indică coordonatele punctului de оntоlnire şi durata de traiect a proiectilelor.

507. Controlul executării misiunilor de foc consta оn controlul gradului de pregătire pentru executarea
misiunilor de foc şi controlul tragerii de efect.

Controlul gradului de pregătire pentru executarea misiunilor de foc include:

— verificarea cunoaşterii de către echipajele maşinilor de comandament a misiunilor de foc, modului de

оndeplinire;

— controlul gradului de pregătire a mijloacelor de automatizare şi transmisiuni pentru rezolvarea

problemelor şi transmiterea datelor;

— verificarea corectitudinii informaţiilor care se introduc оn MECB;

— controlul transmiterii informaţiilor la piese, PCO şi la mijloacele de cercetare afectate.

Controlul tragerii de efect include:

— controlul oportunităţii transmiterii comenzilor şi semnalelor pentru deschiderea (transportul, оncetarea)

focului şi terminarea tragerii asupra obiectivului (aliniamentului, sectorului);

— organizarea transmiterii automate a mesajelor cu datele despre reperarea spargerilor, calculării corecţiilor
şi transmiterii acestora la piese;

— transmiterea mesajelor cu raportul despre оndeplinirea misiunilor de foc şi corectarea bazei de date la
MECB.

PARTEA A OPTA
CONDUCEREA FOCULUI DE ARTILERIE
(GRUPAREA DE ARTILERIE, ARTILERIA DE BRIGADA)
Capitolul XXII

GENERALITÂŢÎ

508. Conducerea focului este o activitate a şefilor (comandanţilor) şi statelor-major de dirijare a unităţilor şi
subunităţilor de artilerie la executarea misiunilor de foc. Ea constituie cea mai importanta parte componentă a
conducerii artileriei şi trebuie să asigure oportunitatea şi eficacitatea înaltă a focului de artilerie în interesul
îndeplinirii misiunilor de către marile unităţi (unităţile, subunităţile) de arme întrunite.
 509. Conducerea focului de artilerie include:
— primirea şi însuşirea misiunilor de foc (alegerea obiectivelor pentru lovire);
— analiza şi aprecierea condiţiilor de executare a acestora;
— luarea hotărîrii pentru executarea misiunilor de foc;
— darea misiunilor de foc şi controlul executării acestora.
Baza conducerii focului este hotărîrea comandantului (şefului) de artilerie luată pentru executarea misiunilor
de foc.
510. Artileria de brigadă (gruparea de artilerie) execută misiunile de foc primite de la comandantul (şeful)
superior de arme întrunite sau de artilerie. Comandantul grupării de artilerie (şeful artileriei de brigadă) este
obligat să ia hotărîri pentru executarea misiunilor de foc şi din propria iniţiativă, pornind de la situaţia ce s-a creat.
Misiunile de foc pot fi date şi pregătite din timp (planificate) sau nemijlocit înaintea executării lor (neplanificate).
511. Alegerea (determinarea) obiectivelor pentru lovire comandantul grupării de artilerie (şeful artileriei de
brigadă) o realizează pe baza analizei poziţiei acestora în dispozitivul de luptă al inamicului, timpului si
mijloacelor de descoperire, importanţei, caracterului activităţii tor, ţinînd seama de misiunile şi caracterul
acţiunilor marilor unităţi (unităţilor, subunităţilor) de arme întrunite.
512. La însuşirea misiunilor de foc primite de la şeful (comandantul) superior de artilerie sau de arme
întrunite comandantul grupării de artilerie (şeful artileriei de brigadă) determină (însuşeşte):
— caracterul, dimensiunile şi poziţia obiectivelor pe teren şi, în măsura posibilităţilor, poziţia elementelor
principale ale obiectivului grupat;
— misiunea tragerii; consumul de proiectile;
— modul şi succesiunea executării misiunilor de foc;
— ora terminării pregatirii sau deschiderii focului (ora executării ciocanelor de foc şi focului de
supraveghere);
— semnalele pentru chemarea (deschiderea) şi încetarea focului.
513. Apreciind condiţiile de executare a misiunilor de foc, comandantul grupării de artilerie (şeful artileriei
de brigadă) determină (precizează):
— care subunităţi de artilerie şi în număr de cîte divizioane (baterii) pot fi antrenate la executarea
misiunilor de foc;
— existentul în muniţie la subunităţi;
— posibilităţile de foc ale divizioanelor (bateriilor) de artilerie;
— condiţiile de observare a obiectivelor şi spargerilor;
— care procedee de executare a misiunilor de foc e raţional să fie aplicate;
— posibilităţile obţinerii realizării misiunii stabilite de tragere (gradului de nimicire) pentru fiecare
obiectiv;
— natura solului şi învelişul vegetal în raionul obiectivelor;
— situaţia trupelor proprii şi siguranţa lor în timpul tragerii;
— posibilităţile de deservire a tragerii de către subunităţile de cercetare organice şi afectate;
— distanţa de tragere şi alte condiţii ce influenţează luarea hotărîrii.
514. Gruparea de artilerie (artileria de brigada) la lovirea obiectivelor aplică următoarele procedee de
executare a misiunilor de foc:
— prin foc suprapus cu divizioanele de artilerie;
— cu repartiţia obiectivelor sau sectoarelor de obiectiv între divizioanele de artilerie.
515. Luînd hotărîrea pentru executarea misiunilor de roc, comandantul grupării de artilerie (şeful artileriei
de brigadă) determina (precizează):
 — caracterul obiectivelor care vor fi lovite;
— misiunile tragerii şi gradul probabil de nimicire a obiectivelor;
— ora deschiderii (terminării pregatirii) şi încetării focului;
— felurile focului;
— numărul de divizioane (baterii) de artilerie antrenate la tragere asupra fiecărui obiectiv;
— procedeele de executare a misiunilor de foc;
— consumul de proiectile (bombe) pe fiecare obiectiv şi în caz de necesitate proiectilele şi reglările
focosului;
— succesiunea executării misiunilor de foc;
— mijloacele antrenate pentru corectarea focului;
— măsurile de siguranţa pentru trupele proprii;
— semnalele pentru chemarea (deschiderea), transportul şi încetarea focului;
— modul de dare (transmitere) a misiunilor la subunităţi şi de control al îndeplinirii acestora.
La executarea misiunilor de loc primite de la şeful (comandantul) superior de artilerie (de arme întrunite)
hotărîrea se ia în privinţa chestiunilor neindicate în comanda (dispoziţiunea) sefului (comandantului) superior, iar
în cazul executării misiunilor de foc din propria iniţiativă —în privinţa tuturor chestiunilor enumerate mai sus în
conformitate cu Regulile de tragere şi de conducere a focului (RT şi CF).
516. Misiunea tragerii şi gradul probabil de nimicire se determină în funcţie de caracterul si importanţa
fiecărui obiectiv, misiunilor marii unităţi de arme întrunite, posibilităţilor de foc ale subunităţilor de artilerie şi de
existentul în muniţie. La determinarea gradului probabil de nimicire, în afară de aceasta, se iau în consideraţie
pierderile (deteriorările) probabile cauzate obiectivului de către alte mijloace de lovire (dacă acestea vor îi
antrenate), precum şi în cursul acţiunii prin foc precedente şi celei planificate ulterioare asupra acestuia, starea
morală a inamicului şi consumul stabilit (planificat) de muniţie.
517. La determinarea orei de deschidere (de terminare a pregătirii) şi de încetare a focului se iau în
consideraţie locul de dispunere şi caracterul obiectivelor, situaţia şi misiunile marii unităţi de arme întrunite. Ora
deschiderii şi încetării focului asupra obiectivelor considerate ca obiective de atac se coordonează cu acţiunile
marii unităţi de arme întrunite.
518. La executarea misiunilor de foc artileria întrebuinţează următoarele feluri de foc:
— focul asupra unui obiectiv izolat—foc cu bateria, cu plutonul sau cu tunul (cu aruncătorul, cu aruncătorul
de proiectile reactive, cu instalaţia de lansare a rachetelor antitanc dirijate), care se execută de sine stătător dintr-o
poziţie de tragere acoperită sau prin ochire directă, inclusiv cu muniţii de înaltă precizie; acesta se întrebuinţează
si se execută în conformitate cu RT şi CF;
— focul concentrat (FC) — foc executat simultan cu cоteva divizioane (baterii) asupra unui singur obiectiv;
— focul masat (FM) — foc cu toata sau cu cea mai mare parte a artileriei de brigada şi subunităţilor de
sprijin din componenţa artileriei grupării comandamentului suprem, pregătit în mod centralizat şi executat
simultan cu misiunea aplicării unei lovituri decisive într-un timp scurt asupra unui sau cîtorva obiective
importante dispuse оntr-un singur raion;
— focul de baraj fix (FBF) —o perdea de foc continuă creată pe unul (FBF simplu) sau simultan pe cîteva
(FBF adînc) aliniamente în faţa frontului inamicului care atacă (contraataca);
— focul de baraj mobil (FBM) — o perdea de foc continuă creată pe unul (FBM simplu) sau simultan pe
două (FBM dublu) aliniamente în calea deplasării tancurilor (maşinilor de lupta pentru infanterie, transportoarelor
blindate) inamiculului care se transportă succesiv pe alte aIiniamente stabilite pe măsura ieşirii masei principale a
tancurilor (maşinilor de luptă pentru infanterie, transportoarelor blindate) care atacă (contraataca) din zona
focului;
— concentrarea succesivă a focului (CSF) — foc concentrat asupra obiectivelor, care se găsesc pe un
aliniament în faţa frontului si la flancurile trupelor proprii care ataca, transportat succesiv de pe un aliniament pe
altul pe rnăsura înaintării acestora.
 519. Focul concentrat se întrebuinţează pentru neutralizarea obiectivelor grupate şi celor importante izolate.
Ei se execută asupra unui singur obiectiv ca foc suprapus cu unul sau cîteva divizioane sau cu repartizarea
sectoarelor de obiectiv între ele. Focul cu cîteva divizioane de artilerie cu ţeavă prin procedeu suprapus se execută
cînd dimensiunile obiectivului nu depăşesc 600 pe 600 m la executarea focului cu două-patru divizioane *.
La executarea focului concentrat suprapus cu divizioanele de artilerie cu ţeavă împreună cu divizionul
(bateria) de artilerie cu reacţie dimensiunile maxime ale obiectivului se iau ca şi pentru executarea focului cu
divizioanele de artilerie cu ţeavă, ţinînd seama de numărul total de divizioane de artilerie cu ţeavă şi cu reacţie.
Dacă măcar una din dimensiunile obiectivului depăşeşte valorile mai sus menţionate sau obiectivul are o
configuraţie complicată, atunci focul se execută cu repartizarea sectoarelor obiectivului între divizioanele de
artilerie, destinînd fiecărui divizion un sector de obiectiv corespunzător posibilităţilor de foc ale acestora.
La lovirea simultană a cîtorva obiective dispuse într-un singur raion se procedează conform regulilor
prezentate mai sus în volum complet.
Focul concentrat se execută prin foc de vijelie (cînd durata ciocanului de ioc nu e stabilită) sau se începe
priii foc de vijelie şi se continuă prin foc metodic (cînd e stabilită durata ciocanului de foc). Dacă focul concentrat
este executat prin suprapunere cu cîteva divizioane, fiecare divizion execută tragerea cu scara, mărimea căreia
este egală cu 1/3 din adîncimea obiectivului, pe o singură gradaţie de derivă cu fascicul pe lăţimea obiectivului.
Focul concentrat al grupării (divizionului) de artilerie asupra fiecărui obiectiv se numerotează printr-un
număr de ordine în conformitate cu ordinea de numerotare a obiectivelor stabilită de şeful superior de artilerie.
520. Focul masat se întrebuinţează pentru lovirea punctelor de conducere a trupelor şi armamentului
subunităţilor inamicului (în primul rînd a celor antitanc) în raioanele de concentrare, în timpul înaintării şi
desfăşurării acestora, nodurilor de apărare, mijloacelor radioelectronice, celor mai importante obiective de
servicii, cînd trebuie obţinută nimicirea decisivă a unui obiect (obiectiv) important în cel mai scurt timp. Focul
masat suprapus cu grupările de artilerie se execută după regulile de executare a focului concentrat.
Focul masat cu repartiţia obiectivelor între grupările de artilerie se întrebuinţează cînd trebuie lovite
simultan cîteva obiective importante ale grupării principale a inamicului dispuse într-un singur raion.
* Dimensiunile maxime pentru executarea focului priii procedeu suprapus se schimbă odată cu schimbarea
distanţei de tragere. Aceasta se ia în consideraţie la rezolvarea misiunilor de foc cu folosirea sistemului
automatizat de conducere.
Focului masat i se dă o denumire convenţională (de obicei după denumirile plantelor), iar la focul masat cu
repartiţia sectoarelor de obiectiv sau obiectivelor, în afară de aceea, i se dă şi număr de ordine, începînd de ia
numărul unu (de exemplu, “Marte-I”, “Marte-2” etc.).
Focul masat se execută prin loc de vijelie. La executarea focului masat suprapus cu grupările de artilerie
divizioanele execută tragerea cu scara, mărimea căreia este egala cu 1/3 din adîncimea obiectivului, pe o singură
gradaţie de derivă cu fascicul pe lăţimea obiectivului.
Dacă la locul masat participă artileria cu reacţie, divizionul (bateriile) de artilerie cu reacţie execută foc
suprapus cu divizioanele de artilerie cu ţeavă asupra obiectivelor sau sectoarelor de obiective destinate grupărilor
de artilerie, din componenţa cărora ele fac parte. De regulă, divizionului (bateriei) de artilerie cu reacţie îi pot fi
destinate obiective de sine stătătoare în focul masat.
521. Numărul de divizioane (baterii) de artilerie care trebuie antrenate pentru executarea focului concentrat
şi masat asupra fiecărui obiectiv se determină în conformitate cu caracterul şi importanta obiectivului, cu misiunea
tragerii şi cu posibilităţile de foc.
Dacă se dispune de timp, posibilităţile de foc se determină ţinînd seama de regimul focului, distanta de
tragere, normele de consum de proiectile. în caz de lipsa de timp, se folosesc tabelele posibilităţilor de foc
întocmite din timp, nomogramele şi aparatele.
Pentru urgentarea pregatirii focului concentrat al grupării de artilerie si focului masat al artileriei de brigada
se folosesc posibilităţile do foc medii ale divizioanelor (anexa 14) calculate pentru rezolvarea problemelor-tip
(potrivit caracterelor specifice principale ale obiectivelor, care vor fi lovite întrebuinţând normele tactice de
consum de proiectile). Posibilităţile de foc sunt calculate pentru consumul unei unităţi de foc (unei salve de
artilerie cu reacţie).
 Pentru mărirea eficacităţii tragerii de efect la executarea misiunii de foc trebuie de atras un număr de piese
de artilerie maxim posibil în condiţiile date.
522. Focul de baraj fix (FBF) se întrebuinţează cu scopul respingerii atacului (contraatacului) infanteriei şi
tancurilor inamicului, nemijlocit pe limita dinainte (subunităţile înaintate) a trupelor proprii, separării infanteriei
de tancuri, interzicerii extinderii inamicului, care a pătruns în adîncime, acoperirii intervalelor, joncţiunilor,
flancurilor. Totodată FBF simplu se întrebuinţează cînd dispozitivul de luptă al inamicului care atacă
(contraatacă) nu e adînc, iar FBF adînc - cînd dispozitivul de luptă al acestuia este adînc.
La executarea FBF adînc pot fi două-trei aliniamente şi mai multe în funcţie de existentul în artilerie.
Distanţa dintre aliniamentele, asupra cărora se execută focul simultan, se ia egală cu 150...200 m. Numărul de
divizioane antrenate la executarea focului pe fiecare aliniament se determină pornind de la frontul focului de baraj
şi posibilităţile de foc ale divizioanelor (luînd în calcul cel mult 50 m pe piesă).
Sistemului de aliniamente ale FBF adînc i se atribuie o denumire generală după denumirea urmi copac, iar
fiecărui aliniament, începînd de la cel mai îndepărtat—numărul lui de ordine, de exemplu: “Arţar-l”, “Arţar-2”,
“Arţar-3”... Pentru divizion se destinează un sector pe unul din aliniamente. Aliniamentele FBF se aleg şi se
destinează astfel încît ele să fie vizibile de 'la punctele terestre de observare.
La executarea FBF focul se deschide la apropierea infanteriei şi tancurilor de aliniament (de aliniamentul
îndepărtat al FBF adînc) şi se execută în conformitate cu recomandaţiile RT şi CF în vigoare.
523. Focul de baraj mobil (FBM) se întrebuinţează pentru respingerea atacului (contraatacului) tancurilor
(MLI, TB), lovindu-le în timpul deplasării acestora spre limita dinainte (spre dispozitivul subunităţilor înaintate) a
propriilor trupe. Totodată FBM simplu se întrebuinţează cînd dispozitivul de luptă al inamicului care atacă nu e
adînc blindat, iar FBM dublu—cînd dispozitivul de luptă este adînc blindat.
Numărul de aliniamente pentru executarea FBM se determină ţinînd seama de depărtarea primului
aliniament de la subunităţile înaintate ale propriilor trupe, de caracterul terenului şi condiţiile de observare.
Aliniamentele se stabilesc pe sectoarele de teren observate de la punctele terestre de observare.
Numărul de divizioane antrenate la executarea focului asupra fiecărui aliniament se determina pornind de la
frontul focului de baraj şi posibilităţile de foc ale divizioanelor (luînd în caicul cel mult 50 m pe piesă). Dacă se
dispune de o cantitate suficientă de artilerie, asupra fiecărui sector de FBM sunt antrenate două divizioane
executînd foc suprapus. Distanţa dintre aliniamentele FBM simplu se ia egală cu 400...600 m. Distanţa dintre
aliniamentele asupra cărora se execută focul cu doua grupuri de divizioane simultan se ia egală cu 150...200 m, iar
între grupurile unor astfel de aliniamente 400...600 m şi mai mult avînd în vedere asigurarea observării şi
oportunităţii deschiderii focului asupra următoarelor aliniamente.
Sistemului de aliniamente pe fiecare direcţie expusa atacu-lui cu tancuri i se atribuie o denumire generală
după denumirile animalelor de pradă (“Lup”, “Leu”, “Tigru”, “Vulpe” etc.), iar fiecărui aliniament, începînd de la
cel mai îndepărtat,—numărul său de ordine, de exemplu: “Lup-l”, “Lup-2”, “Lup-3”...
La executarea focului de baraj mobil focul se deschide odată cu apropierea tancurilor (MLI, TB) din capul
formaţiei de primul aliniament în cazul FBM simplu (de cel mai îndepărtat din primul grup de aliniamente în
cazul FBM dublu) şi se execută pînă la ieşirea masei principale de tancuri (MLI, TB) din zona spargerilor (din
zona spargerilor celui de-al doilea aliniament al grupului de aliniamente), după aceea la comanda comandantului
grupării de artilerie focul se transportă asupra următorului aliniament (grup de aliniamente) deschizînd focul la
apropierea tancurilor (MLI, TB) din capul formaţiei inamicului de acest aliniament (de cel mai îndepărtat
aliniament al acestui grup de aliniamente). Focul asupra ultimului aliniament (ultimului grup de aliniamente) se
execută pînă la ieşirea tuturor tancurilor (MLI, TB) care atacă din zona focului.
524. Sprijinul de artilerie al atacului în funcţie de caracterul apărării inamicului, îndestularea acesteia cu
mijloace antitanc, de condiţiile de teren, de timpul disponibil pentru pregătirea ofensivei şi de existentul în
artilerie şi, munitie se realizează prin procedeul concentrării succesive a focului, focului concentrat şi focului
asupra obiectivelor izolate, precum şi prin combinarea acestora, cînd felurile de foc indicate se execută succesiv
(în adîncime) sau simultan (pe direcţii).
Sprijinul de artilerie al atacului se începe odată cu termina-rea pregătirii de artilerie a atacului la semnalul
comandantului de arme întrunite cu ieşirea celor ce atacă pe aliniamentul de trecere la atac şi continuă de obicei
pînâ la cucerirea de către trupe a raioanelor de apărare la adîncimea brigăzilor (regimentelor) primului eşalon al
inamicului (8...10 km, far uneori şi mai mult) cu concentrarea eforturilor principale pentru nimicirea inamicului
pe sectorul (sectoarele) de rupere în limitele primei poziţii.
 Transportul de foc în adîncimea apărării inamicului pe următorul .aliniament se face la semnalul
comandantului de arme întrunite odată cu ajungerea subunităţilor care ataca la aliniamentul de siguranţă împotriva
spargerilor propriilor proiectile.
În scopul asigurării continuităţii lovirii cu foc a inamicului şi mascării momentului de trecere a trupelor
proprii la atac, trecerea de la pregătirea de artilerie la sprijinul de artilerie al atacului trebuie să se efectueze pe
neobservate pentru inamic fără vreo pauza în executarea focului şi fără reducerea densităţii acestuia.
Cu scopul de a induce inamicul оn eroare în privinţa momentului de trecere a propriilor trupe la atac, de a-I
forţa sa scoată prematur forţa vie şi mijloacele de foc de adăposturi pentru respingerea loviturii, în cursul pregătiri
de artilerie a atacului poate fi întrebuinţat transportul fals de foc. La realizarea transportului fals de foc toată
artileria care execută focul asupra obiectivelor de atac transporta focul în adîncimea apărării inamicului. După
transportul fals din nou se deschide focul asupra obiectivelor de atac.
525. Concentrarea succesivă a focului (CSF) se întrebuinţează la ruperea apăsării pregătite din timp si
dezvoltate din punct de vedere genistic care constă din poziţii de apărare izolate, inclusiv si puncte antitanc sau de
sprijin, şi poate fi executată pe adîncimea apărării brigăzilor (regimentelor) primului eşalon al inamicului.
Artileria execută focul concentrat asupra obiectivelor din faţa frontului şi de la flancurile trupelor care atacă,
transportîndu-l succesiv de pe un aliniament pe altul pe măsura înaintării trupelor.
Obiectivele pentru concentrarea succesiva a focului se determină, ţinînd scama de structura apărări
inamicului după poziţiile de apărare ocupate şi pregătite ale plutoanelor, unele obiective izolate importante etc.
Obiectivele observate se aleg pe teren, cele neobservate după fotografii sau după hartă.
Obiectivele preconizate pentru CSF se unesc pe aliniamente, astfel încît după transportul focului asupra
obiectivelor acestui aliniament artileria să poate executa un ciocan do foc cu o durată de cel puţin 5 minute asupra
tuturor obiectivelor acestui aliniament pînă în momentul ieşirii subunităţile care înaintează din zona de siguranţă
împotriva spargerilor propriilor proiectile. Distanta dintre aliniamentele CSF poate să constituie 300 … 600 m.
Primul aliniament al CSF de obicei coincide cu obiectivele de pe limita dinainte a apărării inamicului.
Aliniamentelor CSF li se atribuie denumiri după denumirile animalelor de pradă, de exemplu: “Leu”, “Tigru”,
“Lup” etc.
Obiectivele de pe aliniamente se numerotează prin numere din trei cifre, prima cifră indică numărul
aliniamentului, iar celelalte două — numărul obiectivului pe aliniament de la dreapta spre stînga.
Asupra punctelor de sprijin, mijloacelor de foc antitanc, punctelor de comandă si observare dispuse între
aliniamentele concentrării succesive a focului şi la flancurile trupelor care înaintează se execută focul concentrat
şi focul asupra obiectivelor izolate.
Durata executării focului pe primul aliniament al concentrării succesive a focului se determina prin timpul
necesar subunităţilor care atacă pentru trecerea distanţei de la aliniamentul de trecere la atac pînă la aliniamentul
de siguranţa împotriva spargerilor propriilor proiectile. Durata executării focului asupra fiecărui dintre
aliniamentele următoare se determină în funcţie de distanţa dintre aliniamente, ritmul planificat al atacului, ţinînd
seama de timpul şi ordinea transportării focului.
Sprijinul de artilerie al alacului prin foc concentrat şi foc asupra obiectivelor izolate se întrebuinţează de
obicei la angajarea luptei între poziţii, la introducerea în luptă a eşalonului doi (rezervelor de arme întrunite),
precum şi în cazul ruperii aliniamentelor intermediare slab pregătite din punct de vedere genistic, în cazul
ofensivei în pădure, noaptea şi în alte condiţii de vizibilitate redusă. El poate fi realizat prin executarea focu-lui
atît asupra obiectivelor planificate, cît şi asupra obiectivelor, care s-au manifestat în cursul atacului. Obiectele de
lovit se aleg ţinînd seama de structura apărării inamicului, dispunerea punctelor de sprijin şi mijloacelor de foc ale
acestuia, precum şi de condiţiile de teren şi rezultatele probabile ale pregătirii de artilerie a atacului. Focul
concentrat în aceste condiţii se pregăteşte în primul rînd asupra obiectelor care nu se lovesc în timpul pregătirii de
artilerie şi de aviaţie a atacului. Odată cu începerea sprijinului atacului artileria prin foc concentrat şi foc asupra
obiectivelor izolate loveşte forţa vie şi mijloacele de foc ale inamicului, executоnd focul în primul rînd asupra
obiectivelor planificate; ulterior — la cererea comandanţilor de batalioane şi prin iniţiativa comandanţilor (şefilor)
de artilerie.
526. Consumul de proiectile pentru executarea CSF se determină în conformitate cu normele: (3 pr. pe
minut pe 1 ha pentru piesele calibr. 152 mm; 4 pr. pe minut pe 1 ha pentru piesele calibr. 122 mm, aruncătorul
calibr. 120 mm, tunul antitanc calibr. 100 mm, aruncătorul calibr. 82 mm).
 Consumul de proiectile pentru lovirea obiectivelor prin foc concentrat şi masat al grupării de artilerie se
determină pornind de la existentul în muniţie, termenele planificate de primire a acestora, misiunile executate de
către marea unitate de arme întrunite şi gradul necesar de nimicire a obiectivelor.
Consumul de proiectile pentru lovirea obiectivelor la un grad programat de nimicire se determină cu ajutorul
graficului (anexa 9) în funcţie de misiunea tragerii, numărul total de divizioane care execută foc suprapus asupra
obiectivului (sectorului de obiectiv) şi de dimensiunile (aria) obiectivului.
527. Succesiunea executării misiunilor de foc se determină ţinînd scama de caracterul şi importanţa
obiectivelor, de misiunile tragerii şi misiunile unităţilor (subunităţilor) de arme întrunite.
Lovirea obiectivelor observate cu foc concentrat în cazul luptei m adîncime se realizează prin unul sau
,cîteva ciocane de foc pînă la îndeplinirea misiunii de foc în interesul acţiunilor unităţilor (subunităţilor) de arme
întrunite. La fiecare ciocan de foc se consumă cîte 2—4 proiectile pe piesă. în intervalele dintre ciocanele de foc
se determină şi se introduc corecţii. Lovirea obiectivelor, care sunt obiective de atac, se realizează printr-un singur
ciocan de foc, durata căruia se determină ţinînd seama de acţiunile trupelor. Ciocanul de foc se începe printr-o
salvă şi continuă cu foc metodic. Consumul de proiectile se determina ca şi pentru executarea CSF asupra unui
aliniament.
528. Mijloacele de corectare a focului, ţinînd seama de posibilităţile tehnice ale acestora, se iau în funcţie de
caracterul şi importanţa obiectivelor.
Mijloacele tehnice de cercetare se folosesc, de regula, centralizat, repartizându-le pe divizioane pentru
timpul executării misiunilor de foc. Cooperarea divizioanelor cu mijloacele de cercetare şi corectare a focului
aflate în cadrul grupării se organizează din timp la organizarea conducerii focului şi se menţine în cursul luptei.
La corectarea focului sunt antrenate. de regulă, acele mijloace care au executat intersectarea obiectivului. În unele
cazuri mijloacele tehnice de cercetare pot fi repartizate pe divizioane pentru o anumită perioada a luptei.
529. Darea misiunilor de foc se realizează prin comenzi sau dispoziţiunii date personal de comandantul
grupării de artilerie (şeful artileriei de brigadă) sau prin statul-major, iar darea misiunilor de foc planificate, în
afară de aceea, poate fi efectuata în scris. Prin comenzi (semnale) se realizează de asemenea chemarea, corectarea,
transportul şi încetarea focului. Comenzile se dau respectînd regulile stabilite, iar dispoziţiunile se dau în formă
arbitrară. Se permite schimbarea modului de dare a comenzii, dacă aceasta nu va provoca reţinerea executării
misiunii de foc.
Misiunile de foc se dau conform cu ierarhia militară: comandanţii grupărilor de artilerie—comandanţilor de
divizioane, iar şefii artileriei de brigăzi —comandanţilor de divizioane si baterii.
Comenzile şi dispoziţiunile la conducerea focului se transmit în clar prin mijloacele tehnice de legătură,
totodată în locul de-numirilor şi numerelor reale ale grupărilor de artilerie, subunităţilor şi punctelor de conducere
se indică indicativele sau denumirile convenţionale ale acestora.
La sfîrşitul comenzii (dispoziţiunii) se indică indicativul circular al celui care dă comanda, ca indiciu al
terminării comenzii (dispoziţiunii), de exemplu: Aici “Nistru”.
Comenzile se dau fără confirmarea recepţionării fiecărei părţi a acestora, coordonatele obiectivului se
repetă. Dupa terminarea-transmiterii întregii comenzi cel ce dă comanda indică radiotelefonistului unuia dintre
divizioanele (bateriile) de artilerie să repete toată comanda sau numai coordonatele obiectivului, de exemplu:
“Dunărea”. Repetaţi comanda”; “Prut”. Repetaţi coordonatele obiectivului”.
Radiotelefoniştii celorlalte divizioane (baterii) verifică corectitudinea recepţionării comenzii şi raportează în
ordinea stabilită din timp, de exemplu: “Botna”. Corect”; “Răut”. Corect” etc.
530. În comanda pentru chemarea focului pregătit (planificat) comandantul grupării de artilerie (şeful
artileriei de brigadă) indică:
— indicativele subunităţilor de artilerie antrenate la executarea misiunilor de foc sau indicativul circular al
grupării de artilerie (artileriei de brigadă);
— comanda prevestitoare “Stai” sau “Atenţiune” (dacă e necesar);
— semnalul stabilit din 'timp pentru chemarea (deschiderea) focului (începerea pregatirii de artilerie a
atacului, ciocanului de foc, contrapregătirii de foc, pregătirii de artilerie a atacului) sau numărul
obiectivului, de-numirea raionului focului masat, focului de baraj,
— aliniamentului CSF;
 — comanda de execuţie.
Exemple:
1. “Dunărea” Atenţiune. “Zăpadă”. încărcaţi”.
2. “Dunărea”. “Leu”. Stai “Tigru”. Foc”.
3. “Prut”. Stai FBM “Lup”. Încărcaţi”.
4. “Dunărea”. “Prut”, “Nistru”. Atenţiune. “Saturn”. Ochiţi”.
531. în dispoziţiunea pentru pregătirea focului de obicei se indică:
— subunităţile antrenate la executarea misiunii de foc;
— misiunea tragerii;
— caracterul şi locul de dispunere a obiectivului (reperului de tragere);
— consumul de muniţie;
— începutul şi termenul de executare a misiunii de foc.
In caz de necesitate în dispoziţiune pot fi indicate şi alte informaţii.
Exemple:
1. “Răut” (indicativul grupării de artilerie). Neutralizaţi aglomerarea de infanterie motorizată în tufărişul
“Ţepos”. Consum 3/4 de norma. Aici “Nistru”.
2 “Prut”. Interziceţi atacul infanteriei din pădurea “Rară” în direcţia cotei “Fasonată”. Pregătiţi FBF “Arţar”
adînc pe trei aliniamente. Gata la 1520. Aici “Nistru”.
3. “Botna”. Recercetaţi şi nimiciţi bateria de aruncatoare la vest de cota “Şa”. Deserveşte “Raza”. Consum
norma. Aici “Nistru”.
532. în comandă la darea misiunilor de foc comandantul grupării de artilerie (şeful artileriei de brigadă) de
obicei indică:
— indicativele divizioanelor de artilerie antrenate la executarea misiunii de foc sau indicativul circular ai
grupării de artilerie (artileriei de brigadă), dacă la executarea focului sunt antrenate toate subunităţile de
artilerie;
— comanda prevestitoare “Stai” sau “Atenţiune”;
— numărul şi caracterul obiectivului (iar pentru focul de baraj şi cel masat—denumirea acestuia);
— misiunea tragerii;
— locul de dispunere (coordonatele şi altitudinea) al obiectivului;
— cuvоntul “suprapus” оn cazul focului suprapus al divizioanelor de artilerie;
— frontul şi adîncimea obiectivului în metri;
— durata executării focului, proiectilul (felul proiectilului) şi reglarea focosului (dacă c necesar);
— consumul de proiectile;
— comanda de execuţie;
— indicativul circular al comandantului, care dă comanda, ca indiciu de terminare a comenzii.
în caz de dare simultană a misiunilor de foc la cîteva divizioane de artilerie, de obicei mai întîi se dau
comenzile referitoare la toate divizioanele de artilerie, iar după aceea separat pentru fiecare dintre acestea cu
indicarea indicativului acelui divizion de artilerie, la care se referă această parte a comenzii.
Şeful artileriei de brigadă la darea misiunilor de foc comandanţilor bateriilor de aruncătoare procedează în
conformitate cu RT şi CF de faţă.
533. Comanda prevestitoare, numărul, caracterul, frontul şi adîncimea obiectivului, misiunea tragerii, durata
executării focului, şeful proiectilului, comanda de execuţie se indică în conformitate cu RT şi CF.
 Locul de dispunere a obiectivului se indică prin coordonate rectangulare sau polare, iar altitudinea—în metri
faţă de nivelul mării, de exemplu: “x=44820, y=56500. altitudinea 130; ”, “punctul al doilea: 48-50, 2820,
altitudinea 80” etc.
La darea misiunilor pentru pregătirea focului în cursul luptei asupra obiectivelor, care sunt obiective de atac,
după durata ciocanului de foc în comandă se indică: “Deschiderea focului la semnalul cutare. Încetarea focului la
semnalul cutare”. In aceste cazuri după terminarea ciocanului de foc de durată stabilită focul se execută cu ritmul
precedent pînă la primirea semnalului (comenzii) stabilit pentru оncetarea focului.
Pentru executarea Focului cu un ritm maxim posibil admis de regimul de foc se comandă: “Ciocan de foc”.
Felul proiectilului în comandă se indică, dacă e necesară tragerea cu proiectile care se consumă numai cu
permisiunea comandantului grupării de artilerie (şefului artilerie de brigadă). Reglările focosului se comunică în
comenzi în cazul cînd hotărîrea despre tragerea cu proiectile cu reglările indicate ale focosului este luată de
comandantul grupării de artilerie (de şeful artileriei de brigadă).
534. Consumul de proiectile la darea misiunilor de foc (la darea comenzilor) se indică: prin cantitate (în
bucăţi pe obiectiv, în bucăţi pe divizion, în bucăţi pe piesă, în fracţiuni ale unităţii de foc pe piesă din numărul
artileriei antrenate*) sau în norme** (în fracţiuni de normă), iar pentru artileria cu reacţie— prin cantitate (în
bucăţi) sau în salve (în fracţiuni de salvă). De exemplu: “Consum 280”: “Consum: “Prut”—120, “Nistru”— 70;
“4 proiectile de vijelie”; “Consum o cincime de normă”; “Consum doua zecimi din unitatea de foc”; “Consum o
jumătate de salvă” etc.
Consumul de proiectile se indică în cantitate cînd el este limitat. La lovirea obiectivelor observate în cursul
luptei cînd se execută unul sau mai multe ciocane de foc, consumul se indică în bucăţi pe piesă (de obicei 2—4
proiectile).
Consumul de proiectile în fracţiuni de normă sau în bucăţi pe obiectiv (pe sector de obiectiv) şi în fracţiuni
ale unităţii de foc comandantul de artilerie îl indică în cazurile cînd asupra obiectivului (sectorului de obiectiv)
execută focul o singura grupare de artilerie (un divizion) de sine stătător.
* Indicaţia consumului de proiectile în fracţiuni ale unităţii de foc presupune folosirea acesteia ca o măsură
cantitativă fără a ţine seama de compoziţia calitativă a unităţii de foc a sistemelor.
** Norma de consum de proiectile este o valoare teoretică determinată pentru condiţiile de tragere alese
dinainte şi folosită la determinarea consumului de proiectile necesar pentru a obţine gradul prestabilit de nimicire
a obiectivului în condiţiile concrete de executare a misiunii de foc.
Consumul de proiectile în fracţiuni de normă şi în bucăţi pe divizion sau în fracţiuni ale unităţii de foc se
indică la executarea focului masat (concentrat) suprapus cu grupările (divizioanele) de artilerie.
La indicarea consumului de proiectile în fracţiuni de normă pe divizion şi în cantitate (în bucăţi pe divizion,
în bucăţi pe piesă, în fracţiuni de unitate de foc), în comandă se indică numărul de divizioane antrenate la
executarea focului.
Şeful artileriei de brigadă indică consumul de proiectile pentru bateriile aruncătoare în bucăţi pe baterie.
535. Consumul de proiectile în fracţiuni de norma pe divizion la executarea focului suprapus concentrat şi
masat se determină prin împărţirea consumului total de proiectile pe obiectiv (pe sector de obiectiv) în fracţiuni de
normă la numărul de divizioane antrenate la executarea misiunii de foc. Consumul total de proiectile pe obiectiv
(pe sector de obiectiv) în fracţiuni de nor-mă se determină după grafic (vezi anexa 9) în funcţie de gradul necesar
de nimicire a obiectivului şi de numărul de divizioane antrenate la executarea misiunii de foc pe acest obiectiv
(sector de obiectiv).
Cоnd lupta arc loc оn adоncime, consumul de proiectile asupra obiectivelor care sunt obiective de atac se
determina pornind de la durata stabilită a ciocanului de foc conform normelor de consum de proiectile, ca şi la
executarea CSF. Totodată densitatea de loc trebuie să nu fie mai mică decît cea normativă.
536. In caz de necesitate comandantul de artilerie determina gradul probabil de nimicire a obiectivului si îl
raportează co-mandantului de arme întrunite (şefului superior de artilerie).
Pentru aceasta se determina consumul total de proiectile pe obiectiv (pe sector de obiectiv) în fracţiuni de
normă, numărul de divizioane antrenate şi cu ajutorul graficului (vezi anexa 9) se găseşte gradul probabil de
nimicire.
537. Comandantul de artilerie оn timpul conducerii focului:
 — supraveghează personal desfăşurarea luptei şi rezultatele tragerii;
— raportează la timp despre schimbările situaţiei şefului (comandantului) superior si informează pe
subalterni;
— ia hotărîrea pentru pregătirea şi chemarea focului în conformitate cu misiunile primite de la comandantul
de arme întrunite sau şeful superior de artilerie, precum şi din propria iniţiativă;
— dă la timp misiunile de foc la subalterni, dă comenzile (semnalele) pentru deschiderea, transportul,
încetarea şi corectarea focului;
— raportează şefului (comandantului) superior despre misiunile de foc care se execută, despre deschiderea,
încetarea focului şi consumul (completarea) muniţiei;
— realizează controlul deplasării, pregătirii pentru deschiderea focului şi executării la timp a misiunilor de
foc de către gruparea de artilerie (divizioane, baterii).
538. Statul-major al grupării de artilerie (al artileriei de brigadă) în timpul conducerii focului:
— raportează la timp comandantului grupării de artilerie (şefului artilerie) şi la statul-major superior despre
schimbările situaţiei şi despre dispoziţiunile date;
— pregăteşte pentru comandantul grupării de artilerie (şeful artileriei) datele necesare pentru luarea
hotărîrii în privinţa executării misiunilor de foc;
— planifică focul şi manevra subunităţilor;
— transmite la timp misiunile de foc la divizioanele de artilerie;
— controlează gradul de pregătire a divizioanelor de artilerie pentru executarea misiunilor de foc;
— ţine evidenţa existentului şi consumului de muniţie şi organizează completarea acesteia.
539. Controlul executării misiunilor de foc include:
— verificarea cunoaşterii de către subalterni a misiunilor de foc şi modului de executare a acestora;
— verificarea corectitudinii determinării elementelor pentru tragerea de efect (în caz de necesitate) şi
stabilirii procedeului de bombardare a obiectivelor.
Controlul tragerii de efect include:
— controlul oportunităţii deschiderii (transportului, încetării) focului si terminării tragerii asupra
obiectivului;
— corectarea focului оn cursul tragerii de efect;
— controlul consumării cantităţii destinate de proiectile;
— determinarea rezultatelor tragerii de efect
Cunoaşterea de câtre subalterni a misiunilor de foc şi modului de executare a acestora comandantul (şeful) o
verifică cînd se află la subunităţi şi controlînd corectitudinea recepţionării comenzilor (dispoziţiunilor) transmise.
Cea mai eficace metodă de verificare a gradului de pregătire pentru executarea misiunilor de foc constă în
activitatea personală a comandantului (şefului) de artilerie în unităţile (subunităţile) subordonate în cursul acestei
activităţi se efectuează nu numai controlul gradului de pregătire pentru executarea misiunilor de foc, dar trebuie să
fie acordat şi ajutorul în asigurarea cu toate cele necesare, în înlăturarea pe loc a neajunsurilor depistate si
soluţionarea chestiunilor apărute.
Corectitudinea determinării clementelor pentru tragerea de efect se verifică la subunităţi în conformitate cu
RT si CF.
Controlul oportunităţii deschiderii (transportului, încetării) focului şi terminării tragerii, precum şi
consumului de proiectile se realizează pe baza rapoartelor.
Comandanţii grupărilor (subunităţilor) de artilerie în timpul executării misiunilor de foc raportează şefului
superior de artilerie:
— despre starea gata pentru executarea misiunilor de foc la comenzile de execuţie: “Încărcaţi”, “0chiti”;
“Gata la ora cutare”, “Gata la ora cutare, focul la semnalul cutare”. De exemplu: “Prut” la semnalul
“Zăpadă” gata”; “Nistru” asupra obiectivului 208 gata”; “Răut” asupra “Saturn” gata” etc.);
 — despre deschiderea şi transportul de foc, de exemplu: “Prut” la semnalul “Zăpadă” a deschis focul”,
“Nistru” asupra “Saturn” a deschis focul” etc.;
— despre încetarea focului (terminarea tragerii), rezultatele tragerii (dacă ele sunt cunoscute) şi despre
consumul de proiectile, de exemplu: “Răut” asupra obiectivului 208 tragerea a terminat. Obiectivul
neutralizat. Consum 864”; “Nistru” asupra “Saturn” tragerea a terminat. Consum 432” etc.
In cursul sprijinului de artilerie al atacului comenzile (dispoziţiunile) pot fi transmise prin reţeaua radio a
comandantului grupării de artilerie, iar rapoartele—prin reţelele radio ale şefilor de stat-major.
Despre consumul de proiectile în perioadele pregătirii de artilerie şi sprijinului de artilerie al atacului se
raportează pe linia statelor-major, de regulă, după terminarea pregatirii de artilerie şi după fiecare metodă de
sprijin de artilerie al atacului, de exemplu: “Nistru”. Pregătirea de artilerie — consumul după plan. CSF—consum
1218”.
Comandanţii de artilerie raportează comandanţilor respectivi de arme întrunite despre starea gata,
deschiderea. încetarea focului şi îndeplinirea misiunilor de foc primite.
La corectarea focului se determină şi se transmit corecţiile sau abaterile centrelor grupurilor de spargeri de
la centrul obiectivului în metri în bătaie şi în direcţie hau dupa punctele cardinale, de exemplu: “Răut” Bătaia mai
mult 200”; “Prut” Lovi-tura scurtă 250. dreapta 1-50; “Botna”. Nord 300, est 200”.
Comandantul (statul-major) grupării de artilerie (şeful artileriei de brigadă) în timpul conducerii focului
determină măsurile de siguranţă pentru propriile trupe în conformitate cu indicaţiile din RT şi CF şi din Tablele de
tragere.

Capitolul XXIII

ORGANIZAREA CONDUCERII FOCULUI

540. Organizarea conducerii focului este un complex de masuri efectuate do comandanţii (şefii) de artilerie
şi de statele-major cu scopul de a asigura conducerea sigura a subunităţilor de artilerie la pregătirea şi executarea
misiunilor de foc cu artileria, precum şi oportunitatea executării misiunilor de foc cu o înaltă eficacitate.
Ea include:
— crearea, desfăşurarea şi asigurarea funcţionării stabile şi permanente a sistemului de conducere;
— determinarea misiunilor şi modului de lucru al tuturor organelor de conducere şi persoanelor cu funcţie
care participa la conducerea focului;
— organizarea cooperării cu unităţile (subunităţile) de arme întrunite, cu grupările (unităţile, subunităţile)
de artilerie-şi cu mijloacele de cercetare;
— organizarea determinării elementelor pentru executarea rocului de artilerie;
— controlul gradului de pregatire a sistemului de conducere pentru оndeplinirea misiunilor.
541. Eficacitatea înaltă a conducerii focului se obţine:
— prin centralizarea conducerii cu acordare subalternilor a iniţiativei în determinarea procedeelor de
executare a misiunilor primite;
— prin gradul înalt de organizare, operativitate şi creaţie în activitatea comandanţilor şi statelor-major;
— prin fermitate si perseverentă în traducerea în viaţă a hotărîrilor luate;
— prin responsabilitatea personală a comandanţilor (şefilor) pentru hotărârile luate şi rezultatul final al
acestora—gradul de influentă asupra desfăşurării şi rezultatului luptei;
— prin dispunerea iscusită a efectivului, mijloacelor de cercetare şi de conducere la punctele de conducere;
— prin repartizarea corectă şi cunoaşterea fermă a obligaţiilor sale de către toate persoanele cu funcţie care
participă la conducerea focului;
— prin organizarea raţionala a legăturii ce asigura conducerea sigură şi neîntreruptă;
 — prin cooperare strвnsă cu unităţile şi subunităţile de arme întrunite, cunoaşterea misiunilor executate de
către acestea;
— prin conducerea permanentă şi organizarea corectă a activităţii subunităţilor de cercetare de artilerie;
— prin indicarea precisa şi rapida a obiectivelor;
— prin alegerea corectă a procedeelor de determinare a elementelor;
— prin control sever al pregătirii focului de artilerie.
542. Comandantul grupării de artilerie (şeful artileriei de brigada) la organizarea conducerii focului indică:
— de la care puncte de conducere şi în care perioade ale acţiunilor de luptă el va conduce rocul;
— repartiţia personalului, mijloacelor de cercetare, de conducere şi de transport pe ia punctele de
conducere;
— repartizarea atribuţiilor între persoanele cu funcţie în privinţa conducerii la executarea simultană a
misiunilor de foc;
— locurile si timpul instalării punctelor de conducere şi ordinea deplasării acestora în cursul luptei;
— modul de menţinere a legăturii cu unităţile (subunităţile) subordonate şi în cooperare;
— măsurile de asigurare a viabilităţii punctelor de conducere şi protecţiei împotriva armelor de înalta
precizie şi suprimării radioelectronice;
— pe cine dintre comandanţii subalterni îl împuterniceşte cu conducerea focului în caz de ieşire din
funcţiune a punctelor lui de conducere;
— semnalele şi modul de transmitere (preluare) a conducerii.
543. Şeful de stat-major al grupării de artilerie (artileriei de brigadă) în conformitate cu hotărîrea şi
indicaţiile şefului (comandantului) şi cu dispoziţiunea statului-major superior organizează şi asigură funcţionarea
neîntreruptă a sistemului de conducere la conducerea focului. La determinarea modului de întrebuinţare a
sistemului de conducere pentru conducerea focului:
— precizează obligaţiile funcţionale ale ofiţerilor de stat-major la executarea simultană a misiunilor de foc,
indica punctele de con-ducere la care ei se vor dispune în timpul rezolvării diferitelor probleme;
— stabileşte modul de întrebuinţare a mijloacelor de conducere;
— determină semnalele de conducere şi le aduce la cunoştinţa statelor-major subordonate, subunităţilor;
— precizează măsurile de transmitere a conducerii în caz de ieşire din funcţiune a punctelor de conducere.
544. Comandantul grupării de artilerie conduce focul grupării de la punctul de comanda sau de observare al
grupării. La punctul de comandă se dispune statul-major, iar la cel de observare—un grup de ofiţeri. Punctul de
comandă se dispune, de-regulă, în raionul poziţiilor de tragere, iar cel de observare— împreună cu punctul de
conducere (punctul de observare) înaintat al brigăzii.
545. Şeful artileriei de brigadă conduce focul subunităţilor artileriei de brigadă şi afectate la brigadă, precum
şi focul mijloacelor destinate pentru tragere prin ochire directă, de la punctul de comandă (de observare) al
brigăzii, aflîndu-se împreună cu comandantul de brigadă.
Artileria de batalion este condusă de şeful artileriei în cazul antrenării acesteia pentru executarea misiunilor
la hotărîrea co-mandantului de brigadă. în celelalte cazuri focul artileriei de batalion este condus de ajutorul
comandantului de batalion pentru artilerie.
546. Comandantul grupării de artilerie (şeful artileriei de brigadă) trebuie să aibă un punct de conducere
mobil echipat cu aparatură de navigaţie, cu mijloace de legătură, automatizare, cercetare şi cu aparatură de
secretizare.
în timpul conducerii focului comandantul grupării de artilerie se foloseşte de următoarele documente:
— harta de lucru;
— tabelul focului;
— diferite blanchete formalizate, care urgentează pregătirea şi transmiterea comenzilor;
 — tabele de semnale codificate;
— registru de evidenţă a dispoziţiunilor şi rapoartelor primite şi date.
Iar şeful artileriei de brigadă, în afară de aceasta—planul de foc al mijloacelor destinate pentru tragere prin
ochire directă.
547. La organizarea cooperării cu comandantul de brigadă comandantul grupării de artilerie (şeful artileriei
de brigadă) coordonează:
— misiunile grupării (subunităţilor) de artilerie cu acţiunile subunităţilor de arme întrunite cu scopul
folosirii depline a rezultatelor focului de artilerie;
— obiectele (obiectivele) de lovit şi modul de executare a focului;
— semnalele de chemare, de transport şi de încetare a focului;
— procedeele de indicare a obiectivelor;
— modul de menţinere a legăturii;
— semnalele de recunoaştere reciprocă;
— ora terminării pregătirii pentru îndeplinirea misiunilor şi executarea focului şi alte chestiuni.
548. Organizînd cooperarea între subunităţile de artilerie comandantul grupării de artilerie (şeful artileriei de
brigadă) precizează:
— modul de оndeplinire a misiunilor de executare a focului de artilerie;
— obiectivele de lovit;
— modul de menţinere a legăturii între subunităţile de artilerie;
— procedeele şi modul de orientare reciprocă şi indicare a obiectivelor;
— modul schimbului de informaţii de cercetare;
— semnalele de înştiinţare, de chemare, de transport şi de încetare a focului;
— pe cine dintre comandanţii subordonaţi îl împuterniceşte cu conducerea în caz de ieşire din funcţiune a
punctului lui de conducere, semnalele şi modul de transmitere (de preluare) a conducerii;
— ora terminării pregătirii şi alte chestiuni.
Atenţia deosebita a comandanţilor subordonaţi se atrage la cooperarea strînsă şi neîntreruptă cu comandanţii
de arme întrunite în scopul asigurării siguranţei propriilor trupe împotriva focului de artilerie şi folosirii cît mai
depline a rezultatelor focului de artilerie.
Comandantului, care va fi împuternicit cu conducerea, i se comunică informaţiile despre situaţia grupării
(subunităţilor) de artilerie, misiunile acesteia şi datele pentru stabilirea legăturii cu ea şi cu şeful superior.
Comandantul care preia conducerea stabileşte legătura cu alte grupări (unităţi, subunităţi) de artilerie, le
transmite semnalul stabilit şi coordonatele punctului său de conducere, precizează starea, posibilităţile şi misiunile
de executat ale acestora şi raportează şefului superior despre preluarea conducerii.
549. Organizarea cooperării cu subunitatile (mijloacele) organice şi afectate de cercetare se efectuează cu
scopul coordonării eforturilor de asigurare a informaţiilor de cercetare precise, verosimile şi la timp despre
obiectivele de lovit.
La organizarea cooperării se determina (se precizează):
— repartizarea subunităţilor (mijloacelor) de cercetare;
— locurile de desfăşurare a acestora;
— coordonarea eforturilor pe misiuni, obiecte şi timp;
— organizarea legăturii şi modul de raportare despre obiectivele cei-cetate;
— procedeele şi modul de indicare a obiectivelor, de reglaj si de corectare a focului;
— semnalele de conducere şi codificarea hărţilor;
 — ora terminării pregătirii şi alte chestiuni.
550. Indicarea obiectivelor de la punctele terestre se face prin procedee expuse în RT şi CF de faţă.
Indicarea obiectivelor de pe pămînt la elicopter se face prin indicarea raionului obiectivului pe carourile
hărţii, de la un reper convenţional, prin spargerile proiectilelor, după hartă (după o fotografie aeriană)—în
coordonate rectangulare, iar indicarea obiectivelor de pe elicopter la pămînt — numai în coordonate rectangulare.
Procedeul de indicare a obiectivelor în funcţie de situaţie se alege acela, care asigură celui ce primeşte
indicarea obiectivului posibilitatea de a găsi repede obiectivul pe teren sau de a-l trece pe hartă.
Aceasta se obţine:
— prin studierea minuţioasă a terenului şi inamicului;
— prin stabilirea reperelor unice, denumirilor convenţionale unice a obiectelor din teren şi cunoaşterea
focului de dispunere a acestora pe teren;
— prin cunoaşterea locului de dispunere şi coordonatelor punctelor de observare ale şefilor (comandanţilor)
de artilerie superiori şi subalternilor;
— prin stabilirea unei direcţii de bază de tragere unice;
— prin orientarea precisă a aparatelor de observare;
— prin cunoaşterea procedeelor de indicare a obiectivelor şi întrebuinţarea corectă a acestora corespunzător
situaţiei.
551. Asigurarea preciziei înalte a determinării clementelor pentru executarea focului de artilerie este cea mai
importantă .sarcină a comandanţilor de artilerie (statelor-major) şi subunităţilor.
In conformitate cu hotărîrea comandantului (şefului), statele-major de artilerie organizează, iar subunităţile
realizează pregătirea tragerii şi conducerii focului, procedînd conform Regulilor de tragere şi de conducere a
focului şi instrucţiunilor privind felurile corespunzătoare de asigurare.
Statul-major al grupării de artilerie (şeful artileriei de brigadă) în conformitate cu condiţiile situaţiei:
— stabileşte procedeul de determinare a elementelor pentru fiecare perioada a acţiunilor de luptă;
— determină (dacă e necesar) încărcăturile, direcţiile, distanţele pentru calcularea corecţiilor (pentru
reglajul pe reperele de tragere), numărul pieselor de reglaj şi modul de reglaj pe reperele de tragere;
— stabileşte ordinea transmiterii la subalterni a datelor care se iau în consideraţie la determinarea
elementelor;
— realizează controlul permanent asupra efectuării minuţioase şi precise a tuturor măsurilor de asigurare a
conducerii focului.
552. Controlul gradului de pregătire a sistemului de conducere pentru conducerea focului este realizat de
câtre comandantul (statul-major) grupării de artilerie (şeful artileriei de brigadă) şi constă în verificarea:
cunoaşterii de către ofiţerii tuturor organelor de conducere a obligaţiilor funcţionale în privinţa con-ducerii
focului; gradului de pregătire a punctelor de conducere ale subunităţilor, a mijloacelor de conducere ale
subunităţilor pentru executarea misiunilor de lovire cu foc a inamicului la timpul stabilit; cunoaşterii semnalelor
de conducere şi de înştiinţare, inclusiv semnalului şi ordinii acţiunilor la transmiterea (preluarea) conducerii în
cazul executării simultane a misiunilor de foc şi în cazul ieşirii din funcţiune a punctului de conducere al şefului
(comandantului).
Dacă se dispune de timp, verificarea gradului de pregătire a sistemului de conducere e raţional să se termine
printr-un antrenament de conducere a focului, în cursul căruia se prelucrează misiunile lovirii cu foc a inamicului
în diferite perioade ale acţiunilor de lupta, fără a se admite descoperirea de către mijloacele radioelectronice de
luptă ale inamicului a sistemului de conducere creat.

Capitolul XXIV

CONDUCEREA FOCULUI GRUPARII DE ARTILERIE (ARTILERIEI DE BRIGADA)

 553. Gruparea de artilerie este o grupare compusă din două sau mai multe divizioane, constituită pentru
îndeplinirea misiunilor în interesul unei mari unităţi de arme întrunite şi întrunită sub o conducere comună.
Grupările de artilerie se creează în cadrul brigăzilor din eşalonul întâi. În cadrul eşalonului doi şi rezervelor de
arme întrunite grupările de artilerie se creează înaintea introducerii lor în luptă.
554. Gruparea de artilerie a Comandamentului suprem (GACS) să creează dintr-o brigadă de artilerie si
alte subunităţi de artilerie. Ea este destinată pentru lovirea mijloacelor de atac nuclear şi chimic, sistemelor de
arme de înaltă precizie, artileriei şi mijloacelor de apărare antiaeriană ale inamicului, rezervelor acestuia,
obiectivelor de serviciu, elicopterelor pe terenurile de aterizare şi în locurile de ambuscadă, pentru
dezorganizarea conducerii, lovirea prin surprindere în cel mai scurt timp a forţei vii, tehnicii de luptă, punctelor de
conducere şi altor obiecte (obiective) importante, precum şi pentru distrugerea fortificaţiilor permanente pentru
mijloace de foc şi altor lucrări de apărare.
Gruparea de artilerie de brigadă (GAB) se creează din unităţile şi subunităţile de artilerie organice şi
afectate brigăzii. Ea este destinată pentru lovirea aruncătoarelor şi mijloacelor antitanc ale inamicului, forţei vii
şi mijloacelor de foc ale subunităţilor de infanterie motorizată şi de tancuri ale acestuia care acţionează în eşalonul
întâi şi pentru îndeplinirea altor misiuni nemijlocit în interesul brigăzii.
0 parte din divizioanele grupării de artilerie de brigadă se destinează pentru sprijinul batalioanelor
eşalonului întâi.
Unul dintre divizioanele grupării se destinează de obicei pentru a fi la îndemână pentru executarea în cel
mai scurt timp a misiunilor care au apărut prin surprindere. Pentru sprijinul batalioanelor el nu se destinează.
555. Misiunile de foc pot fi date grupărilor de artilerie:
— grupării de artilerie a Comandamentului suprem—de către şeful
superior de artilerie;

— grupării de artilerie de brigadă — de către comandantul de brigadă sau şeful superior de artilerie.
Comandanţii grupărilor de artilerie (şefii artileriei de brigadă) sunt obligaţi sa ia hotărîri de executare a
misiunilor de foc şi din propria iniţiativă, pornind de la situaţia ce s-a creat.
556. Primind misiunea de foc, comandantul grupării de artilerie (şeful artileriei de brigadă) o însuşeşte,
analizează condiţiile de executare şi ia hotărîrea în privinţa chestiunilor neindicate în comandă (în dispoziţiune).
La executarea misiunilor de foc din propria iniţiativă comandantul grupării de artilerie (şeful artileriei de
brigadă) ia hotărîrea în privinţa tuturor chestiunilor indicate în art. 515.
557. Comandantul grupării de artilerie în comanda pentru pregătirea focului concentrat suprapus
neplanificat cu divizioanele indică:
— indicativele divizioanelor antrenate la executarea misiunilor de foc sau indicativul circular al grupării de
artilerie (dacă la executarea focului este antrenată gruparea în efectiv complect);
— comanda prevestitoare “Stai” sau “Atenţiune”;
— durata executării focului;
— comanda de execuţie;
— semnalele pentru deschiderea şi încetarea focului;
— numărul şi caracterul obiectivului;
— misiunea tragerii de efect , dacă consumul de proiectile este indicat în fracţiuni de normă;
— coordonatele şi altitudinea obiectivului;
— cuvоntul “suprapus”;
— frontul şi adîncimea obiectivului оn metri;
— proiectilul şi reglarea focosului (dacă e necesar);
— consumul de proiectile: indicativul circular al grupării de artilerie.
 Exemple: 1. “Dunărea”, “Prut”, “Nistru” (indicativele divizioanelor). Stai. Ciocan de foc. Încărcaţi.
Obiectivul 137, o baterie blindată. Nimiciţi: x=61 320, y=-49 280, altitudinea 140. Suprapus. Consum o treime
de normă. Aici “Răut”.
2. “Răut” (indicativul circular al grupării de artilerie). Stai. Ciocan de foc. Ochiţi. Obiectivul 201, infanterie
adăpostită: x=39 830, y=52 670, altitudinea 90. Suprapus 500 pe 400. Con SUM o cincime din unitatea de foc;
“Botna” — o salvă. Aici “Răut”.
558. În comanda pentru pregătirea focului concentrat neplanificat cu repartizarea sectoarelor de obiectiv
între divizioane comandantul grupării de artilerie indică:
— indicativele divizioanelor antrenate la executarea misiunii de foc sau indicativul circular al grupării de
artilerie ( dacă la executarea misiunii de foc este antrenată gruparea în componenţă completă);
— comanda prevestitoare “Stai” sau “Atenţiune”;
— durata executării focului;
— comanda de execuţie;
— numărul şi caracterul obiectivul;
— misiunea tragerii de efect, dacă consumul de proiectile este indicat în fracţiuni de normă;
— proiectilul şi reglările focosului (dacă e necesar);
— consumul de proiectile;
— coordonatele si altitudinea centrului sectorului de obiectiv, frontul şi adîncimea acestuia pentru fiecare
divizion;
— indicativul circular al grupării de artilerie.
Exemplu. “Botna” (indicativul circular al grupării de artilerie). Stai. Ciocan de foc. încărcaţi. Obiectivul
308, infanterie. Nimiciţi. Consum norma. “Cogîlnic” (indicativul divizionului de artilerie) : x=73 150, y = 18
200 , altitudinea 80. 400 pe 300. “Vilia”: x=73 500, y=18 200, altitudinea 70. 400 pe 400. Proiectil cu tub.
“Bоc”: x=73 150, y=18 500, altitudinea 80. 300 pe 400. Aici “Botna”.
0 variantă de repartizare a atribuţiilor la pregătirea focului concentrat
neplanificat este prezentată în anexa 15.

559. Оn comanda pentru pregătirea focului concentrat neplanificat al grupării de artilerie cu repartizarea
obiectivelor între divizioane comandantul grupării de artilerie indică: indicativele divizioanelor antrenate la
executarea focului :
— indicativele divizioanelor antrenate la executarea misiunii de foc sau indicativul circular al grupării
(dacă la executarea misiunii este antrenată gruparea în efectiv complet);
— comanda prevestitoare “Stai” sau “Atenţiune”;
— durata executării focului;
— comanda de execuţie ;
— misiunea tragerii de efect (dacă consumul de proiectile se indică în fracţiuni de normă);
— după aceea pentru fiecare divizion: numărul şi caracterul obiectivului; coordonatele şi altitudinea
obiectivului; frontul şi adîncimea obiectivului în metri; felul proiectilului şi reglările focosului (dacă e
necesar); consumul de proiectile;
— mijlocul afectat pentru deservirea tragerii;
— indicativul circular al grupării.
Comenzile pot fi date fiecărui divizion aparte pe măsura terminării pregătirii datelor pentru darea misiunii
de pregatire a focului asupra unui oarecare obiectiv.
Exemple:
 1. “Nistru” (indicativul circular al grupării de artilerie). Stai. Ciocan de foc 12 min. Gata la 13.40.
Deschiderea focului la semnalul “Calm” Infanterie adăpostită . ”Prut”. Obiectivul 107: x = 38 420 , y = 67 290 ,
altitudinea 90. 300 pe 200. Consum 216.
“Răut” Obiectivul 108 x = 38 550 , y = 66 450 , altitudinea 80. 400 pe 200. Consum 324.
“Ichel” Obiectivul 110 x = 38 640 , y = 65 630 , altitudinea 80. 300 x 200. Consum 324. Aici “Nistru”
2. “Dunărea” (indicativul divizionului). Stai. Ciocan de foc. Foc. Obiectivul 217, un pluton de aruncătoare
adăpostit. Neutralizaţi: x=43 250, y=89 490, altitudinea 170. Consum norma. Proiectil cu focos radio. Reglaţi
tragerea. Deserveşte “Megafon” (indicativul complexului de cercetare de artilerie). Aici “Dunărea”
560. În comanda pentru pregătirea focului de baraj neplanificat (FBF şi FBM) comandantul grupării de
artilerie indică:
— indicativele divizioanelor antrenate la executarea focului sau indicativul circular (dacă la executarea
misiunii de foc este antrenată gruparea de artilerie în efectiv complet);
— comanda prevestitoare “Stai” sau “Atenţiune”;
— comanda de execuţie;
— denumirea focului de baraj;
— coordonatele flancurilor si altitudinea medie a aliniamentului focului de baraj;
— dimensiunile sectorului focului de baraj pentru fiecare divizion de la dreapta spre stînga, dacă la
executarea focului asupra aliniamentului sînt antrenate cîteva divizioane;
— indicativul circular al grupării de artilerie.
La pregătirea FBF sau FBM simplu cuvîntul “simplu ”în comandă nu se indică.
Exemple: 1. “Dunărea”, “Prut”. Stai. Ochiţi. FBF “Arţar”: dreapta x = 30 575, y = 55 980: stînga x =30 000,
y = 55 370: altitudinea 120. “Dunărea”, 900. “Prut”,900. Aici “Răut”.
2. “Botna”, “Cogîlnic”. Atenţiune. Înscrieţi. FBF “Plop”, adînc. “Botna”. “Plop-l”: dreapta x=26850,
y=54670; stînga x=26 050, y=55 120; altitudinea 80. “Cogîlnic”.“Plop-2” : dreapta x=26 970, y=54 860; stînga
x=26 l80, y=55 300; altitudinea 90. Aici “Nistru”.
3. “Nistru”. Atenţiune. Gata la l0.40. FBM “Lup”, dublu. “Botna”, “Cogîlnic”. Suprapus. Lup - 1: dreapta
x=30 170, y=55 360; stînga x=29 575, y=55 800; altitudinea 120; “Lup-2” :dreapta x=30 585, y=55 980; stînga
x=30 005, y=56 370; altitudinea 110. “Işnovăţ”, “Ichel”. Suprapus. “Lup-3”: dreapta x=30 300, y=55 550; stînga
x=29 710, y=55 970; altitudinea 120;
“Lup-4”: dreapta x=30 700, y=56 140; stоnga x=30 100, y=56 140; altitudinea 110. Aici “Nistru”.
4. “Botna”, “Cogîlnic”. Atenţiune. Înscrieţi. FBF “Mesteacăn ”. Punctul doi. Dreapta 44-35, 1950; stînga
35-40; 1670; altitudinea 115. “Botna”, 800. “Cogîlnic ”, 900. Aici “Răut”.
La pregătirea FBM neplanificat în locul coordonatelor flancurilor sectoarelor pe fiecare aliniament se
permite a indica frontul (lungimea) sectorului de grup al FBM, numărul de aliniamente şi intervalele dintre
acestea, coordonatele şi altitudinea centrului primului (în cazul FBM dublu — primului şi celui de-al doilea)
aliniament, gismentul direcţiei probabile a atacului tancurilor inamicului şi dimensiunea sectoarelor focului de
baraj pentru fiecare divizion de la dreapta spre stînga.
Exemplu. “Nistru”. Atenţiune. Gata la 10.40. FBM “Tigru”, dublu. Front 700. Trei aliniamente, intervalul
500. Gismentul 42-25. “Botna”, “Cogîlnic”. Suprapus. “Tigru -1”: centru x=30 700, y=56 120, altitudinea 120.
“Işnovăţ”, “Ichel”. Suprapus. “Tigru-2”: centru x=30 520, y=56 025, altitudinea 120. Aici “Nistru”.
561. Şeful artileriei de brigadă în comanda pentru pregătirea focului de baraj şi concentrat neplanificat de
divizion indică aceleaşi date, ca şi comandantul grupării de artilerie.
Exemple: 1. “Vilia” (indicativul divizionului). Stai. Ciocan de foc. Încărcaţi. Obiectivul 302, infanterie adăpostită:
x=87430, y=01640, altitudinea 70. 300 pe 200. Focos instantaneu şi exploziv. Consum 216. Aici “Bîc”
(indicativul circular al artileriei de brigadă).
 2. “Ichel”. Atenţiune. înscrieţi. FB.M “Leu”. “Leu-l”: dreapta x=42300, y=51470; stînga x=42050,
y=51720; altitudinea 150. “Leu-2”: dreapta x=52650, y=51650; stоnga x=42310, y=52010;altitudinea 140. “Leu-
3”: dreapta x=42050, y=51720; stоnga x=42580, y=52190; altitudinea 140. Aici “Bоc”.
3. “Ichel”. Atenţiune. FBM “Vulpe”. Front 600. Trei aliniamente. Interval 500. “Vulpe-l”: centru x=42790,
y=5S850, altitudinea 150. Gismentul 45-50. Aici “Bоc”.
La darea misiunilor de foc comandanţilor bateriilor de aruncătoare şeful artileriei de brigadă procedează în
conformitate cu. RT şi CF de faţă.
562. în comanda pentru pregătirea focului concentrat neplanificat ai bateriilor de aruncatoare suprapus cu
focul divizionului de artilerie şeful artileriei de brigadă indică:
— indicativele subunităţilor antrenate la executarea misiunii de foc;
— comanda prevestitoare “Stai” sau “Atenţiune”;
— durata executării focului;
— comanda de execuţie;
— numărul şi caracterul obiectivului;
— misiunea tragerii de efect, dacă consumul de proiectile pentru divizion este indicat în fracţiuni de normă;
— coordonatele şi altitudinea obiectivului;
— cuvоntul “suprapus”;
— frontul şi adîncimea obiectivului оn metri;
— proiectilul şi reglările focosului (dacă e necesar);
— consumul de proiectile (pentru divizionul de artilerie în fracţiuni de normă sau în cantitate pe divizion,
pentru bateriile de aruncătoare—în cantitatea de bombe pe baterie);
— indicativul circular al artileriei de brigadă.
Exemple: 1. “Vilia” (indicativul divizionului de artilerie), “Ichel”, “Işnovăţ” (indicativele bateriilor de
aruncătoare). Stai. Ciocan de foc. Ochiţi. Obiectivul 27, infanterie. Nimiciţi. Punctul trei: 48-30, 2150, altitudinea
160. Suprapus. 400 pe 500. “Vilia”. Consumi trei cincimii de normă. “Ichel”, “Işnovăţ”. Consum 72 pe baterie.
Aici “Bîc”. (indicativul circular al artileriei de brigadă).
2. “Vilia”, “Ichel”, “Işnovăţ”. Atenţiune. Ciocan de foc 12 min. Gata la 11.50. Obiectivul 203. infanterie
adăpostită: x=47320. y=04780, altitudinea 140. Suprapus. 500 pe 300. “Vilia”. Consum 432. “Ichel”,.“Işnovăţ”.
Consum 108 pe baterie. Aici “Bîc”.
In comanda pentru pregătirea focului concentrat neplanificat cu repartiţia sectoarelor de obiectiv între
divizionul de artilerie şi baterile de aruncătoare şeful artileriei de brigadă indică acelaşi date, ca si comandantul
grupării de artilerie.
Exemplu. “Vilia”, “Ichel”, “Işnovăţ”. Stai. Ciocan de foc. Încărcaţi. Obiectivul 205, infanterie. “Vilia”:
x=56470, y=72910, altitudinea 70. 300 pe 200. Consum 216. “Ichel”, “Işnovăţ”. x=56670, y=73010, altitudinea
80. Suprapus. 300 pe 200. Consum 72 pe baterie. Aici “Bîc”.
563. În comanda pentru pregătirea focului de baraj fix cu antrenarea divizionului de artilerie şi bateriilor de
aruncătoare şeful artileriei de brigadă indică:
— indicativele subunităţilor antrenate la executarea misiunii de foc;
— comanda prevestitoare “Stai” sau “Atenţiune”;
— comanda de execuţie;
— denumirea focului de baraj;
— coordonatele flancurilor şi altitudinea medie a sectorului (aliniamentului) focului de baraj;
— dimensiunile sectoarelor focului de baraj pentru divizionul de artilerie şi pentru bateriile de aruncătoare
antrenate la executarea focului pe acest aliniament (de la dreapta spre stоnga);
— indicativul circular al artileriei de brigadă.
 Exemple: 1. “Vilia”, “Ichel”, “Işnovăţ”, “Răut”. Stai. Încărcaţi. FBF “Salcâm”: dreapta x=44370,y=5i450;
stînga x=45390, y=52740; altitudinea 170. “Ichel”, 300. “Vilia”, 800. “Işnovăţ” 250. “Răut, 300. Aici “Bîc”.
2. “Vilia”, “Ichel”, “Işnovăţ”, “Răut”. Stai. Ochiţi. FBF “Mesteacăn”, adînc. “Vilia”. “Mesteacăn-l”: dreapta
x=42670, y=58520; stînga x=42450, y=59350; altitudinea 130. “Ichel”, “Işnovăţ”, “Răut”. “Mesteacăn-2”:
dreapta x=42800, y=58640; stînga x=42540, y=59460; altitudinea 130. “Ichel”, 300. “Işnovăţ”, 300. “Răut”, 300.
Aici “Bîc”.

Se admite la darea misiunilor de pregătire a focului de baraj bateriilor de aruncătoare să se indice

coordonatele centrelor sectoarelor şi frontul acestora, iar în cazul FBF de flanc, în afară de aceea, poziţia acestuia
prin cuvîntul “de flanc”.
Exemplu “Vilia”, “Ichel”, “Işnovăţ”, “Răut”. Stai. Ochiţi. FBF “Mesteacăn”, adînc “Vilia”. “Mesteacăn-l”:
dreapta x=12670. y=58520; stînga x=42450, y=59350: altitudinea 130. “Ichel”, “Işnovăţ”, “Răut”. “Mesteacăn-
2”. Altitudinea 120, front 300. “Ichel”, x=42800, y=58620; “Işnovăţ” x=42740, y=58965; “Răut”, x=42675,
y=59255. Aici “Bîc”.
564. Lovirea coloanelor inamicului se execută în punctele de întîlnire, focul asupra cărora se pregăteşte, de
regulă, din timp. Itinerarele probabile de înaintare (dacă acestea n-au fost indicate de către şeful superior de
artilerie sau de comandantul de arme întrunite) se determină după hartă, ţinînd scama de reţeaua de drumuri din
dispozitivul inamicului.
Itinerarelor stabilite li se atribuie denumiri după denumirile reptilelor: “Boa”, “Piton” etc.
Pe fiecare itinerar se stabilesc cîteva puncte de întîlnire, începînd de la distanţa maximă de tragere. Punctele
de întîlnire se stabilesc la treceri, poduri, defileuri în limitele vizibilităţii mijloacelor de cercetare existente.
Asupra fiecărui punct de întîlnire în funcţie de lungimea coloanei şi de numărul de divizioane antrenate se
stabilesc cîteva puncte de ochire cu o separare de pînă la 700 m. Primul punct de ochire coincide cu punctul de
întîlnire. Punctului de ochire i se atribuie un număr din două cifre. Prima cifră indică numărul punctului de
întîlnire, a doua— numărul punctului de ochire. De exemplu “Boa-îl”, “Boa-12”, “Pitun-31”, “Piton-32” etc.
Numerotarea punctelor de întîlnire se începe de la punctul îndepărtat, iar numerotarea punctelor de ochire—din
capul coloanei şi se măreşte spre adîncimea ei.
Locurile punctelor de întîlnire se arată şefului SRL şi se precizează în condiţiile posibilităţii observării
coloanei la apropiere de acestea.
Punctele de ochire şi coordonatele acestora se indică comandanţilor de divizioane.
Exemplu. “Nistru”. Atenţiune. Ciocan de foc. Înscrieţi. “Boa”. 0 coloană. Consum norma. “Prut”,
“Dunărea”. “Boa-ll”: x=44200, y=86900, altitudinea 150; “Boa-21”: x=44500, y=89700, altitudinea 165: “Botna”.
“Vilia”. “Boa-12”: x==44180, y=86240, altitudinea 145; “Boa-22”: x==44540, y=89050, altitudinea 160. Aici
“Nistru”.
Primind raportul de la şeful SRL despre înaintarea coloanei, se determină: asupra cărui punct de întîlnire cel
mai apropiat gruparea de artilerie va putea să deschidă focul; numărul de puncte de ochire şi numerele acestora,
pe care trebuie realizată lovirea coloanei; numărul de divizioane antrenate la tragere. Pornind de la aceasta, se dă
misiunea divizioanelor.
Exemplu. “Dunărea”. Stai. 0 coloană blindată. încărcaţi. “Prut”, “Nistru”. “Boa-21”. “Cogîlnic”, “Răut”.
“Boa-22”. Aici “Dunărea”.
Focul se deschide la primirea raportului (semnalului) de la şeful SRL despre apropierea capului coloanei de
punctul de întîlnire.
565. Dacă itinerarul de deplasare al coloanei nu coincide cu nici unul din cele preconizate, atunci
comandantul (şeful de stat-major) grupării, luînd hotărîrea pentru lovirea coloanei, organizează intersectarea
coloanei şi determinarea punctelor de întîlnire, finind seama de viteza de deplasare, caracterul terenu-lui şi de
timpul necesar pentru pregătirea rocului; procedînd conform recomandaţiilor RT şi CF de faţă, determină numărul
de divizioane antrenate la executarea focului şi numărul punctelor de ochire.
Coordonatele punctului de întîlnire se transmit şefului SRL şi se dă misiunea subunităţilor.
 Exemplu. “Botna” (indicativul grupării). Stai. Ciocan de foc. încărcaţi. Obiectivul 101, o coloană blindată.
Consum norma. “Cogîlnic”, “Ichel”: x=43120, y=84340, altitudinea 140. Aici “Botna”.
Dacă lovirea coloanei poate îi realizată cu un singur divizion, atunci comandantul grupării de artilerie dă
misiunea comandantului de divizion pentru lovirea obiectivului, iar şefului SRL—misiunea pentru deservirea
tragerii cu divizionul. Comandantul de divizion execută misiunea primită procedînd în conformitate cu
recomandaţiile din RT şi CF de faţă.
566. La darea misiunilor de loc planificate comandanţilor de subunităţi destinate pentru tragerea prin ochire
directă, şeful artileriei de brigadă indică:
— reperele;
— obiectivele principale şi de rezervă, numerele şi succesiunea lovirii acestora;
— ora terminării pregătirii focului;
— consumul de proiectile;
— fîşiile de foc;
— locurile poziţiilor de tragere;
— itinerarele, timpul, ordinea deplasării, ocupării şi schimbării poziţiilor de tragere;
— semnalele pentru chemarea (deschiderea), transportul şi încetarea focului;
— mijloacele şi procedeele de indicare a obiectivelor şi modul de acţionare a subunităţilor după
îndeplinirea misiunilor de foc.
La darea misiunilor neplanificate se indică:
— raionul poziţiilor de tragere;
— situaţia şi caracterul obiectivelor;
— ora terminării orc-gătirii; ordinea deschiderii (încetării) focului şi acţiunilor după îndeplinirea misiunilor
de foc.
Comandantului rezervei antitanc se indică:
— misiunile principale;
— raioanele de concentrare şi ora ocupării acestora;
— aliniamentele de desfăşurare;
— fîşiile de tragere de bază şi complementară pe fiecare aliniament;
— itinerarele de оnaintare spre aliniamente;
— semnalele de apel şi termenele la care trebuie să fie gata pe fiecare aliniament.
Conducerea subunităţilor în cursul luptei se realizează prin semnalele stabilite.
567. Misiunea pentru lovirea obiectivelor de artileria cu reacţie comandantul grupării o primeşte, de regulă,
din timp. In acest caz lui i se indică:
— obiectele de lovit;
— misiunea tragerii;
— consumul de muniţii pe feluri în salve;
— numărul de baterii antrenate pentru lovirea obiectelor;
— coordonatele sau raioanele probabile de dispunere a obiectelor şi succesiunea lovirii acestora;
— raioanele poziţiilor de tragere şi ordinea schimbării acestora;
— ora terminării pregătirii grupării pentru executarea misiunilor primite;
— numărul de subunităţi de serviciu şi misiunile lor.Misiunile de foc se precizează nemijlocit
înaintea executării lor sau la primirea datelor de cercetare despre obiectele de lovit.
 568. Luînd hotărîrea pentru executarea misiunilor de foc cu artileria CU reacţie, comandantul grupării
procedează conform regulilor generale. Totodată el determină suplimentar:
— numărul de baterii (de plutoane sau aruncătoare de proiectile reactive) necesare pentru executarea
misiunii de foc primite cu consumul unei singure salve;
— ora şi locurile încărcării subunităţilor cu felurile indicate de muniţii;
— poziţiile de tragere din care vor fi executate misiunile;
— subunităţile de serviciu şi misiunile acestora;
— măsurile de organizare a cooperării;
— modul de asigurare a divizionului cu muniţii de categorii necesare.
Misiunea pentru realizarea acestor măsuri se dă de obicei printr-o dispoziţiune.

569. Darea misiunilor de foc la artileria cu reacţie de către comandantul grupării se realizează prin comenzi după
regulile generale. Totodată în comandă suplimentar se indică:

— numărul de baterii (plutoane, aruncatoare de proiectile reactive) antrenate;

— numărul poziţiei de tragere din care trebuie să fie executată misiunea de foc (dacă e necesar);
— consumul de proiectile оn salve (în fracţiuni de salvă);
— ordinea acţiunilor după îndeplinirea misiunii de foc.
Exemplu. “Scînteie”. Stai. Ciocan de roc. Gata la 14.20. Poziţia a doua de tragere. Obiectivul 136,
infanterie: x=56370, y=92i60, altitudinea 210. 2000 pe 1200. Proiectil 9M27K. Consum o salva. “Suliţă”.
Proiectil 9M27F (semnalul stabilit pentru încărcarea aruncătoarelor de proiectile reactive după îndeplinirea
misiunii de foc). Aici “Nistru”.
Dacă la executarea misiunii este antrenat divizionul în componenţă completă, atunci numărul de baterii (de
plutoane, aruncătoare de proiectile reactive) nu se indică.