Despre otel

Tipuri de armaturi.

Tipuri de otel beton :

Pentru armarea elementelor de beton armat se utilizeaza:

1. Otel beton laminat la cald cu profil neted sau profil periodic (STAS 438/1-79);
2. Sarma trasa pentru beton cu profil neted sau profil periodic (STAS 438/2-74);
3. Sarma moale de legat (STAS 889/76);
4. Bi-otelul  (conform normei interne de întreprindere N.I. nr. 1979/4.II.1973 a C.P.M.B. –
Centrala de Constructii Montaj – Bucuresti;
5. Plase sudate uzinate pentru beton armat (conform catalogului de plase sudate pentru
armarea betonului).

Domeniile de utilizare a otel beton armat:

Prin domenii de utilizare se intelege destinatia armaturilor in functie de tipul elementului de
armare si de rolul armaturii in element. Simbolurile folosite pentru marci sunt urmatoarele:

 OB = otel(O) – beton(B)
 PC = otel profil periodic (P) – laminat la cald (C)
 STNB = sarma (S) trasa (T) neteda (N) pentru beton (B)
 STPB = sarma (S) trasa (T) periodica (P) pentru beton (B)
 STB = sarma (S) trasa (T) recoapta (B) care devine moale prin incalzire (recoacere)
 Bi-otelul (sau Bi-) inseamna otel-beton realizat din doua sarme care se sudeaza sub
forma de scarita;

La plase sudate simbolurile au urmatoarea semnificatie:

 G = plase sudate tipizate „de uz general”,

 L = plase sudate tipizate „de lista”;
 N = plase sudate „normalizate” ;
 Q = plase sudate cu ochiuri patrate;
 R = plase sudate cu ochiuri dreptunghiulare.

Cifrele care însotesc simbolurile reprezinta:

1)  La otelurile-beton laminate la cald rezistenta de rupere, în kgf/mm2
2)  La bi-otel diametrul barei, în zecimi de milimetru.
3)  La plase sudate aria sectiunii barelor longitudinale, în mm2/m.
Exemplele de notare se vor indica pe tipuri de oteluri.

Otel beton laminat la cald:

 1. Oteluri la care nu se garanteaza caracteristicile mecanice si anume otelul OB 00 si
care se admite laminarea lui in bare numai pana in 12 mm, fiind destinat armaturii
constructive care se precizeaza prin proiect;
2. Oteluri la care se garanteaza caracteristicile mecanice si anume otelul OB 37, PC 52,
PC 60, PC 90 care sunt destinate armaturilor de rezistenta ( cu exceptia otelului PC 90)
care se folosesc si ca armatura pretensionata pentru armarea anumitor elemente din
beton precomprimat.

Notarea otelurilor pe planuri se face prin indicarea produsului, diametrul notat cu simbolul Ø si
tipul de otel beton.

Conclucrarea betonului cu armatura:

Asocierea si conlucrarea betonului cu armatura este necesara deoarece,

in principal, armatura are rolul de a prelua eforturile de intindere pe care
betonul simplu nu are capacitatea necesara de a le prelua, rezistenta lui la
intindere fiind foarte mica.

Conlucrarea dintre cele doua materiale este posibila deoarece la

suprafata de contact dintre acestea se realizeaza o legatura cunoscuta sub
numele de aderenta,  care ia nastere in cursul procesului de intarire a
betonului. Aderenta impiedica lunecarea armaturii si asigura caracterul
monolit al elementului de beton armat pana la rupere. Chiar daca betonul
solicitat la intindere fisureaza si armatura luneca in beton pe o anumita
portiune in imediata vecinatate a fisurii, conlucrarea dintre cele doua
materiale continua sa existe pe distanta dintre fisuri. Conlucrarea celor doua
materiale este favorizata de marimile apropiate ale coeficientilor lor de dilatare
termica.

Cauze ale aderentei::

 incleierea (adeziunea) pastei de ciment pe armatura;

 inclestarea (impanarea) betonului in neregularitatile de pe suprafata

armaturii;

 frecarea dintre armatura si beton in procesul smulgerii barei.

Incleierea  reprezinta adeziunea gelurilor din pasta de ciment la

suprafata armaturii, care prin intarire, asigura conlucrarea celor doua
materiale. Aportul incleierii la valoarea totala a efortului unitar de aderenta
este destul de mic, reprezentand, in medie, circa 10% din efortul total. Efortul
unitar de aderenta datorita incleierii poate fi determinat masurand forta
necesara pentru dezlipirea unei probe de beton turnata pe o placa metalica
slefuita (fig.4.1a). In cazul barelor netede, ponderea incleierii din eforul unitar
total de aderenta este mai mare comparativ cu barele cu profil periodic.

Fig. 4.1 Cauzele aderentei

Inclestarea betonului  in neregularitatile de pe suprafata

armaturilor reprezinta factorul esential in explicarea fenomenului de
aderenta.

Barele cu suprafata neteda obtinute prin laminare au pe suprafata lor o

serie de neregularitati variind intre (40 120), neregularitati inerente
procesului de laminare, care nu sunt insa evidente la o cercetare sumara cu
ochiul liber. Pasta de ciment intra in aceste neregularitati, se intareste, iar la
smulgerea barei din beton are loc o forfecare a pietrei de ciment la nivelul
neregularitatilor armaturii.

La barele cu profil periodic, la care exista - prin laminare - nervuri

transversale, de ordinul milimetrilor, dispuse regulat, efectul inclestarii este
mult mai mare. La aceste arm. in momentul smulgerii se creeaza un plan
potential de forfecare la nivelul superior al nervurilor transversale (fig. 4.1b).
S-a constatat ca efortul unitar de aderenta datorita inclestarii poate sa
reprezinte pana la 70% din efortul unitar total de aderenta.

Frecarea dintre beton si armatura;  datorita contractiei se

produce o presiune concentrica asupra armaturii ceea ce determina o frecare
importanta la smulgerea barei (fig.4.1c). Pe baza cercetarilor experimentale s-
a ajuns la concluzia ca efortul unitar de aderenta datorita frecarii reprezinta
15% pana la 20% din valoarea efortului unitar total de aderenta.

4.1.2 Determinarea efortului unitar de aderenta

Cea mai simpla metoda pentru determinarea efortului unitar de

aderenta consta in smulgerea unei bare de otel dintr-o proba de beton, cubica
sau cilindrica. Smulgerea se poate face solicitand bara la intindere sau, mai
rar, la compresiune, masurand forta care trebuie aplicata la un capat al barei
pentru a o face sa lunece in proba de beton (fig.4.2)

Fig. 4.2 Determinarea marimii efortului unitar de aderenta

Smulgerea barei din beton are aspecte diferite in functie de tipul

armaturii, astfel, in momentul distrugerii aderentei bara neteda luneca prin
beton, manifestandu-se numai o frecare redusa. In cazul barelor cu profil
periodic nu se produce cedarea in lungul planului potential de forfecare, ci se
formeaza fisuri interne ca in figura 4.3a, deoarece efortul unitar principal   
a depasit rezistenta la intindere a betonului R t.  Aceste fisuri apar in jurul
armaturii si au o inclinare de circa 60 0 fata de axa longitudinala a barei. Def.
dintilor de beton - formati ca urmare a fisurarii interne - produce o crestere a
presiunii generate de contractia betonului asupra armaturii. In plus, portiunile
detasate din structura bet. la supraf. de contact cu armatura produc un efect
de impanare al armaturii in beton si in consecinta o sporire a presiunilor
exercitate asupra barei. Sporirea presiunilor asupra barei atrage dupa sine
cresterea frecarii si deci a aderentei dintre beton si armatura. Eforturile
unitare inelare produse de extragerea armaturii, tot ancorata in beton pe
masura cresterii fortei de smulgere, cresc tot mai mult producand in final
despicarea betonului printr-o fisura radiala (fig. 4.3b).
 Fig. 4.3 Modelul aderentei dintre beton si armatura cu profil periodic

In conformitate cu STAS 10107/0-90, efortul unitar de aderenta    se

poate lua in considerare dupa cum urmeaza:

   pentru bare cu profil periodic;

   pentru bare netede;

   pt. bare netede, in peretii rezerv. si silozurilor executate in

cofraje glisante.

Normele europene EC2  prevad pentru det. ef. unitar de aderenta

urmatoarele relatii:

   pentru bare netede

   pentru bare cu aderenta ridicata.

In prezenta unei presiuni transversale medii pmed (N/mm2),

perpendiculara pe planul posibil de despicare, valorile de mai sus se multiplica
cu coeficientul 1/(1 - 0,04/ pmed), dar care nu va depasi valoarea 1,4.

4.1.3 Repartitia eforturilor unitare de aderenta

Repartitia eforturilor unitare de aderenta transmise de la armatura la

beton este neuniforma in masa acestuia, atat in sens transversal, cat si in
sens longitudinal.

Repartitia eforturilor unitare de aderenta in sens transversal

armaturii  este functie de dist. de la armatura. La smulgerea unei bare de
otel din bet. acesta se deformeaza pe o anumita portiune, de raza r,  denumita
zona de influenta (fig. 4.4). Se constata ca bet. este puternic antrenat in
deformatii in vecinatatea imediata a armaturii si ca aceasta deformatie scade
odata cu cresterea distantei; la o anumita departare de arm. bet. nu se mai
deformeaza oricare ar fi valoarea ef. unitar din arm. Experimental s-a
constatat ca marimea zonei de influenta creste cu marirea diametrului
armaturii si scade la bet. de calitatea superioara. Dupa unii cercetatori raza de
actiune ar fi r = (10 15)d, altii insa admit valori mai mici, r = 2,5d.
Cunoasterea zonei de influenta este necesara pentru o pozitionare mai
rationala a armaturii in sectiunea transversala a elementului, atunci cand acest
lucru este posibil.

Daca intr-un element din beton se afla mai multe armaturi, influenta lor
poate sa se suprapuna prin intersectarea zonelor de influenta.

Cond. cele mai bune de transmitere a ef. de la arm. la bet. au loc atunci
cand zonele de influenta sunt tangente exterioare si deci nu se suprapun; in
cazurile curente, cand distanta min. dintre arm. se ia d  sau  25mm, se
produce suprap. zonelor de influenta.

Distributia eforturilor unitare de aderenta in lungul

armaturilor  prezinta importanta atat pentru calculul fortei de aderenta cat si
pentru calculul starii de fisurare a elementelor din beton armat. Pentru o bara
inglobata in beton, diagrama reala de distributie a eforturilor unitare de
aderenta are forma din figura 4.5. Pentru cazurile practice s-au admis
diagrame simplificate, mai des folosite fiind diagrama dreptunghiulara si cea
triunghiulara.

Admitand una din legile de variatie a ef. unitar de aderenta, se poate

det. lungimea minima de ancorare a armaturii in beton din conditia ca
distrugerea aderentei sa se produca simultan cu curgerea armaturii. In cazul
distributiei dreptunghiulare cu  , rezulta:

                    de unde:       

Deoarece efortul unitar mediu de aderenta   este proportional cu

rezistenta la intindere a betonului Rt, in STAS 10107/0-90 lungimea de
ancorare la se exprima in functie de raportul R a / Rtconform relatiei (13.5).
Modul practic de ancorare in beton a barelor de armatura este prezentat in
detaliu la punctul 13.3.
 r - raza de actiune

Fig. 4.4 Repartitia Fig. 4.5 Repartitia longitudinala a

transversala a efortului unitar
de aderenta  efortului unitar de aderenta

4.1.4 Factorii care influenteaza aderenta

Calitatea betonului.  Aderenta creste odata cu cresterea calitatii

betonului, fiind legata in mod direct de rezistenta la intindere. Prin urmare
toti factorii care influenteaza calitatea betonului (dozajul si natura
mineralogica a cimentului, factorul A/C,  compactitatea etc), si in special
rezistenta lui la intindere, vor influenta si marimea efortului unitar de
aderenta.

Dozajul de ciment.  Aderenta se imbunatateste odata cu sporirea

dozajului de ciment, deoarece marirea cantitatii pastei de ciment asigura o
incleiere si o inclestare mai buna la suprafata de contact dintre cele doua
materiale.

Raportul apa-ciment  Aderenta scade odata cu cresterea

raportului A/C,  atat ca urmare a reducerii compactitatii betonului cat si ca
urmare a formarii unor pungi de apa sub portiunile orizontale ale barelor. In
timp, apa din aceste pungi se evapora, iar armatura nu mai ramane in contact
intim cu betonul in zona respectiva.

Compactarea betonului.  Utilizarea unor mijloace mecanice de punere in

opera influenteaza favorabil rezistentele betonului, deci si aderenta dintre
beton si armatura.

Pozitia armaturii in raport cu directia betonarii.  Armaturile asezate

orizontal, in momentul turnarii si compactarii betonului, prezinta o aderenta
mai slaba decat cele asezate vertical, deoarece tasarea betonului proaspat
provoaca pungi de apa si aer sub armaturi reducand suprafata de contact
dintre armatura si beton. De asemenea aderenta dintre cele doua materiale
mai depinde si de tasarea betonului proaspat. Influenta tasarii plastice a
betonului proaspat este mai accentuata la barele asezate la partea superioara
a elementelor, aderenta acestor bare reducandu-se pana la 75% fata de
aceea a barelor de la partea inferioara. Aceasta reducere se datoreaza
aparitiei unor fisuri longitudinale deasupra armaturii (fig. 11.1g). Aceste bare
sunt considerate, conform STAS 10107/0-90, ca   aflandu-se in conditii
defavorabile de aderenta (pct. 13.3.1.1).

Forma sectiunii transversale a armaturii.  In conditii similare de incercare

efortul unitar de aderenta depinde de forma sectiunii si de tipul armaturii. In
conditiile aceluiasi beton, pentru diferite tipuri de armaturi au fost stabilite,
experimental, urmatoarele valori ale efortului unitar de aderenta (N/mm 2):

Se poate constata ca cea mai buna aderenta o au barele cu sectiune

circulara, forma care se foloseste cu preponderenta la alcatuirea elementelor
de beton armat. In cazul barelor necirculare compactarea betonului poate fi
necorespunzatoare, in colturile profilurilor se produc concentrari de eforturi
care conduc la distrugeri locale si in consecinta aderenta scade.

Diametrul si numarul barelor.  In conditii similare de experimentare,

efortul unitar de aderenta scade atunci cand diametrul d  al armaturii creste,
asa cum se poate constata din diagrama obtinuta experimental si prezentata
in figura 4.6a. Pentru asigurarea unei aderente corespunzatoare, legat de
necesitatea inglobarii barelor intr-un anumit volum minim de beton, normele
prescriu in functie de tipul elementului si al armaturii distanta minima dintre
bare. Prevederile pentru stalpi si grinzi sunt prezentate la punctele 13.6.1,
respectiv 13.7.1.

Grosimea stratului de acoperire cu beton.  In functie de conditiile de

exploatare, grosimea stratului de acoperire cu beton a armaturilor, pentru
diferite elemente de constructii, este cuprinsa intre 1035 mm. Stratul de
acoperire cu beton asigura in acelasi timp protectia armaturii impotriva
coroziunii, motiv pentru care in anumite conditii grosimea lui se majoreaza.
Diminuarea stratului de acoperire cu beton conduce la scaderea aderentei
deoarece presiunile radiale, exercitate prin contractia betonului asupra
armaturii (fig. 4.1c), se reduc. Prevederile normelor referitoare la stratul de
acoperire cu beton sunt prezentate la punctul 13.2.

Lungimea de inglobare a barei in beton.  Testele experimentale au

relevat ca efortul unitar de aderenta scade odata cu cresterea lungimii de
inglobare (fig. 4.6b). Aceste rezultate sunt o confirmare a faptului ca
distributia efortului unitar de aderenta in lungul barei nu este uniforma.

Natura suprafetei armaturilor.  Pe baza rezultatelor experimentale s-a

constatat ca barele cu profil periodic laminate la cald (PC) prezinta o aderenta
de 35 ori mai mare decat cea a barelor cu suprafata neteda. Efectul ruginii
incipiente si neregularitatile suprafetei barei obtinute la laminare (tunderul)
joaca, la scara redusa, rolul profilelor barelor laminate la cald. Barele ruginite
a caror strat de rugina are tendinta de exfoliere se curata cu perii de sarma
rezultand o rugozitate mai pronuntata si o aderenta mai buna.
Dupa activarea aderentei, care are loc la o deplasare de 0,01 mm a capatului liber al barei, efortul unitar de
aderenta creste, valoarea lui maxima atingandu-se la o deplasare de 0,25 mm in cazul barelor netede, respectiv
1 mm in cazul barelor cu profil periodic.

Armarea transversala.  Ancorarea armaturii in beton si in special a

armaturii cu profil periodic duce la tensiuni transversale in masa betonului
(fig. 4.2b) datorita efectului de impanare al neregularitatilor. La smulgerea
unor bare cu profil periodic s-a observat aparitia unor fisuri longitudinale si
despicarea epruvetelor in momentul smulgerii (fig. 4.3b). Armatura
transversala sub forma de freta, etrieri sau plase sudate impiedica
deformatiile transversale ale betonului, marind forta de aderenta. Pe baza
rezultatelor experimentale s-a constatat ca la armaturile cu profil periodic PC,
freta sporeste aderenta de 3 5 ori fata de ceea inregistrata in cazul
elementelor nefretate, in timp ce la barele cu suprafata neteda acest spor este
de numai 50%.

Fig. 4.6 Variatia efortului unitar de aderenta in functie de

diametrul barei si de lungimea de inglobare

 Modul de solicitare.  Aderenta dintre beton si armatura se diminueaza in
cazul cand solicitarile nu au un caracter static. In cazul elementelor structurilor
antiseismice sau a celor supuse la oboseala, aderenta dintre beton si armatura
se poate diminua cu pana la 25%, datorita conditiilor severe de solicitare
(13.3.1.1).

Modul de pastrare.  Diferenta dintre eforturile unitare de aderenta la

pastrarea in mediu umed sau uscat este sensibila numai la betoane de varsta
mai mare, cand probele pastrate in mediu umed prezinta o aderenta cu
(1015)% mai mare decat cele pastrate in mediu uscat. Daca imediat dupa
turnare survine un inghet, aderenta dintre beton si armatura scade foarte
mult. Experimental, la betoanele inghetate s-au inregistrat rezistente la
aderenta mult diminuate fata de cele intarite normal.

Rolul armaturilor:

Etrierii sunt “ramele” evidențiate în poza de mai jos, realizați în general

din OB37, care împreună cu barele longitudinale formează carcasa de
armatură pentru fundații, stâlpi, grinzi, centuri, sau alte elemente de beton
armat.
Etrierii și barele longitudinale care formează carcasele de
armatura sunt fasonate  din otel beton (OB37, PC52, etc.), după care sunt
asamblate (în mod obișnuit prin legare cu sârmă).
Rolul etrierilor
 Etrierii au un rol foarte
important în rezistența elementelor de beton armat. Armarea cu etrierise
mai numește și armare transversala. Rolul armării transversale este
preluarea eforturilor provenite din forța tăietoare sau din torsiune.
Analiza clădirilor cu structură din beton armat, care au suportat cutremure
importante, a confirmat importanța armării cu etrieri a grinzilor și stâlpilor.
La solicitările alterante, specifice cutremurului, armarea transversală
îmbunătățește comportamentul stâlpilor și grinzilor. Astfel, elementele de
beton sunt capabile sa aibă deformații mari fără să se rupă. Această
proprietate se numește ductilitate, și este esențială pentru o bună comportare
antiseismica.
Pe lângă rolul de armatură de rezistență, etrierii asigură poziția armăturilor
longitudinale (barelor de armatură) în elementul de beton armat (stâlp,
grindă, centură). Etrierii, împreună cu restul armaturilor, alcătuiesc o carcasă
rigidă care trebuie să își mențină forma și poziția până la finalizarea turnării.

Reprezentarea și cotarea etrierilor în proiecte

În planșele de armare apar ca niște “rame” care au la capetele barei din care
sunt formați, ciocuri. Indicația care se da în dreptul etrierilor conține marca,
pasul și/sau tipul otelului și diametrul. Desenul trebuie să conțină și o schemă
în care este prezentat fiecare tip de etrier desfășurat, cotându-se fiecare
ramură a sa și ciocurile.

Confecționarea etrierilor

Fasonarea etrierilor se poate realiza manual sau cu mașini automate. Această

din urmă metodă are mai multe avantaje, printre care: preț foarte bun,
productivitate ridicată, reducerea pierderilor de material, respectarea cu
precizie a cotelor din planurile de armare, posibilități de fasonare a barelor cu
diametre mari (de până la Ø32).