p. 39.

↓
XXXXX Schiţă:
lăţimea drumului 11.60 metri

↓ Drumul realizat în 1899

↓

Distanţa 275 metri

__________________________________
drumul Comloşu M. – Nerău [N. Komlós – Nyerő-i út]
__________________________________

Depunerea [aşezarea] lor s-a făcut sistematic, ceea ce este dovedită nu numai de umplerea
grijulie a spaţiilor dintre plăci cu cărămizi mai mici – menţionez că structura acestor piese mai
mici este mai densă, culoarea mai deschisă, până ce plăcile mai mari arătau în interior ca şi cum
ar fi fost amestecată prea multă pleavă de cereale sau de paie [70] în lut – ci şi de împrejurarea
că toată suprafaţa superioară a cărămizilor aşezate a fost netedă, de la primul până la ultimul, în
schimb partea de jos a lor a fost inegală, respectiv prezenta inegalităţi paralele-lungi, diferenţe în
forme de trepte, ceea ce a conferit unor fragmente aspectul unui fragment de bordură.
Pe planul de situaţie am marcat mărimea suprafeţei ocupată de cărămizi care – sub 50 de
cm. sub suprafaţa pământului – precum poate fi observat: taie oblic pătratul săpat. Acesta am pus
să fie săpat în întregimea lui – până la 2.10 metri, mai adânc nu, pentru că a apărut apa şi
amestecarea pământului – care începând de la stratul de cărămidă şi până aici, a putut fi constatat
foarte evident în tot pătratul – a încetat, urmând o argilă galbenă, apoasă, în care nu cred să se
mai ascundă ceva, pentru că în mod categoric s-a văzut că este pământ viu, deci nu a fost întors
niciodată.
Amestecul [de pământ] părea că se continuă pe toate cele patru margini ale pătratului
săpat – stratul de cărămidă, în schimb, numai pe latura sudică.
Este de la sine înţeles, că am urmărit cu atenţie deosebită săpăturile. Pentru că a trebuit să
presupun că sub un înveliş atât de îngrijit şi conştient depus [aranjat] – respectiv în pământul de
sub el, atât de evident amestecat: ceva se ascunde. Din păcate, această concluzie, deşi a fost
logică, a fost dărâmată [dată la o parte] de o circumstanţă necunoscută. Întregul pătrat săpat a
fost gol şi pentru mine el a rămas cea mai mare enigmă.
Această enigmă a fost intensificată şi de acele câteva fragmente ale vaselor de lut, care au
ieşit de la nivelul învelişului de cărămidă, din spaţiile goale dintre ele. Acestea [sunt]: un ciob
arcuit, cu grosimea peretelui de 1-1.3 cm., înalt de 9 cm. şi lat de tot atâţia, grosolan degresat,
ars, roşu-brun, pe care [72], pe partea sa reliefată, se prezintă 5 dungi paralele ca nişte ridicături
de valuri; 1 fragment identic mai mic; fragmentul de talpă al unui vas de culoare neagră în
interior, şi tot roşie-brună în exterior, cu grosimea peretelui de 1.5-2.5 cm.; 1 talpă de vas, neagră
atât în exterior cât şi în interior, lată de 8 cm., înaltă de 5 cm., de formă tronconică; fragmentul
cilindric-plin al unui vas cu talpă [cu suport] de culoare roşie-aprinsă, înalt de 8 cm., lat de 6 cm.;
1 ciob de culoare identică, cu grosimea peretelui de 1 cm., cu apucătoare lată; un fragment de
placă-cărămidă de mărimea palmei, de culoare roşie deschisă, groasă de 1 respectiv 2,5 cm., pe
care se poate vedea următoarea imprimare;
XXXXX Schiţă
desenul este puţin mai regulat decât cel original, dar în mare corespunde întru totul cu acesta;
liniile haşurate semnalează relief-ul; - în sfârşit 1 bilă de lut perforată, arsă, de culoare roşie
deschisă, cu circumferinţa de 16 cm. şi încă câteva cioburi mărunte. Toate nedecorate. Numai pe
un fragment de ceramică arsă, galbenă, cu grosimea de 8 mmetri se distinge următorul desen.