CONSTITUTIA DIN 1866 - CONSTITUTIA DIN 1923

STUDIU COMPARATIV

1.Principalele prevederi ale Constitutiei de la 1866

 Carol I

-Constituția din 1866 este prima constituție propriu-zisă a României,

adoptată după modelul Constituției Belgiei din 1831.

- Constituția a fost adoptată în timpul regelui Carol I , fiind cea mai

longevivă constituție (1866-1923) și cea mai importantă realizare a
regimului lui Carol I.

- Ea transforma România în monarhie constituțională ereditară (în linie

coborâtoare directă și legitimă a măriei sale principelui Carol I de
Hohenzollern-Sigmaringen, din bărbat în bărbat. prin ordinul de
primogenitură și cu exclusiunea perpetuă a femeilor și coborâtorilor lor
- Art. 82)

- Principii democratice precum: separarea puterilor în stat,

responsabilitate ministerială, drepturi și libertăți cetățenești, dar
menținea totodată votul cenzitar (persoanele puteau vota pe baza unei
sume de bani, astfel cei care votau erau adesea marii proprietari de
pământuri, în majoritate conservatori).

- A fost prima constituție elaborată fără concurs străin și fără aprobare

externă, devenind un act de manifestare a independenței, făcând
abstracție de suzeranitatea otomană și garanția colectivă a celor 7 mari
puteri, oferind totodată cadrul pentru evoluția statului român pe baze
moderne și democratice.

- Constituția din 1866 și-a încetat aplicabilitatea la data intrării în

vigoare a Constituției din 1923.

Caracteristicile Constituției din 1866

- este prima constituție internă românească

- promulgată fără a se cere acordul Marilor Puteri

- elaborată după modelul Constituției Belgiene din 1831

- este un act de factură liberală

- proclama suveranitatea națională

- guvernarea era reprezentativă și responsabilă

- se instituia principiul separării puterilor în stat

- monarhia reprezenta forma de guvernământ în stat și era

ereditară

- stabilea libertăți și drepturi cetățenești

- includea un nou sistem electoral, bazat pe votul cenzitar

- este prima realizare a lui Carol I

- a fost considerată una din cele mai democratice constituții din

Europa

- cuprinde 8 titluri și mai multe articole

- instituțiile centrale ale statului erau:

=>Monarhia: ereditară, în familie pe linie bărbătească, moștenitorii

tronului urmând să fie crescuți în religia ortodoxă

=>Guvernul reprezinta puterea executivă și era condus de primul

ministru; împarte puterea executivă cu monarhul. Avea ca sarcini
prezentarea proiectelor legii Parlamentului și punerea în practică a
legilor votate de Parlament

=>Parlamentul reprezinta puterea legislativă și era format din Senat și

Camera Deputaților structura bicamerala ce fusese introdusa pentru
prima oara de A.I.Cuza in 1864 prin "Statutul dezvoltator al Conventiei
de la Paris"

Modificări aduse Constituției din 1866

1879: modificarea Art. 7 ce condiționa cetățenia română de

apartenența la rituri creștine ( Legea Revisuitore a Art. 7 din
Constitutiune, sanctionata prin Decretul-Regal nr. 2186 din 12
octombrie 1879 (publicata in Monitorul Oficial nr. 323 din 13/25
octombrie 1879).

1884: numărul colegiilor electorale se reducea de la 4 la 3 pentru

Adunarea Deputatilor ; astfel lărgindu-se dreptul de vot insa nu
semnificativ.

1917: se renunță la articolul ce declara proprietatea sacră și inviolabilă,

se modifică art. 57 și 67 pentru a se putea realiza reforma electorală
(1918) și agrară (1918-1921) ce prevedea împroprietărirea soldaților pe
baza promisiunilor din 1917

Titlul 1 - DESPRE TERITORIUL ROMÂNIEI

Art. 1. Principatele Unite Române constituie un singur stat indivizibil sub
denumirea de România.

Art. 2. Teritoriul României este inalienabil. Limitele statului nu pot fi

schimbate sau rectificate decât in virtutea unei legi [...]

Principiul separării puterilor în stat

1. Puterea executivă (domn și guvern)

Prerogativele Domnului:

=>sancționează și promulgă legile

=>are drept de veto absolut

=>numește și revocă miniștrii

=>are drept de grațiere și de amnistie politică, însă acesta nu se aplică în

cazul miniștrilor

=>numește și confirmă în toate funcțiile publice

=>are drept de a bate monedă

=>este liderul suprem al armatei

=>are dreptul de a dizolva Parlamentul

=>dispune de dreptul de veto

=>acordă distincții și decorații

2. Puterea legislativă (Adunarea Deputaților și Senatul)

Parlamentul:
=>cu o structura bicamerala:senatori si adunarea deputatilor

=>are drept de interpelare a miniștrilor ( de a cere socoteală în privința

anumitor decizii, etc.)

=>are drept de inițiativă și sancțiune (aprobare) a legilor

Adunarea Deputaților discută și votează bugetul de stat

3. Puterea judecătorească

Este exercitată prin Curți de judecată , Tribunale si prin instanta

suprema:Inalta Curte de Justitie si Casatie. Hotărârile și sentințele lor se
pronunță în virtutea legii și se execută în numele domnului.

Drepturi și libertăți cetățenești prevăzute în Constituția din 1866

=>libertatea conștiinței

=>libertatea învățământului

=>libertatea presei

=>libertatea întrunirilor și asocierilor

2. Principalele prevederi ale Constitutiei de la 1923

 Ferdinand I

- Constituția României adoptată după Marea Unire.

- A fost în vigoare până la adoptarea Constituției din 1938 și apoi (cu

restricții) în perioada 1944-1947.

- Elaborat în 1923, proiectul Constituției a fost supus dezbaterii

parlamentare.

- Sancționată și promulgată de Regele Ferdinand I la data de 28 martie

1923 și publicată în Monitorul Oficial No. 282 din 29 martie 1923, dată
la care a intrat în vigoare.

Caracteristici

- România era o monarhie constituțională, stat național, unitar,

indivizibil, cu teritoriul inalienabil.
- Erau garantate drepturile şi libertăţile cetăţeneşti, fără discriminare
etnică, de limbă sau religie, egalitatea cetăţenilor în societate şi înaintea
legilor, libertatea conştiinţei şi întrunirilor, dreptul de asociere, secretul
corespondenţei, inviolabilitatea domiciliului.

- A fost adoptat votul universal, egal, direct obligatoriu şi secret. Doar

militarii şi femeile nu puteau să îşi exprime o opţiune politică.

- Constituția unificării, cum mai e numită, consfințește realizarea

României Mari și are la bază constituția din 1866, dovadă fiind faptul că
din cele 138 de articole, 78 s-au păstrat din cea de la 1866.

Regele Ferdinand I (1914-1927) reprezinta elementul cheie al vieții

politice. El exercita:

- puterea executivă,

- numea și revoca miniștrii,

- sancționa și promulga legile,

- era șeful Armatei,

- avea drept de veto,

- putea bate monedă,

- conferea decorații,

- avea drept de amnistie și grațiere,

- convoca și dizolva Parlamentul,

- încheia tratate (acestea devenind valabile după ce erau aprobate de

Parlament).
Parlamentul constituia puterea legislativă în cadrul regimului
democratic. El era bicameral (Senatul și Adunarea deputaților) și avea
rolul:

- de a vota legile,

- de a le abroga

- avea drept de control asupra activității guvernului.

Principiul separării puterilor statului:

- puterea legislativă - exercitată colectiv de Adunările legislative (Senat

și Adunarea Deputaților) și Rege;

- puterea executivă - încredințată Regelui, care o exercita „în modul

regulat prin Constituțiune” (prin intermediul Guvernului format de
partidul sau alianța care câștigă alegerile parlamentare). Formula
sintetică care exprima acest principiu, larg cunoscut de public, era
Regele domnește, nu guvernează.

- puterea judecătorească - atribuită Înaltei Curți de Casație și Justiție și

instanțelor de judecată.

Constituția a contribuit la consolidarea Marii Uniri și a creat cadrul

democratic al vieții politice din România până în anul 1938, când s-a
adoptat prin plebiscit Constituția României din 1938.