FUNCTIILE NERESPIRATORII ALE PLAMANULUI:

Aparare nespecifica fizica si chimica

1.Curatirea aerului:Reflexul de tuse,Aparatul de transport muco-ciliar
2.Elaborarea de secretii:Mucus traheo-bronsic,Surfactant alveolar
3.Epurarea subst volatile:corpi cetonici, metil-mercaptani, amoniac, alcool
4.Aparare celulara nefagocitara: epiteliul cailor respiratorii+Fagocitara: monocite si
macrofage alveolare
6.Aparare biochimica :Proteinaze,antioxidanti
Aparare specifica
Aparare mediata prin Ac: Ig secretoare de tip Ig A+Ig serice de tip Ig A, M
Prezentare de antigene pentru limfocite: Macrofage si monocite
Aparare celulara mediata prin limfocite T: Secretie de citokine+Celule citotoxice
Aparare celulara prin alte mecanisme:Mastocite+ Eozinofile
Metabolismul lipidic:lipoxie, lipoliza, lipogeneza
Met glucidic:glicoliza aeroba
Met proteic: sinteza+util in plaman, sinteza/stocare si eliberare in sange, idepartare partiala
din sange, activare in plasma
Fct de depozit:rez de sange
Mentinerea echilibrului fluido-coagulant: coagulare+ fibrinoliza
Endocrina: converse Ang I, AngII
Calea de administrare a unor substante
Fct de filtru+ control a pres art pulmonare si sistemice+ fct de mentinere a echilibrului
hidro-electolitic + termic+ acido- bazic

FUNCTIILE CAILOR RESPIRATORII:

1.Fct de conducere a aerului
2.Functia de filtrare: captare+ inlaturare particule inhalate cili
3.Functia de incalzire si umidifiere a aerului inspirat ptr a elimina complet vaporii de apa
inainte de a ajunge aerul la alveole

FLUX DE AER PRIN CAILE AERIENE

-aerul trece printr-un tub NUMAI daca exista o diferenta de presiunea intre capetele tubului
-fluxul aerian redus:particulele au un traiect liniar,paralel cu peretele tubuluicurgere
laminara numai in vase ff mici
-fluxul aerian crescut:are loc o curgere dezorganizata a particulelorcurbere turbulenta in
trahee
-cand tubul se ramifica apar turbulente localecurgere tranzitionala in restul arborelui
bronsic

ZGOMOTELE RESPIRATORII:
Zgomotul laringo-trahealla niv orif glotei unde diametrul cailor aeriene se ingusteaza si
apoi se largeste brusc
-se percepe ant in dreptul sternului -post interscapular
-durata si intensitate sunt mai mari in expir ,iar tonalitatea mai ridicata in inspir
-zgomot grav,puternic,caracter sulfant
Murmurul vezicular-la niv bronhiolei supralobulare exista o ingustare a tubului aerifer
urmata de o largire brusca(lobulul cu alveole pulmonare)
-se percepe numai daca atat alveolele pulmonare+bronhiolele=permeabile
-se asculta in inspir+expir pe toata S toracica
-zgomot slab,cu timbru dulce,aspirativ
-isi modif caracterele ascultatorii in pr inflamatorii alv, este diminuat in pr pleulare cu
acumulare de lichid
Suflu tubarascultarea zgomotului laringo-traheal in afara zonelor specifice de ascultatie (la
niv parenchimului pulmonar) si este caracteristic proceselor de condensare
pulmonara(pneumonie+bronho-pneumonie)

MECANICA VENTILATIEI:
-se referă la forţele care intervin în menţinerea plămânilor solidarizaţi de cutia toracică şi
mişcarea acesteia în cursul ventilaţiei în vederea asigurării schimburilor gazoase între mediul
extern şi aerul alveolar.

PRESIUNI INAINTE/IN TIMPUL INSPIRULUI:

Inainte: p intrapleurala=-5cmH2O, p din caile aeriene=p atm, p in afara cailor aeriere mari=p
intrapleurala, presiunea transmurala=5cm H2O(mentine caile aeriene deschise)
La inceputul:p intrapl=-7cmH2O, p alveolara=-2cmH2O, diferenta de p dintr spatiile intrapl
-alveolar=5cmH2O, p transmurala=6cm H2O, exista o p mica de a lungul cailor aeriene dat
rez la fluxul de aer= -1cmH2O
La sf:p intrapl= -8cm H2O, aerul nu se mai misca, p din int cailor= p atm, p transmurala
trebuie sa fie 8cmH2O ptr a mentine caile deschise
La inceputul inspirului fortat:p intrapl ff mult=30cmH2O, dif p dintre spatiile intraple-
alveolar=8cmH2O, p alv=38cmH2O, exista o p mica de a lungul cailor aeriene dat rez la fluxul
de aer=19cmH2O

FORTE CARE ACTIONEAZA ASUPRA PLAMANULUI:

1.T. elastic: intins in cond fiz, tensiunea rezultate din aceasta intindere actioneaza ca o forta
elastica  colabarea plamanului prin tragerea spre int a pleurei viscerale
2.Tensiunea superficiala: forta generata de pelicula de lichid care tapeteaza alv, are
tendinta de a le colaba trăgând de ele spre interior
3.Presiunea negativa intra-pleurala: rezulta in urma tragerii spre ext a pleurei parietale,
solidara cu peretele toracic si diafragmul

SURFACTANTUL:
-conţine substanţe tensio-active (dipalmitoil-fosfatidilcolină), secretate de pneumocite de tip
II
-Tensiunea superficială = factor important în menţinerea plămânilor plini cu aer, împiedică
contactul epiteliului alveolar direct cu aerul şi astfel menţine viabilitatea şi funcţia celulelor
respective.
- Tensiunea superficială redusă a surfactantului favorizează menţinerea plămânilor într-o
stare expandată.
-!!!rol: surfactantului în prevenirea instabilităţii alveolare.
INSTABILITATEA ALV
-det de tendinţa crescândă a alveolelor de a se colaba pe măsură ce îşi micşorează diametrul
-alveolele care sunt mai mici ar avea o tendinţă mai mare de a se colaba dacă tensiunea
superficială ar rămâne ct
-deoarece la o rază mai mică aceeaşi tensiune superficială s-ar reflecta într-o presiune
alveolară crescută, cu împingerea aerului spre alveole mai mari.
-compoziţia surfactantului împiedică acest fenomen.

INSPIRUL:
- activ
-muschii inspiratori=diafragmul, expandeaza cutia toracica fata de pozitia de echilibru
mecanic
-in respiratia obisnuita,de repaus,domul diafragmatic se misca cu aprox 1 cm,dar in cursul
inspirului/expirului fortat expansiunea diafragmului poate ajunge la 10 cm
-diafragmul se contracta =>micsoareaza curbura,adica se aplatizeaza spre cav abd si astfel 
diametrul vertical al toracelui
-marginile coastelor se misca in sus+inafara datorita contractia muschilor intercostali 
diametrului transversal al cutiei toracice
-pt procesul normal de inspir sunt si muschii intercostali externi(inspiratori)
-insertia:ant pe coasta inf si posterior pe coasta sup determina efectul de ridicare a
asnamblului costo-sternal cu ridicare,proiectie anterioara si rotatia coastelor inafara=>
diam ant-post al toracelui si a celui transversal
-punctul fix fata de care se realizeaza aceasta miscare este la niv articulatiilor
costovertebrale;
-coastele sunt elementul dur,care formeaza un fel de maner de galeata ,articulandu-se
relativ mobil atat cu vertebrele +sternul
-miscare efectiva a coastelor atunci cand muschii intercostali externi se contracta depinde de
stabilitatea relativa a coastelor adiacente
-coastele superioare sunt sustinute de umeri=>contractia muschilor intercostali externi=>
volumul intregii cutii toracice=
-muschii scaleni, care ridica primele 2 coastea + sternocleidomastoidienii care se inserca in
regiunea sup a sternului=m accesori ce contribuie in efort/respiratie fortata

EXPIRATIA:
- pasiv.
-in cursul efortului+ manevrelor respiratorii forţate are loc contracţia muşchilor expiratori:
drept abdominal, oblic intern şi extern, transvers abdominal
-contractia → presiunea intra-abdominală şi diafragmul este împins în sus către cutia
toracică  astfel vol acesteia.
-aceşti muşchi se contractă puternic în timpul tusei, vomei şi defecaţiei.
-alţi muşchi expiratori sunt muşchii intercostali interni: acţiunea lor este opusă muşchilor
intercostali externi
- când se scurtează coastele sunt împinse în jos+ spate + int  diametrelor toracice ant-
post +lat
VOLUME
VOL CURENT(VC)=vol de aer vehicular la fiecare inspir si expir obisnuit(de repaus):500ml
VOL INSPIRATOR DE REZERVA(VIR)=vol max de aer care poate fi introdus suplimentar in
plaman dupa un inspir obisnuit : 1500-2000ml
VOL EXPIRATOR DE REZERVA(VER)=vol max de aer care poate fi expirat dupa un expir
obinuit, de repaus: 800-1500ml
VOLUMUL REZIDUAL(VR)=vol de aer care ramane in plaman dupa un expir fortat:1000-
1500ml de aer
CAPACTITATILE PULMONARE
Cap vitală (CV = VC + VIR + VER)= cant de aer care poate fi expulzată din plămâni printr-un
expir forţat care urmează unui inspir maxim -3500 -4500 ml
Cap inspiratorie (CI = VC + VIR)= cantea max de aer care poate fi introdusă în plămâni după
un expir obişnuit
Cap reziduală funcţională (CRF = VER + VR) =vol de aer care rămâne în plămâni după un
expir obişnuit.
Cap pulmonară totală (CPT = CV + VR)= vol de aer conţinut în plămân la sfârşitul unui inspir
maxim
Vol+cap care includ VR (VR, CRF, CPT) nu pot fi determinate spirometric / spirografic,
deoarece plămânul nu poate fi golit complet de aer în urma expiraţiei maxime.
VEMS
VEMS=vol care poate fi expirat fortat si maxim in prima sec ce urmeaza dupa un inspir
maxim si se calculeaza pe expirograma fortata
-cu ajutorul VEMS putem calcula indicele de permeabilitate bronsica(indice TIFFENEAU)
IPB=VEMS x 100/CV, la adult IPB=70-85%.
-Principiu: daca arborele bronsic este permeabil, un subiect normal este capabil sa elimine
intr-un expir fortat care urmeaza unui inspir profund aproape intregul volum de aer al CV
( 80-85 % ) .
-Tehnica de lucru: dupa cateva inspiratii de repaus, pacientul executa un inspir fortat, urmat
de o scurta perioada de apnee ( necesara cresterii tensiunii in muschii respiratori ) si apoi de
expulzia rapida a aerului inspirat printr-o expiratie rapida, fortata si profundal

CHEMORECEPTORI CENTRALI:
-sesizeaza modificari de compozitie chimica in lichidul cu care vin in contact
(interstitial/intracavitar) ,care reflecta modificari de la nivel sanguin
-cei mai imp=cei situati langa suprafata ventrala a bulbului,in vecinatatea iesirii nervilor
9,10
-raspund la modificari ale concentratiei H din lichidul extracelularconc H stimuleaza
ventilatia, -o inhiba
-compozitia lichidului extracelular din jurul receptorului este influentata de LCR,FLUXUL
SANGUIN LOCAL SI METABOLISMUL LOCAL
-LCR este separat de sange prin barierea hemato-encefalica impermeabila la H si HCO3 ;pe
cand CO2 difuzeaza cu usurinta prin aceasta
-modalitatea prin care nivelul de CO2 din sange regleaza ventilatia in principal prin efectul
sau asupra pH-ului LCR implica  pCO2 in sange
-CO2 difuzeaza din vasele cerebrale in LCR unde elibereaza H,care stimuleaza chrecp
-ca urmare a acestiu fenomen se produce hiperventilatiereduce presiunea CO2 in sange,in
consecinta si in LCR

CHEMORECEPTORII PERIFERICI:
-principalii receptori periferici sunt cei carotidieni si aortici
- raspund la ale presiunii O2 in sangele arterial,  de pH,de presiuni ale CO2 in sangele
arterial
-acesti receptori sunt unici in organsim si sunt sensibili in special la modificarile presiunii O2
in jurul valorii de 500mm Hg
-raspunsul acestor receptori poate fi ff rapid
- responsabili ptr toate ventilatiei care au loc in organism ca rasp la hipoxemie
-in absenta acestor receptori, hipoxemia severa deprima centrii respiratori prin efect direct
asupra centrilor respiratori

RECEPTORII PULMONARI:
Receptori de intindere
-localizare:la nivelul musculaturii netede a cailor aeriene
-sunt activati ca raspuns la distensia plamanului
-activitatea lor este sustinuta cand plamanul este umplut cu aer (prezinta o adaptare redusa)
-principalul efect al stimularii   frecventei respiratorii ca urmare a unei  a duratei
expirului (reflexul Hering-Breuer-rol major in ventilatie prin det frecv+ profunzimii
respiratiei)
Receptorii J:
-se mai numesc receptori juxtacapilari
-se gasesc in peretele alveolar,langa capilare
-stimularea lor intensa produce apnee
-sunt activati de distensia capilarelor pulmonare si vol lichidului interstitial
-contribuie la frecventei ventilatiei din cursul efortului

CENTRUL APNEUSTIC
-loc: partea inf a punţii (inspir prelungit întretăiat de eforturi expiratorii tranzitorii).
-Impulsurile de la acest centru au un efect excitator asupra ariei inspiratorii din bulb, având
tendinţa de a prelungi rampa descărcării de potenţiale de acţiune.
CENTRUL PNEUMOTAXIC loc: porţiunea sup a punţii
-rol :de a termina / inhiba inspirul şi astfel reglează volumul inspirator + frecv respiratorie
 regleaza fin ritmul respirator.
CENTRUL RESPIRATOR BULBAR: din formaţiunea reticulată cuprinde2 arii majore
diferentiate morfo-funcţional:
1.un grup de neuroni din reg dorsală a bulbului (grupul respirator dorsal) este asociat în
principal cu inspirul
2.un alt grup, din zona ventrală (grupul respirator ventral), este asociat în principal cu
expirul.
-sunt responsabili de ritmul de baza al ventilatiei
NEURONII CARE SE DESCARCA IN RAMPA-neuronii din aria inspiratorie sunt responsabili
pentru ritmul de baza al ventilatiei,pe baza activitatii automate a acestui centru(descarcarea
periodica de impulsui cu caracteristici temporale prestabilite;descarcarea in rampa)-centrul
respirator bulbar din form reticulata

TUSEA=reflex aparare
-constă într-o inspiraţie forţată → închidere a rino- şi oro-faringelui de către palatul moale →
închiderea glotei, contracţia muşchilor expiratori → deschidera glotei, cu expulzia puternică
a aerului, însoţită de un zgomot caracteristic.
-aerul are o viteza max în trahee +bronhii antrenează particulele străine din căile
respiratorii alături de cantităţi importante de mucus
- poate fi declanşat şi voluntar prin influnţe provenite de la nivelul scoarţei cerebrale
STRANUTUL = reflex de apărare declanşat de excitarea receptorilor oro-faringieni.
-Constă dintr-o inspiraţie obişnuită → blocarea aerului de către vălul palatin → expiraţie
explozivă prin cavitatea bucală şi fosele nazale
-se îndepărtează factorii iritativi şi pe o distanţă de aproximativ 5 m se pot împrăştia mici
picături de lichid
SUGHITUL=reflex de apărare
-constă dintr-un inspir scurt+ brusc, când glota se închide rapid generează un zgomot
caracteristic.
-este declanşat de excitarea receptorilor diafragmatici + receptori centrali ceea ce are ca
răspuns contracţia spastică a diafragmului.

PRESIUNEA ALVEOLARA:
-presiunea din afara capilarelor =presiunea atmosferica in timpul respiratiei normale
- p alv peste presiunea intracapilara colabeaza capilarelele

PRESIUNEA PARTIALA A O2 LA PERIFERIE

-alveola: 100 mmHg
-sange arterial: 95mmHg
-intracel: 5-40mmHg
-s venos: 37-40mmHg
- schimbul tisular de gaze se desfăşoară prin peretele capilar, lichidul interstiţial şi mb cel şi
constă în pr fizice de difuziune a gazelor respiratorii ca urmare a gradientelor de presiune
parţială între sectoarele traversat
-gradientul mare de presiune capilar – interstiţiu (55 – 60 mm Hg) determina difuziunea
rapidă a O2.
PRESIUNILE OXIGENULUI:
-O2  membrana alveolo-capilară, din alveole în sângele capilar
-pO2 a aerului alveolar = 100 mm Hg , artera pulmonară=40 mm Hg
-Mişcarea O2 se realizează strict prin difuzie, în sensul gradientului presional.
-Difuzia asigură în condiţii normale o a pO2 în sânge până la 97 mm Hg, o valoare apropiată
de cea a pO2 alveolare.
scade la 95 mm Hg în aortă din cauza şuntului fiziologic.
-Capacitatea de difuzie a plămânilor pt O2 =cant de O2 care străbate mb alveolo-capilară/
min /per diferenţă de pO2 (mm Hg) între aerul alveolar-sângele din capilarele pulmonare.
= 20-30 (ml/min/mmHg) în repaus

DIFUZIA CO2 VALORI

-in sângele venos pCO2 este 46 mm Hg iar în aerul alveolar este de 40
mmHg
-CO2 difuzează din sânge în alveole în sensul acestui gradient
-pCO2 din sângele care părăseşte plămânul este de 40 mm Hg
-este cunoscut faptul că CO2 trece prin toate membranele biologice cu mare uşurinţă, iar
capacitatea de difuzie pulmonară pentru CO2 este mult mai mare decât pentru oxigen.

RELATIA VENTILATIE PERFUZIE:

Eficienţa schimbului de gaze prin bariera alveolo-capilară este condiţionată de:
împrospătarea aerului alveolar prin ventilaţie în cadrul ciclului respirator + distribuţia
debitului sanguin pulmonar
1. Rezistenţa vasculară pulmonară
-rezistenţa vasculară este foarte mică în acest sector
-debitul sanguin pulmonar este 6 l/minrezistenţa vasculară pulmonară este ~1,7 mm
Hg/l/minut.
In condiţii normale, unele capilare sunt închise sau deschise fără debit sanguin. Când
presiunea  prin aceste vase începe să treacă sânge rezistenţa
-acest fenomen de recrutare este mecanismul principal pentru  rezistenţei vasculare
pulmonare.
Unele vase sunt neperfuzate în condiţii de presiune scăzută:
-diferenţele de geometrie de reţea
-prezenţa canalelor preferenţiale de curgere a sângelui.
2. Distribuţia debitului sanguin
-in partea sup a plămânului drept debitul sanguin  liniar faţă de partea inf, cu valori foarte
scăzute către apex.
-această distribuţie este afectată la modificări de postură + efort.
-când subiectul este în decubit dorsal debitul sanguin în zona apicală , iar cel din zona
bazală rămâne neschimbat  distribuţia debitului sanguin între apexul -baza plămânului
devine aproape uniformă.
-distribuţia inegală a debitului sanguin poate fi explicată prin diferenţele de presiune
hidrostatică în vasele de sânge.
La vârful plămânului (zona 1) p arterială pulmonară < presiunea alveolară → capilarele ar fi
turtite şi nu ar fi perfuzate → nu există în condiţii normale.
Zona 1 poate să apară dacă:
-presiunea arterială este redusă (după hemoragii severe);
-presiunea alveolară este  (în cursul presiunii pozitive de ventilaţie).
In zona 2 p arterială pulmonară este datorită efectului hidrostatic > p alveolară.
-p venoasă este foarte  şi este<decât p alv;
-debitul sanguin este det de diferenţa dintre presiunea arterială -p alveolară
-p venoasă nu influenţează debitul decât dacă depăşeşte presiunea alveolară.
In zona 3 p venoasă >p alveolară şi debitul este determinat în mod normal prin diferenţa
presională arterio-venoasă.
- debitului sanguin este produsa de distensia capilară.
-recrutarea de vase în prealabil închise are rol important în  debitului sanguin în partea
inferioară a acestei zone.
3. Vasoconstricţia pulmonară hipoxică
-Când pO2 este  în aerul alveolar are loc un răspuns activ important  contracţia muşchiului
neted din peretele arteriolelor mici din regiunea hipoxică.
-celulele din ţesuturile perivasculare eliberează unele subst vasoconstrictoare ca răspuns la
hipoxie.
-pO2 din aerul alveolar (nu din sângele arterial pulmonar), este determinantul principal al
vasoconstrictiei.
-vasoconstricţia are drept scop direcţionarea fluxului sanguin spre zonele pulmonare
suficient de bine ventilate.
- zonele hipoxice pot apare ca urmare a obstrucţiei bronşice.
- la altitudine mare are loc o vasoconstricţie pulmonară generalizată  importantă a p
arteriale pulmonare, cu  lucrului mecanic al inimii drepte.
Cea mai importantă situaţie unde intervine acest mecanism este naşterea:
-in cursul vieţii fetale, rezistenţa vasculară pulmonară este foarte mare, parţial datorită
vasoconstricţiei hipoxice, astfel încât numai 15% din întoarcerea venoasă merge către
plămâni.
-când are loc prima respiraţie, rezistenţa vasculară scade dramatic datorită relaxării
muşchiului neted vascular şi astfel, debitul sanguin pulmonar creşte enorm.
Alte răspunsuri active ale circulaţiei pulmonare.
-pH-ul scăzut al plasmei produce vasoconstricţie; în special când hipoxia alveolară este
prezentă.
-sistemul nervos autonom exercită un control slab

DISFUNCTIA VENTILATORIE OBSTRUCTIVA

-ex:astmul bronsic
-VEMS,CV normal,IPB (indicatori)
-VEMS=75-80% CV
DISFUNCTIA VENTILATORIE RESTRICTIVA
- CV, VEMS normal,  IPB-ex: pneumonie lobara
DISF VENT DE TIP MIXT:-CV,VEMS,IPB normal

SPATIUL MORT FUNCTIONAL-fiziologic

-ventilatia totala 7500 ml/minut
-vol de aer care intră în plămân este puţin mai mare; nu toată cantitatea de aer care
pătrunde până la nivel alveolar participă la schimburile gazoase de la acest nivel.
-din cantitatea de 500 ml de aer inspirată, aproximativ 150 ml rămâne în spaţiul mort
anatomic -la pers sanatoase (aerul care nu participă la schimburile gazoase alveolo-capilare,
adică volumul de aer prezent la nivelul căilor aeriene de conducere)

METODA RIA
=estimarea secretiilor hormonale
-principiul: proba (plasma, urina, LCR, extract tisular) este incubata cu o cantitate
prestabilita de hormon marcat radioactiv (trasor) pe de o parte si cu Ac respectiv pe de alta
parte
-molec. de h neradioactiv din proba intra in competitie cu moleculele de h marcat pentru
locurile active ale Ac
-concentia locurilor active (de legare) fiind fixa +limitata, cresterile progresive ale nr de
molec hormonale neradioactive din proba de cercetat vor disloca un nr de molecule de
hormon marcat de pe locurile active ale anticorpilor
-la sf perioadei de incubare, moleculele de h marcat sunt separate de cele libere
-radioactivitatea fractiilor legata si libera este masurata in vederea calcularii cantitatii de
hormon cu concentratii identice de trasor si anticorp
-in cazul in care concentratia hormonului in proba este mare, procentajul de radioactivitate
restanta in fractia legata este mic si invers

Hormonii adenohipofizari cu structura holoproteica:

• STH
• ACTH
• PROLACTINA
• MSH
Hormonii adenohipofizari cu structura glicoproteica:
• TSH
• FSH
• LH
Hormonii hipofiziotropi hipotalamici:
• CRH( corticotropin relasing hormon): stimuleaza secretia de ACTH
• TRH(thyrotropin releasing hormon): stimuleaza secretia de TSH+Prolactina
• GHRH(groth hormon relasing hormon): stimuleaza secretia de STH
• Somatostatin: inhiba secrteia de STH
• GnRH/LHRH(gonadotropin relasing hormon): stimuleaza secretia de LH+FSH
• PRH(Prolactin relasing hormone): stimuleaza secretia de prolactina
• Dopamine(prolactine inhibiting hormone): inhiba secretia de prolactina
Caracteristicile lor:
-Secreţie în pulsuri
-Acţionează pe receptori membranari specifici
-Transducţia semnalului se face prin mesageri II
-Stimulează eliberarea de hormoni hipofizari stocaţi
-Stimulează sinteza de hormoni hipofizari
-Stimulează hiperplazia şi hipertrofia celulelor ţintă
-Îşi reglează propriul receptor

Hormonul de crestere(STH)-adeno
-este un peptid alc din 191 AA
-celulele acidofile ale adenofipofizei secreta aprox 4mg de hormon/ 24h
Actiuni biologice:
-stimularea proceselor de  a oaselor, muschilori, viscerelor, colagenului, tesutului
conjunctiv, adipos
-activeaza condro si osteogeneza
-intensifica sintezele proteice
-proliferarea cartilajelor epifizare
-viscerehiperplazie
-hiperglicemiant*
!efectele se exercita indirect prin intermediul somatomedinelor
Efecte diabetogene:
Muschi: scade glucoza
Tesut celular subcutanat: stimuleaza lipoliza
Ficat: stimuleaza gluconeogeneza
Muschi, ficat, tesut celular subcutanat: insulino-rezistenta
Reglarea secretiei:
-feed-back poz/neg
-factori stimulanti nespecifici: hipoglicemie, aminoacidemie, hormii tiroidieni
-hipotalamusulsomatostatin: efecte inhibitoare asupra secretiei de STH (impiedica
descarcarea de STH indusa de hipoglicemie)
-dopamina, noradrenalina, serotonina secretia de STH prin: stimularea factorului
hipotalamic de eliberare /inhibarea somatostatinului

PRECURSORI ACTH-adeno
-ACTH= h reglator al corticosupr, polipeptidic(39AA)
-primii 13 AA se gasesc si in str MSH(h stimulator melanocite)
efecte comune de hiperpigemantare teg
-deriva din proteoliza unui precursor proteic mai mare(POMC)
-POMC= pro opio melanocortin, sintetizat de adenohip
Efecte ACTH
-z fasciculata:initial-  eliberarea de GC din depozite
In timp : hiperplazia zone+ sinteza de GC
-z reticulata: initial:  eliberarea de androgeni
In timp: hiperplazie+  sinteza androgeni
-z gromerulara:  eliberarea de aldosteron
REGLARE SECRETIE ACTH:
=ritm circadian, max dim(8), min seara(24), feed-back cu ansa lunga+scurta

Hormonul tireotrop(TSH)-adeno
-stimuleaza sinteza + secretia h tiroidieni (tiroxina+ triiodotironina)
-este o glicoproteina cu prop antigenica
-dozarea se face biologic ( tesutului tiroidian, fixarea plasmatic/ eliberarea iodului
hormonal) si radioimunolog
Actiuni biologice:
-stimularea sintezei +secretiei de h tiroidieni
Reglarea secretiei:
-feed-back poz/neg cu participarea hormonilor tiroidieni
-este efectuata si de factori externi: variatii de tempa, agresiuni nociceptive, stari psiho-
emotionale
-factorul neruo-umoral hipotalamic cu rol trofic si secretor: tireoliberina(TRH)
-reglarea secretiei de TSH se realizeaza pe cale nervoasa si umorala, prin actiunea directa
(hipofizara)si indirecta (hipotalamica)a hormonilor tiroidieni
FSH FEMEIE EFECTE-adeno
Secretia:
= Faza foliculară: initial ↑, apoi ↓ (FSH>LH)
= Preovulator: ↑↑2-3 ori LH » FSH
= Postovulator: ↓lent
Rol:
-stimulează dezvoltarea ovarelor
-stimulează dezvoltarea foliculilor ovarieni (1 folicul /lună) în prima ½ a ciclului (faza
foliculară)
-Stimulează dezvoltarea cel. granuloase → ↑↑↑ secretia estrogeni
BARBATI:
Secretie constantă
Rol:
-Stimuleaza dezvoltarea tes-ticulelor → ↑ tubii semi-niferi
-Initiază spermatogeneza
- stimulează cel. Sertoli ⇒ feedback negativ – inhibarea secretiei FSH

LH: FEMEIE-adeno
Controlează secretia foliculară – după FSH (dar FSH>LH)
-Preovulator – ↑↑2-3 ori (LH»FSH)
-Postovulator: ↓ lent
Rol:
-Dezvoltarea finală si maturarea foliculară → ovulatia (ziua a 14-a), după actiunea FSH
-Dezvoltarea corpului galben → ↑↑↑ secretia progesteron, ↑estrogenii
BARBAT:
Secretie constantă
Rol: stimulează celulele inter-stitiale Leydig → secretia de testosteron

PROLACTINA-adeno
=polipeptid
-normal= 
-in timpul sarcinii este ff , dupa nastere ff(in 15 zile)
-in perioada alaptarii:  intermitent (ptr 1h), stimulata de supt
-secretia are un ritm circadian: maxima in primele ore de somn
-corelata cu ciclul menstrual: conc max cand LH maxim
Actiuni biologice:
1.Mamotrop: dezvoltarea glandei mamare (incepe la pubertatea, stimulata de estrogeni
(ciclul lunar)
2.Lactrotrop: lactogeneza= proces complex
-dezvoltarea sanilor prin secreti lactata, dependenta de :
Estrogeni dezvoltarea sistemului ductal
Progesteron dezvolta lobulii si sistemul alveolar
Acesti hormoni inhiba secretia lactata
-secretia lactata dependenta de prolactina
-primele zile: colostrul=proteine, lactoza dar fara lipide
 -apoi,prin estrogeni si progesteron lactatia-pt>1an
3.Rol metabolic: rol asemanator STH-ului
Reglarea secretiei:
-control hipotalamic: mecanismul principal inhibitor
-hipotalamusuldopaminainhiba hipofiza ant secretia de prolactina
-stimularea prin mecansim neurogen
-simuli (supt, mulgerea sanilor, activitate sexuala, stres) impulsuri senzoriale transmise
prin nervi somaticiMS hipotalamus stimuleaza PRL+ OXT

OXITOCINA-neuro
Actiuni biologice:
-contractia musculaturii uterine, in special in sarcina ff imp in timpul travaliului
contractiile uterine nasterea copilului
1.OXT: prin refelx neurogen capul copilului dilata progresiv cervixul, ceea ce
determina:
-neuroreflex OXT (hipotalamus)
-contractiilor uterine dilatarea cervixului—>feed-back poz contractiilor terine
2.nr de receptori ptr OXT din musculatura uterina
3.activ oxitocinazei efectul OXT
4.OXT uter sinteza prostglandine contractia uterina
-ejectia laptelui prin reflex neurogen
-suptul stimuleaza mamelonu  neuroreflex hipotalamusul OXT
-OXT ct celulelor mioepiteliale periacinare ejectia laeptului in ducte
-timp: dupa 30-60sec
-reflex conditionat: mama vede copilul secretie lactata

ADH-VASPOPRESINA-neuro
Actiuni biologice:
-actiuneaza direct pe celulele tinta:
Renal: pe ultima portiune tubulara (TCD terminal)
-reabs facultativa a apei
-reabs Na+Cl
-favorizeaza reabs ureei ( reabs apei  uree tubular)
-ROL principal in concentrarea si diluarea urinei
-ADH reabs apa diureza (0,5l/zi) +  osmolaritatea (1200mOsm/l)   volemia
-ADHabs apei diureza(20l/zi)+ osmolaritatea(50 mOsm/l) volemia
- ADH volumul circualnt TA
-abs intestinala a apei
-hidratarea celulara
-perspiratia (pierderea apei prin respiratie, piele)
-ADH+aldosteronul =hormonii adaptarii la cald persoanele adaptate trezintavol
perspiratiei,  pierderii NaCl
REGLARE
1. Modificări ale osmolarităţii→ osmoreceptori din hipotalamus şi peretele anteroventral al
ventriculului III (organum vasculosum)
- osmolaritatea (VN= 300±20 mOsm/l):
 • ↑ osmolaritatii ⇒ratatinarea osmoreceptorilor ⇒ stimul pentru ↑ ADH
⇒↑reabsorbtia apei ⇒ osmolaritatea ↓
• ↓osmolaritatii ⇒ creşte volumul osmoreceptorilor ⇒↓stimul pentru ADH
⇒↓reabsorbtia apei ⇒osmolaritatea ↑
2. Modificări ale volemiei → din sistemul cardiovascular (Volemia= 5 l)
↓volemiei ⇒ ⊕baroreceptorii de înaltă presiune (sinus carotidian şi crosa aortică) ⇒ ↑ADH
⇒ ↑reabsorbtia apei + ↓ diurezei ⇒ ↑ volemia
- ↑volemiei ⇒ ⊕baroreceptorii de joasă presiune (atrii şi circulatia pulmonară) ⇒ aferenţă
nerv X ⇒ hipotalamus ⇒ ↓ ADH ⇒↓ reabsorbtiei apei + ↑ diurezei ⇒ ↓ volemia
3.Alte mecanisme:
-Temperatura: ↑t°C ⇒ ↑ADH ⇒ ↓diureza
-Angiotensina II ⇒↑ ADH
-Nicotina ⇒↑ ADH
-Etanol ⇒ ↓ADH ⇒ ↑diureza
-Stress, durere, somn ⇒↑ ADH

T3+T4
activitatea metabolica in aproape toate tesuturile
procesele oxidativeATP+caldura
-stimuleaza cresterea+diferentierea celulara
 Rol in crestere:
-direct
-indicrect prin STH+stomatomedinelor
-la copilasigura o crestere normala +Dezvoltare tisulara(in special in oase)
o Patolgic:T=rata de crestere,in special a oaselor
T->initlai rata de cretsere,dar in timoTinchiderea mia rapida a cartilajelor de
crestereopreste cresterea in inaltime(Se reduce persioada de crestere in inaltime)

 Dezvoltarea+maturizarea sistemului nervos:

-inca din luna a 4 a din viata intrauterinastimuleaza neuronogeneza si
mielinizarea,dezoltarea SN+cortexului,maturarea centrior nervosi+dezvoltarea mintala
o Patologic:T=nanism+retard mintal
 Activarea SN al adultului:
activ metabolica a creierului+tonusul cortical
inteligenta si memoria+reactivitatea motorie
stimularea SNVS si nr beta-receprori
o Patologic :
Tsomnolenta,lentoare,excitabilitatea
Texictabilitatea,cap de concentrare,oboseala,tremor muscular(rapid si fin)
 Efecte metabolice:
Metabolismul proteic:
ambelor laturi ale metabolismuluiechilibru anabolism-catabolism
o Patologic:Tcatabolismului proteicbilant azotat
Metabolismul glucidic:
G--> prin:abs intestinale de glucoza,neoglucogenezei,glicogenoliza,captarea
intracelulara a glucozei+glicolizaEnergie
o Patologic:
TGinsulinain timp DZ de tip II
Metabolismul lipidic:
-lipolizaenergiei
-plasma:lipidele,colesterolulrisc asteroscleroza
Mentabolismul energetic:
-rol major de a metabreactiilor oxidative
-ATP
-calduratermogeneza-adapate la frig
o Patologic:
Tdecuplarea oxidarii fosforilareATP si pierderea de caldura
Tsomnolenta_intoleranta la frig

Evlauare prin metabolismul bazal(necesarul min energentic ptr asigurarea fct vitale in
conditii bazale)
VN:MB=33-50kcal/m2/h
MB=-10%  hipotiroidism(-60-30%)
MB=+15%  hipertiroidism(+30%-->+50%)
Metabolismul mineral:
-prin activ metabolicenecesarul de vitamine
 Efecte sistemice:
o Cardiovascular:
-efectelor catecolaminelor+nr beta-receptorilor
-FCdaca T tahiaritmii
-dorta de contractiedaca Tforta de contractie prin  proteolizei
-DC
o Respirator
-ffrecv_+amplitudinea respiratiei(ca raspuns la metabolismului)
o Digestiv:
-secretia si motilitateaTdiaree
 Efect trofic pe:
-musculatura scheletica
-piele
-in hipotiroidism retenita de fluide in „Stare de gel” prin acidului hialuronic si
condroitinsulfatilormixedem
 Efect de optimizare a fct sexualre la ambele sexe:
-efect poz pe metab gonadelor
-efect pox pe gonadotropii hipofizari
 Relatii cu alti hormoni:
-T3+T4catecolamine
-insuline ca rapsun la glicemiei
-PTH ca raspuns la  osteogenezei
-cortizolul
Reglare:
1) Axul hipotalamo-hipofizo-tiroidian cu tripla retroacţiune = rol major ⇒ menţine T3, T4
normal.
2) Stress psiho-emoţional, durere, traumatism, Δto ⇒ ↑stimularea hipotalamică ⇒ ↑TRH⇒
↑TSH⇒ ↑T3, T4 ⇒ hiperfuncţie tiroidiană
3) Variaţiile de temperatură
- la frig ⇒ ↑T3, T4 ⇒ ↑ termogeneza ⇒ adaptare la frig
- la cald ⇒↓T3, T4 ⇒ ↓termogeneza
4) Acţiune pe hipofiza anterioară:
- NA, estrogenii ⇒ ↑TSH
- Ciberninele, somatostatina ⇒ ↓TSH
Variatii patologice:
↑T3 T4 ⇒ Hipertiroidism → boala Basedow-Graves
= Creşte activitatea întregii glande
= TSH↑
*Cu modificări autoimune → Adenomul toxic hipersecretant (creşte activitatea local + restul
glandei este ↓, TSH↓)
*Fără modificări autoimune
- ↓T3 T4 ⇒ Hipotiroidism
= la copii = cretinism (nanism + retardare mintală)
= la adulţi = mixedem
• Guşa endemică: glandă hipertrofiată, ↑TSH, ±↓T3, T4.

Roluri TSH pe glanda tiroida:

Sinteză: în hipofiza anterioară sub controlul TRH
• Mecanism de acţiune: prin mesager secund intracelular (AMPc)
• Efecte principale:
- pe glanda tiroidă ⇒TSH controlează întreaga activitate legată de sinteza hormonilor
tiroidieni:
= ↑metabolismul tiroidian
= ↑perfuzia tiroidiană
= rol trofic ⇒↑ numarului şi mărimea tireocitelor din foliculi
= ↑sinteza şi secreţia hormonilor tiroidieni (↑captarea intracelulară a iodului; ↑ iodarea
tireoglobulinei şi formarea T3 şi T4; ↑scindarea tireoglobulinei iodinate ⇒ eliberarea T3,T4;
↑eliberarea T3,T4 în sânge)

MENTINEREA ECHILIBRULUI FOSFO-CALCIC:

Schimburile între os şi mediul extracelular sunt controlate hormonal:
• PTH şi vit. D → ↑ ieşirea Ca++ din os ⇒ ↑[Ca++]pl
• Calcitonina şi CTL → ↓ ieşirea Ca++ din os ⇒↓[Ca++]pl
• Patologic:
• ↑PTH ⇒ ↑[Ca++]pl, hipoexcitabilitate neuro-musculară, litiază renală, tulburări
cardio-vasculare şi digestive
• ↓PTH ⇒↓[Ca++]pl, hiperexcitabilitate neuro-musculară ⇒ tetanie (dacă Ca++< 6 mg%)
• Semn Chwosteck +, semn Trousseau +
EMG: dublete,triplete în repaus.
Rahitismul: la copii cu deficit de aport de Ca şi fosfat ⇒↓ mineralizarea osoasă
• Cauza: deficit de vitamină D
Osteoporoza: ⇒↑ osteoliza
• Cauza: ↑PTH, ↑cortizol, menopauza, vârstnici
 Osteoscleroza: ⇒↑↑ osteogeneza
• Cauza: ↓PTH, intoxicaţie cu metale grele

PTH
Sinteză
-La nivelul glandelor paratiroide (în număr de 4, situate retrotiroidian)
-Structură polipeptidică
Efect major ↑ [Ca] pl prin 4 mecanisme:
-La nivel osos
= ↑mobilizarea Ca++ şi fosfatului
- Renal
= ↑ reabsorbţia Ca++, Mg++ şi H+
= ↑ excreţia fosfatului
- La nivel intestinal
= ↑ absorbţia Ca++ (absorbţia activă + calcitriolul)
= ↑ sinteza activă de vit. D (calcitriol)
Reglare:
↓ [Ca] ⇒ ↑ PTH ⇒ normalizarea calcemiei
↑ [Ca] ⇒ ↓ PTH
Acelaşi proces se realizează şi în cazul ionilor de Mg++.
Patologic
↑PTH → demineralizare osoasă; ↑Calciurie ⇒ risc de litiază
↓PTH → ↓[Ca]pl; ↑[fosfatemiei]; Hiperexcitabilitate (semnele Chwosteck şi
Trousseau+); ↑Calciurie; EMG ⇒ spasmofilie

CALCITONINA
Polipetid secretat de catre celulele C ale glandei tiroide
Efect major →↓ [Ca]pl; ↑osteogeneza se opune osteolizei
Importanţă sporită
• La copii unde osteogeneza este ↑calcitonina exercită un efect favorabil
• În sarcină +lactaţie ⇒ protejază împotriva osteolizei
Poate fi administrată:
- Persoanelor în vârstă cu osteoporoză
- În neoplazii asociate cu osteoliză (metastaze)
Reglare:
1.Calcemia: feedback negativ
- ↑[Ca] ⇒↑ Calcitonina
- ↓[Ca] ⇒↓ Calcitonina
2. Catecolaminele ⇒↑ Calcitonina
3. Gastrina ⇒↑ Calcitonina (feed-back negativ)

VITAMINA D
Roluri majore:
-mentine valorile calcemiei
-favorizeaza osteogeneza
Intestinal:
abs Ca prin transport activ controlata de catre calcitriol +PTH
Renal:
abs Ca+fosfatului
Osos:
=activare dependenta de calcemie
CaCTL actioneaza similar PTH ptr refacerea calcemiei
Ca eliberat de ostocite
activitatea osteoclastelordislocarea de Ca si P
Ca-CTL actioneaza favorizand mineralizarea osoasa
Reglarea CTL:
-PTH rol major
-feed-back-ul negativCTL inhiba propria activaresinteza formei inactive

HORMONII CORTICOSUPRARENALIENI:
-zona glomerulara: mineralocorticoizi (aldosteron), rinichi, mentin echilibrul Na, Cl, HCO 3, K
-zona fasciculata: glucocorticoizi (cortizol), general, adaptare la stress cr, hiperglicemiant
-zona reticulata: dehidroepiandro steron (DHEA), anabolizant, caractere sex II
-hormoni steroizi,sintetizati din colesterol

EFECTELE GLUCOCORTICOIZI:
Mecanism de acţiune: glucocorticoizii trec intracelular şi se cuplează cu receptorul specific ⇒
complex cu acţiune pe nucleu ⇒ stimularea sau inhibarea sintezei ARNm ⇒ stimularea sau
inhibarea sintezei unor proteine ⇒ efect (după 45-60 min).
Principalele acţiuni:
- adaptarea la stresul cronic – asigură suportul endocrin;
- controlul metabolismului celular.
Efecte metabolice:
Metabolismul proteic:
- Glucocorticoizii în doze crescute ⇒ sinteza proteică prin:
• ↑ catabolismul proteic
• ↓ anabolismul proteic
• bilanţ azotat negativ
- ↑ mobilizarea AA din ţesuturile extrahepatice
- excepţie: ficatul unde ↑ captarea aminoacizilor folosiţi pentru:
• neoglucogeneză
• sinteza de proteine plasmatice
Metabolismul glucidic:
- Glucocorticoizii  glicemia prin:
• ↑ absorbţia intestinală a glucozei;
• ↑ neoglucogeneza hepatică ⇒ ↑ glucoza ⇒ ↑ depozitelor de glicogen
• ↑ glicogenoliza produsă de adrenalină şi glucagon
• ↓ utilizarea intracelulara a glucozei (↓ afinitatea receptorilor pentru insulină)
- secundar ↑ glicemiei ⇒ ↑ insulinei ⇒ refacerea glucozei plasmatice
- În timp ⇒↓ sensibilităţii ţesuturilor la insulină (în special muşchi şi adipocit) ⇒ DZ secundar
(adrenal)
Metabolismul lipidic:
- glucocorticoizii lipoliza:
 • lipide → AGL→ corpi cetonici → energie
- ↑ cetogeneza hepatică
- lipoliza însoţită de ↑ depunerii lipidelor în alte zone:
• lipoliză pe membre
• depunere pe faţă (“faţă de lună plină”), torace, abdomen
Important: în inaniţie sau stres, glucocorticoizii comută metabolismul energetic de pe
utilizarea glucidelor → pe utilizarea lipidelor ⇒ prezervarea glucozei.
Farmacologice:
Previn inflamatia prin:
-stabilizarea mb lizozomale
- permeabilitatii capilare
-migrarii leucocitelor
-supresia sistemului imun
-rezolutia inflamatiei utilitatea glucocorticoizilor in tratamentul bolilor inflamatorii
 antialergic: reduce procesul alergic previne moartea prin soc anafilactic
 sanguin: eritrocitele,  bazofilele+limfocitele
 supresia sistemului imun susceptibilitatile la infectii (efect advers)
  aciditatea sucului gastric ris de ulcer
 volemiaTA
 Redistribuirea tesutului adipos
 -modificari neuropsihice pana la psihoza maniacala
 Demineralizare osoasaris de osteoporoza
  glicemiei in timp, risc de DZ secundar
 Modificari cutanate: hirutism+ acnee
In doze crescute la copii rata cresterii si  functia testiculara
Reglare:
1. Axul hipotalamo-hipofizo-corticosuprarenalian cu tripla retroacţiune: rol major ⇒ menţine
concentratia normala de glucocorticoizi.
- secreţia ACTH are ritm circadian (maxim dimineaţa şi minim seara) ⇒ concentraţia
glucorticoizilor este maximă dimineaţa.
2. Stresul psiho-emoţional, durere, traumatism, Δto, hemoragie, intervenţii chirurgicale ⇒ ↑
stimularea hipotalamică ⇒ ↑CRH ⇒ ↑ACTH ⇒ ↑glucocorticoizii⇒ hiperfuncţie CSR:
- în stres prelungit se blochează bucla de feedback ⇒ ↑GC
• continuă în stresul cronic
• periodică, cu mai multe exacerbări / zi.
- rezultat: ↑GC ⇒ iniţiază răspunsul metabolic compensator faţă de agentul nociv.

MINERALOCORTICOIZI:
Sinteza: corticosuprarenală – zona glomerulară
Sunt hormoni steroizi - reprezentantul major este aldosteronul.
Acţiuni principale:
- menţinerea echilibrului hidro-electrolitic ⇒ controlul volemiei, TA, echilibrului Na+-K+ ⇒ rol
în menţinerea funcţiilor vitale (life-saving hormone).
- lipsa aldosteronului ⇒ moarte prin şoc în 3 zile -2 săptămâni.
1. Efecte renale: acţiune pe ultima parte a tubului renal (1/3 terminală TCD):
- ↑reabsorbţiade Na+ şi secreţia de K+:
= la polul apical: ↑ permeabilitatea pentru Na+ şi K+
= la polul bazal: ↑ activitatea pompei Na+/K+
- ↑reabsorbţia pasivă de Cl- şi HCO3-
- secundar ↑ reabsorbţia de apă
- ↑secreţia de H+,NH4+, Ca2+, Mg2+ ⇒ aldosteronul intervine în menţinerea :
= TA, volemiei, echilibrului hidro-electrolitic
= echilibrul acido-bazic
2. Efecte extrarenale:
- ↑ reabsorbţia de Na+ şi secreţia de K+ la nivelul:
- glandelor sudoripare: economisirea NaCl pentru menţinerea volemiei ⇒ transpiraţie ↑ cu
NaCl↓ ⇒ rol în adaptarea la cald.
3. Efecte pe muşchi şi nervi: ↑ activitatea pompei Na+/K+ ⇒↓ Na+ şi ↑K+ intracelular

TRANSPORTORII GLUT
-proteinele GLUT sunt responsabile pentru transportul prin carrier al glucozei
GLUT 1 se găseşte în hematii şi alte celule
GLUT 2 pe celulele epiteliului intestinal
GLUT 4 în muşchi şi ţesut adipos
-toate proteinele familiei au o structură generală similară - 12 segmente transmembranare 
-GLUT 4 este dependent de insulină
-un membru al acestei familii (GLUT 2) este responsabil pentru scoaterea glucozei din celule
-toţi membrii familiei leagă glucoza pe o parte a membranei şi o eliberează pe cealaltă

EFECTE GLUCAGON
-efect general hiperglicemiant
-ficat (exclusiv)
-glicogenoliză (+), gluconeogeneză (+), ß-oxidare (+)
-glicoliză (-), glicogeneză (-), sinteza acizilor graşi (-)

INSULINA
-hormon anabolic
-molecula de insulină include 2 lanţuri separate, legate prin punţi disulfidice
-aceste lanţuri sunt iniţial secretate sub forma unui lanţ polipeptidic unic – preproinsulina –
ce este apoi procesată la proinsulină şi apoi la insulină
-eliberarea de insulină este iniţiată mai ales de GLUCOZA, ca un semnal al unui aport crescut
de glucide.
-Cel mai important reglator fiziologic al secreţiei de insulină este concentraţia plasmatică a
GLUCOZEI
EFECTE:
1. Functie de timp
• Rapide :Efecte asupra proteinelor existente, expresia GLUT-IV în sarcolemă; Activarea
glucokinazei
• Intermediare :asupra transcripţiei, translaţiei şi sintezei de proteine
• Tardive:Feedback pozitiv ,Alte căi metabolice ,Receptorul ILGF (insulin-like growth
factor) răspunde la concentraţii mari şi pe perioade lungi ale insulinei,
suprastimularea produce blocarea programelor anabolice celulare (rezistenţa la
insulină)
2. Functie de substrat
• Promovează stocarea energiei
- glucogeneza (+),glicoliza (+),glicogenoliza (-),gluconeogeneza (-)
• De ce se activează glicoliza?
– Substratele şi metaboliţii glicolizei şi ale ciclului Krebs sunt materii prime
importante pentru acizii graşi, trigliceride, şi VLDL, astfel crescând capacitatea
de a stoca energia suplimentară sub formă de lipide
• Metabolism proteic :faciliteaza intrarea în celulă a AA,stimulează sinteza de proteine
• Metabolism lipidic :stimulează sinteza de acizi graşi, trigliceride, şi VLDL,inhibă lipaza
ţesutului gras, care are în mod normal o activitate bazală
3. Functie de localizare
• Ţesuturi dependente de insulină
– muşchi, ţesut adipos
• Ţesuturi independente de insulină
– Creier, rinichi, hematii, ficat)

SECRETIA BIFAZICA A INSULINEI:

Răspunsul secretor al insulinei este bifazic
1. fază iniţială sau imediată,începe la 1min după glicemiei, durează cca. 5-10 minute
2. o fază prelungită, mai lentă,se va opri curând după îndepărtarea glucozei în exces.
Aceste două faze secretorii reflectă:
-diversele rezerve intra-celulare de insulină, una ce se află la suprafaţa mb celulei insulare,
gata de eliberare, cealaltă rezervă ce se află la distanţă de membrană.

ELIBERARE + SECRETIE INSULINA:

-Creşterea G intracelulare creşte sinteza de ATP
-ATP creşte activitatea Na/K-ATPazei
-Excesul intracelular de ATP inhibă canalul K+ depolarizând celula
-Depolarizarea deschide canalele de Ca2+ voltaj-dependente
-Creşterea AMPc eliberează Ca2+ stocat intracelular
-Ca2+ produce fuziunea granulelor secretorii cu membrana celulară
-Eliberarea de insulină din vezicule
-Calciul se cuplează de asemeni cu calmodulina
activează protein-kinaza calmodulin-dependentă (CaM-PK), ceea ce va stimula biosinteza de
insulină
-Pe de altă parte DAG, împreună cu calciul activează protein-kinaza C (PKC), ceea ce creşte şi
ea sinteza de insulină

EFECTELE TESTOSTERON POST PUBERTATE+ PRE

-dezvoltarea si mentinerea caracterelor sexuale masculine primare + secundare
a. Carac sex primare: dezvoltarea org sexuale, stimularea primelor etape ale
spermatogenezei (+FSH)
b. Caractere sexuale secundare:
- Cresterea osoasă: ↑grosimea + ↑depozitarea Ca → ↑ rezistenta oaselor (aplicabil în
tratamentul osteoporozei la bătrâni):
*dezvoltarea matricei osoase (↑ sinteza proteică)
*forma specifică a pelvisului masculin
*închiderea cartilajelor de crestere → oprirea cresterii în înăltime
- Dezvoltarea muschilor → bărbatii au 50% mai multă masă musculară + ↑sinteza proteică în
toate tesuturile (dopajul la sportivi)
- Vocea masculină (bas), comportamentul masculin
- Distribuţia masculină a pilozitătii (+ tendinta la cădere a părului)
c. Metabolic:
- ↑sinteza proteică + metabolismul (15%)
- ↑retentia hidrosalină (≈cu aldosteronul)
d. ↑Hematopoieza
EFECTE TESTOSTERON IN VIATA INTRAUTERINA-cel Leydig
1. dezvoltarea organelor sexuale masculine: penisul si scrotul, prostata, veziculele si ductele
seminale
2. supresia dezvoltării organelor sexuale feminine
3. produce coborârea testiculelor în scrot (ultimele 2-3 luni)
-secretia începe în perioada intrauterină (săpt. 7) → nastere (câteva luni), stimulată de
gonadotropina corionică umana (HCG) (hormon placentar)
- aproape inexistent în copilărie (până la 10-13 ani)
-↑↑la pubertate (stimulat de hormonii gonadotropi din hipofiza anterioara)
- ↓apoi la bătrâni (la 80 ani e 20-50%) – climaxul masculin

REGLARE TESTOSTERON:
1. Axul hipotalamo-hipofizo-gonadal + triplul feed-backnegativ → mentin concentratia
testosteronului la nivel normal
2. Influente modulatoare:
- Stressul → inhibă secretia hipofizară → ↓GnRH
- Stimuli olfactivi, vizuali, genitali → +/-hipofiza → ↑/↓GnRH
3. Influenta altor hormoni:
- ↑↑cortizol si ↑↑PRL → inhibitor

ESTROGEN ROLURI:
Sintetizati în 2 faze ale ciclului menstrual:
- Preovulator – de foliculul ovarian → ↑↑↑estrogenii
- Postovulator – corpul luteal → ↑estrogenii (mai putin)
Rolul principal – dezvoltarea caracterelor sexuale feminine primare si secundare
1. Dezvoltarea uterului si organelor genitale externe (OGE) feminine (după pubertate) → ↑
dimensiunile uter + ovare + trompe uterine + vagin + OGE
Uter: modificări proliferative ale endometrului (prima parte a ciclului) – proliferarea stromei,
↑ glandelor (nutritia oului),
*Trompe uterine: modificări proliferative + ↑ activitătii cililor → ↑ miscarea spre uter →
propulsarea ovulului fertilizat spre uter
*Vagin: modificări în structura epiteliului (cuboidal → stratificat – mai rezistent)
2. Dezvoltarea sânilor → initierea cresterii → până la aspectul final (dezvoltarea stromei +
sistemul ductal + depozite adipoase)
3. Piele: moale, fină, ↑vascularizatia , ↓pilozitatea
4.Schelet:
- ↑↑↑ activitatea osteoblaste → crestere mai rapidă în primii ani după pubertate, dar
totodată închiderea mai rapidă a cartilajelor de crestere → talia finală e mai mică decât în
cazul băietilor;
- aspectul pelvisului feminin
5. Efecte metabolice:
- ↑sintezele proteice (mai redus ca testosteronul)
- ↑metabolismul (mai redus ca testosteronul)
- depozite adipoase subcutanate, fesier (adipozitate feminina)
- ↓retentia hidrosalină (≈aldosteron)

PROGESTERON ROLURI:
Este “hormonul maternitătii”
-are structură steroidică, este sintetizat:
- în a doua parte a ciclului menstrual (postovulator), de către corpul luteal (corpul galben)
- la gravide, de către placentă → ↑ 10 ori
1. Uter:
- modificări secretorii (în a doua parte a ciclului) ale endometrului → pregăteste uterul
pentru implantarea ovulului fertilizat → ↑depozitele de nutrienti = “laptele uterin”
- ↓↓contractilitatea si excitabilitatea musculaturii netede uterine → previne expulzarea
zigotului
2. Trompe uterine: modificări secretorii (pentru nutritia ovulului fertilizat)
3. Glande mamare:
- Progesteron + PRL produc dezvoltarea finală a sânilor ca organe producătoare de lapte →
progesteronul induce ↑ lobulilor si acinilor, iar PRL  secretiei glandulare de lapte
-Progesteronul produce mărirea de volum a sânilor

CICLUL OVARIAN:
1. Diviziunea celulelor granuloase care înconjură ovulul.
-la pubertate sunt ~ 400 000 de oocite care se vor dezvolta către maturitate.
-in fiecare lună ~ 1000 de foliculi vor începe să se dezvolte până la cele mai avansate nivele
de maturare.
-din 6-10 foliculi care sunt sustinuti în dezvoltarea lor la fiecare ciclu, numai unul parcurge
ciclul de maturare si determină ovulatia.
2. Stadiul folicular (prima jumătate a ciclului ovarian) → dezvoltarea unui folicul până la
stadiul de eliberare a ovulului (ovulatie). Foliculul din acest stadiu de dezvoltare se numeste
folicul secundar.
3. Stadiul foliculului de Graaf
-In finalul stadiului de maturare foliculară → ovulul este aproape complet înconjurat de
fluidul antral → foliculul va prezenta o umflătură vizibilă la S ovarului → tesutul de la S
devine subtire permitând eliberarea ovulului la momentul potrivit.
-Aceste evenimente au loc în ambele ovare, în fiecare ciclu, dar numai un ovar dezvoltă un
folicul de Graaf.
-In momentul ovulatiei, ovulul este eliberat exploziv în cavitatea pelvină împreună cu lichidul
antral → este aspirat de către franjurii trompei uterine.
4. Stadiul luteal al ciclului ovarian urmează ovulatiei. Ceea ce a rămas din folicul se
transformă în corpus luteus sau corpul galben care secretă progesteron si estradiol.
-In absenta semnalului hormonal care reflectă aparitia sarcinii, corpul galben va degenera
spontan în corpus albicans, o cicatrice tisulară albă la nivelul ovarului care va dispare pe
parcursul a câtorva luni.

CICLUL ENDOMETRIAL:
1. Faza menstruala:
-începe din prima zi de menstruatie si se caracterizează printr-o sângerare uterină
-apare ca rezultat al ↓ estradiol si progesteron de la nivelul fazei luteale a ciclului ovarian,
când corpul galben degenerează.
-durata menstruatiei durează 3-5 zile.
2. Faza proliferativă:
-ca răspuns la estradiol mitozele în stratul bazal al endometrului  → cel endometriale se
multiplică crescând grosimea endometrului la 2-3 mm.
-se dezvoltă arterele spirale si glandele spirale.

3. Faza secretorie
-glandele uterine încep să secrete un amestec bogat în glicoproteine numit “lapte uterin”.
-grosimea endometrului este acum de 4-6 mm, făcându-l receptiv pentru nidare dacă
fertilizarea a avut loc.
-La sfârsitul fazei luteale → productia hormonală scade brusc → modificări degenerative ale
endometrului → ↑sinteza de PG → vasoconstrictia arterelor spiralate. Periodic, aceste
artere se contractă atât de puternic încât ele se închid privând endometrul de irigarea
corespunzătoare → se produce moartea endometrului prin ischemie.
-Când arterele spiralate se deschid lasă să treacă sângele si să pătrundă în endometrul
ischemiat, împingând straturile deteriorate către cav uterină.
-Cant de sânge pierdută odată cu endometrul ischemiat este de aproximativ 50 ml.
-In medie, ciclul menstrual durează 28 de zile, cu variatii normale între 21 si 35 zile.
-Prima zi a fluxului menstrual este ziua 1.
-Ovulatia are loc în jurul zilei a 14-a (primele 14 zile include menstruatia si faza proliferativă a
dezvoltării uterine si corespunde fazei foliculare a ciclului ovarian).
HORMONII SARCINII:
1. HCG-gonadotropina corionica umana
- este secretat de sincitio-trofoblast;
-nivelul de HCG creste, max. la 9-12 săptămâni, ramane la fel până la sfârsitul sarcinii.
Roluri:
- mentine functia corpului galben în timpul celor 14 zile de viată ale acestuia
- stimulează secretia de progesteron si estrogeni;
- are efect inhibitor asupra secretiei de LH;
- la făt, stimulează secretia de DHEA-S de către suprarenala fetală si productia de testosteron
de către celulele Leydig testiculare;
- determină producerea de relaxină
2. Estrogenii (estradiol, estronă, estriol).
- la începutul sarcinii sinteza se realizează de către corpul galben ca urmare a stimulării prin
HCG., ulterior, placenta are acest rol.
Rolurile estrogenilor:
- stimulează dezvoltarea miometrului uterin pregătindu-l pentru nastere;
-stimulează dezvoltarea canalelor galactofore de la nivelul glandelor mamare;
- alături de relaxină, determină relaxarea si “înmuierea” ligamentelor pelvice si a simfizei
pubiene permitând dezvoltarea uterului;
- determină sinteza crescută de progesteron la nivel placentar;

3. Progesteronul
-este sintetizat de către corpul galben in 1lună de sarcină,
-in timpul sarcinii se produc aproximativ 250 mg/zi de progesteron (90% din unitatea
placentară a mamei si 10% din cea fetală).
Roluri:
-este responsabil de procesul de nidare si de mentinere a produsului de conceptie în
cavitatea uterină.
-inhibă contractiile uterine prin inhibarea productiei de prostaglandine si prin scăderea
sensibilitătii muschiului uterin la ocitocină, prevenind astfel nasterea prematură;
- stimulează dezvoltarea glandelor mamare;
-ventilatia, prin stimularea centrilor respiratori materni, în vederea îndepărtării excesului
de CO2 produs în cantitate mai mare în timpul sarcinii.
4. Somatomamotropina corionică umană (HCS) = hormonul lactogen placentar
-este produs numai în timpul sarcinii de către sincitio-trofoblast;
Rolurile HCS:
-rol anabolizant pentru mamă;
-are activitate lactogenă actionând sinergic cu prolactina;
-stimulează lipoliza;
-stimulează cresterea fătului.
5. Prolactina.
- este secretata de hipofiza maternă cu rol de a stimula productia lactată.
-după nastere are loc declansarea lactatiei
-concentratia prolactinei in plasma maternă creste brusc în timpul fiecărei perioade de supt
realizând astfel mentinerea secretiei lactate.
-prolactina scade si functia reproductivă la mamele care alăptează.
6. Relaxina
- este secretat de corpul galben
-rol de înmuiere a colului uterin determinând una din cele mai precoce modificări anatomice
asociate sarcinii.
-mai târziu determină laxitatea ligamentelor pelvine permitând pasajul fătului prin canalul
pelvin.

ETAPELE SARCINII
1. Fecundatia
-ovulul este aspirat de către trompa uterină datorită cililor prezenti la capătul acesteia si este
transportat până in cavitatea uterina
-ovulul poate fi fecundat numai în aproximativ 10-12 ore după ovulatie, perioadă în care se
găseste în trompa uterină.
-spermatozoizii pot supravietui în tractul reproducător feminin aproximativ 3 zile.
-fecundarea normală are loc în 1/3 externă a trompei uterine, iar spermatozoizii depozitati în
vagin în timpul actului sexual vor trebui să parcurgă uterul si cea mai mare parte din
lungimea trompei uterine pentru a întâlni ovulul.
-in timpul pasajului prin tractul genital feminin, spermatozoizii suferă un proces:
• de capacitare (îndepărtarea glicoproteinelor de pe suprafata membranară)
• de activare (în imediata vecinătate a ovulului).
-desi ajung mai multi spermatozoizi la ovul doar unul singur va penetra ovulul si-l va fecunda.
-când spermatozoidul atinge celulele granuloase ale ovulului → reactie acrozomială.
-după pătrunderea spermatozoidului în ovul are loc o reactie corticală a membranei ovulului
prin care zona pelucida nu mai este receptivă la noi spermatozoizi care ajung la ovul.
2. Nidatia
-are loc in a 7-a a 8-a zi după ovulatie. Substantele secretate de trofoblast dizolvă
endometrul realizând “o nisă” unde se fixează blastocistul. Incă de la începutul fazei luteale,
progesteronul secretat de corpul galben mentine uterul în stadiul receptiv pentru nidare.
-embrionul este dependent pentru supravietuire de secretia continuă de estrogen si
progesteron de către corpul galben. Fără semnale hormonale de sarcină, corpul galben se
auto-distruge în câteva zile; rezultatul este pierderea endometrului si întreruperea sarcinii

FACTORII DECLANSATORI AI NASTERII:

1. Oxitocina.
-La începutul sarcinii există putini receptori pentru oxitocină→ numărul pe măsură ce
sarcina avansează foarte mult când sarcina a ajuns la termen.
-Legarea oxitocinei de receptorii săi de la nivelul muschiului uterin are două efecte:
*contractia muschiului neted uterin
*stimularea producerii de prostaglandine uterine.
- produce contractii uterine după nastere si astfel să minimizeze pierderea de sânge.
2. Prostaglandinele (F2alfa si E2)
-sunt utilizate pentru inducerea artificială a nasterii
3. Progesteronul
-are efect inhibitor asupra muschiului uterin
-blochează răspunsul său la oxitocină si prostaglandine
-folosit ca medicament, progesteronul este foarte util în prevenirea iminentei de avort.
4. Relaxina
-determină o a numărului de receptori pentru oxitocină de la nivelul muschiului uterin.
5. Catecolaminele participă la cascada hormonală finală din timpul nasterii.
- stimularea receptorilor α determină contractia miometrului, β determină relaxarea lui.
6. Cortizolul
-determină maturarea pulmonară
-intervine în metabolismul energetic al fătului si în termoreglare
- rezervelor de glicogen hepatic
-activarea sistemelor de transport la nivel intestinal.
7. Presiunea capului fetal asupra cervixului matern
- initiază un reflex hormonal care va determina  secretiei de oxitocină si prostaglandine.
-cand fătul a atins o mărime critică, distensia uterului +întinderea fibrelor musculare uterine
cresc capacitatea lor de a se contracta.
-incepând chiar cu luna a 8-a de sarcină încep să apară contractii uterine necoordonate.
-fătul emite si el “semnale” că este pregătit pentru viata extrauterină.
MELAGONEZA:
=sinteza de melanina prin melanocite(au in int organite cel speciale-melanozomi migreaza
spre dendrite, apoi vor fi transferate la keratinocitele vecine)
-melanozomii produc melanina
-hipofizecotmie(lob intermediar) la o broascadet retragerea cel cromatofore+ decolorare
piele
-fara MSH nu pig
-intensitatea actiunii melanocitostimulatore, poate fi evaluata cu indicele HOGBEN: 5
stadii( img punctiforma, terminatii scurte, expandare terminatii bifurcate, terminatii
trifurcate, retea continua intercel)

METABOLISMUL BAZAL
-masoara consumul de O2 in conditii bazale.
-subiectul este introdus intr-o incapere in care se cunoaste cant de O2 si este lasat timp de
cateva ore in stare de repaus.
-produsul cantitatii de oxigen ( in litri ) cu echivalentul caloric mediu al unui litru de oxigen
( 4,83 calorii la un coeficient respirator de 0.02 ) permite determinarea valorilor absolute.
-rezultatele se exprima insa procentual fata de valorile normale in functie de varsta, sex si
suprafata corporala. La populatia din tara noastra valorile se situesza undeva intre 0 si
+15%. In hipertiroidie se produc cresteri de +95% iar in hipotiroidie scaderi la aproximativ
+80% din normal.
Valorile metabolismului bazal sunt influentate mai ales in sensul cresterii de numerosi factori
extratiroidieni.
 determinate de:
-Stari febrile
-Boli ale sistemului nervos ( nevroza astenica, manie )
-Boli cardiovasculare ( hipertensiune arteriala, stenoza aortica )
-Boli respiratorii ( emfizem )
-Boli hemoragice ( leucemie, anemie severa )
-Boli endocrine ( diabet insipid, feocromocitom )
-Sarcina
 pot aparea in:
-Denutritie
-Boala Addison
-Nefroza

REFLEXUL STILORADIAL:
=reflex osteotendinos al mb sup
-se inchide in maduva C5-C6
-se realizeaza la un pacient in pozitie ortostatica, sezand / decubit dorsal.
-antebratul se gaseste in flexie+pronatie usoara.
-se percuta apofiza stiloida a radiusului.
-se contracta muschiul lung supinator care determina flexia antebratului pe brat.

REFLEXUL FOTOMOTOR
-pupilele reactioneaza la variatiile de lumina astfel:
Mioza=lumina puternica
Midriaza=la intuneric
-daca proiectarea fascicolului luminos se face numai asupra unui ochi apare fenomen de
mioza si la celalalt ochi (reflex consensual)

REFLEXUL ACHILIAN
Este un reflex osteotendinos al mb inf : se inchide in maduva la nivelul S1-S2.
-Se realizeaza flexia gambei pe coapsa si a piciorului pe gamba.
-Se percuta tendonul achilean.
-Se contracta muschiul triceps sural care determina flexia plantara piciorului (dorsiflexia
piciorului).
REFLEX ROTULIAN
-reflexul rotulian (patellar) este unul dintre reflexele osteotendinoase mb inf si se inchide la
nivelul L2-L4.
-se percuta tendonul rotulian la pacientul care se gaseste in pozitie de decubit ventral cu
gambele usor flectate pe coapse sau asezat pe scaun, fara sa-si sprijine piciorul pe podea.
-se contracta muschiul cvadriceps ceea ce determina extensia gambei pe coapsa

REFLEXUL BICIPITAL:
-osteondinos
-contracţii musculare obţinute prin percuţia tendonului muscular şi excitarea organului
tendinos Golgi ca receptor de întindere
-C5-C6
-se percuta tendonul inf a m biceps prin intermedul degetului examinatorului
-se contracta m biceps brahial  flexia antebratului pe brat

REFLEXUL TRICIPITAL:
Este un reflex osteotendinos care se inchide in maduva spinarii la nivelul C6-C7.
Bratul se afla cu antebratul intr-un unghi de 90 de grade.
Se percuta tendonul tricepsului ( deasupra olecranului) si se va observa ca tricepsul se
contracta si produce extensia antebratului pe brat.

REFLEXE CUTANATE-polisinaptice, exteroceptive

contracţia reflexă a m. declanşată prin excitarea superficială a pielii
sunt reflexele cu cea mai mare componentă supramedulară
cutanat abdominal - superior (T6 - T7)-teg sub rebordul costal
- mijlociu (T8 - T9) -teg la niv ombilic
- inferior (T10 - T12)-teg deasupra pliului inghinal
-pozitie pacient: mus abd relaxata, decubit ventral, mb flectate
reflexul cremasterian (L1- L2)-teg de pe fata sup-int a coapsei, constractie m cremasterian
ridicare testicul de pe aceeasi parte
reflexul cutanat plantar (L5 - S1) - semnul Babinski: fiz la copii pana 3 ani, ptr ca caile
piramidale nu sunt mielinizate complet
-adulti: patologic in lez caile piramidale
SEMN BABINSKI = normal:flexie plantara degete
=inversarea reflexului cutanat plantar
-stiulare marg ext plantare de la calcaii degete

REFLEXUL DE ACOMODARE LA DISTANTA

-apropierea unui obiect de ochi det mioza + convergenta globilor oculari
-daca se incetaza fixarea obiectului apropiat  dilatarea simterica si egala a ambelor pupile
-e posibila prin modificarea puterii de convergenta a cristalinului si e definita de:
Punctum remotum=punct la care obiectele sunt vazute clar,fara interventia proceselor de
acomodare =5m
Punctum proxim=punctul cel mai apropiat de ochi sesizat clar cu interventia proceselor de
acomodare in coditiile utilizarii maxime,obiectele situate mai aproape de ochi decat acest
reper nu mai pot fi vazute clar,deoarece cristalinul numai are posibilitatea de a-si mari curba
Amplitudinea acomodatiei=dif dintre refractia ochiului in repaus =cand priveste la infinit,si
refractia aceluiasi ochi cand priveste un obiect situat in punctul proxim
Cristalinul sufera mai multe modificari : ale dioptriilor, indecelui de refactie, cristaloidei
PRACTIC
-rolul cristalinului in acomodare se poate det prin experimentul numit imaginile lui Purkinje
CONCLUZIE:in procesul de acomodare numai fata ant a cristalinului isi modif semnificativ
curba

ORGANUL CORTI
-urechea int=receptor adutiv
-cel senzoriale, suspendate intre cel de sustinere, dispuse in 2coloane
Int: 1strat cel ciliate+ fiecare celula primeste 15-20 term nerv diferite
Ext:3 straturi+ conectate in grupuri la o singura fibre nervoasa
Calea auditiva: I neuron-ggl cohlear dendritele culeg inf de la org corti, axonii intra in str
nerv 8II neruon-in nucleii cohleari+ olivari sup III neron : talamus sinapsaproteicteaza
in lob temporal=ARIE AUD PRIMARA

MECANORECEPTORI
Corpusculi Paccini
Loc:imediat sub tegument, în ţesuturile conjunctive profunde
Adaptare:rapidă
Tip stimul:atingere, vibraţii
Obs:adaptare extrem de rapidă
Corpusculi Meissner
pielea glabră, zone cu sensibilitate mare (degete, buze) rapidă ,atingere rapidă ,sensibilitate
mare
Terminaţii nervoase libere -
generalizată ,rapidă ,atingere, presiune ,sensibilitate mare
Discuri Merkel
pielea glabră, zone cu sensibilitate mare (degete, buze) ,lentă ,presiune continuă
Corpusculi Ruffini
dermul profund, în ţesuturi conjunctive profunde ,lentă ,presiune
Fusuri neuromusculare
muşchii striaţi ,lentă ,tensiune, prin întinderea muşchiului
Organul Golgi
Tendone, lenta, tensiune

FUSUL NERUO-MUSCULAR:
-2-10 fibre musculare intrafusale care prezintă:
o porţiune centrală - bogată în nuclei şi terminaţii nervoase senzitive
două porţiuni periferice – contractile, cu terminaţii motorii proprii de tip 
-fibrele musculare extrafusale dispuse “în paralel” cu fibrele musculare intrafusale
-capsulă conjunctivă
Clasificare:fibre intrafusale(cu sac nuclear/cu lant)
- fibre senzitive(primare-predomina la niv fibvrelor cu sac nuclear;secundare-pred la niv
celor cu lant nuclear)
-fibre motorii(gamma dinamice-fibre cu sac nucelar/statice-fibre intrafusale)

SENSIB ZONALA GUSTATIVA

-pt det sens. gustative se prepara solutii din subst amare (chinina), dulci(zaharoza),
sarate(NaCl) si acre (acid acetic) deci stimuli pt senzatii de gust simple (primare sau
fundamentale)
Tehnica determinarii:
-se realizeaza dilutiile pt fiecare tip de substanta in eprubete care se ordoneaza in functie de
conc
Se det pragul sensibilitatii gustative pt fiecare subst in parte astfel:
-se inmoaie un penson mic in sol de testat
-se badijoneaza Pe rand vf limbii,laturile,baza,portiunea mijlocie
-se incep cu conc cele mai mici
-dupa fiecare det de inlatura subst prin clatirea gurii cu apa distilata
-la fiecare det sb este intrebat despre senzatia preceputa
-se constat ca exista o sensibilitate zonala a limbii
Dulce-vf limbii /Acru-pe margini /Sarat -vf+margini /Amar-baza limbii
-portiunea mij este lipsita de sensibilitate gustativa
-pragul de sensibilitate exprimat prin concentratia minima de subst care poate fii perceputa
este varibila in functie de subt

ACUITATEA VIZUALA:
=cap ochiului de a distinge 2puncte diferite din spatiu, situate la o anumita distanta unul fata
de celalalt.
- ptr departare se testeaza de la o distanta de 5m(nu procesele de acomodare)aproape33 cm
-mai intai fiecare ochi , apoi amandoi
Masurare departare:
-util optotipul(luminat prin transparenta) care poate realiza mai multe tipuri de scale-frecv
scala Monoyer/optotipul cu litere (Snellen).
- separat fiecare ochi,cel neexaminatacoperire opercul semitransparent.
-Subiectul la 5m citeste literele din fiecare rand
-primul rand cu lit mare=vedere clara pers cu acuitate vizuala normala.
-daca nu distinge se apropie- pana cand va reusi sa citeasca primul rand de pe optotip/sa
recunoasca degetele mainii care corespund ca grosime cu literele de pe acest rand
=raportul dintre distanta de citire a optotipului ( d) si distanta la care poate fi citita litera
randului respectiv de catre un ochi emetrop (D). Acuitatea vizuala la un ochi emetrop =
1AV=d/D
Masurarea acuitatii vizuale dinamice:
-subiectul examinat urmareste imagini in miscare cu un traiect circular
-miscarea circulara continua reglabila- 20 si 200 rotatii/minut. Subiectul va trebui sa
recunoasca obiectul proiectat in miscare, de la viteza de rotatie cea mai mica- cea mai mare.
Se noteaza viteza la care obiectul e recunoscut.
Datele obtinute folosesc la inscrierea unei curbe in cadrul unui sistem de coordonate in care
pe abscisa se noteaza viteza de deplasare a imaginilor in m/sec.
Acuitatea vizuala dinamica = buna cu cat curba este deplasata in sus + dreapta.
Deplasarea curbei in sus indica valori superioare ale acuitatii vizuale, iar spre dreapta indica
recunoasterea obiectului la viteze mari.
Masurarea acuitatii vizuale obiective-bolnavi cu handicap mental,copii-necooperanti
=masurare nistagmusului optokinetic +inreg potentialelor evocate occipitale.

CORTEXUL VIZUAL
-localizat în lobul occipital
-alcătuit din:
-cortexul vizual primar + secundar
PRIMAR:
LOCALIZARE: pe marginile scizurii calcarine
regiunea maculei → se proiectează în apropierea polului occipital
regiunile periferice ale retinei → se proiectează concentric, în jurul proiecţiei maculei
regiunea superioară a retinei → se proiectează superior
regiunea inferioară → se proiectează inferior
FUNCŢII
analiza simplă a informaţiilor vizuale
percepţia vizuală
COLOANELE CORTICALE DE ORIENTARE
celulele care răspund la stimuli de o anumită orientare
sunt perpendiculare pe suprafaţa cortexului
STRUCTURA: cel simple, complexe, hipercomplexe
SECUNDAR(de acompodare)
LOCALIZARE:lateral, anterior, superior şi inferior de cortexul primar
FUNCŢII
analizează semnificaţia informaţiilor vizuale
SIMŢUL STEREOSCOPIC
capacitatea analizatorului vizual de a aprecia profunzimea obiectelor din mediu
distanţa dintre globii oculari  aceeaşi imagine va fi privită sub unghiuri diferite de cei doi
ochi
diferenţă între imagini  cortexul deduce_
distanţa până la fiecare obiect
 poziţia relativă in spaţiu a diferitelor obiecte
este util pentru obiecte relativ apropiate
!!! informaţiile de la cele două retine → integrate cortical
o singură imagine spaţială a obiectului
în poziţie normală
colorată

VESTIBULUL MEMBRANOS=seg periferic

-conţine formaţiuni membr.: utricula+sacula
-maculele statice = arii senzoriale (Φ = 2 mm)
- celule senzoriale ciliate, celule de sustinere, masa gelatinoasa si cristale de carbonat de
calciu = otoliti
-excitantul specific este reprezentat de acceleratia lineara

MUGURI GUSTATIVI:
STRUCTURA:
-5- 40 celule gustative alungite
-prezintă la extremitatea apicală microvilozităţi (cili gustativi)
-ajung prin porul gustativ la suprafaţa limbii
-vin în contact cu subst. dizolv. în salivă
-celule de susţinere +celule bazale :bogate în mitocondrii
-înlocuiesc după 10 zile cel. senz.
-fibre nervoase ale n. cranieni VII,IX,X, la origine sunt amielinice
-înconjoară polul bazal al cel. gustative
Formează:
-în jurul celulelor senzoriale → plexul intragemal
-sub membrana bazală → plexul subgemal
-în jurul mugurelui gustativ → plexul perigemal
-devin mielinice + alc nervii gustativi

AUDIOMETRIA
-este o metoda prin care se stabileste pragul auditiv al frecventelor sonore.
-cu ajutorul audiometrului se emit sunete pure a caror intensitate este crescuta treptat pana
cand este perceputa de subiectul examinat.
-se exploreaza pentru fiecare frecventa pragul de perceptie.
-rezultatele sunt inscrise pe un graphic in care pe ordonata sunt notate valorile in decibeli
ale pragurilor auditive, iar pe abscisa frecventele inregistrate.
-rezultatele obtinute prin metoda audiometrica permit stabilirea deficitului de tonuri
percepute, fapt important in practica, deoarece apare clar care vibratie necesita amplificare
in aparatele construite cu scopul de a corecta deficitele auditive.
-se constata ca omul percepe frecvente intre 32000 si 20000 vibratii/s. gama de sunete
percepute intre aceste limite se numeste scara tonala sau camp auditiv.

PAPILELE GUSTATIVE
CLASIFICARE:
Calciforme:mari, număr de 8-12 , dispuse în "V" la baza limbii
Fungiforme: situate la vârful şi în 2/3 ant. ale limbii
Foliate: situate pe marginea limbii, număr de 150
Filiforme:numeroase, situate pe faţa dorsală a limbii
CÂMPURI GUSTATIVE ACCESORII:
Localizare: faţa anterioară a palatului moale, faţa internă a obrajilor , în regiunea stâlpilor
faringieni
STRUCTURA:
papilele gustative → mugurii gustativi → celulele gustative

TESTUL THORN
-investigheaza activitatea corticosuprarenalei.
-Tehnica de lucru: Administrarea unei doze de 25 unitati ACTH intramuscular determina
dupa 3 ore o eozinopenie de 50%. Indiferent de situatie, explorationistul trebuie sa fie
pregatit pentru a contracara efectele supradozarii cu o perfuzie de cortizol sau aldocorten.
Eventual, se poate administra preventiv 1 mg dexametazon care influenteaza rezultatul
probei. Cortizolul are ca efect imunosupresia care va determina eozinopenia.

TEST IMUNOLOGIC
-reactiile imunologice se bazeaza pe faptul ca HCG umana injectata la animalul de laborator
provoaca acestuia o reactie de imunizare, care se traduce prin aparitia de anticorpi
antigonadotropina in serul animalului respectiv.
-pe bateria de testat se pune urina de la femeia insarcinata si se observa o prima banda test
– de control, iar in momentul in care antigenele din urina intalnesc anticorpii anti-HCG din
bateria de testat, mai apare o linie colorata datorata latexaglutinarii.
Interpretarea testelor de sarcina
-evidentierea HCG in organismul femeii gravide
-reactiile neg nu demonstreaza intotdeauna absenta sarcinii,ci faptul ca HCG este insuficient
pt a declansa o reactie pozitive