Sunteți pe pagina 1din 14

ACADEMIA DE POLIŢIE “ALEXANDRU IOAN CUZA”

FACULTATEA DE POLIŢIE

Master: MANAGEMENTUL
ACTIVITĂȚILOR DE ORDINE PUBLICĂ
ȘI SIGURANȚĂ NAȚIONALĂ

Disciplina: MANAGEMENTUL ORGANIZATIONAL ÎN DOMENIUL ORDINII


ȘI SIGURANȚEI PUBLICE

REFERAT

MANAGEMENTUL ORDINII ȘI SIGURANȚEI PUBLICE

MASTERAND:

DUMITRACHE DRAGOȘ

BUCUREŞTI
2020
Funcţionarea statului de drept nu poate fi concepută în lipsa unui cadru normativ adecvat, cu
încălcarea frecventă a ordinii şi securităţii publice. Problema ordinii publice şi a siguranţei cetăţeanului
se pune în spaţiul Uniunii Europene, cu multă obiectivitate, fiind tot mai evidente preocupările factorilor
de decizie în aceste demersuri. În centrul preocupărilor autorităţilor publice se află în mod permanent
ordinea publică şi siguranţa cetăţeanului, ca repere majore ce condiţionează buna funcţionare a
societăţii.
Ca urmare a numeroaselor analize privind situaţia operativă, s-a evidenţiat faptul că, deşi unele
fapte antisociale s-au diminuat ca pondere, totuşi se menţine un nivel ridicat al stării infracţionale la
scara întregii ţări.

Cu toate că au apărut unele modificări importante ale actelor normative care sancţionează faptele
care aduc atingere ordinii şi liniştii publice, implicit siguranţei cetăţeanului, s-au înregistrat totuşi
suficiente cazuri care îngrijorează societatea civilă.

Principalele instituţii abilitate în acest domeniu, Poliţia şi Jandarmeria, deşi au depus eforturi
consistente, totuşi nu au obţinut rezultatele scontate din numeroase motive, printre care putem aminti
unele carenţe în plan organizatoric şi mai ales în domeniul cooperării între aceste structuri.

În vederea eliminării unor deficienţe inerente oricărui început, Guvernul României prin H.G. nr.
196/2005 a aprobat Strategia M.A.I. de realizare a ordinii şi siguranţei publice, pentru creşterea
siguranţei cetăţeanului şi prevenirea criminalităţii stradale, care menţionează încă de la început că
„M.A.I. este autoritatea administraţiei publice centrale de specialitate, ce exercită atribuţiile ce-i revin în
respectarea ordinii publice şi apărarea democraţiei constituţionale”.

Strategia de realizare a ordinii şi siguranţei publice³, pentru creşterea siguranţei cetăţeanului şi


prevenirea criminalităţii stradale reprezintă un document de planificare pe termen mediu, elaborat de
Ministerul Administraţiei şi Internelor în baza Strategiei de securitate naţională a României, a Cartei
albe a securităţii şi apărării naţionale şi a delimitărilor conceptuale instituţionale în domeniu, care
defineşte ordinea şi siguranţa publică şi interesul naţional în acest domeniu, evaluează starea actuală de
ordine publică şi factorii de risc, formulează principiile şi direcţiile prioritare de acţiune, prevede
resursele necesare pentru

1
menţinerea, asigurarea şi restabilirea ordinii publice şi stabileşte responsabilităţile forţelor de ordine
publică.

Necesitatea armonizării şi compatibilizării sistemului românesc de ordine publică cu cele din


statele Uniunii Europene a generat căutări permanente pentru realizarea unui cadru juridic eficient care
să răspundă transformărilor şi obiectivelor preconizate în plan structural şi funcţional, prin asigurarea
resurselor umane şi financiare necesare materializării acestora.

În acest scop, procesul de elaborare şi adaptare a legilor de funcţionare a Ministerului


Administraţiei şi Internelor, respectiv a subsistemelor sale, a vizat delimitarea competenţelor şi
atribuţiilor acestora, precum şi alinierea la standardele Uniunii Europene.

Conceptului de “ORDINE PUBLICA”4 s-a incercat sa i se dea mai multe definitii.

Astfel, in cadrul stiintelor juridice, una dintre conceptii porneste de la ideea ca Ordinea publica
este o stare de drept si de fapt care permite realizarea si mentinerea echilibrului bazat pe consensual
social necesar functionarii optime a ansamblului social in conditiile reglementarilor juridice interne in
vigoare, consacrarii, apararii si respectarii drepturilor si libertatilor fundamentale ale cetatenilor,
avutului public si privat, a celorlalte valori supreme in scopul promovarii si afirmarii progresului social
intr-o societate democratica.

Alti autori apreciaza ordinea publica din punct de vedere al dreptului administrativ
pentru a desemna un minim de conditii esentiale pentru o viata sociala convenabila,
continutul acesteia variind cu stadiul increderii sociale.
Intr-o alta definitie se sustine ca « ordinea publica este echilibrul realizat intre diferite
forte pe care instinctul social le-a reunit sau realizat in grup ».
De asemenea se impune sa remarcam ca ordinea publica este un echilibru rezultat in
urma interactiunii unor forte reunite ori realizate in cadrul unui grup ca urmare a evolutiei
acestuia.
In urma prezentarii acestor idei si concepte referitoare la ordinea publica, luand in
calcul si terminologia consacrata de Constitutie, prin Ordine Publica se intelege starea de

legalitate , de echilibru si pace sociala prin care se asigura linistea publica, siguranta

2
persoanei, a colectivitatilor si a bunurilor, sanatatea si morala publica a carei mentinere,

potrivit principiilor si normelor statornicite prin Constitutie se realizeaza prin masuri de

constrangere specifice politiei.

Siguranţa publică exprimă sentimentul de linişte şi încredere pe care îl conferă serviciul


poliţienesc pentru aplicarea măsurilor de menţinere a ordinii şi liniştii publice, a gradului de siguranţă al
persoanelor, colectivităţilor şi bunurilor, precum şi pentru realizarea parteneriatului societate civilă –
poliţie, în scopul soluţionării problemelor comunităţii, al apărării drepturilor, libertăţilor şi intereselor
legale ale cetăţenilor.

Starea de ordine şi siguranţă publică se realizează prin măsuri generale, de natură economică,
socială şi politică, precum şi prin măsuri speciale, cu caracter preponderent preventiv. Din analiza
acesteia rezultă menţinerea vulnerabilităţii siguranţei cetăţeanului, perpetuarea fenomenului infracţional
şi dezvoltarea criminalităţii organizate, deşi capacitatea de răspuns a instituţiilor statului de drept la
riscurile şi ameninţările specifice a crescut.

Elaborarea strategiei este determinată, în principal, de situaţia generată de perioada de tranziţie şi


relativa instabilitate economică, continuarea procesului de reformă economică, socială şi instituţională;
profesionalizarea modului de operare a mediilor criminale şi structurilor crimei organizate; persistenţa
unor disfuncţionalităţi în relaţiile dintre instituţiile statului cu atribuţii pe linia ordinii şi siguranţei
publice; insuficienţa resurselor alocate pentru exercitarea corespunzătoare a atribuţiilor de siguranţă
publică; legislaţia aflată în curs de armonizare cu cea europeană; perpetuarea corupţiei; reacţia uneori
indecisă a autorităţilor statului în diferite situaţii şi finalitatea judiciară relativ scăzută; greutăţi în
gestionarea protecţiei sociale.

Sursele potenţiale de instabilitate internă derivă din dificultăţile de natură economico-socială şi


politică, generate (ca fenomene colaterale) de efectele, uneori contradictorii, ale procesului de
democratizare şi implementare a principiilor economiei de piaţă, precum şi din riscurile cu caracter
nonmilitar din mediul internaţional.

Principalele riscuri şi ameninţări posibile în domeniul ordinii şi siguranţei publice sunt


următoarele:

3
 degenerarea unor tensiuni social-economice, interconfesionale şi interetnice în acţiuni spontane de
violenţă şi confruntări deschise între grupări extremiste, precum şi între acestea şi autorităţile legale
ale statului român;
 şomajul;
 acţiunile ostile, comise în zona de frontieră de către grupuri sau indivizi, prin care se încalcă tratate,
convenţii sau acorduri bilaterale încheiate de România cu statele vecine;
 desfăşurarea unor acţiuni specifice războiului psihologic în scopul subminării încrederii în instituţiile
statului, creării de confuzie şi panică;
 scăderea autorităţii unor instituţii ale statului ca urmare a neîndeplinirii corespunzătoare a atribuţiilor
legale;
 diminuarea încrederii populaţiei în capacitatea de acţiune a forţelor de ordine şi siguranţă publică;
 extinderea actelor de corupţie la nivelul factorilor de decizie din administraţie;
 manifestări antinaţionale, extremiste, separatiste şi xenofobe;
 producerea unor dezastre naturale, tehnologice, ecologice, accidente chimice, biologice sau nucleare.
Scopul Strategiei Ministerului Administraţiei şi Internelor de realizare a ordinii şi siguranţei publice,
pentru creşterea siguranţei cetăţeanului şi prevenirea criminalităţii stradale îl reprezintă prevenirea şi
combaterea fenomenului infracţional, garantarea şi apărarea drepturilor şi libertăţilor constituţionale, a
siguranţei cetăţenilor, a proprietăţii publice şi private, asigurarea climatului necesar funcţionării
instituţiilor statului, în conformitate cu prevederile legii.

2. Notiuni generale privind sistemul fortelor de ordine publica

Modalităţile de acţiune pentru asigurarea ordinii şi siguranţei publice sunt stabilite în funcţie de
interesele ţării, de resursele la dispoziţie, de evoluţia proceselor economice şi politice, precum şi de
situaţia operativă şi potenţialele ameninţări la adresa ordinii publice şi au în vedere următoarele direcţii
principale:

 finalizarea reconstrucţiei sistemului instituţional de ordine şi siguranţă publică;


 descentralizarea deciziei, a responsabilităţilor şi a alocării resurselor;
 transferul decizional la nivelul structurii direct implicate în gestionarea acţiunilor;
 creşterea capacităţii operative a structurilor de intervenţie rapidă în vederea gestionării
calificate a tuturor problemelor pe linie de ordine publică;

4
 elaborarea unei concepţii coerente de acţiune a forţelor de ordine publică în vederea
reducerii nivelului criminalităţii;
 creşterea siguranţei cetăţeanului prin intensificarea măsurilor pentru prevenirea, descoperirea
şi combaterea fenomenului infracţional;
 realizarea unui sistem modern de abordare a acţiunilor şi misiunilor specifice în domeniul
ordinii publice, care să permită asigurarea stării de normalitate şi echilibru în cadrul
comunităţilor;
 iniţierea şi derularea, în cooperare cu societatea civilă, de programe pentru prevenirea şi
reducerea criminalităţii comise cu violenţă, având ca obiectiv creşterea gradului de siguranţă
civică;
 consolidarea şi dezvoltarea relaţiilor parteneriale cu comunitatea prin permanentizarea
acţiunilor de parteneriat;
  participarea directă a tuturor componentelor cu atribuţii specifice din Ministerul
Administraţiei şi Internelor la realizarea climatului de ordine şi siguranţă publică;
 realizarea sistemului dual de ordine şi siguranţă publică ca serviciu public în slujba
comunităţii;
 armonizarea legislaţiei privind activitatea Ministerului Administraţiei şi Internelor în
domeniul ordinii publice cu reglementările europene;
 reformarea şi reorganizarea structurilor funcţionale şi operaţionale, conform standardelor
europene, în domeniul ordinii publice;
 adaptarea metodelor, procedurilor şi regulilor de gestionare a ordinii şi siguranţei publice la
situaţia operativă;
 creşterea capacităţii de răspuns a structurilor operative;
 realizarea efectivă a unui parteneriat cu societatea civilă, necesar obţinerii sprijinului
acestuia în efortul comun de prevenire şi contracarare a fenomenului infracţional, prin:
- întărirea capacităţii de promovare a unei imagini coerente, credibile şi stabile a Ministerului
Administraţiei şi Internelor;
- adoptarea unei atitudini transparente, active şi a unui limbaj adecvat;
 crearea unei conduite profesionale moderne în rândul personalului instituţiilor din domeniul
ordinii publice, pentru a răspunde nivelului de aşteptare al cetăţeanului;

5
 perfecţionarea şi dezvoltarea cooperării şi colaborării cu toate instituţiile din cadrul
Sistemului de apărare şi securitate naţională, precum şi cu celelalte autorităţi cu atribuţii în
acest domeniu;
 dezvoltarea relaţiilor de colaborare cu instituţiile similare din străinătate;
 mediatizarea în plan internaţional a demersurilor româneşti pentru racordarea la standardele
general acceptate privind forţele şi serviciile de ordine publică.
Principiile de realizare a ordinii şi siguranţei publice

Îndeplinirea obiectivelor strategiei de ordine publică, menţionate anterior, se va realiza în baza


următoarelor principii5:

▪ Principiul legalităţii. Acţiunea forţelor de ordine şi siguranţă publică se desfăşoară în spiritul şi


cu respectarea legilor, iar cetăţenii – în exercitarea drepturilor şi libertăţilor constituţionale – nu sunt
supuşi decât îngrădirilor stabilite prin lege şi cerinţelor fireşti ale moralei.

▪ Principiul teritorial şi al mobilităţii forţelor. Forţele de ordine şi siguranţă publică sunt


organizate la nivel central şi teritorial, cu structuri şi competenţe corespunzătoare dispunerii şi
organizării unităţilor administrativ-teritoriale şi evoluţiei fenomenului infracţional.

▪ Principiul prevenirii acţiunilor de tulburare a ordinii publice reflectă capacitatea organismelor


de conducere şi a forţelor de ordine de a lua la timp măsurile necesare pentru evitarea producerii oricăror
acte sau fapte prin care se aduce atingere ordinii publice, pentru evitarea amplificării acestora şi
degenerării lor în acţiuni violente sau care afectează grav ordinea publică.

▪ Principiul operabilităţii şi interoperabilităţii reflectă capacitatea şi disponibilitatea forţelor de


ordine de a executa acţiuni în spaţiul naţional, de a conlucra cu forţe similare din alte state şi de a
îndeplini misiuni specifice de menţinere a păcii şi înlăturare a efectelor unor dezastre, în compunerea
organismelor internaţionale, pe teritoriul altor state.

▪ Principiul nediscriminării impune forţelor de ordine şi siguranţă publică adoptarea unui


comportament corect, imparţial şi nediscriminatoriu, fără deosebire de rasă, sex, religie, naţionalitate,
apartenenţă politică, avere sau origine socială, faţă de toţi cetăţenii.

▪ Principiul evitării surprinderii presupune obligaţia factorilor de decizie din domeniul ordinii şi
siguranţei publice de a atenţiona şi de a soma cu privire la folosirea mijloacelor din dotare, îndeosebi a

6
armelor de foc, şi, după caz, acordarea timpului necesar pentru încetarea acţiunilor şi/sau părăsirea zonei
de către cei implicaţi.

▪ Principiul suficienţei, gradualităţii şi proporţionalităţii presupune folosirea forţei proporţional


cu tipul şi gradul de tulburare a ordinii publice, numai atât cât este strict necesar şi pe o perioadă
limitată, suficientă pentru atingerea obiectivului propus. Procedeele şi

mijloacele de acţiune care implică măsuri de constrângere vor fi utilizate în mod progresiv şi numai dacă
este absolut necesar.

▪ Principiul colaborării permanente cu comunitatea. În îndeplinirea atribuţiilor ce le revin, forţele


de ordine îşi sprijină întreaga activitate pe concursul larg al cetăţenilor şi acţionează cu respect pentru
public.

▪ Principiul inviolabilităţii persoanei stabileşte că orice persoană are dreptul de a i se respecta


viaţa, integritatea fizică şi morală, precum şi atributele inseparabile personalităţii sale. Acest principiu
include interzicerea torturii sau a relelor tratamente precum şi dreptul persoanei la un proces echitabil,
public şi corect, în faţa unei instanţe competente, independente şi imparţiale, conform legii.

▪ Principiul intervenţiei specializate şi cooperării. Folosirea forţelor de ordine şi siguranţă publică


principale şi de sprijin, complementare şi de excepţie în menţinerea şi restabilirea ordinii publice se
realizează în raport de atribuţiile legale, pregătirea şi dotarea specifică fiecărei categorii de forţe.

▪ Principiul conducerii unitare – optimizarea structural-relaţională, armonizarea şi sincronizarea


acţiunilor în vederea atingerii scopurilor propuse, cu eforturi minime şi rezultate superioare.

Structura forţelor de ordine şi siguranţă publică

Forţele de ordine şi siguranţă publică6 se compun din:

 forţe principale;
 forţe de sprijin;
 forţe complementare;
 forţe de excepţie.
Forţele principale ale Ministerului Administraţiei şi Internelor sunt abilitate prin lege să exercite
dreptul de poliţie al statului, reprezentând componenta de bază a structurilor destinate să gestioneze
7
întreaga problematică din domeniul ordinii publice pe timp de pace sau pe timpul stării de urgenţă, fiind
constituite în structuri de poliţie şi jandarmi.

Forţele de sprijin sunt constituite, potrivit competenţelor şi atribuţiilor, din structuri speciale de
protecţie şi intervenţie, poliţie de frontieră, Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă şi aviaţie aparţinând
Ministerului Administraţiei şi Internelor.

Forţele complementare sunt constituite din structuri ale Ministerului Apărării Naţionale,
Serviciului Român de Informaţii, Serviciului de Protecţie şi Pază, precum şi din Ministerul Justiţiei,
Garda Financiară, Poliţia Comunitară şi Locală, serviciile de

pompieri civili, formaţiunile de protecţie civilă de la autorităţile administraţiei publice, Agenţia


Naţională Sanitară-Veterinară, Garda Naţională de Mediu, societăţi specializate de protecţie şi pază,
instituţii şi agenţi economici şi din alte categorii de forţe stabilite prin lege, care participă la efortul
forţelor principale şi de sprijin, potrivit competenţelor.

Forţele de excepţie sunt constituite din structuri specializate ale Serviciului Român de Informaţii,
Serviciului de Informaţii Externe, Serviciului de Protecţie şi Pază şi Ministerului Apărării Naţionale şi
acţionează numai în situaţiile şi în condiţiile prevăzute de lege, pentru restabilirea ordinii constituţionale
atunci când instituţiile democratice sunt în pericol şi toate celelalte măsuri de restabilire a ordinii publice
au fost epuizate, iar posibilităţile forţelor principale şi de sprijin, precum şi complementare de ordine şi
siguranţă publică au fost depăşite.

8
Forme şi procedee de acţiune nonviolente

Acţiunile nonviolente cuprind măsuri şi activităţi care nu implică folosirea mijloacelor din dotare,
ci exclusiv a procedeelor specifice pentru menţinerea sau asigurarea ordinii publice. Acestea se
realizează prin: supravegherea locurilor şi mediilor pretabile activităţilor ilicite; controlul permanent al
respectării pe întreg teritoriul naţional a prevederilor legale de către toate persoanele; reacţia fermă şi
hotărâtă pentru asigurarea siguranţei civice; luarea măsurilor necesare desfăşurării normale a adunărilor
şi manifestaţiilor publice; informarea sistematică a populaţiei privind actele normative în vigoare,
normele de conduită socială şi consecinţele încălcării acestora.

Forme şi procedee de acţiune violente, care presupun folosirea forţei

Formele şi procedeele de acţiune, care presupun folosirea forţei, reprezintă atitudinea pe care o
adoptă forţele specializate pentru restabilirea stării de normalitate. Acestea au drept scop restabilirea
ordinii publice când a fost grav tulburată, desfăşurându-se prin folosirea exclusivă aforţei, prin acţiuni de
intervenţie specifică.

Formele de acţiune violente reprezintă acele acţiuni, caracterizate prin atitudini de tip

ofensiv sau defensiv, prin care se întrebuinţează mijloacele şi tehnica din dotare, ca urmare a

declanşării unor manifestări violente de natură să tulbure ordinea publică.

Managementul Ordinii Publice în situaţii de criză internă

În demersul ştiinţific realizat, am remarcat faptul că evenimentele care s-au derulat pe

parcursul ultimilor ani au dus la tulburarea ordinii constituţionale, afectând starea de normalitate în viaţa
politică, economică, socială, militară etc., manifestându-se pe perioade mai scurte sau mailungi de timp.
Perioada de criză în sistemul social reprezintă acea stare de fapt apărută la un moment dat, care se
manifestă în afara cadrului juridic existent printr-un summum de evenimente ce se succed rapid,
afectând valorile umane şi interesele acestora, ducând în final la destabilizarea ordinii constituţionale15.

Criteriile pe baza cărora se disting tipurile de criză sunt: „domeniul de manifestare

(economice, politice, sociale, militare etc.), zona de manifestare (interne sau naţionale,

9
internaţionale sau subregionale, regionale, globale), durata (de scurtă şi lungă durată), gradul de
prevedere (previzibile, imprevizibile cum sunt dezastrele naturale, accidentele nucleare etc.), combinate
(tipuri de criză cu elemente specifice mai multor criterii)”16.

Tipologia crizelor interne care pot afecta ordinea publică şi ordinea constituţională a
statului român

Crizele de natură economico-financiară

Orice stat democratic trebuie să caute ca prin forme şi mijloace specifice să asigure pentru cetăţenii săi o
stabilitate economică prin realizarea accesului uniform la resurse şi pieţe de desfacere în scopul
susţinerii unui nivel adecvat de bunăstare şi putere a naţiunii, precum şi crearea condiţiilor necesare
evoluţiei culturale şi dezvoltării personalităţii umane. Asemenea evoluţie nu favorizează apariţia de crize
sau stări conflictuale care ar putea genera instabilitate deci, involuţie. Realizarea acestei stabilităţi
economice este în legătură directă cu existenţa unui cadru politic şi juridic adecvat.

Crizele de natură economico-financiară pot favoriza cele mai acute crize sociale, politice şi pot
genera conflicte de natură militară.

Crizele din domeniul politico-social

Îndeobşte cunoscută accepţiunea că economia este motorul progresului, determină

aprecierea că direcţia dezvoltării economice este dată de stabilitatea sau instabilitatea politică. Din acest
punct de vedere, unii specialişti sunt adepţii ideii că instabilitatea politică determină efecte negative
asupra economiei cu toate fenomenele ce decurg de aici în plan social, iar alţii consideră că dezvoltarea
economică poate duce la creşterea instabilităţii politice în condiţiile externalizării capitalului şi a
existenţei corporaţiilor multinaţionale.

Crizele din domeniul cultural

Identitatea comunităţilor îşi are sorgintea în puternice rădăcini ale tradiţiei


etnicoreligioase.Practic, în afară de teritoriu şi populaţie, factorii de risc la adresa României mizează în
mod indiscutabil pe identitatea naţiunii, ca element definitoriu în ceea ce priveşte interesele acesteia.

10
Declanşarea acestui gen de crize este posibilă datorită slăbiciunilor instituţiilor
politicoadministrative care, prin măsuri ineficiente, determină apariţia şi proliferarea unor antagonisme
etnico-culturale şi religioase şi manifestând o lipsă totală de iniţiativă în rezolvarea problemelor legate
de identitatea culturală a grupurilor etnice şi religioase, nu permite constituirea linei culturi a toleranţei,
foarte necesară promovării unui climat de stabilitate

Crizele din domeniul juridic

Insuficienţa sau uneori inexistenţa cadrului legislativ în unele domenii, fac ca normele

juridice să fie aplicate prin împuterniciri normative de la legislativ la executiv şi de la acesta din urmă la
specialişti sau diferite grupuri profesionale.

Crizele din domeniul ecologic

Securitatea mediului înconjurător este o constantă a activităţii fiecărei administraţii în

sensul că reprezintă un factor de control al stabilităţii socio-politice. Apariţia unor crize în domeniul
ecologic, determinate de dezastre sau catastrofe precum şi de sistemul distribuirii şi utilizării resurselor
naturale, poate să influenţeze în mod direct stabilitatea politică, economică şi socială.

Transformările mediului înconjurător pot afecta relaţia normalitate-mediu în sensul că

ambele elemente se influenţează reciproc. Apariţia crizelor în domeniul ecologic poate fi determinată, în
esenţă, de lipsa sau poluarea surselor de hrană, a apei, aerului, precum şi de urmările imprevizibile ale
dezastrelor urmate de neputinţa autorităţilor de a gestiona manifestările naturii.

Criza de autoritate a instituţiilor statului

Evenimentele vieţii politice interne, în special în ultimii 18 ani, au scos în evidenţă un nou
concept al crizelor şi anume criza de autoritate a instituţiilor statului, care în unele situaţii a dus la
disoluţia acestora.

Analizând fenomenul din interiorul său putem aprecia că efectele oricărei situaţii de criză se
manifestă în lanţ, populaţia şi autorităţile intrând în panică iar această situaţie determină acţiuni în forţă
care de cele mai multe ori duc la pierderi de vieţi omeneşti şi la pagube materiale importante.

11
Evenimentele au demonstrat că restabilirea ordinii constituţionale s-a făcut prin intervenţia
forţelor de ordine publică chiar şi atunci când s-au instituit stările excepţionale. Consider că în situaţia
unor intervenţii directe nu se mai pot folosi modele stereotip de planificare şi acţiune. Acestea suferă
restructurarea şi redirecţionarea sistemului de management al ordinii publice.

Concluzionând, putem spune că scopul cooperării pentru restabilirea ordinii

constituţionale, indiferent de nivelul la care se organizează, este acela de a coordona intervenţia în timp
şi spaţiu, într-o concepţie unitară, a eforturilor şi acţiunilor forţelor participante.

Fără ordine şi siguranţă publică, o societate nu poate să existe şi nici să se dezvolte. Definite ca
instrument de apărare a instituţiilor şi ca situaţie socială ce garantează şi permite deplina exercitare a
drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, cele două concepte reclamă necesitatea unui serviciu public care să
le garanteze.

În concluzie, ne aflam într-o perioada în care majoritatea formelor de criminalitate cunosc noi
tipologii de manifestare, iar starea generala de securitate a cetateanului si a mediului de afaceri are de
suferit pe fondul unei insuficiente articulari si al unei anumite rigiditati a institutiilor din sistemul de
ordine si siguranta publica, în fata noilor provocari. Desi numarul persoanelor care presteaza servicii de
securitate a crescut în ultimii ani, insuficienta coordonare a acestora creeaza vulnerabilitati care sunt
exploatate tot mai mult de gruparile infractionale.Ar trebui avut in vedere imbunatatirea cadrului
legislativ, în special în domeniul aplicarii si executarii masurilor contraventionale, pazei bunurilor si
persoanelor , dezvoltarea mobilitatii terestre , dezvoltarea si modernizarea retelelor de comunicatii si
suport informatic .

12
BIBLIORAFIE

 HG NR. 196/2005 - Strategia MAI de realizare a ordinii si sigurantei publice, pentru cresterea
sigurantei cetateanului si prevenirea criminalitatii stradale;
 N.Stoicescu, O.Sachelarie, V.Al.Georgescu, Institutii feudale în Tarile Române, dictionar, Bucuresti,
Ed.Academiei R.S.R., 1988, p.9
 Legea nr. 415/2002 privind organizarea si functionarea Consiliului Suprem de Aparare a tarii;
 Legea nr. 604/2003, privind organizarea si functionarea Ministerului Administratiei si
Internelor;
 FILE DIN ISTORIA POLIŢIEI ROMÂNE -Academicianul Florin Constantiniu discurs martie
2009
 Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 878 din 27/09/2004
 http://www.mai.gov.ro
 http://www.gov.ro/capitolul-20-ordine-publica-si-siguranta-cetateanului__l1a2071.html

13

S-ar putea să vă placă și