UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI

MEDICINĂ VETERINARĂ „ION IONESCU DE LA BRAD” IAŞI

FACULTATEA DE AGRICULTURĂ

SPECIALIZAREA: I.E.A.

CONTROLUL FINANCIAR PREVENTIV

2012
 Cuprins:

I. Controlul financiar preventiv.........................................................................2

1.1 Scurt istoric……………………………………………………………2
II. Metodologia de exercitare a controlului financiar preventiv.....................4
2.1 Noțiuni -Organizare………………………………………………......4
2.2 Persoane abilitate (sau nu) să exercite controlul financiar preventiv....7
III. Obiectivele controlului financiar preventiv……………………….….....10
IV. Concluzii…………………………………………………………………..13
Bibliografie

1
 I. Controlul financiar preventiv

1.1 Scurt istoric

,,Cunoșterea situației patrimoniului, a capacității acestuia de a genera profit, a solvenței
comerciale ori de faliment în care se pot afla agenții economici, la un moment dat, este
asigurată cu ajutorul atât al contabilității reale, operative și științific organizate, cât și al
controlului financiar, organizat și exercitat în mod exigent și competent.”
(M.Boulescu, M.Ghiță, Control financiar, Editura Eficient,
București, 1997, pg.5)

Ideea introducerii controlului preventiv se ventilează cu ocazia dezbaterii legii de

reorganizare a Înaltei Curți de Conturi din 29 ianuarie 1895. Nesusținută cu argumente și cu
prea multă convingere, ideea controlului preventiv a fost respinsă.
Practica bugetară tot mai bogată în diverse experiențe, necesitatea instituirii unor rigori
în cheltuirea banilor publici au impus din nou cu mai multă convingere necesitatea controlului
preventiv.
Înainte de a-și afla locul în Legea nr.149, din 31 iulie 1929, cu privire la organizarea și
funcționarea Înaltei Curți de Conturi, controlul preventiv s-a bucurat de susținerea
constituțională, prin articolele 84 și 115 din Constituția României (1923). De asemenea,
nevoia acestui tip de control a fost menționată și cerută chiar de către unii creditori străini,
care considerau controlul preventiv ca o garanție pentru recuperarea creanțelor față de
România.
Pe aceeași linie de idei legea monetară din 7 februarie 1929 lega programul de
stabilizare monetară și dezvoltare economică de necesitatea introducerii acestui control ca
parte integrantă a unui strict control financiar instituționalizat al finanțelor publice: ,,Curtea de
Conturi va fi reorganizată și însărcinată să supravegheze la stricta executare a bugetului și ea
trebuie să colaboreze la controlul preventiv al angajării cheltuielilor.”1
Controlul financiar preventiv este instituționalizat în țara noastră, prin Legea de
reorganizare a Înaltei Curți de Conturi, potrivit consacrării articolului 19: ,,Curtea controlează
preventiv angajările de cheltuieli și venituri prin consilierii controlori, în conformitate cu
dispozițiile legii asupra contabilității publice.” Conform acestui act normativ, controlul
1

2
financiar preventiv se exercita de Înalta Curte de Conturi, organ suprem de control preventiv
și de gestiune asupra veniturilor și cheltuielilor publice, fiind exercitat de către consilierii
controlori ai angajării de cheltuieli, ce funcționau pe lângă fiecare minister, administrație
autonomă, regie public comercială, așezăminte de binefacere și asistență publică, precum și pe
lângă toate celelalte servicii și întreprinderi publice ale căror bugete erau sau nu votate de
Adunarea deputaților.2
Începând din anul 1948, controlul financiar a fost organizat în conformitate cu
structura și organizarea economiei în cadrul unităților, cu menirea de a asigura respectarea
legilor, suferind în decursul timpului noi modificări.
Astăzi, controlul financiar preventiv este organizat în baza legii nr.30/1991 cu
modificările ulterioare și răspunde imperativului tranziției la economia de piață.

II. Metodologia de exercitare a controlului financiar preventiv

2

3
 2.1 Noțiuni-Organizare
Controlul financiar preventiv se definește ca fiind activitatea de determinare a stărilor
unor proiecte de operațiuni economice, reprezentate în documente financiar-contabile, prin
compararea acestora cu prevederile legale prin care au fost definite.
Decurgând din necesitatea obiectivă a acțiunii controlului în economia de piață,
controlul financiar preventiv, prin conținutul său și momentul exercitării, asigură oprirea de la
efectuare a tuturor operațiunilor economice sau financiare care nu sunt legale, reale,
economice, oportune și necesare cu scopul de a preîntâmpina încălcarea dispozițiilor legale,
imobilizarea fondurilor și păgubirea avutului public și privat.3
Controlul financiar preventiv prezintă unele caracteristici față de celelalte forme de
control organizate și exercitate la nivelul entităților publice și private:
 este un control cu un pronunţat caracter patrimonial, fiind îndreptat spre verificarea
operaţiunilor generatoare de drepturi şi obligaţii patrimoniale;
 este un control anticipat, deoarece se desfăşoară asupra proiectelor de operaţiuni,
înainte de a fi aprobate şi efectuate;
 este un control de permanenţă, ce se exercită în fiecare zi, în funcţie de operaţiuni;
 este un control documentar, întrucât proiectele de operaţiuni, supuse acestei forme de
control, se verifică pe baza documentelor primare în care au fost consemnate;
 este un control specializat, care implică verificarea și analiza activității economice și
financiare sub aspectul legalității, oportunității și economicității operațiilor, al folosirii
raționale a mijloacelor material și bănești și al apărării integrității proprietății;
 este instrumentul specific al acțiunii de preîntâmpinare a deficiențelor, a operațiilor
nelegale, nereale, neeconomice, a neregulilor, a imobilizării fondurilor și a păgubirii
proprietății.
Sfera de acțiune a controlului financiar preventiv este format din ansamblul
documentelor și operațiunilor din care derivă drepturile și obligațiile patrimoniale pe care o
unitate economică le are față de o persoană fizică sau juridică, precum și față de instituțiile
statului.

Controlul financiar preventiv se organizează unitar, conform structurii de funcționare

reflectată în organigrama proprie fiecărei entități economico-sociale.

4
În acest sens, se au în vedere câteva elemente mai importante: volumul, complexitatea și
diversitatea operațiunilor supuse controlului financiar-preventiv, numărul persoanelor
încadrate în unitate și mărimea fondului de salarii, gradul de mecanizare și automatizare al
întocmirii și prelucrării documentelor, amplasarea teritorială a compartimentelor în care se
întocmesc documentele etc.
La elaborarea proiectului ordinului sau deciziei participă efectiv toate compartimentele
și sectoarele care au legătură cu controlul financiar preventiv, specialiști, precum și cadre din
conducerea unității.
Ordinele sau deciziile de organizare a controlului financiar preventiv cuprind:4
 numele și prenumele conducătorului compartimentului cu atribuții financiar-contabile,
care exercită de drept controlul financiar preventiv, precum și numele și prenumele
persoanei care îl întocmește pe perioada cât acesta lipsește din unitate;
 numele și prenumele persoanelor care sunt împuternicite să exercite controlul
financiar preventiv, funcția acestora, precum și operațiile și documentele repartizate
lor spre verificare;
 numele și prenumele conducătorilor compartimentelor de specialitate sau
înlocuitorilor acestora care semnează documentele ce se prezintă la controlul financiar
preventiv;
 obiectivele ce trebuie urmărite în cadrul exercitării controlului pentru fiecare operație
și categorie de documente în parte, și elementele din cuprinsul documentelor ce se
întocmesc și se prelucrează cu ajutorul mijloacelor automatizate asupra cărora
urmează să se exercite controlul financiar preventiv;
 termenele maxime, diferențiate pe operații în cadrul cărora urmează a se efectua
verificarea și a se acorda viza de control financiar preventiv.
Termenele de verificare și acordare a vizei vor fi stabilite astfel încât să se asigure atât
efectuarea operațiunilor în cel mai scurt timp, cât și efectuarea controlului într-un mod mai
aprofundat.
Ordinul sau decizia trebuie să cuprindă precizarea că documentele care conţin operaţii
supuse controlul financiar preventiv nu pot fi aprobate şi efectuate dacă în prealabil nu s-a
efectuat acest control asupra lor. Documentele care cuprind operaţii supuse controlul financiar
preventiv pentru care nu s-a acordat viza şi nu s-a dat aprobarea efectuării lor, nu vor fi
înregistrate în contabilitate, ci vor fi evidenţiate distinct.

5
 Organizarea controlului financiar preventiv în cadrul unităţii nu constituie numai o
atribuţie şi obligaţie a conducătorului acesteia, ci reprezintă în acelaşi timp şi o obligaţie
expresă atât a contabilului şef, cât şi a Adunării Generale a Acţionarilor. La analizarea
activităţii de control financiar preventiv în cadrul Adunării Generale a Acţionarilor se va avea
în vedere, în principal, în ce măsură controlul financiar preventiv a constituit un instrument al
conducerii în luarea deciziilor, în cunoaşterea şi urmărirea permanentă a modului de
gospodărire a bunurilor materiale şi băneşti, în identificarea şi mobilizarea rezervelor, în
prevenirea, descoperirea şi recuperarea pagubelor materiale, precum şi în tragerea la
răspundere a celor vinovaţi pentru încălcarea dispoziţiilor legale.
De asemenea, se vor analiza cazurile concrete de refuz al vizei de control financiar
preventiv, modul de soluţionare al acestora, cauzele şi consecinţele economico-financiare,
precum şi măsurile ce au fost luate pentru prevenirea lor în viitor.
Totodată, vor fi prezentate cazurile de efectuare a unor operaţii care nu au fost legale,
necesare, oportune sau economicoase, reflectate în indicatorii economico-financiari negativi
cum sunt: cheltuielile neeconomicoase reprezentând pierderile din rebuturi, penalităţile pentru
nerespectarea disciplinei contractuale, locaţii, dobânzi penalizatoare plătite la credite restante,
imobilizări în stocuri supranormative, debitori, pagube materiale, depăşirea necorespunzătoare
a fondului de salarii, depăşirea cheltuielilor bugetare etc., produse din vina conducătorilor
compartimentelor de specialitate. Cu ocazia acestor analize vor fi stabilite şi măsuri concrete
atât pentru îmbunătăţirea organizării şi exercitării controlul financiar preventiv în condiţiile
legii, cât şi pentru tragerea la răspundere a celor care au încălcat normele legale.
În sinteză, putem afirma că controlul financiar preventiv se organizează de către
ordonatorii principali, secundari şi terţiari în cadrul departamentelor, altor organe centrale de
stat, prefecturi şi primăria municipiului Bucureşti, instituţii de stat de subordonare centrală
sau locală, precum şi de directorii generali ai regiilor autonome şi societăţilor comerciale,
precum şi organizaţii bancare, instituţii, asociaţii cooperatiste etc. (indiferent de forma
proprietăţii), alţi agenţi economici prin compartimentul financiar-contabil.
Controlul financiar preventiv îşi are, de regulă, sediul în acest compartiment întrucât
acesta poate fi considerat ca un adevărat „filtru“ al tuturor operaţiunilor patrimoniale
reflectate în documentele justificative.

2.2 Persoane abilitate (sau nu) să exercite controlul financiar preventiv

6
 Controlul financiar preventiv se oragnizează de către ordonatorii de credite principali,
secundari și terțiari precum și de conducătorii celorlalte unități economice. De regulă,
controlul financiar preventiv se exercită de către șeful compartimentului financiar-contabil. În
funcție de volumul, complexitatea și diversitatea operațiilor ce se supun controlului,
managerii unităților patrimoniale au dreptul, la propunerea conducătorilor compartimentelor
financiar-contabile să delege exercitarea controlului financiar preventiv și altor persoane cu
atribuții financiar-contabile din cadrul unității, care sunt astfel împuternicite să îndeplinească
această sarcină pe lângă celelalte atribuții de servicu sau în mod exclusiv.
Împuternicirea se face pe bază de ordin, decizie sau dispoziție a conducătorului
unității. Prin acestea se stabilesc concret operațiile și perioada în care persoanele împuternicite
desfășoară această activitate.
Exercitarea controlului financiar preventiv prin persoane împuternicite este necesar a
se realiza printr-un număr redus de persoane, iar repartizarea operațiilor să pemită
specializarea acestora cu scopul exercitării unui control competent și eficient.

Adunarea Generală a Acționarilor

Consiliul de Administrație

Director general

Control
financiar
preventiv

Contabil- Înlocuitorul Împuterniciți

șef(Director acestuia
economic)

Fig. nr.1 Controlul financiar preventiv exercitat la unitățile patrimoniale

Din figura de mai sus rezultă că în cadrul entităților economice, instituțiilor și

organizațiilor, controlul financiar preventiv se exercită de către trei categorii de persoane:
 conducătorul compartimentului financiar-contabil sau contabilul șef;
 înlocuitorii acestora, pe perioada cât titularii lipsesc din unitate;

7
  persoane împuternicite.
Persoanele cărora urmează a li se repartiza atribuții de control financiar preventiv
trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiții:5
 să nu participe efectiv la întocmirea și contabilizarea documentelor controlate;
 să aibă pregătire profesională corespunzătoare și experiența necesară în activitatea
financiar-contabilă;
 să corespundă din punct de vedere professional al cinstei și corectitudinii;
 să nu fie în curs de urmărire penală;
 să nu fi fost condamnate chiar dacă au fost grațiate pentru fapte privitoare la abuz în
serviciu, fals, uz de fals, dare sau luare de mită etc.
În ceea ce privește persoanele care nu pot exercita controlul financiar preventiv, legea
cunoaște două feluri de interdicții: unele legate de calitățile persoanale și altele impuse de
natura atribuțiilor în cauză.
Exercitarea controlului financiar preventiv este interzisă persoanelor care au participat
la actul sau operația supusă controlului financiar preventiv sau la înregistrarea acestuia în
contabilitate. Această interdicție este justificată având în vedere că una și aceeași persoană nu
poate participa la întocmirea unui act sau la efectuarea unei operațiuni și în același timp să
exercite controlul financiar preventiv asupra acestora sau să le poată înregistra în contabilitate.
Dacă, prin excepție, o asemenea viză a fost dată, ea este considerată nulă, iar actul sau
operațiunea respectivă va trebui supusă controlului financiar preventiv unei persoane abilitate.
În situația în care operația sau actul în cauză au avut consecințe negative, persoana
vinovată va fi obligată să le repare. În legătură cu exercitarea controlului financiar preventiv,
persoanele abilitate cu această activitate trebuie să respecte mai multe obligații. Îndatoririle
acestor persoane sunt fie legate direct și nemijlocit de exercitarea propriu-zisă a controlului,
fie ulterioare acestei operații.
Persoanele abilitate să exercite controlul financiar preventiv sunt obligate să analizeze
temeinic legalitatea, necesitatea, oportunitatea și economicitatea operației supus controlului.
Ele trebuie să intervină operativ și în mod hotărât pentru a opri operația necorespunzătoare
spre a evita astfel, înainte de a se produce efectele lor negative. În asemenea cazuri, au
obligația să nu vizeze pentru control financiar preventiv, documentele care conțin operații ce
nu sunt legale, necesare, oportune și economicoase.
În concretizarea îndatoririi de ordin principal, aceea de a identifica factorii și cauzele
care generează neajunsuri și a găsi căile pentru evitarea acestora, persoanele împuternicite cu
5

8
exercitarea controlului financiar preventiv sunt obligate să informeze pe conducătorul
compartimentului financiar-contabil despre deficiențele privind întocmirea și prezentarea
documentației la control de către diferitele persoane din unitate.(prețuri neegale, calcule
greșite, lipsă de documntație etc.)
La rândul său, conducătorul compartimentului cu atribuții financiar-contabile,
respectiv, contabilul șef are obligația de a identifica cauzele producerii deficiențelor și de a
informa conducerea unității despre aceste aspecte, propunând măsuri pentru evitarea lor și
pentru sancționarea celor vinovați, potrivit normelor legale. 6 Respectivul conducător, atunci
când constată că se întocmesc și că se prezintă la controlul financiar preventiv documente în
care sunt consemnate operații fără bază legală, are datoria de a lua sau a propune măsuri de
sancționare conform legii.
În afara acestor obligații curente, legate de exercitarea uzuală, zi de zi a controlului
financiar preventiv, persoanele abilitate a-l efectua au și o serie de îndatoriri ulterioare, cu
caracter mai general, spre a asigura pe viitor o mai bună gospodărire a mijloacelor materiale
din patrimonial unității.

III. Obiectivele controlului financiar preventiv

În sfera de exercitare a controlului financiar preventiv sunt cuprinse, în condițiile legii,

toate operațiile din care derivă, prin care se sting sau modifică drepturi sau obligații
patrimoniale ale unității față de o altă unitate patrimonială sau persoană fizică, precum și
6

9
unele operațiuni specifice efectuate de Ministerul Finanțelor Publice, bănci și Curtea de
Conturi.
Controlul financiar preventiv, ca formă a controlului financiar propriu urmărește să
preîntâmpine încălcarea dispozițiilor legale în vigoare și producerea de pagube și se exercită
asupra documentelor în care sunt consemnate operațiile ce se referă la drepturile și obligațiile
patrimoniale ale unității, în faza de angajare și plată, în raport cu alte persoane fizice sau
juridice.
La nivelul economiei naționale, în toate unitățile, idiferent de profilul activitățiilor, au
loc două grupe importante de procese cu efecte nemijlocite asupra patrimoniului:
 ieșirile din patrimoniu;
 intrările în patrimoniu;

Operațiunile care se referă la drepturile și obligațiile patrimoniale, atât în cazul

entităților publice, cât și în cazul entităților economice, trebuie să îndeplinească unele
condiții:7
 să fie legale, adică să fie autorizate de lege;
 să fie necesare, deci utile pentru societate;
 să fie oportune, adică să corespundă și în timp necesității;
 să fie economicoase, adică pentru realizarea lor să se consume cât mai puține mijloace
materiale și bănești în condițiile obținerii unor randamente maxime.
Legalitatea unei operațiuni se referă la faptul că aceasta trebuie să aibă la bază un act
normativ prin care, fie că autorizează de principiu executarea ei, fie că stabilește dimensiunile
cheltuielilor și condițiilor în care se pot efectua ele pentru realizarea acestei operațiuni. În
cazul instituțiilor de stat, această problemă este reglementată de Legea privind Finanțele
Publice nr.500/2002.
Necesitatea efectuării unei operațiuni, decurge în general din nevoile reale de
funcționare ale unității sau din nevoile reale de efectuare a unei acțiuni.
Pentru ca o operațiune să fie oportună, acesta trebuie să fie realizată în timp util, la
momentul potrivit și adecvat situației.
Economicitatea, o altă condiție pe care o operațiune trebuie să o îndeplinească, se
referă la obținerea unui randament maxim cu minimul de mijloace materiale și bănești.

10
 Se supun controlului financiar preventiv următoarele operații:8
 încheierea de contracte cu partenerii interni și externi;
 încasările și plățile în lei și în valută de orice natură, efectuate în numerar și prin
operațiuni bancare, cu persoane fizice sau juridice;
 trecerea pe cheltuieli a unor sume care duc la diminuarea profitului sau reducerea
capitalului social;
 eliberarea în consum a materialelor, obiectelor de inventar sau pieselor de schimb;
 transferurile de mijloace fixe;
 gajarea, închirierea sau concesionarea bunurilor unităților sau subunităților acestora;
 deschiderea, repartizarea și modificarea creditelor bugetare;
 ordonanțarea cheltuielilor;
 modificarea repartizării pe trimestre a veniturilor și cheltuielilor bugetare;
 virările de credite bugetare în cadrul capitolelor de cheltuieli;
 modificarea repartizării pe trimestre a veniturilor și cheltuielilor bugetare.
În funcție de necesități aceste operații se adaptează și completează de conducerea
unității în funcție de specificul activității și a structurii organizatorice. Prin urmare, operațiile,
documentele și circuitul acestora se stabilesc de conducerile ministerelor, departamentelor,
altor organe de stat, regiilor autonome, societăților și organelor de administrație publice.

În cazul societăților bancare, controlul financiar preventiv prezintă anumite

particularități datorate specificului de activitate și se exercită atât asupra operațiunilor și
documentelor din care rezultă drepturi și obligații patrimoniale, cât și asupra celor de
creditare, decontări, finanțare, urmărindu-se dacă acestea îndeplinesc principiile enumerate.
Controlul financiar preventiv asupra operaţiunilor patrimoniale în cadrul unei
bănci are în vedere următoarele grupe de obiective specifice:
 la încheierea contractelor şi comenzilor pentru aprovizionare;
 la încasarea contravalorii bunurilor valorificate, serviciilor prestate şi lucrărilor
executate şi a altor drepturi;
 la plata sumelor pentru munca prestată şi a altor drepturi cuvenite salariaţilor;
 la bugetul de venituri şi cheltuieli;
 eliberarea în consum a materialelor şi a altor bunuri din depozite şi magazii.
Controlul preventiv asupra operaţiunilor de creditare, finanţare, decontări vizează
următoarele domenii şi activităţi:
8

11
  la activitatea de acordare, garantare şi rambursare a creditelor persoanelor juridice;
 la activitatea de acordare, garantare şi rambursare a creditelor persoanelor fizice;
 la activitatea de operaţiuni valutare şi decontări externe;
 la activitatea de operaţiuni pe bază de carduri şi funcţionarea reţelei de ATM-uri;
 la activitatea de operaţiuni de decontare cu şi fără numerar în lei;
 la activitatea de operaţiuni de decontare cu şi fără numerar în valută.

În funcție de necesități, operațiunile menționate pot fi adaptate și completate de

conducătorul societății bancare, în funcție de spcificul activității și structurii organizatorice a
unității pe care o conduce.

IV. Concluzii

În concluzie, putem afirma că aplicarea controlului financiar preventiv asupra

activităților economico-financiare contribuie la evitarea fenomenelor negative și a
disfuncționalităților din economie, acționând în vederea perfecționării activității tehnologice
și tehnico-economice, ca un factor primordial al creșterii eficienței.

12
 Organizarea acestui tip de control, prin obiectivul său principal de a opri înainte de
efetuare toate documentele privind operațiuni care nu sunt legale, reale, oportune,
economicoase și eficiente, contribuie de asemenea la realizarea unui management eficient al
activității economice, atât la nivel micro cât și la nivel macroeconomic.

Bibliografie

 Dragoș Luchian, Controlul preventiv al Curții de Conturi, Editura Enciclopedică,

București, 1994.
 Ilie Răscolean, Mirela Popescu, Control financiar, Editura Focus, Petroșani, 2002.
 M.Boulescu, M.Ghiță, Control financiar, Editura Eficient, București, 1997.

13
 Pereș Ion, Popa Emil Irimie, Bunget Ovidiu Constantin, Dumitrescu Alin Constantin,
Control financiar, Editura Mirton, Timișoara, 2008.

14