Sunteți pe pagina 1din 31

Capitolul 4 Aplicaţii elementare cu AO 1

Lab. 6 Aplicatii elementare cu AO (partea aIIIa)


Circuit de derivare, Circuit de integrare.

Scopul acestor experimente este de a verifica si demonstra comportarea ca derivator si


integrator a circuitului AO 741.
Important
Pentru aplicatiile cu AO care urmează se recomandă ca sursele de alimentare sa
fie decuplate (filtrate) cu cate un condensator electrolitic de 10 μF (Cf1 si Cf2 in figura
5.0). Se va urmări ca cele două capacităţi de decuplare să fie corect conectate în circuit
din punct de vedere al polarităţii acestora (in caz contrar ele pot exploda).
Alimentarile se conecteaza la circuit numai cu sursa de alimentare oprita.
Generatorul de semnal se conecteaza la circuit numai cand este oprit.
Orice interventie in circuit se face numai dupa oprirea sursei de alimentare si a
generatorului de semnal.
6.0 Se verifica amplificatoarele operationale.
Pentru verificarea amplificatoarelor operationale se realizeaza un circuit simplu de
amplificare, asa cum este de exemplu cel dat in figura 6.0.

Fig. 6.0 Amplificator inversor


Se verifica sondele si osciloscopul prin plasarea mainii pe capul de masura a sondei,
caz in care pe ecran trebuie sa se vizualizeze semnalul parazit de 50Hz indus de
reteaua de alimentare in corpul experimentatorului. Pentru aceasta verificare se
recomanda ca oasciloscopul sa aiba selectata din baza de timp pozitia 10ms/div iar
sensibilitatea pe verticala sa fie de 5V/div.
Se realizeaza circuitul din figura 6.0
Se regleaza sursele de alimentare: circuitul se alimenteaza cu sursa dubla
Vcc=Vee=(9-10)V.
Se regleaza se generatorul de semnal astfel incat semnalul generat sa fie de
amplitudine 250mV si de frceventa 1KHz axat pe 0 Volti cc.
Se conecteaza apoi in circuit sondele osciloscopului asa cum se prezinta in fig 6.0 si
se selecteaza pentru baza de timp pozitia 1ms/div iar pentru canalele Ch1 si Ch2
sensibilitatea de 0,2V/div
2 Aplicaţii Practice cu Circuite Integrate Analogice

Sursele de alimentare se conecteaza la circuit numai cand sunt oprite dupa care se
starteaza (se porneste sursa) alimentarea. Nu se conecteaza alimentarile cu sursa
pornita iar orice interventie in circuit se face numai dupa oprirea sursei de alimentare.
Se urmareste cu osciloscopul, semnalul din intrarea si apoi iesirea amplificatorului si
se verifica daca circuitul amplifica de aproximativ 10 ori.
Se masoara tensiunea de curent continuu din iesire si se verifica daca aceasta este in
jurul valorii zero Volti.
Se introduc succesiv in acelasi soclu toate amplificatoarele pe care dorim sa le
verificam si se refac de fiecare data masuratorile precizate anterior.

6.1. Derivator cu AO.

6.1.1 Functia de derivator


Derivatorul, sau circuitul de derivare furnizeaza in iesire o tensiune proportionala cu
viteza de variatie a semnalului aplicat la intrare.

Fig. 6.1.1
In figura D1 este prezentata configuratia de baza a unui amplificator derivator.
Tensiune de iesire este data de:
 
vO  vR  vI  vI  vI  0  RiR  (iR  iC  0)   RiC (D2)
 d v  vI    dv   v 
  RC     RF C  g    RF C  g 
g
vO (D3)
 dt   dt   t 
 
 v g 
Cantitatea   reprezinta viteza de variatie, sau panta semnalului de intrare.
 t 
Cantitatea RC este un factor de proportionalitate cunoscut sub numele de constanta
de timp a capacitatii C. Semnul minus din ecuatia D3 indica faptul ca polaritatea
semnalului din iesirea derivatorului este opusa polaritatii semnalului de la intrare.
Daca semnalul de la intrare este crescator in timp (cu panta pozitiva), semnalul rezultat
la iesirea derivatorului va fi descrescator (cu panta negativa). Daca semnalul de intrare
este descrescator in timp, semnalul rezultat le iesire va fi pozitiv.
O problema importanta a circuitului derivator din fig 6.1 il reprezinta faptul ca este
foarte sensibil la zgomotul electric de frecventa inalta. Deoarece reactanta
condensatorului descreste cu frecventa, aceasta va determina o crestere
corespunzatoare a castigului de tensiune in bucla inchisa (cu 6 dB/octava). Cresterea
castigului in bucla inchisa a derivatorului cu frecventa, este limitata superior de
Capitolul 4 Aplicaţii elementare cu AO 3

caracteristica de raspuns a amplificatorului operational in bucla deschisa. Pentru


frecvente mai inalte, unde raspunsul intersecteaza caracteristica AO, circuitul nu se
mai comporta ca un derivator. Pentru a evita limitarea comportarii ca derivator de catre
performantele in bucla deschisa a amplificatorului operational (care sunt dificil de
controlat) se introduce in serie cu condensatorul de intrare rezistorul R S asa cum este
aratat in circuitul compensat din figura 6.1.2. Acest tip de derivator compensat este
mai putin sensibil la zgomot.

Fig. 6.1.2
O alta probelema care cere existenta rezistorului Rs este stabilitatea circuitului.
Circuitul este stabil daca polii paraziti ai AO-ului sunt dincolo de frecventa zeroului
f z _ r cu aproximativ o decada de frecveta. Polul si zeroul introdus de reteaua de
reactie, pulsatia zeroului fiind la frecventa mai mare decat a polului, sunt:
1 1
fz _ r  fp_r  , f  fz _ r .
2 CRS 2 C  RF  RS  p _ r
Realizand aceasta conditie, derivatorul compensat evita instabilitatea.
Functia de derivare se pune in evidenta dupa cum urmeaza :
Se masoara sursele de alimentare VCC=VEE=10V.

Fig 6.1.3
Se regleaza amplitudinea semnalului triunghiular dat de generatorul de semnal la
valoarea de 1Vvv iar frecventa se alege de 500Hz.
Se realizeaza circuitul din fig. 6.3
Se conecteaza apoi in circuit sondele osciloscopului asa cum se prezinta in fig 6.3 si
se selecteaza pentru baza de timp pozitia 0,5 ms/div iar pentru canalele Ch1 si Ch2
pozitiile 0,5V/div si respectiv 0,05V/div.
4 Aplicaţii Practice cu Circuite Integrate Analogice

Se conecteaza sursele de alimentare si generatorul de semnal la circuitul realizat.


Se observa ca forma de unda a semnalului la iesirea din derivator este dreptunghiulara.
Se noteaza amplitudinea semnalului din iesire.
 vg 
Se calculeaza amplitudinea semnalului din iesire cu relatia vO   RF C  .
 t 
Se compara valoarea masurata cu valoarea calculata.

Datorita faptului ca circuitul este inversor, iesirea este pozitiva atunci cand panta
semnalului din intrare este negativa si invers.

6.1.2 Dependenta de frecventa a amplitudinii din iesire.


Se schimba baza de timp a osciloscopului la 0,2ms/div si sensibilitatea canalului Ch2
la 0,1V/div.
Se schimba frecventa semnalului triunghiular din intrare de la 500Hz la 1 KHz si se
observa semnalul din iesire.
 vg 
Se calculeaza amplitudinea semnalului din iesire cu relatia vO   RF C  .
 t 
Se compara valoarea masurata cu valoarea calculata.
Rezultatele se trec in tabelul T6.1
f vg
  v     v 
0 mas
 vO   calculat    RF mas  C mas  g 
 t 
500Hz 1V
1KHz 1V
5KHz 1V
10KHz 1V
30KHz 1V
Tabelul T6.1

6.1.3 Comportarea selectiva in frecventa a derivatorului.


Se creste frecventa generatorului de la 500Hz.
Urmarindu-se forma de unda din iesire se observa domeniul pentru care circuitul se
comporta ca derivator si respectiv ca amplificator.
Comportarea ca amplificator este caracterizata de forma de unda la iesire identica cu
forma de unda de la intrare.
1
Se compara valoarea cu limita teoretica pentru functionarea ca derivator:  p 
CRS
Capitolul 4 Aplicaţii elementare cu AO 5

 vO mas
v 
Se determina amplificarea amplificatorului ca raport si se compara cu
g mas

vO R 
valoarea   F mas .
vg  RS mas
6.1.4 Analiza comportarii selective in frecventa a derivatorului folosind
semnal armonic.
Se aplica semnal armonic de 1Vvv in intrare si se vizualizeaza iesirea incepand cu o
freventa de 500Hz.
Se creste frecventa semnalului aplicat si se compara defazajul dintre semnalele de la
intrare si iesire. Frecventa la care defazajul intre intrare si iesire este π este frecventa
de la care derivatorul incepe sa se comporte ca amplificator.

6.1.5 Efectul SR-ului finit al AO asupra comportarii derivatorului.


In cazul in care semnalul din intrarea integratorului este liniar variabil in timp, forma
de unda din iesirea derivatorului este dreptunghiulara. Viteza de schimbare a starii
iesirii este limitata de SR-ul amplificatorului operational. Pentru un circuit dat,
considerand nivelul maxim din iesire fixat de sursele de alimentare, se va determina
frecventa semnalului dreptunghiular din intrare pentru care durata palierelor H si L
din semnalul de iesire este zero. Se va utiliza circuitul din fig. 6.1.4

Fig. 6.1.4
Se vor deconecta sursele de alimantare si generatorul de semnal si se va schimba
rezistenta Rs.

Fig. 6.1.5
6 Aplicaţii Practice cu Circuite Integrate Analogice

Se vor conecta apoi sursele si generatorul de semnal la circuit.


Se va modifica frecventa semnalului triunghiular din intrare incepand de la 1KHz si se
va nota frecventa la care forma de unda in iesire arata ca in fig 6.1.5
Se va observa ce efect are aspra iesirii din derivator cesterea in continuare a frecventei
semnalului triunghiular din intrare.
Se va reduce amplitudinea semnalului din intrare (fata de valoarea determinata
anterior) si se va observa iesirea derivatorului. Se va deduce astfel daca circuitul
functioneaza ca derivator sau ca amplificator.
6.1.6 Derivarea semnalului dreptunghiular.
Se foloseste circuitul din fig. 6.1.4
Se aplica semnal dreptunghiular 100mVvv in intrare si se vizualizeaza iesirea
incepand cu o freventa de 500Hz.
Se creste frecventa semnalului aplicat si se noteaza amplitudinea semnalului din iesire
pentru frecventele 500Hz, 1K, 5K, 10K, 50K, 100K, 250K, 1M.
Se identifica domeniile pe care circuitul se comporta ca derivator respectiv
amplificator.
Se explica forma de unda a semnalului de iesire.

6.2. Integrator cu AO.


6.2.1 Functia de integrator.
Circuitul de baza pentru un integrator este desenat in fig. 6.2.1
Rezistorul determina rezistenta de intrare in integrator deoarece potentialul intrarii
inversaora este zero in semnal. Deoarece condensatorul nu permite trecerea cc, apare
problema lipsei buclei de reactie negativa in cc. Lipsa buclei de reactie negativa in cc
face ca integratorul sa nu functioneze liniar decat in regim dinamic. In regim static,
iesirea integratorului se ‘opreste’ in plusul sau minusul sursei de alimentare. Curentul
care circula prin condensator determina prin sarcina acumulata in condensator, ca
tensiunea de la bornele condensatorului sa se modifice in timp (creste sau scade in
functie de sensul curentului) pina cand iesirea amplificatorului se satureaza in plusul
sau minusul sursei de alimentare.

Fig. 6.2.1
Pentru tensiunea din iesire se scrie succesiv :
Capitolul 4 Aplicaţii elementare cu AO 7

t 0 t t
1 1 1 1
 iC dt  CF  iC dt  CF 0 iC dt  uC 0  RCF 0 vGdt

vO  vC  v  vC  0 
I
CF
Considerand tensiunea initiala pe coondensator egala cu zero, se obtine
t
1
RCF 0
vO   vG dt (I1)

Termenul 1/ RC F din Ecuatia I1 este un factor de proportionalitate, numit castigul


integratorului. Variatia tensiunii de iesire este data de variatia sarcinii Q din
 Q I t v  1  
condensator in intervalul de timp t  VC     G   t  . Daca in
 CF CF R  CF  

condensator se aduce in fiecare interval de timp o aceasi cantitate de sarcina, ceea ce
inseamna ca prin condensator curentul este constant, la bornele condensatorului
tensiunea este liniar variabila.
Orice caracteristica neideala a A.O. determina aparitia unei tensiuni de decalaj la iesire
(fara a fi aplicat semnal la intrare). Aceasta tensiune va fi, de asemenea, integrata.
Tensiunea de iesire fie va creste lent de la valoarea zero spre plusul tensiunii de
alimentare, fie va descreste spre minusul tensiunii de alimentare. In orice caz, aceasta
actiune va satura iesirea amplificatorului operational.
In al doilea rand, reactanta condensatorului din reactie variaza cu frecventa. La
frecvente foarte joase, castigul in bucla inchisa (cu reactie) devine foarte mare si se
apropie de valoarea castigului in bucla deschisa a amplificatorului.

Fig. 6.2.2
Un circuit integrator care minimizeza aceste probleme este desenat in Figura
6.2.2a. Pentru a limita castigul in bucla inchisa pentru tensiuni continui, la o valoare
rezonabila (uzual 10 pana la 100), se introduce rezistorul RF. Circuitul echivalent,
valabil in domeniul frecventelor joase, din fig. 6.2.2b, este un amplificator inversor
avand castigul in bucla inchisa de
RF
A . (I3)
R
RF reduce de asemenea tensiunea de decalaj de la iesire datorata exclusiv tensiunii de
decalaj de la intrarea A.O. In cazul in care curentul de polarizare a intrarilor este nenul,
8 Aplicaţii Practice cu Circuite Integrate Analogice

RF reduce tensiunea la care se poate incarca CF. Aceste imbunatatiri, determinate de


introducerea rezistorului R F , limiteaza utilizarea integratorului la frecvente mai mici
decat
1
f1  (I4)
2RF C F
Aceasta frecventa trebuie sa fie mai mica decat frecventa pentru care castigul in bucla
inchisa la frecvente joase a integratorului este unitar (f2), adica
1
f1  (I5)
2RC F
sau
1 1
 ( I6)
2RF C F 2RC F
Ca o problema de ordin practic, f2 ar trebui sa fie fixata cu aproximativ o decada mai
mare decat frecventa de intrare anticipata. Pentru frecvente de intrare mai mici de f1,
circuitul arata ca un amplificator inversor cu un castig de tensiune in bucla inchisa egal
cu (  RF / R ) (Fig. 6.2.2b). Pentru frecvente cuprinse intre f1 si f2, circuitul lucreaza
ca integrator. Impedanta de intrare in integrator este fixata de valoarea lui R.

Fig. I-3
Pentru a reduce efectele curentilor de polarizare ai intrarilor A.O., rezistorul R B este
conectat intre intrarea neinversoare a amplificatorului operational si masa. Valoarea
lui R B este egala cu echivalentul paralel al rezistentelor RF si R.
RF R
RB  (I7)
RF  R
Capitolul 4 Aplicaţii elementare cu AO 9

Pentru cele mai bune performante, in general, condensatorul din reactie trebuie
sa fie de calitate buna, pentru a avea scapari cat mai mici, de exemplu din polistiren,
teflon sau mica. Tipul de A.O. ales va afecta acuratetea operatiei. AO cu tranzistori
MOS la intrare sunt folosite pentru perioade de timp de integrare medii, datorita
curentilor scazuti de polarizare ai intrarilor. AO standard, cu tranzistoare bipolare sunt
folosite pentru perioade foarte scurte de integrare, cum sunt cele din anumite filtre
active si din majoritatea aplicatiilor audio.
Functia de integrare se pune in evidenta dupa cum urmeaza :
Se masoara sursele de alimentare VCC=VEE=10V.

Fig 6.2.3
Se lucreaza cu semnal dreprunghiular cu coeficient de umplere 1/2.
Se regleaza amplitudinea semnalului dreptunghiular dat de generatorul de semnal la
valoarea de 1Vvv iar frecventa se alege de 10KHz.
Se realizeaza circuitul din fig. 6.2.3
Se conecteaza apoi in circuit sondele osciloscopului asa cum se prezinta in fig 6.2.3 si
se selecteaza pentru baza de timp pozitia 20μs/div iar pentru canalele Ch1 si Ch2
pozitiile 0,5V/div si respectiv 0,5V/div.
Se conecteaza sursele de alimentare si generatorul de semnal la circuitul realizat.
Se observa ca forma de unda a semnalului la iesirea din integrator este triunghiulara.
Se noteaza amplitudinea semnalului din iesire.
t
1
RCF 0
Se calculeaza amplitudinea semnalului din iesire cu relatia vO   vG dt .

Se compara valoarea masurata cu valoarea calculata.

Datorita faptului ca circuitul este inversor, iesirea este crescatoare atunci cand
semnalul din intrare este negativ si invers.

6.2.2 Dependenta de frecventa a amplitudinii din iesire.


Se schimba baza de timp a osciloscopului la 0,2ms/div si sensibilitatea canalului Ch2
la 1V/div.
10 Aplicaţii Practice cu Circuite Integrate Analogice

Se lucreaza cu semnal dreprunghiular cu coeficient de umplere 1/2.


Se realizeaza circuitul din fig. 6.2.4 schimbandu-se valoarea capacitatii CF.

Fig 6.2.4
Se creste frecventa semnalului dreptunghiular din intrare de la 500Hz si se observa
semnalul din iesire.
t
1
RCF 0
Se calculeaza amplitudinea semnalului din iesire cu relatia vO   vG dt .

Se compara valoarea masurata cu valoarea calculata.


Rezultatele se trec in tabelul T6.1
f vg  v   1
t
 0 mas   vO   calculat    v  dt
 RF mas  CF mas 0
G mas

500Hz 1V
1KHz 1V
5KHz 1V
10KHz 1V
30KHz 1V
Tabelul T6.2

6.2.3 Comportarea selectiva in frecventa a integratorului.


Se lucreaza cu semnal dreprunghiular cu coeficient de umplere 1/2.
Se creste frecventa generatorului de semnal dreptunghiular de la 500Hz.
Urmarindu-se forma de unda din iesire se observa domeniul pentru care circuitul se
comporta ca amplificator si respectiv ca integrator.
Comportarea ca amplificator este caracterizata de o forma de unda la iesire identica cu
forma de unda de la intrare dar defazata cu 180.
Capitolul 4 Aplicaţii elementare cu AO 11

Se compara valoarea masurata a frecventei pentru care circuitul se comporta ca


amplificator cu limita teoretica de la care incepe functionarea ca integrator:
1
p 
CF RF
 vO mas
v 
Se determina amplificarea amplificatorului ca raport si se compara cu
g mas

vO R 
valoarea   F mas .
vg  R mas
6.2.4 Analiza comportarii selective in frecventa a integratorului folosind
semnal armonic.
Se aplica semnal armonic de 1Vvv in intrare si se vizualizeaza iesirea incepand cu o
freventa de 500Hz.
Se creste frecventa semnalului aplicat si se compara defazajul dintre semnalele de la
intrare si iesire. Domeniul de frecventa in care defazajul intre intrare si iesire este π
este domeniul in care circuitul este amplificator si de la care incepe comportarea ca
integrator.

6.2.4 Integrarea semnalului triunghiular.


Se foloseste circuitul din fig. 6.2.4
Se aplica la intrare semnal triunghiular de 1Vvv si se vizualizeaza iesirea incepand cu
o freventa de 500Hz.
Se creste frecventa semnalului aplicat si se noteaza amplitudinea semnalului din iesire
pentru frecventele 500Hz, 1K, 5K, 10K, 50K, 100K, 250K, 1M.
Se identifica domeniile pe care circuitul se comporta ca amplificator respectiv
integrator.
Se explica forma de unda a semnalului de iesire.

6.2.5 Incarcarea dinamica a condensatorului din integrator datarita


curentilor de polarizare din intrarile AO.
Incarcarea dinamica este un fenomen care apare datorita acumularii in timp a sarcinii
intr-un condensator. Daca in condensator circula un curent intr-un singur sens atunci la
bornele condensatorului apare o tensiune care creste in timp. Daca prin condensator
circula curent in ambele sensuri, sarcina cu care se incarca condensatorul pentru un
sens de circulatie a curentului va fi eliminata din condensator in intervalul de timp in
care curentul circula in sens invers; astfel tensiunea medie de la bornele
condensatorului va fi nula. Incarcarea dinamica apare atunci cand sarcina adusa in
condensator de curentul de incarcare nu este egala cu sarcina luata din condensator de
curentul de descarcare ceea ce se realizeaza cand fie curentii sunt inegali si circula
intervale de timp egale fie cand curentii sunt egali dat circula intervale de timp inegale.
Incarcarea dinamica a condensatorului din integrator se poate verifica simplu prin
intreruperea contactului K din circuitul din fig 6.2.5.a
12 Aplicaţii Practice cu Circuite Integrate Analogice

Osciloscopul se plaseaza in iesirea AO pentru vizualizarea tensiuni de cc.


Se inchide comutatorul K si se alimenteaza circuitul.
Se deschide comutatorul K si se urmareste sa se observe tensiunea din iesirea AO. Se
observa ca tensiunea din iesire creste in timp ceea ce arata ca CF se incarca in timp
datorita circulatiei prin el a curentului continuu de polarizare a intrarii.
Se noteaza tensiunea maxima din iesire in acest caz.

Fig 6.2.5
Se repeta operatiunile anterioare pentru circuitul din fig 6.2.5b.
Se compara tensiunile din iesirea AO obtinute in cele doua circuite 6.2.5a si 6.2.5b si
se explica diferenta. Se deduce ca rezistorul RF reduce incarcarea dinamica a
condensatorului de integrare.
6.2.6 Incarcarea dinamica a condensatorului din integrator datorita
semnalului de comanda.
Pentru observarea incarcarii dinamice se va realiza circuitul cu scurtcircuit peste
condensatorul CF. Se va elimina apoi scurtcircuitul si se va observa simultan iesirea.
Pentru ca incarcarea dinamica sa fie mai lunga in timp se poate inlocui condensatorul
CF din fig. 6.26 cu un condensator de (1-10) μF.
Se aplica semnal dreprunghiular de 500Hz si 1Vvv cu coeficient de umplere 1/2 in
intrarea circuitului din fig 6.2.6.

Fig 6.2.6
Capitolul 4 Aplicaţii elementare cu AO 13

In timp ce se vizualizeaza iesirea se modifica coeficientul de umplere al semnalului


dreptunghiular aplicat in intrare si se noteaza valoarea coeficientului de umplere..
Se noteaza componenta continua pe care se axeaza iesirea dupa modificarea
coeficientului de umplere.
Se explica axarea semnalului din iesirea AO.
Se calculeaza tensiunea de cc pe care se realizeaza axarea.
Se compara aceasta valoare cu valoarea masurata.
Se repeta experimentul anterior pentru circuitul din fig. 6.2.7.

Fig 6.2.7
Se compara tensiunile pe care se axeaza tensiunile din iesirea AO in cele doua cazuri
(fig 6.2.6 si fig 6.2.7) si se explica diferenta.

ANEXA.1

Ex. D-1
Un semnal triunghiular simetric avand frecventa de 1kHz si amplitudinea intre (+1V)
si (-1V) este aplicat in derivatorul din fig. D1. Sa se determine forma de unda a
semnalului din iesirea derivatorului.
Solutie.
Semnalul de intrare fiind definit pe portiuni este necesar sa facem analiza pe fiecare
subinterval de timp din domeniul de definitie al semnalului de intrare. Semnalul fiind
simetric, intervalele T1 si T2 vor fi:
1 1
T T  T    0,5ms
1 2 2 2 f 2 1K
14 Aplicaţii Practice cu Circuite Integrate Analogice

Fig. D2
Panta portiunii crescatoare pe durta T1 este
2V V
panta(T1 )  vO (T1 )   4000
not 0.5ms s
Intr-o maniera asemanatoare, panta portiunii negative pe durta T2 este
2V V
panta(T2 )  vO (T2 )    4000
not 0.5ms s
Folosind relatia D32, tensiunea de la iesirea derivatorului pentru durata de timp T1
este :
V0 (1)  (10k )(0.1 F )(4000V / s  4V
in timp ce pentru durata (T2) este :
V0 (2)  (10k )(0.1 F )(4000V / s)  4V
Figura D2 arata corespondenta dintre semnalele de la intrare si cele de la iesire in
cazul unui derivator. De remarcat este faptul ca pe portiunea crescatoare a semnalului
panta este constanta (pe durata T1) iar semnalul de iesire este o tensiune constanta
negativa. Pe durata T2, panta constanta descrescatoare a semnalului produce o
tensiune constanta pozitiva cu amplitudinea de +4 V.

EXEMPLUL D-2
Determinati valorile componentelor necesare pentru derivatorul compensat in
frecventa din Figura D4 pentru ca acesta sa deriveze in mod corespunzator semnale de
intrare de pana la 2 kHz. Se presupune ca produsul castig-banda al A.O.este de 1 MHz.
Pentru o derivare corespunzatoare a semnalelor de pana la 2 kHz, f2 trebuie sa fie cu
aproximativ o decada mai mare, deci 20 kHz. Algand o valoare standardizata pentru C,
ca de exemplu 0.033 F, se obtine
1
RS =  241
2 (20kHz)(0.033F )
(se va folosi o valoare standardizata de 240 ).
Peste 20 kHz, castigul de tensiune in bucla inchisa ar trebui limitat la o valoare
convenabila in conformitate cu produsul castig-banda al amplificatorului operational.
Astfel, valoarea permisa a castigului de tensiune in bucla inchisa este
1MHz
A CL   50
20kHz
Capitolul 4 Aplicaţii elementare cu AO 15

Valoarea castigului in bucla inchisa la frecvente ridicate trebuie sa fie mai mica decat
aceasta valoare maxima. De exemplu, alegand un castig de 50, se obtine :
RF  (50)(240)  12k 
Circuitul final este cel din Figura D4
Frecventa minima peste care circuitul functioneaza ca un derivator este
1
f1   402Hz .
2 (12k)(0.033F )
Circuitul se comporta ca un amplificator inversor pentru frecvente de intrare mai mari
de 20 kHz.

Derivarea si Integrarea Semnalelor Uzuale

Figura I4 ne prezinta efectele integrarii si derivarii asupra unor semnale simple.


Derivand o sinusoida rezultatul va fi o alta sinusoida defazata inaintea acesteia cu 90,
sau o cosinusoida. Integrarea unei sinusoide produce o alta sinusoida defazata in urma
acesteia cu 90, deci din nou o cosinusoida. Din moment ce circuitul prin care se
realizeaza ambele operatii produce o inversare a polaritaii , ambele semnale prezinta o
rotatie a fazei cu 180.

Fig. ID
Derivarea unui semnal dreptunghiular duce la generarea unor “spituri” de
tensiune. Datorita inversarii polaritatii realizate de catre circuit, derivarea pe alternanta
16 Aplicaţii Practice cu Circuite Integrate Analogice

pozitiva a unui semnal dreptunghiular are ca rezultat spituri negative si invers. Un


semnal triunghiular poate fi obtinut prin integrarea unui semnal dreptunghiular.
Semanlul triunghiular de la iesire are panta negativa pe durata de timp pentru care
semnalul dreptunghiular de la intrare este pozitiv.
Derivand un semnal triunghiular va rezulta un semnal dreptunghiular. Atunci
cand panta semnalului triunghiular este negativa, semnalul dreptunghiular de la iesire
este negativ. Integrarea unui semnal triunghiular produce un semnal triunghiular
distorsionat, avand marginile rotunjite. De retinut este faptul ca semnalul de iesire este
defazat cu 180 fata de semnalul de intrare.
Capitolul 4 Aplicaţii elementare cu AO 17

Derivatorul
Derivatorul, sau circuitul de derivare furnizeaza in iesire o tensiune proportionala cu
viteza de variatie a semnalului aplicat la intrare:
 V   dV 
V0 (t )  k  i   k  i  (D1)
 t   dt 
unde k este o constanta de proportionalitate. Derivatorul furnizeaza in iesire in orice
moment de timp, o informatie despre panta semnalului aplicat in intrare. In cazul unui
semnal de cc aplicat la intrare, iesirea derivatorului este nula. In majoritatea cazurilor
in care intereseaza extragerea unei informatii legate de viteza de variatie a unui semnal
se foloseste un derivator.
In figura D1 este prezentata configuratia de baza a unui amplificator derivator.
Derivatorul are o structura similara cu cea a amplificatorului neinversr, cu exceptia
faptului ca elementul de intrare este condensatorul si nu rezistorul. Tensiune de iesire
este data de:
 
vO  vR  vI  vI  vI  0  RiR  (iR  iC  0)   RiC (D2)
 d v  vI    dv   v 
  RC     RF C  g    RF C  g 
g
vO (D3)
 dt   dt   t 
 

Fig. D-1
Cantitatea Vi / t reprezinta viteza de variatie, sau panta semnalului de intrare.
Cantitatea RC este un factor de proportionalitate cunoscut sub numele de constanta
de timp a capacitatii C. Semnul minus din ecuatia D3 indica faptul ca polaritatea
semnalului din iesirea derivatorului este opusa polaritatii semnalului de la intrare.
Daca semnalul de la intrare este crescator in timp (cu panta pozitiva), semnalul rezultat
la iesirea derivatorului va fi descrescator (cu panta negativa). Daca semnalul de intrare
este descrescator in timp, semnalul rezultat le iesire va fi pozitiv.
Ex. D-1
Un semnal triunghiular simetric avand frecventa de 1kHz si amplitudinea intre (+1V)
si (-1V) este aplicat in derivatorul din fig. D1. Sa se determine forma de unda a
semnalului din iesirea derivatorului.
Solutie.
18 Aplicaţii Practice cu Circuite Integrate Analogice

Semnalul de intrare fiind definit pe portiuni este necesar sa facem analiza pe fiecare
subinterval de timp din domeniul de definitie al semnalului de intrare. Semnalul fiind
simetric, intervalele T1 si T2 vor fi:
1 1
T T  T    0,5ms
1 2 2 2 f 2 1K

Fig. D2
Panta portiunii crescatoare pe durta T1 este
2V V
panta(T1 )  vO (T1 )   4000
not 0.5ms s
Intr-o maniera asemanatoare, panta portiunii negative pe durta T2 este
2V V
panta(T2 )  vO (T2 )    4000
not 0.5ms s
Folosind relatia D32, tensiunea de la iesirea derivatorului pentru durata de timp T1
este :
V0 (1)  (10k )(0.1 F )(4000V / s  4V
in timp ce pentru durata (T2) este :
V0 (2)  (10k )(0.1 F )(4000V / s)  4V
Figura D2 arata corespondenta dintre semnalele de la intrare si cele de la iesire in
cazul unui derivator. De remarcat este faptul ca pe portiunea crescatoare a semnalului
panta este constanta (pe durata T1) iar semnalul de iesire este o tensiune constanta
negativa. Pe durata T2, panta constanta descrescatoare a semnalului produce o
tensiune constanta pozitiva cu amplitudinea de +4 V.

Derivator Compensat in Frecventa

O problema importanta a circuitului derivator de baza il reprezinta faptul ca este foarte


sensibil la zgomotul electric de frecventa inalta. Deoarece reactanta condensatorului
descreste cu frecventa, aceasta va determina o crestere corespunzatoare a castigului de
tensiune in bucla inchisa (cu 6 dB/octava). Cresterea castigului in bucla inchisa a
derivatorului cu frecventa, este limitata superior de caracteristica de raspuns a
amplificatorului operational in bucla deschisa. Pentru frecvente mai inalte, unde
Capitolul 4 Aplicaţii elementare cu AO 19

raspunsul intersecteaza caracteristica AO, circuitul nu se mai comporta ca un


derivator.

Fig. D4
Pentru a evita limitarea comportarii ca derivator de catre performantele in bucla
deschisa a amplificatorului operational (care sunt dificil de controlat) se introduce in
serie cu condensatorul de intrare rezistorul R S asa cum este aratat in circuitul
compensat din figura D4. Acest tip de derivator compensat este mai putin sensibil la
zgomot.
O alta probelema care cere existenta rezistorului Rs este stabilitatea circuitului. In
cazul in care AO are un singur pol in caracteristica, circuitul derivator fara Rs este
stabil. Problema este ca nu exista amplificator operational cu un singur pol. AO 741
are polul dominant la 5Hz dar are in caracteristica si alti poli la frecvente de peste
1MHz.

Fig D5
Reteaua de reactie data in fig D5a are in acest caz un singur pol la frecventa de relatia :
1
vr  vo ,
1  sCRF
1
care determina polul f1  .
2 CRF
In cazul retelei din fig D5b, transferul prin reteaua de reactie este dat de relatia:
1  sCRS
vr  vo
1  sC  RF  RS 
care arata existenta unui pol si a unui zerou, pulsatia zeroului fiind la frecventa mai
mare decat a polului:
1 1
fz _ r  fp_r  , f  fz _ r .
2 CRS 2 C  RF  RS  p _ r
20 Aplicaţii Practice cu Circuite Integrate Analogice

Relatiile arata ca circuitul este stabil daca polii paraziti ai AO-ului sunt dincolo de
frecventa zeroului f z _ r cu aproximativ o decada de frecveta. Realizand aceasta
conditie, derivatorul compensat evita instabilitatea.
Functia de transfer a derivatorului compensat, in cazul AO ideal, este :

vo R s R s 1
 F  F , p  .
vg RS s  1 RS s   p CRS
CRS
a0
Daca AO are amplificare finita a  , se obtine:
s
1
j
a0
s
1
vo R s a R s j
 F  F .
vg RS s   p 1  a  RF s RS s   p 1  a0  RF s
RS s   p 1
s RS s   p
j
vo R sa0
 F
vg RS    
 s    1  s   a0  s   p   s F
R
1 
s

 j
p
 j  RS 
vo R s j a0
 F
vg RS  R   R  
s 2 1  F   s 1  F  a0  p   j  (1  a0 ) j p
  j 
 RS   RS
vo R  j a0 s
 F
vg RS  RF   p 
1    a0   
 RS  s 2  s 1  j  (1  a0 )
j  
 RF  RF j p
 1 1
 RS  RS

vo R  j a0 s
 F
vg RS  RF  2 1  R p  (1  a0 )
1   s s 1  a0  F    j  
 RS  R
1 F  RS  j  1
RF j p
RS RS
Capitolul 4 Aplicaţii elementare cu AO 21

Expresia de la numitor arata ca polii  p1 ,  p 2 sunt reali si in semiplanul stang. Ei se


pot aproxima simplu acceptand ca unul dintree ei este dominant. Fie  p 2   p1 .
vo R  j a0 s
 F
vg RS  RF 
1  
 s    s   
p1 p2

 RS 
In aceste conditii se obtine:
1  RF   a
 p2    1   a0   j   p   0 j
R  RS   1  RF
1 F
RS RS
 p (1  a0 ) j
 p1    p
 RF 
1   a0   j   p
 RS 
Relatia anterioara permite urmatoarea discutie:


 RF  j a0 s
pt    p1
R  j a0  RS  RF   p1 p 2
 F s  1  
RS  RF    RS 
1     j a0
vo
  RS    RF 1
pt  p1     p 2
vg  s   p1  s   p 2   RS  RF
1 
  p2

  RS 

 RF  j a0 1
 R pt  p1 ,  p 2  
 RF  s
 S 1  
  RS 
care se expliciteaza astfel:
22 Aplicaţii Practice cu Circuite Integrate Analogice



 R s
RF  j a0  F pt    p
 s
RS  RF   RS  p
1   
a
vo  RS   R
   F pt  p    0 j
vg  s   p1  s   p 2   RS 1 F
R
 RS

a  j pt  , a0 j  
 0 s p
R
 1 F
 RS
Comportarea de derivator se realizeaza pe prima ramura din explicitarea
anterioara deoarece functia de transfer este proportionala cu  s  . In concluzie,
frecventa maxima de intrare pina la care circuitul imbunatatit se comporta ca un
p 1
derivator este limitata la valoarea f p    f 2 (D5).
2 2 RsC not
Limitarea este data de conditia ca, la frecventa de lucru ca derivator, impedanta
condensatorului sa fie mai mare decat rezistenta rezistorului Rs.
In domeniul frecventelor joase impedanta condensatorului este mai mare decat
valoarea rezistorului Rs. In acest domeniu de frecventa exista o frecventa la care
castigul etajului este unitar, deci zero decibeli ; aceasta inseamna ca axa de zero
decibeli va intersecta caracteristica derivatorului la o frecventa :
1
f1  ( D6a)
2  RF  RS  C
Pentru functionare este necesara conditia f 2  f  f1 :
1 1
> (D6b)
2RS C 2R F C
La pulsatii mai mari decat  p , deci la frecvente situate deasupra lui f2, reactanta
condensatorului este foarte mica in comparatie cu R S astfel incat circuitul seamana in
principiu cu un amplificator inversor avand castigul de tensiune in bucla inchisa egal
cu
RF
A (D7)
RS
Capitolul 4 Aplicaţii elementare cu AO 23

A treia ramura din caracteristica derivatorului compensat incepe in jurul frecventei


1 a0 j
f3 
2 1  RF
RS
si este caracterizata de o cadere cu 20dB/decada (6 dB/octava). Aceasta ramura a
caracteristicii este limitata de amplificarea in bucla deschisa a AO. Se poate demonstra
ca punctul de intersectie dintre caracteristica in bucla deschisa si amplificarea
RF
A are loc la frecventa f 3 .
RS
Fig. D5 prezinta raspunsul in frecventa al derivatorului compensat. Se observa ca AO
are un pol dominant iar functionarea etajului este limitata de caracteristica in bucla
deschisa a AO.

Fig. D-5
Pentru frecvente de intrare situate intre f1 si f2 circuitul imbunatatit
functioneaza corect ca derivator. Frecventa f2 este fixata din proiectare cu aproximativ
o decada deasupra frecventei maxime aplicate de generatorul de semnal in cazul
semnalelor dreptunghiulare. Frcventa maxima a generatorului este in acest caz cu cel
putin o decada sub frecventa f2 pentru ca si armonicele semnalului de intrare sa fie
derivate (nu numai fundamentala) cu scopul derivarii cu distorsiuni mici.
De exemplu, daca cea mai inalta frecventa a semnalului de la intrare care
trebuie derivata este de 500Hz, atunci, f2 ar trebui fixata la aproximativ 10 x 500Hz,
sau 5 kHz pentru o derivare corespunzatoare.
Rezistorul R B este deseori intrebuintat pentru a reduce efectele curentilor de
polarizare a intrarilor amplificatorului operational. Din moment ce condensatorul nu
permite trecerea curentului continuu, R B este necesar sa fie egal cu R F . Totusi, in
multe situatii, R B poate lipsi, intrarea neinversoare conectandu-se direct la masa.
Pentru a putea fi utilizat ca un derivator, A.O. trebuie sa aiba slew-rate-ul
foarte bun SRsemnal  SRAO , in ideea de a reactiona cat mai prompt la schimbari rapide
24 Aplicaţii Practice cu Circuite Integrate Analogice

ale semnalelor, si de asemenea este util sa aiba o valoare mare a produsului castig-
banda. Se recomanda utilizarea condensatorilor de cea mai buna calitate, cum ar fi cei
din poliester si teflon.

EXEMPLUL 3-2
Determinati valorile componentelor necesare pentru derivatorul compensat in
frecventa din Figura D4 pentru ca acesta sa deriveze in mod corespunzator semnale de
intrare de pana la 2 kHz. Se presupune ca produsul castig-banda al A.O.este de 1 MHz.
Pentru o derivare corespunzatoare a semnalelor de pana la 2 kHz, f2 trebuie sa fie cu
aproximativ o decada mai mare, deci 20 kHz. Algand o valoare standardizata pentru C,
ca de exemplu 0.033 F, se obtine
1
RS =  241
2 (20kHz)(0.033F )
(se va folosi o valoare standardizata de 240 ).
Peste 20 kHz, castigul de tensiune in bucla inchisa ar trebui limitat la o valoare
convenabila in conformitate cu produsul castig-banda al amplificatorului operational.
Astfel, valoarea permisa a castigului de tensiune in bucla inchisa este
1MHz
A CL   50
20kHz
Valoarea castigului in bucla inchisa la frecvente ridicate trebuie sa fie mai mica decat
aceasta valoare maxima. De exemplu, alegand un castig de 50, se obtine :
RF  (50)(240)  12k 
Circuitul final este cel din Figura D4
Frecventa minima peste care circuitul functioneaza ca un derivator este
1
f1   402Hz .
2 (12k)(0.033F )
Circuitul se comporta ca un amplificator inversor pentru frecvente de intrare mai mari
de 20 kHz.
Integratoare cu AO

Operatia matematica inversa derivarii este integrarea, iar circuitul care o realizeaza se
numeste integrator. Integrarea este operatia matematica de determinare a ariei
delimitata de o curba si axa Ox. Integratorul furnizeaza la iesire un semnal ( o
tensiune) proportional cu aria delimitata de semnalul aplicat de generator.

Circuitul de Baza

Rezistorul este elementul de intrare in circuit iar condensatorul este elementul din
bucla de reactie. Rezistorul va determina rezistenta de intrare in integrator si va face
ca aceasta sa fie aproximativ constanta. Deoarece condensatorul nu permite trecerea cc
apare problema neexistentei buclei de reactie negativa in cc. Lipsa buclei de reactie
negativa in cc face ca integratorul sa nu functioneze liniar decat in regim dinamic. In
Capitolul 4 Aplicaţii elementare cu AO 25

regim static, iesirea integratorului se ‘opreste’ in plusul sau minusul sursei de


alimentare. Curentul care circula prin condensator determina prin sarcina acumulata in
condensator, ca tensiunea de la bornele condensatorului sa se modifice in timp (creste
sau scade in functie de sensul curentului) pina cand iesirea amplificatorului se
satureaza in plusul sau minusul sursei de alimentare.

Fig. I1
Variatia tensiunii de iesire este data de variatia sarcinii din condensator in intervalul de
 Q I t v  1  
timp t  VC     G   t  .
 CF CF R  CF  

t 0 t t
1 1 1 1
 iC dt  CF  iC dt  CF 0 iC dt  uC 0  RCF 0 vGdt

vO  vC  v  vC  0 
I
CF
Considerand tensiunea initiala pe coondensator egala cu zero, se obtine
t
1
RCF 0
vO   vG dt (I1)

Termenul 1/ RC F din Ecuatia I1 este un factor de proportionalitate, numit castigul


integratorului.

Integratorul Compensat.

Ca si derivatorul, circuitul de baza al integratorului prezintat in fig. I1 are cateva


probleme in anumite conditii. In primul rand, orice caracteristica neideala a A.O.
determina aparitia unei tensiuni de decalaj la iesire (fara a fi aplicat semnal la intrare).
Aceasta tensiune va fi, de asemenea, integrata. Tensiunea de iesire fie va creste lent
de la valoarea zero spre plusul tensiunii de alimentare, fie va descreste spre minusul
tensiunii de alimentare. In orice caz, aceasta actiune va satura iesirea amplificatorului
operational. In al doilea rand, reactanta condensatorului din reactie variaza cu
frecventa. La frecvente foarte joase, castigul in bucla inchisa (cu reactie) devine foarte
mare si se apropie de valoarea castigului in bucla deschisa a amplificatorului.
26 Aplicaţii Practice cu Circuite Integrate Analogice

Fig. I2
Un circuit integrator care minimizeza aceste probleme este desenat in Figura
I2a. Pentru a limita castigul in bucla inchisa pentru tensiuni continui, la o valoare
rezonabila (uzual 10 pana la 100), se introduce rezistorul RF. Considerand ca
a0
amplificatorul operational este descris de a  se obtine pentru functia de
s
1
j
transfer a circuitului din fig I2 expresia :
a0
s
1
vo R 1 a R p j
 F  F
vg R 1  s 1  a  RF 1 R s  p a0 RF  p
1  
p R 1 s s R s  p
1
p j
RF
care cu A  se poate scrie in forma:
R
vo R a0 j p
 F 2
R s  s  p   j  a0 j  A p    j p 1  a0  A 
.
vg
Se obtine:
Capitolul 4 Aplicaţii elementare cu AO 27

vo R a0 j p
 F 2 ;
vg R s  s  p   j  a0 j  A p    j p 1  a0  A
.
R 1 R 1
A  F , p  ; F p   i
R CF RF R CF R not
Circuitul integrator va avea doi poli in caracteristica notati cu 1 ,  2 .
vo R a0 j p
 F .
vg R  s  1  s  2 
Expresiile celor doi poli se vor deduce in ipoteza existentei unui pol dominant cu care
se obtine:
  

1  -   p   j  ao j  A    j 1  ao ;


  j p 
  1 a  A
o   
 2    a   A p
 p j o j
cu care amplificarea se poate scrie:
vo R a0 j p R a0 j p
 F  F
R  s  a0 j  s   p 
.
vg R  s  1  s   2 
Relatia anterioara permite explicitatea comportarii integratorului pe domenii de
frecventa si anume:

 RF 1
 pt.    p 
 R RF CF
vo R a0 j p  1 1 1
 F   pt.  p     a0 j
vg R  s  a0 j  s   p   RCF s RF CF
 1 a0 j
 pt.   a0 j
 RCF s
2

1
Relatia arata ca pe intervalul    p  circuitul se comporta ca un
RF CF
 RF 
amplificator inversor cu amplificare    . Identificarea acestui domeniu in
 R 
aplicatii se face prin observarea formelor de unda din intrare si iesire (care sunt
identice) si a defazajului intre semnalele din intrare si iesire (care sunt inverse).
Circuitul echivalent, valabil in domeniul frecventelor joase, din fig. I2b, este in
28 Aplicaţii Practice cu Circuite Integrate Analogice

RF
consecinta un amplificator inversor avand castigul in bucla inchisa de A  
R
obtinut prin neglijarea efectului capacitatii CF deoarece impedanta condensatorului, pe
acest domeniu de frecventa, este mult mai mare decat rezistenta RF ceea ce se scrie:
1 1
 RF din care rezulta conditia    p .
CF RF CF
1
Pentru  p     a0 j circuitul este integrator. Caracteristica de transfer are
RF CF
pe acest interval de frecventa o cadere de 20dB/dec. Pe acest domeniu de frecventa
impedanta capacitatii este mai mica decat valoarea rezistorului RF ceea ce face ca
efectul rezistorului RF sa fie neglijabil in grparea paralel RF CF rezultand circuitul
1 1
integrator de baza din fig I2c. Conditia  RF determina    p .
CF RF CF
Pentru   a0 j panta caracteristicii devine 40dB/dec iar functia de integrare este
alterata. Valoarea u  a0 j este pulsatia de castig unitar a AO. Frecventa
1
f2  este frecventa la care integratorul are transfer unitar in tensiune
2 RCF
1
deoarece rezistenta R este egala cu impedanta capacitatii CF : R  ceea ce
2 fCF
determina relatia anterioara de definitie pentru f2.
RF reduce de asemenea tensiunea de decalaj de la iesire datorata exclusiv tensiunii de
decalaj de la intrarea A.O. In cazul in care curentul de polarizare a intrarilor este nenul,
RF reduce tensiunea la care se poate incarca CF. Aceste imbunatatiri, determinate de
introducerea rezistorului R F , limiteaza utilizarea integratorului la frecvente mai mici
decat
1
f1  .
2RF C F
Impedanta de intrare in integrator este fixata de valoarea lui R.
Capitolul 4 Aplicaţii elementare cu AO 29

Fig. I-3
Pentru a reduce efectele curentilor de polarizare ai intrarilor A.O., rezistorul R B este
conectat intre intrarea neinversoare a amplificatorului operational si masa. Valoarea
lui R B este egala cu echivalentul paralel al rezistentelor RF si R.
RF R
RB  (I7)
RF  R
Pentru cele mai bune performante, in general, condensatorul din reactie trebuie
sa fie de calitate buna, pentru a avea scapari cat mai mici, de exemplu din polistiren,
teflon sau mica. Tipul de A.O. ales va afecta acuratetea operatiei. AO cu tranzistori
MOS la intrare sunt folosite pentru perioade de timp de integrare medii, datorita
curentilor scazuti de polarizare ai intrarilor. AO standard, cu tranzistoare bipolare sunt
folosite pentru perioade foarte scurte de integrare, cum sunt cele din anumite filtre
active si din majoritatea aplicatiilor audio.

Raspunsul la semnal treapta al integratorului.


Se aplica circuitului integrator un semnal treapta de amplitudine mica notata cu Vi
(astfel incat etajul sa ramana in regiunea liniara de functionare). Raspunsul la semnal
treapta se determina cu
 R a0 j p Vi 
vo  t   L1  F 

R  s  a 
0 j  s   p  s

RF  1 
 a0 j pVi L1  
 s  s  a0 j  s   p  
R
30 Aplicaţii Practice cu Circuite Integrate Analogice

RF  ao j  t p a  t 

vo  t    Vi 1  e p  e o j  (t ) 
R  ao j   p ao j   p 


RF   t
Vi 1  e p 
R 
 p  ao  j t 
ao j
e  (t )  

RF
R
 t

Vi 1  e p  (t ) 
x2
In cazul in care exponentiala se descompune ca e x  1  x  , se obtine:
2


 p t  
2

vo  t   
RF
R
  t
Vi 1  e p  RF 
 (t )   Vi  p t 
R  2 
 (t ) .
 
Abaterea iesirii de la forma liniara de variatie se determina cu eroarea de liniaritate. In
acest scop se apreciaza ca forma de unda ideala in iesire forma data de
 dvo  t  
 vo  t  ideal    t
RF
Vi pt (t ) .
 dt t 0 R
Abaterea de la liniaritate se poate aprecia cu:
 

  
2
 R p t   (t ) 
Vi pt (t )   F Vi   p t 
RF
 
 
 vo  t  ideal  vo  t  R  R 

2
 

 lin  
 vo  t  ideal R
 F Vi pt (t )
R
care determina:
p t t .
 lin  
2 2CF RF
Relatia arata ca pentru erori mici este necesar sa se aleaga constante de timp CF RF
mult mai mare decat intervalele de integrare.

Derivarea si Integrarea Semnalelor Uzuale

Figura I4 ne prezinta efectele integrarii si derivarii asupra unor semnale simple.


Derivand o sinusoida rezultatul va fi o alta sinusoida defazata inaintea acesteia cu 90,
sau o cosinusoida. Integrarea unei sinusoide produce o alta sinusoida defazata in urma
acesteia cu 90, deci din nou o cosinusoida. Din moment ce circuitul prin care se
realizeaza ambele operatii produce o inversare a polaritaii , ambele semnale prezinta o
rotatie a fazei cu 180.
Capitolul 4 Aplicaţii elementare cu AO 31

Fig. ID
Derivarea unui semnal dreptunghiular duce la generarea unor “spituri” de
tensiune. Datorita inversarii polaritatii realizate de catre circuit, derivarea pe alternanta
pozitiva a unui semnal dreptunghiular are ca rezultat spituri negative si invers. Un
semnal triunghiular poate fi obtinut prin integrarea unui semnal dreptunghiular.
Semanlul triunghiular de la iesire are panta negativa pe durata de timp pentru care
semnalul dreptunghiular de la intrare este pozitiv.
Derivand un semnal triunghiular va rezulta un semnal dreptunghiular. Atunci
cand panta semnalului triunghiular este negativa, semnalul dreptunghiular de la iesire
este negativ. Integrarea unui semnal triunghiular produce un semnal triunghiular
distorsionat, avand marginile rotunjite. De retinut este faptul ca semnalul de iesire este
defazat cu 180 fata de semnalul de intrare.