Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Consistenta betonului proaspat se poate determina prin multe metode, dintre care
mai utilizate sunt: metoda tasarii, metoda gradului de compactare, metoda de remodelare Ve–
Be, metoda raspandirii.
Prin metoda tasarii lucrabilitatea betonului se apreciaza dupa tasarea sub greutatea
proprie, a unei forme tronconice de beton proaspat (fig. V-1).
Determinarea
gradului de compactare
consta in stabilirea
raportului dintre
inaltimea initiala (h1) a
betonului introdus intr-
un recipient de forma
data si inaltimea
betonului compactat (h2)
in recipientul respectiv.
(5.1)
Determinarea
consistentei prin metoda
raspandirii consta in
masurarea diametrului turtei
de beton rezultate dintr-un trunchi de con supus la 15 socuri, pe o masa de raspandire de
constructie speciala.
În functie de rezultatele obtinute prin aceste determinari betonul proaspat se clasifica in clase
de consistenta (tabelul V-6).
Betonul de consistenta S2 este slab plastic sau plastic, nu curge, dar se deformeaza
usor. Avand o buna coeziune isi pastreaza omogenitatea in timpul transportului si manipularii
si umple cofrajul in urma compactarii adecvate.
Consistente mai mari ca S2 corespund unui beton fluid care curge pe jgheaburi
inclinate, iar la turnarea in cofraje pentru compactare este necesara numai inteparea cu
vergeaua sau o usoara batere in cofraje.
Betonul lucrabil isi pastreaza structura omogena din momentul prepararii, pe timpul
transportului si compactizarii, pana in momentul intaririi.
Reprezinta masa unui metru cub de beton proaspat, compactat in conditii similare punerii in
lucrare.
Priza betonului este controlata de cea a cimentului. Timpul de inceput de priza este marcat de
inceputul degajarii caldurii de reactie (din reactiile de hidratare-hidroliza ale cimentului), iar
sfarsitul de priza coincide cu momentul maximului de caldura degajata. Prima este insotita de
descresterea conductivitatii electrice si de cresterea vitezei de propagare a sunetului prin
beton.
Practic, aprecierea prizei se poate realiza prin determinarea adeziunii beton-armatura pe baza
fortelor necesare smulgerii.
Figura V.3. Evolutia in timp a betonului proaspat
Dupa ce s-a intarit, betonul trebuie sa aiba doua caracteristici: sa aiba rezistenta si
durabilitate. Sa le prezentam pe rand.
In ceea ce priveste rezistenta betonului, putem face urmatoarele doua mari categorii de
clasificari: rezistenta mecanica si rezistenta la actiunile mediului.
- Rezistenta la foc. Chiar daca este supus unor temperaturi ridicate, betonul nu degaja
gaze toxice sau fum. In comparatie cu lemnul, otelul sau alte materiale de constructii,
betonul constituie o excelenta bariera impotriva focului, fara a fi nevoie de protectie
suplimentara. Betonul poate rezista la temperaturi de pana la 300°C
Betonul intarit isi pastreaza proprietatile pana la temperaturi de circa + 150°C. Peste
aceasta temperatura incepe sa scada rezistenta la intindere, din cauza deshidratarii gelurilor si
amplificarii sistemului de microfisuri. Peste + 300°C incepe sa scada si rezistenta la
compresiune.
Daca agregatele sunt calcaroase, degradarile se produc peste 600°C, cand incepe
disocierea termica a carbonatului de calciu.
Cu toate acestea, constructiile din beton se comporta mai bine la actiunea incendiilor
decat cele metalice, care se incovoaie sub propria lor greutate. Elementele de beton se
degradeaza lent de la periferie spre interior, iar daca degradarea nu este prea profunda, dupa
indepartarea stratului degradat se pot repara prin torcretare.